AVANTAJE SI DEZAVANTAJE ALE MODURILOR DE TRANSPORT
Student: Gugu Marius Catalin Grupa 8411
TRANSPORTUL MĂRFURILOR Transportul marfurilor reprezinta o componenta esentiala a procesului de productie si presupune deplasarea componentelor si a produselor atât în incinta fabricii, cât si de la o unitate la alta. Sistemul de transport reprezinta unul din elementele de baza pentru o crestere economica fundamentala. Transportul creaza valoare si un anumit grad de utilitate (de loc si de timp). Costul transporturilor poate atinge 40 % din costurile totale de productie. Practic, nu exista nici o activitate de productie material; care sa nu fie legata si conditionata, într-un fel sau altul, de transport. Rapiditatea cu care se diversifica productia de bunuri materiale determina modificari structurale în schimburile interne si internationale. Transporturile contribuie la: Þ stimularea specializarii regionale prin faptul ca transportul permite ca zonele sa se poata specializa în productia pe care o fac cel mai bine; Þ amplasarea activitatilor productive prin considerarea costului operatiilor de transport; Þ stabilirea costurilor productiei prin considerarea cheltuielilor cu transportul. Zonele feroviare cuprind urmatoarele subtipuri: complex, mixt si specializat. In România, în structura teritoriala a oraselor mari, predomina zonele feroviare mixte, axate pe transportul de marfuri si calatori. Zonele feroviare specializate în transportul si depozitarea numai a marfurilor sunt mai putin frecvente, deoarece majoritatea statiilor sunt de tip mixt. Zonele de transport auto sunt, de regula, asociate zonelor feroviare. Zonele portuare pot fi: complexe (mari, medii si mici) si simple. In cazul zonelor complexe exista dotari specifice, depozite de mare capacitate, retea feroviara si rutiera. Zonele portuare simple nu beneficiaza de aceasta ultima facilitate. Zonele de transport aerian sunt situate, de regula, în afara oraselor si dispun de cai de acces si mijloace de transport care fac legatura cu acestea. Zonele de transport-depozitare de maxima complexitate se dezvolta, de obicei, în zonele libere. . Principalele tipuri de transport sunt: · feroviar (locomotive, vagoane); · rutier (auto propulsate sau remorcate); · naval (cargouri, remorchere); · aerian (avioane cargo sau mixte); · neconventionale (prin conducte, prin sisteme de retele de transport de înalta si joasa tensiune, dar si transport informatic). · combinate (cale auto-feroviara, auto-naval etc). Alegerea modului de transport se face cu ajutorul indicelui agregat ce diferentiaza sistemele de transport si care se poate calcula tinând cont de anumite criterii de apreciere cum ar fi cele specificate în tabelul 4:
Tabel 4 - Analiza comparativa a mijloacelor de transport [108]
Valoarea indicelui agregat plaseaza transportul aerian si prin conducte, în acest caz, pe primele locuri, fapt ce poate fi infirmat de anumite conditii restrictive generale sau particulare specifice fiecarui tip de transport. Din acest motiv este necesara cunoasterea detaliata a avantajelor si dezavantajelor utilizarii oricarui tip de transport.
1 Transportul feroviar
In 1896 s-a încheiat la Berna Conventia internationala pentru transportul marfurilor (Convention Relativ Aux Transports Internationaux Feroviaires /Convention Internationale des Marchandise - COTIF/CIM). Alte forme de cooperare între caile ferate se refera la utilizarea în comun a unor vagoane sau tipuri de vagoane, precum si transportul anumitor marfuri care necesita conditii speciale de transport. INTERFRIGO (societate de exploatare în comun a vagoanelor pentru transportul marfurilor perisabile) ; INTERCONTAINER (societate de transport pe calea ferata a marfurilor containerizate) 1.2.Avantajele si dezavantajele utilizarii transportului feroviar Ca si în cazul marfurilor, calitatea serviciilor de transport este evidentiata prin caracteristici de calitate (tehnice, organizatorice, tehnico-organizatorice, economice, psiho-sociale) [110]. Fiecare mod de transport prezinta avantaje si dezavantaje specifice Avantajele se refera la: ¨ efectuarea transportului de masa, în orice anotimp, continuu, ziua si noaptea; ¨ efectuarea transporturilor pe distante mari; ¨ conservarea calitatii si cantitatii marfurilor prin existenta diferitelor tipuri de vagoane specifice transportului pe fiecare grupa de marfuri; ¨ asigurarea transportului paletizat si containerizat; ¨ utilizarea de "nave maritime - feri" pe care se încarca direct vagonul pentru eliminarea transbordarii marfii; ¨ formarea trenurilor "mars - rute" cu vagoane platforma (pentru eliminarea transportului rutier de noapte) pentru încarcarea camioanelor de mare tonaj. Ca dezavantaje amintim urmatoarele:
Ø nu se poate asigura în orice situatie transportul direct de la furnizor la beneficiar, necesitând combinarea cu transportul auto si transbordarea marfurilor pe par; Ø durata transportului este mai mare decât în cazul transportului auto; Ø necesita investitii mari, personal cu calificare diversa si complexa; Ø protectie mai redusa a marfurilor la socuri (în triaje).
2.Transportul rutier Revolutia industriala si dezvoltarea masiva a comertului a dus la îmbunatatirea starii drumurilor [112] si la realizarea mijloacelor de transport performante. In comparatie cu majoritatea tarilor europene România are un nivel scazut de modernizare a drumurilor publice, chiar daca transporturile rutiere au capatat un mare avânt dupa 1989. 2.2. Avantajele si dezavantajele utilizarii transportului rutier Avantaje: ¨ încarcarea marfurilor se face direct de la locul de expeditie (magazie, locul productiei) iar descarcarea la punctul de destinatie, fara manipulari suplimentare; ¨ pregatirea autovehicolelor este rapida, existând posibilitatea schimbarii rapide a directiei de deplasare si a volumului de marfa transportate; ¨ viteze mari de deplasare; ¨ cheltuieli de transport acceptabile; ¨ protectie superioara a marfurilor fata de socuri si intemperii. Dezavantaje: Ø exploatarea autovehicolelor genereaza cheltuieli mai mari, ca urmare a consumului de combustibili superiori; Ø necesitatea existentei unui sofer si a echipei de servire (pentru fiecare autovehicol în parte); Ø poluarea mediului înconjurator este mai mare în cazul utilizarii autovehicolelor comparativ cu celelalte mijloace de transport; Ø uneori nu este indicat pentru distante foarte lungi; Ø nu se pot transporta unele marfuri grele sau voluminoase. Avantajele transporturilor rutiere sunt însa mai mari decât dezavantajele enumerate, ceea ce face ca ponderea acestora sa fie însemnata. Dinamismul transportului rutier este datorat unor cauze conjugate: sistem modern de distribuire promta, perfectionarea autovehicolelor, consum redus de combustibil etc ]. Exista reglementari care se refera la substantele, obiectele si materialele periculoase admise la transportul rutier (lista oficiala) si fise de siguranta ce dau indicatii privind riscurile pentru sanatate, masurile de urgenta care trebuie luate, masurile de ordin general, precum si de prim ajutor. Functie de gradul de periculozitate, încarcarea în comun a marfurilor poate fi permisa, interzisa sau pot exista conditii speciale de vecinatate ]. Prin Ordinul 1105/6.08.2002 s-a realizat încadrarea vehicolelor rutiere care efectueaza transporturi internationale în categoria de poluare si siguranta circulatiei functie de reglementarilor europene.
3. Transportul naval Situarea României la tarmul Marii Negre si de-a lungul Dunarii au creat perspective activitatii pe apa. Transporturile maritime si fluviale sunt modalitati mult mai ieftine fata de cele feroviare, aeriene sau auto, ca urmare a cheltuielilor pentru investitii mult mai reduse, în vederea dezvoltarii infrastructurii.
Productia de bunuri si servicii este amenintata de o serie de fenomene naturale (cutremure, inundatii, alunecari de teren, grindina, seceta) dar si de activitatea premeditata sau inconstienta a oamenilor (incendii, furturi, greve, conflicte militare). In vederea compensarii financiare a pierderilor cauzate de producerea unui anumit risc, se fac asigurari ale marfurilor de catre beneficiari sau transportatori . 3.2. Avantajele si dezavantajele utilizarii transportului naval Avantaje: ¨ dezvoltarea industriilor ce folosesc materii prime transportate ieftin pe calea apei (industria siderurgica, metalurgica, energetica, sticla, materiale pentru constructii); ¨ capacitate de încarcare foarte mare; ¨ asigura tarife reduse; ¨ crearea de baraje de acumulare pentru hidrocentrale; ¨ dezvoltarea irigatiilor. Dezavantaje: Ø nu este economic pentru zonele mai îndepartate de bazinul fluvial, datorita transbordarilor costisitoare; Ø poate deveni impracticabil în perioadele de seceta sau înghet; Ø este mai lent.
4. Transportul aerian Prin întemeierea "Companiei franco-romana de navigatie aeriana" (1920) s-au efectuat, începând cu 1922 (ruta Paris - Strassburg - Praga - Viena - Budapesta Bucuresti - Constantinopol) primele zboruri intercontinentale regulate din istoria transporturilor de pasageri. Traficul aerian la nivelul anului 1938 era de numai 0,1 % din totalul transporturilor publice.In 1946 a fost infiintata Intreprinderea de transporturi aeriene româno - sovietica TARS (Transporturi Aeriene Româno Sovietice), iar în 1954 TAROM (Transporturile Aeriene Române) u rmata de compania LAR (Liniile Aeriene Romane) în 1975, ce au avut un rol important în transporturile de marfa si pasageri. 4.2. Avantajele si dezavantajele utilizarii transportului aerian Avantaje: ¨ rapiditatea este o caracteristica esentiala a transportului aerian (transportul medicamentelor în caz de epidemii, a alimentelor în regiunile cu populatii înfometate, interventii în caz de necesitate); ¨ adaptabilitatea la diferite genuri de transport fara a necesita modificari majore ale avioanelor; ¨ transportul cu helicoptere ofera o accesibilitate maxima. Dezavantaje: Ø conditiile meteorologice pot afecta starea tehnica a aparatelor de zbor, conditiile de navigatie aeriana si organizarea ser viciilor la sol; Ø regularitatea elor aeriene, pe anumite trasee mai putin frecventate, lasa de dorit; Ø costurile sunt ridicate ca urmare a costului aparatelor de zbor; Ø capacitate de transport mica; Ø consumuri mari de combustibili superiori. Transportul aerian de marfuri reprezinta cea mai dinamica modalitate de transport, existând astazi linii aeriene specializate care se evidentiaza prin operativitate, rapiditate, pret de cost atractiv.
Conform Conventiei de la Varsovia scrisoarea de transport aerian (Air Waybill) este dovada încheierii contractului de transport, a primirii marfii si a conditiilor în care se executa transportul. 5 Avantajele si dezavantajele transportului prin conducte Avantaje: ¨ cost redus al transportului; ¨ continuitatea furnizarii serviciului, functionarea nefiind influentata de conditiile meteorologice; Dezavantaje: Ø accesibilitate limitata de existenta conductei; Ø necesita investitii mari; Ø blocheaza o cantitate mare de marfa pe lungimea conductei; Ø viteza redusa de deplasare a bunurilor; Ø numar limitat de produse transportate.
6. Surse generatoare de litigii în timpul transportului Prezentarea detaliata a tipurilor de transport, cu avantajele si dezavantajele lor ne contureaza toate posibilitatile de degradare ale produselor. Daca pe parul transportului marfurile se deterioreaza sau se constata lipsuri cantitative din cauza conditiilor improprii, carausul este obligat sa suporte consecintele legale, fiind raspunzator pentru realizarea transportului, în bune conditii, la destinatar. Constatarea degradarii sau a pierderilor din timpul transportului sunt motive pentru efectuarea expertizei de catre proprietari, asiguratorii încarcaturii, intreprinderea de transport sau de catre beneficiari. Documentele de constatare a situatiei marfii în momentul predarii catre beneficiar sunt obligatorii si angajeaza raspunderea materiala a organizatiei care a efectuat transportul în urmatoarele situatii: ¨ neconcordanta între cantitatile reale si cea prevazuta în documentele de livrare; ¨ cazul în care marfa este deteriorata total sau partial. Expertul are sarcina de a reconstitui conditiile reale existente în mijlocul de transport pâna în momentul în care s-a produs degradarea. Se are în vedere reconstituirea cu exactitate a traseului, caracteristicile spatiilor mobile de depozitare, influenta factorilor externi si ale mediului înconjurator pentru fiecare segment de traseu, dar si estimarea prejudiciului rezultat prin degradare. Aceste expertize au un grad de dificultate mult mai mare deoarece presupun cunoasterea amanuntita a proprietatilor labile ale produselor, dar si a sistemelor de ambalare, marcare, precum si modalitatile de încarcare sau de fixare în mijloacele de transport. De asemenea, trebuie bine cunoscute particularitatile transportului în functie de mijloacele utilizate si normele de prevenire a incendiilor. Trebuie aplicate o serie de criterii pentru asigurarea integritatii marfurilor [118], si anume: ¨ criteriul merceologic privind vecinatatea produselor (trebuie sa se tina seama de restrictiile privind vecinatatea produselor care retin sau cedeaza usor mirosurile sau a celor higroscopice). Unele categorii de produse nu pot fi transportate împreuna din cauza periculozitatii acestora. ¨ alegerea spatiilor adecvate de amplasare - marfurile cu puncte de topire coborâte nu vor fi plasate lânga surse de caldura;
¨ rezistenta ambalajelor si a marfurilor si natura acestora - se va realiza stivuirea functie de tipul ambalajului, mijlocul de transport utilizat, necesitatile de ventilatie. Stivuirea marfurilor ambalate se face functie de tipul ambalajului si al mijlocului de transport. Stivuirea sacilor se face: sac pe sac, când este necesara ventilarea energica, pe jumatate de sac sau în sistem tesut când se confera stabilitate deosebita stivei. Butoaiele se stivuiesc cu vrana în sus, atât pe orizontala cât si pe verticala în asa fel încât sa se asigure stabilitatea maxima. Lazile pot fi stivuite vertical cu oarecare distanta între rânduri (4-5 cm), transversal (un rând se aseaza de-a lungul mijlocului de transport, urmatorul de-a latul), în forma de sah. Transportul conduce, din nefericire, la cele mai multe litigii, chiar în conditiile respectarii regimului optim de pastrare si depozitare. Regulile INCOTERMS care definesc responsabilitatile cumparatorului si pe cele ale vânzatorului trebuie verificate atent în cazul expertizelor, pentru a constata respectarea obligatiilor. In transportul rutier de marfuri, factorii de risc ai degradarii sunt limitati de perioada de transport redusa, dar se impun masuri de protectie contra prafului, razelor solare si în special a precipitatiilor. Transportul feroviar, în cazul în care utilizeaza vagoane specializate (frigorifice, cu ventilatie), prezinta un risc micsorat privind degradarea. In cazul transportului cu vagoane obisnuite, solicitarile mecanice sunt intense fiind dublate de actiunea factorilor climatici care pot aduce grave prejudicii marfurilor. In mod similar, în cazul transportului aerian, solicitarile mecanice si climatice sunt foarte intense. Transportul pe apa prezinta riscul maxim - marfurile pot suferi modificari calitative mai însemnate datorita factorilor climatici, gamei diversificate a produselor transportate, durata prelungita a voiajului. Infestarea, actiunea insectelor asupra marfurilor poate produce, de asemenea, deteriorari însemnate. Fenomenele de condens, autoaprinderea si coroziunea pot conduce la modificari ale caracteristicilor de calitate si constitui surse de litigii. Expertul trebuie sa urmareasca conditiile în care s-a desfasurat transportul pe toata durata acestuia si sa estimeze prejudiciul rezultat. Metodologia expertizei cantitativ - calitative a marfurilor degradate în timpul transportului Procedura de desfasurare a expertizei consta în verificarea documentelor de transport urmata de examinarea mijloacelor de transport (gradul de curatenie, dotarea acestora privind mentinerea unor conditii de temperatura constante si de ventilatie adecvata, prezenta materialelor de protectie). In plus, se va examina cu deosebita atentie ambalajul. Raportul de expertiza trebuie sa contina toate informatiile privind degradarea ca urmare a procesului de transport, cauzele si natura acestora.Avariile trebuie descrise prin indicarea efectelor înregistrate: diluarea produselor, impurificarea acestora, mucegairea, putrezirea.Lipsurile cantitative trebuie înscrise în RE pe articole, nu global. RE va contine si locul si data desigilarii ambalajelor cantitatea verificata de expert, urmele de violare, marcarea ambalajelor, mijloacele de stabilire a cantitatii si aparatura folosita (fiind indicate tipul aparatului, caracteristicile tehnice si anul fabricatiei). Surse generatoare de litigii în timpul transportului Prezentarea detaliata a tipurilor de transport, cu avantajele si dezavantajele lor ne contureaza toate posibilitatile de degradare ale produselor. Daca pe parul
transportului marfurile se deterioreaza sau se constata lipsuri cantitative din cauza conditiilor improprii, carausul este obligat sa suporte consecintele legale, fiind raspunzator pentru realizarea transportului, în bune conditii, la destinatar. Constatarea degradarii sau a pierderilor din timpul transportului sunt motive pentru efectuarea expertizei de catre proprietari, asiguratorii încarcaturii, intreprinderea de transport sau de catre beneficiari. Documentele de constatare a situatiei marfii în momentul predarii catre beneficiar sunt obligatorii si angajeaza raspunderea materiala a organizatiei care a efectuat transportul în urmatoarele situatii: ¨ neconcordanta între cantitatile reale si cea prevazuta în documentele de livrare; ¨ cazul în care marfa este deteriorata total sau partial. Expertul are sarcina de a reconstitui conditiile reale existente în mijlocul de transport pâna în momentul în care s-a produs degradarea. Se are în vedere reconstituirea cu exactitate a traseului, caracteristicile spatiilor mobile de depozitare, influenta factorilor externi si ale mediului înconjurator pentru fiecare segment de traseu, dar si estimarea prejudiciului rezultat prin degradare. Aceste expertize au un grad de dificultate mult mai mare deoarece presupun cunoasterea amanuntita a proprietatilor labile ale produselor, dar si a sistemelor de ambalare, marcare, precum si modalitatile de încarcare sau de fixare în mijloacele de transport. De asemenea, trebuie bine cunoscute particularitatile transportului în functie de mijloacele utilizate si normele de prevenire a incendiilor. Trebuie aplicate o serie de criterii pentru asigurarea integritatii marfurilor [118], si anume: ¨ criteriul merceologic privind vecinatatea produselor (trebuie sa se tina seama de restrictiile privind vecinatatea produselor care retin sau cedeaza usor mirosurile sau a celor higroscopice). Unele categorii de produse nu pot fi transportate împreuna din cauza periculozitatii acestora. ¨ alegerea spatiilor adecvate de amplasare - marfurile cu puncte de topire coborâte nu vor fi plasate lânga surse de caldura; ¨ rezistenta ambalajelor si a marfurilor si natura acestora - se va realiza stivuirea functie de tipul ambalajului, mijlocul de transport utilizat, necesitatile de ventilatie. Stivuirea marfurilor ambalate se face functie de tipul ambalajului si al mijlocului de transport. Stivuirea sacilor se face: sac pe sac, când este necesara ventilarea energica, pe jumatate de sac sau în sistem tesut când se confera stabilitate deosebita stivei. Butoaiele se stivuiesc cu vrana în sus, atât pe orizontala cât si pe verticala în asa fel încât sa se asigure stabilitatea maxima. Lazile pot fi stivuite vertical cu oarecare distanta între rânduri (4-5 cm), transversal (un rând se aseaza de-a lungul mijlocului de transport, urmatorul de-a latul), în forma de sah. Transportul conduce, din nefericire, la cele mai multe litigii, chiar în conditiile respectarii regimului optim de pastrare si depozitare. Regulile INCOTERMS care definesc responsabilitatile cumparatorului si pe cele ale vânzatorului trebuie verificate atent în cazul expertizelor, pentru a constata respectarea obligatiilor. In transportul rutier de marfuri, factorii de risc ai degradarii sunt limitati de perioada de transport redusa, dar se impun masuri de protectie contra prafului, razelor solare si în special a precipitatiilor. Transportul feroviar, în cazul în care utilizeaza vagoane specializate (frigorifice, cu ventilatie), prezinta un risc micsorat privind degradarea. In cazul
transportului cu vagoane obisnuite, solicitarile mecanice intense sunt dublate de actiunea factorilor climatici care pot aduce grave prejudicii marfurilor. In mod similar, în cazul transportului aerian, solicitarile mecanice si climatice sunt foarte intense. Transportul pe apa prezinta riscul maxim - marfurile pot suferi modificari calitative mai însemnate datorita factorilor climatici, gamei diversificate a produselor transportate, durata prelungita a voiajului. Infestarea, actiunea insectelor asupra marfurilor poate produce, de asemenea, deteriorari însemnate. Fenomenele de condens, autoaprinderea si coroziunea pot conduce la modificari ale caracteristicilor de calitate si constitui surse de litigii.
