prof. rban Cristina grupa 29 ± Buzau
CONDITII INTERNE SI EXTERNE ALE INVATARII SCOLARE
Învarea, în sens larg, este un proces de formare sau de restructurare a unui comportament. În cadrul dezvoltrii psihice i al formrii personalitii adulte, ea ocup un loc central, datorit faptului c, prin învare, individul dobândete noi comportamnete. Din punct de vedere pedagogic, invatarea reprezinta activitatea proiectata de cadrul didactic pentru a determina schimbari schimbari comportamentale la nivelul elevului, prin valorificarea capacitatii acestuia de a dobandi cunostinte, cunost inte, deprinderi, strategii si atitudini cognitive. Invatarea, in calitate de activitate umana fundamentala, are un scop propriu. Produsul invatarii este reprezentat printr-un ansamblu de deprinderi (intelectuale si psihomotorii), strategii cognitive, informatii logice (notiuni, judecati, rationamente, principii, legi), atitudini cognitive, obiectivate in cadrul unor structuri specifice, incluse, de regula, in cadrul programelor scolare. Procesul invatarii angajeaza dimensiunile cognitive, dar si dimensiunile afective, motivationale si volitive ale personalitatii umane care sustin modificarea sau transformarea comportamentului uman. Factorii activitatii de invatare valorifica dimensiunile evocate la nivel de proces (cognitiv, afectiv-motivational, volitiv) si produsele obiectivate in continuturi specifice (deprinderi, strategii, informatii logice, atitudini cognitive), intr-un cadru planificat la scara individuala si sociala. Din perspectiva psihologiei, invatarea angajeaza "modificarea performantei observate intr-o situatie specifica", fiind obiectivata la nivel elementar si la nivel complex. Invatarea elementara include reactiile de raspuns la stimulii mediului, stimuli fizici, perceptibili, cu actiune imediata. Proiectarea si realizarea sa presupune conditionarea clasica a raspunsului (plasarea stimulului inaintea realizarii realizari i actului) si conditionarea operanta a raspunsului (plasarea stimulului dupa realizarea actului), ultima varianta fiind dezvoltata prin teoriile behavioriste,
bazate
pe
diferite
modalitati
de
concepere
a
intaririi
raportului
stimul-raspuns.
Invatarea complexa dezvolta "reprezentarea simbolica" a stimulilor angajati pe termen lung, la diferite niveluri de conceptualizare, exprimate prin: cunostinte structurate-structurante (construite pe schema organizarii functionale a cunoasterii); cunostinte factuale (construirea unei "scheme a clasei", respectiv a "tipului" de obiecte); cunostinte notionale (construite pe o schema abstracta care esentializeaza "insusirile functionale" ale obiectului); cunostinte procedurale (construite
pe
schema
"a
sti
sa
faci",
axata
asupra
"tehnologiilor").
Mecanismele invatarii implica "trei clase" de operatii angajate la diferite niveluri de integrare in actiuni didactice : a) modificarea cantitativa a unor cunostinte dobandite deja "invatarea prin augmentare" (adaos); b) selectia si memorarea anumitor fapte constatate sau comunicate de altcineva - invatare relationala (,,depinde de relatiile cu celelalte cunostinte dobandite" anterior sau simultan); c) activitati mintale superioare angajate pentru ,,dobandirea noilor cunostinte, plecand de la cunostintele deja cunoscute" prin: transfer clasic - utilizarea cunostintelor dobandite in situatii diferite; transfer analogic - descoperirea unei similitudini partiale intre elementele unei situatii deja cunoscute - ,,situatia sursa" - si elementele unei situatii care trebuie cunoscuta - ,,situatie-tinta"; formulare si testare a ipotezei; inducere prin constatarea identitatii unei caracteristici; generalizarea unei cunostinte, depasind diferite bariere si restrictii. Se pot distinge doua forme ale invatarii: - învarea spontan, neorganizat care se petrece în familie, în grupurile de joac sau în timpul exercitrii unei profesiunii. - învarea sistematic, ce se realizeaz în special în coli, ori în cadrul diferitelor stagii de instruire, de calificare . Achiziiile învrii cuprind un evantai larg de produse, de la simple noiuni la concepii structurate asupra realitii, de la reacii motrice elementare la performane de exceptie. Prin învare, se dezvolt continuu structurile cognitive, afective, motorii. Eficiena învrii depinde de condiii interne, de procesele cognitive, afective i volitive, de motivaie, atenie, interese de cunoatere, aptitudini i atitudini, dar i de condiii externe. Conditii interne
ale invatarii scolare:
- o evidenta însemnatate o are orientarea si concentrarea atentiei elevilor asupra celor ce se discuta în cadrul unei lectii. Atentia este trezita imediat de ceea ce este nou, necunoscut. Banalitatea adoarme atentia. Observam usor stimulii interni, obiectele mari, în culori vii. De aceea, materialul intuitiv trebuie sa fie mare, în culori contrastante. De asemenea, miscarea, variatia atrage atentia. Dar mai importanta decât toate aceste conditii este prezenta interesului. De aceea, preocuparea de a trezi interesul copiilor are o importanta cruciala în procesul învatarii; - cunoasterea are însa la baza informatiile furnizate de simturi, sintetizate în perceptie. În ciuda aparentei, perceptia este un act foarte complex, iar scolarii pot sa nu vada ceea ce profesorului îi sare în ochi, datorita experientei lor reduse, a saraciei bagajului de reprezentari. În acest scop, nu trebuie subestimate metodele intuitive. O a doua dificultate apare prin aceea ca elevii disting cu greu aspectele esentiale de cele neesentiale. Se recomanda utilizarea desenului schematic si folosirea unui material intuitiv cât mai variat. Un rol hotarâtor îl are însa interventia profesorului prin cuvânt; - memoria are, desigur, finetea care asigura trainicia asimilarii cunostintelor si priceperilor. Memoria este cu atât mai temeinica, cu cât mai activa este învatarea; - în centrul preocuparilor formative în scoala va sta totdeauna cultivarea gândirii verbalabstracte. Conditii externe
ale invatarii scolare :
-cel mai important este profesorul, inuta, atitudinea lui i, în special, miestria didactic. Pregtirea lui pentru activitatea didactic condiioneaz succesul colar al elevilor. El va trebui s foloseasc, mai ales, metodele active, angajând astfel elevii în procesul de elaborare a cunotinelor i formare a deprinderilor. Intervine apoi rolul grupului colar, influena mentalitii clasei, care poate fi uneori pozitiv, dar i negativ. -funcionalitatea spaiilor colare, întreaga ambian: cldirea colii, aspectul clasei, schimbarea locurilor de învare, atmosfera de lucru din coal i din clas, orarul colii, influeneaz învarea colar. Clasa trebuie s fie spaioas, bine luminat i înclzit. Mobilierul s fie în culori pastelate ca i zugrveala. Pereii s nu fie goi, dar nici prea încrcai.
-in predare, profesorul va avea în vedere ca materialul didactic s fie accesibil pentru elevi, adecvat nivelului de gândire al elevilor, s fie structurat logic i prezentat în mod gradat. La începutul învrii, randamentul crete i apoi scade treptat. Dup o învare intens, este recomandat o stare de inactivitate, odihn activ sau somn. -un rol important are i regimul de via al elevului, respectarea unor ore fixe pentru mas, studiu i repaos. colarul trebuie s-i însueasc înc din clasele primare o bun tehnic de organizare a studiului. In vederea crerii unui cadru extern optim al învrii, dirigintele trebuie s colaboreze cu familia, deoarece muli prini nu cunosc regulile elementare ale studiului sistematic i copiii lor studiaz în condiii cu totul neprielnice. În concluzie, procesul de predare-învare i evaluare este conditionat atat de factorii interni, cat si de cei externi.
Bibliografie:
Bban, A., Consiliere educaional, Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2001 Stoica, M., Stoica, M., Pedagogie i psihologie pentru examenele de definitivare i grade didactice: profesori, institutori, învtori, studeni, Gheorghe Alexandru, Craiova, 2009
Ionescu, M., Radu, I., Didactica modern, Dacia, Cluj-Napoca, 2004
