In Vreme de Razboi - caragiale

In vreme de razboi De I.L.Caragiale ~ nuvela realist – psihologica de factura naturalista ~

Nuvela este specia genului epic, in proza cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic; personajele sunt numeroase fiind caracterizate succind, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii; accentul este pus mai m ai mult pe definirea persoajuli decat pe actiune. I.L.Caragiale alaturi de Ioan Slavici Slavici creatorul nuvelei realist – psihologice, deosebindu-se deosebindu-se de aceasta nu numai prin temele abordate ci si prin capacitatea de a introduce in povestire accente naturaliste. Naturalismul este curentul literar care investigheaza realitatea si prezinta cazuri patologice pe care le analizeaza cu pricepere si meticulozitate medicala, primind factorul ereditar. Apare manifestarea naturii care este in deplina concordanta cu starile psihologice ale personajelor. Nuvela “ In vreme de razboi ” a aparut in 1898 si este o creatie realist – psihologica avand si influente naturaliste. Tema o constituie evolutia unei obsesi pana la nebunie respectand toate simtotele. Nuvela este structurata in capitole, iar inceputul este o adevarata expozitiune in care se prezinta datele despre cele doua personaje. Timp de doi ani o ceata de talhari bagase in sperieti locuitorii prin furturi, torturi, onoruri sau crime. Popa Iancu din Podeni, vaduv si bogat locuia impreuna cu mama lui. Averea popii creste vazand cu ochii, isi cumparase doua mosii, multe vite, cai si oi de rasa, construise un han si o casa de piatra si se spunea ca avea si banet. Lumea banuia ca popa gasise o comoara si toate acestea au starnit suspiciunile sau banuielile oficialitatilor. Intr-o noapte cand pe mama o trimisese la targ impreuna cu argatii isi insceneaza un jaf, fiind gasit legat a doua zi, cu calusu-n gura si impingandu-se ca l-au schingiuit si au luat o gramada de bani. Ironia Ir onia lui Caragiale este ascutita, el miranduse cum cainii adevarate fiare, nu latrasera, nu fusese furati sau omorati, caii nu-i fusese furati. De la aceasta intamplare se auzi despre o alta talharie ingrozitoare asupra arendasului, care fusese jefuit, chinuit apoi omorat. Hotii au fost prinsi si speriati, Popa Iancu, se duce la fratele lui mai mare, Stavrache, hangiul ca sa-l invete ce sa faca. Stavrache avea un han si fusese si el infricosat sa nu-l calce hotii, dar acum ca-i prinsesera rasuflase usurat. Popa Iancu vine la han si ii destainuie fratelui sau ca el este capetenia bandei de talhari, ca isi inscenase jaful ca sa nu mai fie banuit iar acum regreta.Spaima era ca hotii prinsi il vor demasca si pe el si de aceea venise disperat la fratele sau ca sa-i ceara un sfat. In acel moment soseste la han un grup de 20 de voluntari cu un ofiter si 3 sergenti care se duceau la razboi si voiau sa se odihneasca oana dimineata 1

Titles you can't find anywhere else

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.



cand trebuia sa vina trenul militar. Lui Stavrache ii vine idea sa-l trimita si pe fratele sau voluntar pe front, il rade si il tunde ( “ muscaleste” ). De Popa Iancu din Podeni nu se mai stia nimic iar oamenii au adus alt preot in sat pentru ca nu puteau ramane fara liturghie. Tocmai cand se intorcea de la parastasul de 9 zile al mamei sale, Stavrache primeste o scrisoare de la fratele sau care fusese expediata in urma luptelor de la Plevna, afla din care ca Iancu fusese numit sergent si decorat cu virtutea militara. Ironia lui este acida, descriind starea de spirit a lui Stavrache care verifica dinou data expedierii scrisorii pt a se convinge ca era trimisa inaintea bataliei de la Plevna in care murisera foarte multi romani si se intreba daca Iancu mai era in viata. Stavrache se intereseaza si de pedepsirea talhariilor si afland af land ca acestia nu-si tradasera capetenia el isi exprima dispretul pt judecatorii incompetenti si se intreaba daca f ratele lui ar indrazni sa se mai intoarca si sa-si revendice averea care acum era administrata de hangiu. Dupa un timp Stavrache primeste alta scrisoare, dar de data aceasta “ Slava straina” prin care i se anunta moartea fratelui sau. Cel care trimisese scrisoarea ii admirase curajul si vitejia eroului, care rapus de 3 gloante si-a cantat singur popeste. Dupa ce a plans mult, Stavrache S tavrache s-a incurajat barbateste si a inceput sa faca toate demersurile necesare pentru a mosteni averea fratelui sau Condultand un avocat hangiul afla ca numa Popa este singurul care ar avea dreptul sa-i ceara restituirea bunurilor. Din acest moment m oment Stavrache incepe sa-l chinuie gandul legat de posibilia intoarcere a fratelui sau (intriga actiunii). In cinci ani care trecusera tr ecusera de la terminarea razboiului, nimeni nu-l deranjase pe Stavrache in afara de aparitiile de cosmar ale fratelui sau. Visele chinuitoare ale lui Stavrache devin obsesii, se transforma in cosmarul care il terorizeaza, dar dupa fiecare vizita isi linisteste sufletul cu o festanie f estanie in memoria fratelui mort. O prima imagine in cosmarurile hangiului este intruchipata aparitia fratelui sau in haine de ocnas. Hainele vargate si opinciile sfasiate, gleznele talpile si mainile. Evadase din ocna trecand prin codrii, ajunsese la Stavrache S tavrache si ii cere “ O bandaca de apa ” dupa care lesinase, Stavrache i se adresa cu un glas plin de ura si de teama trimitandu-l inapoi ca sa-si ispaseasca pacatele. Luptanduse, ocnasul se agata cu disperare de fratele sau il tranti la pamant si punandu-i genunchiul in piept ii zise razand: “ - Gandeai c-am murit neica? ”. Nebunul a incercat sa-l sugrume si Stavrache care si-a adunat toate puterile si l-a imbrancit pe ocnas, acesta pierind in intunericul noptii. Inspaimantat Stavrache s-a ds a doua zi la biserica, fiind foarte tulburat. A doua aparitie de cosmar are loc noaptea cu o ploaie rece de toamna (cand hangiului i se paru ca aude “ un cantec de trambite...militari ”). Iesind din han Stavrache ramane uimit cand il recunoaste, pe capitanul care conducea compania, pe fratele mort care scoase usa din tatani si razand striga “ – Gandeai c-am murit neica? “ apoi capitanul alearga sa-l prinda pe hangiu care speriat il strangea str angea de gat iar chipul militarului se lumina din ce in ce



Vremea se schimbase, era urata dar si Stavrache devenise irascibil, suspicios avand reactii ciudate cu clientii, un exemplu il constituie atitudinea pe care o are hangiul fata de fetita care venise cu doua sticle sa cumpere de un ban gaz si de doi bani tuica, rugandu-l sa nu mai puna gaz in sticla de tuica si tuica in sticla de gaz si sa o treaca pe caiet, pt ca nu avea bani. Insa dialogul cu fetita il include in lumea negustorilor avari si nemilosi. Vremea de afara si gandurile tulburi ale lui Stavrache constituie un tablou naturalist sugestiv pentru evolutia obsesiilor care provoaca treceri de la realitate la vis, cele doua planuri cinfundandu-se. Punctul culminant este prezentat de momentul intalnirii reale dintre cei doi frati. Desi afara viscolul urla, Stavrache aude glasul de oameni si batai in usa pravaliei. Erau doi oameni care solicita gazduire pentru o noapte deoarece caii erau obositi, iar ei inghetasera. Cand Stavrache veni cu mancarea unul dintre barbati, era in pat cu spatele la el si incepuse sa sforaie. Vroind sa afle de unde stie celalat cum il cheama, hangiul se apleca peste omul de pe pat, care-i raspunsese “- Cum sa nu te cunosc neica Stavrace, daca suntem frati buni?”. Ajuns la capatul incordarilor, hangiul se clatina puternic de parca tot s’ar fi navalit peste el, “Deschise gura mare sa spuna ceva, dar gura fara sa scoata un sunet nu se mai putu inchide; ochii clipira de cateva ori iute, aoi ramasera mari, privind tinta”. Replica lui Popa Iancu, aproape la fel ca ceea din cosmarurile lui: “- Ma credeai mort, nu-i asa?” reprezinta latura definita primita de mintea m intea buimacita si confuza a lui Stavrache care confrunta imaginile cu realitatea. Popa venise sa-i ceara 15 mii de lei ca sa acopere suma delapidata de el din fodurile regimantului, ca altfel “Trebuie sa ma impusc”. Cu o arta desavarsita, Caragiale analizeaza reactiile, atitudinile si comportamentul hangiului: Stavrache se ridica, se duse la icoane, isi facu cruci, apoi se sui in pat, “isi stransese genunchii” incepand sa horcaie si sa geama. Criza psihologica se adanceste ducand la o manifestare violenta si declansand nebunia, dementa. Popa I ancu il atinse dar Stavrache rahni si “se ridica r idica drept in picioare, cu chipul ingrozit, cu parul valvoi, cu mainile inclestate, cu gura plina de spuma roscata”. Stavrache se napusti asupra fratelui sau , il tranti la pamant, incepu sa-l stranga de gat si sa-l muste. Incercand sa-i desparta camaradul lui Popa Iancu este si el trantit la pamant. Profitand de neatentia fratelui sau Popa Iancu isi scoate cureaua de la brau si leaga strans picioarele hangiului, apoi ii dadu pumni in ceafa si in piept pana Stavrache se prabusi. Afara viscolul ajunsese in culmea nebuniei, iar in timp ce-i legau mainile m ainile deasupra capului, Stavrache ii scuipa si radea cu hohot. Comandantul cauta lumanarea si o aprinse doar “Si dete lumina’n ochi” Stavrache incepu sa cante popeste. Obosit din cauza incaierarii, Popa Iancu I ancu se uita la fratele sau care continua sa cante, leganandu-si capul. Finalul nuvelei prezinta un caz patologic, Caragiale reusind sa realizeze o adevarata clinica, in care sunt notate si simtome medicale: chipul ingrozit, parul valvoi, incepu sa cante popeste.



In Vreme de Razboi - caragiale

Recommend Documents