Tudor Salagean Tara Lui Gelou

TUDOR SĂLĂGEAN łARA LUI GELOU CONTRIBUłII LA ISTORIA TRANSILVANIEI DE NORD ÎN SECOLELE IX-XI

Regretatului Petru Iambor (1939-2003), în amintirea conversaŃiilor purtate pe marginea acestui subiect

2

TUDOR SĂLĂGEAN

łARA LUI GELOU CONTRIBUłII LA ISTORIA TRANSILVANIEI DE NORD ÎN SECOLELE IX-XI

ARGONAUT 2006 3

Seria: ● Documente ● Istorie ● Mărturii ● Coordonator : Prof.univ.dr. Nicolae Bocşan

Lucrare apărută cu sprijinul financiar al

AutorităŃii NaŃionale pentru Cercetare ŞtiinŃifică Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României SĂLĂGEAN, TUDOR łara lui Gelou : ContribuŃii la istoria Transilvaniei de Nord în secolele IX-XI / Tudor Sălăgean. – ClujNapoca : Argonaut, 2006. – 234 p. ISBN (10) 973-109-007-X ; (13) 978-973-109-007-8 623.1(498.4)”10/12”

© ARGONAUT, 2006 Editura Argonaut, Cluj-Napoca Tel./Fax: 0264-425626 0746-752191; 0740-139984 [email protected] [email protected] www.edituraargonaut.ro Consilier editorial atestat: Emil POP

4

CUPRINS Introducere ................................................................................. 7 1. Gesta Hungarorum şi autorul ei ........................................ 11 2. Notarul Anonim despre împrejurările cuceririi “łării Ultrasilvane” ............................................................................ 58 3. Datarea campaniei împotriva lui Gelou ........................ 68 4. Cine a fost cuceritorul łării Ultrasilvane ? ................... 75 5. Întinderea łării Ultrasilvane ............................................ 91 6. Structura internă a łării Ultrasilvane........................... 130 7. EvoluŃia sistemului politic. ÎnŃelegerea de la Esculeu şi consecinŃele sale … ............................................................... 168 8. Localizarea reşedinŃei lui Gelou .................................... 176 9. Vecinii łării lui Gelou...................................................... 191 Concluzii ................................................................................. 216 Abrevieri bibliografice ......................................................... 218 Bibliografie ............................................................................. 219 HărŃi ......................................................................................... 233

5

6

INTRODUCERE Dintre cele trei formaŃiuni politice menŃionate de Gesta Notarului Anonim al regelui Bela în regiunile de la răsărit de Tisa, Terra Ultrasilvana condusă de Gelou, dux blacorum este aceea care a ridicat în faŃa criticii istorice cele mai dificile probleme de interpretare. Acestea sunt departe de a se limita la controversa – perfect inutilă, de vreme ce nu există nici un izvor istoric medieval care să pună afirmaŃiile lui Anonymus sub semnul întrebării – generată de menŃionarea rolului conducător pe care românii (blaci, blachi) îl deŃineau în cadrul respectivei formaŃiuni statale şi a originii etnice a conducătorului ei (Gelou quidam blachus). O serie de cauze specifice perioadei în care a fost scrisă Gesta Hungarorum – ignorarea unor detalii care nu îi mai erau îndeajuns de bine cunoscute autorului ei; trecerea sub tăcere a unor realităŃi istorice care ar fi putut afecta interesele monarhiei Arpadiene1; dificultăŃile inerente pe care le prezenta reflectarea trecutului unui teritoriu periferic, încă incomplet controlat de către Regatul Ungar şi incomplet cunoscut de funcŃionarii şi cronicarii de curte ai acestuia – l-au împiedicat pe Notarul Anonim să ne ofere o descriere a întinderii şi a limitelor teritoriale ale acestei Ńări, aşa cum el o face, însă, în cazul „ducatelor” lui Menumorout şi Glad, sau a stăpânirii

S. Brezeanu, „Romani” şi „Blachi” la Anonymus. Istorie şi ideologie politică, în Revista de Istorie, 34, 7/1981, p. 1313-1340; A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001, p. 19-25.

1

lui Salanus. El nu este în măsură să indice denumirea cetăŃii de reşedinŃă a „ducelui” Gelou, oferindu-ne doar o localizare aproximativă a acesteia (castrum suum iuxta fluuius Zomus positum). O reluare a analizei operei lui Anonymus şi a contextului istoric pe care aceasta îl reflectă, coroborată cu informaŃiile rezultate din cercetarea unor izvoare istorice încă insuficient exploatate, ar putea face însă posibilă reconstituirea realităŃilor acestei epoci. O „Ńară” este o creaŃie umană ce aparŃine „duratei lungi” a istoriei. Urmele sale supravieŃuiesc întotdeauna mult timp după încetarea existenŃei sale, chiar dacă formele de organizare politică care au caracterizat-o nu se numărau printre cele mai evoluate. Ele se păstrează, timp de mai multe secole, în toponimie, în structura şi evoluŃia proprietăŃilor, în specificul relaŃiior sociale din regiunea în care a funcŃionat respectiva formaŃiune politică. Reflexe ale acestor realităŃi sunt, de foarte multe ori, moştenite în structura sistemului administrativ. Astfel au stat lucrurile în cazurile „Ńărilor” HaŃegului, Maramureşului sau Oltului (Făgăraşului), ale căror structuri politice au putut fi reconstituite prin analiza unor informaŃii cu mult ulterioare încetării existenŃei lor de sine stătătoare. Principala lacună metodologică a cercetărilor efectuate până în prezent asupra acestei „Ńării ultrasilvane” a fost reprezentată de faptul că informaŃiile referitoare la ea au fost, în general, căutate într-un orizont cronologic mult prea întârziat: acela al secolelor XVIII-XX, în care urmele sale se estompaseră aproape cu desăvârşire. Cercetarea sistematică şi riguroasă a izvoarelor documentare anterioare acestei perioade, cu precădere a acelora din secolele XIII-XIV, 8

face însă posibilă regăsirea unei întregi serii de informaŃii care demonstrează realitatea existenŃei unor structuri teritoriale care pot fi puse în legătură cu o mai veche organizare politică de tip statal. Ele ne permit să reconstituim configuraŃia teritorială a acestei formaŃiuni şi ne oferă repere asupra evoluŃiei sale istorice, oferindu-ne, de asemenea, indicii preŃioase asupra regiunii în care era situat nucleul său politic. *** În absenŃa cercetărilor dedicate acestui subiect de mai vechile sau mai noile generaŃii de istorici şi arheologi, această lucrare ar fi avut, cu siguranŃă, mai puŃine şanse de a ajunge la forma sa de astăzi. Istoria este o disciplină a perseverenŃei şi acumulării, dar şi a dialogului şi a comunicării. Doresc să mulŃumesc aici tuturor specialiştilor care au avut bunăvoinŃa de a medita asupra argumentelor pe care se bazează această lucrare şi a concluziilor care decurg din ele, care mi-au comunicat aprecierile lor favorabile sau critice referitoare la diferitele aspecte ale acestei cercetări şi care, într-un spirit cu adevărat academic, mi-au oferit informaŃii, indicii şi sfaturi generoase şi dezinteresate. Lista acestora ar putea deveni una foarte lungă. Îi voi menŃiona, în consecinŃă, doar pe aceia al căror rol a fost unul cu totul special: prof. dr. Ioan-Aurel Pop, de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, membru corespondent al Academiei Române, dr. Alexandru Madgearu, de la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, cercet. dr. Adrian Andrei Rusu şi dr. Călin Cosma, de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei – Cluj-Napoca, lect. dr. Ioan Marian łiplic, de la Universitatea „Lucian Blaga” 9

– Sibiu, dr. Adinel Dincă, de la Institutul de Istorie „George BariŃ” – Cluj-Napoca. Adresez, de asemenea, un gând de recunoştinŃă şi apreciere memoriei lui Petru Iambor, plecat prea de timpuriu dintre noi, cu care am avut fericita şansă de a purta ample discuŃii pe marginea acestui subiect.

10

CAPITOLUL 1 GESTA HUNGARORUM ŞI AUTORUL EI Când a fost scrisă Gesta Hungarorum? Datarea operei Notarului Anonim şi identificarea autorului acesteia au provocat îndelungate controverse, adeseori influenŃate de perspectiva pe care încercau să o impună reprezentanŃii oficiali ai celor două istoriografii preocupate de acest subiect. PuŃinele informaŃii cunoscute despre Anonymus sunt, deocamdată, cele pe care ni le oferă el însuşi în prologul operei sale, unde se prezintă ca fiind P. dictus magister ac quondam bone memorie gloriosissimi Bele regis Hungarie notarius („magistrul zis P., notar al prea gloriosului Bela, rege al Ungariei, de bună amintire”). Pornind de la această menŃiune, istoricii au încercat să stabilească care dintre cei patru suverani maghiari purtători ai acestui nume a fost acela pe care Anonymus l-a servit în calitate de notar. Trecând peste o parte a detaliilor acestor dispute, vom spune doar că identificarea regelui în cauză cu Bela al IV-lea (1235-1270) – admisă, în trecut, chiar şi de N.Iorga2 şi reluată, ocazional, de autori caracterizaŃi, în general, printr-o cunoaştere superficială a contextului istoric – ar trebui să fie, astăzi, eliminată din discuŃie3. N. Iorga, Istoria românilor, vol. III, Ctitorii, ed. V. Spinei, Bucureşti, 1993, p. 34-35. 3 DiscuŃia problemei la A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001, p. 23-24; Idem, The Romanians in the Anonymous Gesta Hungarorum. Truth and Fiction, Cluj-Napoca, 2005, p. 19-20. 2

Cea mai mare parte a cercetătorilor care s-au pronunŃat asupra acestei chestiuni au considerat că regele menŃionat de Anonymus a fost unul dintre cei doi suverani purtători ai acestui nume de pe parcursul secolului al XII-lea, adică Bela al II-lea (1131-1141) sau Bela al III-lea (1172-1196). Critica istorică din ultimele decenii tinde să îl favorizeze, în general, pe regele Bela al III-lea, fără ca această opŃiune să poată fi însă probată cu argumente concludente. Propunerile de datare a Gestei la sfârşitul secolului al XII-lea – aşadar, după domnia lui Bela al III-ea –, s-au bazat în principal pe asemănările identificate între anumite pasaje ale acesteia şi relatările unor izvoare occidentale referitoare la Cruciada a III-a (în special Historia de expeditione Frederici imperatoris a lui Eberhard, secretarul împăratului Frederic I)4, nu pot oferi nici ele o rezolvare finală a problemei. Încercări de stabilire a unor analogii între pasaje cum ar fi Blasii et Sclavi, quia alia arma non haberent, nisi arcum et sagittas („vlahi şi slavi, care nu aveau alte arme în afara arcurilor şi săgeŃilor”), la Anonymus, şi quadraginta milia Blacorum et Cumanorum tenentius arcus et sagittas („patru zeci de mii de vlahi şi cumani înarmaŃi cu arcuri şi săgeŃi”), din Historia lui Eberhard, au fost deja, pe bună dreptate, criticate; critici la fel de întemeiate au fost aduse şi ipotezei potrivit căreia descrierea expediŃiei maghiare în Balcani, relatată în capitolul 44 al Gestei, desfăşurată pe traseul celui mai important drum dintre Europa Centrală şi Constantinopole, nu ar fi putut avea altă sursă de inspiraŃie decât relatarea, preluată din izvoarele occidenta-

4

A. Madgearu, The Romanians, p. 155 şi n. 16.

12

le, a drumului urmat de cruciaŃi5. Ar fi, de asemenea, riscant să luăm în considerare ca element de datare menŃionarea de către Anonymus a asocierii cumanilor cu bulgarii şi vlahii (adiutorio cumanorum et bulgarorum atque blacorum)6 văzută ca o posibilă dovadă a redactării Gestei la sfârşitul secolului al XII-lea, aşadar după rebeliunea antibizantină a vlahilor şi bulgarilor conduşi de fraŃii Petru şi Asan, care au beneficiat de sprijinul cumanilor de la nord de Dunăre7. Nici cumanii, şi cu atât mai puŃin bulgarii şi vlahii nu sunt menŃionaŃi de Notarul Anonim doar în acest pasaj; în ceea ce îi priveşte pe cumani, pare destul de bine demonstrat faptul că Anonymus desemnează, sub acest nume, o altă populaŃie türcică decât aceea cunoscută sub acest nume după sfârşitul secolului al XI-lea8. Simpla menŃionare a asocierii unor războinici aparŃinând acestor trei popoare nu poate demonstra prea multe, atâta vreme cât teritoriul care, potrivit Gestei, era stăpânit de Glad şi regiunile învecinate acestuia erau locuite de cele trei popoare amintite. Ar mai fi, de asemnea, posibil să avem de-a face, în acest Pentru analiza pasajelor în cauză vezi A. Madgearu, Românii, p. 44; Idem, The Romanians, p. 16-17. 6 Anonymus 44. 7 D. Deletant, Ethno-History or Mytho-History? The Case of the Chronicler Anonymus, în Idem, Studies in Romanian History, Bucureşti, 1991, p. 337. 8 A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 137, identifică această populaŃie cu kabarii, instalaŃi în preajma anului 860 într-un teritoriu situat la nord-vest de Crişana. Aceeaşi opinie la Horvath J., Anonymus és a Kassai Kódex, în Memoria Saeculorum Hungariae. Középkori kútfıink kritikus kérdései, Budapest, 1974, p. 96. 5

13

caz, cu o interpolare realizată de unul dintre copiştii Gestei de la sfârşitul secolului al XII-lea sau începutul celui următor. Pe de altă parte, referirea pe care Anonymus o face la acea parte a cursului Dunării asupra căreia Árpád şi-ar fi afirmat drepturile suverane, „de la Ratisbona în Grecia” (et aquam Danubii que a Ratispona in Greciam descendit), nu este nici ea în măsură să ofere un argument ferm în sprijinul redactării Gestei în epoca lui Bela al II-lea – perioadă în care cursul inferior al Dunării era încă dominat de Imperiul Bizantin. Putem observa, astfel, că Diploma IoaniŃilor (1247) menŃionează „Grecia”, alături de „Bulgaria” şi „Cumania”, ca fiind teritorii învecinate cu łara Severinului9; de asemenea, o serie de documente din al treilea sfert al secolului al XIII-lea, referindu-se la campaniile balcanice din epoca lui Bela al IV-lea şi Ştefan al V-lea, ne arată că acestea ar fi fost purtate în „Grecia”, cu toate că acŃiunile respective se desfăşuraseră, în afara oricărei îndoieli, în nord-vestul şi nordul Bulgariei10. Cu alte cuvinte, până târziu în secolul al XIII-lea regiunea nord-vestică a Bulgariei, situată la hotarele Ungariei, continua să fie numită, arhaizant, „Grecia”, la trei sferturi de secol după ieşirea ei din sfera de dominaŃie a BizanŃului, în timp ce „Bulgaria” din Diploma IoaniŃilor era, foarte probabil, vechea themă bizantină cu acelaşi nume, localizată pe teritoriul Serbiei actuale. Prin urmare, din perspectiva cancelariei ungare, acestor regiuni balcanice continuau încă să le fie atribuite, în secolul al XIII-lea, denumiri 9

DIR I. 329-333, 422-426. DIR II. 101-103, 107-108, 124-125; Jakó I. 265, 268, 284.

10

14

geografice inspirate din configuraŃia politică existentă în secolul anterior. Un alt argument în sprijinul datării Gestei în epoca lui Bela al II-lea a fost propus de Stelian Brezeanu. Acesta porneşte de la constatarea că Notarul Anonim cunoaşte în Boemia doar „duci”, nu şi regi, considerând că această realitate ar face plauzibilă datarea textului înaintea anului 1158, când Boemia ar fi devenit regat11. Nici această ipoteză nu rezistă, însă, în faŃa unei analize mai atente. Întradevăr, încoronarea ducelui Vladislav al II-lea ca rege al Boemiei de către Frederic I Barbarossa, în 1158, reprezintă un moment important, după care titlul regal a început să le fie acordat frecvent Přemyslizilor. Şi după această dată, însă, titlul regal a continuat să fie unul personal, nu unul transmis ereditar. Trebuie să spunem că cel dintâi reprezentant al acestei familii investit vreodată ca rege al Boemiei a fost Vratislav al II-lea, în anul 1085 (de către împăratul Henric al IVlea). Pe de altă parte, alternanŃa regilor şi ducilor la conducerea Boemiei a continuat până în anul 1198, când ducelui Otakar I Přemysl i-a fost acordat titlul regal de către Filip de Suabia. Mai mult decât atât, titlul regal le-a fost acordat în mod formal suveranilor Boemiei doar prin edictul Confirmatio Regalis Dignitatis Bohemiae (inclus în Bula de Aur din 1212), prin care Frederic al II-lea transforma această Ńară în regat şi îi acorda un statut special în cadrul Sfântului Imperiu, iar caracterul ereditar al regalităŃii boemiene a fost stipulat abia în 1216, prin Confirmatio Electionis Regis S. Brezeanu, „Romani” şi „Blachi” la Anonymus. Istorie şi ideologie politică, în Revista de Istorie, 34, 7/1981, p. 1317. 11

15

Bohemiae, edict promulgat de acelaşi împărat. Faptul că Anonymus numeşte în Boemia doar „duci” poate rămâne, aşadar, doar unul dintre numeroasele argumente care exclud datarea Gestei în epoca lui Bela al IV-lea; el nu permite, însă, realizarea unei diferenŃieri convingătoare între ceilalŃi trei suverani anteriori, purtători ai acestui nume. Datarea Gestei în perioada care a urmat domniei lui Bela I (1060-1063) nu a mai găsit, de multe decenii, susŃinători de marcă12. Trebuie să observăm însă că, în acest caz, unele dintre argumentele considerate în trecut ca fiind hotărâtoare pentru respingerea acestei datări nu mai sunt astăzi valabile. Astfel, în ceea ce priveşte studiile făcute de Anonymus împreună cu prietenul său N., vire venerabili et arte litteralis scientie inbuto („bărbat venerabil şi învăŃat în arta ştiinŃei literare”), la care acesta se referă în prologul operei sale13, Alexandru Madgearu a pus recent în lumină o realitate ignorată, până în acest moment, în istoriografia noastră: nicăieri în Gesta nu ni se spune că Anonymus şi-ar fi făcut aceste studii la Paris, aşa cum s-a afirmat mereu până acum14. De fapt, numele 12 DiscuŃia la A. Madgearu, The Romanians, p. 15-16. Cel mai recent susŃinător al datării Gestei în timpul lui Bela I este P. L. Tonciulescu, Cronica Notarului Anonymus Faptele Ungurilor (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena), Bucureşti, 1996, p. 4-7. 13 Dum olim in scholari studio simul essemus (“pe când ne aflam împreună la studiul şcolar”). 14 Ipoteza a fost lansată de Hóman Bálint, A Szent László-kori Gesta Ungarorum és XII-XIII. századi leszármazói, Budapest, 1925, p. 44-46, fiind preluată de E. Jakubovich, îngrijitorul şi prefaŃatorul ediŃiei din SRH, I, p. 24-25. Cea mai mare parte a

16

localităŃii în care el a studiat nu este nicăieri indicat15. Anonymus s-ar fi putut pregăti în oricare dintre centrele de învăŃământ din Europa epocii sale; cel mai probabil, însă, în Italia16, unde artele liberale erau studiate, cu siguranŃă, şi în secolul al XI-lea17. De altfel, o serie de indicii prezente în textul Gestei sugerează cu destulă claritate faptul că, dintre regiunile europene, Anonymus cunoştea cel mai bine nordul Italiei şi, eventual, anumite zone din Germania. Descrierea campaniilor purtate de maghiari împotriva Occidentului european cuprinde ample referiri la realităŃi politice, locuri, oraşe şi personaje istorice din nordul Italiei: marca Lombardiei18, Friuli (Forum Julii), Padova, Vercelli – cu descrierea uciderii episcopului Liutuardus şi a capturării tezaurului episcopiei şi, de asemenea, cu relatarea episodului uciderii lui Ştefan, fratele comitelui Waldo19 –, Susa (Segusa), Torino – caracterizat ca fiind o „cetate foarte bogată” (Taurinam ciuitatem opulentissimam) –, câmpia Lombardiei (planam autorilor care au urmat au tratat această ipoteză de lucru ca pe un adevăr demonstrat. 15 A. Madgearu, The Romanians, p. 18. 16 Ibidem. 17 La Bologna, de pildă, dreptul roman era studiat cu mult timp înaintea datei convenŃionale a întemeierii Studium-ului (1088); pe la 1070 îşi începea aici activitatea didactică Irnerius (c. 1050c.1125), unul dintre magiştrii erudiŃiei juridice medievale; v. L'Università a Bologna: Personaggi, momenti e luoghi dalle origini al XVImo secolo, ed. O. Capitani, Bologna, 1987. Nimic nu ne obligă însă să credem că Anonymus şi-a făcut studiile într-o universitate; el putea studia, la fel de bine, într-una dintre şcolile monastice ale epocii (v. infra). 18 Anonymus, 44, 53. 19 Anonymus, 53.

17

regionem Lambardie)20. Anonymus menŃionează, de asemenea, regiuni şi populaŃii învecinate Italiei nordice şi Germaniei: râpele senonilor (abrupta senonensium), munŃii senonilor (montes senonum), alimanii (populos alimonos)21, toate acestea localizate în estul FranŃei actuale, dar în afara regatului francez din secolele XIXII. InformaŃiile pe care Anonymus ni le oferă cu privire la expediŃiile maghiarilor împotriva FranŃei (Francia, Gallia) sunt, în schimb, sumare şi neconcludente, ele neconŃinând nici o referire la nume de locuri sau persoane: în capitolul 55 el relatează în treacăt cucerirea „Franciei şi Galliei” (!) de către Lelu şi Bulsuu22, pentru ca în capitolul următor să ne prezinte, în exact zece cuvinte, devastarea Galliei şi jefuirea bisericilor sale de către maghiarii conduşi de Botond, Zobolsu şi Ircund23. În mod evident, Gesta nu oferă nici cel mai mic indiciu din care s-ar putea deduce că autorul ei ar fi cunoscut FranŃa, şi cu atât mai puŃin vreunul din care să reiasă că el ar fi studiat mai mulŃi ani în această Ńară. ImportanŃa acordată de Anonymus unor evenimente istorice desfăşurate la Vercelli pare a oferi, în schimb, un argument în sprijinul legăturilor sale cu acest vechi şi important Anonymus, 56. Ibidem. 22 Anonymus, 55: Hinc uero egressi Franciam et Galliam expugnauerunt, et dum inde uictores reuertentur etc. (“Plecând de aici [din Lotharingia] au cucerit Francia şi Gallia, şi când s-au întors de aici victorioşi” etc. – s.n.) 23 Anonymus, 56: Vniuersam quoque Galliam attrociter affligentes, ecclesias Dei crudeliter intrantes spoliauerunt (“Au lovit cu sălbăticie şi Gallia întreagă, /unde/ au intrat plini de cruzime în bisericile lui Dumnezeu şi le-au jefuit”). 20 21

18

centru episcopal pe lângă care funcŃiona, cel puŃin din secolul al X-lea, o schola religioasă de prestigiu, care pregătea inclusiv funcŃionari de cancelarie pentru diferitele autorităŃi ecleziastice şi laice ale epocii. Doi dintre episcopii de Vercelli din secolele IX-X, Liutuardus şi Leo, au deŃinut, dealtfel, demnitatea de „notari” (cancelari) ai împăraŃilor Carol cel Gros, respectiv Otto al III-lea şi Henric al II-lea. Trebuie să remarcăm, de asemenea, că în referirile sale la devastarea Lombardiei de către maghiari Anonymus foloseşte în două rânduri verbul „a veni”: ac in marciam Lambardie se venire prepararent („să se pregătească a veni în marca Lombardiei”)24, et in marchiam Lombardie venerunt („şi au venit în marca Lombardiei”)25; dacă în cazul celei de-a doua menŃiuni el ar putea fi eventual suspectat de preluarea neatentă a formulării din cronica lui Reginon de Prüm, prima dintre acestea îi aparŃine, în schimb, autorului Gestei. În întreaga sa operă, Anonymus foloseşte verbul venire doar în contexte clare şi lipsite de echivoc: relatarea deplasării maghiarilor şi asociaŃilor acestora către Pannonia, a stabilirii lor în această Ńară, a sosirii în Ungaria a diferitor personaje26; de asemenea, descrierea acŃiunilor armate purtate împotriva maghiarilor sau a soliilor

Anonymus, 44. Anonymus, 53. 26 Anonymus, 2: de terra scithica descendes cum ualida manu in terram Pannonie uenit; 8: Almus dux cum omnibus suis uenientes terram intrauerunt Ruscie; 11: duces cumanorum cum uxoribus et filiis suis necnon cum magna multitudine in Pannoniam uenire concesserunt; 13: Et sic uenientes per siluam Houos ad partes Hung descenderunt etc. 24 25

19

primite de conducătorii acestora27. El priveşte lucrurile, în mod evident, din perspectiva unui maghiar şi a unui locuitor al Pannoniei, aceste menŃiuni subliniind, după cum este şi firesc, ataşamentul său faŃă de un popor şi faŃă de un spaŃiu geografic bine definite. Trebuie să credem, prin urmare, că excepŃia reprezentată de folosirea acestui verb şi în cazul Lombardiei indică cel puŃin existenŃa unei legături afective a Notarului Anonim cu spaŃiul nord-italic, dacă nu chiar eventuala localizare a autorului însuşi în momentul redactării operei sale. Ipoteza potrivit căreia folosirea de către Notarul Anonim a denumirilor Galiciei şi Lodomiriei ar face improbabilă o datare timpurie a scrierii28 nu este, nici ea, uşor de susŃinut. MenŃionarea de către Anonymus a Haliciului şi a Vladimirului din Volhinia nu ar putea fi considerată nefirească nici măcar în cazul unui autor activ în ultimele decenii ale secolului al XI-lea, şi cu atât mai puŃin a unuia de la mijlocul secolului următor. Data tradiŃională de început a istoriei haliciene este considerată a fi anul 981, când, potrivit Cronicii Primare Ruse, marele cneaz Volodimir al Kievului (980-1015) a cucerit Przemyśl, Cerven şi alte oraşe29. Afirmarea Anonymus, 9: Et dux de Kyeu cum exercitu suo obuiam processit eis, et adiutorio cumanorum armata multitudine contra Almum ducem uenire ceperunt etc. 28 Argumentul îi aparŃine lui Györffy Gy., Abfassungszeit, Autorschaft und Glaubwürdigkeit der Gesta Hungarorum des Anonymen Notars, în Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, 20, 1-2/1972, p. 211, cf. A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 20; Idem, The Romanians, p. 16. 29 P. L. Magocsi, Galicia: A Historical Survey and Bibliographic Guide, Toronto, 1983, p. 49-50. 27

20

Haliciului şi a Vladimirului din Volhinia a devenit una semnificativă în secolul al XI-lea. În 1054, la moartea marelui cneaz kievian Iaroslav I cel ÎnŃelept, întinsele stăpâniri ale acestuia au fost împărŃite între cei cinci fii ai săi; cel mai mic dintre aceştia, Igor, a primit Ńinuturile apusene, cu reşedinŃa la Vladimir (Volhinia)30. Fiul acestuia, Rostislav, a devenit cel dintâi stăpânitor al Haliciului31. Cel târziu cu începere de la această dată Vladimirul a devenit, prin urmare, unul dintre centrele politice importante din spaŃiul rusesc, într-o anumită măsură comparabil, din acest punct de vedere, cu reşedinŃele celorlalŃi patru fraŃi ai lui Igor Iaroslavici: Kiev, Cernigov, Pereiaslav sau Smolensk. Unul dintre izvoarele narative medievale a căror utilizare de către Anonymus a putut fi cu adevărat demonstrată este Cronica universală a lui Reginon (Regino) de Prüm (c.845-915), personalitate importantă a culturii medievale, abate de Prüm (892-899) şi de Trier (899-915); de asemenea, Notarul Anonim utilizează Continuarea acestei cronici, realizată de un monah anonim din Trier, identificat uneori cu Adalbert, ajuns mai târziu arhiepiscop de Magdeburg (m. 981)32. Este vorba, prin urmare, despre o scriere încheiată în secolul al X-lea. Tipul de relaŃii dintre omenii de litere ai acestei epoci este asemănător aceluia practicat de Anonymus. Astfel, colecŃia de canoane ecleziastice a lui Reginon de Prüm, dedicată 30 S. M. Soloviev, Istorija Rossii s drevneiskih vremen, I, Moskva, 1960, p. 351-352. 31 P. L. Magocsi, op. cit., p. 50-52. 32 F. Kurtze (ed.), Reginionis abbatis prumiensis chronicon cum continuatione trevensis, în Monumenta Germaniae Historica. Scriptores rerum germanicarum in usum scholarum, Hannover, 1890.

21

lui Hatto I, arhiepiscop de Mainz, a fost scrisă la cererea prietenului şi patronului său Radbod, arhiepiscop de Trier (m. 915)33, în acelaşi fel în care Anonymus îşi scrie opera la cererea prietenului său, N. Critica internă a textului Gestei – păstrată până la noi doar într-o copie din secolul al XIII-lea – nu pare a oferi, prin urmare, cel puŃin până în momentul de faŃă, argumente decisive pentru datarea fermă a acesteia34. SoluŃia ar putea fi reprezentată de deplasarea accentului dinspre texte către contexte; aşadar, de analiza realităŃilor istorice reflectate de opera lui Anonymus, în încercarea de a desprinde din acestea eventuale elemente ce ne-ar îngădui să formulăm propuneri de datare mai sigure. În această privinŃă trebuie să remarcăm, din capul locului, faptul că Anonymus nu face nici o referire, fie ea directă sau indirectă, la vreun eveniment istoric ulterior secolului al XI-lea35. Din punct de vedere cronologic, cea mai târzie informaŃie indirectă eventual utilizabilă este canonizarea regelui Ştefan I al Ungariei, realizată în anul 1083. Într-adevăr, Ştefan este numit întotdeauna sanctus sau beatus, fapt care ar părea să sugereze că Gesta a fost scrisă după canonizarea sa. Acest lucru este însă departe de a fi sigur: unicul manuscris al Gestei ajuns până la noi datează din secolul al XIII-lea, termenii referitori la sanctitatea regelui Ştefan putând fi, prin urmare, adăugaŃi de 33 Libri duo de synodalibus causis et disciplines ecclesiasticis, în J. P. Migne, Patrologia Latina, vol. 132. 34 Cea mai recentă discuŃie a diferitelor propuneri de datare a Gestei lui Anonymus la A. Madgearu, The Romanians, p. 15-20. 35 Este unul dintre argumentele aduse în sprijinul unei datări timpurii a Gestei; vezi mai recent P. L. Tonciulescu, op. cit., p. 4-6.

22

oricare dintre copiştii scrierii din secolele XII-XIII. Nici un alt eveniment istoric la care face referire Gesta nu este ulterior mijlocului secolului al XI-lea. Astfel, cel mai târziu rege menŃionat de Anonymus este Andrei I (1047-1061), fiul lui Ladislau cel Pleşuv, iar cel mai recent eveniment istoric este moartea regelui Petru I (Pietro Orseolo), în anul 104636. Într-un alt context, acela în care ne vorbeşte despre descendenŃii lui Edunec şi Edumenec, Anonymus face şi o referire la regele Samuel Aba (1041-1044)37. După cum s-a mai remarcat, Anonymus trece sub tăcere evenimentele domniilor lui Bela I şi fratelui acestuia Andrei I, şi nu face decât referiri indirecte la conflictele pentru succesiune care au convulsionat scena politică a regatului la mijlocul secolului al XI-lea. Este vorba aici despre o practică a autorilor medievali, care preferau uneori să evite referirile la suveranii în timpul cărora trăiau sau la aceia pe care îi serviseră. Ar fi, astfel, posibil ca, în momentul în care Anonymus îşi scria opera, conflictele dinastice pentru tronul Ungariei să nu fi fost încă soluŃionate, iar diferitele ramuri pretendente să fi fost în continuare active. Am putea chiar să ne întrebăm dacă Anonymus însuşi nu a fost obligat să părăsească Ungaria în momentul încetării din viaŃă a regelui Bela I şi a instalării pe tron a reprezentantului partidei competitoare, Solomon (1063-1074), fiul lui Andrei I. Ipoteza potrivit căreia opera Notarului Anonim ar fi fost realizată la mijlocul sau la sfârşitul secolului Anonymus 15. Anonymus 32: rex Samuel… qui pro sua pietate Oba vocabatur. Sensul acestui nume, derivat din türcicul oba, „tată”, este probabil acela de părinte/întemeietor al unui neam/unei dinastii.

36 37

23

al XII-lea, autorul ei nefăcând decât să prelucreze un arhetip de gestă din epoca lui Ladislau I (1077-1095)38, nu ne ajută să înŃelegem motivele care l-ar fi putut face pe acesta să treacă cu totul sub tăcere realităŃile istorice apropiate epocii sale, fără a ne oferi nici cel mai mic indiciu care să ne poată îndreptăŃi să afirmăm că le-ar cunoaşte. Într-adevăr, dacă ar fi trăit în perioada 11501200, Anonymus ar fi trebuit să facă un efort considerabil pentru a înlătura din textul său orice referire la realităŃi din perioada de cel puŃin un secol care precedă redactarea operei sale. O asemenea desprindere totală a autorului de realităŃile epocii sale nu este nici comună, nici foarte plauzibilă, cu atât mai mult cu cât, în acest caz, avem de-a face cu un personaj cu un orizont cultural îndeajuns de larg şi, de asemenea, cu un fost conducător al cancelariei regale a Ungariei. Cel puŃin această din urmă calitate îl transforma pe Anonymus în păstrătorul unui amplu volum de informaŃii referitoare la epoca în care trăia, informaŃii care ar fi fost de aşteptat să răzbată, sub o formă sau alta, în scrierea sa. Întregul context istoric descris de Anonymus este, dealtfel, unul puŃin probabil pentru a doua jumătate a secolului al XII-lea şi aproape imposibil pentru începutul secolului al XIII-lea. El reflectă, cu precădere, realităŃi istorice mai timpurii, care fac plauzibilă datarea acestei opere cel mai târziu la 38 Hóman Bálint, A Szent László-kori Gesta Ungarorum és XII-XIII. századi leszármazói, Budapest, 1925, p. 44; St. Brezeanu, „Romani” şi „Blachi”, p. 1314-1315; I.-A. Pop, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Cluj-Napoca, 2003, p. 94-95.

24

mijlocul secolului al XII-lea, dacă nu chiar în ultimele decenii ale secolului al XI-lea. Acest lucru este evident, în primul rând, în ceea ce priveşte reflectarea de către Anonymus a realităŃilor din Transilvania: această Ńară intracarpatică este, pentru autorul Gestei, un teritoriu încă incomplet asimilat în structurile politice ale statului ungar, insuficient controlat de către o putere regală care nu pare încă în măsură să îşi definească cu exactitate drepturile asupra sa. Anonymus nu consideră „Ńara ultrasilvană” ca făcând parte dintre stăpânirile atribuite lui Attila39, indiciu al faptului că el îşi redacta opera într-o perioadă în care conştiinŃa distincŃiei dintre aceasta şi structura statală constituită de Árpád în Pannonia era încă una îndeajuns de clară. Perspectiva lui Anonymus asupra Transilvaniei poartă încă amprenta străvechii duşmănii dintre neamurile Árpád şi Gyula, ale cărei ecouri nu se stinseseră încă în a doua jumătate a secolului al XI-lea. Un notar regal activ în epoca lui Bela al III-lea – epocă în care, ca rezultat al unor transformări politice şi demografice majore, Transilvania era deja ferm integrată în structurile politice şi militare ale Regatului Arpadian – nu ar fi putut manifesta asemenea ezitări şi reŃineri. Este, de asemenea, un semn de întrebare dacă o astfel de atitudine ar putea corespunde epocii lui Bela al IIlea, în condiŃiile în care izvoarele istorice nu ne oferă, nici pentru această perioadă, semnale referitoare la vreo eventuală contestare a dominării Transilvaniei de către regii Arpadieni. În cazul în care Notarul Anonim ar fi activat la curtea unuia dintre aceşti ultimi doi S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. Controverse istorice, Bucureşti, 2002, p. 169-175.

39

25

suverani, motivele care l-ar fi putut face să proiecteze astfel de semne de întrebare asupra statutului Transilvaniei devin greu de înŃeles. În ultimul capitol al Gestei, descriind hotarele regatului Ungariei, Anonymus nu face, în orice caz, nici o referire la problematicele sale limite răsăritene. Este greu de crezut că, dacă el ar fi trăit la sfârşitul secolului al XII-lea, această omisiune ar mai fi putut fi pusă pe seama dificultăŃii de a indica un reper geografic care, în această epocă, era deja unul bine conturat: acela al CarpaŃilor Orientali şi Meridionali. Notarul Anonim pare a fi, mai degrabă, confruntat cu dificultatea de a preciza statutul „Ńării ultrasilvane”, de a soluŃiona dilema apartenenŃei sau nepartenenŃei acesteia la Regatul Arpadian. AbsenŃa referirilor la hotarele răsăritene ale regatului a fost, probabil, adoptată ca o formulă de compromis, în interesul respectării programului ideologic al monarhiei pe care o servea. Dacă ar fi indicat ca limite ale Ungariei pădurea Ygfon şi Porta Mezesina – pe care le consideră, în schimb, hotarele vechii stăpâniri a lui „Attila”, asupra căruia Árpád şi-ar fi afirmat dreptul de moştenire – Anonymus ar fi pus, implicit, sub semnul întrebării drepturile urmaşilor lui Árpád asupra Transilvaniei, pe care autorul Gestei se străduieşte însă să le promoveze şi să le argumenteze, în măsura în care acest lucru îi era îngăduit de realităŃile timpului său. Pe de altă parte, în contextul istoric în care îşi redacta opera, Notarul Anonim nu se afla încă în situaŃia de a putea afirma fără clipire că „Ńara ultrasilvană” ar aparŃine Regatului Ungar pentru că, foarte probabil, o asemenea afirmaŃie ar fi fost considerată nerezonabilă de către contemporanii săi. Or, o 26

asemenea stare de lucruri nu este plauzibilă nici chiar pentru epoca lui Bela al II-lea. Ea ne trimite mai degrabă către o epocă mai timpurie, cu siguranŃă anterioară mijlocului secolului al XII-lea, în care se manifestau încă o serie de incertitudini referitoare la statutul Transilvaniei. Referirile pe care Anonymus le face la realităŃile din regiunile de la limita dintre Transilvania şi Ungaria par să confirme această ipoteză. MenŃionarea Zyloc-ului, a PorŃii Meseşului (Porta Mezesina) şi a porŃilor de piatră, în asociere cu linia de prisăci de pe culmile Meseşului40, reprezintă tot atâtea indicii în sprijinul cunoaşterii unor realităŃi locale care nu-şi mai găseau corespondentul în perioadele istorice mai târzii. O informaŃie prezentă în cronicile latinomaghiare ale secolului al XIV-lea ne arată că, în momentul atacului pecenego-cuman din 1068 – aşadar, în perioada imediat următoare domniei lui Bela I – linia de indagines de pe culmile Meseşului era încă activă41. Nici un izvor istoric nu semnalează, însă, continuarea funcŃionării sale în cursul secolului al XIIlea; dacă ar fi trăit în acea epocă, Anonymus ar fi avut, prin urmare, mai puŃine surse de inspiraŃie referitoare la ea. O consolidare semnificativă a controlului regal asupra teritoriilor „ultrasilvane” a avut loc în timpul domniilor regelui Ladislau I (1077-1095) şi a urmaşului acestuia Coloman I (1095-1116), cărora le

Anonymus, 22. SRH I. 366: Post hec autem pagani Cuni a superiori parte porte Meses ruptis indaginibus irruperunt in Hungariam /.../. Rex igitur Salomon et dux Geysa cum fratre suo Ladizlao collecto exercitu festinantissime acceleraverunt, per portam Meses transeuntes... 40 41

27

este atribuită extinderea în această direcŃie a sistemului comitatens şi reorganizarea vieŃii ecleziastice42. Semnale ale existenŃei în Transilvania a unei stări de instabilitate, reflectată prin îngroparea de tezaure monetare, continuă să apară şi în primele decenii ale secolului al XIIlea43. Este însă destul de clar că, dacă Anonymus ar fi trăit în a doua jumătate a secolului al XII-lea, el nu ar fi avut motive să se refere la Transilvania în felul în care o face în opera sa. Ar fi fost de asemenea de aşteptat ca, în cazul în care Anonymus a fost conducătorul cancelariei lui Bela al III-lea, Gesta să facă o oricât de sumară referire la regele Ladislau I „cel Sfânt” al Ungariei (canonizat în 1192) şi la miracolele săvârşite la mormântul său de la Oradea. Însă nu doar că Anonymus nu face acest lucru, dar el nu menŃionează, nicăieri în Gesta, nici măcar numele Oradiei, fapt care pune sub semnul întrebării datarea operei sale în secolul al XII-lea (şi, în acelaşi timp, opiniile cercetătorilor care consideră că Anonymus ar fi proiectat în trecut realităŃi din această epocă). Cetatea de pământ şi lemn a Orăzii (Varadynum de Byhar) a fost ridicată în ultimul deceniu al secolului al XI-lea, adăpostind şi mănăstirea Sf. Fecioare, ctitorie a regelui Ladislau I, devenită reşedinŃă episcopală în locul celei de la Biharea44. Potrivit cronicilor latinoP. Iambor, Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005, p. 269-271; I. M. łiplic, ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc în perioada migraŃiilor şi evul mediu timpuriu (secolele IV-XIII), Iaşi, 2005, p. 158-159; Kristó Gy., Ardealul timpuriu (895-1324), Szeged, 2004, p. 125, 129-130, 137; I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 191, 195;. 43 P. Iambor, loc. cit. 44Ibidem, p. 193. 42

28

maghiare ale secolului al XIV-lea, cel dintâi episcop al Oradiei ar fi fost viitorul rege Coloman, fiul lui Ladislau I (între c.1090-1093)45. Din 1111-1113 dispunem, în orice caz, de prima atestare sigură a unui episcop de Oradea (Sixtus, episcopus Waradiensis)46. Pentru a lămuri mai bine lucrurile, să încercăm o comparaŃie cu Legenda Sancti Ladislai Regis, realizată cu certitudine la începutul secolului al XIII-lea47: vom observa că această scriere ne vorbeşte mereu despre Oradea (monasterium Waradiense48, Waradinum49, Waradiensi episcopo50) fără a menŃiona, în schimb, Biharea nici măcar o dată; Anonymus, dimpotrivă, menŃionează Biharea (castrum Byhor) în repetate rânduri51, fără a face însă nici o referire la Oradea, făcându-ne, fireşte, să ne întrebăm dacă această din urmă cetate exista în momentul în care el îşi scria opera. Asemenea neconcordanŃe, pentru care ar putea fi cu greu găsite explicaŃii satisfăcătoare, au fost fie ignorate, fie trecute sub tăcere de cercetătorii care consideră că autorii celor două scrieri ar fi fost contemporani. În aceeaşi ordine de idei, faptul că Anonymus nu foloseşte nicăieri termenul „voievod”, pe care nu dă nici un semn că l-ar cunoaşte, pune sub semnul întrebării datarea Gestei în preajma anului 1200, când SRH I. 432; pentru documentul emis de Coloman în acest interval, în dubla sa calitate de duce şi episcop, v. Jakó I, 6. 46 DIR I. 2. 47 E. Bartoniek, în SRH II. 511. 48 SRH II. 519. 49 SRH II. 522, 523. 50 SRH II. 524. 51 Anonymus XIX, XX, LI, LII. 45

29

voievodul devenise un înalt demnitar al regatului, mandatat de rege pentru a guverna Transilvania în numele său. Trebuie să remarcăm, de asemenea, că termenul notarius, folosit pentru a-l desemna pe conducătorul cancelariei regale, este inspirat din organizarea cancelariei imperiale germane într-o perioadă istorică care nu depăşeşte secolul al XI-lea. Nu putem susŃine, fireşte, că utilizarea acestui termen ar oferi un element de datare indiscutabil: în regatul normand al Siciliei, de pildă, conducătorul cancelariei regale purta încă titlul de notarius şi în secolul al XII-lea52. În Ungaria, cea dintâi atestare a notarilor curŃii regale datează din anul 1055, în timpul domniei lui Andrei I53. MenŃiunile reapar în epoca lui Bela al II-lea, când un Johannes notarius filius Tybus este amintit între 1135-1137, principala sa însărcinare fiind aceea de deŃinător al sigiliului regal54. Într-o diplomă regală din 3 septembrie 1138, un Johannes filius Woth este menŃionat, pentru prima oară în Ungaria, în calitatea de cancellarius, însărcinat cu aplicarea sigiliului regal; redactarea aceluiaşi act era realizată de un scriptor, în persoana lui Egidius, capelanul ducelui Ladislau55. Cancelaria lui Geza al IIlea a fost condusă, de-a lungul întregii sale domnii, de Hugo Falcandus, Liber de Regno Siciliae, ed. G. B. Siracusa, Roma, 1897, p. 101, 1; 109, 1, 4; 113, 5; 121, 9. 53 RA I. 12: Nicolao, qui tunc temporis vicem procurabat notarii in curia regali. 54 RA I. 59, 61 (nostre impressionem regalis imaginis per Johannem notarium apposuimus), 62. 55 RA I. 63: Cancellarius, qui hoc privilegium region consignavit sigillo, Johannes filius Woth fuit, scriptor autem /…/ Egidius capellanus Ladizlai ducis fuit. 52

30

către un anume Barnabas. Acesta este menŃionat între 1146 şi 1152 ca notarius regis, scriptor et sigillator56. Între 1152, alături de acest Barnabas notarius este menŃionat un sigillator Nicolaus57, situaŃie regăsită şi la următoarea menŃiune, cea din 1156, când Barnabas este însă menŃionat într-o dublă calitate, de regis notarius şi Albensis canonicus (canonic al catedralei din Alba Regală)58. În sfârşit, ultimele menŃiuni din timpul domniei lui Geza al II-lea, din anul 1158, ne dezvăluie noua calitate a lui Barnabas, venită ca o încununare a carierei sale: aceea de aule regis cancellarii (cancelar al curŃii regale)59. Putem astfel sesiza un paralelism între evoluŃiile cancelariilor lui Bela al II-lea şi Geza al II-lea: în cazul ambilor, demnitatea de cancellarius este menŃionată abia în ultimii ani ai domniilor acestora. AtribuŃiile notarului regal sunt însă diferite: dacă în timpul lui Bela ai II-lea acesta era un purtător al sigiliului, sub Geza al II-lea această misiune este preluată de către sigillator, notarul fiind acela care se ocupa de redactarea documentelor. EvoluŃia cancelariei regale în timpul domniei lui Ştefan al III-lea (1162-1172) înregistrează noi modificări la nivelul statutului funcŃionarilor acesteia. Notarul, în persoana unui anume Becen (Bicenius)60, rămâne personajul însărcinat cu redactarea documentelor, fiind numit în unele documente şi scriba (scrib)61. Alături de

RA I. 73, 77, 78, 80, 81. RA I. 82. 58 RA I. 84. 59 RA I. 91, 92. 60 RA I. 101, 104, 105, 106, 107, 116, 117, 120, între anii 1162 şi 1172. 61 RA I. 116-117, ambele din 1171. 56 57

31

Bicenius este menŃionat ocazional, în 1163, un notar pe nume Hugo62, care funcŃiona în cancelaria lui Ştefan al IV-lea (1162-1163), unchi şi coregent al lui Ştefan al IIIlea. DeŃinătorul sigiliului regal este, la începutul domniei acestuia, capelanul regal. În 1164 este menŃionată însă demnitatea de cancellarius regis, al cărei titular era responsabil cu sigilarea documentelor regale63. În sfârşit, la începutul domniei lui Bela al III-lea este menŃionat, în calitatea de notar regal, un anume Paul, prepozit de Buda (1177)64. CâŃiva ani mai târziu, în 1181, probabil acelaşi Paul, acum episcop al Transilvaniei, este acela care redactează un document regal65. Din acelaşi an 1181 dispunem de menŃiunea unui alt notar regal, pe numele său Wosea66 şi, într-un alt document, de prima menŃionare a lui Galany (Calanus), în calitatea sa de cancelar al curŃii regale67, pe care şi-a păstrat-o şi în anii care au urmat68. Cu începere din 1181, personajele menŃionate ca realizatori ai documentelor regale poartă titlul de cancellarius, şi nu pe acela de notarius. Acest Paul, prepozit de Buda, apoi episcop al Transilvaniei a fost identificat de numeroşi istorici cu acel P. dictus magister, autorul Gestei Hungarorum. Această identificare ridică însă câteva semne de întrebare. În primul rând, spre RA I. 102. RA I. 106. 64 RA I. 128: P. m. Pauli prepositi et eiusdem regalis notarii. 65 RA I. 130: Anno ab inc[arnatione] D[omini] 1181 hoc cyrographum factum est a P[aulo] Ultrasilvano episcopo et eiusdem veritatis testimonio corroboratum. 66 RA I. 131: notarium meum Wosea. 67 RA I. 133: Galany aule regie cancellarius. 68 RA I. 136: Calanus vero regis cancellarius (1186), etc. 62 63

32

deosebire de actul din 1177, documentul din 1181 nu mai menŃionează calitatea pe care o deŃinea Paul în cadrul cancelariei regale. Este posibil ca aceasta să fi fost deja cea de cancellarius, mai potrivită cu rangul episcopal şi atestată, după cum am văzut, în cursul aceluiaşi an. Calanus a fost, foarte probabil, succesorul lui Paul în această funcŃie. De asemenea, calitatea nou dobândită de Paul, aceea de episcop al Transilvaniei, era şi ea, cu siguranŃă, mai importantă decât aceea de notar al regelui, funcŃie care, în epoca lui Bela al III-lea, îşi pierduse importanŃa pe care o avusese până la mijlocul secolului al XII-lea; această funcŃie nu mai era una importantă nici pe plan european, şi prin urmare nu i-ar fi produs nici o impresie deosebită prietenului său „N”. Aşadar, dacă Anonymus ar fi fost cu adevărat acest Paul, el s-ar fi descris pe sine însuşi fie ca fost cancelar al regelui Bela, fie ca episcop al Transilvaniei, şi nu în calitatea episodică de notar al regelui, pe care o deŃinuse doar la începuturile carierei sale. De asemenea, după cum s-a mai remarcat, este extrem de improbabil ca un episcop al Transilvaniei, cum a fost acest Paul, să fi putut da dovadă de profundele carenŃe în cunoaşterea provinciei intracarpatice pe care ni le arată Anonymus69. Este greu de crezut că un episcop transilvan din preajma anului 1200 ar fi putut să treacă cu totul cu vederea denumirea reşedinŃei diecezei sale, stabilită de foarte multă vreme la Alba Iulia70. FuncŃia de notarius, cu care Anonymus se mândreşte, a fost, în schimb, una cu adevărat importantă în timpul domniilor lui Bela al II-lea, perioadă în 69 70

A. Madgearu, Românii, p. 23. Ibidem.

33

care notarul era păstrătorul sigiliului regal, şi Bela I, când cancelaria regală a Ungariei se afla la începuturile organizării sale, iar demnitatea de cancellarius nu fusese încă introdusă. Gesta Hungarorum conservă o serie de informaŃii referitoare la tradiŃiile precreştine ale maghiarilor şi la sistemul lor de credinŃe din epoca stabilirii în Pannonia care nu se mai regăsesc în alte izvoare narative medievale. Pot fi citate în acest sens o serie de exemple semnificative: naşterea miraculoasă a lui Almus, a cărui mamă ar fi avut viziunea fecundării sale de către un vultur (Anonymus, 3)71; jurământul depus de conducătorii confederaŃiei tribale maghiare „după obiceiul păgân” (more paganismo), prin amestecarea într-un vas a câtorva picături din sângele lor (Anonymus, 5); jertfa de animale făcută de ducele Almus după cucerirea Hung-ului, în semn de recunoştinŃă faŃă de zeii binevoitori (Anonymus, 13); sacrificarea celui mai gras cal de către trei căpetenii maghiare, în momentul luării în stăpânire a muntelui Turzol (Anonymus, 16); înmormântările făcute după obiceiul păgânesc (more paganismo) (Anonymus 15, 57). Putem remarca în acest context faptul că Notarul Anonim evită să îi atribuie lui Árpád astfel de sacrificii „păgâne”; pe seama acestuia este pusă doar Simon de Kéza afirmă că Árpád s-ar trage din neamul Turul; potrivit aceluiaşi autor, imaginea păsării turul ar fi fost reprodusă pe scutul lui Árpád. El ne confirmă astfel faptul că elemente ale acestei legende erau încă prezente în memoria colectivă a maghiarilor la sfârşitul secolului al XIII-lea – v. V. Spinei, Marile migraŃii din estul şi sud-estul Europei, Bucureşti, 1999, p. 34-35. Episodul naşterii miraculoase a lui Almus este însă relatat doar de către Anonymus.

71

34

organizarea de „ospeŃe”. Este o atitudine inspirată, fireşte, dintr-un program ideologic caracterizat prin efortul de a concilia faptele întemeietorului statului ungar şi ale urmaşilor acestuia cu preceptele religiei creştine şi cu voinŃa divină. Trebuie remarcat, de asemenea, şiretlicul ritual cu substrat magic prin care Árpád îşi arogă dreptul de stăpânitor asupra Ńării lui Salanus, prin solicitarea de a-i fi acordate, de către însuşi stăpânitorul ei, două butelcuŃe de apă din Dunăre şi un mănunchi de ierburi din prundişurile Olpar (Anonymus, 14). Interesant este faptul că acest gest are pentru Anonymus semnificaŃii legate de luarea în stăpânire a unor teritorii, cu toate că, potrivit ritualului simbolic al vasalităŃii din Occidentul medieval, un astfel de gest lar fi transformat, de fapt, pe Árpád într-un vasal al lui Salanus. Structura acestei relatări este, în mod evident, specifică naraŃiunilor orale; trebuie să presupunem că ea era încă povestită de barzii (ioculatores)72 epocii lui Anonymus. Ni se spune chiar – motiv specific unor asemenea naraŃiuni – că Salanus ar fi luat în râs cererea lui Árpád, trimiŃându-i cele solicitate în batjocură, fără a înŃelege semnificaŃiile ascunse ale gestului său (Anonymus, 16). La momentul potrivit, Termenul ioculator a avut, în evul mediu, înŃelesuri multiple. Acela de „bard”, pe care îl considerăm mai potrivit în contextul operei lui Anonymus, poate fi bunăoară desprins din explicaŃia pe care o oferă Thomas Cabham, arhiepiscop de Canterbury în secolul al XIII-lea: qui dicuntur ioculatores, qui cantant gesta principum et uitam sanctorum („cei care se numesc ioculatores, care cântă faptele principilor şi vieŃile sfinŃilor”); v. R. Morgan, jr., Old French „jogleor” and Kindred Terms. Studies in Medieval Romance Lexicology, în Romance Philology, ed. Y. Malkiel, vol. VII, 1953-1954, Berkeley & Los Angeles, p. 282-311. 72

35

însă (Anonymus, 38), Árpád le reaminteşte acest episod solilor ducelui Salanus, afirmând fără înconjur: „łara care se află între Dunăre şi Tisa, împreună cu apa Dunării dintre Ratispona şi Grecia, am cumpărat-o din avutul nostru, în timpurile în care eram nou veniŃi, şi ca preŃ al ei am trimis doisprezece cai albi şi altele, ca mai sus. Lăudând el însuşi bogăŃia Ńării sale, [Salanus] ne-a trimis o legătură de ierburi din prundişul Olpar şi două plosce cu apă din Dunăre. De aceea poruncim stăpânului vostru, ducele Salanus, ca, părăsind Ńara noastră, să apuce degrabă calea Ńării bulgarilor, de unde a venit strămoşul său la moartea regelui Athila, strămoşul nostru”. Ducele bihorean Menumorout, în schimb – pe care Anonymus îl tratează cu mai multă consideraŃie, datorită calităŃii sale de strămoş al regilor Arpadieni – îşi confirmă statutul de stăpânitor înŃelept refuzând cererile şirete ale lui Árpád („nu-i vom ceda pământ nici cât încape într-un pumn”)73, evitând astfel să cadă în capcana magico-rituală pe care conducătorul maghiarilor încerca să i-o întindă. SemnificaŃia simbolică a acestei formule rituale de luare în stăpânire a unor teritorii trebuie să fi fost încă cunoscută în epoca în care Anonymus îşi redacta opera. PrezenŃa, în Gesta, a acestui motiv presupune, cu certitudine, existenŃa unui public avizat, capabil să înŃeleagă acest ritual în sensul indicat de Anonymus, şi nu în acela specific ritualului vasalic occidental. Extrem de frecvent menŃionat de Anonymus – spre deosebire de celelalte izvoare narative latinomaghiare – este, de asemenea, obiceiul luării ca ostateci a copiilor celor învinşi sau a acelora care se supuneau Anonymus, 20: Nos autem nec propter amorem nec propter timorem ei concedimus terram etiam quantum pugillus capere…

73

36

maghiarilor74. Această practică, care pare să fi avut o amploare deosebită în epoca pe care el o cunoaşte, este puŃin reflectată de izvoarele narative din secolele XIIIXIV, când metoda nu mai era aplicată pe scară largă. O altă caracteristică a operei lui Anonymus este reprezentată de numeroasele referiri pe care el le face la diferiŃi proprietari sau posesori de pământuri, la originile şi condiŃiile în care aceştia obŃinuseră respectivele calităŃi; de asemenea, la pământurile ca atare, fiind în măsură să ofere informaŃii despre mai vechii lor stăpânitori, indiferent dacă aceştia avuseseră sau nu urmaşi, dacă aceste pământuri se aflau în continuare în stăpânirea urmaşilor acestora sau reveniseră, între timp, regelui. Elocvent în acest sens este exemplul din capitolul al XV-lea, referitor la stăpânirile lui Ketel şi a urmaşilor săi: este vorba despre un oştean al lui Árpád care dobândeşte două stăpâniri relativ întinse, una dintre acestea fiindu-i însă retrasă de către regele Andrei I „fiindcă era folositor regilor pentru vânătoare” şi „pentru că dorea ca în acele părŃi să locuiască soŃia sa, pentru a fi mai aproape de pământul său natal” (Haliciul)75. Exemple asemănătoare se regăsesc în întreaga operă a lui Anonymus. Este vorba în general, în pofida unor inadvertenŃe inevitabile, despre o cunoaştere concretă şi lipsită de ezitări a unor realităŃi complexe, despre redarea unor detalii care îi erau familiare autorului ca rezultat al participării sale, în calitate de notar regal, la diferite dispute şi proceduri juridice. Mai mult decât atât, în această realitate poate fi regăsit un alt indiciu care ne-ar putea conduce către o perioadă istorică mai timpurie: potrivit cercetărilor 74 75

Anonymus 9, 10, 11, 18, 20, 21, 29, 33, 37, 42, 44, 45, 49. Anonymus, 15.

37

recente, proprietăŃile aparŃinând regilor Ungariei, împreună cu locuitorii acestora, au fost înscrise în preajma anului 1060, de către un anume jude Sarchas, într-o lucrare pe care istoricii au denumit-o „Hungarian Domesday” şi care a fost, mai târziu, pierdută76. Or, o importantă parte a informaŃiilor legate de drepturile de proprietate pe care le cunoaşte Anonymus se referă la stăpâniri ale regalităŃii ungare. Ar fi, prin urmare, plauzibil ca el să fi avut posibilitatea de a consulta acest „Domesday Book” al Regatului Ungariei, sau poate chiar să fi participat la întocmirea sa. O parte a informaŃiilor la care ne-am referit mai sus nu se mai regăsesc la alŃi autori medievali ungari, şi nu se poate afirma că Anonymus le-ar fi cules dintr-o altă sursă cunoscută astăzi. Legenda maior şi Legenda minor ale sfântului rege Ştefan şi Legenda Sancti Gerhardi episcopi nu conŃin decât referiri imprecise şi succinte la realităŃi pe care Anonymus le descrie în detaliu. Datarea operei în epoca lui Bela I ar putea fi considerată plauzibilă şi din acest punct de vedere, aceasta fiind perioada în care Ungaria s-a confruntat cu una dintre ultimele reacŃii populare de amploare împotriva creştinismului77. Nu este greu de remarcat faptul că, pentru Anonymus, „păgânismul” este încă o realitate pe care pare să o cunoască foarte bine. Atitudinea sa faŃă de adepŃii vechilor credinŃe este, fireşte, una de distanŃare, însă nu una de ură sau oroare. El dă dovadă de reŃinere în aprecierile pe care le face asupra diferitor personaje ale istorisirii sale care nu îmbrăŃişaseră M. Rady, Nobility, Land and Service in Medieval Hungary, London, 2000, p. 64. 77 SRH I. 359-360 (Chronici Hungarici 95-96). 76

38

creştinismul. Pentru el, „păgân” nu înseamnă încă „diabolic”, asociere care va apare abia în izvoarele ungare mai târzii78. Aceasta ne îndeamnă să credem că „păgânii” se numărau încă printre contemporanii săi, fiind cunoscuŃi de Anonymus, cu părŃile lor bune şi cu cele rele. Unii dintre aceşti adversari ai creştinismului aparŃineau înaltei aristocraŃii gentilice; ba chiar mai mult, printre ei putem număra chiar şi membri ai familiei regale Arpadiene, care au încercat, uneori, să fructifice din punct de vedere politic ataşamentul manifestat de maghiari faŃă de vechiul lor sistem religios. Astfel, dacă a trăit cu adevărat în epoca lui Bela I, Anonymus a cunoscut cu siguranŃă faptul, relatat şi de legenda Sfântului Gerard79, că ridicarea împotriva regelui Petru a lui Andrei şi Levente, fraŃii viitorului rege Bela I, a fost făcută cu sprijinul susŃinătorilor reinstaurării „păgânismului” în Ungaria80. În ceea ce-l priveşte pe Levente, cel puŃin, izvoarele afirmă cu claritate că acesta era un susŃinător declarat al vechilor credinŃe, având intenŃia de a reinstaura în Ungaria „idolatria păgână”81. Până la moartea lui Levente, chiar şi fratele său Andrei I a tolerat persecuŃiile şi asasinatele împotriva ierarhilor creştini, printre cei martirizaŃi în această perioadă numărându-se Gerhard, episcopul de Cenad. Chiar dacă Legenda Sancti Gerhardi episcopi afirmă că aceste violenŃe ar fi încetat odată cu încoronarea lui Andrei I82, putem presupune că acest rege a SRH II. 501-503. SRH II. 501 (Legenda S. Gerhardi episcopi). 80 SRH I. 337 (Chronici Hungarici 81). 81 SRH I. 344: si regni potestatem obtinuisset, sine dubio totam Hungariam paganisma ydolatria corumpisset. 82 SRH II. 503. 78 79

39

continuat să privească măcar cu înŃelegere opŃiunile religioase ale acelora care sprijiniseră urcarea sa pe tron. Măsurile antipăgâne luate de regele Bela I au devenit astfel necesare şi ca rezultat al atitudinii pe care fratele şi predecesorul său, din raŃiuni politice, fusese obligat să o adopte. Anonymus este, fireşte, un creştin şi un promotor al creştinismului, religie pe care şi-o asumă şi de la care nu face, în nici un fel, concesii. El nu ezită, însă, să facă tentativa de a concilia trecutul „păgân” al maghiarilor cu reperele morale ale noii religii, încercând chiar să proiecteze valorile creştine asupra acestui trecut. Este, şi acesta, un indiciu al unui proces de „încreştinare” aflat într-o fază activă, îndreptat împotriva vechilor credinŃe precreştine ale maghiarilor. O astfel de atitudine nu mai poate fi regăsită, cu aceleaşi caracteristici, în scrierile secolelor XIII-XIV. Imaginarul reflectat de opera lui Anonymus este legat, la rândul său, de un context istoric cu trăsături care nu pot fi considerate specifice secolului al XIII-lea. Pe lângă preocuparea consecventă de a concilia vechile tradiŃii religioase ale maghiarilor cu creştinismul triumfător, mai putem constata faptul că temele şi motivele eroice reflectate de opera Notarului Anonim sunt, în mod evident, circumscrise unui orizont cronologic în care societatea maghiară resimŃea încă, cu intensitate, nostalgia perioadei de glorie din prima jumătate a secolului al X-lea, când raidurile îndrăzneŃe ale războinicilor ei înspăimântaseră întreaga Europă. Pe lângă descrierea expediŃiilor către apus, ne sunt oferite aici informaŃii legate de campaniile împotriva BizanŃului, cu detalii care nu mai pot fi regăsite în alte scrieri. Semnificativ este, în acest context, episodul pătrunderii 40

maghiarilor până la Constantinopole şi a crestării de către Botond, cu barda sa, a „porŃii de aur” a acestui oraş83. Este adevărat, Anonymus îşi exprimă propriile rezerve faŃă de autenticitatea acestui episod, motivate prin faptul că el îi era cunoscut nu din vreun „codice al istoriografilor” (codice hystoriographorum), ci din „poveştile false ale Ńăranilor” (falsis fabulis rusticorum). Nu este însă mai puŃin evident faptul că această consemnare este făcută cu o puternică notă de mândrie. Surprinzătoare este, în special, referirea la această imaginară „poartă de aur”, care ne arată că Anonymus şi contemporanii săi trăiau încă mirajul unui Constantinopol fabulos şi idealizat, la fel cum o făceau autorii occidentali din epoca primei cruciade şi din perioada anterioară acesteia84. Astfel de sentimente ar putea fi considerate plauzibile pentru un autor de la mijlocul secolului al XI-lea, când propaganda bizantină era foarte intensă în Ungaria, fiind susŃinută prin daruri spectaculoase şi costisitoare85 şi, de asemenea, când suveranii maghiari nu stabiliseră încă relaŃii politice şi familiale directe cu basileii şi aristocraŃia din Constantinopole şi, ca urmare, nu dispuneau de 83 Anonymus, 42: Sed quidam dicunt eos iruisse usque ad Constantinopolum, et portam auream Constantinopolis Botondium cum dolabro suo incidisse. 84 Odon de Deuil, cronicar al celei de-a II-a cruciade, văzut uneori ca o posibilă sursă a lui Anonymus (SRH I. 45), oferă deja o imagine puternic demitizantă a metropolei de pe Ńărmul Bosforului. 85 Printre care cele două coroane regale oferite regilor Andrei I şi, probabil, Geza I (“Sfânta Coroană a Ungariei”) de către împăraŃii Constantin al IX-lea Monomachos, respectiv Mihail al VII-lea Dukas; v. D. Obolenski, Un Commonwealth medieval: BizanŃul. Europa de Răsărit, 500-1453, Bucureşti, 2002, p. 178-180.

41

informaŃii nemijlocite asupra realităŃilor din marele oraş. Cel dintâi rege al Ungariei căsătorit cu o principesă bizantină a fost Geza I, pe la 1074/1075. În secolul al XII-lea aceste legături au devenit frecvente: Piroska, fiica lui Ladislau I, a devenit soŃia lui Ioan Comnenul (1118-1143); Boris, fiul lui Coloman I, s-a căsătorit pe la 1141-1143 cu ducesa Anna Dukaina; regele Ştefan al IV-lea (1163) şi, mai târziu, principele Geza (c. 1150-1210), fiul regelui Geza al II-lea, au fost la rândul lor căsătoriŃi cu membre ale aristocraŃiei bizantine, şi exemplele ar putea continua86. Ipoteza adoptării unei asemenea viziuni hiperbolizante asupra capitalei imperiale şi comorilor sale de către un notar al lui Bela al III-lea este, însă, extrem de improbabilă: anterior încoronării sale, principele Bela petrecuse nu mai puŃin de zece ani în metropola de pe Ńărmul Bosforului, fapt pentru care Simon de Kéza îl numeşte chiar „Bela Grecul”87. Trebuie să observăm, de asemenea, că Gesta Hungarorum nu reflectă în nici un fel impactul pe care Cruciadele l-au avut asupra mentalului colectiv al creştinătăŃii occidentale; acest impact îşi găseşte, în schimb, ecoul în Legenda Sancti Ladislai regis88, despre care s-a afirmat că ar fi fost scrisă de un contemporan al Notarului Anonim. Dintre operele hagiografice Korai magyar történeti lexikon (9-14. század), Budapest, 1994, p. 60-66, 111-113. Pentru relaŃiile bizantino-ungare în secolul al XII-lea, a se vedea în special F. Makk, The Árpáds and the Comneni. Politica Relations between Hungary and Byzantium in the 12th Century, Budapest, 1989. 87 SRH I. 183: post hunc regnavit Bela Graecus. 88 SRH II. 521: statuit igitur ire Ierosolimam et illic, si oporteret, mori pro Christo etc. 86

42

ungare, cele mai apropiate de Gesta Hungarorum, din punct de vedere al stilului şi al realităŃilor istorice pe care le reflectă, sunt Legenda maior şi Legenda minor ale regelui Ştefan I şi Legenda Sancti Gerhardi episcopi. Toate aceste opere conŃin însă, în pofida caracterului lor hagiografic, un număr semnificativ de informaŃii istorice mai recente decât cele care pot fi regăsite în Gesta Notarului Anonim. La Anonymus nu apare încă perechea de eroi eponimi Hunor şi Magor, prezentă în opera lui Simon de Kéza şi în cronicile latino-maghiare ale secolului al XIV-lea89, caracteristică etapei de afirmare a identităŃilor naŃionale din această arie europeană. Inspirându-se din istoriile populare despre Alexandru cel Mare, Anonymus vorbeşte, în schimb, despre popoarele scitice Gog şi Magog; de asemenea, despre Magog, „primul rege al SciŃiei”, fără a clarifica însă relaŃia acestuia cu poporul omonim, menŃionat în cadrul aceluiaşi paragraf. Din acest rege – pentru care Notarul Anonim propune o ascendenŃă veterotestamentară, aceea de fiu al lui Iafet – ar fi descins poporul Moger, adică maghiarii epocii sale. Este, fireşte, o genealogie insuficient elaborată şi stângace, în care Anonymus îl strecoară, în plus, şi pe Attila, pretinsul strămoş al lui Árpád; aceste caracteristici oferă însă, la rândul lor, noi argumente în sprijinul datării acestei scrieri într-o perioadă timpurie. Perechea de fraŃi Hunor-Magor90, menŃionată în opera lui Simon de Kéza, care propune şi o explicaŃie a celor V. Spinei, Marile migraŃii, p. 35. M. Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti, 1995, p. 149-170; R. Vuia, Legenda lui Dragoş, în Anuarul Institutului de Istorie NaŃională, I, 1922, p. 300-309. 89 90

43

două denumiri sub care erau cunoscuŃi maghiarii, pare a fi inspirată, în schimb, din legendele şi epopeile antice şi medievale în care întemeierile statale sunt puse pe seama unei perechi de fraŃi. Există, de asemenea, diferenŃe evidente între modul mai puŃin elaborat în care Anonymus argumentează drepturile istorice ale maghiarilor şi ideologia naŃională dezvoltată în opera lui Simon de Kéza91. Această realitate pledează, în orice caz, pentru anterioritatea Gestei faŃă de izvoarele narative la care ne-am referit mai sus. Anonymus este, de asemenea, singurul autor medieval ungar care cunoaşte vechiul nume al teritoriului locuit de maghiari înaintea aşezării lor în Pannonia: Dentumoger, Dent fiind numele sub care era cunoscut Donul de către popoarele turanice. Această denumire este menŃionată de Anonymus în nu mai puŃin de cinci rânduri. Primul dintre aceste pasaje identifcă Dentumoger cu SciŃia: Scithia igitur maxima terra est que Dentumoger dicitur, „SciŃia este o Ńară foarte mare care se numeşte Dentumoger”)92. O menŃiune din capitolul 14 ne indică cu destulă claritate faptul că Dent este numele anticului Thanais93. Dentumoger ar însemna, prin urmare, „Donul I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 113-116. Anonymus, 1. 93 Anonymus, 14: ut mittat mihi /…/ duas langungulas plenas aqua Danubij et unam sarcinam de herbis sabulorum Olpar, ut possim probare si sint dulciores herbe sabulorum Olpar herbis scythicorum, idest Dentumoger, et aque Danubij si sint meliores aquis Thanaydis („să îmi trimită /…/ două butelcuŃe pline cu apă din Dunăre şi o legătură cu ierburi din prundişurile Olpar, pentru a putea proba dacă ierburile prundişurilor Olpar sunt mai dulci decât ierburile sciŃilor, adică cele din Dentumoger, şi dacă apele Dunării sunt mai bune decât apele Thanaisului”). 91 92

44

maghiarilor” sau „Ńara maghiarilor de pe Don”, ultima zonă de aşezare a maghiarilor înaintea venirii lor în Pannonia. Această denumire a stepei nord-pontice este consemnată doar în Gesta lui Anonymus, care afirmă chiar că ea era încă folosită de către contemporanii săi (locuitorii regiunii desemnându-se în acest fel pe ei înşişi): Homines vero qui habitant eam vulgariter Dentumoger dicuntur usque in hodiernum diem – „Iar oamenii care o locuiesc se numesc, popular, Dentumoger până în ziua de astăzi”94. În această formă, denumirea nu mai apare în scrierile istorice ulterioare. O amintire vagă a ei mai poate fi reîntâlnită în cronicile latino-maghiare ale secolului al XIV-lea. În această epocă, însă, denumirea, ieşită din uz şi lipsită de înŃeles, devenise obiectul unor speculaŃii etimologice fanteziste95. De asemenea, aici este menŃionată, pentru prima oară în cronistica ungară, varianta latină a denumirii date Pontului Euxin de către popoarele stepei: Nigrus Pontus96. Introducerea acestei denumiri a Mării Negre nu trebuie considerată, însă, o inovaŃie a secolului al XIII-lea97. Denumirea Kara Deniz, folosită de către popoarele türcice, având nu doar semnificaŃiile de Anonymus, 1. SRH I. 254 (Chronici Hungarici): … vocamus eos Demptos, id est exemptos ad omni potestate... Dicimus etiam Dentos a dentositate… 96Ibidem: uersus orientem finis cuius ab aquilonali parte extenditur usque ad Nigrum Pontum („către răsărit hotarul ei se întinde din părŃile nordice până la Marea Neagră”). V. şi cap. 44: ut totam Macedoniam sibi subiugarent, a Danubio usque ad Nigrum Mare („şi şi-au supus întreaga Macedonie, de la Dunăre până la Marea Neagră”). 97 Aşa cum credea Gh. I. Brătianu, Marea Neagră, ed. V. Spinei, Bucureşti, 1988, p. 90. 94 95

45

„negru, întunecat” sau „mare, puternic, de temut”98, ci, adăugăm noi, şi pe aceea de „îndepărtat, de margine” (desemnând, aşadar, o mare situată la limita vestică a stepei eurasiatice), trebuie să fi fost folosită cu mult timp înaintea atestării sale scrise. În general, se poate spune că Gesta Hungarorum nu face nici un fel de referire la realităŃi înregistrate în societatea maghiară cu începere, cel puŃin, de la mijlocul secolului al XII-lea. Dacă unii dintre criticii lui Anonymus l-au acuzat de necunoaşterea epocii descrise, argumentând aceasta prin absenŃa menŃionării unor personalităŃi istorice din epoca pe care el o tratează, trebuie să considerăm cu atât mai curios faptul că Gesta nu reflectă realităŃi specifice epocii în care aceiaşi exegeŃi consideră că ea ar fi fost scrisă. Horvath János a insistat asupra faptului că situaŃia politică şi socială reflectată de Gesta Hungarorum se află într-o evidentă contradicŃie cu aceea reflectată de Bula de Aur din 1222; el concluziona că scrierea lui Anonymus fusese realizată la începutul secolului al XIII-lea99, fără a putea produce însă nici o dovadă care să se opună unei datări mai timpurii. Inspirată, probabil, din diferite categorii de scrieri, dar şi, poate chiar într-o mai mare măsură, din tradiŃiile orale păstrate încă în epoca în care scria Notarul Anonim, Gesta Hungarorum este o operă care a fost transcrisă şi, poate, uşor modificată de către copişti din secolele XII-XIII, pentru ca apoi să i se piardă urma până la redescoperirea sa, în secolul al XVIII-lea. Faptul că această operă pare să fi rămas necunoscută istoriografiei ungare medievale s-ar putea 98 99

Ibidem, loc. cit. Horvath J., Anonymus és a Kassai Kódex, p. 102.

46

datora, eventual, absenŃei autorului ei din Ungaria, în perioada în care el îşi realiza scrierea. Ataşamentul manifestat de Anonymus faŃă de Lombardia ar putea indica, în acest sens, direcŃia înspre care s-ar putea îndrepta cercetările viitoare; în absenŃa unor informaŃii mai precise este preferabil să evităm însă, pentru moment, alte discuŃii pe marginea acestui subiect. Câteva dintre argumentele favorabile acceptării datelor oferite de Notarul Anonim au fost de curând rezumate de Ioan-Aurel Pop100: opera lui Anonymus este cea mai veche lucrare de acest gen păstrată în Ungaria şi, prin urmare, cea mai apropiată de evenimente; ea este, de asemenea, singura cronică internă păstrată din perioada în care a fost scrisă – indiferent dacă ne referim aici la secolul al XII-lea sau la ultimele decenii ale secolului al XI-lea; nu ne putem aştepta ca fiecare dintre detaliile pe care Anonymus ni le oferă despre structura etnică şi politică a Ungariei şi Transilvaniei să fie confirmate sau infirmate de izvoarele externe, acestea având tendinŃa firească de a privi asemenea realităŃi dintr-o perspectivă cu mult mai generală; informaŃiile pe care Anonymus le oferă sunt, de multe ori, confirmate direct sau indirect de celelalte surse istorice, atunci când există posibilitatea confruntării cu acestea. Indiferent dacă contextul istoric în care Anonymus şi-a redactat opera aparŃine secolelor al XIlea sau al XII-lea, el este caracterizat printr-o trăsătură extrem de importantă, care şi-a pus cu putere amprenta şi asupra scrierii notarului cancelariei regale. Această trăsătură este oralitatea. 100

I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 119.

47

TradiŃia eroică şi tradiŃia genealogică. O întreagă serie de critici aduse Gestei Hungarorum au ca punct de plecare dificultatea istoricilor de a aprecia la adevărata sa valoare tradiŃia orală, dificultate izvorâtă dintr-un complex, adeseori inconştient, de superioritate caracteristic cercetătorilor care privesc trecutul exclusiv din perspectiva documentelor scrise şi a vestigiilor materiale. Dacă istoricii nu vor reuşi să se elibereze de acest complex, sectoare importante ale trecutului vor continua să le rămână inaccesibile. Criticii lui Anonymus au desprins, în general, din acest ansamblu al tradiŃiei orale doar una dintre componentele sale, şi anume tradiŃia eroică. Aceasta – ale cărei elemente se regăsesc, fireşte, şi în Gesta – are însă o tipologie uşor de recunoscut. Răspunzând nevoii de autovalorizare a unor comunităŃi sau indivizi, ea are o funcŃie propagandistică, împletită adeseori cu motive mitologice sau fantastice, răspunzând nevoii de autodefinire a comunităŃii şi a valorilor sale. TradiŃia eroică nu este aproape niciodată preocupată de exactitate. Ea are tentaŃia de a hiperboliza, de a trece sub tăcere eşecurile sau de a le justifica. Ea deformează, modifică şi „ajustează” realitatea istorică; această deformare este, de multe ori, operată de înşişi participanŃii la evenimentele (sau succesiunile de evenimente) relatate, fără a mai aştepta trecerea uneia sau mai multor generaŃii. Identificarea pasajelor în care naraŃiunea lui Anonymus prezintă caracteristicile unei asemenea „oralităŃi primare”101 nu prezintă dificultăŃi majore: este vorba, în general, despre victorii obŃinute în expediŃii desfăşurate în W. J. Ong, Orality, Literacy, and Medieval Textualization, în New Literary History. A Journal of Theory and Interpretation, 16, 1984-1985, p. 1-12. 101

48

afara Ungariei propriu-zise, în care discursul eroic are în mod frecvent tendinŃa de a se împleti cu elemente mitologice. Într-o cultură bazată pe oralitate, „tradiŃia” este însă o realitate mult mai complexă, care nu poate fi redusă la acele elemente ale sale care, sub diferite forme, continuă să supravieŃuiască într-o civilizaŃie a scriiturii. DiferenŃele, extrem de semnificative, dintre multiplele sale componente rezultă din funcŃiile specifice ale acestora. Memoria „colectivă” a unei comunităŃi iliterate are, în esenŃă, o structură apropiată aceleia a unei „biblioteci orale”, împărŃită în diferite sectoare de specialitate ale căror conŃinuturi sunt păstrate şi transmise de „specialişti” sau grupuri specializate102. O bibliotecă al cărei sistem de clasificare este realizat după criterii care răspund, fireşte, necesităŃilor aceleiaşi comunităŃi. Componentele sale sunt nu doar cele lirice, epice, eroice sau fantastice, ci şi acelea tehnice, ocupaŃionale, politice sau juridice. Pe aceeaşi cale şi prin aceleaşi metode sunt trasmise şi păstrate toate cunoştinŃele comunităŃii respective, de la cele astronomice până la cele geografice, de la cele minerale până la cele botanice, de la cele zoologice până la cele anatomice. În acest sistem de valori, tradiŃia juridică este, în orice caz, mai apropiată de tradiŃiile tehnic-ocupaŃionale decât de cele epic-eroice la care istoricii sunt uneori tentaŃi să reducă întreg acest sistem complex. Este vorba despre o formă a tradiŃiei care operează cu metode clare, punând accentul pe exactitatea conŃinuAurora Milillo, La vita e il suo racconto. Tra favola e memoria storica, Roma, 1983, p. 17-43. 102

49

turilor semnificative, pe selecŃionarea şi memorizarea acestora pe baza unor principii specifice. După cum fiecare generaŃie preia de la cea precedentă un sistem de cunoştinŃe tehnice şi de modalităŃi de operare cu acestea, tot astfel fiecare generaŃie îşi întemeiază drepturile de proprietate pe o sumă de cunoştinŃe precise şi clare, cu modalităŃi de transmitere şi de verificare reciprocă riguros definite. TradiŃia juridică justifică, aşadar, drepturi de proprietate care erau încă în vigoare, într-o foarte mare parte a Transilvaniei, în epoca generalizării documentului scris. Întreg sistemul memoriei juridice colective care funcŃiona încă în secolul al XIII-lea a participat la păstrarea şi transmiterea sa. Acest sistem atât de bine articulat era unul rezistent la înnoire. Într-adevăr, se pare că tentativele regalităŃii şi ale instituŃiilor ecleziastice de a impune folosirea documentului scris, manifestate încă din secolul al XI-lea, nu s-au bucurat, anume din acest motiv, de succesul scontat de iniŃiatorii lor. ImportanŃa documentelor scrise şi rolul probator al acestora nu erau încă bine înŃelese în cursul secolelor XI-XII. Înaintea ieşirilor din indiviziune, înregistrate de la sfârşitul secolului al XIII-lea, pământurile erau stăpânite în comun de către neamuri şi transmise de la o generaŃie la alta. Hotarele şi stăpânitorii lor erau bine cunoscute, iar drepturile de proprietate se dovedeau, în primul rând, cu ajutorul mărturiilor orale103. Astfel, chiar şi la mijlocul secolului al XII-lea, puteau fi încă făcute donaŃii regale implicând schimburi complexe de proprietăŃi fără ca acestea să fie consemnate în K. Vekov, Locul de adeverire din Alba-Iulia (secolele XIII-XVI), Cluj-Napoca, 2003, p. 70.

103

50

vreun document scris104. Din aceste motive, precaritatea izvoarelor documentare păstrate din această perioadă nu poate fi pusă în întregime pe seama distrugerilor cauzate de tătari şi de turci în secolele care au urmat105. Exactitatea transmiterii unor informaŃii avea o importanŃă crucială nu doar în ceea ce priveşte memorizarea hotărniciilor, ci şi în cunoaşterea tuturor încrengăturilor familiale, pentru stabilirea posibililor moştenitori106. TradiŃia genealogică devine astfel, întro civilizaŃie a oralităŃii, o asociată indispensabilă a aceleia juridice, pe care o sprijină printr-o întreagă serie de funcŃii care s-au estompat pe măsura generalizării documentului scris şi, odată cu aceasta, a apariŃiei altor forme de demonstrare a drepturilor de proprietate107. Într-o societate iliterată, acest tip de tradiŃie păstrează un număr de cunoştinŃe pe care se fundamentează atât drepturile de proprietate ale unei familii alcătuite din descendenŃi ai unui strămoş cunoscut, cât şi drepturile succesorale ale diferitelor ramuri ale aceluiaşi trunchi familial. Până în secolul al XIII-lea, în Ungaria medievală, însăşi definirea statutului de nobil, exprimată, inclusiv simbolic, prin titlurile prin care nobilii se refereau la ei înşişi, era legată de M. Rady, Nobility, Land and Service, p. 64. Ibidem. 106 Ibidem, p. 30 107 Sugestii în acest sens la M. T. Clanchy, Remembering the Past and the Good Old Law, în History. The Journal of the Historical Association, 55, 1970, p. 165-176; F. Bäuml, Varieties and Consequences of Medieval Literacy and Illiteracy, în Speculum. A Journal of Medieval Studies, 55, 1980, p. 237-265; H. Moisl, AngloSaxon royal genealogies and Germanic oral tradition, în Journal of Medieval History, 7, 1981, p. 215-148. 104 105

51

originea familiei acestora, de prezumtivul strămoş care dădea numele întregului neam (genus)108. Drepturile de stăpânire a pământurilor care aparŃineau „neamurilor”, în virtutea unei descendenŃe considerate, pe măsura trecerii timpului, imemoriale, erau văzute ca fiind mai complete decât posesiunile care aveau la origine o donaŃie regală109. În acest fel, o bună cunoaştere a strămoşului comun şi a genealogiei urmaşilor acestuia, a epocii şi a împrejurărilor în care acesta intrase în stăpânirea respectivei proprietăŃi deveneau, fără îndoială, necesare. Un rege îşi putea permite să îşi traseze origini legendare, fantastice sau biblice. O familie de proprietari liberi trebuia, în schimb, să cunoască foarte bine condiŃiile în care strămoşul ei intrase în posesia unui pământ, întinderea acestuia, pentru a stabili eventualele drepturi de moştenire în cazul dispariŃiei unor ramuri mai îndepărtate şi, de asemenea, pentru a putea participa în cunoştinŃă de cauză la reconfirmările hotarelor şi la eventualele diviziuni. Pentru o asemenea tradiŃie genealogică, exersată în a reŃine datele semnificative referitoare la posesiuni şi la modalitatea în care acestea fuseseră obŃinute, o perioadă istorică ceva mai îndelungată nu reprezintă, în mod necesar, un obstacol imposibil de surmontat. Asemenea tradiŃii erau păstrate nu doar de către cei interesaŃi, ci şi de diverse categorii de specialişti ai memoriei, deŃinători ai unor poziŃii sociale respectate. Este vorba despre oameni a căror mărturie era obligatorie în orice tranzacŃie, şi care nu trebuie confundaŃi cu 108 109

M. Rady, op. cit., p. 58. Ibidem, p. 60.

52

saltimbancii sau cu barzii110. ModalităŃile prin care colectivităŃile păstrau şi transmiteau aceste informaŃii în epoca medievală erau îndelung exersate şi complexe. Dintre memorizatorii juridici specializaŃi trebuie să îi reŃinem, în special, pe pristalzi (pristavi, crainici)111, a căror mărturie autentificatoare era indispensabilă pentru validarea oricărei acŃiuni juridice referitoare la proprietăŃi. Principala funcŃie a pristaldului era aceea de a acŃiona, în diferite proceduri juridice, în numele judecătorilor, fie că era vorba de juzi locali sau de reprezentanŃi ai curŃii regale. În acelaşi timp, însă, pristaldul avea şi funcŃia de assertor veritatis, de om de mărturie, de dovadă fizică adusă în cazul unei dispute112. PrezenŃa pristalzilor era aceea care conferea actului juridic caracterul de legalitate; aceşti reprezentanŃi ai instanŃelor juridice aveau calitatea de martori oficiali, care adevereau acŃiunile juridice la care asistaseră113. Preocuparea faŃă de buna funcŃionare a acestui sistem judiciar bazat pe mărturii orale este reflectată de legislaŃia epocii. În legile emise de Coloman I (1095-1116) era stipulată prevederea ca judecătorul să răspundă cu propria sa avere în cazul Diversitatea categoriilor de specialişti ai memoriei este semnalată şi de M. T. Clanchy, op. cit., p. 175-177: în evul mediu occidental, personajul însărcinat cu susŃinerea pledoariei în cadrul unei dispute juridice era numit narrator (lat.) sau conteur (fr.), el fiind la rândul său, la origine, un memorizator specializat; printre calităŃile care îl făceau atât de solicitat se numărau nu doar cunoaşterea procedurilor juridice, ci şi abilităŃile sale de „povestitor” (narrator). 111 K. Vekov, Locul de adeverire, p. 74-78. 112 M. Rady, op. cit., p. 65-66. 113 K. Vekov, op. cit., p. 75. 110

53

comiterii unui fals de către pristaldul său; la rândul lor, martorii răspundeau cu averea pentru veridicitatea mărturiei lor114. Pristalzii, având statutul de iobagi regali, erau asimilaŃi ca stare nobilimii mijlocii, decăderea la un statut social inferior fiind înregistrată doar în epoca Angevină. Mărturia vecinilor a continuat să rămână, de asemenea, un puternic instrument juridic în stabilirea hotărniciilor şi drepturilor de proprietate chiar şi după extinderea folosirii documentelor scrise, care nu puteau lămuri încă orice aspect al oricărei dispute115. Documentele vorbesc despre mărturiile depuse de vecini în cazul hotărniciilor, despre mărturia iobagilor cetăŃilor regale în legătură cu proprietăŃile şi tranzacŃiile funciare, dar şi în legătură cu statutul familiilor deŃinătoare de pământuri, indiferent de titlul acestor deŃineri. Printre păstrătorii memoriei se numărau cu siguranŃă clericii, chiar şi în perioada anterioară obŃinerii de către unele instituŃii eclezistice a statutului de locuri de adeverire. Asemenea realităŃi, reflectate în izvoare, constituie partea vizibilă a unui sistem cu mult mai complex, care includea, practic, întreaga viaŃă socială a unor regiuni întregi, în care nobilii, cel puŃin, ştiau tot ceea ce aveau nevoie să ştie despre ceilalŃi posesori ai acestui statut, de această cunoaştere depinzând, printre altele, succesul strategiilor lor matrimoniale. O asemenea tradiŃie juridică orală, verificabilă prin sisteme bine articulate, prin mărturii individuale sau depuse în faŃa unor adunări, putea înregistra, fără îndoială, numeroase sincope în trasmite-

114 115

Ibidem, p. 68. M. Rady, op. cit., p. 63.

54

rea unor detalii. În general vorbind, însă, sistemul prin care erau transmise aceste informaŃii era unul îndelung exersat, mecanismul acestora fiind rodat şi bine pus la punct. EsenŃială pentru verificarea credibilităŃii sale este continuitatea înregistrată la nivelul factorilor participanŃi la acest sistem. Aceasta putea fi în măsură să ofere o serie de garanŃii legate, cel puŃin, de interesul prezervării drepturilor de proprietate şi de participarea la aceasta a diferitor categorii asociate. În pofida unor viziuni catastrofiste116, par să existe suficiente familii aristocratice şi nobiliare care îşi pot demonstra continuitatea din secolul al X-lea până în secolele XIII-XIV117, chiar dacă este adevărat şi faptul că multe dintre neamurile „descălecătoare” au dispărut, în timp, din diferite cauze. În general, putem considera că o parte a nobililor din nordul Transilvaniei au o origine timpurie, aflată în legătură cu „descălecatul” din epoca lui Árpád. Este puŃin probabil ca, în secolul al XI-lea, Ştefan I şi regii care l-au urmat să fi confiscat proprietăŃile acestor oameni, care le erau mai mult decât de utili. În plus, Transilvania secolelor XIXII abunda încă în pământuri care puteau fi acordate credincioşilor regilor ungari, fără ca prin aceasta să fie afectate drepturile „neamurilor” aşezate aici din vechime. Neamul Magloud, menŃionat în Gesta Hungarorum, este unul dintre acelea care îşi reclamă originea în epoca „descălecatului” ungar. Există însă şi alte neamuri care îşi pot revendica aceeaşi origine, amintite în alte surse – de exemplu nobilii din neamul Ogmand, care stăpânesc încă proprietăŃi în apropierea

116 117

M. Rady, op. cit., p. 12-13, 23-25. Pentru exemple v. Ibidem, p. 45.

55

Jucului, în secolul al XIV-lea118 – şi nu avem temeiuri serioase pentru a crede că ei îşi asumaseră o identitate pe care, dacă faptele din Gesta ar fi fost inventate, nu ar fi avut de unde să o cunoască. Dacă în cazul neamului Gyula-Zsombor acest lucru ar putea fi, eventual, plauzibil119, el devine mai degrabă îndoielnic în cazul neamului Ogmand. O parte a stăpânitorilor de pământuri de pe văile Lonei, Lujerdiului, Borşei sau Nadăşului îşi aveau proprietăŃile „din vechime” (ab antiquo). Cu toate acestea, aşa cum putem deduce din exemplele cunoscute, nimeni nu le-a contestat stăpânirea şi statutul înaintea secolului al XIV-lea. Legăturile dintre diferitele ramuri ale neamurilor erau puternice, un exemplu în acest sens fiindu-ne oferit de neamul Borşa: ridicat la funcŃia voievodală la sfârşitul secolului al XIII-lea, Roland Borşa, reprezentant al ramurii bihorene, nu a ezitat să îl numească vicevoievod pe Ladislau de Sânmărtin, reprezentantul ramurii transilvănene a familiei, mai puŃin influente şi înstărite120. Elementele eroice pe care le conŃine Gesta Notarului Anonim sunt mai degrabă minimale. Această operă îmbină, în general, relatarea epică cu argumentarea istorică a unei tradiŃii juridice. Această tradiŃie era chemată să justifice drepturile nobilimii ardelene asupra pământurilor obŃinute „din vechime”, ca urmare a primei cuceriri şi, în unele cazuri, a stăpânirilor obŃinute la începutul secolului al XI-lea. Jakó II. 569. M. Rady, op. cit., p. 23-24. 120 T. Sălăgean, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Afirmarea regimului congregaŃional, Cluj-Napoca, 2003, p. 197-234. 118 119

56

Este greu de crezut că nobilii transilvăneni ai secolelor XI-XII nu îşi cunoşteau proprietăŃile, că aveau îndoieli legate de întinderea acestora şi de temeiurile care susŃineau drepturile lor, adică, implicit, de modul în care înaintaşii lor le obŃinuseră; că disputele lor asupra acestor proprietăŃi erau întemeiate pe relatări ale unor fapte de arme imaginare, povestite de barzi cu ocazia diferitor sărbători, sau că nu îşi cunoşteau rudeniile din alte ramuri aparŃinând aceluiaşi neam, în pofida faptului că, în cazul stingerii uneia dintre ramuri, reprezentanŃii celorlalte aveau dreptul recunoscut de a-i revendica stăpânirile121; că nu erau siguri de locul pe care familiile lor îl deŃineau în ierarhia societăŃii transilvănene, şi că îşi întemeiau pretenŃiile la o poziŃie socială respectabilă doar pe norocul de moment şi pe cântecele compuse de aceiaşi barzi, adesea la cererea lor; că nu considerau importante originile, faptele şi drepturile de stăpânire ale familiilor cu care îşi căsătoreau fiii sau fiicele. În absenŃa argumentelor care să poată dovedi toate acestea, ar trebui să recunoaştem tradiŃiei consemnate de Notarul Anonim importanŃa pe care ea o are cu adevărat: aceea de tradiŃie genealogică şi juridică, păstrată şi transmisă prin intermediul mecanismelor bine articulate ale unei societăŃi care trăia încă într-o epocă a oralităŃii.

121

M. Rady, op. cit., p. 30-31.

57

CAPITOLUL 2 NOTARUL ANONIM DESPRE ÎMPREJURĂRILE CUCERIRII „łĂRII ULTRASILVANE” Analizele consacrate Gestei Notarului Anonim al regelui Bela au subliniat existenŃa unor contradicŃii şi neconcordanŃe între anumite pasaje ale acesteia. Trebuie să fim, în orice caz, de acord cu constatarea că Gesta Hungarorum are, printre altele, şi o funcŃie propagandistică. Acest caracter al lucrării face, cu siguranŃă, plauzibilă trecerea sub tăcere de către autorul ei a unor realităŃi care ar fi putut afecta interesele regalităŃii ungare. Autorul Gestei face o selecŃie personală a informaŃiilor de care dispune, retuşând o serie de realităŃi istorice mai puŃin convenabile122. Contestatarii prezenŃei românilor în Transilvania în epoca cuceririi ungare au speculat această trăsătură a lucrării, destul de frecvent întâlnită în scrierile medievale, incluzând în categoria „invenŃiilor” propagandistice totalitatea menŃiunilor pe care Anonymus le face la români şi la conducătorul lor, Gelou123. Dar, după cum s-a remarcat în mai multe rânduri124, această ipoteză este lipsită de I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 97-99, 114-121. Györffy Gy., Formation d’Etats au IX-e siècle suivant les Gesta Hungarorum du Notaire Anonyme, în Nouvelles études historiques, I, Budapest, p. 30. 124 V. Pârvan, Românii în Cronica Notarului Anonim al Regelui Bela. Cercetare comparativă cu celelalte cronici ungureşti şi Cronica lui Nestor (1902), în Idem, Studii de istorie medievală şi modernă, ed. L. Năstasă, Bucureşti, 1990, p. 47; V. Ciocâltan, ObservaŃii 122 123

vreo justificare logică, datorită faptului că Anonymus îi consideră pe români şi slavi, din capul locului, ca fiind adversari fără valoare. Dacă am accepta că relatarea lui Anonymus nu este decât o ficŃiune, ar trebui să identificăm în ea elemente care se supun logicii interne a unor asemenea ficŃiuni. Victoria asupra unui adversar considerat a fi lipsit de valoare este, din această perspectivă, una lipsită de justificare, ea nefiind în măsură să asigure o eroizare a învingătorului. Există, în schimb, un motiv care nu a fost încă discutat în acest context, în pofida faptului că el este, în modul cel mai evident, susceptibil de a fi fost introdus din raŃiuni propagandistice: este vorba despre pretinsa permisiune acordată de către Árpád liderului tribal Tuhutum pentru a cuceri „Ńara ultrasilvană”. În relatarea pe care Anonymus o face acestui episod trebuie remarcat faptul că plecarea lui Tuhutum către Ńara lui Gelou este făcută în toiul unui război aflat în plină desfăşurare, a unei campanii de cucerire pe care Tuhutum o purta, împreună cu Zobolsu şi Thosu, împotriva ducatului lui Menumorout125. Pare destul de evident faptul că Tuhutum i-a abandonat, de fapt, pe ceilalŃi doi comandanŃi ungari înaintea unei etape decisive a acestei campanii: asaltul împotriva zonei centrale a ducatului bihorean. Mai mult decât atât, defecŃiunea lui Tuhutum pare a fi fost una decisivă pentru rezultatul întregului război: lipsiŃi de sprijinul referitoare la românii din Cronica notarului anonym al regelui Bela, în Revista de istorie, 40, 5/1987, p. 448-449; V. Spinei, MigraŃia ungurilor în spaŃiul carpato-dunărean şi contactele lor cu românii în secolele IX-X, în Arheologia Moldovei, 13, 1990, p. 128; I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 179. 125 Anonymus, 20-23.

59

acestuia, ceilalŃi doi comandanŃi ungari, Zobolsu şi Thosu, au fost învinşi de bihoreni în lupta de la Zeguholmu (Szeghalom), pe Crişul Repede; ei par să fi fost apoi urmăriŃi de oştenii lui Menumorout până la trecerea Tisei126. În aceste împrejurări, ar fi fost, poate, mai firesc ca Árpád să dezaprobe iniŃiativa lui Tuhutum, să o considere chiar o trădare, dar nicidecum o întreprindere demnă de aprecierea sa. Anonymus ne spune însă, dimpotrivă, că Árpád ar fi „lăudat propunerea lui Tuhutum” şi că i-ar fi permis acestuia „să meargă dincolo de păduri pentru a lupta împotriva lui Gelou”127. El şi-ar fi dat, astfel, acordul pentru angajarea lui Tuhutum într-o altă campanie de cucerire, diferită de aceea împotriva lui Menumorout. Trebuie remarcat însă faptul că formulările pe care le conŃine relatarea lui Anonymus sunt cât se poate de interesante. Putem observa, în primul rând, că nicăieri în Gesta nu se afirmă textual că Árpád i-ar fi acordat lui Tuhutum dreptul de a cuceri şi de a lua în stăpânire (!) „Ńara ultrasilvană”. Permisiunea se referă, în mod evident, doar la efectuarea unei campanii militare, la o cucerire care ar fi urmat fără îndoială, din punctul de vedere al lui Árpád, să se adauge acelora efectuate de ceilalŃi comandanŃi din subordinea sa. Tuhutum – afirmă Anonymus – i-a cerut conducătorului confederaŃiei tribale doar permisiunea de a „se duce dincolo de păduri pentru a lupta împotriva lui Gelou”, nu şi pe aceea de a rămâne singurul stăpânitor al Ńării acestuia. Pe de altă Anonymus, 28-29: „pe când treceau cu plutele peste râul Tisa, au trimis înainte soli la ducele Árpád, pentru a vesti bucuria salvării lor”. 127 Anonymus, 25. 126

60

parte, ni se spune că în timpul popasului de la PorŃile Meseşului, atunci când Tuhutum a aflat despre „bunătatea Ńării ultrasilvane”, el a luat în calcul şi posibilitatea de a o obŃine „printr-o favoare din partea ducelui Árpád”128. Anonymus nu merge însă până la a afirma că Tuhutum ar fi îndrăznit într-adevăr să îi solicite lui Árpád o asemenea „favoare”, sau că aceasta i-ar fi fost acordată de către conducătorul maghiarilor. Episodul explorării „Ńării ultrasilvane” de către Ogmand conŃine, de asemenea, o aglomerare de termeni şi expresii care ne arată că pregătirea acestei campanii s-a desfăşurat în cel mai mare secret. Ambii protagonişti ai acŃiunii, Tuhutum (vir astutus)129 şi Ogmand (quendam virum astutum)130, sunt descrişi de Anonymus ca fiind „bărbaŃi şireŃi”; trebuie accentuat faptul că este vorba despre singurele două personaje din Gesta Hungarorum care beneficiază de o asemenea caracterizare. Despre Tuhutum ni se mai spune131 că era vir prudentissimus („bărbat foarte înŃelept”); cel de-al XXIV-lea capitol al Gestei, în care este relatată cercetarea „Ńării ultrasilvane” de către Ogmand, este, de asemenea, intitulat De prudentia Tuhuti („Despre înŃelepciunea/prevederea lui Tuhutum”). Ogmand este trimis să cerceteze Ńara lui Gelou „umblând pe ascuns” (furtive ambulans), iar el face acest lucru „în felul vulpilor” (more vulpino)132. Ambele expresii sunt, de asemenea, unice în opera lui Anonymus. Mai mult decât atât, autorul ne Anonymus, 24. Ibidem. 130 Anonymus, 25. 131 Ibidem. 132 Ibidem. 128 129

61

spune aici care erau intenŃiile reale ale lui Tuhutum: „Căci Tuhutum voia să câştige pentru el însuşi nume şi pământ”. El adaugă la această afirmaŃie o referire la cântecele barzilor, care pare a avea menirea de a explica şi a justifica atitudinea cuceritorului Ńării lui Gelou: „Cum spun barzii noştri: toŃi obŃineau pământuri şi dobândeau un nume bun”133. Întreg acest pasaj, cu toate omisiunile şi aluziile pe care le cuprinde, are un înŃeles destul de evident: intenŃia lui Tuhutum fusese, din capul locului, aceea de a îşi crea o stăpânire proprie, pentru el însuşi şi urmaşii săi, şi nu pentru Árpád, stăpânul său; şiret, el i-a cerut lui Árpád permisiunea de a-l ataca pe Gelou, convingându-l de foloasele pe care i le-ar aduce cucerirea „Ńării ultrasilvane”; Árpád se declară de acord cu această acŃiune, presupunând însă, fireşte – nimic din textul Gestei nu ne lasă să înŃelegem altceva – că este vorba despre o cucerire realizată în propriul său interes; Tuhutum cucereşte „Ńara ultrasilvană”, însă, urmărindu-şi obiectivele iniŃiale, o păstrează pentru el însuşi şi urmaşii săi, care continuă să o stăpânească până în timpul regelui Ştefan I. Avem dea face, prin urmare, cu o insubordonare, cu o desprindere a cuceritorului „Ńării ultrasilvane” din sistemul politic al lui Árpád, realizată cu începere din chiar momentul cuceririi şi nu, aşa cum încearcă să ne sugereze Gesta, doar ca urmare a unor divergenŃe apărute în epoca lui Geula cel Tânăr.

Anonymus, 25: … nam volebat Tuhutum per se nomen sibi et terram aquirere. Ut dicunt nostri ioculatores: omnes loca sibi aquirebant, et nomen bonum accipiebant.

133

62

Anonymus pare să fi preluat, în acest caz, o sursă (sau o serie de surse, fie acestea scrise sau orale) pe care a modificat-o, aducându-i o serie de completări şi corecturi menite să ascundă adevărata semnificaŃie a acŃiunii lui Tuhutum şi să-i atenueze consecinŃele. El a făcut acest lucru pentru a lăsa loc sugestiei că urmaşii lui Árpád ar fi beneficiat, totuşi, de anumite drepturi de stăpânire asupra Transilvaniei. Ar fi, de asemenea, posibil ca Gesta să fi fost modificată fie de autorul ei – la un anumit interval de timp după prima sa redactare, poate ca urmare a anumitor evenimente desfăşurate în această perioadă – fie, eventual, de un interpolator mai târziu al acesteia. Ne rămâne în orice caz, respectând logica internă a naraŃiunii lui Anonymus, să încercăm să identificăm motivele care l-ar fi putut îndemna pe Tuhutum să întreprindă această acŃiune de cucerire „pentru sine şi urmaşii săi” şi să se desprindă, prin aceasta, din sistemul politic al confederaŃiei tribale conduse de Árpád. Gesta Hungarorum ne oferă o singură situaŃie comparabilă cu aceea la care ne-am referit mai sus: este vorba despre permisiunea acordată de către Árpád fraŃilor Zuardu şi Cadusa pentru a pleca în „Grecia” şi a îşi constitui acolo o stăpânire de sine stătătoare134. În acest caz, însă, Anonymus afirmă că, înainte de a trece la acŃiune, cei doi fraŃi ceruseră şi primiseră încuviinŃarea explicită a lui Árpád pentru a lua în stăpânire teritoriile pe care urmau să le cucerească: „Şi pe deasupra şi-au trimis solii lor ca să le dea voie să meargă în Grecia şi să subjuge întreaga Macedonie, de la Dunăre până la Marea Neagră... Iar ducele 134

Anonymus, 44-45.

63

a lăudat acŃiunea acestora şi a cedat lui Zuardu şi Cadusa libertatea de a merge în Grecia şi de a lua în stăpânire pământuri pentru ei înşişi”135. Trebuie remarcat faptul că această expediŃie de cucerire a început doar după capitularea lui Glad, şi nu în timpul expediŃiei împotriva acestuia; din acest punct de vedere, ea nu prezintă nici una dintre caracteristicile unei insubordonări. Campania lui Zuardu şi Cadusa s-a încheiat, potrivit Gestei, prin constituirea unei stăpâniri teritoriale în regiunea dintre „cetatea Durasu” [Durazzo / Dürres, Albania] şi „Ńara Rachy” [Rascia], prin căsătoria lui Zuardu cu o localnică şi prin stabilirea definitivă a maghiarilor în acea Ńară, motiv pentru care, ne spune Anonymus, ei ar fi fost numiŃi de către greci „soba”, adică „popor prost”136. Mai important decât conŃinutul acestei relatări este însă subtextul ei, care oferă indiciile necesare pentru a descifra motivaŃia acŃiunii veleitare a lui Tuhutum. Întrebările care pot fi puse aici sunt următoarele: de ce mai întâi Tuhutum, iar apoi Zuardu şi Cadusa s-au considerat îndreptăŃiŃi să îşi creeze o stăpânire proprie, şi ce anume l-a împiedicat pe Árpád să se împotrivească cererilor acestora din urmă? Răspunsurile ne sunt sugerate de Anonymus însuşi: în cel de-al XXXIII-lea capitol al Gestei, ni se spune despre Hulec, tatăl lui Zuardu şi Cadusa, că ar 135 Et insuper legatos suos miserunt, ut eis licentiam daret in Greciam eundi, ut totam Macedoniam sibi subiugare, a Danubio usque ad Nigrum Mare… Dux uero opus eorum conlaudavit, et Zuardu ac Caduse licentiam concessit liberam in Greciam eundi, et terram preoccupandi sibi – Anonymus, 44. 136 Et ideo dictus est soba secundum grecos id est stultus populus – Anonymus, 45.

64

fi fost „unchiul lui Árpád”; lucrurile se lămuresc mai bine în cel de-al VII-lea capitol, în care Hulec ne este prezentat ca fiind, în realitate, „unchiul lui Almus”, tatăl lui Árpád. Zuardu şi Cadusa, fiii lui Hulec, făceau parte, prin urmare, nu numai din acelaşi trib, ci chiar din aceeaşi familie cu Árpád. Ei aparŃineau, de asemenea, generaŃiei lui Almus, tatăl lui Árpád, având asupra acestuia din urmă ascendentul pe care li-l oferea vârsta şi experienŃa, dar şi relaŃia de rudenie care îi putea eventual transforma, în împrejurări favorabile, în pretendenŃi la conducerea confederaŃiei tribale. Trebuie să reŃinem faptul că, potrivit lui Anonymus, autoritatea supremă a lui Árpád avea încă un anumit grad de electivitate. El nu se putea manifesta cu totul discreŃionar faŃă de rudele sale sau faŃă de ceilalŃi conducători tribali care îi sprijiniseră alegerea. Sistemul relaŃiilor de înrudire îl putea împiedica, de asemenea, pe Árpád să exercite o autoritate discreŃionară asupra rubedeniilor sale mai vârstnice, care se puteau oricând transforma în contestatari ai statului său de conducător. Este de presupus, prin urmare, că desprinderile şi „plecările” rudelor conducătorului confederaŃiei, sau chiar ale contestatarilor alegerii acestuia, urmate, fireşte, de constituirea unor stăpâniri proprii, reprezentau un fel de supapă de siguranŃă, care împiedica „încălzirea” excesivă a unui sistem politic încă insuficient de stabil. Dacă aşa par să fi stat lucrurile în cazul fraŃilor Zuardu şi Cadusa, rămâne să vedem dacă o asemenea explicaŃie – sau una apropiată de aceasta – ar putea fi posibilă şi în cazul lui Tuhutum, tatăl lui Horca. Gesta nu ne oferă, în acest caz, nici un indiciu al apartenenŃei sale la familia lui Almus. Dimpotrivă, spre deosebire 65

de Hulec, Tuhutum ne este prezentat de la bun început ca fiind conducătorul unui alt trib şi, în această calitate, membru al sfatului celor şapte (hetumoger) care proceda la alegerea conducătorului confederaŃiei tribale137. Există însă câteva necunoscute, prea importante pentru a putea crede că erau complet ignorate de Notarul Anonim, şi totuşi trecute de acesta sub tăcere. Astfel, deşi Anonymus cunoaşte numele ambilor părinŃi ai lui Almus, Ugek şi Emesse – la fel şi pe acela al tatălui acesteia din urmă, Eunedubelianus138 – el trece însă sub tăcere numele soŃiei lui Almus – aşadar, a mamei lui Árpád (!) –, despre care ne spune doar că era „fiica unui preanobil conducător din aceeaşi Ńară [a SciŃiei]”139. Fără a extinde prea mult discuŃiile şi supoziŃiile pe această temă, trebuie să remarcăm, totuşi, că Anonymus nu şia putut lua libertatea, într-un capitol atât de important cum este acela al relatării naşterii fondatorului dinastiei Arpadiene, să inventeze un nume oarecare pentru mama acestuia. Este, prin urmare, posibil ca acest nume să se fi păstrat în tradiŃia orală a epocii în care el îşi scria opera, aşa cum se păstraseră multe altele. Nu putem afirma cu siguranŃă că evitarea menŃionării numelui mamei lui Árpád ar putea avea vreo legătură cu libertatea de mişcare pusă mereu pe seama lui Tuhutum şi cu lipsa de reacŃie faŃă de defecŃiunea acestuia. Observăm însă că desprinderea şi plecarea unuia dintre grupurile maghiare către „Ńara ultrasilvană” s-a realizat, potrivit Gestei, la scurt timp după alegerea lui Árpád şi, practic, la cea dintâi ocazie Anonymus, 6. Anonymus, 3. 139 Duxit sibi uxorem in eadem terra, filiam cuiusdam nobilissimi ducis, de qua genuit filium nomine Arpad…– Anonymus, 4. 137 138

66

care i s-a oferit lui Tuhutum pentru a-şi câştiga libertatea faŃă de noul conducător al confederaŃiei. Se poate remarca, de asemenea, că în timp ce alegerea lui Almus este făcută, potrivit Gestei, de cei şapte membri ai hetumoger, desemnaŃi nominal de către Notarul Anonim, alegerea lui Árpád este relatată în termeni mai puŃin precişi, afirmându-se doar că s-a făcut prin jurământul „tuturor alor săi”140. Indiferent care ar putea fi soluŃia acestei dileme – la care trebuie să adăugăm faptul că nu dispunem de nici o informaŃie legată de părinŃii sau de soŃia lui Tuhutum – putem fi, în orice caz, în măsură să afirmăm că poziŃia conducătorului ungar care a cucerit „Ńara ultrasilvană” în cadrul confederaŃiei tribale conduse de proaspăt alesul Árpád era una îndeajuns de puternică pentru a îi putea permite să conteste autoritatea supremă a acestuia, şi că divergenŃele dintre Árpád şi Tuhutum au putut constitui una dintre cauzele defecŃiunii acestuia din urmă. Pare, în consecinŃă, plauzibil ca „Ńara ultrasilvană” să fi fost cucerită, pe cont propriu şi pentru sine însuşi, de către un şef tribal maghiar aflat în divergenŃă cu Árpád, şi care nu mai era probabil dispus să recunoască autoritatea acestuia. Această interpretare ar putea oferi, după cum se va putea vedea în cele ce urmează, şi câteva soluŃii plauzibile a problemelor legate de identificarea cuceritorului acestei Ńări.

140

Anonymus, 13.

67

CAPITOLUL 3 DATAREA CAMPANIEI ÎMPOTRIVA LUI GELOU O serie de argumente prezentate de Alexandru Madgearu în recenta sa monografie consacrată Gestei Notarului Anonim, par să pună sub semnul întrebării datarea cuceririi „Ńării ultrasilvane” în preajma anului 900, datare acceptată de numeroşi cercetători141. Semnalând anacronismele existente în opera lui Anonymus, Madgearu remarcă, pe bună dreptate, că acesta „a mutat evenimente ceva mai târzii (dar tot din secolul al X-lea) în timpul ducelui Árpád... Urmaşii lui Árpád până la Ştefan I sunt pomeniŃi foarte sumar, tocmai pentru a sublinia faptul că protagonistul operei este Árpád. Pentru a-i construi un prestigiu dătător de legitimitate, lui Árpád îi sunt atribuite toate cuceririle şi raidurile victorioase întreprinse de războinicii maghiari, deşi acestea au continuat mult timp după 907”142. Madgearu oferă în acest sens un număr de exemple concludente, care arată că, într-adevăr, o serie de evenimente atribuite de Notarul Anonim epocii lui K. Horedt, Etapele de pătrundere a feudalismului maghiar în Transilvania, în Idem, ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII, Bucureşti, 1958, p. 115; P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 261-262; Th. Nägler, Transilvania între 900 şi 1300, în I.-A. Pop, I. Bolovan, coord., Istoria Transilvaniei, I, Cluj-Napoca, 2003, p. 209, 212. 142 A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 31-32; Idem, The Romanians, p. 25. 141

Árpád au fost, în realitate, ulterioare acesteia. Astfel, expediŃia desfăşurată de un grup maghiar la sud de Dunăre şi stabilirea acestuia în zona râului Vardar, pe care Anonymus o relatează ca fiind desfăşurată în timpul domniei lui Árpád, trebuie datată, pe baza datelor oferite de izvoarele bizantine, în anul 934143. În ceea ce priveşte cucerirea ducatului lui Glad, o serie de cercetători consideră că aceasta nu putea fi realizată înainte de moartea Ńarului Simeon (927), ea părând a se fi desfăşurat, cel mai probabil, în preajma aceluiaşi an 934, în care maghiarii au întreprins expediŃia lor la sud de Dunăre144. Este, de asemenea, foarte probabil 143 A. Madgearu, Românii, p. 32; Idem, The Romanians, p. 27. Zuardu este menŃionat şi de cronica lui Liutprand, în legătură cu expediŃiile din Italia din 922 şi 924, iar campania antibizantină din 934 este relatată şi de una dintre versiunile cronicii kieviene Povestea anilor trecuŃi – v. I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 151. Pentru atacurile maghiarilor împotriva Imperiului Bizantin v. V. Spinei, Marile migraŃii, p. 75-76. 144 M. Rusu, The Autochtonous Population and the Hungarians on the Territory of Transylvania in the 9th-11th Centuries, în vol. Relations between the Autochtonous Population and the Migratory Populations on the Territory of Romania, Bucharest, 1975, p. 205-206; E. Glück, Unele informaŃii provenite din cronicile medievale referitoare la zona Aradului (sec. VIII-X), în Ziridava, 6, 1976, p. 81; Idem, ContribuŃii cu privire la istoria părŃilor arădene în secolele IX-X, în vol. Studii privind istoria Aradului, Bucureşti, 1980, p. 94; M. Rusu, Les formations politiques roumaines et leur lutte pour l’autonomie, în Revue Roumaine d’histoire, 21, 3-4/1982, p. 364; N. Edroiu, FormaŃiuni statale pe teritoriul României (sec. VIII-XI), Cluj- Napoca, 1999, p. 78-79; Arad. Monografia oraşului de la începuturi până în 1989, Arad, 1999, p. 36-37; A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 143; I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 151; Th. Nägler, Transilvania între 900 şi 1300, în I.-A. Pop, I. Bolovan, coord., Istoria Transilvaniei, I, Cluj-Napoca, 2003, p. 209, 212.

69

ca al doilea război împotriva ducatului lui Menumorout şi, implicit, căsătoria ducelui maghiar Zulta cu fiica ducelui bihorean să se fi desfăşurat doar după încetarea din viaŃă a lui Árpád145. Trebuie să acceptăm faptul că autorul Gestei Hungarorum, urmând un imbold mitologizant firesc, a cedat tendinŃei de a comasa cea mai mare pare parte a evenimentelor pe care le cunoştea din epoca întemeierii statului ungar în timpul domniei lui Árpád, căruia i-a atribuit un important număr de cuceriri ulterioare domniei acestuia. Pe de altă parte, am comite un exces dacă am cădea în eroarea de a crede că nici una dintre cuceririle pe care Anonymus le atribuie epocii lui Árpád nu a fost realizată în această perioadă. Árpád a fost, cu siguranŃă, un personaj istoric real, iar insistenŃa cu care tradiŃia istorică ni-l prezintă ca pe un întemeietor al statului ungar ar fi cu totul nejustificată în cazul în care el nu ar fi jucat, cu adevărat, un rol istoric major. TradiŃia istorică îi atribuie un rol fundamental în instalarea maghiarilor în Pannonia, iar această realitate nu poate fi ignorată. Or, din moment ce conducerea maghiarilor peste CarpaŃi şi instalarea lor în bazinul Tisei superioare este atribuită de aceeaşi tradiŃie istorică lui Almus, trebuie să admitem că meritele lui Árpád, fiul şi urmaşul acestuia, ar trebui să fie într-adevăr legate de realizarea unei serii de cuceriri importante, care au consolidat stăpânirea maghiarilor asupra noii lor „patrii”. Árpád nu ar fi putut fi prezentat ca un A. Madgearu, Românii, p. 32-33; Idem, Voievodatul lui Menumorout în lumina cercetărilor recente, în Analele UniversităŃii din Oradea, Istorie-Arheologie, 11, 2001, p. 48-49. 145

70

întemeietor de Ńară şi un cuceritor exemplar dacă el nu ar fi cucerit, de fapt, nimic. Dealtfel, Alexandru Madgearu a argumentat convingător posibilitatea existenŃei unui conflict ungaro-bulgar, la care ar fi putut participa şi trupe bizantine, cândva în perioada 906-907 – sau, într-o datare ceva mai largă, în intervalul 904-917146. Pe baza unor informaŃii documentare şi arheologice asupra cărora nu insistăm în acest cadru, Madgearu crede că informaŃiile pe care Gesta Hungarorum le oferă cu privire la „ducele” Salanus sunt, în general, verosimile şi că anacronismele care se regăsesc, inevitabil, în relatarea episoadelor care-l privesc se referă la aspecte formale sau secundare. Ar fi posibil, prin urmare, ca un conflict de o anumită amploare al maghiarilor cu bulgarii şi bizantinii să se fi desfăşurat încă din timpul vieŃii lui Árpád. Acest conflict reprezenta, în orice caz, o confruntare decisivă pentru destinul viitor al câmpiei Pannonice. Este îndoielnic că Árpád ar fi putut obŃine controlul părŃii de est a câmpiei şi, în consecinŃă, ar mai fi putut fi considerat cuceritorul acesteia în absenŃa unei victorii de o asemenea anvergură. Dacă reconstituirea cronologiei absolute a cuceririi „Ńării ultrasilvane” de către maghiari pune încă o serie de probleme, datorită impreciziei şi caracterului lacunar al izvoarelor147, lucrurile ar putea deveni ceva mai limpezi dacă privim lucrurile din perspectiva cronologiei relative. Anonymus pare destul de sigur pe sine atunci când afirmă că luarea în stăpânire a „Ńării ultrasilvane” de către Tuhutum ar fi A. Madgearu, Românii, p. 35-36; Idem, The Romanians, p. 2930. 147 I. M. łiplic, ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc, p. 121. 146

71

fost o cucerire timpurie, realizată înaintea celorlalte, în prelungirea uneia dintre primele campanii de cucerire a maghiarilor, purtate în zona confluenŃei Someşului cu Tisa. O încercare a maghiarilor stabiliŃi în nordestul Pannoniei de a-şi deschide de timpuriu drumul către zăcămintele de sare din nordul Transilvaniei este destul de logică, cu atât mai mult cu cât bazinul Someşului Mic nu pare a se fi aflat sub influenŃa Moraviei Mari sau a Bulgariei lui Simeon, principalele puteri regionale ale epocii. După cum am văzut deja, constituirea stăpânirii incipiente maghiare de pe valea superioară a Someşului Mic poate fi interpretată ca fiind o consecinŃă a desprinderii din confederaŃia tribală a lui Árpád a unui şef nemulŃumit cu conducerea acestuia. O asemenea desprindere se putea realiza, în principiu, oricând; este însă foarte plauzibil ca ea să se fi produs la începutul domniei lui Árpád, la puŃină vreme după alegerea acestuia, mai cu seamă datorită faptului că Tuhutum, protagonistul cuceririi „Ńării lui Gelou” este, potrivit datelor oferite de Gesta, mult mai în vârstă decât succesorul lui Almus. Pe de altă parte, acelaşi Alexandru Madgearu aduce o serie de argumente în sprijinul ipotezei luării în stăpânire de către Gyula „transilvăneanul” a aşanumitului „voievodat al Bălgradului” doar după moartea Ńarului bulgar Simeon, când sistemul politic al primului łarat Bulgar a traversat o perioadă de criză. El observă de asemenea că, spre deosebire de valea Mureşului mijlociu, teritoriile nord-transilvănene în care era localizată stăpânirea lui Gelou nu fuseseră

72

supuse nici unei influenŃe bulgare demonstrabile148; atacarea acestora de către maghiari nu putea avea, prin urmare, vreo legătură cu diminuarea influenŃei în zonă a łaratului Bulgar. În aceste condiŃii, datarea cuceririi „Ńării ultrasilvane” în aceeaşi perioadă post 927 (sau, mai exact, post 934) ca şi în cazul cuceririi ducatului lui Glad şi a „voievodatului Bălgradului”, şi afirmaŃia că „pătrunderea maghiarilor în Transilvania nu s-a putut petrece decât după moartea lui Simeon”149 par mai puŃin probabile. Ipoteza lui Alexandru Madgearu prezintă şi un alt aspect contradictoriu: ea presupune o cucerire foarte rapidă a întregii părŃi vestice a Transilvaniei intracarpatice, realizată – eventual ! – în două etape extrem de comprimate din punct de vedere cronologic. În acest caz ar trebui căutată însă o altă explicaŃie pentru specificul accentuat al prezenŃei maghiare în bazinul Someşului Mic, subliniat în repetate rânduri, ale cărui caracteristici – ce vor fi discutate pe larg în cele ce urmează – includ prezenŃa semnificativă a „neamurilor” maghiare vechi, existenŃa unor structuri sociale şi teritoriale care nu se regăsesc în centrul Transilvaniei, un specific dialectal pronunŃat şi altele150. Asemenea caracteristici ne fac să credem că instalarea maghiarilor în Transilvania nord-vestică a precedat cu cel puŃin o generaŃie extinderea stăpânirii lor înspre centrul provinciei. Aceste date istorice pot fi astăzi completate cu argumentele oferite de antropologie. Analiza scheleteA. Madgearu, Românii, p. 195-196. A. Madgearu, Românii, p. 143. 150 A se vedea observaŃiile lui Kristó Gy., Ardealul timpuriu, Szeged, 2004, p. 176-177. 148 149

73

lor umane descoperite în necropola veche maghiară de pe strada Plugarilor din Cluj151 a dus la semnalarea prezenŃei, la craniile descoperite în această necropolă, a unor pronunŃate trăsături mongoloide, care impun încadrarea acestui grup în tipul antropologic B, potrivit clasificării lui Éry152. Acest tip antropologic, caracterizat, din punct de vedere taxonomic, printr-o prezenŃă ridicată a europido-mongoloizilor, într-un procent de 36%, superioară tuturor celorlalte tipuri, şi prin frecvenŃa, în cadrul acestora, a elementului uralian, este caracteristic zonei Tisei superioare şi, prin urmare, etapei celei mai timpurii a prezenŃei maghiare în Bazinul Carpatic. Avem acum, prin urmare, un nou argument în sprijinul ipotezei desprinderii timpurii a grupului de războinici aşezat în zona Clujului din confederaŃia triburilor ungare, la puŃin timp după traversarea CarpaŃilor, într-o etapă incipientă a cuceririi noii „patrii”.

151 Marcsik Antónia, Studiu antropologic al scheletelor umane descoperite în cimitirul de secol X din Cluj-Napoca, str. Plugarilor, în Acta Mvsei Napocensis, 39-40/II, 2002-2003, p. 83-90. 152Ibidem, p. 89; Éry K., Regionális különbségek a magyarság X. Századi embertani anyagában, în Antropólogiai Közlemények, 22, 1978, 77-86.

74

CAPITOLUL 4 CINE A FOST CUCERITORUL „łĂRII ULTRASILVANE”? Potrivit relatării Notarului Anonim, cuceritorul Ńării lui Gelou ar fi fost un anume Tuhutum, tatăl lui Horca, personalitate marcantă a confederaŃiei tribale a maghiarilor, membru al grupului conducător alcătuit din cei „şapte bărbaŃi” (hetumoger, literal „şapte maghiari”), participant la alegerea lui Almus şi, se presupune – Gesta nu este aici explicită – la alegerea succesorului acestuia, Árpád. Anonymus ne spune că Horca, fiul lui Tuhutum, ar fi avut la rândul său doi fii, Geula şi Zumbor. Primul dintre aceştia, Geula (numit şi „cel Mare” sau „cel Bătrân”, pentru a putea fi diferenŃiat de succesorul său cu acelaşi nume din preajma anului 1000), a avut două fiice, Carolta şi Sarolta. Aceasta din urmă, ca rezultat al căsătoriei cu ducele ungar Geza, a devenit mama primului rege al Ungariei, Ştefan I cel Sfânt. Zumbor a fost, în schimb, tatăl lui Geula Minor („cel Mic”, sau „cel Tânăr”), adversarul regelui Ştefan I în războiul desfăşurat în primii ani ai secolului al XI-lea. Geula „cel Tânăr” a avut şi el doi fii, Bua şi Bucna, care au fost luaŃi în captivitate de către regele Ştefan şi care, mai târziu, au luat parte la tulburările politice şi religioase din prima jumătate a secolului al XI-lea. Şi în cazul lui Tuhutum şi a urmaşilor acestuia, la fel ca în multe altele, o mare parte a informaŃiilor pe care ni le oferă Gesta Hungarorum nu se regăsesc în alte izvoare narative sau documentare, fiind, în consecinŃă,

dificil de verificat. Este vorba aici în special despre datele legate de perioada cea mai timpurie a prezenŃei maghiare în Transilvania, informaŃiile referitoare la cei doi Geula şi la evenimentele din preajma şi de după anul 1000 putând şi regăsite şi în alte surse. Criteriile utilizate de istorici în interpretarea acestor informaŃii au fost, la rândul lor, influenŃate de preconcepŃiile acestora asupra istoriei medievale timpurii a Transilvaniei153. Pe de altă parte, caracterul foarte probabil lacunar al genealogiei oferite de Anonymus – potrivit căruia, într-un interval de cca 100 de ani, „Ńara ultrasilvană” ar fi avut un număr de doar patru conducători: Tuhutum, Horca, Geula „cel Bătrân” şi Geula „cel Tânăr”, dintre care primii doi participanŃi direcŃi la cucerirea acesteia, următorii trebuind să acopere, în consecinŃă, un interval cronologic de cel puŃin trei sferturi de secol – a dat naştere unei alte serii de speculaŃii istorigrafice, arareori întemeiate pe argumente verificabile. Unii istorici au preferat, în aceste condiŃii, să renunŃe la datele transmise de Anonymus, manifestându-şi predilecŃia pentru o informaŃie transmisă de cronica mult mai târzie a lui Simon de Kéza. Acesta, fără a-l menŃiona pe Tuhutum, ne spune că un conducător purtând numele Jula, comandantul celei de-a treia oşti aflate în subordinea lui Árpád, ar fi acela care s-a stabilit în Erteuelu (Ardeal)154. Cronica Pictată de la Viena face însă, în acest sens, precizarea că Gyula, „prinŃ mare şi puternic”, a găsit, cu ocazia unei vânători în Ardeal, o cetate care fusese construită în trecut de romani, iar Chronicon Posoniense precizează că această cetate era 153 154

V. de ex Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 95, 107. SRH I. 166.

76

civitas Alba in Erdeuel155. Kristó Gyula crede, în schimb, că familia Gyula s-ar fi stabilit în Transilvania doar după anul 970, stăpânirile sale anterioare fiind localizate undeva în zona Tisei inferioare156. Un punct de vedere extrem de interesant a fost promovat de Petru Iambor, care considera posibil ca „vechii cronicari” să fi „confundat numele unor persoane cu cele ale demnităŃilor lor”157. Astfel, potrivit lui Iambor, „Tuhutum putea fi tatăl unui harcas (a treia demnitate la vechii unguri, după kende şi gylas)”, iar aşa-numitul Gyula cel Tânăr ar fi fost de fapt un gylas, al cărui nume era Prokuj158. Urmând logica acestei interpretări, ar trebui să luăm în considerare şi varianta în care Tuhutum ar fi fost, la rândul său, un deŃinător al demnităŃii de gylas, cel puŃin cu începere din momentul stabilirii sale în Transilvania, iar Simon de Kéza, urmat de autorul Cronicii Pictate de la Viena, să fi confundat această demnitate cu numele său. O bună parte a cercetătorilor acceptă, în schimb, relatarea Notarului Anonim, care îi atribuie calitatea de cuceritor al Transilvaniei lui Tuhutum, tatăl lui Horca. Printre aceştia îi putem cita pe autorii unor cercetări monografice recente consacrate acestei perioade, Nicolae Edroiu159, Stelian Brezeanu160 şi IoanAurel Pop161, care nu consideră că ar avea motive A. Dragotă, Aspecte de multiculturalitate spirituală. Rit şi ritual funerar în Transilvania şi în Europa Centrală şi de Sud-Est (secolele IX-XI, Alba Iulia, 2006, p. 39-40. 156 Kristó Gy., op. cit., p. 99-108. 157 P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 264. 158 Ibidem, loc. cit. 159 N. Edroiu, FormaŃiuni statale pe teritoriul României, p. 82-89 160 S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p. 173-175. 161 I.-A. Pop, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV, p. 169-182. 155

77

pentru a pune sub semnul întrebării identitatea cuceritorului „Ńării ultrasilvane”, aşa cum ne este aceasta transmisă de către Notarul Anonim. DiscuŃia asupra persoanei cuceritorului Ńării lui Gelou ridică însă, cu certitudine, probleme de o mai mare complexitate decât aceea referitoare la data la care s-a desfăşurat această cucerire. Analiza consacrată acestei chestiuni de către Alexandru Madgearu a pus în evidenŃă o serie de întrebări care îşi aşteaptă încă răspunsul. În primul rând, Madgearu semnalează o anumită incosecvenŃă a lui Anonymus în ceea ce priveşte prezentarea genealogiei familiei conducătoare transilvănene din secolul al X-lea. Astfel, în capitolele 6 şi 20 ale Gestei, Anonymus ne spune că Tuhutum era tatăl lui Horca, care, la rândul lui, a fost tatăl lui Geula şi Zumbor, din care se trage neamul Moglout. În capitolul 27 ni se spune, în plus, că Geula a avut două fiice, Caroltu şi Saroltu, ultima dintre ele devenind, ca urmare a căsătoriei cu principele Geza, mama regelui Ştefan I cel Sfânt; fratele lui Geula, Zumbor, ar fi fost în schimb tatăl lui Geula cel Tânăr162. O reluare a lecturii Gestei ne va arăta însă că presupusa inconsecvenŃă nu este decât una aparentă. În capitolul 6 al Gestei se arată că cel de-al şaptelea conducător care a depus jurământul faŃă de Almus a fost „Tuhutum, tatăl lui Horca, ai cărui fii au fost Gyyla şi Zombor, de la care descinde neamul Moglout”163. Anonymus precizează aici, de asemenea – prin formula ut inferius dicetur, „după cum se va spune mai jos” – că A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 127-128. Anonymus, 6: VII-us Tuhutum pater Horca, cuius filii fuerunt Gyyla et Zombor, a quibus genus Moglout descendit...

162 163

78

se va referi mai pe larg la aceste personaje în continuarea lucrării sale. Aceste informaŃii sunt reluate, fără modificări majore, în capitolul 20, în contextul descrierii începutului expediŃiei împotriva lui Menumorout, printre ai cărei conducători s-a numărat şi „Tuhutum, tatăl lui Horca, bunicul lui Geula şi Zumbor, din care descinde neamul Moglout”164. În sfârşit, în capitolul 27 al Gestei, după ce relatează cucerirea de către Tuhutum a „łării Ultrasilvane”, Notarul Anonim îşi îndeplineşte promisiunea făcută în capitolul 6, oferindu-ne informaŃii mai ample asupra familiei conducătoare ardelene: „Tuhutum a născut pe Horca, Horca a născut pe Geula şi Zubor. Geula a născut două fete, din care una s-a numit Caroldu şi alta Saroltu şi Saroltu a fost mama sfântului rege Ştefan. Iar Zumbor a născut pe Geula cel mic, tatăl lui Bua şi Bucna, în timpul căruia sfântul rege Ştefan şi-a subjugat łara Ultrasilvană”165. După cum se poate remarca, aici nu este vorba nici pe departe despre „două genealogii distincte”, între care ar exista o „contradicŃie”166, ci doar despre două versiuni – una prescurtată, repetată de două ori, urmată de o alta mai extinsă – ale uneia şi aceleiaşi genealogii. În capitolele 6 şi 20, unde Tuhutum este menŃionat ca participant la diferite evenimente politice şi militare în care el nu juca rolul principal, Anonymus ne oferă doar câteva date de identificare minimale referioare la el şi la familia acestuAnonymus, 20: ...Tuhutum pater Horca avus Geula et Zumbor a quibus genus Moglout descendit.... 165 Anonymus, 27: Tuhutum vero genuit Horcam, Horca genuit Geulam et Zubor. Geula genuit duas filias, quarum una vocabatur Caroldu et altera Saroltu, et Sarolt fuit mater sancti regis Stephanis. Zumbor vero genuit minorem Geulam, patrem Bue et Bucne tempore cuius sanctus rex Stephanus subiugavit sibi terram ultrasilvanam. 166 A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 127-128. 164

79

ia, amânând declarat şi cu bună ştiinŃă prezentarea detaliată a acestora pentru capitolele în care relatează evenimente în care Tuhutum jucase rolul cel mai important. Versiunea amplificată a genealogiei urmaşilor lui Tuhutum este, prin urmare, prezentată la locul potrivit, adică în cadrul – sau, mai exact, la finalul – relatării victoriei asupra lui Gelou şi a luării în stăpânire a „Ńării ultrasilvane”. Este adevărat, în această a treia referire Notarul Anonim nu ne mai spune explicit că Tuhutum şi nepoŃii săi s-ar afla la originea neamului Mogloud. Această unică omisiune devine însă explicabilă în condiŃiile în care, după cum am mai arătat, există o serie de argumente care ne permit să luăm în considerare posibilitatea datării Gestei cândva în al treilea sfert al secolului al XI-lea. În acest caz, Bua şi Bucna, urmaşii îndepărtaŃi ai lui Tuhutum, erau încă personaje extrem de bine cunoscute lui Anonymus şi contemporanilor săi, în calitatea lor de conducători ai rebeliunii din 1046, al cărei obiectiv era aducerea pe tron a fraŃilor Andrei, Levente şi Bela – acesta din urmă nimeni altul decât unul dintre posibilii patroni ai lui Anonymus, viitorul rege Bela I. În condiŃiile în care celelalte elemente comune ale informaŃiilor genealogice prezentate în capitolele 6, 20 şi 27 ale Gestei sunt identice, suntem îndreptăŃiŃi să credem că Notarul Anonim nu a mai considerat necesară menŃionarea numelui neamului Magloud, din moment ce indicase drept urmaşi ai lui Tuhutum două personaje notorii în epocă, despre care se ştia că aparŃineau acestui neam. Anonymus a considerat, probabil, că prin această omisiune receptarea Gestei de către contemporanii săi nu va avea nimic de suferit. Unul dintre argumentele care ar putea pune sub semnul întrebării identitatea cuceritorului “Ńării 80

ultrasilvane”, aşa cum ne este ea transmisă de Gesta Hungarorum, este acela legat de absenŃa din toponimia nord-transilvăneană a numelor lui Tuhutum şi Horca, indicaŃi de Anonymus ca fiind cuceritorul „Ńării ultrasilvane” şi, respectiv, fiul acestuia. AbsenŃa toponimelor derivate din numele lui Tuhutum şi Horca în nord-vestul Transilvaniei a fost explicată în mod diferit de către cercetători. Pentru Kristó Gyula, ea este o dovadă concludentă a faptului că Tuhutum, Horka, Zombor şi neamul Maglod „nu au nimic de-a face cu istoria Ardealului”167. Anonymus i-ar fi atribuit lui Tuhutum cucerirea Transilvaniei în mod arbitrar, din pură întâmplare, datorită necunoaşterii realităŃilor istorice şi a fanteziei sale prea bogate. Kristó Gyula crede că Ardealul ar fi fost cucerit de către acel Gyula menŃionat în opera lui Simon de Kéza, despre care cronicarul din secolul al XIII-lea ne spune că ar fi descoperit ruinele romane de la Alba Iulia în timpul unei vânători. O interpretare aproape la fel de radicală îi aparŃine lui Alexandru Madgearu, potrivit căruia absenŃa toponimelor menŃionate ar demonstra că „nici Tuhutum, nici fiul său Horca nu au stăpânit în acea zonă (nord-vestul Transilvaniei)”168. Spre deosebire de Kristó Gyula, Madgearu face însă efortul de a descoperi motivele pentru care Anonymus ar fi găsit de cuviinŃă să îi menŃioneze pe Tuhutum şi Horca în acest context. Potrivit interpretării sale, Notarul Anonim ar fi pus cucerirea Transilvaniei pe seama lui Tuhutum din raŃiuni propagandistice, pentru a trece sub tăcere numele adevăratului cuceritor al Transilvaniei, nimeni Kristó Gy., A 10. századi Erdély politikai történetéhez, în Századok, 123, 1988, p. 18-20; Idem, Ardealul timpuriu, p. 94-95. 168 A. Madgearu, Românii, p. 128-129. 167

81

altul decât acel Jula / Gyula care este indicat în această calitate de către cronicile mai târzii169. Cu alte cuvinte, Ńara lui Gelou ar fi fost cucerită, în realitate, de un purtător al titlului de gylas / gyula, al doilea personaj din ierarhia politică a maghiarilor, pe care Anonymus l-ar fi substituit în mod conştient cu un contemporan al lui Árpád, Tuhutum, „un căpitan de mai mică importanŃă”170. De ce ar fi operat Anonymus această substituire, realizată în interesul regalităŃii ungare şi a afirmării drepturilor acesteia asupra Transilvaniei? Pentru că, consideră Madgearu – fără a aduce însă argumente în sprijinul acestei supoziŃii –, un purtător al titlului de gyula nu ar fi avut nevoie de acordul lui Árpád pentru a realiza cucerirea „Ńării ultrasilvane”. Gyula ar fi cucerit Transilvania pe cont propriu, pentru sine şi urmaşii săi, fără a cere încuviinŃarea celuilalt conducător al maghiarilor, purtător al titlului de kende. Astfel, regalitatea ungară nu şi-ar fi putut afirma pretenŃiile asupra Transilvaniei decât printr-o falsificare conştientă a trecutului, adică prin substituirea lui Gyula cu un comandant militar care, pentru a putea realiza campania împotriva lui Gelou, ar fi fost nevoit să solicite şi să obŃină încuviinŃarea ducelui Árpád. Ipoteza lui Alexandru Madgearu are o serie de puncte insuficient argumentate. Referitor la demnitatea de gylas /gyula, izvoarele epocii ne oferă o imagine diferită de viziunea simplificatoare a istoricilor de astăzi. Constantin Porfirogenetul ne spune, într-adevăr, că gylas era un conducător cu atribuŃii militare, având rangul al doilea în ierarhia politică a maghiarilor. Nici 169 170

Ibidem, p. 131. Ibidem, p. 132.

82

el, nici celelalte izvoare istorice nu ne oferă însă vreun indiciu legat de existenŃa unor titulaturi diferite în ceea ce îi priveşte pe conducătorii fiecărui trib maghiar (sau asociat maghiarilor) în parte. Este aşadar foarte plauzibil ca aceşti conducători să fi purtat, la rândul lor, titlurile de kende, gylas sau harkas. Într-unul dintre remarcabilele sale studii, Alexandru Madgearu a demonstrat, de pildă, că acel Gylas menŃionat de istoricii bizantini Skylitzes, Kedrenos şi Zonaras, creştinat la Constantinopole în anul 953, era conducătorul unei formaŃiuni teritoriale situate în zona de confluenŃă a Mureşului cu Tisa171. Prin urmare, la mijlocul secolului al X-lea avem cel puŃin două entităŃi politice distincte – fără să discutăm, în acest moment, raporturile acestora cu centrul politic al uniunii tribale maghiare – care erau conduse de către două personaje istorice care purtau fie numele Gyula, fie titlul de gyula. Este însă posibil ca fenomenul multiplicării acestui nume propriu şi, respectiv, scăderea corespunzătoare a importanŃei titlului de gyula să fi început destul de timpuriu. Numele propriu Gyula este, în Ungaria şi Transilvania medievală, unul dintre cele mai răspândite. În momentul primei sale atestări documentare ardelene (1213), el îşi pierduse, cu certitudine, semnificaŃia iniŃială, nemaifiind în nici un fel asociat cu demnitatea din care derivase172. Reconstituirea fenomenului multiplicării acestui antroponim în evul mediu timpuriu este dificilă, în absenŃa suportului documentar. Este evident A. Madgearu, Misiunea episcopului Hierotheos. ContribuŃii la istoria Transilvaniei şi Ungariei în secolul al X-lea, în Revista Istorică, serie nouă, 5, 1-2/1994, p. 147-154; Idem, Românii în opera Notarului Anonim, p. 132-134. 172 Jakó I. 52: fiii lui Casta, Gyula şi Forcos. 171

83

însă că, în epocile istorice pentru care documentarea antroponimică ne este deja accesibilă, numele Gyula este unul foarte răspândit, în timp ce alte nume derivate din demnităŃile epocii „descălecatului”, respectiv kende sau harcas, sunt foarte rar întâlnite. Pare prin urmare posibil ca termenul gylas (gyula) să fi dobândit, la un moment istoric dat, semnificaŃia generică de „şef militar” al unei formaŃiuni oarecare, echivalentă, în mediile slavofone, cu termenul de voievod. Acest fapt ar putea explica, între altele, fenomenul preluării titlului voievodal de către conducătorii transilvăneni purtători ai titlului de gyula, dar şi acela al asimilării numelui Gyula de către familii voievodale româneşti – aşa cum a fost, de exemplu, cea a Giuleştilor maramureşeni. Nu putem avea, prin urmare, nici o dovadă concludentă că în preajma anului 900 ar fi existat un singur purtător al titlului de gylas / gyula în întreaga confederaŃie tribală a maghiarilor cuceritori. Am putea presupune, bunăoară, că fiecare dintre triburi dispunea de propriul său gyula (conducător militar), acesta fiind subordonat unui gyula suprem, comandant al întregii oştiri confederate. În orice caz, în situaŃia unui şef tribal desprins de sub autoritatea conducătorului confederaŃiei, aşa cum pare să fi fost Tuhutum, ipoteza preluării de către acesta a titlului de gyula se impune aproape ca o necesitate. Bazându-se pe o informaŃie transmisă de autorul Thietmar de Merseburg, contemporan evenimentelor (m. 1018), Kristó Gyula şi Petru Iambor consideră că numele conducătorului transilvănean care s-a confruntat cu regele Ştefan I ar fi fost, dealtfel, în realitate, Prokuj, gyula nefiind decât titlul purtat de acesta173. Ar Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 104; P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 264. 173

84

putea fi, aşadar, posibil ca „Ńara ultrasilvană” să fi fost cucerită de către un purtător al titlului de gyula, al cărui nume să fi fost, de fapt, Tuhutum. În orice caz, faptul că Gesta Hungarorum a lui Anonymus este, cu siguranŃă, cel mai timpuriu izvor narativ referitor la această epocă ne poate îndemna să presupunem că autorul acesteia se afla în posesia unor informaŃii care nu mai erau la dispoziŃia autorilor de cronici din epocile mai târzii. În primul capitol al acestei lucrări am încercat, dealtfel, să punem în lumină câteva dintre aceste informaŃii. Ar fi, prin urmare, posibil ca Anonymus să fi regăsit, în tradiŃiile genealogice păstrate încă în epoca sa, numele real al cuceritorului „Ńării ultrasilvane”, uitat poate în secolele care au urmat. Pornind de la analiza modului de trai nomad, bazat pe pendulări ritmice pentru păşunat, Victor Spinei a oferit o altă explicaŃie pentru absenŃa din nordul Transilvaniei a toponimelor derivate din numele lui Tuhutum şi Horca. Potrivit interpretării sale, în primele decenii după stabilirea în Pusta pannonică, unele triburi maghiare ar fi sălăşluit în anotimpul răcoros în şesurile de lângă Dunăre şi Tisa, şi ar fi urcat în timpul verii, cu turmele şi hergheliile lor, de-a lungul văilor Mureşului şi Someşului. Potrivit lui Spinei, „deplasările cu caracter sezonier nu presupuneau o staŃionare permanentă în cuprinsul cununii carpatice, la aceasta ajungându-se pe măsură ce societatea maghiară a avansat în procesul sedentarizării, în a doua parte a secolului al X-lea”174. Cu toate că Tuhutum invadase Ńara stăpânită de Gelou, el nu îşi fixase încă locurile de păşunat sezonier de-a lungul marilor râuri transilvăneV. Spinei, Marile migraŃii din Estul şi Sud-Estul Europei în secolele IX-XIII, Iaşi, 1999, p. 65.

174

85

ne; acest lucru se va întâmpla – crede Spinei – „abia în timpul fiilor lui Horca, adică spre mijlocul secolului al X-lea”175. ExplicaŃia lui Victor Spinei este una rezonabilă. Pentru o populaŃie cu un mod de viaŃă nomad, teritoriul cucerit pe valea Someşului Mic nu putea fi extrem de atractiv. În privinŃa relaŃiilor existente între micul grup maghiar stabilit în nordul Transilvaniei şi maghiarii din Pannonia dispunem, practic, de foarte puŃine informaŃii, care nu ne pot ajuta să clarificăm detaliile unei istorii îndelungate. Dacă defecŃiunea lui Tuhutum şi plecarea sa către Transilvania s-au datorat, după cum textul Gestei Hungarorum pare s-o sugereze, unor nemulŃumiri ale acestuia faŃă de Árpád, este posibil ca aceste divergenŃe să îşi fi pierdut obiectul odată cu moartea primului conducător al maghiarilor stabiliŃi în Pannonia şi a succesiunii fiului minor al acestuia, Zulta. Realatarea lui Anonymus sugerează că cei dintâi ani care au urmat dispariŃiei lui Árpád au reprezentat o perioadă agitată. Aceste împrejurări au făcut necesară, în cele din urmă, convocarea unei adunări a „tuturor fruntaşilor din Ńara sa” (omnes primates regni sui), desfăşurată în momentul în care Zulta avea doar 13 ani, în cadrul căreia ar fi fost aleasă o conducere colectivă: „au numit câŃiva cârmuitori ai regatului, supuşi ducelui, care, prin aplicarea dreptului consuetudinar, să aplaneze conflictele dintre nemulŃumiŃi”176. În împrejurările date, această condu175 Idem, MigraŃia ungurilor în spaŃiul carpato-dunărean şi contactele lor cu românii în secolele IX-X, în Arheologia Moldovei, 13, 1990, p. 142. 176 Anonymus, 53: quosdam rectores regni sub duce prefecerunt, qui moderamine iuris consuetudinis dissidentium lites contentionesque sopirent.

86

cere colectivă instituită de o adunare generală cu intenŃii pacificatoare nu putea fi alcătuită decât din reprezentanŃi ai tuturor grupurilor maghiare cu o anumită importanŃă – aşadar şi a aceluia stabilit în Transilvania. Dacă conducătorul instalat în Transilvania avusese statutul de membru al consiliului celor şapte (hetumoger), după cum crede Anonymus, pare extrem de plauzibilă dobândirea de către el a unei poziŃii echivalente în noua formulă de conducere colectivă menită să asigure pacea în timpul minoratului succesorului lui Árpád. În acest caz, existenŃa toponimelor derivate din numele lui Tuhutum şi a lui Horca în apropierea Dunării, în actualul comitat Pest – adică în zona în care, foarte probabil, se întruneau aceste adunări – ar putea deveni explicabilă. Toponimele Tétény şi Horca din comitatul Pest sunt asociate toponimului Maglod, fiind situate acolo unde se aflau domeniile familiei Gyulazombor177. Pe de altă parte, pare firesc ca numele cuceritorului nomad al unei „Ńări” să nu fie în mod necesar legat de vreun loc anume de pe teritoriul acesteia. Locul în care s-ar fi putut afla reşedinŃa conducătorului învins de maghiari a primit – sau a păstrat – numele acestuia, Gelou. Acest nume a supravieŃuit, probabil, datorită apropierii sale fonetice şi, posibil, semantice178 faŃă de Györffy, Gy., Formation d’Etats au IXe siècle suivant les „Gesta Hungarorum” du Notaire Anonyme, în Nouvelles études historiques publiées à l'occasion du XIIe Congrès international des sciences historiques, I, Budapest, 1965, p. 46, n. 67; A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 128. 178 O sinteză a opiniilor la A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 135-138. 177

87

termenul gyula, reprezentând titlul purtat de conducătorii Transilvaniei în secolul al X-lea. Or, din moment ce nici măcar această primă eventuală reşedinŃă a lui Tuhutum nu îi mai păstrează numele, este greu de crezut că ar mai putea face acest lucru vreo altă localitate din teritoriul pe care el îl stăpânea. Nici toponime legate de Árpád sau de alŃi membri ai familiei conducătoare nu sunt, dealtfel, frecvent întâlnite în câmpia pannonică. Ar putea fi, în schimb, considerată acceptabilă ipoteza păstrării numelui conducătorului transilvănean în zona centrală a stăpânirii maghiare din Pannonia, acolo unde Tuhutum şi urmaşii săi erau prezenŃi în anumite perioade de timp – indiferent care ar fi fost motivul acestei prezenŃe – şi unde aceştia stăpâneau doar unul dintre multele teritorii mai reduse ca întindere din această regiune, acordate de către „ducii” maghiari diferitor conducători tribali. În aceste condiŃii, era firesc ca fiecăreia dintre aceste mici stăpâniri – prefigurări ale viitoarelor „domenii” – să-i fi fost atribuit numele posesorului acesteia. În acest context pot fi avute în vedere şi observaŃiile formulate de Kristó Gyula asupra raporturilor existente între formarea toponimelor şi procesul de sedentarizare. Potrivit istoricului maghiar, toponimele formate din nume de persoane ar fi specifice nomadismului, deoarece „în condiŃiile de trai ambulant putea fi căutat doar cineva, dar nu se putea merge undeva”179. Însă, după cum observă Kristó Gyula, „toponimele stabile” nu s-au putut forma decât „împreună cu reŃeaua de aşezări stabile”, care au apărut la maghiari nu mai devreme de a doua jumătate 179

Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 88.

88

a secolului al X-lea180. Această logică face, fireşte, explicabilă absenŃa din Transilvania a toponimelor formate din numele lui Tuhutum şi Horca, pe care Anonymus îi indică ca aparŃinând primelor două generaŃii de cuceritori ai „Ńării ultrasilvane”. Ea ne ajută însă mai puŃin să înŃelegem formarea unor asemenea toponime în câmpia pannonică, în comitatul Pest de mai târziu. În orice caz, importanŃa prezenŃei sau absenŃei derivatelor antroponimice în formarea toponimelor nu trebuie supraestimată. Formarea toponimelor nu se realizează după reguli matematice; ea este, adeseori, rezultatul unor preferinŃe sau unor sensibilităŃi întâmplătoare. Atât Anonymus, cât şi alŃi autori medievali oferă numeroase argumente în acest sens. Interesant şi exemplificator poate fi faptul că nici cel de-al treilea personaj menŃionat în Gesta, Ogmand, nu a lăsat vreo urmă în toponimia nord-transilvăneană, deşi prezenŃa în regiune a descendenŃilor săi este confirmată de izvoarele documentare181. Această situaŃie ar putea explica, indirect, absenŃa toponimelor derivate din numele lui Tuhutum şi Horca. Exemplul lui Ogmand şi al urmaşilor săi este important şi dintr-un alt punct de vedere. În secolul al XIII-lea, neamul Ogmand şi familiile desprinse din el aveau doar o importanŃă regională, transilvăneană, asemeni majorităŃii vechilor familii din zona Dealurilor Clujului. Dacă Anonymus ar fi trăit într-adevăr în preajma anului 1200 şi dacă el ar fi inventat, de fapt, episodul cuceririi Ńării lui Gelou, aşa cum cred mulŃi dintre criticii săi, devine foarte 180 181

Ibidem. Jakó II. 569.

89

greu de imaginat modul în care el a ajuns să atribuie un rol în cucerirea Transilvaniei strămoşului unei familii aproape neînsemnate din punctul de vedere al curŃii regale. Dacă admitem, în schimb, că Notarul Anonim a adunat şi prelucrat, în cursul activităŃii sale, o serie de tradiŃii genealogice pe care le-a folosit în redactarea Gestei sale, între care, posibil, şi aceea a descendenŃilor lui Ogmand, ne-am putea explica întrun mod mai coerent cunoaşterea de către el a realităŃilor nord-transilvănene şi, de asemenea, interesul mai scăzut faŃă de celelalte regiuni ale provinciei intracarpatice. Semnele de întrebare formulate asupra persoanei cuceritorului „Ńării ultrasilvane” sunt, în principiu, justificate, şi trebuie păstrate mereu în vedere de către cercetătorii acestei perioade. InformaŃiile de care dispunem în această privinŃă sunt însă, deocamdată, prea sumare pentru a permite respingerea celor afirmate de Gesta Hungarorum. În absenŃa unor argumente mai solide, îndoielile formulate asupra persoanei cuceritorului „Ńării ultrasilvane” devin simple exerciŃii de logică, care nu pot anula mărturia clară şi explicită a unui izvor narativ care ne oferă un număr semnificativ de informaŃii credibile. În consecinŃă, până la clarificarea tuturor aspectelor acestei chestiuni, rămâne preferabilă acceptarea – fie ea şi rezervată – a relatării Notarului Anonim, potrivit căreia cucerirea Ńării lui Gelou ar fi fost realizată de Tuhutum, tatăl lui Horca.

90

CAPITOLUL 5 ÎNTINDEREA łĂRII ULTRASILVANE Întinderea Ńării lui Gelou. Interpretări istoriografice. În tentativele lor de a reconstitui întinderea Ńării lui Gelou, istoricii s-au dovedit, de multe ori, mult prea generoşi, considerând că terra ultrasilvana ar fi acoperit fie întreg Ardealul, fie părŃile nordice ale acestuia, şi că ea ar fi avut, în orice caz, o suprafaŃă comparabilă cu aceea a „ducatelor” lui Menumorout sau Glad. Primele tentative de valorificare a datelor rezultate din cercetarea toponimiei în vederea identificării limitelor acestei „Ńări” au fost făcute, cu rezultate promiŃătoare, de Ladislau Makkai, care a propus ca limită sudică a teritoriului transilvănean cucerit iniŃial de maghiari (prin urmare, a Ńării lui Gelou) înălŃimile dintre Cluj şi Turda182. În remarcabilul său studiu consacrat etapelor cuceririi Transilvaniei de către maghiari – asupra căruia vom reveni în cele ce urmează – Kurt Horedt183 a aprofundat investigarea toponimiei, inaugurând în istoriografia medievistică transilvăneană o direcŃie de cercetare care se anunŃa promiŃătoare. Acest curs al cercetării, care reuşise să ofere câteva rezultate credibile şi semnificative, a fost însă abandonat în anii ’60 ai secolului al XX-lea, care au L. Makkai, Erdély népe a középkorban [PopulaŃia Transilvaniei în evul mediu], Budapest, 1934, p. 323. 183 K. Horedt, Etapele de pătrundere a feudalismului maghiar în Transilvania, p. 109-131. 182

fost martorii unei entuziaste relansări a arheologiei medievale din spaŃiul transilvan. Cercetătorii acestei perioade şi-au îndreptat atenŃia asupra cetăŃilor de pământ şi lemn din Transilvania centrală şi de nord; dar, lipsiŃi încă de criterii metodologice ferme, ei nu au avut prea multe ezitări în a data aceste obiective în conformitate cu propria lor viziune asupra istoriei acestei provincii, plasând aproape invariabil începuturile acestora în secolul al IX-lea184. Mai mult decât atât, ei au considerat, ca pe un lucru de la sine înŃeles, că aşezările fortificate databile în această epocă trebuie să fi aparŃinut stăpânirii lui Gelou, fără ca, aparent, să îşi fi pus vreodată problema că lucrurile ar fi putut sta şi altfel. S-a ajuns astfel la includerea în (sau, cel puŃin, la sugerarea apartenenŃei la) teritoriul stăpânit de Gelou M. Rusu, The Autochtonous Population and the Hungarians on the Territory of Transylvania in the 9th-11th Centuries, în Relations between the Autochtonous Population and the Migratory Populations on the Territory of Romania, Bucharest, 1975, p. 201-218; Idem, CetăŃile transilvănene din secolele IX-XI şi importanŃa lor istorică, în Ziridava, 10, 1978, p. 159-171; Idem, ConsideraŃii privind situaŃia social-economică şi politică a primelor formaŃiuni statale româneşti, în ActaMN, 21, 1984, p. 181-195; R. Heitel, Unele consideraŃii privind civilizaŃia din bazinul carpatic în cursul celei de-a doua jumătăŃi a secolului al IX-lea în lumina izvoarelor arheologice, în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie, 34, 1983, p. 93-115. Cercetări la principalele obiective arheologice: Şt. Pascu, M. Rusu şi colab., Cetatea Dăbâca, în ActaMN, 5, 1968, p. 153-202; P. Iambor, Şt. Matei, Cetatea feudal-timpurie de la Cluj-Mănăştur, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj, 18, 1975, p. 291304; P. Iambor, Şt. Matei, Incinta fortificată de la Cluj-Mănăştur (sec. IX-XIV), în ActaMN, 16, 1979, p. 215-224; M. Rusu, Şt. Dănilă, Cetatea feudală timpurie de la Şirioara, în File de istorie, BistriŃa, 2, 1972, p. 47-66. Cetatea de la Cuzdrioara nu a fost cercetată arheologic. 184

92

nu numai a cetăŃilor de la Cluj-Mănăştur sau Dăbâca, dar şi a acelora de la Şirioara, Cuzdrioara, Moldoveneşti, ba chiar a celor de la Moreşti, Dedrag şi Chinari. Mai mult chiar, s-a sugerat apartenenŃa la această stăpânire a cetăŃilor de la Moigrad şi OrtelecZalău185, deşi Anonymus, care menŃionează această din urmă localitate, îi indică cu destulă claritate situarea în Ńara lui Menumorout186. În acest fel, s-a putut afirma că Ńara lui Gelou se întindea „până la marginea sudică şi estică a Podişului Transilvaniei”187, ba chiar că ea ar fi putut include Bălgradul (Alba Iulia)188 şi, în consecinŃă, aproape întreg teritoriul voievodatului transilvănean din secolele centrale ale evului mediu. În ceea ce priveşte reşedinŃa fortificată a lui Gelou (castrum suum), propunerile de localizare a acesteia la Dăbâca sau la Cluj-Mănăştur nu au putut fi întrutotul confirmate de rezultatele cercetărilor arheologice desfăşurate în cele două aşezări189. Aceste Lista cetăŃilor puse în legătură cu stăpânirea lui Gelou atinge amploarea maximă la M. Rusu, The Autochtonous Population and the Hungarians, p. 204. V. şi Th. Nägler, Românii şi saşii până la 1848 (RelaŃii economice, sociale şi politice), Sibiu, 1997, p. 22-23; Idem, Transilvania între 900 şi 1300, în Istoria Transilvaniei, I, (până la 1541), coord. I.-A. Pop, Th. Nägler, Cluj-Napoca, 2003, p. 204-205; N. Edroiu, FormaŃiuni statale pe teritoriul României (sec. VIII-XI), Cluj-Napoca, 1999, p. 84-87. 186 Et sic ascendentes usque ad Zyloc peruenerunt, contra eos nemine manum leuante; qui dux Menumorout et sui non sunt ausi pugnare contra eos sed fluuium Cris custodire ceperunt – Anonymus XXII. 187 Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1972, p. 31. 188 Ibidem, p. 46 189 Analiza acestora la A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 159-172. Aşezarea de la Dăbâca ar putea data din secolul al VIII-lea; fortificaŃia nu pare a fi însă anterioară 185

93

ipoteze s-au sprijinit, de altfel, doar pe informaŃia directă oferită de Gesta (iuxta fluuius Zomus positum) – faŃă de care, trebuie s-o spunem, varianta Dăbâca este una mai degrabă improbabilă. O formulare similară din capitolul XI – castro suo iuxta Morisio, unde este vorba despre Cenad, localitate situată pe cursul Mureşului – ne oferă indicii asupra sensului pe care Anonymus îl dă acestui adverb de loc. Castrul lui Gelou ar trebui astfel căutat pe Someş sau în imediata sa apropiere, şi nu la Dăbâca, aşezare situată pe o valea laterală, a Lonei, la cca 11 km de vărsarea acesteia în Someşul Mic190. Aceste ipoteze nu au Ńinut seama de ansamblul operei lui Anonymus, de contextul în care aceasta a fost redactată şi, mai cu seamă, de calitatea de notar regal (!) al autorului acesteia. În perioada în care a fost redactată Gesta, aceste două localităŃi erau cu siguranŃă – prin funcŃiile lor administrative, militare şi ecleziastice, prin rolul lor economic şi politic – cele mai importante centre din nordul Transilvaniei. Ele se numărau de asemenea, alături de Alba Iulia şi Turda, printre cele mai importante patru localităŃi din întreaga provincie intracarpatică. În consecinŃă, este extrem de dificil de acceptat ideea că un fost notar regal – care se dovedeşte, pretutindeni, excelent informat în legătură cu localităŃile mai mult secolului al X-lea (p. 159-168). Pentru fortificaŃia de la ClujMănăştur este admisă şi posibilitatea datării în secolul al IX-lea; datorită dimensiunilor sale relativ reduse, ea este considerată însă doar una „de refugiu”, improprie pentru rolul de reşedinŃă a conducătorului unei formaŃiuni statale (p. 168-172). 190 Alte argumente împotriva acestei localizări la I.-A. Pop, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV, p. 177; A. Madgearu, op. cit., p. 165.

94

sau mai puŃin importante de pe întreg cuprinsul regatului191 – ar fi putut să le ignore denumirea. Nu există, practic, nici un alt loc în Gesta în care Anonymus să treacă cu vederea denumirea reşedinŃei fortificate a unui conducător local; de asemenea, nici un alt loc în care el să ignore denumirea unui centru de comitat din epoca sa. Aşadar, faptul că Anonymus nu menŃionează numele cetăŃii (castrum) lui Gelou pare a avea o singură explicaŃie plauzibilă: locul în care fusese situată aceasta devenise atât de puŃin important în perioada în care el îşi redacta opera încât, cel puŃin din punctul de vedere al unui notar al cancelariei regale, denumirea sa nu mai era cunoscută şi nu mai prezenta interes. După 1990 cercetătorii au revenit la poziŃii mai prudente în legătură cu întinderea Ńării lui Gelou, restrângându-şi referirile la aria geografică în care sunt localizate toponimele şi hidronimele menŃionate de Anonymus. Istoriografia nu a abandonat însă cu totul mai vechile interpretări arheologice pe care noile generaŃii de cercetători ai culturii materiale le privesc cu destulă circumspecŃie. Fireşte, o cercetare arheologică inspirată dintr-o anumită viziune asupra istoriei nu îşi putea exercita în mod credibil rolul de martor obiectiv al trecutului; ea nu putea accepta şi produce decât concluzii favorabile propriei sale viziuni. Alexandru Madgearu, în monografia consacrată Gestei Notarului Anonim, reanalizând informaŃiile arheologice existente, a arătat că, pentru o semnificativă parte a 191 Pentru care oferă, uneori, şi denumirile trecute: v. cap. XI (castrum Ohtum ... quod castrum nunc Sunad nuncupatur) sau XXI (quod primo castrum Thosu nominatum fuit nunc uero Saruuar uocatur).

95

aşezărilor fortificate incluse de cercetători între hotarele „Ńării ultrasilvane”, datarea lor în secolul al IX-lea nu poate fi considerată sigură. Potrivit opiniilor sale, stăpânirea lui Gelou ar fi cuprins „actualul judeŃ Cluj, precum şi părŃi din judeŃele limitrofe Sălaj, BistriŃa-Năsăud şi Mureş”; el nu exclude însă posibilitatea Gelou să fi controlat cetatea de la Şirioara (având, eventual, funcŃia de „cetate de graniŃă”) şi exploatările de sare de la Dej şi Turda192. În ceea ce priveşte fortificaŃiile de la Moigrad şi Ortelec-Zalău, Călin Cosma a restrâns recent datarea acestora la a doua jumătate a secolului al X-lea – prima jumătate a secolului al XI-lea193. Notarul Anonim despre întinderea „Ńării ultrasilvane”. Generozitatea de care istoricii au dat dovadă în aprecierea întinderii „Ńării ultrasilvane” se află într-o stridentă contradicŃie cu datele oferite de Gesta Notarului Anonim. O serie de indicii foarte clare, prezente în opera lui Anonymus, ne arată că „Ńara ultrasilvană” cucerită de Tuhutum era una cu o întindere modestă. Să analizăm, pe rând, aceste indicii: 1. Terra ultrasilvana este, potrivit Gestei, singura formaŃiune statală cucerită de un singur conducător tribal ungar (Tuhutum), şi aceasta ca urmare a unei singure expediŃii armate. Într-adevăr, nici o altă cucerire relatată de Notarul Anonim nu pare să fi fost mai puŃin dificilă. Pentru cucerirea Ńării lui Menumorout a fost nevoie de

A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 184; Idem, The Romanians, p. 130. 193 C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României în secolele VIII-X dH, Cluj-Napoca, 2002, p. 201, 210-212. 192

96

două războaie, desfăşurate la un interval de timp apreciabil. Cea dintâi campanie împotriva „ducelui” bihorean, având drept rezultat cucerirea părŃii nordice a stăpânirii acestuia (a fluuio Zomus usque ad Crisium), a fost purtată de trei dintre conducătorii ungurilor: Thosu, Zobolsu şi Tuhutum. După plecarea lui Tuhutum către „Ńara ultrasilvană”, petrecută la încheierea celei dintâi faze a acestei expediŃii, Thosu şi Zobolsu, rămaşi singuri, au eşuat în încercarea de a traversa Crişul Repede, opriŃi fiind de oştenii lui Menumorout (Anonymus, 28). Cea de a doua campanie împotriva lui Menumorout a fost condusă de Usubuu şi Velec (Veluc), nobilissimi milites ducis Arpad, aflaŃi în fruntea unei oştiri puternice (cum ualida manu); imediat după trecerea Tisei acestora li s-au alăturat şi secuii (siculi) (Anonymus, 50, 51). ExpediŃia împotriva lui Zubur, dux Nitriensis, a fost purtată de fraŃii Zuardu şi Cadusa – fiii lui Hulec, unchi dinspre mamă al lui Árpád – şi de Huba, unum de principalibus personis, cu o oaste destul de numeroasă (Anonymus, 33, 35, 36). În prima fază a campaniei, după cucerirea fortăreŃei Varod, acestora li s-a alăturat un alt conducător tribal, Borsu (Anonymus, 34). Cucerirea fortăreŃelor Hung (urmată de spânzurarea lui Loborcy, duca, comes eiusdem castri) şi Borsoa – aparŃinând stăpânirii lui Salanus – a fost făcută cu întregul efectiv al ungurilor, sub comanda directă a ducelui Almus (Anonymus, 13), respectiv a succesorului său Árpád (Anonymus, 14). Marea campanie împotriva lui Salanus, încheiată prin victoria de la Portus Grecorum, a fost purtată, de asemenea, de „întreaga armată a ducelui Arpad” (totus exercitus ducis Arpad) (Anonymus, 39). Continuarea campaniei împotriva lui Salanus (traversarea 97

Dunării şi cucerirea Belgradului) este pusă pe seama liderilor Lelu, Bulsuu şi Botond (Anonymus, 41). Campania împotriva lui Glad a fost purtată de comandanŃii maghiari Zuardu (cu fratele său Cadusa) şi Boyta. Campania a fost îndelungată şi dificilă, desfăşurânduse în nu mai puŃin de patru etape. În relatarea sa, Notarul Anonim vorbeşte despre o luptă sângeroasă în câmp deschis, urmată de cucerirea succesivă a două cetăŃi (Keuee şi Urscia) (Anonymus, 44). Luptele împotriva garnizoanei „romane” a cetăŃii Bezprem au durat 11 zile, campania fiind purtată de doi dintre liderii confederaŃiei tribale: Usubuu şi Eusee (Anonymus, 48). Multiplicarea acestor exemple este inutilă. Cu excepŃia Ńării lui Gelou, nici o altă cucerire relatată în Gesta nu a fost realizată de un singur conducător tribal al ungurilor. Până şi victoriile asupra simplilor comandanŃi de cetate sunt puse pe seama a cel puŃin doi conducători maghiari. De asemenea, nici un alt dux menŃionat de Notarul Anonim nu a fost definitiv înfrânt ca urmare a unei singure lupte. 2. Dintre toŃi conducătorii de „ducate” menŃionaŃi în Gesta, Gelou este singurul care iese personal în întâmpinarea invadatorilor, imediat după încălcarea hotarelor stăpânirii sale. În cazul „ducatelor” lui Salanus şi Menumorout, maghiarii au avut de înfruntat, succesiv, o întreagă serie de comandanŃi locali aflaŃi în subordinea acestora. NominalizaŃi (cazul Loborcy) sau nu, aceştia par să fi reuşit să creeze dificultăŃi atacatorilor, provocându-le uneori chiar înfrângeri, aşa cum a fost aceea suferită de Thosu şi Zobolsu în încercarea de a traversa Crişul Repede (Anonymus, 28). Confruntarea directă cu Salanus şi, respectiv, atacul împotriva Bihariei au loc mult mai târziu: 98

practic, doar într-un al doilea război purtat împotriva fiecăruia dintre aceşti conducători. Confruntarea directă cu Glad (la Vadum Arenarum) are şi ea loc abia după cucerirea prealabilă a teritoriului dintre Mureş şi Timiş (Anonymus, 44). Chiar şi campania împotriva lui Zubur – a cărei relatare prezintă câteva elemente comune cu aceea desfăşurată împotriva lui Gelou – a fost precedată de cucerirea fortăreŃei Varod şi de ridicarea cetăŃii Borsu (Anonymus, 34). Prin comparaŃie, ieşirea lui Gelou însuşi în întâmpinarea lui Tuhutum constituie un indiciu al faptului că „Ńara ultrasilvană” avea, din punct de vedere militar, un nivel de organizare aproape rudimentar. Ea ne arată, de asemenea, că reşedinŃa lui Gelou nu se afla la o distanŃă prea mare de hotarele stăpânirii sale, şi că între ea şi aceste hotare nu exista nici o fortificaŃie de acoperire. 3. Terra ultrasilvana este prima „Ńară” cucerită de maghiari în întregul ei. Potrivit relatării lui Anonymus, cucerirea acesteia s-a produs la scurt timp după stabilirea maghiarilor în Pannonia, într-o etapă în care ei nu luaseră încă în stăpânire decât teritorii periferice ale „ducatelor” lui Salanus şi Menumorout. Abia mai târziu, după consolidarea poziŃiilor lor în regiune, maghiarii conduşi de Árpád se vor considera în măsură să întreprindă expediŃii împotriva nucleelor stăpânirilor lui Salanus, Glad, Zubur sau Menumorout. Tot ulterior acestui episod se produc primele confruntări (încununate de succes, potrivit Gestei) cu trupele „romane” ale Regatului Franc Răsăritean. Aşadar, cucerirea „Ńării ultrasilvane” s-a produs, potrivit Notarului Anonim, într-o perioadă în care maghiarii nu se simŃeau încă destul de puternici pentru a angaja 99

confruntări decisive împotriva unor formaŃiuni statale cu o structură ceva mai complexă. 4. În cazurile celorlalte cinci formaŃiuni politice amintite în Gesta, întinderea acestora este acoperită aproape în totalitate de toponimele menŃionate de Notarul Anonim. Chiar dacă Anonymus nu ar fi descris explicit hotarele stăpânirilor lui Menumorout sau Glad, aşa cum procedează în capitolul al XI-lea al Gestei sale, întinderea acestora s-ar fi lăsat cu uşurinŃă reconstituită prin cartarea toponimelor şi hidronimelor pe care el le menŃionează194. Aceeaşi situaŃie în cazul „ducatului” lui Zubur: chiar dacă reşedinŃa acesteia este cucerită de maghiari într-o etapă timpurie a campaniei, Anonymus nu uită să enumere celelalte cinci castra – Stumtey, Colgoucy, Trusun, Blundus et Bana – luate în stăpânire ulterior, împreună cu numeroase alte toponime (Anonymus, 33-37). Or, în cazul „Ńării ultrasilvane”, toponimele şi hidronimele menŃionate de Notarul Anonim (fluuium Almas – râul Almaş; fluuium Zomus – Someşul /Mic/; fluuium Copus – râul Căpuş; loco... qui dicitur Esculeu – Aşchileu: Anonymus, 26, 27) sunt situate într-o arie teritorială foarte restrânsă. Prin comparaŃie, aceasta ar putea sugera faptul că teritoriul „Ńării” nu putea depăşi cu mult arealul în care acestea sunt cuprinse. 5. Gelou este considerat a fi minus tenax (et dux eorum Geleou minus esset tenax), iar oamenii săi sunt caracterizaŃi ca viliores. Este într-adevăr posibil, aşa cum propun traducerile efectuate până în prezent, ca sintagma minus tenax să se refere la „slăbiciunea”195 lui 194 Vezi I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p.127-184; hărŃile (între p. 128-129). 195 A.Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 145, nota 5.

100

Gelou, la lipsa sa de „putere”196, de „statornicie”197 sau de „fermitate”198. Se impune însă precizarea că – spre deosebire de Menumorout, de pildă, care abandonează Biharea asediată pentru a se refugia în pădurea Ygfon – „ducele” român este departe de a se dovedi lipsit de curaj, el neezitând să iasă în întâmpinarea lui Tuhutum şi să angajeze bătălia cu acesta. În aceste condiŃii, minus tenax ar putea fi o caracterizare referitoare nu atât la personalitatea lui Gelou, la calităŃile sale individuale, cât la resursele de care el putea dispune; prin urmare, la stăpânirea acestuia. De altfel, în prima traducere a acestui pasaj în limba română, încă neinfluenŃată de precedente, Gheorghe Şincai dă termenului tenax sensul de „strângător”: „şi povăŃuitorul lor, Gelou, nu e strângător şi nu are buni ostaşi lângă sine”199. În acest caz, mai apropiat de sensul relatării lui Anonymus ar putea fi cuvântul românesc „cuprins”, variantă în care pasajul ar avea următoarea traducere: „iar conducătorul lor, Gelou, este puŃin cuprins şi nu are ostaşi buni pe lângă sine”. În orice caz, utilizarea sintagmei minus tenax, oricare ar fi traducerea pentru care optăm, face inacceptabilă ideea stăpânirii de către Gelou a unui teritoriu I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 170-171. Anonymus Notarius, Gesta Hungarorum / Faptele ungurilor, traducere, prefaŃă, introducere şi note de G. Popa-Lisseanu, ed. a II-a, Bucureşti, 2001, p. 103: „şi ducele lor Geleou e puŃin statornic”. 198 P. L. Tonciulescu, Cronica notarului Anonymus, Faptele ungurilor (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena), Bucureşti, 1996, p. 55: „şi ducele acestora Geleou este mai puŃin ferm”. 199 Gh. Şincai, Cronica românilor, ed. F. Fugariu, Bucureşti, 1978, vol. I, p. 128. 196 197

101

comparabil cu acela al „ducatelor” lui Menumorout sau Glad. Ea face, de asemenea, foarte puŃin probabilă controlarea de către „conducătorul” român a unui număr mai mare de cetăŃi. *** Luate fiecare în parte, desprinse din contextul operei, argumentele prezentate mai sus ar putea ridica diferite semne de întrebare, referitoare mai cu seamă la acurateŃea reflectării de către Anonymus a unor realităŃi anterioare cu cel puŃin un secol şi jumătate faŃă de momentul redactării Gestei sale. Luate însă împreună, aceste afirmaŃii şi indicii converg cu hotărâre spre o concluzie care nu lasă loc nici unui echivoc: Gelou era conducătorul unei Ńări cu o întindere modestă; învins fără dificultăŃi majore, de către un lider tribal care nu putea dispune de efective foarte mari, el nu era un stăpânitor „puternic” sau „cuprins” (tenax); el dispunea, aparent, de un singur castrum. Chiar dacă, din punct de vedere al statutului său politic, Gelou este recunoscut ca dux, deŃinător al unui dominium, el nu depăşea, prin forŃa şi resursele sale, nivelul unui comandant de cetate din teritoriile stăpânite de Menumorout, Salanus sau Zubur. Datele pe care ni le oferă Notarul Anonim ne obligă, fără nici o rezervă, la acceptarea acestei concluzii. Dimpotrivă, în tot cuprinsul Gestei nu poate fi găsit nici cel mai mic indiciu sau detaliu care ar putea sprijini o altă interpretare. Cel mai semnificativ element al relatării Notarului Anonim, extrem de important pentru reconstituirea realităŃilor acestei epoci, este reprezentat de faptul că maghiarii au cucerit „Ńara lui Gelou” în întregul 102

ei. Mai mult decât atât, stăpânirea acestora a fost recunoscută de notabilii acestei Ńări. AfirmaŃia Notarului Anonim ne conduce către următoarele constatări preliminare: a) această „Ńară” şi-a păstrat, pentru o anumită perioadă de timp, anumite structuri de bază ale „statalităŃii” sale; b) ea a constituit nucleul stăpânirii maghiare în Ardeal; c) structura sa socială a păstrat o serie de elemente ale vechilor realităŃi. Argumente toponimice. Cea mai importantă contribuŃie la studierea liniilor întărite de tipul prisăcilor din Transilvania rămâne, până astăzi, lucrarea Etapele de pătrundere a feudalismului maghiar în Transilvania, aparŃinând istoricului şi arheologului Kurt Horedt200. Concluziile sale sunt reluate – uneori fără ca numele autorului lor să mai fie menŃionat – în lucrări de referinŃă, sinteze, compendii şi manuale şcolare. Kurt Horedt a fost cel dintâi care a aplicat în cercetarea istorică românească o metodă de lucru bazată pe studierea consecventă a toponimiei, care reflectă existenŃa unor forme de fortificare a frontierelor specifice evului mediu timpuriu. El a urmărit deplasarea acestor linii fortificate dinspre nord-vestul către sudul şi sud-estul Transilvaniei, reuşind astfel să reconstituie în mod credibil principalele etape ale cuceririi Transilvaniei de către maghiari. Sporadicele reluări ulterioare ale problemei nu au făcut decât să confirme actualitatea metodei Publicată în K. Horedt, ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII, Bucureşti, 1958, p. 109-131. Lucrarea mai recentă a aceluiaşi autor – Siebenbürgen in Frühmittelalter, Bonn, 1986 – nu aduce contribuŃii suplimentare semnificative la cunoaşterea liniilor de prisăci.

200

103

utilizate de K. Horedt, fără să îi aducă, însă, acele finisaje metodologice care ar fi făcut posibilă obŃinerea unui surplus de date istorice credibile. Chiar abordările recente201, care aduc noi argumente în favoarea originii slave a acestui tip de fortificaŃii şi contribuie la precizarea traseelor şi organizării acestora, nu fac, cu mici excepŃii, decât să reutilizeze toponimele identificate de Kurt Horedt în 1958. Metodei de lucru folosite de Kurt Horedt îi pot fi aduse astăzi câteva inevitabile îmbunătăŃiri. Lista de toponime oferită de acesta este, în mod evident, una încă abia schiŃată. Ea cuprinde mai cu seamă toponime majore (denumiri de localităŃi, cursuri de ape), şi mai puŃin date din sfera microtoponimiei, pentru obŃinerea cărora este necesară consultarea unor hărŃi mai detaliate, completată eventual prin cercetarea de teren. CondiŃionat de stadiul în care se afla, în acel moment, publicarea izvoarelor medievale referitoare la istoria Transilvaniei, el a fost nevoit să se mulŃumească cu datele obŃinute din surse aparŃinând secolelor XIX-XX. Cele mai semnificative informaŃii din acest domeniu sunt însă oferite de izvoarele mai timpurii, care oferă date de primă mână asupra unor realităŃi supuse, în durata lungă a istoriei, unui proces de transformare. O mare parte a toponimelor prezentate în cele ce urmează au fost identificate în documentele secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea. Denumirile existente încă în această epocă au fost, în general, uitate între timp, locurile respective purtând astăzi nume diferite. Am încercat, în limita posibilităŃilor existente, verificarea 201 I. M. łiplic, ConsideraŃii cu privire la liniile întărite de tipul prisăcilor din Transilvania (sec. IX-XIII), în Acta Terrae Septemcastrensis, 1, 2002, p. 147-164.

104

acestor date prin obŃinerea unor informaŃii din teren. Am urmărit, în principal, toponimele consacrate202 – kapu, gyepő, ör – fără a exclude altele câteva, semnificative în contextul dat: reci, récse („şanŃ”)203, indicând o formă timpurie de delimitare a unui hotar, respectiv katona („oştean”), mărturie a specializării militare a locuitorilor unei aşezări. Apropiată de sensul termenului kapu ar putea fi denumirea Clujului, derivată de o serie de autori din latinescul clusa204; acesta ar putea desemna, în contextul istoric dat, un loc de trecere străjuit. Am extins căutarea acestor toponime în întreg nordul Transilvaniei: bazinele Someşului Mic, Someşului Mare, Almaşului, Agrijului, Ńinutul Chioarului şi depresiunea Lăpuşului. Atestările sunt însă concentrate, în exclusivitate, în bazinul Someşului Mic şi în jumătatea răsăriteană a actualului judeŃ Sălaj. La nord de cursul Someşului şi în cea mai mare parte a actualului judeŃ BistriŃa-Năsăud nu au putut fi identificate toponime din categoria celor menŃionate205.

202 Pentru care vezi, mai recent, Kristó Gy., Ardealul timpuriu (895-1324), Szeged, 2004, p. 78-83, 163-165; S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p. 192-260, 274-282; I. M. łiplic, ConsideraŃii cu privire la liniile întărite, p. 151-164; A. A. Rusu, Castelarea carpatică. FortificaŃii şi cetăŃi din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV), Cluj-Napoca, 2005, p. 63-64, 296-299. 203 Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 56. 204 De unde provine şi termenul „clisură”, loc întărit între munŃi. Pentru clusa – Cluj vezi S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p. 278; I. M. łiplic, ConsideraŃii cu privire la liniile întărite, p. 157; A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 182. 205 Cu excepŃia Rodnei (sl. Rogna, „şanŃ” – Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 56); denumire dublată de toponimicul românesc

105

Kapu (Porta, Poarta): 1.1. PorŃ (Porcz). Derivat, eventual, de la Porta Mezesina206. 1.2. Vaskapu („Poarta de Fier”, azi Poarta Sălajului, SJ)207. Prima atestare: Waskapw, 1525208. 1.3. Kopus, vale şi „munte”, în hotărnicia posesiunilor Sânmihaiu Almaşului şi Sântă Măria, SJ (1334)209. Ar putea fi identică cu o vale a Căpuşului, situată la V de Sutor (Zutor), SJ, către înălŃimile care despart văile Almaşului şi Agrijului210. 1.4. Poarta de Fier, deal situat la N de Huedin211. 1.5. Kopus (Căpuşu Mare, CJ), poss. episcopală 1282212. Pârâu care se varsă în Someş în apropiere de Gilău213. 1.6. Felkopusi (Căpuşu Mic, CJ), poss. episcopală 1219214. 1.7. Kaputat, pădure, în apropierea pârâului Căpuş215. 1.8. Kopus, creastă (byrch), la hotarul nordvestic al posesiunii Băgara (Bogarteluk), aparŃinând abaŃiei din Cluj-Mănăştur (1299)216. 1.9. Capul, deal ŞanŃ, existent în imediata sa apropiere. Aceste toponime nu prezintă însă interes pentru obiectul lucrării de faŃă. 206 K. Horedt, Etapele de pătrundere, p. 115. 207 Ibidem. 208 C. Suciu, DicŃionar istoric al localităŃilor din Transilvania, Bucureşti, 1967, II, p. 47; Petri M., Szilágy vármegye monographiája [Monografia comitatului Sălaj], IV, Budapest, 1904, p. 768. 209 Jakó II. 806: ab illa valle [Almas] ascensus fieret supra quendam montem Kopus nuncupatum. 210 InformaŃia ne-a fost furnizată de istoricul şi arheologul Ştefan Matei, căruia îi mulŃumim şi pe această cale. 211 Repertoriul Arheologic al judeŃului Cluj, 1992, p. 234. 212 DIR II, p. 239-240. 213 K. Horedt, loc. cit. 214 DIR I, p. 87-88. 215 K. Horedt, loc. cit. 216 Prima meta incipit ex plaga occidentali in uno Byrch Kopus nominato, ubi convicinatur cum possessione eiusdem domini abbatis Egeres vocata: Wenzel V. 219-221; DIR II. 473-475; Jakó I. 591

106

între Hăşdate şi Săvădisla, pe cumpăna apelor dintre valea Hăjdatei şi bazinul Someşului Mic217. 1.10. Kerthvelykapus (1307), pe hotarul dintre Giula şi Ciumăfaia218. 1.11. Kapus, toponim în hotarul fostei localităŃi Someşeni219. 1.12. Kepus, posesiune (aşezare dispărută) la SSE de Orman (CJ), pe actualul deal Dumbrava, între văile Ormanului şi Ghiroltului (1338)220. AparŃinea comitatului Solnocul Interior. MenŃionat pentru prima oară în 1312, sub forma Kepesteluk, între Ghirolt şi Orman221. În 1620 apare (Kapus) în hotărnicia satului Ghirolt (CJ)222. 1.13. Kapusvölgy, menŃionat în 1576 în hotărnicia satului BonŃ (CJ)223. Reapare, ulterior, în hotărniciile satului învecinat Hăşdate: 1715 – Kapus csereje; 1754 – Kapustorok; 1898 – Kapus224. 1.14. Naghkapws, Kiskapws, menŃionate în 1334 între Sic şi BonŃ225. Kapustetö, menŃionat în 1754, într-o hotărnicie a localităŃii Sic (consideră documentul un fals din secolul al XIV-lea, fapt care nu afectează însă autenticitatea hotărniciei). 217 N. Beuran (coord.), Şt. Poenaru, Harta fizică şi administrativă a judeŃului Cluj, 1:135.000. 218 Deinde vadit versus Chomafaya ad unum Zeek, abhinc ulterius procedendo versus Chamafaya ad Kerthvelykapus et deinde procedendo super Kurzberek versus occidentem inter Gyula et Chomafaya pervenit ad unum Kerekdumb: DIR III. 57-58, 391 (1307, oct. 6). 219 K. Horedt, Etapele de pătrundere, p. 115; L. Makkai, Erdély népe a középkorban, p. 323. 220 DIR V. 461, 463-464; Bánffy I. 99-100, 100-101: et deinde, cum ad faciem possessionis Kepus vocate... 221 DIR III. 204. 222 Kádár III, p. 539. 223 Kádár II, p. 239. 224 Kádár IV, p. 27. 225 Jakó II. 812.

107

(CJ)226. 1.15. locum Kapuus nominatum, menŃionat în 1350, între Suatu (CJ) şi łicud (Valea Largă, MS); este străbătut de drumul dintre aceste două localităŃi, „lângă pădurea ce Ńine de Arankuth”227. 1.16. Kapusd, via, între Unguraş (Balwanus), (CJ), şi Malin (Malun), (BN) (1334)228. Un deal Kapus este menŃionat în 1353229. Ar putea fi identic cu un deal Kapus, semnalat de K. Horedt „lângă pârăul Becleanului”230. 1.17. Kapus, menŃionat în 1696 în hotarul localităŃii Sânmărtin (CJ)231. 1.18. magnus Kapus (1329), între Buza (CJ) şi Jimbor (BN)232. 1.19. Geuchkapusa, vale, menŃionată în 1326, în hotărnicia posesiunii GhiolŃ (Geuch)233. 1.20. Kopur (Copru, CJ), 1329: terra Kopur234. 1.21. Kapus, mons, menŃionat în 1329 între Wylak (Delureni, BN), Septeer (Şopteriu, BN), Budateleke (Budeşti, BN), Khychyd (Miceştii de Câmpie, BN), Wyzuliateleke

Kádár VI, p. 423. DIR VI. 555-556; Bánffy I. 173-174: ...silvae suae hereditariae Agaserdeu vocatae, a parte orientali iuxta silvam ad ...kuth pertinentem existentem, a quandam viam incipiens, quae a parte Zuath transit per quendam locum Kapuus nominatum versus Cykud... 228 Jakó II. 808: quandam viam vulgo Kapusd nominatam. 229 Kádár III, p. 133. 230 K. Horedt, Etapele de pătrundere, p. 117. 231 Kádár VI, p. 432. 232 Jakó II. 644: et per idem Beerc vadit usque ad magnum Kapus, quod separat a parte terre Sumbur ad terram Buza et per idem Beerc vadit ad montem Lumpeyrthegese vocatum. DIR V. 280-281; Anjou II. 394-401. 233 DIR IV. 180-181; Hazai okl. 196-199; Jakó II. 556: in quo Berch per vallem Geuchkapusa descendit ad fluvium Zorwosthou, in quo ascendit versus orientem ad quoddam molendinum, quod est in fine ville Geke. 234 DIR V. 280-281; Jakó II. 644. 226 227

108

(Vişina, BN), Zentiwan (dispărut, CJ)235. 1.22. Căpuş, deal, între Mociu şi Zorenii de Vale (CJ)236. Gyepő (gepus, indagines, Presaca): 2.1. Presaca, SJ, deal între vechile comitate Dăbâca şi Crasna237. 2.2. Gyepesfar (1576), Gyepüsfar (1580), menŃionate în hotărnicii ale satului BonŃ (Boncznyires, CJ)238. 2.3. Gyepü, rét (1622), în hotarul satului Sântejude (CJ)239. 2.4. Gepusberche (1334), în hotarul posesiunii Ligyn (Legii, CJ). Pe Gepusberche / „Dealul Prisăcii” se află un semn de hotar capital (meta capitalis), de la care este începută trasarea hotarelor240. 2.5. Gyapul, terra (1334), aparŃinând domeniului cetăŃii Unguraş. Localizată în apropierea hotarului cu Apanagyfalwa (Nuşeni, BN)241. În 1756 este menŃionat, în hotarul Unguraşului, toponimul Gyepüsajja242, a cărui localizare rămâne incertă. 2.6. Gyepü, toponim menŃionat în 1754 în hotarul localităŃii Strugureni (Veresegyháza, BN)243. DIR V. 280-281; Jakó II. 644: et in eodem rivulo ascendit ad montem Kapus, ubi ex utraque parte vie in ipso Kapus in Beerc sunt due mete, quarum una dividit a terra Wylak et alia a terra Septer./.../ Abhinc tendit et currit in eodem Beerc usque ad priorem locum Kapus vocatum et sic mete ipsius terre Budateleke terminantur. 236 N. Beuran (coord.), Şt. Poenaru, Harta fizică şi administrativă a judeŃului Cluj, 1:135.000. 237 K. Horedt, Etapele de pătrundere, p. 115. 238 Kádár II, p. 239. 239 Kádár VI, p. 341. 240 DIR V. 326-327, 578-579; Jakó II. 817: Prima enim meta capitalis oritur seu incipit in loco Gepusberche vocato. /.../ Ab illo loco incipiens pergit ad Gepusberche. 241 Jakó II. 808: terre Gyapul vocate pertinentis ad castrum Baluanus prenotatum. 242 Kádár II, p. 133. 243 Kádár VII, p. 95. 235

109

Pare a fi localizat între văile Jimborului şi Meleşului. 2.7. Gepuserdeu (1326)244, silva Gepus (1336)245, Ńinând de posesiunea Zenthguthard (Sucutard, CJ). Recea (Reche). R.1. Recea, azi Recea-Cristur, CJ. Până în secolul al XV-lea, Reche şi Keresztur erau două localităŃi distincte, menŃionate ca atare în 1320: Paul de Reche, Kereztur246. Cristurul (Sancta Cruce) avea în 1332 o parohie catolică şi deci, probabil, populaŃie maghiară247. Nebeneficiind de asemenea atestări, Recea era, cu siguranŃă, o localitate cu populaŃie necatolică. Unificarea celor două localităŃi, atestată pentru 1478248, a fost probabil realizată mult mai de timpuriu. R.2. Recea, toponim în satul Berindu, com Sânpaul, jud. Cluj249. Ör (Eur, sl. straža, rom. straja): 3.1. Eurmezeu (Szamosırmezı, Var, SJ), localitate situată la vărsarea Almaşului în Someş. Prima atestare documentară: 1320250. 3.2. Wrtelek, aşezare dispărută. Potrivit DIR IV. 180-181; Jakó II. 556: et ibi reflectitur versus meridionalem et ascendit per montem seu Berch circa silvas Keurusedeu et Gepuserdeu et abhinc protenditur versus occidentalem et descendit ad duas aquas fluentes Ambuzthu nominatas et ibi terminatur. 245 DIR V. 383, 585-586: quondam silvam suam Gepus nuncupatam ad villam suam Zenthguthard vocatam pertinentem et prope ac in vicinatu cuiusdam silve Kevruserdew ad villam Geke /.../ predictam silvam Gepus simul cum fundo et terra in qua est situata... 246 Jakó II. 369. 247 Jakó II. 1066. 248 Reche-Keresztur, la Suciu II. 73. 249 V. Cosma, Cinci sate din Ardeal, Cluj, 1933, p. 103. 250 A. A. Rusu, Începuturile cetăŃii medievale de la Bologa, în ActaMP, IV, p. 414-416; Jakó II. 362. 244

110

documentului din 19 aprilie 1320 era situată între Miluad (Miluani, SJ) şi Kyuseskuleu (Aşchileul Mic, CJ)251. În hotarul comunei Aşchileu, deasupra izvorului Borşei, către Dolu (SJ), la cumpăna apelor dintre văile Borşei şi Almaşului, există un deal cu numele Ortelec252. 3.3. Orneghiu (İr-nagy, „straja mare”), deal situat în hotarul comunei Sânpaul (CJ), la vest de satul Sânpaul, între acesta şi „Dealul CetăŃii”253. 3.4. Alewr, Al Ewr (Urişor, CJ). 1405: villa hungaricalis Alewr; 1495: Al Ewr; 1582: Alsó-Eör254. 3.5. Vrlman, Vrman, Orman (Orman, CJ). 1292: Vrlman; 1312: poss. Vrman; 1333: sacerdos de Orman255. 3.6. Eur (Iuriu de Câmpie, CJ). 1320: villa Eur; 1392-1393: poss. Eur (filiorum Beke de Ikloud); 1448 kenezius in Ewr commorans; 1461: census quinquagesimalis de Ewr256. 3.7. Straja Mică, Straja Mare – dealuri; Straja – sat. 3.8. Fel Ewr, Felewr (Uriu, Uriu de Sus, CJ). 1405: villa Felewr; 1495: Fel Ewr257. K. Katona, Cătina (CJ). Prima atestare: Kathana, 1327258. Denumirea, unică în spaŃiul transilvănean, pledează pentru o întemeiere mai târzie a acestei localităŃi, probabil într-o etapă de consolidare a acestei linii fortificate, pe parcursul secolului al XI-lea. Locuitorii acestui sat îndeplineau o funcŃie similară A. A. Rusu, loc. cit.; Jakó II. 362. InformaŃie oferită de istoricul şi arheologul Ştefan Matei. 253 N. Beuran (coord.), Şt. Poenaru, Harta fizică şi administrativă a judeŃului Cluj, 1:135.000. 254 Suciu II. 220. 255 Suciu II. 19; DIR II. 384, III. 204, V. 168. 256 Suciu I. 320. 257 Suciu II. 220. 258 Jakó II. 594; Suciu I. 129. 251 252

111

acelora din localităŃile, evident mai timpurii, care poartă numele İr (sau un nume compus din acesta). Localitatea a fost întemeiată, cu certitudine, pe un pământ „regal”. Intrarea sa în posesia neamului Wass s-a petrecut, odată cu întreaga vale a Fizeşului, nu mai devreme de sfârşitul secolului al XII-lea. Câteva remarci cu privire la originea acestor toponime: persistenŃa denumirilor slave sau românoslave (slave ca origine, parŃial asimilate însă în limba română: straja, presaca, recea), care coexistă cu cele maghiare (neasimilate în româneşte) oferă argumente solide în sprijinul preluării de la slavi şi români a principiilor de delimitare şi a traseelor hotarelor. Este interesant de observat că aceste toponime, atâtea câte se păstrează în acest areal, sunt situate la vest de linia de prisăci BonŃ-Mociu; ele nu se mai regăsesc pe această linie de prisăci, sau pe aceea, ulterioară, dintre Unguraş şi Cătina. În cazul Clujului, termenul care se află la originea denumirii sale are o presupusă origine latină; unicitatea acestui caz impune însă tratarea sa cu precauŃie, până la obŃinerea unor eventuale confirmări. Interpretare: cumpene de ape. Trebuie să remarcăm, de la bun început, una dintre cele mai semnificative caracteristici ale acestor toponime, extrem de importantă pentru reconstituirea realităŃilor istorice specifice evului mediu timpuriu: ele sunt situate pe cumpenele de ape. Constatarea se referă atât la cele trei linii de prisăci pe care le vom prezenta în cele ce urmează, cât şi la locurile de trecere şi punctele de strajă atestate în întreg acest teritoriu. Această realitate implică existenŃa unor structuri teritoriale legate de văi, al căror sistem de organizare a fost păstrat în 112

primele secole ale stăpânirii ungare. Vechile hotare ale voievodatului Transilvaniei respectă şi ele acest principiu. Astfel, zona Călatei, situată la răsărit de izvorul Crişului Repede, aparŃinea, în evul mediu, comitatului Bihor. Este destul de evidentă, în acest caz, moştenirea unor realităŃi din epoca anterioară cuceririi, reflectată de numeroasele toponime care subliniază importanŃa punctului de trecere („poartă”, kapu) situat în zona Căpuşului (1.5, 1.6, 1.7). O altă cumpănă de ape este, desigur, cea a Meseşului, limită tradiŃională a Transilvaniei de-a lungul evului mediu. Toponimele delimitează însă şi văile interioare: ele se regăsesc între bazinele Agrijului şi Almaşului (1.2, 1.3), Almaşului şi Nadăşului (1.8, 3.3), Almaşului şi Borşei (3.2), Almaşului şi Lonei (R), Mărului-GhirolŃului şi Ormanului (1.12, 3.5). Linia de prisăci BonŃ-Mociu (2.2, 2.3, 2.4; 1.13, 1.14, 1.15) urmează, în principiu, cumpăna de ape dintre afluenŃii Someşului Mic şi cei ai Fizeşului; ea a fost împinsă însă, în anumite zone, către est pentru a face posibilă cuprinderea exploatărilor de sare de la Sic şi Cojocna. În sfârşit, cea mai estică linie de prisăci din interiorul Transilvaniei de Nord, aceea dintre Unguraş şi Copru/Cătina (2.5, 2.6, 2.7; 1.16, 1.17, 1.18, 1.19, 1.20, 1.21; K), delimitează văile Fizeşului şi Meleşului. Acest principiu de delimitare a fost păstrat până în secolul al XII-lea. El poate fi regăsit în liniile de delimitare dintre comitatele medievale Dăbâca şi Cluj, pe traseul dintre văile Borşei şi Nadăşului şi, în continuare, între cele ale Fizeşului şi Căianului; de asemenea, între comitatele Cluj şi Turda şi, în segmentul dintre izvorul Lonei şi cursul Someşului 113

Mic, între comitatele Dăbâca şi Solnocul Interior, această din urmă linie de demarcaŃie constituind, dealtfel, până în secolul al XIII-lea, limita nordică a Voievodatului Transilvaniei. Dincolo de linia de prisăci dintre Unguraş şi Cătina, pe teritoriile intrate efectiv în administrarea regalităŃii Arpadiene după sfârşitul secolului al XI-lea, acest principiu de delimitare nu mai este respectat. În nord-estul şi estul Transilvaniei, liniile de demarcaŃie dintre comitatele Solnoc şi Dăbâca, Cluj şi Turda, constituite pe parcursul secolului al XII-lea, secŃionează cursurile de ape, încetând să mai includă văile în întregul lor. Delimitarea pe cumpenele de ape era practicată şi pentru stăpânirile neamurilor nobiliare din nordvestul Transilvaniei istorice, înainte de ieşirea din indiviziune a diferitelor ramuri ale acestora, petrecută la limita dintre secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. În hotărnicia posesiunii Gyula (Giula, CJ), din anul 1307259, este indicată diferenŃa dintre vechile hotare capitale (meta capitalis), situate pe cumpenele de ape, deasupra izvoarelor cursurilor de apă, şi semnele de hotar obişnuite, care delimitau stăpânirile individuale ale membrilor neamului. În formele lor mai vechi, aceste hotare capitale puteau fi continue (meta continua); ele aveau aspectul unor indagines mai puŃin pretenŃioase, delimitând teritoriile stăpânite de diferiŃi potentaŃi. Un astfel de exemplu poate fi surprins, în aceeaşi regiune, în hotărnicia Deuşului (1280)260. Linii de prisăci. Atestarea toponimică a liniei apusene de indagines, cea de pe culmile Meseşului, nu 259 260

DIR III. 57-58, 391; Jakó II. 68. DIR II. 251-253; Jakó I. 400.

114

este una impresionantă; este însă extrem de important faptul că toponimele semnalate până în prezent, Presaca (2.1) şi PorŃ (1.1), îşi au cu siguranŃă originea într-o perioadă anterioară cuceririi maghiare. Acestora li se adaugă un alt toponim din aceeaşi regiune, Recea261, situat la rândul său pe cumpăna de ape dintre văile Crasnei şi Zalăului, care marca limita administrativă dintre comitatele Crasna şi Solnoc262. Linia de prisăci de aici constituie, în schimb, o prezenŃă semnificativă în izvoarele narative medievale263. Culmile Meseşului reprezentau, la sfârşitul secolului al IX-lea, limita răsăriteană a stăpânirii lui Menumorout; pe parcursul secolului al X-lea, acestea s-au transformat în graniŃa dintre ducatul lui Árpád şi „Ńara ultrasilvană” stăpânită de succesorii căpeteniei maghiare pe care Anonymus o desemnează sub numele Tuhutum. Linia de prisăci de pe Meseş trebuie pusă în relaŃie cu cetatea de la Ortelec-Zalău, fie aceasta identică sau nu cu acel Zyloc menŃionat de Anonymus264. O DIR IV. 259, Suciu II. 73: Reche (1326). Toponimicul Ortelec (localitate înglobată astăzi în oraşul Zalău) nu face parte din categoria acelora referitoare la liniile de prisăci. Toate menŃiunile sale de până în secolul al XVI-lea ni-l prezintă sub formele Varteleke (1411), Vartelek, villa olachalis (1423), Warthelek (1437) etc.; el însemna, prin urmare, „satul cetăŃii”, denumirea putând fi pusă în legătură cu cetatea de pământ şi lemn care a funcŃionat în această localitate în secolele X-XII. 263 Anonymus XXII; SRH, I, p. 366. 264 Identificare propusă de P. Iambor, Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII), Cluj-Napoca, 2006, p. 95-96. Rezerve faŃă de aceasta la C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 51. 261 262

115

linie de indagines devenea, fără îndoială, mai eficientă în cazul în care era susŃinută de un centru fortificat de o anumită anvergură. În 1211, în sud-estul Transilvaniei, prisăcile vor fi asociate în mod insistent cu cetăŃile (indaginibus castri Almage, indagines castri Noilgiant)265, relaŃia prisacă-cetate fiind, de asemenea, constatabilă şi cu prilejul atacului mongol din 1241266. În cazul discutat aici, problema este reprezentată de faptul că perioada de funcŃionare a cetăŃii de la Ortelec a fost încadrată, potrivit ultimelor cercetări (încă incomplet finalizate), între a doua jumătate a secolului al X-lea şi prima jumătate a secolului al XI-lea267, ea neputând fi pusă prin urmare, în stadiul actual al cercetărilor, într-o relaŃie directă cu faza cea mai timpurie, atestată de toponimie, a funcŃionării acestei linii fortificate. Trebuie subliniat însă faptul că izvoarele referitoare la atacul peceneg din 1068 ne arată însă că şi linia de indagines de aici a continuat să rămână activă până după mijlocul secolului al XIlea268, ea nefiind aşadar abandonată în perioada care a urmat victoriei regelui Ştefan I asupra lui Gyula cel Tânăr. Este greu de presupus că menŃinerea unei graniŃe fortificate între Transilvania şi Ungaria, la o dată la care dinastia lui Gyula sau ramurile sale colaterale îşi pierduseră vechile drepturi de stăpânire DIR I. 150-151, 369-370; Jakó I. 38. A. A. Rusu, Castelarea carpatică, p. 63-64. 267 C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 48, 210-212. În ceea ce priveşte încetarea funcŃionării acestei fortificaŃii, o opinie similară – mijlocul secolului al XI-lea – este formulată de P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 96. 268 SRH, I, p. 366: Post hec autem pagani Cuni a superiori parte porte Meses ruptis indaginibus irruperunt in Hungariam... 265 266

116

asupra Transilvaniei, ar putea fi atribuită doar inerŃiei legate de funcŃionarea unui asemenea sistem complex. Ea pare a indica mai degrabă persistenŃa, până după mijlocul secolului al XI-lea, a unei diferenŃe de statut politic între Transilvania şi Ungaria care îşi aşteaptă încă explicaŃiile. Îngusta vale a Agrijului, cu o lăŃime medie de 10 km, ar putea fi considerată o aşa-numită „zonă de prisacă” (gyepőelve, terra deserta), teritoriu controlat de apărătorii liniei de indagines de pe culmile Meseşului. Acest fapt ar fi în măsură să explice prezenŃa unei „PorŃi de Fier” (Vaskapu) la limita dintre văile Agrijului şi Amlaşului, cu toate că pe înălŃimile dintre cele două văi nu au fost surprinse toponime referitoare la prisăci. Este greu de crezut că o asemenea zonă de control putea fi menŃinută în întregime nelocuită269. PopulaŃia zonelor de prisacă era însă, foarte probabil, una rarefiată270, aşezările de aici fiind controlate cu stricteŃe de responsabilii acestui sistem defensiv. Locuitorii lor puteau îndeplini diferite prestaŃii legate de întreŃinerea „prisăcilor”; lor le puteau fi încredinŃate, de asemenea, însărcinări legate de supravegherea regiunilor învecinate. Mergând de la vest spre est, cea de a doua linie de prisăci, ale cărei urme pot fi surprinse pe traseul BonŃ (2.2) – Sântejude-est (2.3) – Legii (2.4), completate de toponimele care desemnează locuri de trecere 269 Aşa cum susŃin, între alŃii, K. Gündisch, Autonomie de stări şi regionalitate în Ardealul medieval, în Transilvania şi saşii ardeleni în istoriografie. Din publicaŃiile AsociaŃiei de Studii Transilvane Heidelberg, Sibiu-Heidelberg, 2001, p. 37-38. 270 I. M. łiplic, ConsideraŃii asupra liniilor întărite, p. 152.

117

(kapu) şi puncte de strajă (ır) semnalate în fig. 1, trebuie interpretată ca reprezentând limita răsăriteană timpurie (cu siguranŃă din secolul al X-lea) a stăpânirilor transilvănene a maghiarilor din grupul Tuhutum-Gyula. Este posibil ca ea să fi fost constituită pe traseul hotarelor răsăritene ale mai vechii stăpâniri a lui Gelou. Acest lucru nu poate fi însă afirmat cu siguranŃă, de vreme ce nu a fost posibilă identificarea, pe traseul acesteia, a vreunui toponim paralel slav sau româno-slav. Putem fi, în schimb, cât se poate de siguri că stăpânirea lui Gelou nu depăşea această linie înspre răsărit şi nord. Poate fi remarcat faptul că această linie lasă în afara sa exploatările de sare de la Dej şi, de asemenea, întreaga vale a Fizeşului; acestea nu făceau parte, prin urmare, din stăpânirea cea mai timpurie a grupului maghiar aşezat în Ardeal. Urmând cu destulă stricteŃe cumpăna apelor dintre bazinele Fizeşului şi Someşului Mic, această linie includea, în schimb, exploatările de sare de la Sic şi Cojocna, importante resurse economice ale acestei formaŃiuni statale. Ea includea, de asemenea, întreaga vale a Căianului, unde linia de hotar – în acest caz, se pare, una neîntărită cu prisăci – făcea o cotitură spre apus, pe cumpăna de ape dintre bazinele Someşului Mic şi Arieşului, unde este marcată prin toponime care indică vechi locuri de strajă: Ewr (3.6), dublat de forma româno-slavă Straja (3.7). Este aşadar plauzibil ca, cel puŃin în această zonă, hotarele stăpânirii maghiare să se fi suprapus, pentru o anumită perioadă, peste vechea limită teritorială a stăpânirii lui Gelou. Pe traseul acestei linii, la Gădălin şi la Vişea, dispunem de atestări documentare timpurii ale unor păduri, legate, foarte probabil, de acest sistem de 118

delimitare a hotarelor. Astfel, „pădurea Gădălinului” (silva Kedlen), este menŃionată în 1326271, pentru ca în 1332 localitatea să reapară sub forma terra seu possessio Kedelenteluk („pământul sau proprietatea Gădălin”)272. Cea dintâi informaŃie documentară despre Vişea datează din 1326, dată la care este menŃionată silva Visaerdei (”pădurea Vişea”)273. Localitatea reapare în 1332 (possessio Vizateluke)274. Fiind situată la limita dintre comitatele Cluj şi Dăbâca, este posibil ca arondarea administrativă iniŃială a localităŃii să nu fi fost una foarte bine stabilită. În 1345, aceasta este menŃionată ca făcând parte din comitatul Dăbâca (terra seu possessio Vizouloteluk in comitatu Doboka existens)275; ulterior, Vişea este menŃionată ca făcând parte din comitatul Cluj. De o descriere interesantă a unor locuri de trecere dispunem de la Sic, într-un document ce poartă data 25 iunie 1334, dar care pare să fie, potrivit opiniei lui Jakó Zs., un fals din secolul al XVI-lea. Acestea, două la număr, Naghkapws şi Kyskaphws, situate înspre Săcălaia şi BonŃ, sunt descrise ca fiind locum lapidinosum strictum („loc pietros şi îngust”), respectiv locum alium similiter strictum, similem priori („alt loc, de asemenea îngust, la fel ca cel anterior”)276. Cele două toponime se regăsesc şi astăzi în hotarul comunei Sic. Astfel, „Nagy Kapu” („Căpăşu Mare”) este

271Suciu

I. 252; DIR IV. 266, 570. I. 252; DIR V. 104, 604. 273Suciu II. 252; DIR IV. 266, 570. 274Suciu II. 252; DIR V. 263, 426. 275Suciu II. 252. 276 Jakó II. 812. 272Suciu

119

situat în apropierea punctului culminant (cumpănă de ape) a actualului drum comunal dintre Sic şi Săcălaia. În acest punct, în apropierea drumului, există o formaŃiune geomorfologică similară unei terase, denumită de localnici „Várhegy” („Dealul CetăŃii”). ÎnălŃimea sa relativă este de 20-25 m, fiind mărginită de pante abrupte înspre vest, nord-vest şi sud. Pe latura de est a terasei, cu o pantă mai lină, pare să fi fost amenajat un şanŃ de apărare277. Nu foarte departe de acest punct de trecere, către vest, în partea de hotar „Vane Mari” (Nagyváné) au fost descoperite fragmente ceramice databile din secolele XI-XII, printre acestea numărându-se şi un fragment de cazan de lut ars278. În ceea ce priveşte „Kiskapus” („Chişcapuş”), situat la o anumită distanŃă spre sud de cel dintâi, în apropierea cumpenei de ape a văii BistriŃei (Besztercevölgy) – de semnalat originea slavă a hidronimului ! – acesta mai are şi un alt nume, „Gyalogkapus” („Ghialogcapuş”)279, cu semnificaŃia „loc de trecere pentru pedeştri”. Este vorba, aşadar, despre o „poartă” mai puŃin importantă din punct de vedere comercial şi militar. Şi în apropierea acestei „porŃi” a fost semnalată existenŃa unui promontoriu care pare să fi fost cândva întărit cu un şanŃ de apărare; fragmentele ceramice aflate întâmplător pe pantele acestuia sunt însă exclusiv preistorice280. Posibila „zonă de prisacă”, a cărei existenŃă pare destul de evidentă în cazul liniei de pe culmile RepCj, p. 348, 20 (inf. I. Ferenczi). RepCj, p. 350, 32-33. 279 RepCj, p. 344, 2. 280 RepCj, p. 346, 13 (inf. I. Ferenczi). 277 278

120

Meseşului, nu poate fi identificată aici cu aceeaşi uşurinŃă. Este greu de crezut că o asemenea zonă de control ar fi putut include întreaga vale a Fizeşului. Nu trebuie exclusă însă posibilitatea existenŃei unei zone de prisacă mai restrânse, care ar fi putut cuprinde doar anumite sectoare din vestul acestei văi. Este de asemenea problematică, în acest caz, relaŃia linie de prisăci – cetate. Nu există argumente arheologice ferme care să ne permită să afirmăm că fortificaŃiile de la Dăbâca şi Cluj-Mănăştur ar fi fost contemporane cu perioada de funcŃionare a acestei linii fortificate. Chiar dacă am putea obŃine în acest caz o soluŃie pozitivă, cele două cetăŃi par a fi prea îndepărtate de linia de prisăci pentru a presupune o eventuală asociere cu aceasta. Există însă, în această zonă, şansa ca alte puncte fortificate să fie identificate prin cercetări arheologice. Destul de numeroasele circumvalaŃii sau toponime semnalate în diferite puncte (Feiurdeni281, Gheorghieni282 ş.a.) au fost considerate, în general, preistorice, fără ca vreuna dintre ele să fi beneficiat de o cercetare arheologică sistematică. Cea de a treia linie de prisăci – şi, de asemenea, cea mai răsăriteană dintre acestea – este, în acelaşi timp, şi cea mai bine reflectată de toponimia istorică. Aceasta, fireşte, datorită faptului că este mai recentă decât celelalte două, urmele sale fiind mai bine păstrate în izvoarele documentare. Traseul ei, care urmează o altă cumpănă de ape, delimitează bazinele hidrografice ale Someşului Mic şi Someşului Mare. 281 282

RepCj, p. 196-197, 3, 4. RepCj, p. 208, 3.

121

Extrem de bine conturată, această linie include exploatările de sare de la Dej şi cetatea de la Cuzdrioara; de asemenea, pe traseul său pot fi surprinse urme ale unor colonizări de populaŃie relativ importante, care nu puteau fi operate decât de către regalitatea maghiară, aşadar în epoca de după integrarea Transilvaniei în Regatul Arpadian. Acestei linii de fortificaŃii ar putea să-i aparŃină fortificaŃia de la Feldioara (CJ), eventual reutilizată în această epocă, care nu a beneficiat încă de o cercetare arheologică sistematică283. Situată la limita dintre localităŃile Feldioara şi Buza, această cetate putea avea rolul de a străjui principalul punct de trecere dinspre bazinul Someşului Mic către nord-estul Transilvaniei, desemnat în documente sub forma Magnus Capus (1.18).284 Alte puncte de trecere sunt semnalate la Unguraş (CJ) (1.16), Sânmărtin (CJ) (1.17), GhiolŃ (CJ) (1.19), Copru (CJ) (1.20) şi mons Kapus (BN, vezi nota 53) (1.21). Numeroasele „porŃi” existente la limita sudică a acestei linii explică, dealtfel, necesitatea apariŃiei unei localităŃi ai cărei locuitori aveau atribuŃii RepCj, p. 76. Pe aici trecea principalul drum între nord-vestul şi nord-estul Transilvaniei, încă obligatoriu în secolul al XIV-lea – DRH XII. 4647: per viam Kalyan versus villas Buza, Teke, Regun, Sarpatak, Monyorow et Forum Siculorum, dar şi spre Byztricia (drumul Căianului, către Buza, Teaca, Reghin, Şarpotoc, Măierău, TârguMureş,... BistriŃa, 23 oct. 1361). Acest drum principal, constituit pe parcursul extinderii teritoriale maghiare spre răsărit, reflectă cu destulă fidelitate direcŃia şi etapele acesteia. Faptul că acesta, şi nu altul, era principalul drum de la vest la est este reflectat cu claritate de documentul citat: paradoxal, pentru a ajunge la BistriŃa, negustorii din Dej sau Reteag erau obligaŃi să îl străbată, achitând vama la BonŃida (!!!). 283 284

122

militare: este vorba despre Katona (Cătina, CJ) (K). „Prisăcile” sunt atestate la Unguraş (2.5), Strugureni (BN) (2.6) şi Sucutard (CJ) (2.7). Linia continua către sud-vest, incluzând „poarta” (Kapu) de la Suatu-łicud (1.15); documentul care o menŃionează indică cu claritate faptul că aceasta era mărginită de două „păduri” (vezi nota 45), sugerând, prin urmare, existenŃa prealabilă a prisăcilor. „Zona de prisacă” (terra deserta) pare să fi fost reprezentată, în acest caz, de relativ îngusta vale a Meleşului, cu o lăŃime similară aceleia a Agrijului. Partea superioară a acestei văi era, dealtfel, inclusă în acest sistem fortificat, după cum pare să o dovedească atestarea toponimică de la Strugureni (2.6.). Această linie de prisăci trebuie privită, în orice caz, ca reprezentând limita răsăriteană a stăpânirilor maghiare din nordul Transilvaniei în epoca războaielor cu pecenegii. Ea a funcŃionat, cu siguranŃă, pe parcursul întregului secol al XI-lea. În absenŃa argumentelor care să ateste o instalare semnificativă din punct de vedere numeric a maghiarilor în nordestul Transilvaniei, devine însă foarte plauzibilă menŃinerea în funcŃiune a acestei linii de indagines până în epoca colonizării „săseşti”. În ceea ce priveşte momentul constituirii acestei linii de prisăci, el este evident legat de unificarea, sub una şi aceeaşi stăpânire, a două entităŃi politice care au fost până la un moment dat distincte: pe de o parte, terra ultrasilvana din bazinul Someşului Mic, iar pe de alta, nucleul reprezentat de exploatările de sare de la Ocna-Dejului şi de cetatea de la Cuzdrioara. Paradoxul reprezentat de menŃinerea, în nordul Transilvaniei, a unor importante drumuri de uscat pentru transpor123

tul sării285, de a căror existenŃă au fost asociate numeroase privilegii, nu poate fi explicat decât prin rolul istoric al acestora: ele îşi au originea într-o epocă în care entităŃile politice din bazinul Someşului Mic gestionau prin propriile forŃe extragerea şi comercializarea sării de la Cojocna şi Sic, asigurând transportul acestui produs către centrele de desfacere din Câmpia Tisei. Acest anevoios transport de uscat, grevat de numeroase obligaŃii şi impuneri la străbaterea vămilor, funcŃiona în paralel cu transportul pe apă al sării extrase la Ocna Dejului. ForŃa tradiŃiei şi complexul sistem de privilegii asociat acestei importante activităŃi economice au asigurat menŃinerea drumurilor de uscat ale sării şi în epoca Regatului Arpadian. Ele reprezentau o afacere „transilvăneană”, legată aşadar de privilegiile voievodatului autonom; importanŃa transportului pe uscat al sării a început, astfel, să scadă abia după alipirea la Transilvania a comitatului Solnoc Interior – aşadar şi a Dejului şi a ocnelor sale –, realizată în preajma anului 1260286. Este destul de evident faptul că această dualitate în funcŃionarea transportului sării reflectă o diferenŃă de statut politic, existentă de timpuriu între aceste regiuni. Faptul că această zonă situată la confluenŃa Someşurilor a rămas, până târziu, o regiune exterioară Transilvaniei voievo-

285 Vezi P. Iambor, Drumuri şi vămi ale sării din Transilvania în perioada feudalismului timpuriu, în ActaMN, 19, 1982, p. 75-86; Cornelia MăluŃan, Drumurile sării din nord-vestul Transilvaniei medievale, în AMP, 8, 1984, p. 249-255. 286 T. Sălăgean, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIIIlea. Afirmarea regimului congregaŃional, Cluj-Napoca, 2003, p 108, 142-143.

124

dale constituie, fireşte, un argument suplimentar în acest sens. Un nucleu politico-militar de tipul aceluia de la Cuzdrioara-Dej – acoperind o arie teritorială restrânsă, protejat de trei puncte de strajă care au lăsat urme în toponimie: Alewr, Urişor, CJ (3.4); Vrlman, Vrman, Orman, Orman, CJ (3.5); Fel Ewr, Felewr, Uriu de Sus, CJ (3.8) – nu putea funcŃiona decât în legătură cu un centru politic situat la capătul traseului fluvial al sării, aşadar în Câmpia Tisei. Astfel, sprijinindu-ne pe vechea denumire a centrului fortificat (Kozar, Kozarvar, „Cetatea Chazarilor”287), căreia i s-ar putea asocia numele localiăŃii Chazarteluke (Cesariu), din apropiere de łaga288, pe menŃiunea lui Anonymus289, pe datele toponimice care atestă legătura dintre chazari şi Ńara lui Menumorout290, vom ajunge, în mod firesc, la ipoteza dependenŃei acestui nucleu faŃă de o eventuală structură politico-teritorială ce controla extragerea şi comercializarea sării din regiune, eventual subordonată „ducatului bihorean”. Mai sigur este faptul că pe parcursul secolului al X-lea acest nucleu se afla deja sub controlul ducatului ungar din Pannonia, de sub conducerea urmaşilor lui Jakó I. 175 [1234-1235]. Suciu I. 134; DIR IV. 102. Dispărută, pe teritoriul actualei comune łaga (CJ). 289 Anonymus XI: et terram illam habitarent gentes cozar qui dicuntur. 290 A. Madgearu, Voievodatul lui Menumorout în lumina cercetărilor recente, în Analele UniversităŃii din Oradea, IstorieArheologie, 11, 2001, p. 39-41; Idem, Românii în opera Notarului Anonim, p. 137. Nu par să existe în schimb, până în acest moment, evidenŃe arheologice ale unei prezenŃe chazare, v. C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 38-42. 287 288

125

Árpád; hotarul dintre acest nucleu şi „Ńara ultrasilvană” a lui Gyula, reflectat de toponimele indicate în fig. 1, a fost moştenit în delimitarea administrativă dintre comitatele Dăbâca şi Solnocul Interior, care a constituit, până în secolul al XIII-lea, şi limita nordică a Voievodatului Transilvaniei. Este, aşadar, evident că această linie de indagines unică, care proteja atât teritoriul „transilvănean”, cât şi pe acela „ungar” de pe teritoriul viitorului comitat Solnoc, a putut fi realizată abia după integrarea „Ńării ultrasilvane” în sistemul politic al statului ungar: în orice caz, nu mai devreme de începutul secolului al XI-lea. Argumente arheologice. Descoperirile arheologice vechi maghiare din nordul Transilvaniei sunt şi ele localizate în exclusivitate în această arie teritorială. Cele mai importante sunt cimitirele descoperite la Cluj, în vecinătatea anticei necropole a oraşului roman Napoca. Primele informaŃii despre cimitirul de înhmaŃie de pe fosta str. Zapolya (ulterior Tunarilor, Dostoievski, Vasile Milea în prezent General Traian Moşoiu) datează din anul 1913291. Descoperirea acestei necropole, realizată în anul 1911, a fost una întâmplătoare, fiind realizată de proprietarul lotului 78, Simonffy Ákos, cu prilejul extracŃiei de nisip pentru o construcŃie edilitară. Primele piese recuperate de Simonffy Ákos şi donate de acesta Muzeului G. Nagy, Erdély a honfoglalás idejében a régészeti leletek világánál (La conquéte de Transylvanie et les trouvailles), în Archeologiai Értesitö, Budapest, 33, 1913, p. 272; A. Dragotă, Aspecte de multiculturalitate spirituală. Rit şi ritual funerar în Transilvania şi în Europa Centrală şi de Sud-Est (sec. IX-XI p. Ch.), Alba-Iulia, p. 10.

291

126

Ardelean constau din piese de îmbrăcăminte, de armament şi harnaşament292. Cercetările au fost efectuate sub conducerea lui Balász Létay293, fiind continuate de către Kovács István, care le-a şi publicat294. Au fost descoperite cu această ocazie 11 morminte de înhumaŃie, dispuse pe trei şiruri: primul, orientat NV-SE, include M2, M3, M4 şi M5, iar al doilea, orientat NE-SV, cuprinde M1, M6 şi M7 – toate acestea fiind descoperite în 1911295. În ultimul şir, orientat E-V, sunt incluse mormintele de călăreŃi descoperite de Gyula Lászlo în 1942; două dintre acestea au fost deranjate296. DistanŃa între şiruri este de aproximativ 8-9 m. Inventarul mormintelor era alcătuit din piese de armament şi de podoabă specifice războinicilor nomazi. Pe lângă pieile de cal depuse lângă schelete, oasele lungi şi craniile cailor, au mai fost descoperite săgeŃi de formă romboidală şi în formă de Y, fragmente de tolbe, plăci de os de la arc, săbii, scăriŃe, zăbale, cercei de argint în formă de ciorchine de strugure, brăŃări, inele de buclă, inele pentru deget, amnare, cremene, vase ceramice de ofrandă de tip Saltovo297. A. Dragotă, op. cit., p. 141. Gall E., Stadiul săpăturilor şi publicaŃiilor despre bazinul transilvan în secolul X, în Erasmus, p. 47; A. Dragotă, loc. cit. 294 Kovács I., A kolozsvári Zápolya-utcai Magyar honfoglaláskori temetı, în Közlemények az Erdély Nemzeti Múzeum Érem –és Régiségtárából, Kolozsvár (Cluj), p. 85-118. 295 A. Dragotă, op. cit., p. 141. 296 Ibidem. 297 P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 261-262; I. M. łiplic, ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc, p. 123; A. Dragotă, op. cit., p. 142. 292 293

127

Piesele descoperite în această necropolă au un caracter maghiar arhaic. Pandantivul descoperit în mormântul 8 şi aplicile din mormântul 11 au evidente analogii orientale. Aplicile de argint în formă de scut descoperite în această necropolă – 7 bucăŃi care împodobeau centura, trei fiind mai late şi mai bombate, iar patru mai înguste, având pe spate câte trei cuişoare pentru prindere – prezintă analogii la Sered, în Slovacia, şi la Krylos, în GaliŃia, acestea din urmă fiind însă confecŃionate din aur298. Acelaşi tip de inventar a fost descoperit şi în cele 26 de morminte cercetate în anii 1985-1986 de către I. Hica Câmpeanu în apropierea necropolei susamintite, pe str. Plugarilor, la limita sud-vestică a cimitirului roman. Mormintele erau situate în şiruri ordonate, direcŃionate NV-SE. DefuncŃii erau aşezaŃi culcaŃi pe spate, cu membrele alungite de-a lungul corpului. Într-unul dintre morminte au fost găsite urme de sicriu, iar în altele două resturi de materiale organice identificate ca fiind piei de cai. Un alt mormânt conŃinea craniul şi membrele unui cal, depuse lângă scheletul uman, precum şi o găleată de lemn, cu armătură şi toartă tot din lemn. Trei dintre bărbaŃii înmormântaŃi aici aveau săbii cu mânere încrustate cu argint. Au mai fost de asemenea descoperite amnare, cremene, săgeŃi, topoare de luptă299. Z. K. Pinter, A. Dragotă, I. M. łiplic, Piese de podoabă şi vestimentaŃie la grupurile etnice din Transilvania (sec. VII-XII), Alba Iulia, 2006, p. 81-82; A. Dragotă, Aspecte de multiculturalitate spirituală, p. 105. 299 RepCj, p. 137; P. Iambor, op. cit., p. 262; Marcsik A., Studiu antropologic al scheletelor umane descoperite în cimitirul de secol X din Cluj-Napoca, str. Plugarilor, în ActaMN, 39-40, II/2002-2003, p. 83 (informaŃii obŃinute de la dr. Ioana Hica). 298

128

Kurt Horedt consideră necropola de pe str. Zapolya ca fiind una etalon pentru cel dintâi grup de războinici maghiari care au pătruns în spaŃiul transilvan în primii ani ai secolului al X-lea, pentru care a introdus în literatura de specialitate denumirea de grupul Cluj300. Cele două necropole cuprind, dealtfel, cel mai mare număr de săbii datând din această epocă din întreaga Transilvanie301, fapt care pledează pentru caracterul războinic al acestui grup şi pentru o datare mai timpurie a instalării sale. Mormintele de la Cluj trebuie puse în legătură cu grupul de maghiari aşezaŃi aici după cucerirea „Ńării ultrasilvane”, în apropierea ruinelor anticei Napoca. O diferenŃiere cronologică clară între piesele din nordul şi centrul Transilvaniei este dificil de realizat302. Privită prin prisma datelor arheologice, cucerirea părŃii centrale a Transilvaniei de către grupul instalat iniŃial în nordul provinciei a fost realizată într-un interval cronologic relativ scurt, de câteva decenii – eventual de două generaŃii succesive de cuceritori – fără a putea fi aduse, în acest sens, precizări suplimentare.

K. Horedt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, p. 80-87. A. Dragotă, Aspecte de multiculturalitate spirituală, p. 110-111. 302 Pentru A. Dragotă, op.cit., p. 135, descoperirile din cele două necropole de la Cluj-Napoca se situează pe acelaşi palier cronologic cu cele de la Alba Iulia (StaŃia de Salvare, faza I; str. Brânduşei; Izvorul Împăratului), Blandiana A/M2, Blandiana B, Deva (Micro 15), Gâmbaş şi o parte a necropolei de la Orăştie – Dealul Pemilor X2. 300 301

129

CAPITOLUL 6 STRUCTURA INTERNĂ A „łĂRII ULTRASILVANE” Numeroasele toponime „interioare” situate în regiunea cuprinsă între culmile Meseşului şi „prisăcile” de pe linia BonŃ-Mociu ne oferă repere pentru reconstituirea structurii interne a „Ńării ultrasilvane”. Aceasta avea o organizare pe văi – sau, mai exact, pe grupuri de văi –, comună, dealtfel, întregului spaŃiu românesc medieval. Cele câteva unităŃi interne se lasă surprinse cu destulă uşurinŃă: I. Văile Someşului Mic şi Nadăşului. Bazinul superior al Someşului Mic, cu afluenŃii acestuia, împreună cu valea Nadăşului. Limita vestică este marcată de toponimele din zona Căpuşului (1.5, 1.6, 1.7), care marchează, dealtfel, şi hotarul apusean al Transilvaniei medievale. Limita nordică, marcată de toponimele 1.3, 3.3 şi 1.10, va supravieŃui, la rândul ei, în linia de demarcaŃie dintre comitatele medievale Cluj şi Dăbâca. Spre sud, toponimul marcat cu 1.9 ar putea fi considerat mai puŃin sigur; acesta se află însă, la rândul său, pe hotarul dintre comitatele Cluj şi Turda. Mai puŃin sigură este limita răsăriteană, pentru determinarea căreia s-ar putea dovedi utilizabile doar toponimele Clusa – Cluj şi Kapu (paralelă maghiară a celei dintâi ?) din apropierea Someşeniului. SemnificaŃia primului toponim nu poate fi, deocamdată, considerată sigură, iar localizarea celui de-al doilea

este incertă: el se putea afla, în realitate, pe înălŃimile de la limita nordică a fostului domeniu Someşeni, şi mai puŃin probabil pe valea Someşului Mic. În acest caz, această primă unitate se putea prelungi către est, incluzând centrul de exploatare a sării de la Cojocna. Regiunea superioară a văii Someşului Mic, unde se află şi localitatea care şi-a luat numele de la conducătorul român Gelou, este acoperită, aproape în totalitate, de un domeniu al Gilăului care şi-a păstrat o anumită unitate până în perioada premodernă303. Cele dintâi informaŃii documentare despre acesta ni-l prezintă ca pe o posesiune a episcopiei Transilvaniei304. Ar fi posibil ca reşedinŃa cea mai timpurie a episcopiei catolice a Transilvaniei, transferată ulterior la Alba Iulia, să se fi aflat în aceeaşi zonă a Gilăului. Caracterul iniŃial misionar al acestei episcopii – dovedit în primul rând de denumirea sa, de episcopie „a Transilvaniei”, fără analogii cu celelalte episcopii întemeiate în Ungaria în secolul al XI-lea, care poartă numele localităŃilor de reşedinŃă – face plauzibilă situarea sa în apropierea unui centru politic important, a unui punct nodal pe traseul liniilor de comunicaŃie ale epocii. Întemeierea acestei episcopii de către Ştefan I, susŃinută de diverşi autori305, nu poate fi deocamdată demonstrată. Pare, de asemenea, puŃin probabil ca sediul acestei episcopii să se fi aflat vreodată la Dăbâca306; acest lucru s-ar fi putut petrece doar în Jakó Zs., A Gyalui vártartomány urbáriumai, Cluj, 1944. DIR I. 328; II. 239, 404, 513 ş.a. 305 Mai recent Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 118-119. 306 Aşa cum credea încă Kristó Gy., The bishoprics of Saint Stephen, King of Hungary, în In honorem Paul Cernovodeanu, Bucureşti, 1998, p. 58-59; Idem, Ardealul timpuriu, p. 124. 303 304

131

momentul în care cetatea de pe valea Lonei a devenit, pentru o anumită perioadă, cel mai important centru politic şi militar din nordul Transilvaniei, reşedinŃă a unor demnitari regali însărcinaŃi cu respingerea ameninŃării pecenego-cumane şi cu întreŃinerea fortificaŃiilor de graniŃă care delimitau bazinul Someşului Mic de Transilvania nord-estică. Această afirmare a cetăŃii de la Dăbâca s-a produs, însă, tocmai în perioada în care reşedinŃa episcopiei transilvane a fost transferată, cu certitudine, la Alba Iulia307. Este posibil ca, după anihilarea ameninŃării pecenego-cumane şi extinderea controlului regal asupra Transilvaniei de Nord, acest domeniu regal al Gilăului să fi fost donat episcopiei Transilvaniei, instituŃie ecleziastică pe care regii Ungariei, cel puŃin cu începere din timpul lui Ladislau I, au considerat-o un factor major în procesul de consolidare a dominaŃiei regalităŃii Arpadiene asupra teritoriilor intracarpatice. Aceste donaŃii teritoriale masive au fost făcute simultan cu întemeierea şi înzestrarea cu domenii – potrivit tradiŃiei, de către Ladislau I – a unei alte instituŃii ecleziastice fundamentale pentru istoria Transilvaniei medievale: abaŃia benedictină de la ClujMănăştur, aflată de asemenea, la începuturile sale, într-o relaŃie evidentă, dar încă insuficient clarificată în toate detaliile sale cu castrul regal din această localitate. Este vorba despre domenii care se întrepătrund, despre localităŃi populate în care maghiarii Ipoteza a fost formulată iniŃial de Karácsonyi J., A honfoglalás és Erdély, în Katholikus Szemle, 10, 1896, p. 472, care credea chiar că la Dăbâca s-ar fi aflat prima reşedinŃă a episcopiei întemeiate de Ştefan I. Ecouri la P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 185. 307 Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 127-132.

132

reprezintă o prezenŃă semnificativă. Însumarea acestor domenii ne oferă imaginea unui amplu domeniu regal constituit cu siguranŃă prin preluarea, în momentul înlăturării dinastiei transilvănene a lui Gyula, a stăpânirilor directe ale familiei acestuia; stăpâniri care, la rândul lor, fuseseră constituite pe teritoriul cucerit de la stăpânitorul lor anterior. De la Gilău pornesc câteva drumuri importante, asupra cărora regalitatea şi-a menŃinut controlul şi după secolul al XI-lea. Semnificativ este, în acest context, destinul istoric al drumului care se îndrepta către ocnele de sare de la Turda, pe traseul căruia au apărut aşezările maghiare de la Vlaha, Săvădisla, Liteni şi Valea IerŃii (Băişoara), la care trebuie adăugată Iara, cu un procentaj maghiar semnificativ, precum şi cetatea regală de la Moldoveneşti, căreia îi era, se pare, subordonat întreg acest domeniu. Dacă ridicarea incintei de piatră a acestei cetăŃi datează într-adevăr de la sfârşitul secolului al XI-lea sau începutul secolului al XII-lea, aşa cum a propus Ferenczi István308, ar trebui să remarcăm coincidenŃa cronologică cu presupusul moment al cedării domeniului Gilăului către episcopia Transilvaniei. Mai târziu, după încetarea funcŃionării cetăŃii de la Moldoveneşti, acest domeniu regal, păstrat încă aproape integral, a fost repus în valoare 308 Ferenczi I., Torda váráról, în vol. Emlékkönyv Jakó Zsigmond születésének nyolcvanadik évfordulójára, Kolozsvár, 1996, p. 202. Rezerve faŃă de această datare la A. A. Rusu, Castelarea carpatică, p. 99-100. Pentru o datare mai timpurie, argumentată prin analogia cu zidurile cetăŃii bizantine de la Păcuiul lui Soare, v. M. Rusu, Castrum, urbs, civitas. CetăŃi şi „oraşe” transilvănene din sec. IX-XI, în ActaMN, 8, 1971, p. 201-202; v. şi Istoria Românilor. III. Genezele româneşti, Bucureşti, 2001, p. 89-91.

133

prin ridicarea cetăŃii Lita. Răspunzând necesităŃii de a controla drumul dintre Gilău şi Turda, acest domeniu este unul dintre puŃinele din zonă care nu respectă principiul delimitării pe cumpenele de ape, fiind constituit prin „încălecarea” înălŃimilor care separă bazinele Someşului Mic şi Arieşului. Această situaŃie a provocat, mai târziu, o serie de oscilaŃii în stabilirea delimitării administrative a comitatelor Cluj şi Turda. În aceste condiŃii, stăpânirile de pe valea superioară a Someşului Mic aparŃinând unor căpetenii maghiare subordonate conducătorilor Transilvaniei nu aveau cum să fie foarte numeroase. Cele câteva stăpâniri vechi nobiliare atestate în această zonă aparŃin, potrivit informaŃiilor aflate la dispoziŃia noastră, unor familii desprinse din unul şi acelaşi neam: Kalotai (de Călata), probabil originar de pe valea Călatei. Asupra originii acestui neam nu se pot face astăzi decât supoziŃii; ipotezele care propun, în acest caz, o origine veche maghiară pot fi considerate credibile. În secolul al XIII-lea, din care deŃinem primele informaŃii documentare sigure, neamul Kalotai stăpânea mai multe aşezări din comitatul Cluj, printre care se numărau Dumbrava, Stana, Inuc, iar mai târziu Someşeni şi Dezmir, dar şi, probabil, Mănăstireniul, împreună cu un număr de aşezări învecinate. Din acest neam s-a desprins familia Mikola309; întemeietorul acesteia, Mykola, fiul lui Fylpus, a fost răsplătit de Ştefan, duce al Transilvaniei (1257-1258; 1260-1270), prin anii 1262-1266 cu stăpânirile Sfăraşu şi Stylyteluk şi cu o parte a satului Sumurduc310. În ultimele decenii 309 310

Pentru care vezi Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 343-344. DIR II. 49-50; Jakó I. 238.

134

ale secolului al XIII-lea, urmaşii lui Mikola se aflau în conflict cu episcopia Transilvaniei şi cu abaŃia benedictină de la Cluj-Mănăştur, instituŃii care se bucurau de sprijinul voievodului Roland Borşa (12821294). Rădăcinile acestui conflict erau însă, probabil, cu mult mai vechi. Duşmănia purtată de membrii neamului Mikola celor două instituŃii ecleziastice (şi, mai târziu, oraşului liber regal Cluj) va fi, de asemenea, semnalată în repetate rânduri pe parcursul secolelor al XIV-lea şi al XV-lea. Este vorba despre o duşmănie constantă şi neînduplecată, transmisă din generaŃie în generaŃie, care fusese probabil provocată de un eveniment ai cărui protagonişti trăiseră, probabil, cu mult timp înaintea primelor atestări documentare ale acestor confruntări. Este posibil ca unul dintre strămoşii neamului Kalotai să fi fost deŃinătorul unei demnităŃi administrative sau militare aflate în legătură cu acest domeniu al Gilăului, în perioada în care el era încă regal; o demnitate pierdută, fireşte, împreună cu beneficiile aferente, în momentul în care regalitatea a renunŃat la o mare parte a domeniilor sale din această zonă. AbsenŃa atestărilor altor familii vechi nobiliare reprezintă un alt argument al luării în stăpânire a acestui nucleu politic de către un conducător tribal important, care l-a putut păstra pentru sine şi urmaşii săi; de asemenea, un indiciu al situării prealabile, în acelaşi areal, a reşedinŃei unui conducător local de o anumită anvergură. Faptul că Anonymus îl menŃionează pe acest conducător sub forma Gelou, aflată în evidentă legătură cu numele localităŃii Gilău, împinge această ipoteză până aproape de limita certitudinii. 135

Valea Nadăşului a fost una dintre căile importante de legătură între stăpânirea maghiară timpurie din Transilvania şi „ducatul” Arpadienilor din Pannonia. ImportanŃa drumului care o străbătea este pusă în lumină şi de poziŃia privilegiată pe care a deŃinut-o Clujul – aşezarea de pe nucleul vechiului oraş roman – în perioada timpurie a stăpânirii maghiare, demonstrată de existenŃa cimitirelor din epoca „descălecatului”. O parte a localităŃilor de pe valea Nadăşului sunt atestate, cu începere din secolul al XIII-lea, ca aparŃinând abaŃiei benedictine din Cluj-Mănăştur şi episcopiei catolice a Transilvaniei. În prima categorie, aceea a posesiunilor abaŃiale, se înscriu Aghireşul (Egeres 1263, 1299311; Egheres 1431312) şi Leghia (1343313). Cea de a doua, a posesiunilor episcopale, este mai bine reprezentată. Din ea fac parte localităŃile: Băgara (villa Bogarteluke, Bugutel, poss. Bogarthelke)314, cedată la schimb de către episcopie, în anul 1299, abaŃiei din Cluj-Mănăştur; DorolŃu (1427 poss. Daroch, 1509 poss. episcopalis Darocz)315; Macău (1299 poss. Mako episcopalis316, 1427 poss. Mako)317; Nădăşelu (Nadasd)318, cedată la schimb, în 1299, abaŃiei din Cluj-Mănăştur; DIR II. 473-475; Wenzel V. 219-221; Jakó I. 591 Csánki V. 303; Suciu I. 26. 313 DIR VI. 134. 314 DIR II. 469, 470, 474; ZW I. 212; Jakó 583. În hotărnicia acesteia este menŃionată o creastă (byrch) numită Kapus, DIR II. 473-475; Wenzel V. 219-221; Jakó 591 (care consideră acest document, datat 25 noiembrie 1299, ca fiind un fals din secolul al XIV-lea). 315 Suciu I. 208. 316 DIR II. 474; Suciu I. 382. 317 Csánki V. 379-390. 318 DIR II. 468-469; ZW 212; Jakó 583; Suciu I. 421. 311 312

136

Viştea (1291 Vysta)319; Turea (1299 poss. Tyre episcopalis)320. Trebuie să remarcăm faptul că toate aceste localităŃi – poate cu excepŃia, nesigură, a Nădăşelului – erau fie majoritar maghiare, fie cu un procent semnificativ de populaŃie maghiară (Aghireşu). Este vorba, se pare, despre localităŃi care, până cândva la sfârşitul secolului al XI-lea sau începutul celui următor, au făcut parte din domeniul regal, fiind donate celor două instituŃii ecleziastice majore ale Transilvaniei fie de către prezumtivul ctitor al abaŃiei, Ladislau I, fie de unul dintre urmaşii acestuia. Indicii ale apartenenŃei la fostul domeniu regal apar şi în cazul localităŃii Baciu (Baach, Bach), menŃionată în 1263 şi 1297321, ajunsă ulterior în stăpânirea oraşului liber Cluj; de asemenea, a Berindului322, a cărui denumire ne dezvăluie o instalare de populaŃie aflată, probabil, în legătură cu paza unor hotare sau cu supravegherea unor drumuri. Berendeii, de la care derivă denumirea acestei localităŃi, erau o populaŃie türcică înrudită cu uzii şi pecenegii, care a migrat spre Europa Răsăriteană, venind dinspre Asia Centrală, cândva în secolul al XI-lea323. În secolul al XII-lea îi avem deja bine atestaŃi în slujba cnezatelor ruseşti de Kiev, Halici şi Suzdal; intrarea unor grupuri ale lor în serviciul regilor Ungariei s-a putut produce, de asemenea, în această perioadă324. Instalarea unui grup de DIR II. 367-368; ZW I. 176-177; Jakó I. 474. DIR II. 473-475; Jakó I. 591. 321 DIR II. 438; V. 385, 587; Suciu I. 51. 322 Burund, 1372, Suciu I. 73; poss. Berend, 1423, Csánki V. 334. 323 V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, Bucureşti, 1982, p. 136-137. 324 Atestări onomastice şi toponimice ale berendeilor se regăsesc în Ungaria, Slovacia, Bulgaria şi aproape toate 319 320

137

berendei pe traseul uneia dintre derivaŃiile drumului de uscat al sării transilvănene pledează pentru faptul că teritoriul de aşezare, poate încă împădurit în epocă, avea încă statutul de proprietate regală. Familii nobiliare cu posibile rădăcini foarte vechi sunt atestate în mai multe localităŃi. Pot fi amintite aici Mera, aflată, în secolele XIII-XIV, în stăpânirea unei familii nobiliare desprinse, poate, dintr-un „neam” al unei epoci timpurii325; Suceag, cu numeroşi proprietari liberi de condiŃie nobilă, dar cu avere redusă, ca urmare a repetatelor diviziuni a unei posibile unităŃi iniŃiale a domeniului326; Nădăşelu (Nadas), unde sunt amintiŃi, în 1314, nu mai puŃin de nouă nobili înrudiŃi, ce stăpâneau doar o parte a acestei moşii327, în acelaşi an înregistrându-se şi un conflict sângeros între nobilii de aici şi cei din Mera328; Sânpaul, stăpânit la 1295 de un comite Rudolf din neamul Borşa329; de asemenea, Sumurduc, localitate ai cărei nobili, sărăciŃi în secolul al XIV-lea, ajung să trăiască de pe urma diferitor slujbe mărunte. Între proprietăŃile familiei Mikola, desprinsă din neamul Kalotai, se numără aici Inucu330, o parte din Sumurducu (fostul pământ al lui Mejhedey)331 şi, regiunile carpato-dunărene (Moldova, Muntenia, Transilvania, Maramureş) – Ibidem, p. 136. 325 DIR II. 470-471; DIR III. 177, 226, 405; Wenzel V. 217-218; Teleki I. 29-30; Jakó I. 586. 326 DIR II. 368, 435; V. 146, 181; VI. 210, 631; Suciu II. 149. 327 DIR III. 225-226, Teleki I. 32-33. 328 DIR III. 226, 405. 329 DIR II. 414-415; Jakó I. 537; TFirnh 1. 189-190. 330 1270 terra Inukteluke, 1299 poss. Inokteluke, DIR II. 132, 474; Jakó 591; DIR VI. 229, 648; Wenzel V. 219-221; Csánki V. 361; Suciu I. 309. 331 DIR II. 49-50; Jakó I. 238.

138

de asemenea, Mihăieşti332, a cărei veche denumire a fost, se pare, Humruk333. Microstructura acestor aşezări va trebui să reprezinte o temă de cercetare aparte. Modul în care liderii comunităŃilor militare au ajuns să se aşeze în fruntea acestora şi să le domine este dificil de urmărit. Nu pot fi reconstituite cu uşurinŃă nici tipurile de raporturi stabilite între cuceritori şi populaŃia locală. Este admisibilă, în acest caz, ipoteza unei dislocări masive a celor cuceriŃi, a împingerii lor către izvoarele văilor laterale sau chiar dincolo de acestea, urmată de reveniri ulterioare realizate sub presiunea nevoii de rentabilizare a domeniilor. Atestări de români, cu accent pe specializarea lor pastorală, avem în secolul al XV-lea la Berindu334 şi Nadăşu335. DiferenŃele de avere dintre familiile atestate în această zonă trădează o ierarhizare socială căreia nu îi putem stabili cu precizie originea. Este evident însă faptul că zona este una a „neamurilor”, a stăpânirilor „din vechime”, mai puŃin supuse mijloacelor de intervenŃie ale autorităŃii regale. Singura stăpânire din zonă confiscată şi reatribuită de un rege din epoca Arpadiană este una nu foarte importantă. Suveranul în cauză este Ştefan al V-lea, în perioada în care acesta, rege asociat, era şi titularul demnităŃii de duce al Transilvaniei336. DIR III. 242-243; 411-412, Sancti Michaelis Theleky (1315). Suciu I. 397; DIR VI. 147, 612: Humrukzenthmyhalteleke vocata in comitatu de Kolus existentes (1343). 334 Pâclişanu 597. 335 pastores ovium de Valah Nadasd, volahales de Volahnadas (1431), Csánki V. 386; Suciu I. 414. 336 DIR II. 49-50; Jakó I. 238. 332 333

139

Zona situată la confluenŃa Someşului Mic cu Nadăşul şi în aval de aceasta, mai deschisă şi mai fertilă, este una de aşezare timpurie a maghiarilor în Ardeal. Necropolele descoperite aici sunt cele mai timpurii şi mai importante din Transilvania; pe baza acestor descoperiri, Kurt Horedt a acordat, dealtfel, celei mai timpurii faze a culturii materiale maghiare din Transilvania denumirea de grupul Cluj337. Aşa cum era de aşteptat, această zonă strategică din punct de vedere militar şi foarte importantă din punct de vedere economic a fost, în secolele XI-XIII, una dintre stăpânirile regale importante din Transilvania de Nord. Castrul regal de la ClujMănăştur, ridicat probabil în secolul al XI-lea, dispunea, cu siguranŃă, de un domeniu care includea o mare parte a localităŃilor din această zonă de confluenŃă, şi care a fost parŃial recuperat, într-o perioadă mai târzie, de oraşul liber regal Cluj, după episodul tranzitoriu al intrării sale între posesiunile episcopiei de Alba Iulia (1275-1316). O succesoare a acestui domeniu regal a fost, şi aici, abaŃia din ClujMănăştur, stăpânitoare a localităŃii cu acest nume, a Chinteniului (1263 Kayanthow, 1283 Kajanto) şi a Apahidei, localitate care a reprezentat una dintre cele mai importante stăpâniri ale sale. O origine dificil de determinat au, în schimb, stăpânirile familiei Mikola de la Someşeni, Sânnicoară şi Dezmir, atestate în acelaşi timp cu celelalte, adică în secolul al XIII-lea. Amplasamentul acestor stăpâniri în cadrul văii pare să pledeze pentru o dobândire timpurie. 337

K. Horedt, Siebenbürgen in Frühmittelalter, p. 80-87.

140

În apropierea acestei zone avem, după cum am mai arătat, o stăpânire a unui membru al neamului Ogmand (de genere Ogmand), Buzusteleke – încorporată, ulterior, în hotarul satului Jucu de Jos338 –, cu importanŃă redusă în momentul atestării sale din secolul al XIV-lea339. Familia nobililor de Jucu, Suki, aproape sigur de origine germană, reprezintă în schimb o intruziune târzie, din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, venită, probabil, împreună cu ducele Ştefan după alungarea acestuia din Styria (1260). Pentru originea germană a acestei familii pledează o serie de caracteristici foarte evidente în primele decenii ale prezenŃei sale în Transilvania: onomastica timpurie a familiei, în care întâlnim nume cum ar fi Albert sau Leonard, şi din care lipsesc cu totul prenumele specific maghiare; organizarea şi administrarea eficientă a domeniului, care urmează aproape cu stricteŃe un model occidental340; consemnarea existenŃei, la Jucu, a celei dintâi şcoli parohiale din Transilvania341; nu în ultimul rând, hramul bisericii din Jucu, unic în Transilvania, care este acela al Sfântului Leonard342. Fără argumente, Kristó Gyula consideră această familie ca fiind una de „nobili ardeleni băştinaşi”343. Jakó II. 569. Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 342-343, atribuie acestui neam o listă mai amplă de posesiuni răspândite în mai multe comitate; unele dintre aceste identificări sunt însă îndoielnice. 340 DIR V. 264-266, 568-570; DRH XIII. 509-512 – cu informaŃii preŃioase despre organizarea şi valoarea economică a domeniului. 341 DIR V. 264-266, 568-570. 342 DIR V. 264-266, 568-570. 343 Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 347. 338 339

141

Spre deosebire de Jucu, BonŃida învecinată a fost păstrată aproape în permanenŃă ca domeniu regal, honor al voievodului Transilvaniei, în principal datorită statutului său de punct vamal de importanŃă excepŃională – cu siguranŃă cel mai important din Transilvania de Nord. II. Văile Borşei, Lonei, Lujerdiului şi Mărului, de la izvoare până la vărsarea lor în Someşul Mic. Limita vestică a unităŃii este marcată de toponimele Ortelec (3.2) şi Recea (R1), iar cea nordică de Vrman (3.5) şi Kapus (1.12). Şi în acest caz, limitele sudică şi nordică au fost păstrate în hotarele comitatului medieval Dăbâca. După cum se poate constata, aşezarea fortificată de la Dăbâca se află în centrul acestei unităŃi teritoriale. Pe valea Borşei, limita dintre domeniul regal de pe cursul inferior al acesteia şi regiunile din amonte, aflate în stăpânirea diferitor neamuri nobiliare, se afla, se pare, în zona localităŃii Borşa. Vechea denumire a acesteia, villa Borsahrazta (1315)344, Borsa Harasta, Bursaharazta (1332-1333)345, conŃinând termenul „haraszt” („desiş”), desemnează o formă de hotărnicie care se putea apropia, eventual, de aspectul unei „prisăci”. „Desişul” dispunea, fireşte, şi de câteva puncte de trecere („kapu”), unul dintre acestea fiind menŃionat în 1307, sub forma Kerthvelykapus, într-o hotărnicie a localităŃii învecinate Giula346. Un semn de DIR III. 244-246. DIR V. 136, 141, 169. 346 DIR III. 57-58, 391. Toponimul este localizat la hotarul dintre Giula şi Ciumăfaia. 344 345

142

hotar continuu (meta continua) este atestat în aceeaşi regiune, în 1280, între Deuşul din bazinul Borşei şi Chinteniul situat dincolo de cumpăna de ape, spre valea Someşului Mic347. Potrivit aceluiaşi document din 1315, deja citat, hotarul dintre Borşa şi Dăbâca, dintre văile Borşei şi Lonei era marcat de trei coline (Harumholm), ridicate probabil de mâna omului. Structura stăpânirilor de pământuri de pe această vale este una care a conservat, vreme îndelungată, realităŃi dintr-o epocă mai timpurie. Ieşirea din indiviziune a uneia dintre aceste familii este surprinsă, la Giula, de un document din 1307348. Semnele de hotar menŃionate cu această ocazie sunt de două categorii: obişnuite şi capitale. Acestea din urmă (metas capitales terre Gyula) sunt situate pe creste (”deasupra izvorului râului Gyula”), aşadar pe cumpenele de ape, indiciu al vechimii acestei delimitări. Oronimul Gyula ar putea fi legat de existenŃa prealabilă a unui centru de putere, a unei reşedinŃe a conducătorilor formaŃiunii teritoriale de pe valea Borşei. Familia nobiliară Gyulai, care stăpâneşte satul, ieşind din indiviziune în 1307, este, în orice caz, una cu o vechime greu de definit. Datele de care dispunem nu ne îngăduie să facem, însă, nici un fel de speculaŃie asupra eventualei înrudiri a acestei familii cu neamul Gyula, al conducătorilor Ardealului, sau, eventual, cu neamul Borşa, posibil stăpânitor al văii într-un moment istoric dat. Valea Borşei a contribuit la istoria nobilimii din Transilvania medievală cu o serie de familii importante, DIR II. 251-253; Jakó 400, îl consideră un fals din secolul al XIV-lea, fapt care nu afectează însă credibilitatea hotărniciei. 348 DIR III. 57-58, 391. 347

143

pe care le găsim regrupate, la sfârşitul secolului al XIIIlea şi începutul celui următor, în jurul valorilor „transilvaniste” care au caracterizat regimul politic patronat de Ladislau Kán. Familia nobililor de Deuşu (Gyos), căreia i-a aparŃinut Ioan, vicevoievod al Transilvaniei între 1294-1296349, şi-a extins, cândva în secolul al XIII-lea, stăpânirile către Căianu. În preajma anului 1300, după încetarea din viaŃă a vicevoievodului Ioan, fiii acestuia Nicolae şi Ioan şi-au împărŃit cele două domenii principale, Deuşu şi Căianu, acesta din urmă stând la originea familiei nobililor „de Căianu”. Legăturile strânse de rudenie existente între cele două ramuri au făcut posibilă reintrarea fiilor şi nepoŃilor lui Ioan de Căianu, în secolul al XIV-lea, în posesia unor stăpâniri din Deuşu, localitatea de origine a acestui neam350. Un indiciu al vechimii familiei ar putea fi reprezentat de raporturile conflictuale existente între aceasta şi abaŃia benedictină din ClujMănăştur351. În această zonă, mai exact la Ciumăfaia şi în localitatea învecinată Bizo, Bizoteleke (azi dispărută), a fost situată, se pare, una dintre stăpânirile cele mai timpurii ale familiei Wass352, ale cărei posesiuni s-au extins considerabil, cândva în secolul al XII-lea, pe valea Fizeşului. În orice caz, la sfârşitul secolului al XIII-lea Nicolae Wass castelanul şi fratele său Ioan, fiii DIR III. 242-243, 411-412. DRH XI. 356, 470. 351 DRH XI. 47. 352 Kovács W. A., The History of the Wass de Czege Family, Hamburg, 2005, p. 45. Autorul acceptă ipoteza originii acestei familii în vestul Ungariei, în comitatul Vas, şi a stabilirii sale mai târzii în Transilvania, v. p. 49-51. 349 350

144

lui Emuch, au redobândit pământul Bizov pe cale judecătorească353, sprijiniŃi fiind şi de vicevoievodul Ioan de Deuşu, cu care, probabil, se înrudeau354. De asemenea, în 1315, la împărŃirea posesiunii Sântejude, lui Ioan, fiul lui Tormach de Ciumăfaia i-a fost recunoscut dreptul asupra a 2/3 din ea, cealaltă treime fiind împărŃită între Iacob, fiul lui Choma şi Ioan, fiul lui Emuch, în numele său şi al lui Nicolae Wass Castelanul355. Ciumăfaia era, în orice caz, stăpânită de o familie care nu ieşise încă din indiviziune până la începutul secolului al XIV-lea şi ale cărei drepturi asupra acestei localităŃi nu au fost contestate. În ceea ce priveşte Bizoteleke, soarta acestei stăpâniri pare a fi fost legată nu doar de Ciumăfaia, şi de o altă localitate învecinată, Chidea, în care îşi avea originea o altă veche familie nobilă. Pe la 1292 un anume Balas de Ruzua pare să fi avut drepturi de stăpânire la Chidea (Kydeu) şi Bizoteleke356; la 1304, însă, alŃi pretendenŃi la stăpânirea acestei din urmă posesiuni, ale căror drepturi sunt însă invalidate de judecata voievodală, sunt numiŃii Karachin şi Pethe357. Familia nobililor de Chidea, ai cărei reprezentanŃi sunt menŃionaŃi în mai multe împrejurări pe parcursul secolului al XIV-lea, avea un anumit prestigiu în zonă, dispunând însă de stăpâniri nu foarte întinse. Un grup relativ important de sate de pe această vale, cinci la număr, sunt reunite, în epoca lui Ladislau DIR III. 41, 387-388. DRH XI. 356. 355 DIR III. 243-244; Anjou I. 387-389. 356 Jakó 514; v. DIR VI. 370, 663. 357 DIR III. 41, 387-388. 353 354

145

Kán, sub stăpânirea lui Ioan Theke, Nicolae Bothus şi Andrei Wrduk (Ördög), fiii unui anume Mihail. Este vorba, prin urmare, despre reprezentanŃi ai unei familii locale care şi-au amplificat stăpânirile din zonă sub patronajul acestui voievod, promotor al drepturilor nobilimii transilvane împotriva aristocraŃiei din Ungaria propriu-zisă, legată de anturajul curŃii regale. Stăpânirile acestora sunt alcătuite dintr-un grup compact de sate de pe valea superioară a văii Borşei: Aşchileu Mare (Esculeu maioris), Cristorel (Kerestur), Fodora (Fodot), şi Şoimeni (Solumku). Acestora li se adaugă Zala, probabil identică cu actualul Făureni, şi Sânmărtin (Sânmărtinul Măcicaşului)358, localităŃi situate pe înălŃimile dintre văile Borşei şi Nadăşului, dar aflate în continuitatea teritorială a celor dintâi. Am putea presupune că acest grup de sate a reprezentat, la un moment dat, stăpânirea unui neam, păstrată până la începutul secolului al XIV-lea sau poate doar reconstituită în epoca lui Ladislau Kán. InformaŃii mai timpurii ne vorbesc despre Sumb şi Scega din Fodora (Fodot), aflaŃi într-o dispută juridică cu un anume Miros din Dragu (Dereg)359, sau despre un Beche dictus de Zala, căsătorit în 1288 cu fiica unui anume comite Dersyk, fiul lui Nicolae de Neema (Nima)360. O altă veche familie nobiliară stăpânea Vultureniul (Wyfalu, Borsaújfalu, Borşa Nouă). În 1314, un anume Pouch, fiul lui Grigore, zălogise două părŃi din posesiunea Wyfalu vicevoievodului Ehelleus A. A. Rusu, Începuturile cetăŃii feudale de la Bologa, AMP IV, 1980, p. 415-416. 359 DIR I. 61 (RO 80); Jakó I. 68. 360 Jakó I. 433. 358

146

Ákos, pentru o sumă pe care urma să o achite în trei tranşe, cea dintâi, şi singura cunoscută nouă, fiind de 22 de mărci de argint361. Valoarea totală estimată a domeniului ne oferă un indiciu asupra întinderii şi rentabilităŃii sale. Documentul din 1314 menŃionează şi o rudă a numitului Pouch, comitele Nicolae zis Kugh, poate stăpânitorul celeilate treimi dintr-o posesiune a cărei valoare de piaŃă se situa, cu siguranŃă, undeva între 50 şi 100 de mărci de argint. Uşor surprinzătoare pare, în acest caz, încercarea lui Ehelleus Ákos de a se introduce într-o zonă care aparŃinea unei nobilimi cu o prezenŃă transilvăneană cu mult mai veche decât aceea a familiei sale. Trebuie să spunem, însă, că această tentativă nu pare să fi fost încununată de succes. Nu dispunem, într-adevăr, de nici o informaŃie ulterioară legată de stăpâniri ale neamului Ákos în această localitate, fapt care ne face să credem că nobilii locali au reuşit, într-o formă sau alta, să se elibereze de această datorie. Dacă Aşchileu Mare se afla la 1320 în stăpânirea neamului Ördög, Aşchileu Mic (Kyuseskuleu) era, la aceeaşi dată, în posesia unui anume Ştefan, fiul lui LaurenŃiu Chunpas, precum şi a unui Ladislau şi a fiilor acestuia362. Eventuala relaŃie de rudenie a acestora cu stăpânitorii de la Aşchileu Mare este posibilă, dacă nu chiar probabilă; ea urmează însă a fi cercetată şi argumentată. Este posibil ca acest neam să descindă din acela al nobililor din Giula; într-adevăr, coincidenŃele de nume şi relaŃiile de rudenie care pot fi desprinse din documentul din 1307 par să deschidă 361 362

DIR III. 220-221, 403. A. A. Rusu, op. cit., p. 414-416.

147

o serie de perspective tentante. În acest caz, ipoteza localizării la Giula a reşedinŃei conducătorilor văii, într-o epocă mai timpurie, în care titlul de gyula putea fi încă considerat echivalent aceluia de voievod, conducător al unei văi, ar putea dobândi un punct de sprijin mai consistent. Printre familiile de o mai mică anvergură se numără aceea a nobililor de Măcicaş. Un document din 1307 îi menŃionează pe Petru, Iosif, Mihail şi Dominic, fiii lui Ştefan de Măcicaş, vecini şi martori la diviziunea şi hotărnicirea posesiunii Gyula, de care stăpânirile lor sunt separate prin hotare capitale363. Potrivit opiniei lui Stelian Brezeanu, denumirea localităŃii şi-ar putea avea originea în termenul românesc moş364, provenit din substratul dacic, desemnând, potrivit dreptului românesc, o parte de stăpânire iniŃial devălmaşă, transformată apoi în stăpânire individuală, după ieşirea din indiviziune365. Pare însă mai probabilă, în acest caz, derivarea acestui toponim din maghiarul macska, „pisică” (cu siguranŃă sălbatică, pisicile domestice fiind atestate în Europa doar într-o epocă mai târzie), situaŃie în care am putea avea de-a face cu un nume derivat dintr-o legendă de întemeiere. Este, cu siguranŃă, tentantă ipoteza provenienŃei din această zonă a neamului Borşa, mai cunoscut prin ramura sa bihoreană, dar originar cu siguranŃă de undeva din această regiune. Stăpânirile ardelene ale acestui neam, atestate în secolele XIII-XIV, sunt situate DIR III. 57-58, 391. S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi, p. 304 365 Ibidem, p. 305 sq. 363 364

148

la nord, vest şi sud de această vale, uneori în imediata apropiere a acesteia. Dacă neamul Borşa şi-a avut cu adevărat originea pe această vale, rămân încă de explicat cauzele care au dus la dispariŃia stăpânirilor sale de aici. Domeniul regal din această zonă era localizat pe cursul inferior al văii, până la Borsaharazta şi „poarta” dintre Gyula şi Ciumăfaia. Nu există argumente care ar putea susŃine extinderea sa în zona superioară a văii Borşei. Valea Lonei, pe care este situată cetatea de la Dăbâca, nu pare a fi caracterizată prin existenŃa unui domeniu regal extins, aşa cum ar fi fost de aşteptat în cazul în care fortificaŃia ar fi avut de timpuriu statutul de reşedinŃă a unui lider al cuceritorilor. Întinderea redusă a domeniului regal de pe această vale face puŃin plauzibilă localizarea la Dăbâca a reşedinŃei unei formaŃiuni politice din epoca anterioară cuceririi maghiare. În realitate, regăsim localităŃile de pe această vale în disputele dintre diferite familii de nobili, unele dintre acestea reclamând o origine mai veche decât aceea a noilor susŃinători ai regalităŃii ungare, instalaŃi în provincie prin donaŃii efectuate în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. O astfel de situaŃie apare în cazul localităŃii Pâglişa (Puklustheluky), recâştigată în anul 1306 de către un membru al neamului Borşa (Ladislau de Sancto Martino), printrun duel judiciar, de la fiii banului Mykud din familia nobililor de Dăbâca, care intrase în posesia lui, împreună cu cetatea Dăbâca, în timpul domniei lui Ştefan al V-lea366. Dulelul judiciar s-a desfăşurat în faŃa 366

Jakó II. 51.

149

congregaŃiei generale a Transilvaniei, la Oprişani (villa Cruciferorum); trebuie remarcat faptul că participanŃii la această congregaŃie au considerat argumentele neamului Borşa, care susŃinea, fără alte probe, că stăpânise respectiva localitate ab antiquo, ca fiind echivalente cu acelea ale familiei Dobokai. Aşadar, la începutul secolului al XIV-lea era general acceptat de către nobilii Transilvaniei faptul că localitatea Pâglişa, din imediata apropiere a Dăbâcii, aparŃinuse neamului Borşa, înainte de a deveni proprietate regală şi de a fi apoi donat, împreună cu cetatea regală, banului Mykud din neamul Kökényes-Radnót. Cu puŃine excepŃii, statutul celorlalte localităŃi de pe valea Lonei nu pare să fie unul diferit. Dârja (Dersa), cu o atestare relativ târzie, din 1340, este la acea dată o posesiune nobiliară367. Cubleşul Someşan (Kublus) este atestat pentru întâia oară în 1306, în hotărnicia Pâglişei, cu ocazia punerii în posesie care a urmat duelului judiciar mai sus menŃionat, statutul localităŃii fiind, la această dată, acela de posesiune nobiliară368. Din 1310 cunoaştem şi numele nobilului care stăpânea aici, un anume Mihail, fiul lui LaurenŃiu de Kublus369. În 1320, fiii acestui Mihail, adică Ioan zis Theke, Nicolae Bothus şi Andrei zis Wrduk, stăpâneau atât la Cubleşul Someşan, cât şi Recea-Cristur, Cătălina, Sărata şi alte localităŃi dispărute, situate atât pe valea Lonei, cât şi pe valea învecinată a Borşei, dar şi în alte zone din Transilvania nordică370. Familia, cu o DIR V. 537 Jakó II. 51-52. 369 Jakó II. 161. 370 Jakó II. 362; A. A. Rusu, Începuturile cetăŃii medievale de la Bologa, în AMP, 4, 1980, p. 416-417. 367 368

150

puternică afirmare în epoca lui Ladislau Kán, provine din vechea clasă de stăpânitori de pământuri din zona Dealurilor Clujului. Existau însă şi ramuri secundare aparŃinând, poate, aceluiaşi neam; una dintre acestea, menŃionată în 1329, îi număra printre membrii săi pe un anume Peteu de Kwblus şi pe fiii acestuia, Nicolae şi Ştefan371. Statutul de centru nobiliar al localităŃii, cu o populaŃie catolică relativ însemnată, este confirmat de socoteala dijmelor pontificale din 1332, când parohul Ioan de Kublus avea de achitat sume comparabile cu celelalte localităŃi cu populaŃie maghiară din arhidiaconatul Dăbâca372. Pe această vale şi-a avut cu siguranŃă traseul unul dintre drumurile de uscat ale sării, cel puŃin în perioada în care cetatea de la Dăbâca avea rolul de centru de comitat regal. La Sărata (Zoltheleke), situată în apropierea limitei superioare a văii Lonei, se afla probabil unul dintre punctele de vămuire a acestui important produs, care îşi va fi pierdut însă funcŃia după pierderea interesului regalităŃii ungare faŃă de cetatea de la Dăbâca. În aceeaşi zonă, la Panticeu (Cheh, 1314373), au vechi drepturi de stăpânire membri ai unei ramuri transilvănene a neamului Aba. De asemnea, la Recea şi la Cristur, localităŃi reunite în secolul al XIV-lea în actuala Recea-Cristur, intrată în posesia unui anume LaurenŃiu, fiul lui Paul de Reche (Recea), îi este confirmată acestuia în 1320 printr-o nova donatio acordată de regele Carol Robert374. Avem de-a face, în acest caz, cu o formulă de confirmare a Jakó II. 641, 643. Jakó II. 1066. 373 Jakó II. 225. 374 DIR III. 355. 371 372

151

unor vechi stăpâniri aplicată de regalitatea angevină şi în alte regiuni transilvănene, între care łara HaŃegului. După cum i-o arată numele, Recea a făcut parte, la un moment dat, dintr-o structură de delimitare şi apărare a hotarului dintre văile Lonei şi Almaşului. Această funcŃie a fost, foarte probabil, exercitată într-o perioadă timpurie, înainte de apariŃia comitatului regal. În vecinătatea Dăbâcii, între aceasta şi Lona, un document din 1315 menŃionează „casa iobagului cetăŃii (iobagionis castri) pe nume Inok”375, argument al rolului pe care această categorie socială intermediară la jucat, până târziu, în structura socială a regiunii. Satul numit astăzi Luna de Jos, iar în trecut Lona sau Loona, localitate eponimă a văii, situată în apropierea confluenŃei acesteia cu Someşul Mic, se afla deja în 1315, în momentul primei sale atestări, în posesia nobilului Ioan, fiul lui Petru Fynta. Documentele nu ne oferă informaŃii asupra statutului anterior al localităŃii. Logica elementară şi situarea sa geografică ne îndeamnă însă să afirmăm că aceasta aparŃinea, până în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, domeniului cetăŃii regale Dăbâca. Pe valea Lujerdiului, urmele domeniului cetăŃii regale de la Dăbâca sunt întrucâtva mai persistente. Localitatea eponimă a văii, Lujerdiu, este atestată în 1279 ca „pământ pustiu al cetăŃii Dăbâca” (terra vacua castri de Doboka Lusad nuncupata)376. Localitatea IgriŃa (Igey 1290377, Igrichy 1379, Igreczy 1405378) a cărei DIR III. 245. DIR II. 213. 377 DIR II. 316. 378 Suciu I. 306. 375 376

152

denumire este derivată din slavul Igrice, cu sensul de „bard, ioculator”, dar şi Kuharke (alias Iztyen, 1306)379, astăzi Stoiana, derivată dintr-un termen slav cu înŃelesul de „bucătar”380, se află în legătură cu o mai veche organizare de curte, legată de perioada de funcŃionare a cetăŃii regale, eventual şi de o structură locală de putere care o putea preceda pe aceasta. Terminologia slavă a acestor funcŃii, păstrată în toponimie, aruncă o nouă lumină asupra caracterului specific al centrului politic, administrativ şi militar de la Dăbâca şi asupra raporturilor interetnice din zona teritorială controlată de acesta. Nobilii atestaŃi în celelalte localităŃi ale văii (cei din Tiocu de Sus, de exemplu, fiind menŃionaŃi documentar în anul 1280381) îşi au probabil originea în categoriile sociale legate de funcŃionarea cetăŃii regale şi a domeniului acesteia. Pe valea Mărului, în schimb, îşi are originea familia nobililor de Aluniş (Kecsed)382, despre care s-a formulat supoziŃia, încă nu întrutotul demonstrată, a desprinderii sale din neamul Ogmand383. Despre celelalte localităŃi din zonă dispunem doar de informaŃii mai târzii. Cu toate acestea, aspectul general al văilor sugerează fragmentarea acestora între numeroşi stăpânitori mai mici. Indicii suplimentare ale integrării localităŃilor din zonă într-un sistem defensiv sunt DIR V. 179. Kristó Gy, Ardealul timpuriu, p. 56. 381 Jakó I. 381. 382 Jakó I. 375. 383 Engel P., Magyarország világi archontológiája 1301-1457, Budapest, 1996, II, p. 126. 379 380

153

oferite de prezenŃa comunităŃilor maghiare din aşezările situate în apropierea cumpenei de ape care desparte bazinul Someşului Mic de acela al Someşului reunit. Se poate presupune, prin urmare, că a existat, pe parcursul secolului al X-lea, o perioadă în care entitatea statală transilvăneană a lui Gyula a simŃit nevoia de a consolida limita nordică a stăpânirii sale, prin ridicarea cetăŃii de la Dăbâca. EvoluŃia ulterioară a microregiunii, după intrarea sa în stăpânirea regalităŃii ungare, reprezintă o temă de cercetare a cărei aprofundare va aduce rezultate benefice pentru cunoaşterea evului mediu transilvan. III. Valea Almaşului reprezenta, potrivit datelor oferite de toponimie, o singură unitate de la izvoare până la vărsare; hotarele sale sunt marcate către vest (1.2, 1.3), sud (1.4), est (1.8, 3.3, 3.2, R1) şi nord (3.1), fără a putea fi găsit vreun indiciu care să trădeze existenŃa vreunei delimitări interioare. Trebuie să reŃinem faptul că mai târziu, probabil în secolul al XIlea, valea Almaşului a fost împărŃită între trei comitate (Bihor, Cluj, Dăbâca), vechea sa unitate fiind astfel anulată. Din punctul de vedere al organizării ecleziastice situaŃia a devenit chiar mai complicată, teritoriul acestei văi fiind divizat între patru arhidiaconate: Solnoc, Dăbâca, Cluj şi Călata, acesta din urmă subordonat episcopiei de Oradea. Lipsa de convergenŃă existentă între structurile ecleziastice şi cele administrative constituite în această regiune pledează pentru caracterul conjunctural al divizării acestei văi de către factorii de decizie ai bisericii şi statului medieval ungar. Este posibil ca aceste diviziuni să fi Ńinut seama şi de traseul drumurilor 154

care străbăteau valea Almaşului pe direcŃia est-vest. Astfel, punctul de trecere peste valea Almaşului de la Hida (Hidalmas, SJ), a cărui importanŃă este subliniată de preluarea şi păstrarea acestei denumiri, aparŃinea în secolul al XIV-lea atât din punct de vedere administrativ, cât şi ecleziastic, de comitatul, respectiv arhidiaconatul Dăbâca. Localitatea se afla, cu certitudine, în prelungirea unui drum al sării care străbătea valea Lonei şi care a avut cu siguranŃă la un moment dat un punct de trecere la Sărata (CJ). În plus, faptul că partea superioară a acestei văi – cea în care sunt localizate cetatea şi mănăstirea Almaşului, centre de control politic şi confesional în serviciul regalităŃii ungare – a fost ataşată comitatului Bihor şi, respectiv, episcopiei bihorene, prin intermediul arhidiaconatului Călatei, pare a sugera faptul că divizarea acestei unităŃi politice medieval-timpurii a fost realizată într-o perioadă în care regalitatea ungară căuta încă soluŃii pentru a-şi impune controlul asupra unor poziŃii cheie pentru dominarea spaŃiului intracarpatic, aflându-se probabil, încă, într-o anumită formă de competiŃie cu formaŃiunea politică din Transilvania intracarpatică. Este semnificativ faptul că, în acest caz, teritoriul situat din punct de vedere administrativ în comitatul Bihor se suprapune cu exactitate aceluia al arhidiaconatului Călatei. În zonele centrală şi inferioară a văii, în schimb, arhidiaconatul de Solnoc preia o semnificativă parte a unui teritoriu situat, din punct de vedere administrativ, în comitatele transilvănene Cluj şi Dăbâca. În absenŃa informaŃiilor documentare care ar putea elucida această chestiune, considerăm plauzibilă o eventuală impunere a controlului statului ungar asupra acestei văi a Almaşului, foarte posibil în contextul vreuneia 155

dintre etapele impunerii controlului Regatului Ungar asupra Transilvaniei în prima parte a secolului al XIlea. Posibilul reviriment „transilvănean”, concretizat în preluarea administrării zonelor centrală şi inferioară a acestei văi de către comitatele Cluj şi Dăbâca s-a putut realiza, eventual, în perioada de afirmare a Dăbâcii şi – la un nivel mai modest – a ClujMănăşturului din preajma anului 1100, sau poate chiar mai târziu, în perioada tulbure care a urmat invaziei mongole din 1241-1242384. Înainte de instaurarea în zonă a autorităŃii comiŃilor din Cluj şi Dăbâca, partea inferioară a văii a depins, se pare, de structurile militare şi administrative de pe teritoriul comitatului Solnoc, responsabile pentru securitatea arterei de circulaŃie fluvială a Someşului. Statutul celei mai mari părŃi a văii Almaşului întruneşte caracteristicile unei „Ńări” româneşti care pare a fi reuşit să păstreze o parte a „libertăŃilor” sale până către mijlocul secolului al XIII-lea. Nici o familie nobiliară nu îşi are originea, potrivit cunoştinŃelor noastre actuale, în spaŃiul acestei văi; pătrunderile nobiliare sunt exterioare şi târzii, reprezentând, în cea mai mare parte a lor, rezultatul unor acaparări din perioada care a urmat invaziei mongole din 1241385 sau a unor donaŃii din epoca Angevină. Până la 1300 avem atestate aici stăpâniri ale neamurilor Borsa386 şi

În 1219 localitatea Cuzăplac (Cuzeploc), mai târziu în comitatul Cluj, era încă menŃionată într-un context asociat activităŃii comitelui Myska al Bihorului – Jakó I. 95, DIR I. 87-88. 385 De exemplu Fildu şi Almaş, acaparate de comitele de Solnoc, Paul Geregye – DIR I. 335-337 386 DIR II. 414-415; Jakó I. 537. 384

156

Mikola387, ele fiind însă situate în zona superioară a văii. LocalităŃile cu populaŃie maghiară sunt puŃine, fiind grupate cu precădere în aceeaşi zonă superioară a văii, de unde provin, dealtfel, şi cele mai timpurii atestări documentare: Cuzăplac 1219, Almaşu (monasterium de Almas) 1239, Fildu de Jos 1249, Sfăraşu 1262-1270, Stana 1288, Băbiu 1291-1294388. LocalităŃile cu denumiri formate din hramurile bisericilor catolice beneficiază de atestări târzii: Sâncraiu Almaşului 1345, Sânpetru Almaşului 1350, Sânmihaiu Almaşului 1546, Sântă Măria 1587-1589389. LocalităŃile nu sunt menŃionate în registrele de dijme pontificale din 13321335, două dintre acestea – Sâncraiu şi Sânpetru – regăsindu-se pe lista din 1461, a satelor plătitoare a cincizecimii oilor390. În harta Transilvaniei realizată de Johannes Sambuccus în anul 1566, această regiune este definită cartografic prin menŃiunea „villae volachalis”. RezistenŃa vechilor privilegiaŃi a fost aici una puternică; au existat, de asemenea, forme specifice de cooperare între locuitorii români şi maghiari, aşa cum ne arată, de exemplu, asaltul asupra posesiunilor Sânpetru şi Hida ale nobililor de Dăbâca, efectuat în 1364 de voievozii români Negvoy, Maxin şi Roman, împreună cu aproape şapte sute de oameni, români şi maghiari deopotrivă (Olachis et Vngaris)391. Chiar dacă DIR II. 49. Suciu I. 186, I. 31, I. 238, II. 117, II. 143, I. 60. 389 Suciu II. 126, 132, 130, 133. 390 Z. Pâclişanu, Un registru al quinquagesimei din 1461, în FraŃilor Alexandru şi Ioan I. Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Bucureşti, 1936, p. 598. 391 DRH XII. 402-404. 387 388

157

evenimentele din 1364 fac parte din categoria conflictelor inter-nobiliare, fiind instrumentate de stăpânitorii de domenii din regiune, rolul jucat de români în cadrul acestora constituie, cu siguranŃă, expresia unui statut special, a unei prezenŃe importante, a păstrării unor tradiŃii şi obligaŃii militare specifice. Este posibil ca alături de aceste trei unităŃi principale să fi existat alte două. Acestea sunt însă marginale, nesigure şi, în orice caz, nu foarte importante. Este vorba despre: IV. Valea Agrijului, datorită îngustimii sale, poate să fi fost în realitate, după cum am mai remarcat, o aşa-numită „zonă de prisacă”, un teritoriu aflat sub supravegherea apărătorilor liniei de indagines de pe culmile Meseşului. Poarta de Fier (Vaskapu), situată pe drumul principal dinspre valea Almaşului, putea reprezenta, în acest caz, o dublură a principalului punct de trecere de la Porta Mezesina. Un argument suplimentar în acest sens ne este oferit de faptul că această vale va fi mereu o parte componentă a comitatului Solnoc, aceasta chiar şi după ce valea învecinată a Almaşului a intrat, parŃial, în subordinea administrativă a comitatelor Cluj şi Dăbâca. Cea mai timpurie atestare documentară este legată de satul Românaşi (villa Egrug), menŃionată în contextul unei adunări nobiliare desfăşurate aici în 1296, în prezenŃa voievodului Ladislau Kán392. Este interesant de observat faptul că Poarta Meseşului, indicată de Anonymus ca limită răsăriteană a teritoriului aflat în 392

Jakó I. 550.

158

stăpânirea ducelui bihorean, nu mai corespundea din punct de vedere administrativ unei asemenea funcŃii în secolele următoare. Cu toate acestea, în 1310, în aceeaşi localitate Românaşi (Egreeg)393, regele Carol Robert este întâmpinat, cu prilejul vizitei sale în voievodatul intracarpatic, de membrii familiei nobililor de Dăbâca, fapt care ne îndeamnă să credem că Meseşul îşi păstra încă, şi în această epocă, funcŃia simbolică de hotar natural al Transilvaniei. V. Valea Căianului, o formaŃiune marginală cu o identitate destul de bine conturată, aflată însă, foarte probabil, în relaŃie cu prima dintre unităŃile menŃionate mai sus. ApartenenŃa văii Căianului la unitatea teritorială din bazinul superior al Someşului Mic este sugerată de includerea sa în interiorul liniei de indagines din secolul al X-lea – care a continuat să fie utilizată şi după anul 1000, în prelungirea aceleia dintre Unguraş şi Cătina –, coroborată cu absenŃa, până în acest moment, a oricărei mărturii legate de existenŃa vreunei forme fortificate de delimitare a acesteia faŃă de valea Someşului Mic. În acelaşi timp, este destul de evidentă legătura existentă între exploatările de sare de la Cojocna şi centrele politice ale amintitei formaŃiuni. Reamintim faptul că, pe hotarul sudic al acestei unităŃi, toponimele de origine slavo-română Straja Mare şi Straja Mică sunt dublate de cel de origine maghiară Iuriu (Ör); existenŃa acestora pare să ofere un argument al anteriorităŃii liniei de delimitare dintre bazinele Căianului şi Arieşului faŃă de stăpânirea maghiară timpurie din 393

DIR III. 180-181, 394-395; Jakó II. 174; Suciu II. 82-83.

159

secolul al X-lea. Pe aici trecea unul dintre cele mai importante drumuri dintre nordul şi centrul Transilvaniei: atestat în secolul al XIV-lea, acesta purta numele de „drumul voievodului”394. În ceea ce priveşte Cojocna, trebuie remarcat faptul că primele sale atestări, în care apare sub formele Clus, Kolos395, îi dezvăluie strânsa legătură cu Clujul, a cărui ocnă de sare era. Sub numele de Clusakna, Kulusakna apare atestată de la începutul secolului al XIV-lea396, moment în care localitatea evoluase, îşi dobândise un statut care îi obliga pe contemporani să îi ofere o denumire proprie. Legătura dintre punctul de exploatare a sării şi localitatea care îl patrona trebuie să fi avut, în orice caz, o anumită vechime; Cojocna a fost cu siguranŃă, începând dintr-o perioadă cu siguranŃă timpurie, dar dificil de determinat, o „ocnă” subordonată centrelor politice din zona Cluj-Apahida. Un toponim interesant din apropierea localităŃii este Horoşte (deal), provenind de la slavul horod; până acum nu s-au descoperit, însă, în acest loc urme identificabile ale vreunei localităŃi sau cetăŃi. Aceeaşi origine veche slavă o are denumirea dealului Zăpedi (de la zapad – „vest”) din apropiere de Corpadea, indicând probabil limita occidentală a acestei unităŃi teritoriale, văzută din perspectiva locuitorilor acesteia. Centrul acestei unităŃi teritoriale pare să fi fost situat iniŃial la Căianu, localitate eponimă a văii, cu o DRH XIII. 170-173 (5 iulie 1366): quandam viam que vocatur Woyadauta, iacentem ad plagam septentrionalem infra ad unum montem qui apellatur [Woyada]hegefee. 395 DIR I. 15; DIR II. 376; Suciu I. 160. 396 DIR III. 74, 226; DIR IV. 186; Suciu I. 160. 394

160

poziŃie centrală în cadrul acesteia. Toponimul Căianu este derivat de Kristó Gyula dintr-un termen slav care ar desemna un „loc noroios”(?)397. Principalele localităŃi ale văii (cu excepŃia Cojocnei, al cărei statut a fost, evident, unul diferit), Căianu398 şi Suatu399, au în secolele XIV-XV atestări duble, în cel dintâi caz cu precizarea unor predominanŃe etnice diferite. Această situaŃie ar fi putut rezulta, eventual, din instalarea în hotarul acestor aşezări a unor locuitori cu funcŃii militare. Atestările de cnezi din secolul al XV-lea provin din partea superioară a văii: Căianu400, Aruncuta401, Iuriu402. Ele ar putea fi puse, de asemenea, în legătură cu funcŃionarea prealabilă a unei structuri de frontieră, cu păstrarea târzie a vestigiilor unor privilegii aflate în legătură cu o funcŃie militară care fusese exercitată anterior403. Stăpânire regală până în secolul al XIII-lea, Valea Căianului nu a devenit decât târziu accesibilă intruziunii nobiliare. În 1213, la Suatu erau atestaŃi castrensi, aflaŃi în subordinea cetăŃii regale a Clujului404. ComunităŃile maghiare erau grupate în zona centrală a văii, la Bărăi, la Vaida-Cămăraş, această din urmă localitate dezvoltându-se în jurul unui punct de vamă pe principalul drum care străbătea Transilvania de la vest Kristó Gy., Ardealul timpuriu, Szeged, 2004, p. 56. Suciu I. 132: Magyarkalyan, Olahkalyan. 399 Suciu II. 148: Zowatt utraque. 400 Suciu I. 123: kenezius de Kalyan. 401 Suciu I. 46: kenez de Arankwth. 402 Suciu I. 320: kenezius in Ewr. 403 În ceea ce priveşte cincizecimea oilor, dare specific românească, aceasta este atestată la Aruncuta, Bărăi, Căianu, Gădălin, Ghirişu Român şi Iuriu de Câmpie – Pâclişanu, 599, 602. 404 DIR I. 53. 397 398

161

la est. FormaŃiune teritorială de hotar, care cuprindea atât limita răsăriteană, cât şi o parte a celei sudice a teritoriului cucerit iniŃial de maghiari, valea Căianului a fost inclusă în comitatul Cluj, în momentul constituirii acestuia. Pătrunderile nobiliare de aici sunt târzii, mai cu seamă în ceea ce priveşte zona centrală şi superioară a văii, şi s-au făcut în mod evident dinspre vest spre est. Dacă la Gădălin (a cărui denumire provine de la magh. kedvelt („a plăcea”)405 sau Corpadea406 avem familii cu vechime în regiune, localităŃile din centrul şi răsăritul văii oferă argumente în sprijinul păstrării statutului lor de domeniu regal până cel puŃin în a doua jumătate a secolului al XIIIlea. Astfel, la Bărăi, primele pătrunderi nobiliare datează din epoca lui Ladislau al IV-lea, când localitatea ajunde în posesia nobililor din neamul Tyukod407, apoi a unei fiice a banului Mykud408; cândva în aceeaşi perioadă s-a realizat intrarea în posesia nobililor de Deuşu a localităŃii eponime a văii, Căianu409; la Aruncuta, intrarea sa în posesia noblilor de Iclod410 nu poate fi mai timpurie de începutul secolului al XIV-lea; în acelaşi secol al XIV-lea îşi are originea pătrunderea în zonă a nobililor de Jucu, care reuşesc, după 1320, să intre în posesia domeniului Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 90. DIR I. 71, 1213, Ceca din Corpadea (Curnad), judecat de comitele de Cluj. Hotarul dintre posesiunea nobiliară Corpadea şi Apahida, pe o creastă, lângă drumul spre Căianu, descris în 1360, DRH XI. 516-518. 407 Jakó I. 376-377. 408 Jakó I. 574; DRH XI. 23-25. 409 DIR III. 242-243, 411-412; DRH XI. 356, 470. 410 DIR VI. 323. 405 406

162

regal Suatu411. În secolul al XV-lea, familia nobililor de Jucu (instalată în respectiva localitate în a doua jumătate a secolului al XIII-lea) a încercat şi, într-o anumită măsură, a reuşit să reconstituie vechea unitate a văii Căianului, extinzându-şi controlul asupra unei importante părŃi a acesteia412; efort îndelungat şi semnificativ, ce pare a trăda păstrarea, în evul mediu târziu, a anumitor tradiŃii şi structuri identitare legate de această unitate teritorială. Aceste linii de demarcaŃie internă, menŃionate mai sus, au fost preluate, în foarte mare parte, de limitele administrative ale comitatelor constituite în secolele XI-XII. Această situaŃie nu poate avea decât o singură explicaŃie logică: „Ńara ultrasilvană” nu era o formaŃiune statală unitară, cu o organizare complexă şi cu un grad accentuat de centralizare. Ea reprezenta probabil, în epoca cuceririi maghiare, o uniune de voievodate/cnezate de vale româno-slave, probabil reunite – Anonymus ne spune acest lucru – în anumite raporturi specifice, sub conducerea românului Gelou. Structura şi suprafaŃa acestei uniuni de voievodate/ cnezate, de aproximativ 7.000 km2, se încadrează, de altfel, în modelul general al statalităŃii medievale româneşti incipiente, care poate fi exemplificat prin situaŃia „Ńărilor” HaŃegului, Maramureşului sau Oltului (Făgăraşului), în Transilvania, sau prin aceea, reflectată în Diploma IoaniŃilor, a voievodatului oltean al lui Litovoi. Nici o asemenea structură confederativă nu putea reuni un număr prea mare de unităŃi DIR IV. 281; CDHA II. 394-401. Jakó Zs., A Koloszmonostori konvent jegyzıkönyvei, Budapest, 1990, I., nr. 96, 1797.

411 412

163

componente; în cazul multiplicării acestora, un asemenea sistem, lipsit de o autoritate centrală puternică, şiar fi pierdut, fireşte, funcŃionalitatea. ExistenŃa unei asemenea structuri este, de altfel, confirmată de una dintre cele mai valoroase şi semnificative informaŃii pe care ni le oferă Gesta, asupra căreia vom reveni pe larg cu un alt prilej: cea referitoare la „alegerea” lui Tuhutum, învingătorul lui Gelou, ca „domn” al „Ńării ultrasilvane” de către „locuitorii” acesteia. Iată desfăşurarea acestui eveniment în relatarea Notarului Anonim: „Atunci locuitorii Ńării, văzând moartea stăpânului lor, din propria lor voinŃă, dânduşi dreapta, l-au ales domn al lor pe Tuhutum, tatăl lui Horca. Şi în acel loc numit Esculeu şi-au întărit credinŃa prin jurământ. Iar din acea zi locul acela este numit Esculeu pentru că acolo au jurat. Iar Tuhutum din acea zi a stăpânit acea Ńară cu pace şi cu fericire”413. Trebuie să remarcăm că, potrivit acestei relatări, începutul domniei lui Tuhutum este legat nu de momentul victoriei asupra lui Gelou, ci de cel al „alegerii” sale şi al primirii jurământului „locuitorilor”. Mai mult decât atât, locul în care se desfăşoară această adunare a notabililor „Ńării ultrasilvane” este unul excentric faŃă de zona în care se desfăşuraseră operaŃiunile militare dintre Tuhutum şi Gelou. Prin urmare, de ce Esculeu (Aşchileu)? Consultarea hărŃii de la fig. 1 ne pune în faŃa evidenŃei: Aşchileul se află, după cum se poate 413 Anonymus 27: Tunc habitatores terre uidentes mortem domini sui, sua propria uoluntate dextram dantes, dominum sibi elegerunt Tuhutum patrem Horca. Et in loco illo qui dicitur Esculeu fidem cum iuramentum firmauerunt. Et a die illo locus ille nuncupatus est Esculeu eo quod ibi iurauerunt. Tuhutum uero a die illo terram illam obtinuit pacifice et feliciter.

164

constata, exact în locul de întâlnire a hotarelor celor trei unităŃi teritoriale care alcătuiau „Ńara ultrasilvană”. Această adunare de la Aşchileu pare să fi fost, prin urmare, o instituŃie fundamentală a sistemului politic al „Ńării ultrasilvane”; ea putea avea caracterul unei întâlniri periodice a factorilor de decizie din cele trei voievodate/cnezate. Potrivit Gestei, ea avea atribuŃii elective, stăpânirea asupra întregii Ńări putând deveni efectivă doar ca urmare a deciziei componenŃilor ei. Rezultă, prin urmare, că luarea în stăpânire a „Ńării ultrasilvane” de către Tuhutum s-a desfăşurat în două etape. În prima dintre acestea, maghiarii l-au învins şi ucis pe conducătorul român al acestei structuri confederative, ocupând teritoriul aflat în stăpânirea directă a acestuia. Acest voievodat sau cnezat, care constituia nucleul „Ńării ultrasilvane”, a intrat în stăpânirea nemijlocită a lui Tuhutum şi a urmaşilor săi, în baza dreptului cuceritorului. Cele câteva indicii oferite de Anonymus (fluuius Copus, posibila asociere a antroponimului Gelou/Geleou cu denumirea localităŃii Gilău) pledează deja pentru identificarea nucleului „Ńării ultrasilvane” cu unitatea teritorială existentă în zona izvoarelor Someşului Mic. O serie de alte argumente transformă această localizare într-una foarte greu de contestat. În primul rând, în această regiune se află cel mai mare număr de localităŃi maghiare sau cu populaŃie predominant maghiară din întreaga zonă cercetată, reunite într-o grupare extrem de semnificativă (vezi fig. 2)414. Această aglomerare – care acoperă, cu câteva 414 B. Crăciun, I. Bolovan, Consignatio statistico topographica singulorum in magno principato Transylvaniae (Transilvania la

165

prelungiri spre vest şi sud, regiunile accesibile şi fertile ale unităŃii teritoriale din bazinul superior al Someşului Mic (I., fig. 1) – ne indică, cu siguranŃă, cea mai timpurie zonă de aşezare a maghiarilor în Ardeal. O asemenea instalare masivă de populaŃie, având ca rezultat constituirea de aşezări maghiare, era, fireşte, posibilă doar ca urmare a dislocării populaŃiei locale. Ea putea fi realizată, prin urmare, doar într-o zonă luată în stăpânire ca urmare a unei victorii armate complete, care să anuleze orice fel de drepturi ale stăpânitorilor anteriori; o zonă asupra căreia maghiarii dispuneau, aşadar, de un „drept al cuceritorului”. Dimpotrivă, în celelalte două unităŃi teritoriale care intrau în alcătuirea acestei „Ńări ultrasilvane” timpurii localităŃile majoritar maghiare nu reprezintă decât excepŃii. Grupurile maghiare prezente în câteva dintre localităŃile unităŃilor II şi III (fig. 1) şi-ar putea avea originea într-o perioadă ceva mai târzie, posibil în legătură cu procesul de constituire a curŃilor nobiliare. Pot fi remarcate, de asemenea, instalările de populaŃie maghiară pe traseele liniilor de prisăci din secolele al X-lea şi al XI-lea. Este, de asemenea, firesc să presupunem că, odată cu înlăturarea urmaşilor lui Gyula şi cu ocuparea de către regalitatea ungară a teritoriilor „ultrasilvane” pe care ei le stăpâneau, proprietăŃile 1829-1831), Cluj-Napoca, 2003; T. Rotariu, coord., Recensământul din 1850. Transilvania, Cluj-Napoca, 1996; T. Rotariu, coord., Recensământul din 1857. Transilvania, ed. a II-a, Cluj-Napoca, 1997; T. Rotariu, coord., Recensământul din 1880. Transilvania, Cluj-Napoca, 1997; T. Rotariu, coord., Recensământul din 1900. Transilvania, Cluj-Napoca, 1999; T. Rotariu, coord., Recensământul din 1910. Transilvania, Cluj-Napoca, 1999.

166

directe ale acestora au devenit domenii regale. Or, în bazinul Someşului Mic, singurul domeniu regal întins şi relativ unitar a fost acela din valea superioară a Someşului Mic şi de pe valea Nadăşului (vezi fig. 3). Pe la sfârşitul secolului al XI-lea, după extinderea controlului regal asupra nord-estului Transilvaniei ca urmare a victoriei asupra pecenegilor, acest domeniu regal a fost donat unor instituŃii ecleziastice, în principal episcopiei Transilvaniei şi abaŃiei benedictine întemeiate, în această perioadă, la Cluj-Mănăştur. Regalitatea a păstrat în stăpânire doar cursul inferior al Someşului Mic, în aval de Apahida; în această zonă ea controla, însă, doar cursul propriu-zis al râului, şi foarte puŃin din văile laterale.

167

CAPITOLUL 7 EVOLUłIA SISTEMULUI POLITIC. ÎNłELEGEREA DE LA ESCULEU ŞI CONSECINłELE SALE Dextram dantes. În cea de a doua etapă a luării în stăpânire a „Ńării ultrasilvane”, liderului maghiarilor cuceritori i-a fost recunoscut statutul de dominus al celorlalte unităŃi componente ale acestei structuri confederative, pe baza unei înŃelegeri prin care părŃile contractante îşi defineau reciproc drepturile şi obligaŃiile. Trebuie să remarcăm aici două lucruri. În primul rând, utilizarea formulei dextram dantes, unică în întreaga operă a Notarului Anonim, sugerează mai degrabă un raport de parteneriat decât unul de subordonare; această interpretare este întărită de importanŃa, subliniată fără înconjur, pe care Notarul Anonim o acordă momentului „alegerii” lui Tuhutum. Nu mai puŃin semnificativ este termenul iuramentum, asociat „strângerii dreptei”: acesta apare în Gesta de cinci ori, având două accepŃiuni. În capitolele 5-6, 10 şi 13, „jurământul” (iuramentum) este expresia unei „datini păgâne” (more paganismo), fiind prestat de cei şapte conducători ai ungurilor (Anonymus 5, 6), cei şapte duci ai cumanilor (Anonymus 10), şi, în sfârşit, de liderii reuniŃi ai confederaŃiei tribale conduse de Almus la desemnarea ca succesor al fiului acestuia, Árpád (Anonymus 13)415. În toate aceste cazuri, 415 ... inito consilio et accepto iuramento omnium suorum, dux Almus, ipso vivente, filium suum Arpadium ducem et preceptorem constituit.

jurământul este rezervat elitei conducătoare a ungurilor şi asociaŃilor cu drepturi egale ai acestora, fiind în mod evident legat de dreptul de a participa la alegerea conducătorului confederaŃiei. În capitolul 37, în schimb, jurământul are o semnificaŃie diferită: el este prestat de foştii prizonieri de război slavi din ducatul Nitrei, după eliberarea acestora de către Árpád şi înzestrarea lor cu pământuri. În acest caz el are o semnificaŃie specifică perioadei în care Anonymus îşi redacta opera, reprezentând o obligaŃie asociată dreptului de stăpânire a unor proprietăŃi funciare. În pasajul referitor la înŃelegelerea de la Aşchileu, termenul iuramentum este, prin urmare, utilizat de Notarul Anonim fie în asociere cu privilegiile de sorginte precreştină recunoscute de Tuhutum notabililor Ńării cucerite416, fie pentru – sau şi pentru – a reflecta existenŃa unei clase autohtone de stăpânitori de pământuri, care şi-ar fi păstrat privilegiile şi stăpânirile în perioada care a urmat cuceririi maghiare. Or, potrivit datelor de care dispunem în acest moment, unitatea teritorială din văile Nadăşului, Borşei, Lonei şi Lujerdiului reprezintă regiunea de origine a majorităŃii familiilor nobiliare autentic transilvănene atestate în evul mediu central şi târziu. Vechimea acestor stăpâniri este, dealtfel, confirmată şi

Această interpretare ar putea fi susŃinută de etimologia toponi-mului, derivat de unii cercetători (D. Pais, L. Rásonyi) de la termenul de origine türcică ičkü, „a bea”, cf. A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001, p. 121. Potrivit lui S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. Controverse istorice, Bucureşti, 2002, p. 354-358, denumirea ar deriva însă de la „şchiau/şchei” („ştiau/ştei”), etnonim care i-ar desemna pe slavii cu care românii convieŃuiau la nord de Dunăre. 416

169

de extrema fragmentare a acestora, constatabilă deja în preajma anului 1200. Originile etnice ale acestor familii nu sunt întotdeauna uşor de identificat. De această regiune sunt legate, bunăoară, originile neamului Borşa, a cărui posibilă ascendenŃă nemaghiară a fost deja discutată în repetate rânduri417; stăpâniri ale membrilor acestui neam sunt atestate, în secolul al XIII-lea, la limitele văii Borşei sau în vecinătatea acesteia, pe văile Nadăşului, Lujerdiului şi Almaşului superior. Localitatea Ciumăfaia (Chomafaya, Chamafaya) şi aşezarea dispărută Bizo/Bizoteleke, din hotarul satului Chidea, trebuie considerate, pe baza informaŃiilor din 1304418, 1307419 şi 1315420, ca fiind locul de origine al familiei Wass, ale cărei posesiuni au cunoscut, desigur în secolul al XIIlea, o considerabilă extindere în direcŃia văii Fizeşului. Nobilii din Căianu, cu o afimare destul de consistentă pe parcursul secolului al XIV-lea, sunt o ramură a familiei nobiliare din Deuş421, care a dat şi un vicevoievod al Transilvaniei în epoca lui Ladislau Kán422. În aceeaşi epocă a lui Ladislau Kán, favorabilă nobilimii locale, a fost înregistrată spectaculoasa afirmare a lui Ioan Theke, Nicolae Bothus şi Andrei Ördög (Wrduk)423, ale căror stăpâniri se întindeau pe Vezi T. Sălăgean, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Afirmarea regimului congregaŃional, Cluj-Napoca, 2003, p. 197-198, 243-244. 418 DIR III. 41, 387-388; Jakó II. 43. 419 DIR III. 57-58, 391; Jakó II. 68. 420 DIR III. 243-244; Jakó II. 256-257. 421 DRH XI. 47, 356, 470. 422 T. Sălăgean, op. cit., p. 261, 397. 423 A. A. Rusu, Începuturile cetăŃii medievale de la Bologa, în Acta Musei Porolissensis, IV, 1980, p. 415. 417

170

văile Borşei şi Lonei. În Chidea (Kyde, Kide)424, Giula (Gyula)425, Măcicaş (Machkas, Mochkas), Mera426, Nădăşelu427, Suceag sau Sumurduc428 întâlnim familii deŃinătoare ale unor poziŃii respectate în comunitatea nobiliară şi în structurile instituŃionale ale comitatelor Dăbâca şi Cluj. Din aceeaşi zonă avem, de asemenea, o atestarea sigură a unei stăpâniri a neamului Ogmand, al cărui strămoş întemeietor este menŃionat în Gesta Hungarorum. Demn de a fi remarcat este faptul că această stăpânire se află pe cursul Someşului Mic, în apropierea Jucului429, şi nu pe una dintre văile afluenŃilor acestuia. Vechimea acestor stăpâniri este evidenŃiată şi de extrema fragmentare a acestora, constatabilă deja în secolul al XIII-lea. Aceste familii şi altele câteva, deŃinătoare ale unor drepturi străvechi – cu excepŃia lui Ştefan al Vlea, în perioada ducatului său transilvănean, nici unul dintre suveranii Arpadieni nu a făcut confiscări şi reatribuiri de proprietăŃi în această zonă –, sunt cele care au reuşit să se ridice la statutul nobiliar, adaptându-se unei evoluŃii istorice sinuoase; sunt vârfuri ale unor structuri privilegiate locale, ale unei elite militare care şi-a afirmat rolul în secolele XI-XII, extinzându-şi stăpânirile către centrul şi răsăritul DIR VI. 170, 662. DIR III. 57-58, 391; Jakó II. 68. 426 DIR II. 470-471; III. 226, 405; 177. 427 DIR II. 468-469; III. 225-226; 226, 405. 428 DIR II. 49-50; Jakó I. 238. DRH XI. 74-77, 245-247, 305-307, 436-437, 446-447, 495, 516-518, 534-535, 585. DRH XII. 183-185, 205-209, 247-252, 285-291. DRH XIII. 125-128, 299-300, 433-434, 546, 679-680. 429 Jakó II. 569. 424 425

171

Transilvaniei o dată cu expansiunea în această direcŃie a hotarelor regatului. AlŃi reprezentanŃi ai vechii categorii privilegiate din această zonă, integraŃi structurilor castrelor regale – în regiunea la care ne referim este localizată, de asemenea, singura menŃiune transilvană a „iobagilor naturali” (ioubagionum naturalium) sau „iobagilor Sfântului Rege”430 – sau aparŃinând categoriei micilor deŃinători de pământuri, nu au reuşit să facă faŃă exigenŃelor epocii Arpadiene târzii şi aceleia Angevine, ajungând, cu timpul, să fie asimilaŃi categoriilor sociale lipsite de privilegii. RezistenŃa acestei categorii deposedate, încercarea sa de a îşi redobândi vechile libertăŃi constituie, în opinia noastră, singura explicaŃie cu adevărat plauzibilă a marelui conflict intern care a tulburat aceste regiuni în secolul al XV-lea: este vorba despre răscoala de la Bobâlna, ridicare a micilor nobili şi a reprezentanŃilor fostelor categorii semiprivilegiate din această regiune care – fapt fără nici un alt echivalent în istoria Transilvaniei medievale – se definesc ca fiind o „obşte a locuitorilor maghiari şi români” (universitas regnicolarum hungarorum et valahorum). Aria de desfăşurare a acestei mişcări, care se suprapune aproape până la detaliu peste suprafaŃa „Ńării ultrasilvane” incipiente a cărei configuraŃie am prezentat-o în lucrarea de faŃă, ne îndeamnă să vedem în răscoala de la Bobâlna una dintre consecinŃele îndepărtate ale „strângerii de mână” de la Aşchileu. Veridicitatea relatării referitoare la înŃelegerea de la Aşchileu a fost pusă sub semnul întrebării într-o serie de lucrări recente, ai căror autori au văzut în ea o licenŃă 430

Jakó I. 67.

172

propagandistică a lui Anonymus, alcătuită cu scopul de a legitima dominaŃia ungară asupra teritoriului intracarpatic431. În afara argumentelor istorice care o pun sub semnul întrebării, prezentate în rândurile de mai sus, această interpretare suferă de o carenŃă logică fundamentală: „strângerea dreptei” de la Esculeu nu oferă nici un fel de argument pentru consolidarea unor drepturi ale cuceritorilor; ea aparŃine, dimpotrivă, unei categorii de înŃelegeri care recunosc drepturile şi libertăŃile unor populaŃii supuse pe calea armelor. Din aceeaşi categorie mai face parte, bunăoară, pacta conventa „a regelui Coloman”, care reglementează raporturile regalităŃii ungare cu aristocraŃia croată. Acest document este un fals; cu toate acestea, după cum se ştie, el ilustrează vechi drepturi şi realităŃi istorice autentice, recunoscute ca atare de Regatul Ungar. Acest fals nu a fost însă realizat în interesul puterii suverană ci, dimpotrivă, în interesul acelora care încercau să îşi asigure păstrarea sau redobândirea unor vechi privilegii. În ceea ce priveşte înŃelegerea de la Esculeu, relatarea Notarului Anonim prezintă aceleaşi trăsături. Nimeni nu poate afirma, fireşte, că ea ar putea avea caracterul unei descrieri exacte a unor evenimente atât de timpurii. Acest episod este, probabil, repovestit, sau poate chiar reinventat, pe baza unor informaŃii şi tradiŃii existente în secolul al XII-lea. Aceste tradiŃii aveau însă menirea de a justifica şi explica drepturile şi libertăŃile păstrate (sau, poate, doar revendicate) în această arie din nordul Transilvaniei de către urmaşii celor cuceriŃi. Vezi A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 126, 207; S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p. 174-175; I-A Pop, Românii şi maghiarii, p. 183. 431

173

Adoptarea instituŃiei voievodale de către cuceritorii maghiari. De statutul special al acestei stăpâniri maghiare timpurii şi de raporturile specifice stabilite între cuceritori şi cuceriŃi în această arie teritorială trebuie legată adoptarea titulaturii şi a instituŃiei voievodale de către conducătorii Transilvaniei medievale. Şi în acest caz, este mai puŃin important dacă relatarea Notarului Anonim este o descriere exactă a evenimentelor de la cumpăna secolelor IX/X sau doar o expresie a modului în care aceste evenimente erau percepute de contemporanii săi. Gesta Hungarorum face, în orice caz, foarte clar faptul că, în secolele XI-XII, momentului „alegerii” conducătorului ungar de către notabilii Ńării cucerite îi era acordată o importanŃă, practic, fundamentală. Acest fapt ar trebui să presupună adoptarea de către Tuhutum, pe lângă titlul de gyula, care îi conferea autoritatea asupra grupului de războinici pe care îl conducea, a unei titulaturi care să ilustreze drepturile care îi fuseseră conferite ca urmare a acestei alegeri şi autoritatea sa asupra populaŃiei locale. În orice caz, din regiunile nordtransilvănene – şi, mai cu seamă, din zona care a reprezentat nucleul comitatului medieval Dăbâca – provin, la începutul secolului al XIII-lea, singurele atestări cunoscute ale numelui propriu Voiouoda, purtat de membri ai elitei locale: un comite de Dăbâca în 1214432, un sutaş în 1219433. Transformarea tilului voievodal în nume propriu a urmat, fără îndoială, un parcurs istoric similar aceluia al titlului de gyula; în nordul Transilvaniei acest proces a fost, probabil, simultan şi 432 433

DIR I. 60-61; Jakó I. 67. DIR I. 95; Jakó I. 99.

174

paralel, lucru firesc pentru două instituŃii perfect echivalente. Elita acestei regiuni era, în orice caz, familiarizată cu ambii termeni; ea şi numai ea poate fi considerată, pe baza datelor de care dispunem până în acest moment, aceea care a realizat transmi-terea titlului voievodal către conducătorii Transilvaniei medievale. Modalitatea în care s-a realizat această transmitere şi data la care titlul voievodal a fost preluat de către conducătorii Transilvaniei nu pot fi deocamdată decât aproximate, în absenŃa unor repere documentare certe. Este plauzibil ca dualitatea titulaturii să se fi păstrat – sau poate chiar consolidat – ca urmare a cuceririi Bălgradului; izvoarele sunt însă prea sumare pentru a ne oferi vreun argument solid în acest sens. Primul purtător al titlului de voievod al Transilvaniei atestat documentar – Leustachius, menŃionat în 1176434 – ar putea fi identificat cu un anume Eustachius, atestat în 1164 în calitatea de comite de Dăbâca435. Această identificare sugerează, la rândul ei, legătura instituŃiei voievodale cu aria teritorială nord-transilvăneană. Preluarea instituŃiei voievodale de către conducătorii maghiari ai incipientei „Ńări ultrasilvane”, asigurarea prestigiului regional al acesteia şi transmiterea ei către demnitarul care exercita, în numele regelui, atribuŃiile suveranităŃii asupra Transilvaniei din evul mediu central şi târziu nu se puteau realiza, în orice caz, decât în baza unei înŃelegeri de tipul aceleia descrise de Notarul Anonim.

434 435

Jakó I. 12. P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 274.

175

CAPITOLUL 8 LOCALIZAREA REŞEDINłEI LUI GELOU Până după mijlocul secolului al XX-lea, o mare parte a cercetătorilor care acceptau mărturia Notarului Anonim au propus localizarea reşedinŃei ducelui Gelou în zona actualei localităŃi Gilău. Vestigiile romane de aici erau cunoscute încă din evul mediu. Din această zonă provin numeroase monumente sculpturale, inscripŃii, piese arhitectonice, o mare parte a acestora aflându-se astăzi în colecŃiile Muzeului NaŃional de Istorie a Transilvaniei. În 1943, castrul roman din localitate a fost identificat pe teren, fiind cercetat arheologic în 1951 şi 1956, apoi, de această dată sistematic, în perioada 1976-1985436. În mod firesc, s-au formulat supoziŃii referitoare la prezenŃa reşedinŃei lui Gelou într-o zonă în care vestigiile romane sunt abundente. Acestea nu au putut fi însă confirmate de investigaŃiile arheologice efectuate până în prezent. Cu începere din anii ’60 ai secolului al XX-lea, a dobândit din ce în ce mai mult teren ipoteza localizării reşedinŃei lui Gelou la Dăbâca, pe măsura extinderii cercetărilor arheologice efectuate la acest obiectiv. Pentru numeroşi cercetători, această ipoteză s-a transformat aproape în certitudine. Însă, după cum am mai arătat, identificarea cetăŃii de reşedinŃă a lui Gelou cu fortificaŃia de la Dăbâca întâmpină numeroase obstacole. În primul rând, cronologia absolută propusă 436

RepCj, p. 223.

de coordonatorii cercetărilor de la acest obiectiv pentru primele două faze ale funcŃionării cetăŃii a fost pusă adeseori sub semnul întrebării. Încercarea entuziastă de a pune în legătură incendiul general care a marcat sfârşitul primei etape a funcŃionării cetăŃii cu războiul dintre Tuhutum şi Gelou437 s-a dovedit, în orice caz, foarte greu de acceptat438. Sfârşitul primei etape de funcŃionare a cetăŃii nu poate fi datat la începutul secolului al X-lea, aşa cum s-a crezut la un moment dat, ci spre sfârşitul aceluiaşi secol sau începutul celui următor. Ea ar trebui pusă, cel mai probabil, în legătură cu expediŃia regelui Ştefan I împotriva ducelui transilvănean Geula, desfăşurată în 1002 sau 1003439. Pe de altă parte, amplasamentul cetăŃii de la Dăbâca nu se potriveşte cu descrierea Notarului Anonim, care ne spune că reşedinŃa lui Gelou era situată în imediata apropiere a Someşului. După cum am mai arătat, Anonymus foloseşte adverbul iuxta pentru a indica existenŃa unui contact nemijlocit între termenii puşi în relaŃie prin intermediul acestuia. Or, Dăbâca este situată pe valea laterală a Lonei, la 10-11 km distanŃă de cursul Someşului Mic, fără posibilitatea stabilirii unui contact vizual direct cu albia acestuia, aşadar fără nici o relaŃie nemijlocită cu râul Zomus. Dăbâca nu are, de asemenea, nici o legătură cu zona de desfăşurare a operaŃiunilor militare descrise de Notarul Anonim, faŃă de care are o poziŃie excentrică440. P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 112-113. A. Madgearu, Românii, p. 163; v. şi A. A. Rusu, Castelarea carpatică, p. 82-83. 439 Ibidem. 440 A. Madgearu, Românii , p. 165; I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 177. 437 438

177

În plus, Dăbâca nu este situată în aria iniŃială de aşezare a maghiarilor în Transilvania, zona în care aceasta este situată părând să fi avut un alt statut decât teritoriul preluat în stăpânire directă de „Tuhutum” şi urmaşii săi. Reconstituirea domeniului acestei cetăŃi ridică numeroase probleme, legate atât de întinderea acestuia, cât şi de momentul constituirii sale. Procesul din 1306, prin care un membru al neamului Borsa revendică un sat, Pâglişa, care aparŃinuse cetăŃii, situat în imediata apropiere a acesteia, sat pe care declară că l-ar fi stăpânit ab antiquo, este unul dintre cazurile cele mai frapante, cu atât mai mult cu cât congregaŃia nobiliară a Transilvaniei acceptă această mărturie a Borşeştilor441. O astfel de situaŃie nu poate fi întâlnită în zona Gilăului, în care domeniile ecleziastice, succesoare ale marelui domeniu regal care a existat aici până în epoca lui Ladislau I sau Coloman I, nu au fost niciodată confruntate cu asemenea contestări. Se poate spune că nu mai există astăzi nici un argument acceptabil în sprijinul localizării la Dăbâca a reşedinŃei lui Gelou. Este, însă, posibil ca localitatea să fi existat în perioada pe care o cercetăm, din moment ce pe platoul din apropierea cetăŃii au fost descoperite vestigii ale unei aşezări din secolul al VIII-lea. În cimitirul acestei aşezări – necropolă de incineraŃie, aparŃinând grupului Mediaş442 – a fost descoperită o aplică de bronz turnată, de tip avar, din secolul al VIII-lea443. 441 Pataki J., Anjou királyaink és a két román vajdaság, Cluj/Kolozsvár, 1944, p. 16-17; Jakó II. 51. 442 I. M. łiplic, Necropolele de tip Mediaş din Transilvania, în ActaMN, 39-40/II, 2002-2003, p. 17. 443 K. Horedt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986, p. 61; A. Madgearu, Românii, p. 164-165.

178

Chiar dacă ridicarea fortificaŃiei, în prima fază a acesteia, pare să se fi produs candva pe parcursul secolului al X-lea, mai probabil către mijlocul acestui secol, nu este imposibil ca funcŃia de centru politic a localităŃii să fi precedat şi să fi determinat ridicarea cetăŃii. Dăbâca este situată în centrul uneia dintre unităŃile teritoriale care alcătuiau „Ńara” stăpânită de Gelou şi cucerită de maghiari la cumpăna dintre secolele al IX-lea şi al X-lea. Ea putea avea, prin urmare, rolul unui centru secundar de putere, subordonat centrului politic principal situat în bazinul superior al Someşului Mic. O altă ipoteză a propus localizarea reşedinŃei lui Gelou la Cluj-Mănăştur444, unde a fost cercetată arheologic o fortificaŃie de pământ şi lemn de nu foarte mari dimensiuni (cca. 220 x 98 m)445. Această cetate este situată, într-adevăr, pe o terasă din imediata apropiere a Someşului Mic, în interiorul celei mai timpurii zone de aşezare a maghiarilor în Ardeal. Cetatea a avut dealtfel, în secolele XI-XIII, funcŃia de centru militar şi administrativ al comitatului Cluj, până la distrugerea sa de către mongoli, la 11 aprilie 1241. Localizarea este sprijinită, prin urmare, de o întreagă serie serie de argumente care-i lipsesc Dăbâcii. Problema pare a fi reprezentată, în acest caz, de insuficienŃa argumentelor arheologice clare care să susŃină existenŃa acestei cetăŃi în perioada cuceririi Transilvaniei de către maghiari. Petru Iambor, cel care a efectuat, împreună cu Ştefan Matei, cercetarea arheologică a incintei fortificate de la Cluj-Mănăştur, a 444 445

Şt. Pascu, în Istoria Clujului, Cluj-Napoca, 1974, p. 53, 56-61, 64. P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 121-125.

179

ajuns în cele din urmă la concluzia că „prima fortificaŃie” de aici „a fost ridicată la cumpăna veacurilor al IX-lea şi al X-lea”446. Cele mai timpurii materiale arheologice descoperite aici aparŃin însă mai degrabă unei perioade ceva mai târzii a secolului al Xlea, prima fază a aşezării părând a fi contemporană cu etapa I a fortficaŃiei de la Dăbâca447. Există, de asemenea, alte câteva posibile impedimente care pun sub semnul întrebării această identificare. La începuturile sale, aşezarea nu pare să fi fost una îndeajuns de importantă pentru a fi potrivită rolului de reşedinŃă a unui conducător448. Chiar dacă am ajuns la concluzia că Gelou nu era un „duce” foarte puternic, ne-am putea aştepta, totuşi, ca reşedinŃa sa să ne ofere ceva mai multe semne de prosperitate. De asemenea, dacă aceasta ar fi fost reşedinŃa lui Gelou, ne-am putea aştepta să găsim semne ale unei schimbări de statut a acestei fortificaŃii, ca urmare a cuceririi maghiare. Or, cu excepŃia jumătăŃii superioare a unei aplici de centură de bronz, databilă în prima jumătate a secolului al X-lea449, nu dispunem de alte indicii ale unei prezenŃe maghiare semnificative în acest loc, după cum nu dispunem, de asemenea, nici de semnale ale unei eventuale distrugeri sau abandonări a fortificaŃiei. Pare, prin urmare, ceva mai plauzibilă ipoteza ridicării acestei fortificaŃii în secolul al X-lea, de către cuceritorii maghiari ai „Ńării P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 122. A. Madgearu, Românii, p. 169-171. 448 Opinia îi aparŃine lui A. Madgearu, Românii, p. 181: „această fortificaŃie era doar una de refugiu, care nu ar putea fi considerată reşedinŃă voievodală”. 449 A. Madgearu, Românii, p. 169-170. 446 447

180

ultrasilvane”. O eventuală clarificare a acestei situaŃii ar putea fi adusă doar de reluarea cercetării arheologice a acestei fortificaŃii. Până atunci, propunerea privind localizarea reşedinŃei lui Gelou la Cluj-Mănăştur nu poate fi respinsă cu desăvârşire. O altă ipoteză tentantă, dezvoltată succesiv de Kurt Horedt şi Alexandru Madgearu, propune localizarea reşedinŃei lui Gelou pe locul anticului oraş roman Napoca, ale cărui ruine erau încă vizibile în evul mediu timpuriu. Ipoteza îşi are originea în cercetările lui Paul Niedermaier, care localizează castrum Clus, reşedinŃă a comitatului cu acelaşi nume, atestat la 1177, în zona aşa-numitei CetăŃi Vechi (Ovár), cea mai veche incintă fortificată a Clujului medieval, cu o suprafaŃă de aproximativ 5-7 ha, situată în zona PieŃei Muzeului şi a străzilor înconjurătoare450. Niedermaier crede, de asemenea, că acest castrum medieval ar fi refolosit incinta unui castru roman de cohortă, care ar fi putut fiinŃa aici înaintea constituirii municipiului Napoca451. Un asemenea castru de cohortă nu a fost însă identificat pe teren, nici în zona CetăŃii Vechi şi nici în vreo alta de pe teritoriul Napocii romane. Nu există nici o dovadă – ba este chiar foarte puŃin probabil – că incinta acestui castru roman ar fi fost una din piatră, şi nici că aceasta ar fi fost conservată după constituirea municipiului Napoca. Reutilizarea sa în epoca medieval-timpurie nu este, aşadar, decât o simplă prezumŃie. Este adevărat, în schimb, că zidul medieval de incintă al CetăŃii Vechi, pe latura sa vestică, are temelia adosată, spre interior, zidului de P. Niedermaier, Geneza centrului istoric clujean în lumina planimetriei sale, în ActaMN, 16, 1979, p. 201-213. 451 Ibidem, p. 206. 450

181

incintă al oraşului roman, realizat din blocuri mari fasonate, cu temelia mai adâncă cu 1 metru faŃă de cea medievală452. Acest lucru dovedeşte că traseul zidului roman era cunoscut în perioada ridicării incintei CetăŃii Vechi, fără a ne oferi însă indicii asupra datării acesteia. Pornind de la aceste supoziŃii, Kurt Horedt a formulat ipoteza potrivit căreia reşedinŃa lui Gelou – pe care, trebuie s-a spunem, Paul Niedermaier o localizează la Cluj-Mănăştur453 – ar fi fost situată în zona fostului oraş Napoca, cel mai probabil în zona CetăŃii Vechi454. La rândul său, Alexandru Madgearu a dezvoltat această ipoteză, aducând o serie de argumente suplimentare în sprijinul ei. Astfel, descoperea mormintelor maghiare de la Cluj, aparŃinând primei generaŃii de cuceritori maghiari ai „Ńării lui Gelou”, ar putea fi legată de existenŃa în epocă, pe locul anticului oraş Napoca, a unei aşezări de o anumită importanŃă. O asemenea localizare a reşedinŃei în vale, mai puŃin uzuală în epocă, ar fi fost impusă de rolul pe care această fortificaŃie şi l-ar fi asumat, acela de a controla comerŃul cu sare455. Astfel formulată, ipoteza nu a putut fi confirmată de cercetările arheologice, care, trebuie s-o spunem, au fost destul de ample în ultimii ani. În aria CetăŃii Vechi, înspre care s-a îndreptat până acum atenŃia susŃinătorilor acestei ipoteze, cel mai vechi nivel medieval clar conturat nu este anterior secolului al XIII-lea456. Argumentul referitor la aşezarea unui RepCj, p. 130. P. Niedermaier, op. cit., p. 206. 454 K. Horedt, Siebenbürgen, p. 132-133. 455 A. Madgearu, Românii, p. 183. 456 RepCj, p. 130, situaŃie confirmată de cercetările ulterioare. 452 453

182

grup maghiar la Cluj nu este nici el îndeajuns de concludent. Nu avem nici o certitudine că aici avem de-a face cu osemintele membrilor celui mai important grup maghiar stabilit pe valea Someşului. Este posibil să fie vorba doar de un grup de războinici care avea, într-adevăr, misiunea de a controla comerŃul cu sare. Nu poate fi exclusă însă cu desăvârşire existenŃa, pe locul fostului oraş roman, a unei/unor localităŃi de o anumită importanŃă, eventual chiar fortificate, în perioada timpuriu-medievală, fără a putea fi aduse însă, în stadiul actual al cunoştinŃelor, precizări referitoare la datarea şi la amplasarea teritorială a acestora. Mormintele descoperite în PiaŃa Unirii, la nordvest de biserica Sf. Mihail, aparŃinând unei necropole databile în secolele XI-XII457, ar putea fi eventual asociate şanŃului postroman suprins la est de grupul statuar dedicat regelui Matia Corvinul458. DiferenŃele de nivel constatabile pe străzile situate de jur-împrejurul actualei PiaŃă a Unirii ar putea trăda existenŃa, în zona acestei pieŃe, a unui obiectiv arheologic, posibil o fortificaŃie medieval-timpurie, cu o suprafaŃă aparent superioară aceleia a incintei fortificate de la ClujMănăştur459. În acest caz, prezenŃa în zona acestei prezumtive incinte a unei necropole de sec. XI-XII – situaŃie întâlnită şi în cazurile altor fortificaŃii de pământ şi lemn (Ortelec-Zalău, Cuzdrioara, ClujRepCj p. 128. Noi descoperiri au fost realizate de dr. Cosmin Rusu (MNIT) în cursul cercetărilor din 2005-2006. 458 InformaŃii oferite de Carmen Ciongradi, Emilian Bota şi Valentin Voişian (MNIT), autorii cercetării arheologice. 459 ObservaŃiile îi aparŃin conf. dr. Alexandru Diaconescu, de la Facultatea de Istorie a UniversităŃii „Babeş-Bolyai” din ClujNapoca, căruia îi mulŃumim şi pe această cale. 457

183

Mănăştur), după pierderea funcŃiei militare iniŃiale – ar putea sugera că perioada de funcŃionare a acestei presupuse fortificaŃii ar putea coborâ până în secolul al X-lea. Nici această supoziŃie nu este, deocamdată, susŃinută de probe arheologice concludente. Indiciile existente nu pot fi însă cu desăvârşire ignorate. Pentru clarificarea acestei situaŃii, reluarea cercetărilor arheologice sistematice din zona PieŃei Unirii ar fi, cu siguranŃă, binevenită. În sfârşit, o altă posibilitate ar fi aceea a localizării reşedinŃei lui Gelou în chiar localitatea de care este legat numele său: Gilău. Denumirea Gilăului, apropiată fonetic şi, posibil, semantic de termenul gylas/gyula, ar putea deriva fie de la titulatura, fie de la numele unui conducător local. Numele românesc al localităŃii Gilău, cu varianta Gelău, face trimitere directă la forma Gelou, consemnată de Anonymus, faŃă de care forma maghiară a toponimului, Gyalu, este mai îndepărtată460. Potrivit analizei lui Virgil Ciocâltan, Gelău şi Gelou redau grafic acelaşi cuvânt, în condiŃiile în care vocala o din Gelou reprezintă transpunerea în textul latin a sunetului românesc ă, ca în Copus pentru Căpuş, menŃionat în acelaşi context461. Din punct de vedere etimologic, numele Gelou a fost considerat de origine maghiară, salvă, turcică, ba chiar şi latină sau gepidă (aceste din urmă variante fiind însă mai puŃin probabile)462. Mai recent, Stelian Brezeanu a propus 460 V. Ciocâltan, ObservaŃii referitoare la românii din Cronica Notarului Anonim al regelui Bela, în Revista de istorie, 40, 5/1987, p. 450. 461 Ibidem. 462 N. Drăganu, Românii în secolele IX-XIV pe baza topnimiei şi onomasticei, Bucureşti, 1933, p. 428-432; V. Ciocâltan, op. cit., p.

184

derivarea numelui Gelou din rădăcina dacică gel-, despre care se presupune că avea înŃelesul de „nestăpânit, puternic”463. Asocierea numelui unui conducător cu cel al localităŃii sale de reşedinŃă este mai plauzibilă decât aceea cu locul în care personajul respectiv ar fi fost învins şi ucis. Cu toate acestea, nici această din urmă variantă nu poate fi cu totul exclusă464. În această perioadă timpurie Gilăul pare să fi avut un rol economic perfect compatibil cu deŃinerea funcŃiei de centru politic. Localitatea constituia, în epocă, un punct nodal al drumurilor care legau exploatările salifere şi aurifere de pe valea Arieşului şi din zona Cojocna – Sic de Biharea, centrul ducatului lui Menumorout. Principala cale de comunicaŃie dintre valea Someşului Mic şi cea a Arieşului (cu salinele şi exploatările sale aurifere) era, în această perioadă, drumul dintre Turda şi Gilău. Pe traseul acestuia au fost instalate, din vechime, o întreagă serie de aşezări maghiare (sau cu un procentaj relativ important al populaŃiei maghiare)465, a căror prezenŃă într-o asemenea zonă ar fi, în alte condiŃii, greu de explicat. Este vorba despre localităŃile Luna de Sus (prima atestare terra et villa Louna 1298466), Vlaha (Olafanes, Olafernes, 450-451; A. Madgearu, Românii, p. 135-137; Idem, The Romanians, p. 99-101; I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 180-182. 463 S. Brezeanu, Jiu-Gelou. Istorie şi lingvistică, în Timpul istoriei, I, Memorie şi patrimoniu. In honorem emeritae Ligia Bârzu, Bucureşti, 1997, p. 241-242. 464 I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 176. 465 T. Rotariu, coord., Studia Censualia Transsilvanica. Recensământul din 1850. Transilvania, Cluj-Napoca, 1996, p. 100135. 466 DIR II. 439.

185

Olafenes, 1332-1334467), Săvădisla (Sanctus Ladislaus, 1332468), Liteni (Leta, 1322469), Valea IerŃii (parte componentă a localităŃii Băişoara, majoritar românească – Banya 1426, Olahbanya 1438, Jarabanya 1461470), Iara (Zara, 1288471) şi Moldoveneşti (Turdavar, 1291472). Pentru protecŃia aceluiaşi drum a fost ridicată cetatea de la Moldoveneşti, identificată cu castrum Turda, cea dintâi reşedinŃă a comitatului omonim473, menŃionată documentar în 1075, în legătură cu vama sării care se percepea aici474. Situată pe Dealul CetăŃii (Várhegy), în punctul în care Arieşul iese din defileul MunŃilor Apuseni, pe un platou situat la aproape 200 de metri înălŃime faŃă de albia râului, această cetate îndeplinea un rol care nu poate fi explicat satisfăcător decât într-un context în care drumul dintre salinele de pe valea Arieşului şi valea Someşului Mic avea o importanŃă economică remarcabilă. Cetatea de la Moldoveneşti, situată în centrul Ńării Arieşului, îndeplinea, se pare, funcŃiile de centru regional prin care era exercitat controlul asupra regiunilor saliferă şi auriferă, dar şi asupra structurilor instituŃionale aparŃinând populaŃiei locale din văile înconjurătoare. Moldoveneştiul (cetatea Turda) era şi o vamă a sării, DIR V. 130, 146, 211. DIR V. 130, 146. 469 DIR IV. 48. 470 Suciu I. 62. 471 DIR II. 295. 472 DIR II. 355. 473 K. Horedt, Cea mai veche cetate feudală din Transilvania: cetatea Turda de la Moldoveneşti, în idem, ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII, Bucureşti, 1958, p. 132-145. 474 DIR I. 1. 467 468

186

fapt atestat de diploma regală din anul 1075 – legătura dintre cetate şi drum devenind, astfel demonstrabilă. Este posibil ca importanŃa politică şi economică a Gilăului să fi fost reflectată în organizarea timpurie a vieŃii ecleziastice catolice din teritoriul intracapatic. O tradiŃie a situării în această localitate a celui mai vechi sediu al episcopiei catolice a Transilvaniei pare să fi existat încă în secolul al XVI-lea, din moment ce umanistul român Petru More a putut sugera – stârnind reacŃia dezaprobatoare a lui Anton Verancsics – transferul la Gilău a scaunului episcopal din Alba Iulia475. Pe baza datelor de care dispunem până în acest moment, localizarea reşedinŃei celei mai timpurii a episcopiei transilvănene în nordul Transilvaniei este cel puŃin plauzibilă. Unul dintre argumentele cele mai consistente în acest sens a fost adus de Kristó Gyula, care a remarcat faptul că domeniile episcopale atestate documentar până în secolul al XIII-lea erau localizate, aproape în totalitatea lor, în nordul Transilvaniei, ele lipsind, în schimb, aproape cu desăvârşire în împrejurimile oraşului Alba Iulia476. O analiză a distribuŃiei geografice a acestor domenii ne arată, însă, că singurul dintre acestea situat între hotarele „Ńării ultrasilvane” din secolul al X-lea este tocmai domeniul Gilăului. Cea mai timpurie informaŃie despre posesiunile episcopiei se regăseşte în diploma regală din 1246. Aceasta menŃionează existenŃa a şase domenii majore: Alba Iulia, în comitatul Alba; Herina şi Domneşti, în comitatul Dăbâca; 475 I.-A. Pop, NaŃiunea română medievală: solidarităŃi etnice româneşti în secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1998, p. 124-126; v. şi A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 139-140. 476 Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 118-124.

187

Gilău, în comitatul Cluj; Zalău şi Tăşnad, în comitatul Solnoc477. O listă de posesiuni episcopale ceva mai târzie, din 1282, cuprinde un număr de 13 domenii, celor şase mai sus-citate adăugându-li-se Şardu (cmt. Alba), Sâncraiu (cmt. Turda), Cluj, Căpuşu şi Izvoru Crişului (cmt. Cluj), Ebes (cmt. Satu Mare) şi Barátpüspöki (cmt. Bihor)478. Aşadar, singurul domeniu episcopal cu o întindere apreciabilă despre care se poate crede că ar data din perioada cea mai timpurie a funcŃionării acestei instituŃii ecleziastice este cel din bazinul superior al Someşului Mic, regiune pe care o considerăm a fi nucleul central al „Ńării ultrasilvane”. Acest domeniu şi-a păstrat, până târziu în epoca modernă, denumirea de „domeniu al Gilăului”, fapt care pare să pună în evidenŃă cea mai importantă dintre localităŃile acestei regiuni. Surprinzător, deşi indică cu precizie configuraŃia domeniilor timpurii ale episcopiei transilvane, Kristó Gyula acceptă localizarea „primei reşedinŃe” a episcopiei la Dăbâca479, localitate în preajma sau în apropierea căreia nu au existat niciodată domenii episcopale. Sediul iniŃial al episcopiei trebuie căutat acolo unde, în epoca arpadiană, se aflau domeniile sale cele mai extinse: anume la Gilău, şi nu în altă parte. În plus, afirmarea Dăbâcii pare să dateze dintr-o perioadă în care transferul reşedinŃei episcopale la Alba Iulia fusese deja realizat.

Jakó I. 201; Kristó, op. cit., p. 119-120. Jakó I. 391; Kristó, op. cit., p. 120. 479 Kristó Gy., op. cit., p. 124. Ipoteza a fost lansată de Karácsonyi J., A honfoglalás és Erdély, în Katholikus Szemle, 10, 1896, p. 472. 477 478

188

Marea problemă este reprezentată, în cazul Gilăului, de precaritatea argumentelor arheologice care ar putea sprijini această ipoteză. În această localitate şi în apropierea ei nu au fost descoperite urme arheologice clare care să dateze din această epocă. Pe de altă parte, cercetările arheologice efectuate pe platoul care domină centrul comunei, unde se afla castrul alei Siliana şi unde a fost ridicat castelul episcopal de mai târziu, nu au fost încă finalizate. Continuarea acestora ar putea aduce informaŃii relevante asupra locuirii medievale. Este demnă de a fi menŃionată în acest context o fortificaŃie medieval-timpurie situată în MunŃii Gilăului, la 12 km de această localitate, pe valea Someşului Cald. Este vorba despre un platou situat pe un promontoriu al vârfului Fărcaşul, situat în hotarul satului Lăpuşteşti, la confluenŃa pâraielor Râşca şi Fărcaşu cu Someşul Cald. Pe teren sunt vizibile urmele a două valuri de pământ şi a două impresionante şanŃuri de apărare săpate în stâncă, adânci de 4 m şi late de 9, respectiv 11 m. PorŃiunea din platou înconjurată de aceste elemente de fortificare este etajată, partea cea mai înaltă având dimensiunile de 15 x 7.50 m. Sondajul realizat aici de specialiştii Muzeului NaŃional de Istorie a Transilvaniei a adus la lumină, pe lângă câteva fragmente preistorice, şi ceramică din secolele VIII-IX (ornamentată cu mănunchiuri de linii paralele şi ondulate) şi XIII-XIV480. Ceramica medieval-timpurie descoperită aici este asemănătoare Ferenczi J., Ferenczi I., Ferenczi I., Aşezarea întărită feudaltimpurie de la Lăpuşteşti (com. Râşca, jud. Cluj), în ActaMN, 31/I, 1994, p. 305-320; A. Madgearu, Românii, p. 197; P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 263, n. 169. 480

189

cu aceea din peşterile CălăŃea (com. Aştileu, jud. Bihor, situată pe valea Crişului Repede) şi Sura de Mijloc (sat Crăciuneşti, com. BăiŃa, jud Hunedoara)481, iar utilizarea acestei fortificaŃii în perioada constituirii şi existenŃei „Ńării ultrasilvane” poate fi considerată sigură. Potrivit unor tradiŃii locale, această fortificaŃie ar fi purtat numele de „Cetatea Someşului”. Această fortificaŃie ar fi putut juca, eventual, rolul de reşedinŃă a unui conducător local din perioada de constituire a „Ńării ultrasilvane”, aşa cum se prezenta ea în perioada cuceririi sale de către maghiari. Nu este însă uşor de crezut că fortificaŃia de la Lăpuşteşti şi-a păstrat această funcŃie şi după afirmarea acestei formaŃiuni politice, care trebuie pusă în legătură cu controlarea drumului de uscat al sării, îndreptat către „ducatul” bihorean. Este de presupus că reşedinŃa conducătorului unei asemenea entităŃi politice a coborât către o poziŃie care să îi îngăduie supravegherea acestui drum, posibil într-o locaŃie încă neidentificată din zona actualei localităŃi Gilău sau, poate, într-una dintre locaŃiile deja propuse de pe teritoriul actualului municipiu Cluj-Napoca.

481

A. Madgearu, Românii, p. 197.

190

CAPITOLUL 9 VECINII „łĂRII LUI GELOU” Am prezentat în capitolele precedente argumentele care fac posibilă reconstituirea teritoriului Ńării stăpânite de Gelou. Am arătat, de asemenea, că terra ultrasilvana a fost cel dintâi teritoriu intracarpatic („transilvănean”) luat în stăpânire de către maghiari, acesta reprezentând nucleul unei stăpâniri de sine stătătoare dezvoltate pe parcursul secolului al X-lea şi integrate, cândva după Anul O Mie, într-o Ungarie devenită între timp regală şi creştină. Pentru a face credibilă reconstituirea pe care o propunem am considerat necesară extinderea acestei analize asupra teritoriilor cu care se învecina formaŃiunea politică de pe valea Someşului Mic. Vom încerca în cele ce urmează, în măsura în care izvoarele ne îngăduie acest lucru, să prezentăm câteva date şi să formulăm o serie de ipoteze asupra statutului politic şi structurii acestor teritorii, valorificând, în acest context, şi concluziile rezultate din analiza formaŃiunii teritoriale nordtransilvănene din aria Someşului Mic. Valea Fizeşului pare să fi reprezentat o unitate teritorială ce dispunea de structuri politice specifice. Situată în afara sferei de autoritate teritorială a stăpânirii ungare timpurii de pe valea Someşului Mic, cel puŃin în primele decenii care au urmat constituirii acesteia, valea Fizeşului nu a fost probabil inclusă în mai vechea structură teritorială condusă, potrivit lui

Anonymus, de Gelou. Linia de indagines care desparte văile Fizeşului şi Someşului Mic trebuie să fi fost constituită pe parcursul primei jumătăŃi a secolului al X-lea, ea reprezentând, în acel moment, limita răsăriteană a teritoriului stăpânit de maghiarii stabiliŃi pe valea Someşului Mic. Pe traseul acestei linii de „prisăci” nu au fost identificate, până în prezent, toponime de origine non-maghiară. Integrarea văii Fizeşului în stăpânirea maghiară a fost realizată printr-un salt al hotarelor către cumpăna de ape dintre văile Fizeşului şi Meleşului. Linia răsăriteană de prisăci, cea care desparte valea Fizeşului de cea a Meleşului, marchează, fără îndoială, o etapă ulterioare a extinderii teritoriale a stăpânirilor maghiare, realizată după integrarea stăpânirilor transilvănene ale neamului Gyula în regatul ungar. Această linie de delimitare constituie, de asemenea, un hotar firesc şi natural; cu câteva abateri nesemnificative, ea reprezintă şi astăzi limita administrativă dintre judeŃele Cluj şi BistriŃa-Năsăud. Atestarea documentară este una semnificativă, posibil indiciu al faptului că perioada de funcŃionare a acestei lunii fortificate a fost una relativ îndelungată. Linia de prisăci BonŃ-Mociu a suferit, probabil, consolidări semnificative în perioada războaielor ungaro-pecenege de pe parcursul secolului al XI-lea. Lungimea acestei linii este una apreciabilă: coborând către bazinul hidrografic al Mureşului, ea descrie traseul unei frontiere care nu putea data, în orice caz, dintr-o perioadă mai timpurie. LocalităŃile cu un procent semnificativ al populaŃiei maghiare de pe traseul acestei linii sau din zona centrală a văii – Unguraş, Sânmărghita, Sânmărtin, Nireş, Diviciorii Mari, Târguşor, Buza, Feldioara, 192

Cătina, Lacu şi Puini – şi-ar putea avea originea în colonizările efectuate în perioada de consolidare a liniei fortificate din secolul al XI-lea. Aceste aşezări de populaŃie maghiară s-au produs, în cele mai multe cazuri, la o dată destul de târzie faŃă de aşezarea iniŃială a ungurilor pe valea Someşului Mic. Este vorba despre o populaŃie cu rosturi militare, de oameni cu atribuŃii de apărători ai graniŃei, distribuiŃi într-o perdea de-a lungul acestei frontiere, în care pot fi remarcate câteva puncte de concentrare strategice (Unguraş, Buza). O menŃiune specială trebuie acordată localităŃii Cătina, a cărei primă atestare datează din 1327, sub numele de Kathana – „soldat, militar”482. Locuitorii acestei aşezări îndeplineau, probabil, o funcŃie similară acelora din localităŃile, întemeiate mai de timpuriu, care poartă numele İr (sau un nume format din acesta). Denumirea este unică în spaŃiul transilvănean, pledând pentru o întemeiere mai târzie. Localitatea a fost întemeiată, cu certitudine, pe un pământ „regal”. Intrarea sa în posesia neamului Wass s-a petrecut, odată cu întreaga vale a Fizeşului, nu mai devreme de sfârşitul secolului al XII-lea. În 1359, Cătina (Katana) făcea încă parte dintr-un domeniu destul de întins; împreună cu łagu (Cheegh) şi Feldioara (Felduar), ea reprezenta, la data respectivă, o quarta filialis a soŃiei magistrului Toma, fiul lui Dionisie de Măierău (Monyorow)483 – nobila doamnă fiind născută Wass. În această fază a cercetărilor, alte date suplimentare sunt greu de obŃinut. Câteva dintre localităŃile văii poartă denumirile unor hramuri de biserici, argument în favoarea unor 482 483

Suciu I. 129; DIR IV. 223. DRH, XI, 392-393.

193

colonizări ulterioare, realizate, eventual, pe parcursul secolului al XII-lea. Aşezările de colonişti germani din bazinul hidrografic al Fizeşului datează, se pare, din aceeaşi perioadă. PuŃini numeroşi, aceştia par a fi fost puternic afectaŃi şi de invazia mongolă din 1241-1242. Cu excepŃia aşezării medieval-timpurii de la łaga, zona nu a beneficiat de investigaŃii arheologice sistematice. Cetatea de pământ care a dat numele localităŃii Feldioara (dar care se află, în realitate, în hotarul satului Buza), nu a fost cercetată arheologic; descoperirile întâmplătoare nu au scos la lumină, până acum, materiale arheologice medievale484. Pentru Adrian A. Rusu, denumirea de Földvár („cetate de pământ”, magh.) ar desemna existenŃa unei fortificaŃii deja părăsite în epoca medievală, recognoscibilă însă în teren sub forma unei circumvalaŃii de pământ485. Nu credem, însă, că trebuie exclusă reutilizarea cetăŃii în secolul al XI-lea şi integrarea sa în sistemul unei linii fortificate care avea, cu siguranŃă, nevoie de susŃinerea unei fortificaŃii de acest tip. Refolosirea cetăŃilor preistorice şi antice de către medievali reprezintă în orice caz, potrivit aprecierii aceluiaşi reputat specialist, un fenomen „cu totul notabil”486. În contextul funcŃionării acestei linii întărite trebuie semnalat tezaurul monetar descoperit la Frata, alcătuit din 120 de denari de argint din timpul lui Ladislau I, cel mai mare din această epocă din nordul Transilvaniei487. RepCj, p. 195-196. A. A. Rusu, Castelarea carpatică, p. 79. 486 Ibidem, p. 76-77. 487 F. Pap, Repertoriu numismatic al Transilvaniei şi Banatului sec. 1120. Despre circulaŃia monetară în Transilvania şi Banat sec. 11-20, 484 485

194

Centrul politic al acestei formaŃiuni a fost, probabil, situat în zona centrală a văii Fizeşului, acolo unde se vor afirma, mai târziu, centrele de putere ale familiilor nobiliare care o controlau. Una dintre cele mai plauzibile candidate la acest statut este łaga, localitate care îşi va lega numele de acela al familiei Wass488 şi în care au fost făcute descoperiri arheologice importante aparŃinând evului mediu timpuriu489. Trebuie remarcat însă faptul că în localităŃile łaga, Năsal şi Sântejude, populaŃia maghiară, potrivit datelor recensământului din 1850, depăşeşte doar cu puŃin 10% din numărul total al locuitorilor. După integrarea sa în structura teritorială teritorială a stăpânirii maghiare şi pe măsura expansiunii acesteia către răsărit, s-a dezvoltat, în sudul regiunii, drumul dintre Căianu şi Buza, cea mai importantă arteră de comunicaŃie între vestul şi răsăritul Transilvaniei până în secolul al XIVlea. La aceeaşi limită sudică a văii, localitatea Palatca ar putea să-şi datoreze numele, de origine slavă, unui eventual statut de reşedinŃă a unui conducător local490. Este interesant de remarcat faptul că, după preluarea ei sub control ungar, această vale a fost integrată în comitatul Dăbâca, şi a reprezentat, foarte probabil, unul dintre primele domenii ale cetăŃii regale de acolo. ComiŃii de la Dăbâca par să avut atribuŃii legate de apărarea graniŃelor de atunci ale Cluj-Napoca, 2002, p. 81. Tezaurul a fost descoperit întâmplător în anul 1952. Monedele erau depuse într-un vas ceramic. 488 A. W. Kovács, The History of the Wass de Czege Family, Hamburg, 2005, p. 43-65. 489 D. Protase, łaga. Două aşezări din perioada finală a etnogenezei românilor (sec. IV-VI şi sec. VII-VIII), Cluj-Napoca, 2003. 490 Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 56.

195

regatului împotriva atacurilor pecenege. Linia de indagines BonŃ-Mociu a fost realizată, probabil, sub coordonarea lor, iar valea Fizeşului a devenit un teritoriu supus direct autorităŃii acestora. Nucleul teritorial de la confluenŃa Someşurilor. La confluenŃa celor două Someşuri, în partea de vest a localităŃii Cuzdrioara (municipiul Dej)491, se află o circumvalaŃie cu diametrul de aproximativ 50 de metri, înconjurată de un şanŃ cu o deschidere de cca. 16 m. Valul de pământ, cu lăŃimea la bază de 7-9 m, destul de bine păstrat, are astăzi o înălŃime care variază între 3 şi 6 m. Deasupra şi în miezul valului se observă un strat de pământ ars de culoare roşie-cărămizie cu mult cărbune, ce pare să provină de la un incendiu puternic care a mistuit partea lemnoasă a fortificaŃiei492. După distrugerea cetăŃii, interiorul incintei a fost transformat în cimitir. În colecŃia Muzeului NaŃional de Istorie a Transilvaniei se află câteva inele de tâmplă din bronz cu capete apropiate, găsite cu ocazia săpării gropilor de mormânt, care datează din secolul al XI-lea şi fac parte din inventarul mormintelor descoperite în această necropolă. Cetatea este cunoscută cu numele de cetatea chazarilor (Kozar, Kozarwar), de la care şi-a luat numele şi localitatea, atestată în documente în anul 1235493. Este posibil ca fortificaŃia să fi constituit la un moment dat centrul unei structuri teritoriale de graniŃă, aparŃinând stăpânirii maghiare din Pannonia, eventual încadrat cu luptători de origine chazară. Situarea în această arie a unuia dintre centrele P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 103. Ibidem. 493 DIR I. 216, 227, 253. 491 492

196

viitorului comitat Solnoc ar putea fi considerată mai plauzibilă decât alte ipoteze formulate până acum. Comitatul Solnoc s-a dezvoltat din structurile militare însărcinate cu apărarea drumului de apă al sării nordtransilvănene, mai important din punctul de vedere al statului ungar din Pannonia decât drumurile de uscat. După cum s-a mai arătat, nucleul politico-militar de la Cuzdrioara-Dej acoperea o arie teritorială restrânsă, fiind protejat de trei puncte de strajă care au lăsat urme în toponimie: Alewr, Urişor, CJ (3.4); Vrlman, Vrman, Orman, Orman, CJ (3.5); Fel Ewr, Felewr, Uriu de Sus, CJ (3.8). El nu putea funcŃiona decât în legătură cu un centru de putere situat la capătul traseului fluvial al sării, aşadar în Câmpia Tisei. Acest centru putea fi reprezentat fie de ducatul lui Menumorout, dacă configuraŃia teritorială a acestuia a corespuns descrierii lui Anonymus, fie chiar de statul moravian. Nu pare plauzibil ca moravienii primei jumătăŃi a secolului al IX-lea – perioada de apogeu a afirmării istorice a acestui stat timpuriu-medieval –, să se fi oprit la marginea exterioară a regiunii salifere a Transilvaniei, în condiŃiile absenŃei unor obstacole redutabile care să împiedice pătrunderea lor în această direcŃie. Exploatările de sare de lângă Dej, legate de teritoriile dominate de moravieni prin artera navigabilă a râului Someş, nu puteau fi, în orice caz, un obiect al pretenŃiilor nucleului de dominaŃie bulgară din sudul şi centrul Transilvaniei. PrezenŃa în regiune a chazarilor este susŃinută de argumente toponimice – Kozar, Kozarvar, „Cetatea Chazarilor” (Cuzdrioara)494, Chazarteluke (Cesariu)495 – Jakó I. 175 [1234-1235]. Suciu I. 134; DIR IV. 102. Dispărută, pe teritoriul actualei comune łaga (CJ). 494 495

197

acesta din urmă reprezentând o posibilă dovadă a influenŃei pe care structura teritorială de la confluenŃa Someşurilor o putea exercita asupra văii Fizeşului. La rândul său, Anonymus îi menŃionează pe chazari printre supuşii lui Menumorout, sugerându-ne chiar faptul că aceştia alcătuiau pătura conducătoare a stăpânirii acestuia496. De asemenea, câteva date toponimice şi arheologice par să confirme legătura dintre chazari şi ducatul bihorean497. Pe parcursul secolului al X-lea acest nucleu se afla, aproape neîndoilenic, sub controlul ducatului ungar din Pannonia, de sub conducerea urmaşilor lui Árpád; hotarul dintre acest nucleu şi „Ńara ultrasilvană” a lui Gyula, reflectat în toponimie, a fost moştenit de delimitarea administrativă dintre comitatele Dăbâca şi Solnocul Interior, care a constituit, până în secolul al XIII-lea, şi limita nordică a Voievodatului Transilvaniei. Zona Călatei. Regiunea cuprinsă între izvorul Crişului Repede şi MunŃii Pădurea Craiului a fost, până în secolul al XV-lea, una exterioară Transilvaniei propriu-zise. ApartenenŃa sa la comitatul Bihor şi dependenŃa sa ecleziastică de episcopia de Oradea sunt atestate de timpuriu, iar importanŃa şi persistenŃa toponimelor Căpuş de la vestul Gilăului ne arată că, şi în evul mediu timpuriu, această zonă aparŃinea „ducatului” bihorean, şi nu „Ńării ultrasilvane” de pe valea Someşului Mic. Dealtfel, după am am mai Anonymus XI: et terram illam habitarent gentes cozar qui dicuntur. A. Madgearu, Voievodatul lui Menumorout în lumina cercetărilor recente, în Analele UniversităŃii din Oradea, IstorieArheologie, 11, 2001, p. 39-41; Idem, Românii în opera Notarului Anonim, p. 137. 496 497

198

arătat, această dependenŃă se află în acord cu principiile de delimitare teritorială ale epocii, care respectau cu destulă stricteŃe liniile cumpenelor de ape. În zona Călatei se regăseşte, de asemenea, toponimul Marothlaka (Morlaca, CJ), care a fost pus în legătură cu numele „ducelui” bihorean Menumorout şi a bunicului acestuia, Morut498. În acelaşi timp, numele localităŃii Kalatha, Kalata (Călata, CJ), care, prin extindere, a dat numele întregii zone, provine de la termenul turcic kal’at / kalaat, cu sensul principal de „cetate”499. Nu avem, în această zonă, atestări ale pecenegilor sau cumanilor; toponimul kalat ar putea avea, prin urmare, o origine khazară sau kavară, prezenŃa acestor populaŃii fiind atestată pe teritoriul ducatului bihorean. Trebuie să remarcăm faptul, singular în Transilvania, că acest toponim nu a suferit transformarea în GalaŃi, specifică zonelor de convieŃuire româno-pecenegă. Această realitate sugerează o suprapunere directă a cuceritorilor maghiari peste un eventual grup khazar (kavar) de păzitori ai hotarelor, cu excluderea, în acest caz, a oricărei intermedieri româneşti. În ceea ce priveşte posibila localizare a acestei cetăŃi, zona Călatei este una destul de generoasă în oferte: un deal CetăŃel, situat între Ciuleni şi CălăŃele, a fost considerat de Şt. Ferenczi ca fiind propice pentru ridicarea unei fortificaŃii, deşi periegheza efectuată acolo nu a oferit urme arheologice500; toponime de tipul „Cetate”, „Dealul CetăŃii”, „Măgura CetăŃii”, L. Borcea, I. łepelea, Menumorut, Bucureşti, 1988, p. 95; Marothlaka, 1493, v. Suciu I. 408. 499 Pentru care vezi S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p. 131-145, care a scăpat însă din vedere acest toponim. 500 RepCj 113. 498

199

„Cetatea de pământ” sau „Cetatea Lupilor” sunt atestate la Huedin, Bicălatu sau Bedeciu501. Trebuie să reŃinem, de asemenea, şi posibilitatea ca prin termenul kalat să fi fost desemnată, în realitate, o tabără întărită sau o altă formă de fortificare ceva mai puŃin evoluată, specifică unor războinici ai stepei, care să prezinte doar asemănări minimale cu ceea ce înŃelegem astăzi prin termenul „cetate” şi care să nu lase în teren urme arheologice foarte evidente502. În ceea ce priveşte denumirea maghiară a acestei regiuni, Kalotaszeg, ar putea fi reŃinută eventual interpretarea pe care Stelian Brezeanu o propune pentru termenul szeg („sec”): acesta putea desemna, în evul mediu timpuriu, un teritoriu aflat în legătură cu o prisacă sau cu o cetate, o „pustie”, o zonă de frontieră militară aflată sub controlul nemijlocit al regelui/suveranului503. Acesta a fost, neîndoielnic, şi statutul acestei regiuni: la începutul secolului al XIV-lea, în momentul ridicării cetăŃii de la Bologa şi al constituirii domeniului acesteia, cea mai mare parte a aşezărilor zonei Călatei aparŃineau încă domeniului regal504. Originile acestui statut datează dintr-o epocă în care aici au fost aşezaŃi RepCj 54-55, 232. Dacă acceptăm pentru kalat doar sensul de „cetate” de tip tradiŃional (de pământ-lemn sau piatră), relaŃia cuvânt-lucru nu poate fi demonstrată nicăieri în cazurile toponimelor GalaŃi din Transilvania şi Banat. S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p. 135-136, poate oferi în acest sens doar toponime foarte comune, de tipul „Cetatea Veche” (GalaŃi/Făgăraş), sau atestări ale unui castrum sau forum (!) Byssenorum (GalaŃi/Banat). 503 S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p. 198-260; despre Kalothazegh, p. 210, 252. 504 A. A. Rusu, Începuturile cetăŃii feudale de la Bologa, în AMP, 4, 1980, p. 406-407, 420 (fig. 2). 501 502

200

locuitori cu rosturi şi privilegii militare, regiunea fiind organizată ca o „marcă” de frontieră. Nord-Estul Transilvaniei. Pecenegii. Este posibil ca ameninŃarea pecenegă asupra Ńării lui Gelou, menŃionată de Notarul Anonim, să fi fost o realitate ceva mai târzie, specifică perioadei celei de a doua cuceriri. În acest caz, am putea accepta ideea că pecenegii s-au instalat în alte regiuni ale Transilvaniei în acelaşi fel şi poate pe aceeaşi bază ca şi maghiarii în nord-vestul acesteia. Cele două populaŃii au trăit în condiŃii similare şi au avut sisteme de organizare asemănătoare. Formele iniŃiale de stabilire a raporturilor cu populaŃiile cucerite nu puteau să fi fost, la rândul lor, foarte diferite. În general, în întreaga parte de răsărit a Transilvaniei (la Eresteghin, Odorheiul Secuiesc, BreŃcu, Cozieni, Sf. Gheorghe, Dârjiu, Reci, Joseni) au fost descoperite, izolat, morminte sau piese considerate a fi „caracteristice culturii materiale vechi maghiare”, care au fost puse în legătură cu campaniile purtate de maghiari împotriva pecenegilor în acele părŃi505. Este, însă, un semn de întrebare dacă atribuirea etnică este corectă, şi dacă aceste piese şi morminte nu aparŃin, de fapt, altor populaŃii pătrunse în spaŃiul intracarpatic în perioada respectivă. Marele semn de întrebare în legătură cu atribuirea acestora este dat de hiatusul cronologic existent între aceste vestigii din secolul al X-lea şi cele legate de colonizarea secuilor, în secolul al XII-lea.

505

Erdély története, I, p. 205.

201

SituaŃia existentă în nord-estul Transilvaniei la începutul secolului al X-lea nu este uşor de reconstituit. Este firesc să presupunem existenŃa în regiune a unor structuri teritoriale de tipul văilor şi grupurilor de văi, la fel ca în celelalte zone ale Transilvaniei. Toponimia este aici mai puŃin generoasă, datorită bulversărilor produse în perioada finală a evului mediu timpuriu, prin prezenŃa în zonă a pecenegilor, urmată de aşezarea coloniştilor germani. Merită, totuşi, subliniată prezenŃa la Rodna-ŞanŃ a unui toponim dublat: „rogna”, însemnând „şanŃ” în slava veche, şi „şanŃ”, cuvânt care are acelaşi înŃeles în limbile română şi maghiară. La fel ca alte regiuni din estul şi sudul Transilvaniei, în această zonă a fost înregistrată o prezenŃă pecenegă, ale cărei urme se regăsesc în toponimia regiunii. O villa Paganica, numită şi Besenew alias Heidendorff (azi Viişoara, BN)506, este situată nu departe de GalaŃii BistriŃei, localitate atestată în secolul al XIV-lea sub formele Galoz, Golaz, Goloz, Galaz507. Acest toponim este considerat de Stelian Brezeanu a fi de origine pecenegă, derivat din termenul kalat, „cetate”508. Până spre jumătatea secolului al XI-lea, nord-estul Transilvaniei pare să se fi aflat încă în afara controlului direct al regatul ungar, neputând fi exclusă varianta prezenŃei în această zonă a unei elite pecenege, similar situaŃiei din łara Oltului509. Bissenii au fost însă, cu siguranŃă, încadraŃi şi în sistemul Suciu II. 427; S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p. 135. 507 Suciu I. 250. 508 S. Brezeanu, op. cit., p. 134-135. 509 Pentru care vezi D.N. Busuioc-von Hässelbach, łara Făgăraşului în secolul al XIII-lea. Mănăstrirea cisterciană CârŃa, Cluj-Napoca, 2001, I, p. 171-338, II, p. 7-118. 506

202

militar de apărare a acestei frontiere regatului, până în perioada colonizării germane510. Cercetările arheologice de la Şirioara, întreprinse în 1963, nu au reuşit să ducă la formularea unor concluzii clare legate de data ridicării cetăŃii de pământ şi lemn din această localitate511. Destul de redusă ca suprafaŃă, fortificaŃia a avut două faze de funcŃionare. Prima dintre acestea s-a încheiat prin distrugerea şi incendierea cetăŃii în secolul al XI-lea, probabil în legătură cu evenimentele din 1068, când, la Chiraleş (Kyrieleys), localitate aflată la 2 km spre sud, a avut loc o luptă între maghiari şi pecenegi. În apropierea cetăŃii au fost surprinse urme de locuire precare, aparŃinând unei aşezări modeste, cu materiale arheologice datate, larg, în secolele X-XII512. Pe baza informaŃiilor existente până în prezent, ridicarea acestei cetăŃi nu poate fi în nici un caz datată înainte de a doua jumătate a secolului al X-lea, neputând fi însă exclusă nici apariŃia sa mai târzie. A doua fază de funcŃionare începe din secolul al XI-lea, când cetatea constituia, probabil, centrul unei structuri militare de frontieră a regatului ungar, poate un mic comitat de graniŃă aflat sub conducerea unui comes confinii513. Urme ale organizării acesteia s-au DiscuŃia recentă a problemei la A. Madgearu, Români şi pecenegi în sudul Transilvaniei, în Z.K. Pinter, I.M. łiplic, M.E. łiplic, RelaŃii interetnice în Transilvania (secolele VI-XIII), Bucureşti, 2005, p. 111-120. 511 M. Rusu, Şt. Dănilă, Cetatea feudal timpurie de la Şirioara, în File de istorie, 2, 1972, p. 42-66; P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 9699; A. Madgearu, The Romanians, p. 122. 512 P. Iambor, op. cit., p. 99. 513 Despre comitatele (mărcile) de frontieră în Ungaria medievală v. Gy. Györffy, Die Entstehung der ungarischen 510

203

păstrat în toponimie (de ex. Bylokol, Bylok, vechea denumire a localităŃii Domneşti, BN514), ele supravieŃuind colonizării germane. Odată cu colonizarea germană, acest comitat de frontieră a dispărut, funcŃiile sale defensive fiind preluate de coloniştii germani din Rodna şi BistriŃa. Ulterior colonizării, ceea ce mai rămăsese din domeniul cetăŃii de la Şirioara – între altele, localităŃile Herina şi Domneşti – a intrat, prin donaŃie regală, în posesia episcopiei Transilvaniei. Integrarea celei mai mari părŃi a Transilvaniei de nord-est în comitatul Dăbâca reprezintă un argument al faptului că extinderea fermă a autorităŃii regale ungare în aceste regiuni s-a produs în secolele XI-XII, în perioada de afirmare a cetăŃii de la Dăbâca, când comiŃii care îşi aveau reşedinŃa aici erau cei mai importanŃi demnitari regali din Transilvania de nord. łara Arieşului. Dincolo de limita meridională a „Ńării lui Gelou”, marcată de toponimele care se regăsesc pe înălŃimile dintre Cluj şi Turda, se întindea o „Ńară” a Arieşului care păstrează, la rândul ei, caracteristicile structurale ale unităŃilor teritoriale întâlnite în bazinul Someşului Mic. Reconstituirea hotarelor acestei „Ńări”, păstrate, în bună măsură, în limitele administrative ulterioare ale comitatului şi Burgorganisation, în Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungariae, 28, 3-4/1976, p. 334-335. A. A. Rusu, Castelarea carpatică, p. 95-96, admite, pentru Şirioara, un asemnea statut. Pentru raporturile unor asemenea structuri cu liniile întărite din Transilvania v. I. M. łiplic, ConsideraŃii cu privire la liniile întărite de tipul prisăcilor din Transilvania (sec. IX-XIII), în Acta Terrae Septemcastrensis, 1, 2002, p. 149-150. 514 Suciu I. 206.

204

arhidiaconatului Turda, nu prezintă dificultăŃi majore. Aceste hotare respectau, de asemenea, principiul cumpenei apelor. Asemeni comitatului Turda de mai târziu, łara Arieşului se întindea, probabil, până la izvoarele râului cu acelaşi nume; aici, ea se învecina, pe crestele munŃilor, cu structurile politice existente în zona bihoreană. Limita nordică a Ńării este marcată, după cum am văzut deja, prin toponimele prezente pe linia cumpenei de ape dintre bazinele hidrografice ale Arieşului şi Someşului Mic. Vechiul hotar dintre „Ńara Arieşului” şi „voievodatul Bălgradului” este marcat printr-un număr de toponime extrem de interesante, care ne oferă indicii asupra vechimii acestuia. La sud de valea Arieşului, la limita bazinului hidrografic al acestui râu, întâlnim toponimele Căpuş (deal, în hotarul satului Moldoveneşti) şi Pânda Mare (deal, între Valea Plăieşti, care se varsă în Arieş, şi valea Stejerişului, afluent al Mureşului). În imediata apropiere a acestuia din urmă, pe aceeaşi linie a înălŃimilor care delimitează bazinele hidrografice ale Arieşului şi Mureşului mijlociu, se află un Deal al Grinzilor. La o foarte mică distanŃă de vărsarea Arieşului în Mureş sunt situate, de asemenea, două localităŃi purtând numele Gerend (Grind), iar la răsărit de lunca Arieşului, în apropierea satului Urca, se află o Coastă a Grindului. Dacă aceasta din urmă este, probabil, de pus în legătură cu unul dintre cele două sate cu numele Gerend situate în apropierea acesteia, o asemenea posibilitate poate fi considerată exclusă în cazul toponimului din apropierea satului Stejeriş. Toponimul grind este, cu certitudine, unul de origine slavă. El a fost preluat, din slavă, atât în limba 205

română, cât şi în maghiară. El desemnează, în acest caz, o „îngrăditură”, un sistem de fortificare cu bârne (grinzi) care închidea, probabil, accesul dinspre Mureş către valea Arieşului, într-o epocă în orice caz anterioară cuceririi ungare. Acest sistem de marcare a hotarelor poate fi considerat o variantă a „prisăcilor” situate pe înălŃimile împădurite. Păstrarea acestor toponime în forma lor iniŃială, nesubstituite de termenul maghiar gyepő, constituie un foarte clar indiciu al faptului că maghiarii nu au reutilizat această linie fortificată. Este posibil, prin urmare, ca luarea în stăpânire de către maghiari a Bălgradului să fi fost realizată fie la foarte scurt timp după cucerirea văii Arieşului – fapt care făcea inutilă reorganizarea acestei graniŃe fortificate – fie împreună cu aceasta, în cazul apartenenŃei acestei Ńări la sistemul politic al voievodatului Bălgradului. În ceea ce priveşte limita răsăriteană a acestei formaŃiuni teritoriale, ea este ceva mai greu de surprins, datorită procesului de extindere către răsărit a comitatului Turda. Punctul de trecere de la Căpuşul de Câmpie (Kopus Superior, 1318; Kapus, 1335)515 a apărut, bunăoară, într-o epocă mai târzie; el face parte din linia de prisăci ridicată împotriva ameninŃării pecenege dinspre răsăritul Transilvaniei – continuare către sud a liniei Unguraş-Cătina. Indicii în acest sens sunt oferite, de asemenea, de limitele răsăritene ale arhidiaconatelor Cluj şi Turda, care nu au însoŃit expansiunea către răsărit a comitatelor respective. Un toponim semnificativ, aflat de această dată în interiorul văii Arieşului, ne oferă un posibil indiciu 515

Suciu I. 126.

206

asupra structurii interne a acesteia. Este vorba despre dealul numit „PorŃile de Fier”, situat la sud de cele trei înălŃimi purtând numele de Straja şi de localitatea Iuriu de Câmpie, în apropierea Turzii, între Valea Sărată şi Valea Florilor. Acest punct marca locul obligatoriu de trecere şi, deci, de încasare a vămii pe aşa-numitul „drum al voievodului”516, menŃionat în 1366, în preajma hotarului dintre stăpânirile nobililor de Rediu şi moşia Cean, în apropierea izvorului Văii Sărate. Acest drum – cel mai important din zonă până în perioada deschiderii drumului direct dintre Cluj şi Turda – nu urma anticul traseu al drumului roman, cum s-a crezut până acum, ci pe acela al actualei căi ferate, îndreptându-se, pe la Straja Mare, către Cojocna. Toponimul „PorŃile de Fier” nu se află în legătură cu o linie de indagines; el pare să marcheze limita nucleului central al „Ńării Arieşului”, a teritoriului aflat sub controlul direct al stăpânitorilor ocnelor de sare de la Turda. Dominarea salinelor de către avari, bulgari, maghiari – în primele secole după instalarea acestora din urmă în regiune – s-a exercitat prin concentrarea pârghiilor de control într-o arie restrânsă; ele sunt situate, practic, în lunca Arieşului, dealurile împădurite din vecinătate reprezentând, probabil, doar un teritoriu controlat de la distanŃă. Localitatea Ceanu Mare517 (poate şi Ceanu Mic – Thwrchan „Ceanu [de pe valea] Turului” –, deşi prima

DRH XIII. 170-173: quandam viam que vocatur Woyadauta. Atestat 1293, Chan (Suciu I. 129). Localitatea Ceanu Mic, atestată mult mai târziu – 1489, Thwrchan, „Ceanu [de pe valea] Turului” la Suciu I. 129 – nu .

516 517

207

atestare sigură a acesteia este mai târzie518) ar putea fi pusă în legătură cu acest nucleu central al łării Arieşului. O variantă etimologică admisibilă ar putea deriva acest toponim de la cuvântul türcic khan (cu sensul de „conducător”), indicând existenŃa unei structuri militare subordonate fie stăpânitorilor bulgari ai „Voievodatului Bălgradului”, fie, mai probabil, acelora avari care îi precedaseră. Între cele două localităŃi se află localitatea numită astăzi Aiton, pusă de unii cercetători în legătură cu Ahtum / Ajton, adversarul lui Ştefan I de pe valea inferioară a Mureşului, sau cu urmaşi ai acestuia care s-ar fi refugiat în Ardeal după înfrângerea lor de către primul rege al Ungariei519. În łara Arieşului pot fi sesizate, prin urmare, două zone destul de clar delimitate, cu un statut evident diferit: una situată în lunca Arieşului, caracterizată prin prezenŃa stăpânitorilor care au dominat regiunea din punct de vedere politic şi economic, interesaŃi de exploatarea Ocnelor Turzii şi de asigurarea transportului sării, şi o mai vastă zonă împădurită, care prezenta un interes mai scăzut pentru aceşti stăpânitori. În principal, sarea extrasă de la Turda era transportată pe calea fluvială a Mureşului, către regiunile balcanice şi centraleuropene care reprezentau o importantă piaŃă de desfacere pentru acest produs. łara Arieşului se afla probabil, în secolul al IXlea, în legătură cu „voievodatul Bălgradului”, cu atât mai mult cu cât cea mai importantă cale de exportare 518 519

Atestat sigur doar la 1489, Thwrchan (Suciu I. 129). Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 180.

208

a sării extrase aici era Mureşul. Terminologia acestei ocupaŃii a rămas până târziu în evul mediu una slavă520, dovadă a amplorii pe care o luase comerŃul cu sare în perioada anterioara cuceririi ungare. Această „Ńară” avea însă o identitate proprie, argumente în acest sens fiind oferite de existenŃa liniei de întărituri de la limita sa sudică şi de atestarea toponimică a funcŃionării unor instituŃii slave. Cel mai semnificativ indiciu în acest sens ne este oferit de numele localităŃii Sând (transformat în mod stupid, după 1918, în Sănduleşti, CJ)521, termen care, în slava veche, însemna „judecător” (de unde originea cuvântului ”osândă”), şi care face trimitere la vechea instituŃie medievală a sândiei, prezentă pe o arie destul de vastă în sudul Transilvaniei, dar niciodată atestată în nordul acestei provincii522. Este posibil ca acesta să fi fost un vechi loc de judecată, centru politic sau loc de desfăşurare a adunărilor judiciare din vechea ”Ńară” a Arieşului. Dealul şi valea Sândului îşi iau numele, probabil, nu de la instituŃia ca atare, ci de la aşezarea omonimă. Ele subliniază însă importanŃa localităŃii, care şi-a impus denumirea asupra unei înălŃimi importante şi a văi pe care este situată. Nu putem să nu remarcăm în acest context faptul că, AmbarcaŃiunile folosite pentru transportul sării pe Mureş, menŃionate documentar în 1248 – Jakó I. 208, DIR I. 334-335, 426-427 – erau denumite cu termenul kerep, de origine slavă. 521 Suciu II. 106. 522 Despre instituŃia sândiei în sudul Transilvaniei vezi D. Prodan, Despre sîndie, în Cercetări de lingvistică, Cluj, 7, 1/1962, p. 143-147; V. Căliman, Sîndia în łara Bârsei, în Cumidava, 3, 1969, p. 151-155. V. şi V. Păcală, Monografia comunei Răşinari, Sibiu, 1915, p. 44-45. 520

209

întâmplător sau nu, locul tradiŃional de reunire a congregaŃiilor generale ale Transilvaniei atestate cu începere de la sfârşitul secolului al XIII-lea, situat pe valea Arieşului, la Villa Cruciferorum (Cristiş/ Oprişani, astăzi cartier al municipiului Turda), se află la o distanŃă de doar cca 6 km de actuala localitate Sănduleşti, şi la doar cca. 1 km de confluenŃa Arieşului cu valea Sândului. „Voievodatul Bălgradului”. În urmă cu mai bine de o jumătate de secol, Kurt Horedt lansa în istorigrafia românească ipoteza existenŃei unui aşanumit „voievodat al Bălgradului”, formaŃiune teritorială pe care o punea în legătură cu o eventuală stăpânire bulgară exercitată în zona Transilvaniei centrale523. Realitatea existenŃei în secolele IX-X a unui centru politic important în zona Alba-Iulia şi legăturile sale cu łaratul Bulgar a fost argumentată de o serie de lucrări recente524. Cercetările efectuate, bazate în K. Horedt, Voievodatul de la Bălgrad – Alba Iulia, în Studii şi cercetări de istorie veche, 5, 3-4/1954, p. 487-512. 524 A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 187-195; Cs. Szalontai, Kritische Bemerkungen zur Rolle der Bulgaren im 9. Jahrhundert in der Grossen Ungarischen Tiefebene und in Siebenbürgen. / Kritikai észrevételek a bolgárok szerepéröl a 9. századi Nagyalfölden és Erdélyben, în A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve. Studia Archaeologica, 6, 2000, p. 263-286; A. Madgearu, The Romanians, p. 132-141; Idem, Transylvania and the Bulgarian Expansion in the 9th and 10th Centuries A.D., în ActaMN, 39-40/II, p. 41-62; I. M. łiplic, ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc, p. 117-120, 137-190; A. Dragotă, Aspecte de multiculturalitate spirituală, p. 27-46; Z. K. Pinter, A. Dragotă, I. M. łiplic, Piese de podoabă şi vestimentaŃie la grupurile etnice din Transilvania (sec. VII-XII), Alba Iulia, 2006, p. 44-48. 523

210

principal pe argumente arheologice, au reuşit să reconstituie întinderea aproximativă a enclavei teritoriale care constituia regiunea centrală a unui nucleu politic interesat de controlarea exploatărilor de sare din centrul Transilvaniei. Această enclavă – zonă de instalare a cuceritorilor maghiari din secolul al Xlea, care se suprapune peste aria teritorială controlată anterior de bulgari, aceştia înlocuindu-i la rândul lor, în aceeaşi regiune, pe mai vechii stăpânitori avari – trebuie înŃeleasă ca reprezentând zona centrală a unei structuri teritoriale mai ample, dominate mai mult sau mai puŃin direct de către stăpânitorii Bălgradului, alcătuită pe baza unor principii similare acelora identificate în nordul Transilvaniei. În ceea ce priveşte toponimia, o reluare a analizei a acesteia ar putea completa informaŃiile oferite deja de Kurt Horedt în 1958 – şi acestea, însă, îndeajuns de relevante, în special în ceea ce priveşte vechea demarcaŃie existentă pe cumpăna de ape dintre bazinele Târnavelor şi Oltului transilvănean, reprezentând limita nordică iniŃală a teritoriului de colonizare săsesc. Alte toponime, puse recent în evidenŃă: Agârbiciu – toponimul Straja (Wartberg, Warteburg), unde s-a descoperit o circumvalaŃie necercetată arheologic, dar atribuită epocii medievale525; Boarta, com. Şeica Mare – punctul Straja, pe vârful unui deal cu pante terasate artificial şi cu urme arheologice preistorice526; Bogatu Român (Nagykerék), com. Păuca – Dealul Presăcii, materiale 525 S. A. Luca, Z. K. Pinter, A. Georgescu, Repertoriul arheologic al judeŃului Sibiu (situri, monumente arheologice şi istorice), Sibiu, 2003, p. 28. 526 Ibidem, p. 56.

211

arheologice preistorice şi dacice527; Brateiu – locul numit Nisipuri-Prisacă, cu aşezare de bordeie din sec. 4-5, 5-8 şi 12-13528. De asemenea, trebuie menŃionată localitatea Presaca (Székásgyepő, Kerschdorf), comuna Păuca; prima atestare Kysseukuhna, „ocna mică”, 1280529. Toponimele din sud-vestul Transilvaniei – Presaca Ampoiului, Presaca / Lăpugiu de Sus, respectiv Poarta de Fier (Vaskapu) – par să marcheze, la rândul lor, vechiul hotar dintre structura teritorială cu centrul la Bălgrad şi entităŃile politice din zona cursului inferior al Mureşului. Trebuie să remarcăm, în acelaşi context, faptul că limita răsăriteană a arhidiconatului Cluj, foarte puŃin extinsă dincolo de linia de indagines dintre Unguraş şi Cătina, este continuată spre sud de limita dintre arhidiaconatele Turda şi Telegd, la rândul ei continuată de linia de demarcaŃie dintre comitatul Târnava şi teritoriul secuiesc. în pofida depăşirii sale în faza târzie a colonizării săseşti (sec. XIII), această linie a constituit limita nordică iniŃială a teritoriului de colonizare săsesc. În ceea ce priveşte organizarea internă a teritoriului care poate fi astăzi atribuit „voievodatului Bălgradului”, putem remarca prezenŃa în această regiune, pe lângă toponimului Sând de lângă Turda, discutat mai sus, a Sâncelului de pe valea Târnavei, alt argument în sprijinul prezenŃei instituŃiei sândiei, specifică centrului şi sudului Transilvaniei şi legată cu certitudine de o influenŃă sud-slavă (bulgară). Termenul, de origine slavă, reprezentând traducerea exactă a Ibidem, p. 59. Ibidem, p. 65. 529 Ibidem, p. 168; ZW II. 56. 527 528

212

termenului „jude”, a suferit, în timp, o evoluŃie semantică similară aceleia a jupanatului: de restrângere şi degradare progresivă. IniŃial, sândul era, probabil, un potentat de o anumită anvergură – un indiciu în acest sens fiindu-ne oferit de vechea denumire a judeŃelor din Oltenia (săd, sădstvo), regiune asupra căreia influenŃa bulgară a fost una îndelungată şi constantă. Faptul că cele două toponime se regăsesc în vecinătatea viitoarelor centre ale comitatelor Turda şi Târnava pare să îndreptăŃească ipoteza preluării şi integrării în sistemul comitatens al unor structuri teritoriale locale, care au funcŃionat, cu probabilitate, şi în primele secole care au urmat cuceririi ungare. În legătură cu cucerirea de către maghiarii din grupul nord-transilvănean al lui Gyula a aşa-numitului „voievodat al Bălgradului” nu există argumente că aceasta s-ar fi realizat în mai multe etape progresive: după cum am mai arătat, linia de demarcaŃie dintre văile Arieşului şi Mureşului nu păstrează toponime maghiare; liniile de indagines sunt dealtfel absente în întreaga arie teritorială pe care o presupunem inclusă în această entitate politică, pentru a apare însă la (sau dincolo de) limitele exterioare ale acesteia. Am putea presupune, prin urmare, că expediŃia de cucerire a lui Gyula a fost îndreptată direct asupra Bălgradului, cucerirea acestui important centru asigurându-i controlul asupra întregii arii controlate de acesta. În ceea ce priveşte adoptarea instituŃiei (şi a titulaturii) voievodale către stăpânitorii maghiari ai Transilvaniei, ipoteza asimilării acesteia de către elita maghiară din nordul Transilvaniei, ca rezultat al unei pacta conventa de tipul celei relatate de Gesta Hungarorum, pare a fi mai logică. Este însă posibil ca şi 213

vechii stăpânitori ai Bălgradului să fi purtat, la rândul lor, titlul de voievozi; această situaŃie nu putea decât să consolideze asimilarea titulaturii voievodale de către conducătorii din neamul Gyula. Este însă mai greu de crezut – şi de argumentat – o preluare a titulaturii de la stăpânitorii Bălgradului; în sprijinul acestei ipoteze – reluată, recent, de Kristó Gy.530 – nu pot fi aduse deocamdată argumente consistente. Specificul zonei central-transilvănene – prin care trebuie să înŃelegem bazinul hidrografic al Mureşului transilvănean – din punctul de vedere al cuceritorilor maghiari este ilustrat de argumentele lingvistice şi istorice sintetizate de Kristó Gyula: peste 82% (128) din toponimele pe care acest autor le consideră a fi de origine maghiară, formate din nume de persoane, se regăsesc în Ardealul de Nord (bazinul hidrografic al Someşurilor), şi numai 17,5% (27) în centrul şi sudul Transilvaniei531; aşezările de populaŃie maghiară de pe Mureş şi Târnave sunt evident mai târzii decât acelea din bazinul Someşului Mic532; cumpăna de ape dintre bazinele Someşului şi Mureşului reprezintă cea mai importantă limită dialectală a limbii maghiare vorbite în Ardeal533; instalările şi stăpânirile celor mai vechi neamuri maghiare sunt atestate în exclusivitate în nordul Transilvaniei534etc. Luat în stăpânire la o dată relativ târzie, de către un grup cuceritor probabil nu foarte extins numeric, aşa-numitul „voievodat al Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 154-155. Ibidem, p. 91. 532 Ibidem, p. 176. 533 Ibidem, p. 177. 534 Ibidem, p. 339-346. 530 531

214

Bălgradului” a fost probabil controlat, ulterior, prin mecanisme similare acelora utilizate de bulgari, stăpânitorii săi precedenŃi. Schimbarea importantă a statutului acestor teritorii s-a produs ca urmare integrării Transilvaniei lui Gyula în regatul maghiar, în prima parte a secolului al XI-lea, când ele au devenit aproape în totalitate domenii regale. Marile mutaŃii demografice din această regiune nu s-au înregistrat însă imediat după instaurarea noii stăpâniri, ci într-o etapă mai târzie.

215

CONCLUZII Cel mai bun mijloc pentru a controla veridicitatea unui izvor istoric (în cazul de faŃă: Gesta Notarului Anonim al regelui Bela) este verificarea informaŃiilor sale prin confruntarea lor cu surse cu totul independente de acesta. Datele toponimice prezentate aici demonstrează existenŃa, în nordul Transilvaniei, a trei linii succesive de indagines, care marchează etapele progreselor teritoriale realizate de maghiari în această regiune. Cea mai timpurie dintre aceste linii, situată pe culmile Meseşului, este atestată în exclusivitate prin toponime de origine non-maghiară. Teritoriul iniŃial de cucerire din provincia intracarpatică, delimitat de primele două linii de indagines, prezintă, din punctul de vedere al structurii sale, trăsăturile unei organizări pe văi, caracteristică formaŃiunilor politice româneşti sau româno-slave. Limitele acestei structuri politice confederative, alcătuite prin asocierea a trei unităŃi majore, pot fi surprinse în toponimie; acestea au fost parŃial păstrate în organizarea administrativă şi ecleziastică a comitatelor şi arhidiaconatelor din evul mediu central. Maghiarii au beneficiat de drepturi directe de cucerire în doar una dintre aceste trei unităŃi: cea situată în zona superioară a Someşului Mic şi în valea unuia dintre afluenŃii acestuia, Nadăşul – sigura în care se înregistrează constituirea unui grup compact de localităŃi majoritar maghiare. Celelalte două unităŃi teritoriale au avut, în perioada care a urmat cuceririi, un statut diferit. Este, prin urmare, perfect plauzibil ca prima dintre aceste unităŃi să fi constituit stăpânirea directă a unui lider local învins

de maghiari pe câmpul de luptă. O serie de indicii pledează pentru localizarea centrului acestei unităŃi teritoriale undeva în zona Gilăului. În actualul stadiu al cercetărilor, varianta Cluj-Mănăştur nu ar trebui să fie nici ea cu desăvârşire exclusă. Nu acelaşi lucru poate fi spus, în schimb, despre Dăbâca, pentru a cărei identificare cu centrul de reşedinŃă al acestei structuri confederative din perioada anterioară cuceririi nu mai poate fi adus nici un argument acceptabil. Luând în considerare datele prezentate în această lucrare, ar putea fi formulate câteva ipoteze legate de împrejurările în care s-a produs afirmarea stăpânirii lui Gelou. Este posibil ca această „Ńară” să se fi afirmat în condiŃiile dezvoltării comerŃului cu sare dintre exploatările transilvănene de la Turda şi Cojocna şi ducatul bihorean dezvoltat în Câmpia Tisei. Deschiderea acestui drum de uscat oferă una dintre cele mai plauzibile motivaŃii ale afirmării unui centru de putere situat în zona Gilăului, punctul de convergenŃă al drumurilor menŃionate. Creşterea importanŃei acestui traseu comercial era însă, fireşte, condiŃionată de dezvoltarea unui centru de absorbŃie al acestui produs de tipul celui de la Biharea, care s-a putut afirma doar după prăbuşirea puterii avare. În aceste condiŃii, este greu de crezut că afirmarea „Ńării ultrasilvane” s-ar fi putut realiza cu foarte mult timp înaintea primei cuceriri ungare. Dezvoltarea cercetărilor de toponimie istorică, extinderea investigaŃiilor arheologice şi reinterpretarea informaŃiilor referitoare la microstructurile economice şi sociale arhaice dintr-o perspectivă a „duratei lungi” vor putea da o altă consistenŃă realităŃilor lumii medievale, facilitând reconstituirea acestora. 217

ABREVIERI BIBLIOGRAFICE ActaMN – Acta Musei Napocensis, Cluj (-Napoca). DIR – Documente privind istoria României, C. Transilvania DRH – Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania. Jakó – Jakó, Zs., ed. Erdélyi okmánytár: Oklevelek, levelek és más írásos emlékek Erdély történetéhez / Codex diplomaticus Transsylvaniae: Diplomata, epistolae et alia instrumenta litteraria res Transsylvanas illustrantia, I (1023-1300), Budapest, 1997; II (1301-1339), Budapest, 2004. RA – Szentpétery, I., (şi I. Borsa), eds., Az Árpád-házi királyok okleveleinek kritikai jegyzéke /Regesta regum stirpis Arpadianae critico diplomatica, Budapest, 1923–1943, 1961, 1987. RepCj – Crişan, I.H., M. Bărbulescu, E. Chirilă, V. Vasiliev, I. Winkler, Repertoriul arheologic al judeŃului Cluj, ClujNapoca, 1992. SRH – Szentpétery I. (ed.), Scriptores rerum Hungaricarum tempore ducum regumque stirpis Arpadianae gestarum, III, Budapest, 1937-1938. Suciu – Suciu, C., DicŃionar istoric al localităŃilor din Transilvania, 2 vol., Bucureşti, 1966-1968. ZW – Zimmermann, F., Werner, C, Müller, G., Gündisch, G., Gündisch, H., Gündisch, K.G., Nussbächer, G., Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen im Siebenbürgen, 7 vol., Hermannstadt-Bukarest, 18921991.

218

BIBLIOGRAFIE IZVOARE ANONYMI GEOGRAPHI Descriptio Europae Orientalis/ Descrierea Europei Orientale, ed. G. POPA-LISSEANU (Izvoarele istoriei românilor, I), Bucureşti, 1934. ANONYMUS NOTARIUS, Gesta Hungarorum/ Faptele ungurilor, ed. G. POPA-LISSEANU, (IIR, II), Bucureşti, 1934. BAK, J. M., GY. BÓNIS, R. SWEENEY, eds., The Laws of the Medieval Kingdom of Hungary. Decreta Regni Mediaevalis Hungariae, vol. I (1000–1301), Bakersfield, 1989; vol. II (1301-1457), Salt Lake City, 1992. Chronicon pictum Vindobonense/ Cronica pictată de la Viena, ed. G. Popa-Lisseanu (IIR, XI), Bucureşti, 1937. DERCSÉNYI, D., ed., The Hungarian Illuminated Chronicle. Chronica de gestis Hungarorum, facsimil şi traducere în limba engleză, Budapest, 1969. Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia, usque ad annum 1400 p. Christum, curante E. Lukinich et adiuvante L. Gáldi, eds. A Fekete Nagy et L. Makkai, Budapest, 1941. Documente privind istoria României, C, Transilvania, veacurile XI, XII, XIII, I, Bucureşti, 1951; veacul al XIII-lea, II, Bucureşti, 1952; veacul al XIV-lea, I-IV, Bucureşti, 19541955. DÖRY, F., G. BÓNIS, VERA BÁCSKAI, eds., Decreta regni Hungariae. Gesetze und Verordnungen Ungarns. 1301– 1457, Budapest, 1976. FEJÉR, G., ed., Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, 11 tomuri, 43 volume, Buda, 1829–1844. GOMBOS, F. A., ed., Catalogus fontium historiae Hungariae, 3 vol., Budapest, 1927-1938. HURMUZAKI, E., N. DENSUŞIANU, eds., Documente privitoare la istoria românilor, I/1, Bucureşti, 1887. Izvoare privind istoria României.Fontes Historiae Dacoromanae, 4 vol., Bucureşti, 1964-1982. 219

JAKÓ, ZS., ed. A kolozsmonostori konvent jegyzıkönyvei. (1289– 1556), vol. 1-2, Budapest, 1990. JAKÓ, ZS., ed. Erdélyi okmánytár: Oklevelek, levelek és más írásos emlékek Erdély történetéhez / Codex diplomaticus Transsylvaniae: Diplomata, epistolae et alia instrumenta litteraria res Transsylvanas illustrantia, I (1023-1300), Budapest, 1997; II (1301-1339), Budapest, 2004. DE KEZA, SIMONIS, Chronicon Hungaricum/ Cronica ungurilor, ed. G. POPA-LISSEANU (IIR, IV), Bucureşti, 1935. KNAUZ, F., L. DEDEK, eds. Monumenta Ecclesiae Strigoniensis, vol. 1-3, Esztergom, 1874–1924. KRISTÓ, J., ed., Anjou-kori oklevéltár. Documenta res Hungaricas tempore regum Andegavensium illustrantia, vol. 1–5., 7–9., 11. Budapest - Szeged, 1990 sqq. KUBINYI, F., ed.,Codex diplomaticus Arpadianus (1095–1301). Pest, 1867. MARCZALI, H., ed. Enchiridion fontium historiae Hungarorum/ A magyar történet kútfõinek kézikönyve, Budapest, 1901. MARSINA, R., ed. Codex diplomaticus et epistolaris Slovaciae, 2 vol., Bratislava, 1971–1987. Monumenta Poloniae Historica, tomus III, Warszawa, 1961. NAGY, I., Tasnádi Nagy Gy., eds. Anjoukori Okmánytár./Codex diplomaticus Hungaricus Andegavensis. 7 vol., Budapest, 1878–1920. NAGY, I. et al. eds. Hazai Okmánytár/Codex diplomaticus patrius. 8 vol. Gyõr–Budapest, 1865–1891. SCHWANDTER, J. G., ed. Scriptores rerum Hungaricarum veteres ac genuini, 3 vol., Viena, 1746–1748. SEDLÁK, V., ed. Regesta diplomatica nec non epistolaria Slovaciae, 2 vol., Bratislava, 1980–1987. SMIČIKLAS, T. et al. eds. Codex diplomaticus regni Croatiae, Dalmatiae ac Slavoniae/Diplomatièki zbornik kraljevine Hrvatske, Dalmacije i Slavonije. 18 vols. Zagreb, 1904–sqq. SZABÓ, K., L. SZÁDECZKY, S. BARABÁS, eds., Székely Oklevéltár, vol. I-V, VIII, Kolozsvár-Budapest, 1872-1934. SZENTPÉTERY, I., (şi I. BORSA), eds., Az Árpád-házi királyok okleveleinek kritikai jegyzéke./ Regesta regum stirpis 220

Arpadianae critico diplomatica. Budapest, 1923–1943, 1961, 1987. SZENTPÉTERY, I., ed. Scriptores rerum hungaricarum tempore ducum regumque stirpis arpadianae gestarum, 2 vol., Budapest, 1937–1938. TEUTSCH, G. D., FIRNHABER, F., eds., Urkundenbuch zur Geschichte Siebenbürgens, I., Wien, 1857. THEINER, A., ed. Vetera monumenta historica Hungariam sacram illustrantia. 2 vol., Roma, 1859–1860. THEINER, A., ed. Vetera Monumenta Slavorum meridionalium Historiam Illustrantia. 2 vol., Roma–Zagreb, 1863–1875. WENZEL, G., ed. Codex diplomaticus Arpadianus continuatus, 12 vol., Pest, 1860–1874. WENZEL, G., ed. Magyar diplomácziai emlékek az Anjoukorból./Acta extera Andegavensia, 3 vol., Budapest, 1874– 1876. ZIMMERMANN, F., C. Werner, G. Müller, G. Gündisch, H. Gündisch, K. G. Gündisch, G. Nussbächer, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen im Siebenbürgen, 7 vol., Hermannstadt-Bukarest, 1892-1991.

LUCRĂRI ANGHEL, GH., CetăŃi medievale din Transilvania, Bucureşti, 1973. ANGHEL, GH., FortificaŃii medievale de piatră din secolele XIIIXVI, Cluj-Napoca, 1986. ANGHEL, GH., Despre evoluŃia teritorială a oraşului antic, medieval şi modern Alba Iulia, în Apulum, 31, 1994, p. 283-302. ARMBRUSTER, A., Dacoromania-Saxonica. Cronicari români despre saşi. Românii în cronistica săsească, Bucureşti, 1980. ARMBRUSTER, A., Der Donau-Karpatenraum in den mittel- und westeuropäische Quellen des 10.-16. Jahrhunderts, KölnViena, 1990. ARMBRUSTER, A., Romanitatea românilor. Istoria unei idei, ed. a 2a revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1993. 221

BALTAG, GH., Sighişoara înainte de Sighişoara. Elemente de demografie şi habitat în bazinul mijlociu al Târnavei Mari din preistorie până în sec. al XIII-lea d. Hr., cu privire specială asupra zonei municipiului Sighişoara, Bucureşti, 2000. BARTHA, A., Hungarian Society in the 9th and 10th centuries, Budapest, 1975. BĂCUEł-CRIŞAN, S., D. BĂCUEł-CRIŞAN, Cercetări arheologice pe teritoriul oraşului Zalău. Descoperirile neo-eneolitice şi medievale timpurii, Zalău, 2003. BĂCUEł-CRIŞAN, D., Depresiunea Silvaniei în secolele VII-IX, în Z. K. Pinter, I. M. łiplic, Maria E. łiplic, coord., RelaŃii interetnice în Transilvania. Secolele X-XIII, Bucureşti, 2005, p. 87-110. BENKÖ, S. (ed.), Erdély a keresztény magyar királyságban, ClujNapoca/Kolozsvár, 2001. BRĂTIANU, GH. I., „Les assemblées d’état et les roumanis en Transylvanie”, în Revue des etudes roumaines, 13-14, 1974, p. 9-63; 15, 1975, p. 113-143. BRĂTIANU, GH. I., TradiŃia istorică despre întemeierea statelor româneşti, ed. V. Râpeanu, Bucureşti, 1980. BRĂTIANU, GH. I., Marea Neagră, ed. V. Spinei, II., Bucureşti, 1985. BRĂTIANU, GH. I., În jurul întemeierii statelor româneşti (I.), în RI,4,1-2/1993, p. 139-173. BREZEANU, S., IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. Controverse istorice, Bucureşti, 2002. BUSUIOC-VON HÄSSELBACH, D. N., łara Făgăraşului în secolul al XIII-lea. Mănăstirea cisterciană CârŃa, I-II, Cluj-Napoca, 2000. CIOCÂLTAN, V., ObservaŃii referitoare la românii din Cronica Notarului Anonim al regelui Bela, în Revista de istorie, 40, 5/1987. CIUGUDEAN, H., Z. K. PINTER, G. T. RUSTOIU (coord.) – H. CIUGUDEAN, G. T. RUSTOIU, A. DRAGOTĂ, Z. K. PINTER, M. łIPLIC, M. BLĂJAN, V. DELEANU, T. SĂLĂGEAN, P. SCROBOTĂ (autori), Habitat – religie – etnicitate: descoperiri arheologice din secolele IX-XI în Transilvania. Catalog de 222

expoziŃie / Habitat – Religion – Ethnicity: 9th-11th Century Archaeological Finds in Transylvania. Exhibition Catalogue, Alba Iulia, 2006. COSMA, C., ConsideraŃii privind aşezările rurale şi tipurile de locuinŃe din Transilvania în secolele VIII-X, în Ephemeris Napocensis, Cluj-Napoca, 6, 1996, p. 261-279. COSMA, C., FortificaŃii din secolele X-XI din vestul şi nord-vestul României. ConsideraŃii privind stadiul actual al cercetărilor, în ActaMP, 23/I, 2000, p. 453-498. COSMA, C., Vestul şi nord-vestul României în secolele VIII-X d. H., Cluj-Napoca, 2002. COSMA, C., Political Status of West and Northwest Romania in the 9th and 10th Centuries A. D. Archeological Perspective, în ActaMN, 39-40/II, 2002-2003, p. 23-40. CRIŞAN, I.H., M. BĂRBULESCU, E. CHIRILĂ, V. VASILIEV, I. WINKLER, Repertoriul arheologic al judeŃului Cluj, ClujNapoca, 1992. CURTA, FL., Transilvania in jurul anului 1000, în EphemNap, 12, 2002, p. 267-288. DECEI, A., Contribution a l’étude de la situation politique des Roumains de Transylvanie au XIII et au XIV siècle, în Revue de Transylvanie, VI, 2/1940, p. 194-232. DELETANT, D., Studies in Romanian History, Bucureşti, 1991. DIACONU, P., Les Pétchénégues au Bas-Danube, Bucureşti, 1970. DRAGOTĂ, A., Aspecte funerare la Alba Iulia în secolele X-XI, în Z. K. Pinter, I. M. łiplic, Maria E. łiplic, coord., RelaŃii interetnice în Transilvania. Secolele VI-XIII, Bucureşti, 2005, p. 157-170. DRAGOTĂ, A., Aspecte de multiculturalitate spirituală. Rit şi ritual funerar în Transilvania şi în Europa Centrală şi de Sud-Est (sec. IX-XI p.Ch.), Alba-Iulia, 2006. DRAGOTĂ, A., I. M. łIPLIC, Scurt istoric al cercetărilor privind necropolele din Transilvania (sec. IX-XI), în Corviniana, 6, 2000, p. 126-137. DRAGOTĂ, A., G. T. RUSTOIU, V. DELEANU, Necropola medieval timpurie de la Alba Iulia – Str. Brânduşei. Cercetările arheologice din anii 1997-2005, Alba Iulia, 2006. 223

DRĂGANU, N., Românii în secolele IX-XIV pe baza topnimiei şi onomasticei, Bucureşti, 1933. EDROIU, N., Procesul de constituire a formaŃiunilor statale pe teritoriul României (secolele VIII-XI), Cluj-Napoca, 1999. ENGEL, P., Magyarország világi archontológiája 1301-1457, I-II, Budapest, 1996. ENGEL, P., The Realm of St. Stephen. A History of Medieval Hungary, 895-1526, London-New York, 2001. ENTZ, G., Erdélyi épitészete a 11-13. században, Koloszvár/ClujNapoca, 1994. D’ESZLARY, CH., Histoire des institutions publiques hongroises, III, Paris, 1959-1963. FINE, JR., G.V.A., The Early Medieval Balkans. A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century, Ann Arbor, 1991. FÜGEDI, E., Castle and Society in Medieval Hungary, Budapest, 1986. FÜGEDI, E., The Elefánthy. The Hungarian Nobleman and His Kindred, ed. D. Karbić, Budapest, 1998. GÁLL, E., Stadiul săpăturilor şi publicaŃiilor despre bazinul transilvan în secolul X, în Erasmus, 11, 2000, p. 46-64. GÁLL, E., Tipologia mormintelor de secol X cu însemne de rang din Bazinul Carpatic, în Buletinul cercurilor ştiinŃifice studenŃeşti, 7, 2001, p. 121-150. GÁLL, E., Sistemul cronologic al descoperirilor funerare din secolul X în Bazinul Transilvan, în Apulum, 38, 2001, p. 1-14. GÁLL, E., Burial Customs in the 10-11th Centuries in Transylvania, Crişana and Banat, în Dacia, N.S., 48-49, 2004-2005, p. 335454. GYÖRFFY, GY., Az Arpád-kori Magyarország történeti földrajza, IIV, Budapest, 1963-1997. HEITEL, R., Unele consideraŃii privind civilizaŃia din bazinul carpatic în cursul celei de a doua jumătăŃi a sec. IX în lumina izvoarelor arheologice, în SCIVA, 34, 2/1983, p. 93-115. HEITEL, R., Arheologia etapelor de pătrundere a maghiarilor în Transilvania intracarpatică, în SympThrac, 5, 1987, p. 77-79. HOMÁN, B., „La première période de l’historiographie hongroise”, în Revue des études hongroises, III, 1925. 224

HOREDT, K., Voievodatul de la Bălgrad – Alba Iulia, în SCIV, 5, 34/1954, p. 487-512. HOREDT, K., ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII, Bucureşti, 1958. HOREDT, K., Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986. HOREDT, K., Das frühmittelalterliche Siebenbürgen. Ein überblich, Thaur/Innsbruck, 1988. IAMBOR, P., În legătură cu localizarea cetăŃii Sânmiclăuş-Turda, în ActaMN, XIV, 1977, p. 309-314. IAMBOR, P., Drumuri şi vămi ale sării din Transilvania în perioada feudalismului timpuriu, în ActaMN, XIX, 1982, p. 75-82. IAMBOR, P., Cercetările arheologice de la Zalău-Ortelec, în Mat. şi Cercet. Arheologice, XIV, 1986, p. 386-390. IAMBOR, P., Şantierul arheologic de la Cluj Mănăştur, în Mat. şi Cercet. Arheologice, XIV, 1986, p. 396-402. IAMBOR, P., Izvoarele istorice şi terminologia privind aşezările fortificate din sec. IX-XIII, în ActaMN, 26-30/II, 1994, p. 11-25. IAMBOR, P., „Aspects de la socièté transylvaine au début du Moyen Âge”, în Transylvanian Review, 5, 2/1996, p. 66-78. IAMBOR, P., Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005. IAMBOR, P., ŞT. MATEI, „Cetatea feudal-timpurie de la ClujMănăştur”, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj, 18, 1975, p. 291-304. IAMBOR, P., ŞT. MATEI, „Incinta fortificată de la Cluj-Mănăştur (sec. IX-XIV)”, în Acta Mvsei Napocensis, 16, 1979, p. 215224. IORDAN, I., Toponimia românească, Bucureşti, 1963. IORGA, N., Histoire des Roumains et de la romanité orientale, III, Bucureşti, 1937. IORGA, N., Istoria Românilor, III, Genezele româneşti, Bucureşti, 1937. IORGA, N., Studii asupra evului mediu românesc, ed. Ş. Papacostea, Bucureşti, 1984. IORGA, N., Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, ed. G. Penelea, Bucureşti, 1989. 225

KARÁCSONYI, J., A magyar nemzetségek a XIV. század közepéig, Budapest, 1900. KOVÁCS, I., A kolozsvári Zápolya-utca magyar honfoglaláskori temetı, în Kızlemenyek az Erdélyi Múzeum Érem- és Régiségtárából, Kolozsvár (Cluj), 2, 1/1942, p. 85-118. KOVÁCS W. A., The History of the Wass de Czege Family, Hamburg, 2005. KÖPECZI, B., ed., Erdély története, I., A kezdetektöl 1606-ig (coord. Makkai l., Mócsy A.), ed. a 2-a, Budapest, 1987. KÖPECZI, B., ed., Histoire de la Transylvanie, Budapest, 1992. KRISTÓ, GY., Magyarország története 895-1301, Budapest, 1986. KRISTÓ, GY., A vármegyék kialakulása Magyarországon, Budapest, 1988. KRISTÓ, GY., Die Arpaden-Dynastie. Die Geschichte Ungarns von 895 bis 1301, Budapest, 1993. KRISTÓ, GY., A korai Erdely (895-1324), Szeged, 2002, 326 p.; trad. rom. Ardealul timpuriu, Szeged, 2004. KRISTÓ, GY., coord., Korai magyar történeti lexikon (9-14. század), Budapest, 1994. LUCA, S. A., Arheologie şi istorie (I). Descoperiri din judeŃul CaraşSeverin, Bucureşti, 2004. LUCA, S. A., Arheologie şi istorie (II). Descoperiri din Banat, Bucureşti, 2005. LUCA, S. A., Arheologie şi istorie (III). Descoperiri în judeŃul Hunedoara, Bucureşti, 2005. LUCA, S. A., Z. K. PINTER, Der Böhmerberg bei Broos/Orăştie. Eine archäologische monographie, Sibiu, 2001. LUCA, S. A., Z. K. PINTER, A. GEORGESCU, Repertoriul arheologic al judeŃului Sibiu (situri, monumente arheologice şi istorice), Sibiu, 2003. LUKÁCS, A., łara Făgăraşului în evul mediu (secolele XIII-XVI), Bucureşti, 1999. MADGEARU, A., Pinteni dataŃi în secolele VIII-X, descoperiŃi în jumătatea de sud a Transilvaniei, în Mousaios, Muzeul JudeŃean Buzău, 4, 1994, p. 153-163. MADGEARU, A., Misiunea episcopului Hieroteos. ContribuŃii la 226

istoria Transilvaniei şi Ungariei în secolul al X-lea, în Revista Istorică, serie nouă, 5, 1-2/1994, p. 147-154. MADGEARU, A., „Gesta Hungarorum” despre prima pătrundere a ungurilor în Banat, în Revista Istorică, serie nouă, 7, 12/1996, p. 5-22. MADGEARU, A., Geneza şi evoluŃia voievodatului bănăŃean din secolul al X-lea, în Studii şi materiale de istorie medie, 16, 1998, p. 191-207. MADGEARU, A., Românii în opera Notarului Anonim, ClujNapoca, 2001, 259p.; ed. lb. engleză, revăzută şi adăgită, The Romanians in the Anonymous Gesta Hungarorum. Truth and fiction, Cluj-Napoca, 2005, 218 p. MADGEARU, A., Voievodatul lui Menumorout în lumina cercetărilor recente, în Analele UniversităŃii din Oradea, 11, 2001, p. 38-51. MADGEARU, A., Were the Župans Really Rulers of Some Romanian Early Medieval Polities?, în Revista de istorie socială, 4-7, 1999-2002, Iaşi, 2004, p. 15-25. MADGEARU, A., Români şi pecenegi în sudul Transilvaniei, în în Z. K. Pinter, I. M. łiplic, Maria E. łiplic, coord., RelaŃii interetnice în Transilvania. Secolele X-XIII, Bucureşti, 2005, p. 111-120. MADGEARU, A., Salt Trade and Warfare: The Rise of the Romanian-Slavic Military Organization in Early Medieval Transylvania, în Fl. Curta, ed., East Central & Eastern Europe in the Early Middle Ages, The University of Michigan Press, 2005, p. 103-120. MADGEARU, A., Transylvania and the Bulgarian Expansion in the 9th and 10th Centuries, în ActaMN, 39-40/II, 2002-2003, p. 41-62. MARCSIK, A., Studiu antropologic al scheletelor umane descoperite în cimitirul din secolul al X-lea din Cluj-Napoca, str. Plugarilor, în ActaMN, 39-40/II, 2002-2003, p. 83-90. MATEI, ŞT., FortificaŃiile de pe teritoriul Banatului în lumina izvoarelor scrise, în Banatica, ReşiŃa, 5, 1979, p. 255-263. MOGA, I., Les Roumains de Transylvanie au Moyen Age, Sibiu, 1944. 227

MOGA, I., Voievodatul Transilvaniei. Fapte şi interpretări istorice, Sibiu, 1944. NÄGLER, TH., Aşezarea saşilor în Transilvania. Studii, Bucureşti, 1981, 1992. NÄGLER, TH., Românii şi saşii până la 1848 (relaŃii economice, sociale şi politice), Sibiu, 1997. NIEDERMAIER, P., Dezvoltarea urbanistică şi arhitectonică a unor oraşe transilvănene din secolul al XII-lea până în secolul al XVI-lea, în vol. Studii de istorie a naŃionalităŃii germane şi a înfrăŃirii ei cu naŃiunea română, I, Bucureşti, 1976, p. 115-201. NIEDERMAIER, P., Geneza centrului istoric clujean în lumina planimetriei sale, în Acta Mvsei Napocensis, 16, 1979, p. 201213. NIEDERMAIER, P., Die mittelalterliche Städtebau in Siebenbürgen, im Banat und inm Kreischgebiet, Theil I, Die Entwicklung vom Anbeginn bis 1241, Heidelberg, 1996. OBOLENSKY, D., The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe 500-1453, London, 1974. OLTEANU, ŞT., Societatea românească la cumpănă de milenii (secolele VIII-XI), Bucureşti, 1983. OLTEANU, ŞT., Societatea carpato-danubiano-pontică în secolele VIXI. Structuri demo-economice şi social-politice, Bucureşti, 1997. OłA, S., PopulaŃii nomade de stepă din Banat (secolele XI-XV). I. Pecenegii şi cumanii, în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, eds. I. Cândea, V. Sârbu, M. Neagu, Brăila, 2004, p. 489-520. OłA, S., The Graves and the Subsoil Resources in the Carpathian Basin (10th Century A.D.), în Mousaios, Buzău, 10, 2005, p. 395-412. PALL, FR., Romanians of Transylvania in the Middle Ages, ClujNapoca, 1993. PÁLÓCZI-HORVÁTH, A., Pechenegs, Cumans, Iasians. Steppe peoples in medieval Hungary, Budapest, 1989. PAPACOSTEA, Ş., Limbă şi identitate etnică în evul mediu românesc, Bucureşti, 2001. 228

PASCU, ŞT., Voievodatul Transilvaniei, I - IV, Cluj, 1972 - 1989. PASCU, ŞT., M. RUSU, P. IAMBOR, N. EDROIU, P. GYULAI, V. WOLLMANN, ŞT. MATEI, Cetatea Dăbâca, în Acta Mvsei Napocensis, 5, 1968, p. 153-183. PASCU, ŞT., R. THEODORESCU (coord.), Istoria românilor, III, Bucureşti, 2001. PECICAN, O., Originile istorice ale regionalismului românesc. Organizare prestatală şi stat la nordul Dunării în perioada premodernă, vol. I, Cluj-Napoca, 2003. PINTER, Z. K., S. A. LUCA, Necropola medieval-timpurie de la Orăştie-Dealu Pemilor, punctul X2/1992-1993, în Corviniana. Acta Musei Corviniensis, 1/1, 1995, p. 17-43. PINTER, Z. K., Spada şi sabia medievală în Transilvania şi Banat (secolele IX-XIV), ReşiŃa, 1999. PINTER, Z. K., A. DRAGOTĂ, I. M. łIPLIC, Piese de podoabă şi vestimentaŃie la grupurile etnice din Transilvania (sec. VIIXII), Alba Iulia, 2006. POP, I.-A., InstituŃii medievale româneşti. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, 1991. POP, I.-A., Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Cluj-Napoca, 2003. POP, I.-A., The Ethno-Confessional Structure of Medieval Transylvania and Hungary, Cluj-Napoca, 1994. POP, I.-A., TH. NÄGLER (coord.), Istoria Transilvaniei, I (până la 1541), Cluj-Napoca, 2003. POP, I.-A., I. BOLOVAN (coord.), Istoria României. Compendiu, Cluj-Napoca, 2004. POPA, R., łara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Bucureşti, 1970. POPA, R., La începuturile evului mediu românesc. łara HaŃegului, Bucureşti, 1988. POPA, R., ObservaŃii şi îndreptări la istoria României din jurul Anului O Mie, în SCIVA, 42, 3-4/1991, p. 154-188. PROTASE, D., Cimitirul slav de la Ocna Sibiului (sec. VIII-IX), Bucureşti, 2004. 229

PÉTER, L. (ed.), Historians and the History of Transylvania, Boulder-New York, 1992. RADY, M., Nobility, Land and Service in Medieval Hungary, London, 2000. Relations between the Autochtonous Population and the Migratory Populations on the Territory of Romania, Bucharest, 1975. RUSU, A. A., ConsideraŃii istorice asupra cetăŃilor medievale timpurii din judeŃul Sălaj, în Acta Musei Porolissensis, Zalău, 2, 1978, p. 89-103. RUSU, A. A., Geneza domeniilor cetăŃilor din Transilvania (sec. XIXIV), în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie ClujNapoca, 23, 1980, p. 57-76. RUSU, A. A., Bibliografia fortificaŃiilor medievale şi premoderne din Transilvania şi Banat, ReşiŃa, 1996. RUSU, A. A., Castelarea carpatică. FortificaŃii şi cetăŃi din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV), ClujNapoca, 2005. RUSU, M., Note asupra relaŃiilor culturale dintre slavi şi populaŃia romanică din Transilvania (sec. VI-X e.n.), în Apulum, 9, 1971, p. 713-726. RUSU, M., Castrum, urbs, civitas. CetăŃi şi „oraşe” transilvănene din sec. IX-XIII, în ActaMN, 8, 1971, p. 197-202. RUSU, M., The autochtonous population and the Hungarians on the territory of Transylvania in the 9th-11th centuries, în Relations between Autochtonous Population and the Migratory Populations, Bucharest, 1975, p. 201-217. RUSU, M., Les formations politiques roumaines et leur lutte pour l’autonomie, în Revue Roumaine d’Histoire, XXI, 1982, no. 3-4. RUSU, M., ConsideraŃii cu privire la situaŃia social-economică şi politică a primelor formaŃiuni statale româneşti, în ActaMN, 21, 1984. SĂLĂGEAN, T., Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIIIlea. Afirmarea regimului congregaŃional, Cluj-Napoca, 2003. SĂLĂGEAN, T., Terra ultrasilvana. Structuri teritoriale şi realităŃi politice în nordul Transilvaniei în secolele IX-XI, în ActaMN, 39-40/II, 2002-2003, p. 63-80. 230

SĂLĂGEAN, T., Dextram dantes. Note asupra specificului raporturilor dintre cuceritorii maghiari şi populaŃia locală din nordul Transilvaniei în secolele X-XIV, în Z. K. Pinter, I. M. łiplic, Maria E. łiplic, coord., RelaŃii interetnice în Transilvania. Secolele VI-XIII, Bucureşti, 2005, p. 121-132. SFÂRLEA, V., TradiŃii locale despre voievodul Gelu în spaŃiul istoricgeografic Gilău-Căpuşul Mare (judeŃul Cluj), în Acta Musei Porolissensis, 23/1, p. 629-639. STANCIU, I., Despre ceramica medieval timpurie de uz comun, lucrată la roata rapidă, în aşezările de pe teritoriul României, în Arheologia Medievală, III, 2000, p. 127-191. STANCIU, I., Cercetarea arheologică a epocii migraŃiilor şi perioadei de început a epocii medievale timpurii (sec. V-IX p. Chr) în teritoriul nord-vestic al României, în Studia Archaeologica et Historica Nicolao Gudea Dicata (eds. C. Cosma, D. Tamba, A. Rustoiu), Zalău, 2001, p. 479-498. STOICESCU, N., Continuitatea românilor. Privire istoriografică, istoricul problemei, dovezile continuităŃii, Bucureşti, 1980. SPINEI, V., Moldova în secolele XI-XIV, Bucureşti, 1980. SPINEI, V., MigraŃia ungurilor în spaŃiul carpato-dunărean şi contactele lor cu românii în secolele IX-X, în Arheologia Moldovei, 13, 1990, p. 103-148. SPINEI, V., Incipient Forms of Statal Organisation with the Romanians East of the Carpathians, în Transylvanian Review, 5, 2/1996, p. 44-54. SPINEI, V., Ultimele valuri migratoare la nordul Mării Negre şi al Dunării de Jos, Iaşi, 1996. SPINEI, V., Marile migraŃii în Estul şi Sud-Estul Europei în secolele IX-XIII, Iaşi, 1999. SUCIU, C., DicŃionar istoric al localităŃilor din Transilvania, 2 vol., Bucureşti, 1966-1968. TURCUŞ, Ş., Sfântul Gerard de Cenad sau despre destinul unui veneŃian în jurul Anului O Mie, Bucureşti, 2004. łIPLIC, I. M., ConsideraŃii cu privire la liniile întărite de tipul prisăcilor din Transilvania (sec. IX-XIII), în Acta Terrae Septemcastrensis, 1, 2002, p. 147-164. 231

łIPLIC, I. M., Caracteristici tipologice ale fortificaŃiilor din pământ şi lemn din Transilvania sec. X-XIII, în Acta Terrae Septemcastrensis, 3, 2004, p. 183-215. łIPLIC, I. M., Necropolele medievale timpurii din Transilvania (sfârşitul sec. IX – prima jumătate a sec. XII), în Z. K. Pinter, I. M. łiplic, Maria E. łiplic, coord., RelaŃii interetnice în Transilvania. Secolele VI-XIII, Bucureşti, 2005, p. 133-156. łIPLIC, I. M., ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc în epoca migraŃiilor şi evul mediu timpuriu (secolele IV-XIII), Iaşi, 2005. VEKOV, K., Locul de adeverire din Alba-Iulia (secolele XIII-XVI), Cluj-Napoca, 2003. VELTER, A. M., Transilvania în secolele V-XII. Interpretări istoricopolitice şi economice pe baza descoperirilor monetare din bazinul Carpatic în secolele V-XII, Bucureşti, 2002. ZSOLDOS, A., Az Árpádok és alattvalóik (Magyarország története 1301-ig), Budapest, 1997.

232

233

235

Comenzi Str. Ciucaş, nr. 5, bl. L-1, ap. 15. Tel. / Fax: 0264/425626, Tel.: 0746/752191; 0740-139984; 0788-100248 O.P. nr. 1; C.P. 190, Cluj-Napoca, E-mail: [email protected] [email protected] www.edituraargonaut.ro

Comanda 33 / 05.10.2006 Tiraj: 300 exemplare

236