Avantaje și dezavantaje ce decurg din caracteristicile procesului de mediere
Conflictul este o dimensiune inevitabilă a vieții. A vieții interioare, mai întâi: fiecare
dintre noi se confruntă cu conflicte interne, tensiuni între aspirațiile antagoniste , ciocniri între componentele identității noastre. Dar și a vieții sociale, mai ales: ori de câte ori există o interacțiune între doi sau mai mulți indivizi sau două sau mai multe grupuri, conflictul devine posibil pe o multitudine de probleme. Alocarea resurselor, definirea normelor și interpretarea lor,
mecanismele de recompensă sau pedeapsă, recunoașterea sau negarea valorilor și identităților: apărea și se amplifica. sunt tot atâtea provocări în care conflictul poate apărea Medierea oferă o continuare a negocierilor prin alte mijloace sau, ultima încercare între negociere și perpetuarea conflictului sau recursul la autoritatea exterioară pentru a tranța neînțelegerea.1 Procesul de mediere poate fi definit ca fiind o procedură voluntară și o modalitate alternativă de rezolvare a conflictelor, cu ajutorul unei terțe persoane, neutre și imparțiale, fără
părțile să negocieze, facilitând putere de decizie - mediatorul, care este calificată să asiste părțile comunicarea dintre ele și ajutându-le să ajungă la o înțelegere unanim acceptată, eficientă și durabilă, în condiții de confidențialitate. Medierea împuternicește părțile implicate de a decide singure cum conflictul trebuie soluționat. Soluționarea conflictelor prin intermediul medierii aduce schimbări pozitive în dezvoltarea personală precum și în comunicarea și înțelegerea reciprocă a persoanelor participante la conflict. Aceasta conduce la schim barea și întărirea bunelor relații dintre oameni în general, atâta
edu carea societății ca întreg. timp cât medierea are ca scop și educarea Astfel, putem trage concluzia că procesul de mediere are unele caracteristici: este o modalitate alternativă de rezolvare a conflictelor, este o procedură voluntară și confidențială, implică intervenția unei terțe persoane neutre, imparțiale și fără putere de decizie – mediatorul, dar care aste aptă să faciliteze negocierea dintre părți, mediatoorul facilitează comunicarea între părți, generarea de opțiuni în scopul rezolvării conflictului, mediatorul ajută părțile să găsească o 1
Alain Lempereur, Aurélien Colson, Jacques Salzer, Medierea, Editura C. H. Beck, București, 2011, p. 13-15
1
soluție reciproc acceptată, iar o ultima carcacteristică a procesului de medierea este accea ca soluția aparține părților.1 Avantajele medierii
În general, medierea cotribuie la reducerea costurilor economice și sociale produse de litigiul clasic, atât pentru părți, cât și pentru organele judiciare, și la reducerea perioadei de timp necesare soluționării conflictului. Medierea permite recurgerea la principiul echității și nu doar la litera legii, precum și o mai mare discreție. Medierea produce și un efect cu importanță socială. Astfel, medierea familială poate să îmbunătățească comunicarea între membrii familiei, să reducă proporțiile conflictului dintre părțile aflate în litigiu, și să asigure continuitatea legăturilor dintre părinți și copii.2 Avantajele medierii pentru justițiabili
Medierea este mai puțin stresantă și costisitoare decât abordarea căii litigioase, cale tradițională de soluționare a conflictelor în societatea românească. Bazându-e pe principiul ”winwin”, medierea nu transformă niciuna dintre părți în învins sau învingător, toți cei implicați având doar de caștigat din mediere. Într-o societate în care relațiile personale și profesionale se desfășoară contra cronometru ,
apariția conflictelor devine o realitate, iar abordarea acestora trebuie să renunțe la stabilirea unui învins și a uni învingător. Soluțiile găsite trebuie să se bazeze pe principiul contrabalansării intereselor părților implicate, iar medierea este una dintre soluțiile care generează opțiuni pentru o situație mutua avantajoasă. Din cauza ritmului alert al modului de interacțiune, persoanele nu pot deține întotdeauna controlul asupra procesului de relaționare și de celemai multe ori există riscul apariției unor sitații conflictuale, în care comunicarea nu mai are rezultatele aștep tate. Preocuparea pentr stabilirea unor criterii de echilibrare a câștigurilor și a pierderilor trebuie să depășească bariera propriilor interese. De aceea, medierea, ca și metodă de rezolvare alternativă a disputelor oferă 1
Claudiu Ignat, Zeno Șuștac, Cristi Danileț, Ghid de mediere, Editura Universitară, București, 2009, pp. 16 -17.
2
Ibidem, pp. 182-183.
2
posibilitatea introducerii în conflict a unei persoane terțe, neutre și imparțiale care trasează liniile
generale, în încercarea de a identifica o soluție. Mediatorul, ca și facilitator al discuțiilor, are rolul de a aduce în centrul negocierilor dezideratele părților astfel încât să încurajeze conturarea unui acord între cei implicați. În domeniul familial, Parlamentul Europei recomandă medierea pentru că prezintă avantajul promovării modurilor de reglementare amiabilă și reduce costurile financiare și sociale ale separării divorțului, atât pentru familii, cât și pentru stat și societate. Scopul medierii, uneori propusă chiar de către instanțele de judecată, este de a ajunge la o concluzie convenabilă pentru ambele părți, fără a se pune în discuție vina sau responsabilitatea. Acordul obținut trebuie să contribie la o atmosnferă pașnică și o ameliorare durabilă a relațiilor între parteneri. În domeniul penal, Consiliul Europei recunoaște interesul legitim al victimelor de a avea uncuvânt de spus în rezolvareaconsecințelor victimizării lor, de a comunica cu infractorul și de aobține scuze și compensații. De asemenea, recunoaște necesitatea de a promova participarea personală activă a victimei, a infractorului și a altor persoane care pot fi afectate precum și necesitatea implicării comunității în procedrile penale. \din perspectiva justiției restaurative, îndeplinirea actului de justiție nu trebuie să se limiteze la stabilirea vinovăției și impunerea unei pedepse, ci trebuie privită ca o restaurare emoțională, relațională și materială a triadei victimă – infractor – comunitate. Apărând ca o componentă a procesului penal, medierea se poate transforma într-o alternativă a acestuia. În situația în care, potrivit legii, împăcarea părților sau
retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, medierea poate fi aleasă ca mijloc de găsire a unei soluții convenabilă ambelor părți. Prin împăcarea părților sau retragerea plângerii prealabile, partea vătămată renunță la dreptul legal de a se adresa organelor de cercetare penală sau instanței de judecată, dar îi revine și un rol mult mai activ coparativ cu procedura în fața instanțelor. În domeniul mediului de afaceri, medierea se poate transforma într-o oportunitate pentru
reprezentanții societățior comerciale , aceștia putând să-și clarifice unele clauze în ceeace privește executarea sau rezilierea contractelor. Medierea poate ajuta la soluționarea conflictelor
3
între angajați sau între diferitele compartimente ale societății și chiar la soluționarea diferendelor apărute într -o societate comercială și clienții acesteia.1 Avantajele medierii pentru magistrați
Găsirea unor soluții manageriale de micșorare a numărului de dosare (de exemplu, prin fixarea nei limite maxime a numărului de dosare pentru primul termen), dar mai ales al unor soluții legislative (de exemplu, dezincriminarea unor infracțiuni, stabilirea unor condiții de admisibilitate a acțiunii într -o fază preliminară) sunt necesare. În acest context, medierea pare o soluție ca să împiedice părțile în a se adresa instanței pentru orice problemă litigioasă. Așadar, pentru cauzele soluționate prin mediere mai înainte de sesizarea instanței, în timp se va obține o scădere a numărului dosarelor aflate pe rolul instanțelor. Pentru cauzele soluționate prin mediere în timpul proceselor, judecătorii nu vor mai trebui să își motiveze în mod detaliat soluțiile, limităndu-se la a lua act la acordul părților; evident, în acest caz exercitarea căilor de atac nu și-ar mai găsi rostul , ceea ce va duce și la scăderea numărului de dosare aflate pe rolul instanțelor de control judiciar. În toate situațiile, judecătorii vor câștiga
timp pentru a studia mai mult și mai bine celelalte dosare și legislația aplicabilă lor, ceea ce va duce, inevitabil, la o scădere a timpului și la o creștere a calității actului de justiție în dosarele în care este necesară cu adevărat intervenția unui magistrat pentru lămurirea situației de fapt și de drept în cadrul unui litigiu. Pentru sistem, aceasta va pesupune reducerea de către stat a unor cheltuieli sau, poate, alocarea lor mai judicioasă pentru dosarele rămase pe rol. Pentru societate în ansamblu, medierea
ar putea în timp duce la creșterea gradului de tolerare a comportamentelor neconvenabile și la un alt nivel de solționare a litigiilor. Avantajele medierii pentru părți
Datorită legislației deficitare, dar și a unei exacerbări a rolului judecătorului în
interpretarea legii, nu puține sunt situațiile în care acțiuni similare sunt soluționate în mod diferit de judecători din instanțe din județe diferite sau uneori chiar din aceeași instanță. Oricum, prin intermediul medierii niciuna dintre părți nu este stigmatizată ca perdant. 1
Claudiu Ignat, Zeno Șuștac, Cristi Danileț, op.citată, pp. 37-40.
4
Cu privire la data de soluționare a cazurilor, datele statistice oficiale arată că pentru fiecare etapă de judecată media este de 6 luni. Realitatea este însă că sunt cauze ce tratează subiecte importante pentru părți, cum ar fi cauzele funciare, de dreptul muncii sau de familie care durează inadecvat de mult. Legea prevede o anumită taxă de timbru pentru a introduce o acțiune în justiție. La aceasta se adaugă taxele pentru copierea actelor din dosar, taxele pentru promovarea căilor de
atac, onorariile destinate avocaților pentru fiecare cale promovată. În condițiile în care sunt posibile un număr de mai multe rejudecări în cazul comiterii de către judecător a unor greșeli ce impun reluarea ciclului procesual, cheltuielile totale nu pot fi anticipate. Dacă mai adăugăm și pierderile suferite de părți ca urmare a trecerii timpului, rezultate din nefolosirea obiectului judecății, vedem că cifra poate fi mai ridicată. Față de aceste aspecte este preferabilă, cu siguranță, apelarea la mediator care presupune cheltuieli financiare reduse dar, mai ales, reducerea timpului de soluționare a diferendelor și obținerea unui rezultat mulțumitor pentru toate părțile im plicate.1 Dezavantaje în mediere
Medierea nu este un fluviu lung și liniștit. Aceasta cunoaște fluxuri și refluxuri, vârtejuri, vâltori de traversat, chiar cascade care trebuie ocolite. Cunoașterea acestor obstacole și dificultăți constituie o modalitate, pentru o parte deloc neglijabilă, de a se proteja: simplul fapt de a nu se
încrede în anumite instincte nefericite îi permite mediatorului să evite multe riscuri. În gestionarea etapelor procesului de mediere și în punerea în aplicarea a rolurilor care decurg din aceasta, cu dorința de a face bine, el (mediatorul) lasă procesul în voia sorții,
subminează căutarea de soluții și îngreunează stabilirea unei relații de calitate între părți. Într -o mare măsură, aceste dificultăți sunt urmare a comportamentului instinctiv și nefericit, care constituie tot atâtea piedici. De aici importanța identificării acestora în momente diferite ale derulării unei medieri. Pentru a facilita înțelegerea , aceste comportamente intuitive ale mediatoruli sunt exprimate la persoana întâi. Cunoașterea acestor obstacole și dificultăți constituie o modalitate de a se proteja de ele: pentru mediator, simplul fapt de a se proteja el
1
Claudiu Ignat, Zeno Șuștac, Cristi Danileț, op.citată, pp. 174-178.
5
însuși de intuiții conduce la evitarea multor riscuri. Pe de altă parte, strategii de răspuns există; chiar dacă, evident, niciuna nu garantează succesul, acestea măresc probabilitatea depășirii obstacolului.1 Atunci când apar semne de manipulare, de minciuni sau de disimulare, medierea este
însăși în pericol. Reaua-credință subminează încrederea și împiedică activitatea mediatorului. Dar, reaua-credință este dificil de stabilit. \în această privință, este important să se facă unele
distincții:
credință... cu bună-credință:
reaua-
una dintre părți preferă să mintă pentru a nu-l
deranja pe celălalt, protejându-se pe sine;â
credință... cu rea-credință: una dintre părți consideră că este mai bine să mintă,
reaua-
în primul rând pentru a se proteja ea însăși și fără scrupule de celălalt.2 Dintre dezavantaje, se cuvine să menționăm faptul că medierea poate fi consumatoare de timp (nu la același nivel cu adjudearea, dar mult peste arbitraj și chiar conciliere) și, mai ales, faptul că soluția nu este executorie, ceea ce poate duce la nesocotirea ei de către una sau ambele părți, ceea ce nu anulează întregul folos al medierii și o transformă într -o risipă inutilă de timp și resurse.3
Conform legii medierii române, medierea se bazează pe încrederea cu care este investit mediatorul de către părți, în calitatea sa de terță parte neutră, capabilă să faciliteze negocier ea dintrea acestea. Mediatorii împart aceleași valori, munca lor este privită drept vitală de către societate, iar medierea se presupune că trebuie să se bucure de un statut social superior , de
considerație și de stimă.4
1
Alain Lempereur, Aurélien Colson, Jacques Salzer, op.citată, p. 252 Ibidem, p. 271. 3 Christian Radu Chereji, Suport de curs – tehnici de soluționare amiabilă a conflictelor, Cluj Napoca, 2012 4 Dragoș Călin (coord.), Medi erea în Uniunea Europeană. Stadiu și perspective, Editura Universitară, București, 2010, p. 66. 2
6
7
8
