UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL PR OCEURAL
APROB Şeful Departamentului________ Departamentului___________ ___
TEST nr ! Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA
Subiectul I: Istoria apariţiei criminalisticii criminalisticii !! (3) Indicaţi condiţiile istorice şi premisele apariţiei cunoştinţelor cu semnificaţie criminalistică. Criminalistica este ştiinţa investigării infracţiunilor, care a apărut la finele sec. al XlX-lea, în urma eforturilor unor cercetători luminaţi, printre care un loc de frunte îl ocupă anns !ross, "udecător de instrucţie instrucţie austriac, ulterior profesor profesor universitar, care a folosit această această noţiune pentru pentru a contura ansam#lul de cunoştinţe sistemati$ate ale unei noi ramuri ce tratea$ă te%nica, tactica şi metodica cercetării faptelor penale. &ai apoi, pe parcursul întregii sale evoluţii, criminalistica revenea de fiecare dată la sistemul şi o#iectul său de cunoaştere. 'entru prima data apariţia denumirii de criminalistica ca o stiinta concreta si primele idei despre o#iectul acestei discipline a fost utili$ata de către savantul austriac anns !ross (3), a declarat criminalistica drept o stiinta de sinestatatoare,destinata sinestatatoare,destinata aplicarii reali$ărilor stiintelor naturale si te%nice in activitatea de urmărire penal a. *ermenul *ermenul de criminalistica ,cunoscut din antic%itate,secole antic%itate,secole la rind semnifica stiintele "uridice ,toate ramurile dreptului aplicate in "ustitia penala.
!& (+)eterminaţi aportul cercetărilor care au stat la leagănul consolidării ştiinţei criminalistica. aca sa ţinem cont de premisele si condiţiile istorice de apariţie a cunoştinţelor cu semnificaţie criminalistica am putea sa facem o remarca in acest contet prin faptul ca un timp îndelungat criminalisticii ii era re$ervat doar rolul de a contrui#ui la aplicarea reali$ărilor stiintelor naturale si te%nice in activitatea org.de urm.penala,ca ulterior sa fie def.ca stiinta destinata utili$ării metod.stiintifice la investigarea cau$elor penale. Mitri$e' tratea$a criminalitatea ca stiinta d/p mi"l.te%nice,metod.si procedeele destinate administrării pro#elor conform nr.pr.p. nr.pr.p. in vederea cercetării si prevenii infracţiunilor..0m putea spune ca din puctul de vedere a mai multor autori d/e definirea stiintei in cau$a in literature de specialit.definitiile date sunt in esenţa similare..0ctualmente in literatura criminalistica se discuta asupra te$ei potrivit careia o#.disciplinei in cau$a cuprinde legitatile procesului creării,descoperirii si eaminarii pro#elor(urmelor material si ideale)infractiunii.'ornind ideale)infractiunii.'ornind de la anali$a opiniilor mentionate mentionate si totodata tint cont si de alte pucte de vedere ,criminalistica poate fi def.ca o stiinta d/e legitatile procesului creării si administrării administrării pro#elor infrac.,care infrac.,care ela#orea$a.in ela#orea$a.in #a$a cunoştinţelor cunoştinţelor acestor legitati,met.,si mi"loace de cercetare criminalistica necesare descoperirii si prevenirii faptelor penale.
.3 (1)2valuaţi principalele etape de de$voltare a criminalisticii naţionale.
2ste 2ste ştiut ştiut că acţiu acţiunil nilee de urmă urmărir riree pe pena nală lă const constitu ituie ie #a #a$ă $ă de cu cuno noaş aşter teree a infracţiunilor şi de organi$are a cercetării lor. 'rocesul de formare a teoriei şi practicii acţiunilor de urmărire penală are o istorie destul de stul de lungă, fiecare etapă de de$voltare în evoluţia firească a tacticii poartă amprenta întregului proces de etensiune a dreptului penal, dreptului procesual penal şi a altor domenii, finali$at cu crearea criminalisticii ca ştiinţă, ca activitate practică şi disciplină "uridică de studiu. 2ste cunoscut că fundamentele teoretice ale criminalisticii au elemente comune cu ştiinţa dreptului procesual penal, de la care, s-a şi desprins în a doua "umătate a secolului al XIX -lea. In aspect istoric criminalistica a apărut şi s-a de$voltat în snul ştiinţei procesual-penale, cnd în pu#licaţiile lucrătorilor practici şi a savanţilor procesualişti au început să se formule$e recomandări concrete de efectuare a unui rnd de acţiuni de urmărire penală, de colectare şi fiare a surselor de informaţie pro#antă.. în #a$a generali$ării recomandaţiilofr criminalistice şi a re$ultat re$ultatelo elorr investi investigaţi gaţiilor ilor în dom domeni eniul ul înregis înregistrăr trării ii şi identif identificăr icării ii persoan persoanei ei infractorilor de la sfrşitul sec. al XIX - începutul sec. al XXlea s-a început formarea criminalisticii ca ştiinţă.4a ora actuală tactica criminalistică pre$intă un sistem de te$e ştiinţifice şi recomandări practice, ela#orate în #a$a de$văluirii şi studierii legităţilor din sfera organi$ării, planificării şi efectuării urmăririi penale şi "udiciare,.în legătură cu adoptarea noilor Coduri de procedură penală în 5usia, 5epu#lica &oldova, alte state esovietice marcate de principiul contradictorialităţii se poate de vor#it de o nouă etapă în de$voltarea tacticii criminalisticii în general şi a tacticii acţiunilor de urmărire penală, în special. Subiectul II: Tactica efectuării prezentării spre recunoaştere
6. (3) efiniţi noţiunea şi sarcinile pre$entării spre recunoaştere. In esenţă, pre$entarea spre recunoaştere constă în înfăţişarea martorului, victimei, #ănuitului sau învinuitului, a persoanelor p ersoanelor şi o#iectelor aflate într-un anumit raport de legătură cu infracţiunea săvrşită, în vederea sta#ilirii dacă acestea sunt aceleaşi cu cele percepute anterior în împre"urări, direct sau indirect, legate de activitatea ilicită a făptuitorului sau a altor persoane implicate. Ca formă de identificare criminalistică, pre$entarea spre recunoaştere constituie una din cele mai eficiente modalităţi de identificare a cadavrelor necunoscute, de sta#ilire a apartenenţei #unurilor sustrase în mod ilicit, a armelor şi uneltelor folosite la comiterea comiterea infracţiunii şi a altor o#iecte ce se referă la latura o#iectivă o#iectivă a acesteia.
&& ()* Sta+ili,i elementele ta$ti$ii #e pre-.tire a pre/ent.rii %pre re$un0a1tere . 'regătirea în vederea pre$entării spre recunoaştere presupune 7 ascultarea preala#ilă a persoanei ce urmea$ă sa recunoască8 a) asigurarea condiţiilor necesare #unei desfăşurări a recunoaşterii8 #) alegerea persoanelor şi o#iectelor pentru a fi pre$entate împreună cu cele c) care tre#uie recunoscute. 0cţiunile organului de cercetare în acest scop se vor #a$a pe anali$a a două categorii de caracteristici7 !enerale ale persoanei sau o#iectului ce urmea$ă a fi recunoscut. 'entru . persoane - rasa, seul, vrsta, constituţia fi$ică, semnalmentele individuale, îm#răcămintea8 pentru animale - specia, rasa, vrsta, culoarea8 pentru o#iectele materiale - denumirea, destinaţia, forma, mărimea, culoarea, modelul. pec pecif ific icat atee în cadr cadrul ul ascu ascult ltăr ării ii preal reala# a#il ilee de pe pers rsoa oana na c% c%em emat atăă să 6. recunoască. esfă esfăşu şura rare reaa pre$ pre$en entă tări riii spre spre recu recuno noaş aşte tere re şi mater ateria iali li$a $are reaa 3. re$ultatelor o#ţinute 2. 50000 lei. 9elurile de pre$entarea spre recunoaştere la care se vor recurge sunt7 .rec .recun unoa oaşte ştere reaa făptu făptuito itorul rului ui sau sau a victim victimei, ei, du după pă înfă înfăţiş ţişare are,, me mers, rs, vo voce ce şi vor#ire.5ecunoaşterea după înfăţişare şi după mers se reali$ea$ă în #a$a percepţiei vi$uale, iar după voce şi vor#ire - a celei auditive mai puţin perfecte, ceea ce eplică aplicarea ei mai puţin frecventă. 'rintre semnalmentele pe care se spri"ină,declaraţiile celor c%emaţi să recunoască persoane, pe primul plan se află trăsăturile anatomice (statice), cum ar fi, constituţia fi$ică, culoarea tenului (uneori şi a oc%ilor), culoarea şi natura părului,
2ste 2ste ştiut ştiut că acţiu acţiunil nilee de urmă urmărir riree pe pena nală lă const constitu ituie ie #a #a$ă $ă de cu cuno noaş aşter teree a infracţiunilor şi de organi$are a cercetării lor. 'rocesul de formare a teoriei şi practicii acţiunilor de urmărire penală are o istorie destul de stul de lungă, fiecare etapă de de$voltare în evoluţia firească a tacticii poartă amprenta întregului proces de etensiune a dreptului penal, dreptului procesual penal şi a altor domenii, finali$at cu crearea criminalisticii ca ştiinţă, ca activitate practică şi disciplină "uridică de studiu. 2ste cunoscut că fundamentele teoretice ale criminalisticii au elemente comune cu ştiinţa dreptului procesual penal, de la care, s-a şi desprins în a doua "umătate a secolului al XIX -lea. In aspect istoric criminalistica a apărut şi s-a de$voltat în snul ştiinţei procesual-penale, cnd în pu#licaţiile lucrătorilor practici şi a savanţilor procesualişti au început să se formule$e recomandări concrete de efectuare a unui rnd de acţiuni de urmărire penală, de colectare şi fiare a surselor de informaţie pro#antă.. în #a$a generali$ării recomandaţiilofr criminalistice şi a re$ultat re$ultatelo elorr investi investigaţi gaţiilor ilor în dom domeni eniul ul înregis înregistrăr trării ii şi identif identificăr icării ii persoan persoanei ei infractorilor de la sfrşitul sec. al XIX - începutul sec. al XXlea s-a început formarea criminalisticii ca ştiinţă.4a ora actuală tactica criminalistică pre$intă un sistem de te$e ştiinţifice şi recomandări practice, ela#orate în #a$a de$văluirii şi studierii legităţilor din sfera organi$ării, planificării şi efectuării urmăririi penale şi "udiciare,.în legătură cu adoptarea noilor Coduri de procedură penală în 5usia, 5epu#lica &oldova, alte state esovietice marcate de principiul contradictorialităţii se poate de vor#it de o nouă etapă în de$voltarea tacticii criminalisticii în general şi a tacticii acţiunilor de urmărire penală, în special. Subiectul II: Tactica efectuării prezentării spre recunoaştere
6. (3) efiniţi noţiunea şi sarcinile pre$entării spre recunoaştere. In esenţă, pre$entarea spre recunoaştere constă în înfăţişarea martorului, victimei, #ănuitului sau învinuitului, a persoanelor p ersoanelor şi o#iectelor aflate într-un anumit raport de legătură cu infracţiunea săvrşită, în vederea sta#ilirii dacă acestea sunt aceleaşi cu cele percepute anterior în împre"urări, direct sau indirect, legate de activitatea ilicită a făptuitorului sau a altor persoane implicate. Ca formă de identificare criminalistică, pre$entarea spre recunoaştere constituie una din cele mai eficiente modalităţi de identificare a cadavrelor necunoscute, de sta#ilire a apartenenţei #unurilor sustrase în mod ilicit, a armelor şi uneltelor folosite la comiterea comiterea infracţiunii şi a altor o#iecte ce se referă la latura o#iectivă o#iectivă a acesteia.
&& ()* Sta+ili,i elementele ta$ti$ii #e pre-.tire a pre/ent.rii %pre re$un0a1tere . 'regătirea în vederea pre$entării spre recunoaştere presupune 7 ascultarea preala#ilă a persoanei ce urmea$ă sa recunoască8 a) asigurarea condiţiilor necesare #unei desfăşurări a recunoaşterii8 #) alegerea persoanelor şi o#iectelor pentru a fi pre$entate împreună cu cele c) care tre#uie recunoscute. 0cţiunile organului de cercetare în acest scop se vor #a$a pe anali$a a două categorii de caracteristici7 !enerale ale persoanei sau o#iectului ce urmea$ă a fi recunoscut. 'entru . persoane - rasa, seul, vrsta, constituţia fi$ică, semnalmentele individuale, îm#răcămintea8 pentru animale - specia, rasa, vrsta, culoarea8 pentru o#iectele materiale - denumirea, destinaţia, forma, mărimea, culoarea, modelul. pec pecif ific icat atee în cadr cadrul ul ascu ascult ltăr ării ii preal reala# a#il ilee de pe pers rsoa oana na c% c%em emat atăă să 6. recunoască. esfă esfăşu şura rare reaa pre$ pre$en entă tări riii spre spre recu recuno noaş aşte tere re şi mater ateria iali li$a $are reaa 3. re$ultatelor o#ţinute 2. 50000 lei. 9elurile de pre$entarea spre recunoaştere la care se vor recurge sunt7 .rec .recun unoa oaşte ştere reaa făptu făptuito itorul rului ui sau sau a victim victimei, ei, du după pă înfă înfăţiş ţişare are,, me mers, rs, vo voce ce şi vor#ire.5ecunoaşterea după înfăţişare şi după mers se reali$ea$ă în #a$a percepţiei vi$uale, iar după voce şi vor#ire - a celei auditive mai puţin perfecte, ceea ce eplică aplicarea ei mai puţin frecventă. 'rintre semnalmentele pe care se spri"ină,declaraţiile celor c%emaţi să recunoască persoane, pe primul plan se află trăsăturile anatomice (statice), cum ar fi, constituţia fi$ică, culoarea tenului (uneori şi a oc%ilor), culoarea şi natura părului,
form formel elee an anat atom omic icee ale ale capu capulu lui, i, aspe aspect ctul ul feţe feţei, i, dim dimen ensi siun unil ilee elem elemen ente telo lor r constitutive ale acesteia, în special, ale nasului şi $onei #ucale. 're$entarea spre recunoaştere după fotografie în situaţia în care anumite 6. împre"urări nu admit înfăţişarea nemi"locită a persoanei spre recunoaştere,. 4a această modalitate de pre$entare se recurge în situaţiile în care7 starea de #oală a celui ce tre#uie să recunoască recunoască face imposi#ilă c%emarea sa pentru a participa la efectuarea recunoaşterii8 recunoaşterii 8 persoana ce urmea$ă ur mea$ă a fi recunoscută se ascunde, încercnd în acest mod să se sustragă de la răspunderea penală8 învin învinui uitu tull (#ănu (#ănuitu itul) l) refu$ refu$ăă cate categor goric ic să pa parti rticip cipee la pre$ pre$en enta tarea rea spre spre recunoaştere8 're$entarea spre recunoaştere a persoanelor după mers constituie, su# aspect 3. tactic, o formă aparte de identificare a persoanelor, într-un mod sau altul, implicate în activitatea infracţională. 4a această formă se recurge în ca$ul în care martorul sau victima declară că au perceput mersul specific al infractorului, care activa mascat (cu faţa acoperită) ori se deplasa spre sau de la faţa locului, condiţii în care perceperea trăsăturilor feţei era cu neputinţă (părăsea locul faptei în direcţia opusă). 're$entarea 're$entarea spre recunoaştere după voce şi vor#ire 4a această modalitate ce :. recurge în două situaţii7 a) dacă victima susţine că a reţinut vocea şi vor#irea agresorului care activa cu faţa mascată8 #) în ca$ul în care martorul declară că a perceput, integral sau parţial, dialogul între î ntre anumite persoane care s-a desfăşurat în mod confidenţial sau în condiţii ce nu permiteau percepţia vi$uală. 9undamentul ştiinţific al acestei modalităţi de identificare îl constituie însuşirile principale ale vocii şi vor#irii de a se eteriori$a printr-o seamă de particularităţi individuale caracteristice persoanei.
&2 (3* Cara$teri/a,i felurile 1i pr0$e#ura #e pre/entare %pre re$un0a1tere la $are 'a re$ur-e 0r-anul #e urm.rire penal. 4n urm.t0area %itua,ie5 67n timpul unui ata$ t4l8.re%$9 f.ptuit0rul $u 0 $a-ul. pe fa,. a %u%tra% +unuri materiale #in l0$uin,. 4n 'al0are #e ):::: lei Vi$tima a mem0ri/at '0$ea 1i unele $u'inte r0%tite #e f.ptuit0r La ie1irea #in +l0$ f.ptuit0rul %;a 4nt4lnit $u un 'e$in #e;al 'i$timei $u $are au $0+0r4t 4mpreun. 4n %tra#. In ca$ul dat va avea loc pre$entarea spre recunoastere dupa voce sau vor#ire catre victima . 'rocedura7 in una din doua incaperi ce se afla alaturi se invita persoana care tre#uie sa recunoasca si patru martori asistenti. 0cestora li se va eplica drepturile si vor fi preintimpinati de raspundere penala pentru recunoastere falsa.0nc%etatorul cu doi martori trec in camera alaturata unde este persoana care urmea$a a fi identificata si doua sau trei persoane care car e vor complecta grupul de pre$entare spre recunoastere. *ot grupul de pre$entare se aran"ea$a in camera pentru ca sa nu fie va$ut de persoana c%emata sa recunoasca. 0poi se va duce un dialog cu fiecare persoana din grup pentru ca persoana c%emata sa recunoasca sa auda anumite anumite fra$e si cuvinte. ;rganul care conduce activitatea va cere persoan ei c%emate sa recunoasca sa declare daca a identificat vreo persoana dupa voce si vor#ire. *ot acest proces va fi inregistrat pe #anda magnetica sau videomagnetica.
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr & Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I.Cercetarea criminalistică a urmelor de mâini
.. (3) eterminaţi noţiunea şi importanţa criminalistică a urmelor papilare. Brmele de miini-re$ultatul modificarilor intervenite in mediul incon"urator prin actiunea omului, urmele sunt acele modificari produse in mediul incon"urator in timpul savirsirii unor fapte preva$ute de legea penala Brmele de mini în comparaţie cu alte urme, sînt cel mai des folosite la descoperirea şi cercetarea infracţiunii, ele avnd o eficacitate mai mare. 0ceasta se aprecia$ă, reieşind din aspectul funcţional al minilor şi totodată a pre$enţei pe ele a ecreţiilor sudoripare.
!& ()* Anali/a,i pr0priet.,ile 1i tipurile #e%enel0r papilare nsemnătatea criminalistică a desenelor papilare se aprecia$ă reieşind din7 a) individualitatea (unice) #) sta#ilitatea (fie) c) inaltera#ilitatea desenelor papilare. e cunosc trei tipuri de desene papilare7 a) 0rc (adeltic) unde liniile, care formea$ă desenul, îşi iau începutul de la o latură a falangetei şi cur#nd în centrul ei, pleacă spre latura opusă. esenele de acest tip sînt cele mai simple după construcţie şi se întlnesc relativ rar (aproimativ +D din numărul total), ele pot fi de două feluri simple şi şatră. esenele papilare şatră au liniile papilare la centru îndoite, formnd un pin. #) 4at (monodeltic)> liniile care formea$ă $ona centrală a desenului, îşi iau începutul de la o latură a falangetei şi atingnd partea centrală a acesteia, revin spre aceiaşi latură, formnd o figură în formă de laţ. *erminaţiile liniilor orientate spre marginea degetului, poartă denumirea de liniile $onei centrale sau mai sînt numite EpicioruşeF, iar partea rotundă a laţului > EcapF. 'e partea de sus a laţului, liniile sînt amplasate ca nişte curente în "os, care convoaie laţul în partea de sus şi "os. 4ocul unde curentele se desprind formea$ă o figură triung%iulară, numită EdeltăF. 4aţurile pot avea o
construcţie relativ simplă, ct şi mai complicată. *oate desenele în laţ, altfel numite şi monodeltice se împart în detrodeltice şi sinistrodeltice > delta plasată în partea dreaptă şi delta plasată în partea stngă. esenele de tip laţ, în funcţie de compleitatea desenului pot fi 3: simple, laţ rac%etă, gemeniGesenele în laţ sînt cele mai des întlnite, constituind aproimativ =+D din numărul lor total. c) Cerc - acest desen papilar are două delte > una pe partea dreaptă, alta pe cea stngă, relativ de $ona centrală a desenului papilar (mai rar se întlnesc trei şi c%iar patru delte). ntre delte este amplasat desenul su# forma unor ovale, spirale, elipse sau vrte". esenele în cerc se împart în simple şi compuse. 0cest tip de desen constituie aproimativ 3@D din cantitatea totală de desene papilare
!2(3* E%tima,i p0%i+ilit.,ile e"perti/ei #a$til0%$0pi$e 1i a materialel0r $e tre+uie pu%e la #i%p0/i,ia e"pertului9 4n %itua,ia9 4n $are #e la l0$ul %.'=r1irii unui furt prin p.trun#ere au f0%t ri#i$ate trei amprente #i-itale 1i e"i%t. inf0rma,ii9 $e permit a +.nuii $. infra$,iunea a f0%t %.'=r1it. #e $.tre $etLa1$0 In ca$ul dat va putea fi efectuata eperti$a dactiloscopica, epertului i se va pune la dispo$itie amprentele digitale ridicate si modelele de comparatie. *oate materialele epediate epertului tre#uie sa fie verificate daca sunt veridice si daca au fost fiate si ridicate conform procedurii. 0mprentarea cet. 4asco se va face conform procedurii , degetele acestui vor fi rulate pe o fisa dactiloscopica > acesta si va fi materialul de comparat. 2pertului revenindui o#ligatia de a compara amprentele ridicate si materialul de comparat pentru a identifica faptuitorul. Subiectul II. Expertiza repetată şi cea suplie!tară
&!(2* Defini,i n0,iunea 1i temeiurile #i%punerii e"perti/ei repetate 1i e"perti/ei %uplimentare acă organul de urmărire penală care a dispus efectuarea eperti$ei, la invocare de către una dintre părţi sau din oficiu, ori instanţa de "udecată, la cererea uneia dintre părţi, constată că raportul epertului nu este complet, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea epertului, se dispune efectuarea unei eperti$e suplimentare de către acelaşi epert sau de către un alt epert. acă conclu$iile epertului sînt neclare, contradictorii, neîntemeiate, dacă eistă îndoieli în privinţa lor şi aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea epertului sau dacă a fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a eperti$ei, poate fi dispusă efectuarea unei eperti$e repetate de către un alt epert sau alţi eperţi
&&()* E'i#en,ia,i temeiurile 1i pr0$e#ura #e #i%punere a e"perti/el0r >u#i$iare
2perti$a se dispune şi se efectuea$ă, în mod o#ligatoriu, pentru constatarea7 ) cau$ei morţii8 6) gradului de gravitate şi a caracterului vătămărilor integrităţii corporale8 6= 3) stării psi%ice şi fi$ice a #ănuitului, învinuitului, inculpatului în ca$urile în care apar îndoieli cu privire la starea de responsa#ilitate sau la capacitatea lor de a-şi apăra de sine stătător drepturile şi interesele legitime în procesul penal8 3 ) stării psi%ice şi fi$ice a persoanei în privinţa căreia se reclamă că s-au comis acte de tortură, tratamente inumane sau degradante8 :) vîrstei #ănuitului, învinuitului, inculpatului sau părţii vătămate > în ca$urile în care această circumstanţă are importanţă pentru cau$a penală, iar documentele ce confirmă vîrsta lipsesc sau pre$intă du#iu8 +) stării psi%ice sau fi$ice a părţii vătămate, martorului dacă apar îndoieli în privinţa capacităţii lor de a percepe "ust împre"urările ce au importanţă pentru cau$a penală şi de a face declaraţii despre ele, dacă aceste declaraţii ulterior vor fi puse, în mod eclusiv sau în principal, în #a$a %otărîrii în cau$a dată8 =) altor ca$uri cînd prin alte pro#e nu poate fi sta#ilit adevărul în cau$ă.
Considerînd că este necesară efectuarea eperti$ei, organul de urmărire penală, prin ordonanţă, iar instanţa de "udecată, prin înc%eiere, dispune efectuarea eperti$ei. n ordonanţă sau în înc%eiere se indică7 cine a iniţiat numirea eperti$ei8 temeiurile pentru care se dispune eperti$a8 o#iectele, documentele şi alte materiale pre$entate epertului cu menţiunea cînd şi în ce împre"urări au fost descoperite şi ridicate8 între#ările formulate epertului8 denumirea instituţiei de eperti$ă, numele şi prenumele persoanei căreia i se pune în sarcină efectuarea eperti$ei. Cererea de solicitare a efectuării eperti$ei se formulea$ă în scris, cu indicarea faptelor şi împre"urărilor supuse constatării şi a o#iectelor, materialelor care tre#uie investigate de epert. ;rdonanţa sau înc%eierea de dispunere a efectuării eperti$ei este o#ligatorie pentru instituţia sau persoana care urmea$ă să efectue$e eperti$e. 4a efectuarea eperti$ei din iniţiativă şi pe contul propriu al părţilor, epertului i se remite lista între#ărilor, o#iectele şi materialele de care dispun părţile sau sînt pre$entate, la cererea lor, de către organul de urmărire penală. espre aceasta se întocmeşte un proces-ver#al. Hănuitul, învinuitul sau partea vătămată poate solicita organului de urmărire penală sau, după ca$, procurorului dispunerea efectuării eperti$ei. 5efu$ul de dispunere a efectuării eperti$ei poate fi contestat în modul sta#ilit de pre$entul cod.
&2(3* Me#ita,i a%upra $riteriil0r #e apre$iere a rap0rtului #e e"perti/. repetat. #e $.tre in%tan,a #e >u#e$at. 1i 0r-anul #e urm.rire penal. In cadrul raportului de eperti$a repetata se va determina veridicitatea faptelor nou sta#ilite de catre epert, se va preci$a valoarea lor pro#anta. 0precierea raportului presupune determinarea pertinentei si admisi#ilitatii faptelor constatate de epert in #a$a cunostintelor sale speciale, adica daca conclu$iile la care acesta a a"uns repre$inta fapte ce tin de o#iectul pro#atiunii intr-o anumita cau$a penala iar faptele si impre"urarile de fapt ce constituie fondul raportului de eperti$a, au fost sta#ilite in ordinea preva$uta de legislatia procesual penala. 0stfel aprecierea presupune verificarea competentei epertului, conditiilor in care a activat el a conclu$iilor lui, a raportului de eperti$a in intregime. e va verifica cum se respecta dispo$itiile legii cu privire la dispunea si efectuarea eperti$ei repetate. In cadrul eperti$ei repetate si anume in raportul dat se vor cerceta pro#ele care au facut o#iectul eaminarilor eecutate ale primei eperti$e , dar pot fi eaminate si unele materiale suplimentare. 0stfel in noul raport tre#uie sa fie argumentate motivele care au condus la tragerea anumitor conclu$ii , tre#uie preci$ate si demonstrate motivatia apelarii la metodele si mi"laocele te%nice utili$ate. Continutul raportului de eperti$a tre#uie sa fie #ine determinat, redat intr-o forma ingri"ita . *re#uie sa fie o concordanta intre conclu$iile epertului si pro#ele eistente in cau$a. BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+
? @
6= > 6 6? > 3@
ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB Şeful Departamentului___________
TEST nr 2 Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I: Traseologia criminalistică.
!! (3) efiniţi noţiunea de traseologie şi specificaţi sarcinile acesteia. traseologia se pre$intă ca un domeniu #ine determinat al criminalistica destinat cunoaşterii legităţilor formării urmelor infracţiunii şi ela#orării metodelor şi mi"loacelor te%nico-ştiinţifice necesare descoperirii, fiării şi eaminării acestora tn vederea sta#ilirii faptei, identificării făptuitorului şi determinarea tuturor împre"urărilor cau$ei. *raseologia are următoarele sarcini7 studierea legităţilor formării diferitelor categorii de urme materiale ale infracţiunilor. -ela#orarea metodelor şi mi"loacelor te%nico-ştiinţifice necesare descoperirii, fiării şi ridicării urmelor infracţiunii.ela#orarea metodicilor efectuării eperti$elor traseologice. ela#orarea metodelor şi mi"loacelor te%nice de prote"are a valorilor sociale de atentări infracţionale. !& ()* F0rmula,i n0,iunea #e urm. a infra$,iunii 1i fa$e,i 0 $la%ifi$are a l0r
In opinia noastră mai potrivită este concepţia conform căreia clasificarea urmelor se face în #a$a a patru criterii mai importante, şi anume7 natura urmel0r9 fa$t0rul $reat0r #e urme9 ni'elul #e m0#ifi$are a %up0rtului (o#iectului primitor de urmă) şi m0#ul #e f0rmare a urmel0r upă natura lor, urmele infracţiunii se grupea$ă în două categorii7 urme-formă, create prin reproducerea construcţiei eterioare a unui o#iect pe suprafaţă sau in volumul altuia şi urmematerie, ce pot apărea pe parcursul săvrşirii acţiunilor infracţionale în formă de fragmente de o#iecte, resturi de su#stanţe ca urmare a interacţiunii a două sau mai multe o#iecte materiale. in categoria urmelor-formă le vom menţiona pe cele tradiţional numite traseologice, care reproduc forma şi relieful suprafeţei de contact a o#iectelor creatoare, ca, de pildă, a celor de mini, de picioare, de îm#răcăminte, a mi"loacelor de transport etc. in categoria a doua, mai frecvent utili$ate în practica "udiciară, pot fi amintite fragmentele de o#iecte (resturi de alimente, cio#uri de sticlă, de veselă, elemente desprinse din o#iectele vestimentare, inclusiv fi#re din produse tetile) şi diferite su#stanţe pulverulente sau lic%ide (rumegătură metalică, lemnoasă, sau a materialelor de construcţie, pete de natură organică şi anorganică ş. a.). 0tt urmele-formă, ct şi cele materie se pot manifesta su# aspect macroscopic şi microscopic. Conform factorilor creatori, urmele frecvent întlnite la faţa locului se împart în7 create de om (omeoscopice!, şi create de obiecte materiale (mecanice!.
Brmele %omeoscopice sunt de două categorii7 a) create prin reproducerea construcţiei eterioare a diferitelor părţi corporale şi a îm#răcămintei (a minilor, picioarelor, dinţilor, #u$elor, o#iectelor de îm#răcăminte) pe suprafaţa sau în profun$imea o#iectelor din mediul încon"urător şi #) create su# diverse forme de su#stanţe #iologice, aparţinnd corpului uman (fire de păr, pete de snge, depuneri de salivă, spermă, miros ş. a.). Brmele mecanice reproduc construcţia eterioară a o#iectelor-corpuri solide. în criminalistică acestea sunt divi$ate în urme de instrumente (unelte) şi urme ale mi"loacelor de transport. 'otrivit nivelului de modificare a suportului, urmele infracţiunii se împart în7 de adâncime, de suprafaţă şi periferice. Brmele de adncime se pre$intă în formă de modificări esenţiale de profun$ime a o#iectului primitor în locul unde acesta a venit în contact cu cel creator. Brmele de suprafaţă, dimpotrivă, nu produc sc%im#ări esenţiale ale o#iectului primitor de urmă. 2le se su#divi$ea$ă în urme7 a) de stratificare, formate prin depuneri de su#stanţe de pe suprafaţa o#iectului creator pe suprafaţa celui primitor cum ar fi, spre eemplu, o amprentă digitală sudoripară sau de vopsea pe o suprafaţă netedă şi #) de destratificare, formate prin preluare de su#stanţe de pe suprafaţa o#iectului primitor, ca în ca$ul deplasării pe un o#iect curent vopsit. Brmele periferice redau configuraţia, conturul unui o#iect, po$iţia căruia a fost sc%im#ată în urma săvrşirii faptei de pe locul unde acesta s-a găsit timp îndelungat. 0ceste urme se întlnesc în ca$ul ridicării unui covor sau portret de pe perete, unei reviste de pe o suprafaţă prăfuită ş. a. upă modul de formare, prin care se înţelege raportul de mişcare în care se află o#iectul creator şi cel primitor la momentul final de creare a urmelor, acestea sunt clasificate în urme statice şi dinamice. tatice sunt urmele formate prin apăsare sau lovire. în momentul culminant de creare a acestor urme, o#iectele participante (creator şi primitor) se află în stare statică unul faţă de altul. atorită reproducerii directe a caracteristicilor eterioare ale o#iectului care le-a creat, urmele statice sunt de cea mai înaltă valoare identificatoare. Brmele dinamice se creea$ă în urma mişcării de alunecare a unui o#iect participant la formarea urmei pe suprafaţa celuilalt. *ipice în acest sens sunt urmele de tăiere, pilire, sfredelire, de frnare a unui autove%icul etc. 2lementele caracteristice ale suprafeţei o#iectului creator se reproduc în aceste urme su# formă de trase, fapt ce reduce su#stanţial capacităţile lor identificatoare.
!2 (3* E'alua,i re-ulile -enerale #e fi"are9 ri#i$are 1i am+alare a urmel0r materiale ale infracţiunii. escoperirea, fiarea şi ridicarea urmelor necesită să fie efectuate potrivit următoarelor reguli generale7 5espectarea strictă a normelor dreptului procesual penal ce reglementea$ă ) efectuarea cercetării locului faptei şi a perc%e$iţiei, Btili$area Jn limite maime a mi"loacelor te%nico-criminalistice menite 6) să ma"ore$e capacitatea de percepţie. 0plicarea tuturor măsurilor posi#ile de prote"are a urmelor, 3) 9iarea urmelor descoperite prin descrierea lor Jn procesul-ver#al, acesta :) fiind principalul, su# aspect procesual, mi"loc de fiare. Indiferent de natura acestora, urmele depistate se vor fotografia apelndu+) se la metoda fotometrică. 'e lngă menirea de a demonstra şi certifica datele epuse in procesul-ver#al, fotografiile urmelor, Brmele descoperite sau relevate la faţa locului, de regulă, se ridică în =) comun cu o#iectul sau cu o parte separată (demontată) a acestuia. acă o#iectul purtător de urmă e de valoare, supravoluminos sau 1) intransporta#il şi, din aceste ori alte motive, se eclude ridicarea lui, urmele se vor ridica, procedJndu-se7 la mularea urmelor de adncime cu soluţie de g%ips, cu plastelină, materiale polimerice8 la transferarea urmelor de suprafaţă pe pelicule dactiloscopice, foi de %rtie fotografică şi alte materiale ade$ive8
la recoltarea urmelor-materie prin ră$uire, a#sor#ire, solu#ili$are, atragere cu magnetul etc. Subiectul II: "lanificarea ca forma principală de organizare a acti#ităţii de urmărire penală.
&! (2* Di%tin-e,i n0,iunea #e 0r-ani/are #e $ea #e planifi$are a a$ti'it.,ii #e urm.rire penal. 'utem sa distindem aceste doua not. prin faptul ca organi$area activ de B' are un sens mai larg decit cel al planificării.'rin organi$are se are in vedere ,pe de o parte,crearea condiţiilor de munca,pregatirea si reparti$area forţelor si mi"i de care dispun organelle respective,iar pe de alta parte,ordonarea in #a$a planului de lucru a activ si masurilor necesare reali$arii scopului propus,care se refera la clarificarea deplina a faptelor si impre"urarilor ce duc la confirmarea adevarului intr-un process penal.Iar referitor la noţiunea de planificare aceasta repre$intă latura cea mai importantă a organi$ării cercetării faptelor penale, ea asigurnd efectuarea acesteia în conformitate cu cerinţele legale, în mod temeinic, o#iectiv şi complet. && ()* Anali/a,i %tru$tura 1i $0n,inutul planului #e urm.rire penal.
în activitatea de urmărire penală se aplică trei forme de planificare7 planificarea cercetării unei fapte $n ansamblu, planificarea operaţiilor tactice şi planificarea acti#ităţilor de urmărire penală. "lanificarea cercetării unei fapte penale în ansam#lu cuprinde7 - determinarea sarcinilor activităţii în funcţie de natura faptei şi prevederile legale. într-o cau$ă penală, potrivit art.+6 al C'' al 5epu#licii &oldova, se cer dovedite fapta şi împre"urările de fapt, inclusiv locul, timpul, modul şi împre"urările în care s-a activat8 făptuitorul, vinovăţia şi responsa#ilitatea acestuia8 circumstanţele agravante şi atenuate ale faptei8 pre"udiciile, caracterul şi gravitatea acestora, alte fapte şi împre"urări în măsură să influenţe$e răspunderea şi sta#ilirea pedepsei, cum ar fi, spre eemplu, caracteristica făptuitorului, comportarea victimei, antecedentele penale ş.a. 2lementele enunţate ale o#iectului pro#aţiunii se vor concreti$a în planul de cercetare în funcţie de conţinutul versiunilor ela#orate prin formularea între#ărilor la care anc%eta tre#uie să dea răspuns. 2ste evident că între#ările şi deci sarcinile ce configurea$ă planul de cercetare diferă nu numai de la o categorie de infracţiuni la alta, dar şi de la un ca$ la altul, c%iar dacă se atri#uie la aceeaşi categorie. întotdeauna însă planul tre#uie să prevadă clarificarea următoarelor aspecte prevă$ute de aşa-numita Kformula celor 1 între#ăriK, şi anume, ce faptă penală s-a comis, unde a avut loc, cnd a fost săvrşită, modul înfăptuirii, cine este autorul, scopul urmărit de făptuitor, cine a avut de suportat urmările infracţiunii8 sta#ilirea măsurilor procesuale şi etraprocesuale ce urmea$ă a fi efectuate în vederea reţinerii făptuitorului, curmării activităţii sale infracţionale şi administrării pro#elor necesare "ustei soluţionări a cau$ei. In plan se vor prevedea activităţile de urmărire penală şi posi#ilitatea efectuării lor la nivelul tactic adecvat. în acest scop se va preci$a ordinea, locul şi procedeele tactice, prin a căror aplicare activităţile planificate să se desfăşoare cu succes. în ca$ul cercetării în ec%ipă aceste pro#leme tre#uie să fie consultate cu mem#rii #rigă$ii sau grupului operativ8 - specificarea termenilor de reali$are a activităţilor de urmărire penală, preci$area persoanelor concrete învestite cu efectuarea acestora. 0nc%etatorul va aprecia forţele şi mi"loacele de care dispune la moment, dar şi posi#ilităţile folosirii lor în mod eficient. *ermenii efectuării activităţilor prevă$ute în plan pot fi sta#iliţi cu aproimaţie (de eemplu, în aprilie, în prima "umătate a lunii iunie etc.) sau în mod precis (#unăoară la ora 1, pe data de @ iunie). 'lanificarea operaţiilor tactice şi a activităţilor de urmărire penală au, de o#icei, aceeaşi structură7 determinarea scopului, specificarea ordinii şi a timpului efectuării, a forţelor şi mi"loacelor necesare. 9ireşte, conţinutul planului acestor activităţi este în funcţie de natura cau$ei, dar şi de specificul activităţii de urmărire penală. Bnul va fi conţinutul planului ascultării învinuitului şi altul cel al reconstituirii. 0ctivitatea de planificare se materiali$ea$ă într-un plan scris, care poate avea cele mai diverse forme - de la o sc%iţare a activităţilor ce urmea$ă a fi efectuate în ca$urile simple, de eemplu, în ca$ul unui act de %uligănie, pnă la com#inaţii de sc%eme, sisteme de fişe, ta#ele grafice ş.a., în ca$uri complicate, cu un număr mare de învinuiţi, de acte infracţionale sau episoade. Bnica cerinţă care tre#uie respectată, indiferent de forma planului, re$idă în faptul ca el să cuprindă toate elementele planificării menţionate mai sus7 versiunea, pro#lemele ce urmea$ă a fi elucidate în legătură cu fiecare versiune,
operaţiile tactice şi activităţile de urmărire, prin a căror efectuare se prevede verificarea versiunilor şi determinarea împre"urărilor faptei, termenele şi persoanele eecutante. Cea mai curentă formă a planului de cercetare, predominantă în literatura de specialitate şi frecvent folosită în practică, se reali$ea$ă după următorul model7 acă se aplică cercetarea în ec%ipă, planificarea ia altă amploare, în paralel cu planul de #a$ă ela#orat de anc%etatorul autori$at să diri"e$e întreaga activitate de cercetare, se vor întocmi planuri individuale pentru fiecare mem#ru al ec%ipei. Conţinutul acestora sunt în funcţie de sarcinile atri#uite mem#rilor ec%ipei7 verificarea unei sau a mai multor versiuni, cercetarea unui sau a unor episoade, a tuturor împre"urărilor referitoare la activitatea infracţională a unuia din învinuiţi. în ca$ul în care activitatea criminală a cuprins diverse localităţi sau teritorii, acţiunile mem#rilor ec%ipei de cercetare se vor desfăşura după criterii teritoriale. în cau$ele complee, cu un grad sporit de dificultate, un număr mare de participanţi şi cu multiple infracţiuni săvrşite, la planul de cercetare penală, ela#orat pentru întreaga cau$ă, se pot anea fişe pentru fiecare învinuit, care conţin date despre faptele săvrşite, pro#leme ce urmea$ă a fi elucidate, ordinea şi modalităţile de re$olvare, sc%eme privind structura grupei infracţionale şi a relaţiilor dintre mem#rii acesteia, grafice referitoare la efectuarea unor activităţi de cercetare, cum ar fi, reţinerea şi pre$entarea spre recunoaştere, perc%e$iţia, ascultarea învinuiţilor ş.a.
&2 (3* Pr0ie$ta,i a$,iunile #e urm.rire penal. #e%f.1urate 4n le-.tur. $u $er$etarea a$ti'it.,il0r infra$,i0nale a -rupului 0r-ani/at #e infra$t0ri9 $are pe par$ur%ul anil0r &:!&;&:!? au %.'=r1it mai multe infra$,iuni 0cţiunile de B' desfasurate in legătură cu cercetarea activ infracţionale a grupului organi$at de infractori sunt7planificarea cercetării unei fapte în ansam#lu care presupune det.sarcinilor activitatii in f-tie de natura faptei si prevederile legale.Lor fi dovedite fapta si împre"urările de fapt,inclusiv locul,timpul,modul si impre"urarile in care s-a activat.,făptuitorul,vinavatia si responsa#ilitatea acestuia,circ agravante si atenuante ale faptei,pre"udiciile,caracterul si gravitatea acestora..*oate acestea se fac dupa formula celor 1 intre#ari,ce s-a comis,unde s-a comis,cind s-a comis,modul de savirsire,cine e autorul,cine a avut de suportat adica cu referire la victim,scopul.Brmatoare acţiune ce va fi întreprinsa la urmarirea penala in scopul cercetării v-a fi planificarea operaţiunilor tactice si a activitatilor de B' care au urm.str.7det.scopului,specificarea ordinii si timpului efectuării,a forţelor si mi"i necesare.In final acţiunea ce va fi întreprinsa de organele de urmărire penala este activitate de planificare ce se caracteri$ea$a intr-un plan scris,care poate fi de diverse forme.In ca$urile complee cu un grad sporit de dificultate,un nr.mare de participant si cu multiple infr sav.la planul de cercetare penala,ela#.pt întreaga cau$a se pot anea fise pt fiecare invinuit,care conţine date d/e faptele sav pro#lem ce urmea$a a fi elucidate ,ordine si modalitatile de re$olvare,sc%eme privind str.grupei infracţionale si a relaţiilor dintre mem#rii acesteia,grafice referitoare la efect, unor activ.de cercetare,cum ar fi,reţinerea si pre$entarea spre recunoaştere,perc%i$itia,ascultarea învinuiţilor s.a. BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 >
? @
? > 6+ 6= > 6 6? > 3@
ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
TEST nr ?
Şeful Departamentului___________
Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. %#idenţa antropometrică şi cea desfăşurată după modul de operare a făptuitorilor.
!!(2* Defini,i n0,iunea #e e'i#en,. antr0p0metri$.9 %pe$ifi$4n# t0t0#at. %i%temul a$e%teia 0cest gen de evidenţă cuprinde trei categorii de persoane. 'rima autorii infracţiunilor care se ascund în vederea sustragerii de la răspundere, fiind declaraţi in căutare, a doua categorie persoanele dispărute in urma evadării din penitenciare şi, in fine, a treia categorie persoanele dispărute de la domiciliu sau de la locul de muncă in împre"urări incerte cu suspiciuni de a deveni victime ale unui omor, răpiri sau ale unui alt act violent. înregistrarea se face în #a$a datelor privind persoana dispărută, acumulate de către organul de urmărire penală şi remise istemul &. '.
%#idenţa persoanelor dispărute %#idenţa cada#relor cu identitate necunoscută
!&()* Cla%ifi$a,i %ar$inile e'i#en,ei per%0anel0r #i%p.rute 1i a $a#a'rel0r $u i#entitate ne$un0%$ut. Constituind un su#sistem al evidenţei antropometrice, acest gen de evidenţă cuprinde att cadavrele cau$ate de omoruri, ct şi cele apărute în urma diferitelor accidente sau calamităţi (inundaţii, incendii, cutremure de pămnt ş. a.). Ca şi în ca$ul persoanelor dispărute, evidenţa constă în înregistrarea pe fişe standardi$ate a unui grupa" de date referitoare la locul şi data depistării cadavrului, la o#iectele vestimentare şi altele atestate asupra cadavrului, la starea, vrsta, le$iunile corporale şi cau$a morţii, la seul, morfologia întregului corp (statura, constituţia fi$ică, rasa, culoarea pielii), la semnalmentele şi semnele particulare ce constituie trăsăturile eterioare. 0cest gen de evidenţă prevede o#ligatoriu efectuarea de fotografii după regulile fotografiei operative de recunoaştere. 9otografia de identificare eecutată după tualetarea cadavrului şi aran"area respectivă a îm#răcămintei, tre#uie să cuprindă corpul în întregime (din faţă, două părţi laterale şi din spate), vederea din faţă, profilul drept şi cel stng (#ust). 0parte se vor fotografia detaliile urec%ilor şi ale semnelor particulare (deformări sau amputări ale unor organe, cicatrice, pete, aluniţe, tatua" etc).
!2(3* E%tima,i fa$t0rii #at0rit. $.r0ra f.ptuit0rii re$i#i'i1ti la %.'4r1irea #e infra$,iuni a$ti'ea/. la l0$ul faptei 4ntr;0 anumit. f0rm.9 4ntr;0 manier. pr0prie &odul de operare în accepţie criminalistică cuprinde un comple de operaţii, acţiuni şi mi"loace aplicate în ca$ul săvrşirii unui act infracţional. Constituind unul din elementele caracteristice de #a$ă ale unei infracţiuni săvrşite, modul de operare are importanţă criminalistică su# următoarele aspecte. 'e de o parte, ca factor cu influenţă determinantă asupra modalităţilor te%nice, tactice şi metodice de cercetare a faptelor penale, att la nivel ştiinţific, ct şi la cel practic. &odul de operare determină caracterul modificărilor mediului in care se desfăşoară infracţiunea, al tuturor urmelor acesteia, fapt de care tre#uie să se ţină cont la aplicarea procedeelor şi mi"loacelor te%nice de lucru la faţa locului. *otodată, practica demonstrea$ă cu prisosinţă că săvrşirea de infracţiuni omogene în condiţii similare impune o anumită conduită, modalităţi tipice de operare, ceea ce contri#uie la ordonarea faptelor penale în anumite categorii, aceasta din urmă făcnd posi#ilă ela#orarea de reguli tipice de cercetare a infracţiunilor. 'e de altă parte, modul de operare este condiţionat de un şir de factori su#iectivi (temperament, volitivitate, deprinderi, a#ilitate), dar şi o#iectivi, datorită cărora infractorii recidivişti activea$ă într-o anumită formă speciali$ată, folosind în mod relativ sta#il unele şi aceleaşi procedee şi mi"loace la săvrşirea diferitelor infracţiuni. 5eiterarea (repetarea) modului de operare a generat crearea unui sistem de evidenţă specifică a infractorilor, cunoscută su# denumirea de e#idenţă după modul de operare (modus operandi sistem!. Subiectul II. Cunoştinţele specializate folosite la cercetarea infracţiunilor.
(2* Defini,i n0,iunea #e $un01tin,e %pe$iali/ate 1i numi,i f0rmele #e utili/are a l0r la $er$etarea infra$,iunil0r Cunostinte speciali$ate > sunt aptitudinile deose#ite ale unor persoane antrenate in descoperirea si investigarea unor infractiuni, a caror cunostinte sunt deosi#ite in virtutea profesiei pe care o au. 0ceste situatii pot fi Mcnd pentru lămurirea unor &!
împre"urări de fapt, instanţa socoteşte de cuviinţă să cunoască părerea unor specialiştiK şi Mcînd pentru lămurirea unor fapte sau împre"urări ale cau$ei, în vederea aflării adevărului sunt necesare cunoştinţele unui epertK
()* De#u$e,i r0lul %pe$iali%tului;$riminali%t 4n $a#rul in'e%ti-.rii infra$,iunil0r #e t4l8.rie In cadrul infractiunii de til%arie specialistul criminalist va interpreta la fata locului urmele de mini descoperite care are drept scop o#ţinerea unor informaţii preliminare &&
asupra o#iectului creator de urmă sau a persoanei infractorului, a activităţilor desfăşurate de acesta, ca şi a succesiunii operaţiilor. 'rincipala funcție a specialiștilor este colectarea pro#elor, sigilarea lor, evitarea oricăror pierderi de urme, precum și colectarea mostrelor de la locul comiterii infracțiunii, fotografierea. pecialistul efectuea$a cercetarea te%nico-științifică și emite un raport cu constatari.
&2 (3* Spe$ifi$a,i n0,iunea 1i %ar$inile -enerale ale e"perti/ei >u#i$iare9 #e0%e+irea l0r #e $0n%tat.rile te8ni$0;1tiin,ifi$e 1i me#i$0;le-ale Constatările tc%nnico-ştiinţifice se efectuea$ă c%iar în timpul cercetărilor la faţa @ locului . 2ste ca$ul constatării stării te%nice a autove%iculului anga"at în accident, a eaminării urmelor lăsate de pneuri la locul faptei, pentru identificarea autove%iculul dispărut de la locul faptei etc. e asemenea, eaminarea persoanei vătămate, pentru sta#ilirea gravităţii le$iunilor suferite şi a duratei îngri"irilor
medicale necesare pentru vindecare, are valoare de constatare medico-legală şi nu de eperti$ă. $0n%tatare me#i$0;le-al. - mi"loc de pro#ă care constă în eaminarea unui cadavru sau în eaminarea corporală a învinuitului ori a persoanei vătămate, reali$ată în scopul de a furni$a organelor "udiciare informaţii a#solut necesare re$olvării cau$elor penale. constatarea medico-legală se dispune de organul de urmărire penală în ca$ de moarte violentă ori de moarte a cărei cau$ă nu se cunoaşte ori care este suspectă, precum şi atunci cnd este necesară o eaminare corporală asupra învinuitului ori persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestora eistenţa urmelor infracţiunii. 2perti$ele "udiciare se dispun şi se efectuea$ă după terminarea cercetărilor la faţa locului şi privesc domenii dintre cele mai diferite. %pertiza tenică este frecvent folosită la cercetarea accidentelor de circulaţie, în special pentru sta#ilirea stării te%nice a sistemelor de frnare, pentru evaluarea pagu#elor suferite de autove%iculele implicate în accident sau pentru sta#ilirea vite$ei cu care a circulat autove%iculul în momentul în care s-a produs impactul. 2perti$a se efectuea$ă de către persoane autori$ate, de înaltă calificare, eperţi din domeniul mecanicii auto, cadre universitare din învăţămntul polite%nic etc.K %pertiza criminalistică are ca o#iect cercetarea urmelor găsite la locul faptei7 urmele de pneuri, urmele de impact (cio#uri6din sticlă de la far, portiere, par#ri$), peliculele de vopsea, precum şi microurmele . 'entru a se putea formula conclu$ii certe, este necesar să se ridice şi să se conserve aceste urme, cu respectarea cerinţelor te%nice şi tactice cunoscute, să fie am#alate şi transportate cu gri"ă, iar între#ările puse epertului să ai#ă legătură cu domeniul în care este a#ilitat şi cu posi#ilităţile te%nice de care acesta dispune. %ar$inile e"perti/ei De a %ta+ili5 -starea te%nica a mi"i de transp oimplicate, timpul apairtiei defectiunilor(pin la, in timpul sau dupa accident) si dN acestea puteau fi depistate in cadrulr evi$iei te%nice si eploatrii mi"i de transp determinarea timpului si aptiului necesar opririi mi"i de transp, a vite$ei si a spaţiului de frnare a mi"i de transport implicat sta#ilirea faptului dN in cond concrete de drum si ale straii te%ncin a mi"i de transp in cau$a, accidentul ar fi putut fi evitat determinarea anumitor impre"urari de fapt(dist la care se afla mi"i de transp in mom apariţiei pietonului sau a altui o#stacol in drum) dN declaraţiile unor pers referitor la împre"urările in care s-au produs accidentul, in special ce privire la vite$a de deplasare a mi"i de transport, corespund calculellor si datelor te%nice cau$a nemi"locita a accidentului -
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 >
? @ ata 6:..6@+
? > 6+ 6= > 6 6? > 3@ 2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr )
Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. %#idenţa dactiloscopică.
!!(2* Repr0#u$e,i n0,iunea #e e'i#en,. #a$til0%$0pi$. Spe$ifi$a,i $0n,inutul a$e%teia înregistrarea dactiloscopică, constituie o componentă de #a$ă a sistemului de evidenţă centrali$ată a infractorilor, care este menită să contri#uie, precum s-a menţionat, la re$olvarea multiplelor pro#leme cu care se confruntă "ustiţia, dintre care7 sta#ilirea autorului unei infracţiuni prin compararea urmelor de mini de la faţa locului cu amprentele acestuia din cartotecă, in ipote$a în care el a mai săvrşit infracţiuni şi a fost supus înregistrării dactiloscopice8 sta#ilirea identităţii persoanei care nu pre$intă acte de identitate ori care îşi camuflea$ă identitatea, folosindu-se de acte false sau furate8 identificarea cadavrelor necunoscute, dacă, fireşte, cel decedat a fost anterior înregistrat ca fiind autorul unei infracţiuni. înregistrarea dactiloscopică se face prin fiarea desenelor papilare de pe falangele celor @ degete în fişa dactiloscopică, prevă$ută cu ru#rici pentru fiecare deget. 'e recto, fişa dactiloscopică conţine datele nominale ale celui înregistrat. !&()* De#u$e,i premi%ele 1tiin,ifi$e ale e'i#en,ei #a$til0%$0pi$e 4a etapa actuală, urmele de mini sunt dintre cele mai frecvent folosite în "ustiţia penală. 'ractic nu eistă infracţiuni în cercetarea cărora urmele de mini ar putea fi ignorate. în acest sens, practica demonstrea$ă date semnificative7 în descoperirea a :@-+@ D de cau$e de furt, de "afuri, de năvăliri tl%ăreşti şi de alte crime grave valoarea urmelor de mini este ecepţională, "ucnd un rol primordial în ce priveşte identificarea autorului faptei, sta#ilirea participanţilor la săvrşirea actului penal, precum şi a altor împre"urări ale infracţiunii săvrşite. 0l doilea factor favori$ant în vederea utili$ării urmelor de mini în "ustiţia penală este eistenţa sistemelor de înregistrare penală. 9ără a atinge pro#lema în detaliu, menţionăm că una din modalităţile de înregistrare a persoanelor condamnate penal este cea dactiloscopică, care constă în fiarea desenelor papilare a celor @ degete ale minilor pe fişe speciale şi crearea pe #a$a concentrării lor a fişierelor dactiloscopice. 'osi#ilitatea identificării se datorea$ă faptului că urmele de mini reproduc elementele caracteristice ale desenelor papilare de pe suprafaţa părţilor de contact a minilor, care în ansam#lu asigură indu#ita#il deose#irea unui individ de altul. 'rin studii aprofundate s-a confirmat că desenelor papilare le sunt caracteristice la nivel metodologic trei proprietăţi în vederea identificării autorului urmelor.
!2 (3* La !: iulie &:!? $et.,ean$a A@re$u9 #0mi$iliat. pe %tra#a Li+ert.,ii nr!?9 ap& a
%e%i/at prin telef0n %e$,ia #e p0li,ie $. la 0ra !52: $=n# %;a 4nt0r% a$a%. #e la %er'i$iu a 0+%er'at $. u1a apartamentului ei era #e%$8i%. Din apartament au #i%p.rut un palt0n #e piele9 0 $.$iul. #in +lan. #e nutrie9 un DVD;plaer Sam%un-9 #0u. inele #e aur 1i !&::: lei Prin $er$etarea l0$ului faptei %;a %ta+ilit5 !* U1a metali$. 1i fere%trele apartamentului nu pre/int. urme #e %par-ere &* 7n #0rmit0r lu$rurile (0+ie$te #e 'e%timenta,ie9 len-erie9 $.r,i 1i #0$umente* %unt ampla%ate 4n #e/0r#ine pe $anapeaua #in $entrul $amerei #ar 1i pe p0#ea 2* Pe %uprafa,a u1ei 1if0nierului 1i a n0ptierei 4n $are9 #up. $ele #e$larate #e A@re$u9 %e aflau 0+ie$tele %u%tra%e9 au f0%t fi"ate patru amprente papilare ?* La ferea%tra #in +u$.t.rie9 pla%a #e pr0te$,ie 4mp0tri'a in%e$tel0r e%te rupt. 1i pe %uprafa,a ei %unt pre/ente pete $lare #e $ul0are +run.;r01ieti$. Ela+0ra,i 'er%iunile $are %e impun 4n %itua,ia #in %pe,. Determina,i 'ariet.,ile #e e"perti/. $are urmea/. a fi #i%pu%e $8iar la etapa ini,ial. #e $er$etare 1i f0rmula,i 4ntre+.rile $e %e $er a fi %0lu,i0nate 4n $a#rul efe$tu.rii l0r 2perti$e7 e va efectua eperti$a urmelor de mini pentru a se o#tine date necesare pentru pentru limitarea cercului de persoane in procesul de cautare a celor care au format urmele in litigiu. In aceasta situatie epertul dupa ce va ceceta o#iectul purtator de urma va raspunde la intre#arile 7 daca o#iectul dat are pe suprafata sa urme de mini, urma contine caracteristici individuale de identificare, urma este digitala sau palmara, virsta persoanei ce a lasat urma, urma este de la una sau mai multe persoane, care este modul de lasare a urmei. Iar cu privire la petele clare de culoare #runa >rosietica se va efectua eperti$a medico legala si criminalistica pentru a se identifica daca este singe, si toate caracteristicile lui. Subiectul II. )etodica cercetării pruncuciderii. &2
(2* Repr0#u$e,i $0n$eptul $riminali%ti$ al n0,iunii #e prun$u$i#ere
'runcuciderea este fapta mamei care, aflată intr-o stare detul#urare pricinuită de naştere, îşi ucide imediat copilul nou-născut. Infracţiunea de pruncucidere fiind în esenţă o faptă de omor - supusă une isancţiuni atenuate face parte din grupul de infracţiuni împotriva persoanei. .9iind o varietate a infracţiunii de omor, conţinutul său constitutiv - att în latura sa o#iectivă, ct şi în latura su#iectivă - în lini mari, nu se deose#eşte de conţinutul constitutiv al omorului. *re#uie avut în vedere faptul că pentru eistenţa infracţiunii de pruncucidere se cer îndeplinite cumulativ - două cerinţe esenţiale7a)'rima cerinţă esenţială constă în condiţia ca acţiunea de ucidere acopilului nou-născut să ai#ă loc imediat după naştere. #)0 doua cerinţă esenţială priveşte elementul material al infracţiunii,respectiv ca acţiunea de ucidere să fie determinată de starea de tul#urare pricinuită de naştere. 0cţiunea penală pentru infracţiunea de pruncucidere se pune înmişcare din oficiu, urmărirea penală se efectuea$ă de către procuror, iar "udecarea în primă instanţă este de competenţa tri#unalului "udeţean.Oi în cest ca$, organele de poliţie au datoria de a acţiona pentrudovedirea eistenţei sau ineistenţei infracţiunii, de a desfăşură acţiunispecifice pentru identificarea persoanei vinovate şi pro#area activităţiiinfracţionale.
()* Determina,i pr0+lemele $e urmea/. a fi $larifi$ate 4n pr0$e%ul #e $er$etare a prun$u$i#erii Infracţiunea de pruncucidere este, în esenţă, o faptă de omor alcărei o#iect îl constituie ocrotirea vieţii copiilor nounăscuţi, ocrotire cestatuea$ă dreptul la viată al oricărui copil, precum şi o#ligaţia pentru toţimem#rii societăţii de a respecta acest drept Cercetare infracţiunii de pruncucidere tre#uie să lămurească următoarele pro#leme7 - natura şi cau$a morţii8 6 - starea de nou-născut83 - gradul de rudenie dintre făptuitor şi victimă8 : - locul şi timpul comiterii infracţiunii8 + - eistenţa stării de tul#urare psi%ică a mamei pricinuită de naştere8 = - făptuitorii şi contri#uţia lor la săvrşirea faptei8 1 - cau$ele, condiţiile şi împre"urările care au determinat sau favori$atsăvrşirea infracţiunii.
easemenea, la naştere, femeia poate #eneficia sau nu de asistenţă medicalăde specialitate.eci, moartea nou-născutului poate avea loc înainte de naştere,în timpul naşterii sau după naştere, formele acesteia - patologică,accidentală sau violentă - putnd fi întlnite att înainte ct şi post natal.u# aspectul infracţiunii de pruncucidere, organele de urmărire penală tre#uie să lămurească dacă moartea noului-născut a fost violentă şidacă aceasta s- a datorat acţiunilor sau inacţiunilor mamei &Starea #e n0u;n.%$ut5: altă pro#lemă pe care tre#uie să o lămurească cercetarea este aceea a stării de nou- născut, respectiv dacă este reali$ată şi cea dea douacondiţie pentru eistenţa situaţiei premise..Calitatea de nou-născut se o#ţine din luarea în considerare a procesului naşterii.Bn asemenea proces de#utea$ă prin contracţii interne specifice,însoţite de dureri şi apoi desprinderea treptată a copilului de organismulmatern, iar în final, epul$area acestuia. Bn copil se naşte viu cnd se manifestă prin ţipăt, mişcare, respiraţie,semne distinctive, unanim acceptate. @ra#ul #e ru#enie #intre f.ptuit0r 1i victimă'otrivit legii, su#iect activ al 2 infracţiunii de pruncucidere nu poate fi dect mama noului-născut. e aceea, cercetarea tre#uie sălămurească dacă moartea s-a produs datorită acţiunilor comisive sauomisive voluntare ale celei care i-a dat naştere ori ale altor persoane. L0$ul 1i timpul %.'=r1irii infra$,iunii ur.rile $are au #eterminat9 fa'0ri/at%au 3 4nle%nit %.'=r1irea infra$,iunii5A$e%te infracţiuni, cu un pericol social ridicat, prin urmările lor de ordin demografic, social, economic etc. îşi au originea în multiplecau$e7 familii de$organi$ate, întreţinerea de relaţii adulterine, neînţelegerea rolului pe care tre#uie sa- "oace familia
(3* Cara$teri/a,i a$,iunile #e urm.rire penal. #e%f.1urate la etapa ini,ial. #e $er$etare a prun$u$i#erii 4a etapa initiala a cercetarii pruncuciderii se va determina natura si cau$a mortii copilului. 0stfel se va efecta cercetarea la fata locului, eaminarea medico-legala a cadavrului, audierea persoanelor care au descoperit cadavrul copilului nou-nascut. Cercetarea incepe cu determinarea si fiarea locului amplasarii si po$itiei cadavrului si o#iectele in pre$enta carora a fost depistat cadavrul. 0poi se va sta#ili caracteristicile fi$ice a copilului nou-nascut. 4a fel se vor sta#ili urmele de violenta care au dus la decesul copilului. easemenea se vor identifica si fia mi"loacele materiale de pro#a care dovedesc actul de nastere, o#iectele utili$ate la uciderea copilului si transportarea la locul depistarii acestuia. 4a fel la etapa initiala se va efctua eperti$a medico-legala a o#iectelor ridicate. &)
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
( TESTE CU DOUĂ SUBI ECTE)
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. )etodele fotografiei *udiciare operati#e.
!!(2* In#i$a,i met0#ele f0t0-rafiei >u#i$iare 0perati'e +otografia *udiciară operati#ă repre$intă un ansam#lu de metode şi procedee privind aplicarea mi"loacelor fotografice In procesul de cercetare la locul săvrşirii faptei şi de efectuare a diverselor acte de urmărire penală pentru fiarea o#iectelor eaminate, înregistrarea, redarea unor secvenţe şi a re$ultatelor o#ţinute )etoda panoramică se aplică în ca$ul cnd un spaţiu sau o#iect ce urmea$ă a fi fotografiat, datorită dimensiunilor mari, nu poate fi cuprins lntr-o fotografie. 2a constă in eecutarea succesivă a fotografiei o#iectului prin porţiuni, imaginile părţi fiind ulterior asam#late într-o fotografie compusă. )etoda metrică sau de măsurare este utili$ată In activitatea de urmărire penală cnd împre"urările cau$ei impun fiarea o#iectului sau a unui element spaţial prin redarea caracteristicilor dimensionale. In funcţie de scopul preconi$at, metoda metrică este utili$ată în două variante7 prin fotografierea la scară şi prin fotografierea perspectivei în adncime cu a"utorul panglicii gradate. )etoda de reproducere constă in o#ţinerea pe cale fotografică a unor copii de acte, desene, sc%iţe, fotografii şi a altor imagini plate. 'entru reali$area reproducerilor fotografice se foloseşte o masă cu surse de iluminare din două părţi laterale şi un dispo$itiv de fiare a aparatului de fotografiat in po$iţia, în care aa o#iectivului să cadă perpendicular cu suprafaţa o#iectului fotografiat. Met"#a de recunoaştere constă dintr-un sistem de procedee privind aplicarea te%nicii fotografice la fiarea trăsăturilor eterioare ale persoanelor în viată şi ale cadavrelor necunoscute în vederea identificării lor ulterioare. )etoda stereoscopică constă in utili$area unor aparate şi dispo$itive care permit o#ţinerea unei imagini fotografice spaţiale a locului faptei, a unui nod al acestuia, a unor o#iecte, urme sau elemente caracteristice ale acestora.
!&()* Determina,i re-ulile met0#ei metri$e apli$ate la fi"area re/ultatel0r $er$et.rii la fa,a l0$ului )etoda metrică sau de măsurare este utili$ată In activitatea de urmărire penală cnd împre"urările cau$ei impun fiarea o#iectului sau a unui element spaţial prin redarea caracteristicilor dimensionale. ; asemenea fotografie furni$ea$ă informaţii suplimentare, ea fiind de natură să permită sc%iţarea unui plan al locului faptei, calcularea dimensiunilor o#iectului reprodus şi a elementelor caracteristice acestuia. In funcţie de scopul preconi$at, metoda metrică este utili$ată în două variante7 prin fotografierea la scară şi prin fotografierea perspectivei Jn adJ ncime cu a"utorul panglicii gradate. &etoda constă în fotografierea urmei sau o#iectului descoperit împreună cu o riglă gradată amplasată paralel aei longitudinale a o#iectului şi în acelaşi plan cu suprafaţa fotografiată a acestuia. Met0#a f0t0-rafierii cu a"utorul panglicii gradate se aplică in ca$urile, in care se urmăreşte fiarea dimensiunilor şi a interpo$iţiei spaţiale a diverselor o#iecte in raport cu perimetrul locului faptei, acesta pre$entnd un teren desc%is sau o încăpere. 'anglica confecţionată din pn$ă, polietilenă sau alt material plastic, avnd lăţimea de @ cm şi lungimea de @ m, gradată in segmente egale cu distanţa focală a aparatului de fotografiat, segmentele fiind notate cu cifre, se aran"ea$ă In faţa aparatului in direcţia aei optice a o#iectivului. 0cest proces de pregătire este succedat de epunerea şi prelucrarea in condiţii de la#orator a materialelor fotografice negative şi po$itive. istanţa in adncime de la aparat la o#iect, dintre o#iectele din spaţiul fotografiat, precum şi dimensiunile acestora se vor calcula in #a$a segmentelor.
!2(3* E'alua,i mi>l0a$ele te8ni$e 1i pr0$e#eele #e fi"are f0t0-rafi$. a %emnalmentel0r per%0anel0r 1i a $a#a'rel0r Condiţiile de #a$ă ale metodei în cau$ă, argumentate, după cum am menţionat de"a, de 0. Hertillon şi care au rămas în vigoare, constau în următoarele7 persoana $e urmea/. a fi fotografiată in vederea reţinerii semnalmentelor se fotografia$ă #ust de două ori din faţă şi din profil. acă fotografia este destinată evidenţei criminalistice (înregistrării penale), se va fotografia profilul drept. 'rofilul stng se va fotografia numai în situaţiile pre$enţei unor semne caracteristice individuale persoana se fotografia$ă cu capul descoperit, pieptănată (de gen masculin #ăr#ierită), cu urec%ea descoperită. ţinuta corpului şi a capului tre#uie să fie dreaptă. iluminarea celui fotografiat se face cu două surse de lumină una puternică din faţă, alta laterală mai sla#ă dect prima8 fotografia se eecută la scara /1 din mărimea naturală. 9otografia de recunoaştere a cadavrelor neidentificate se reali$ea$ă respectndu-se condiţiile privind fotografierea persoanelor în viaţă. Bnele particularităţi, condiţionate de însuşi o#iectul de fotografiat, se referă la pregătirea cadavrului ce urmea$ă a fi fotografiat. In preala#il se recurge la aşa-numita Ptoaletă a cadavruluiQ, prin care se preconi$ea$ă redarea aspec-tulului apropiat celui avut în viaţă. Cadavrul poate fi aşe$at pe un scaun şi într-un mod sau altul spri"init in po$iţie dreaptă pentru a fi fotografiat. eseori însă el se fotografia$ă în po$iţie ori$ontală, situaţie in care o deose#ită importanţă are dispunerea aparatului de fotografiat şi a surselor de iluminare în po$iţiile necesare fotografierii din faţă şi din profil. 9ără a intra în detalii de ordin te%nic, menţionăm că aplicarea fotografiei color, la moment foarte modestă, ma"orea$ă considera#il eficienţa fotografiei de recunoaştere.
Subiectul II. Tactica audierii martorului
&! (2* Repr0#u$e,i #efini,ia au#ierii mart0rului %ta+ilin# imp0rtan,a #e$lara,iil0r a$e%tuia 4n pr0$e#ura #e urm.rire penal. 5elatările persoanelor care au perceput sau cunosc fapte de natură să contri#uie la sta#ilirea adevărului într-un proces penal, făcute şi fiate în conformitate cu cerinţele legislaţiei procesual-penale în vigoare, constituie mi"loace de pro#ă, numite declaraţii sau depoziţii ale martorilor. 9recvenţa înaltă a mărturiilor în procesul penal se eplică, în primul rnd, prin faptul că nu în orice cau$ă eiştă mi"loace materiale de pro#ă. pre deose#ire de alte mi"loace de pro#ă, depo$iţiile martorilor pot pune în evidenţă date privind toate împre"urările ce constituie o#iectul pro#aţiuniir inclusiv împre"urările săvrşirii infracţiunii, metodele şi mi"loacele folosite în acest scop,. &artorii pot pre$enta referiri directe asupra personalităţii făptuitorului sau indica anumite elemente specifice de natură să contri#uie la identificarea acestuia. Bn martor poate fi între#at despre calităţile învinuitului sau victimei, comportamentul acestora, în general şi în legătură cu fapta penală, în special.
Cercetările ştiinţifice privind psi%ologia martorilor au demonstrat cu prisosinţă că depo$iţiile acestora, #a$ate pe mecanismele psi%ice ale procesului de cunoaştere a realităţii o#iective, au anumite elemente specifice, condiţionate de necesitatea comunicării cunoştinţelor o#ţinute în urma contactului cu spaţiulinfractional organului "udiciar, pentru a fi transformate în informaţii pro#ante. 2le repre$intă re$ultatul unui proces de recepţie şi stocare a faptelor cu semnificaţie "uridică, urmat de reproducerea lor în condiţiile şi su# forma prevă$ută de lege. 0şadar, depo$iţiile martorilor se formea$ă treptat, presupunnd trei fa$e succesive7 recepţia -fa$a în care martorul, prin mi"locirea organelor de simţ, percepe fapte legate de infracţiunea săvrşită - memorarea, adică evaluarea şi stocarea faptelor percepute, şi reproducerea acestora prin comunicarea lor orală sau în formă scrisă organului "udiciar. ecepţia repre$intă reflectarea în conştiinţa martorilor a datelor referitoare la infracţiune şi făptuitorul ei. 2a se reali$ea$ă în #a$a sen$aţiilor şi percepţiei, acestea constituind fa$a iniţială a procesului psi%ic de cunoaştere. Senzaţia - impresie recepţionată de un organ de simţ înfluenţat direct de realitatea încon"urătoare - semnalea$ă despre unele însuşiri i$olate (culoare, greutate, miros, gust, duritate ş.a.) ale factorilor de contact. "ercepţia este actul psi%ic de sinteti$are a sen$aţiilor, asigurnd cunoaşterea o#iectului sau a fiinţei în compleitatea însuşirilor acestora, identificarea lor. ;#iectele şi fiinţele cu care martorul contactea$ă se vor reflecta în conştiinţa sa prin suma însuşirilor ce influenţea$ă nemi"locit organele respective de simţ şi a celor care, deşi la moment nu acţionea$ă asupra organelor sen$oriale, sunt pre$ente datorită eperienţei şi cunoştinţelor martorului. &asa cu care martorul a contactat va fi descrisă nu numai după mărime, culoare, amplasare, formă, dar şi după materialul din care este confecţionată (metal, masă plastică, lemn), destinaţie (de #irou, de #ucătărie) ş.a. eoarece între am#ele procese psi%ologice eistă o relaţie reciprocă, în practică diferenţierea lor este dificilă. în literatura de specialitate termenul percepţie este folosit în sens larg, avndu-se în vedere att sen$aţiile, ct şi percepţiile propriu$ise. 'ercepţia sen$orială se reali$ea$ă în funcţie de mai mulţi factori, care în literatura de specialitate se su#divid în o#iectivi şi su#iectivi. 9actorii o#iectivi sunt condiţionaţi de împre"urările în care are loc percepţia, cei su#iectivi - de calităţile psi%ofi$iologice ale martorului şi de trăsăturile de personalitate ale acestuia. intre factorii o#iectivi de natură să influenţe$e percepţia de către martor a faptelor legate de săvrşirea unei infracţiuni menţionăm7 a) Intensitatea stimulilor care acţionea$ă asupra organelor sen$oriale. Impulsurile tre#uie să ai#ă putere necesară pentru a provoca sen$aţii. 2istă anumite limite ale sen$aţiilor cunoscute su# denumirile de pragul minim şi cel maim de sensi#ilitate a omului. 'ot produce sen$aţii stimulii a căror valoare se încadrea$ă în limitele sen$oriale ale martorului. ;rganul "udiciar tre#uie să ţină, de asemenea, cont de
posi#ilităţile martorului de a reacţiona la anumiţi stimuli, fiindcă sensi#ilitatea organelor de simţ diferă de la o persoană la alta în funcţie de sfera de activitate, de interesele acestora8 #) 'erioada de timp în care s-a reali$at contactul martorului cu spaţiul infracţional, cu o#iectele sau faptele ce constituie o#iectul ascultării acestuia. acă percepţia se reali$ea$ă într-un timp relativ scurt, martorul nu va putea reţine dect înfăţişarea generică a faptei sau a ta#loului de la faţa locului, a persoanelor şi o#iectelor din am#ianţa acestuia. unt frecvente ca$urile cnd în urmă desfăşurării #ruşte a faptei, ca în ca$ul unei eplo$ii, sau datorită formei dinamice a acesteia, de eemplu, accidentele de circulaţie, persoanele care au fost martori nu pot descrie fapta nici în linii generale8 c) istanţa de la care martorul poate percepe. e la distanţe mari el va percepe doar conturul o#iectelor, sunetelor şi al altor fenomene din cmpul infracţional. emnalmentele persoanelor, elementele caracteristice ale o#iectelor, alte amănunte şi secvenţe ale infracţiunii pot fi percepute, în cele mai favora#ile condiţii, de la o distanţă de +@-=@ m. 8 d) Bng%iul de o#servaţie. 'ercepţia vi$uală mai depinde de ung%iul de o#servaţie, dat fiind faptul că un anumit ung%i de o#servaţie, în mod o#iectiv, este favora#il pentru perceperea anumitor o#iecte, persoane sau acţiuni şi defavora#il pentru perceperea altor persoane, o#iecte şi acţiuni din acelaşi spaţiu8 e) 9actorii de #ruia", (vntul, ploaia), respectiv diferite o#stacole fi$ice, pertur#ări climaterice pot reduce mult din calitatea percepţiilor.
corespundere cu necesităţile şi nă$uinţele personale. 0tenţia poate fi involuntară cnd se menţine asupra unor fapte şi fenomene fără eforturi volitive care se caracteri$ea$ă prin concentrarea intenţionată a sistemu sistemului lui percep perceptiv tiv şi a altor altor mecani mecanisme sme ale psi%ic psi%iculu uluii asupra asupra anumi anumitor tor o#iect o#iectee şi fenom fenomene ene.. în ma"oritatea ca$urilor declaraţiile martorilor au la #a$ă actele de percepţie involuntară, deşi nu se eclude o#servarea intenţionată de către martor a anumitor împe"urări ale infracţiunii. 0tenţia 0tenţia martorului, martorului, ca factor factor inerent inerent procesului procesului de recepţie recepţie a împre"urări împre"urărilor lor circumscrise circumscrise faptei penale şi făptuitorului, este provocată şi menţinută, pe de o parte, de însuşirile acestora de a se detaşa de alte elemente ale mediului prin caracteristicile ce privesc, mărimea, forma, culoarea, compleitatea, neregularitatea, mişcarea etc, iar, pe de altă parte, de interesele şi nă$uinţele martorului, de raportul împre"urărilor, ce constituie o#iectul mărturiilor, cu preocupările martorului. 6 9aptele care nu suscită atenţia martorului rămn înafara cmpului său de percepere. 'rin aceasta se eplică fenomenul frecvent întlnit în practică, cnd martorul cinstit şi de #ună-credinţă nu poate reproduce fapte care au evoluat în faţa sa. 0 doua fa$ă importantă a formării depo$iţiilor martorului constituie, după cum s-a menţionat, memori$area faptelor, o#iectelor şi fenomenelor percepute în legătură cu săvrşirea s ăvrşirea actului penal. &emori$area repre$intă un proces psi%ic de ordonare şi stocare a impresiilor privind o#iectele şi fenomenele percepute, proces, la #a$a căruia se află legăturile nervoase specifice ce iau naştere în scoarţa cere#rală cu prile"ul activităţii de cunoaştere a omului. 2a, după cum se su#linia$ă în literatura de specialitate, nu este o înregistrare mecanică a celor percepute, Kci un proces dinamic, activ de prelucrare şi sistemati$are a datelor receptate, în funcţie de persoanalitatea fiecărui individ, de interesul manifestat faţă de o anumită pro#lemăK. 4a fel ca şi alte procese psi%ice, memori$area poate fi voluntară, cnd persoana care percepe anumite fapte intenţionea$ă, deci depune eforturi pentru a le reţine, şi involuntară, cnd faptele percepute se înregistrea$ă neintenţionat, adică în situaţia în care persoana nu-şi pune scopul de a reţine datele percepute. Indu#ita#il, datele memori$ate intenţionat se vor păstra cu mai mare preci$ie şi un timp îndelungat comparativ cu cele memori$ate involuntar. In "ustiţia penală cu memori$area voluntară ne confruntăm doar în situaţiile în care martorul depune eforturi pentru a reţine faptele percepute, fiind conştient de eventuala sa participare într-un posi#il proces penal asupra evenimentelor la a căror desfăşurare a asistat ori în privinţa cărora, într-un mod sau altul, a o#ţinut anumite informaţii. 0ceasta nicidecum nu înseamnă că martorii care involuntar au reţinut fapte privind infracţiunea infracţiunea şi autorul autorul acesteia acesteia tre#uie tre#uie trataţi trataţi cu credi#ilita credi#ilitate te redusă. redusă. 2ficienţa 2ficienţa mărturiilor mărturiilor întemeiate pe memorarea involuntară este de netăgăduit, dacă organul "udiciar, în activitatea sa de ascultare a martorilor, va ţine cont de factorii care influenţea$ă procesul de memori$are şi anume7 a) *ipuri *ipuri individuale individuale de memorie a martorului. martorului. e pot întlni întlni martori cu memorie memorie #izuală #izuală sau auditi#ă care reţin cu mai mare preci$ie faptele şi evenimentele, motrice, cnd martorul este predispus să fie$e, în primul rnd, ceea ce se află în mişcare, logică sau mecanică, după nivelul de anali$ă a faptelor recepţionate şi emoţională, emoţională, care presupune reţinerea faptelor şi fenomenelor legate de sentimentele de înalt grad de densitate, trăite recent sau mai puţin recent de către martor8 6 #) 0fecţiunile psi%o-fi$iologice cau$ate de diverse maladii şi de vrstă, care intensifică procesul uitării. uitării. 9aptele 9aptele înregistrat înregistratee în mem memorie orie nu rămn fie. fie. 'e măsura măsura acumulării acumulării de noi informaţii informaţii urmea$ă urmea$ă gruparea şi sistemati$area acestora în unităţi logice, conform sferelor de interese şi preocupare ale individului. în acest proces continuu, în conţinutul faptelor întipărite anterior, datorită uitării au loc anumite pierderi. 9iind un proces psi%ic aparent contrar, dar natural şi necesar funcţionării normale a memoriei omului, el poate atinge mărimi eagerate în urma unor disfuncţii ale centrului de stocarea informaţiei, provocate de diverse maladii, cu precădere, neurastenice, dar şi ca re$ultat al procesului de îm#ătrnire8 c) tarea emoţională emoţională cau$ată cau$ată de fenomenele fenomenele percepute. percepute. 9aptele 9aptele cu repercusiun repercusiunii emoţionale emoţionale po$itive sau negative se memori$ea$ă mai mai #ine dect cele indiferente, emoţional neutre8 d) !radul de înţelegere a fenomenelor percepute. ;mul poate memori$a fenomene şi împre"urări al căror sens şi conţinut îi sunt accesi#ile. 4ucrurile necunoscute sunt impercepti#ile şi, prin urmare, nu pot constitui materie memori$a#ilă. eci cu ct mai ample sunt cunoştinţele unei persoane, cu att mai #ogată este memoria sa8 e) Intervalul Intervalul de timp care desparte momentul momentul perceptiv perceptiv de cel al reproducerii. reproducerii. 'rocesul 'rocesul uitării KştergeK din memorie anumite fapte, înlocuindu-le cu altele, care repre$intă interes la moment. 'e lngă aceasta, în psi%ologie este cunoscut faptul că durata stocării informaţiei este în funcţie de importanţa materialului perceput. atele considerate de martor mai puţin importante se vor fia de aşa-numita memorie de scurtă durată, ele urmnd a fi date uitării după o perioadă scurtă de timp de la reţinere. 0cesta este motivul pentru care în crimanalistică se susţine insistent că momentul ascultării martorilor tre#uie să fie ct mai aproape de cel al percepţiei evenimentului.
0 treia şi ultima fa$ă a procesului de formare a depo$iţiilor martorilor constituie reproducerea în faţa organului "udiciar (anc%etatorului sau instanţei "udecătoreşti) a faptelor memori$ate. Calitatea şi plenitudinea reproducerii este influenţată de capacităţile şi calităţile de personalitate ale martorului, de condiţiile şi împre"urările în care se desfăşoară audierea acestuia şi, în cele din urmă, de comportarea tactică a celor cel or care îndeplinesc atri#uţiile organelor "udiciare. upă u pă cum cum se ştie, ştie, repr reprod oduc ucer erea ea unei unei info inform rmaţ aţii ii o#ţin o#ţinut utee recen recentt sau ante anterio riorr pres presup upun unee transpunerea imaginilor acesteia fiate în memorie în lim#a"ul vor#it sau scris. !radul de instruire, profesia şi eperienţa sunt factori ce se repercutea$ă direct asupra procesului de eprimare şi de ver#al ver#ali$a i$are re a faptelo faptelor. r. 'racti 'ractica ca demons demonstre trea$ă a$ă că, în ma ma"or "oritat itatea ea ca$uri ca$urilor lor,, dificu dificultă ltăţile ţile privin privindd reproducerea de către martori a faptelor recepţionate re$idă în lipsa lim#a"ului adecvat, a fondului leical sărac ale persoanelor cu un nivel scă$ut de pregătire generală. 0numite erori privind conţinutul faptelor percepute şi memorate pot apărea la fa$a de reproducere, datorită naturii specifice a o#iectului mărturiei, cnd comunicarea informaţiei impune transpunerea imaginilor în lim#a"ul propriu unei specialităţi străine preocupărilor profesionale ale martorului. martorului. 5eproducerea mărturiilor poate fi influenţată, po$itiv sau negativ, de împre"urările în care se reali$ea$ă ascultarea martorului, însuşi faptul că este c%emat să pre$inte mărturii într-o cau$ă penală generea$ă inevita#il o anumită tensiune psi%ologică. 'racticienii eperimentaţi cunosc ct de emoţionaţi sunt martorii care pentru prima dată vin în faţa organului "udiciar. Condiţiile Condiţiile improprii, regimul formali$at al dialogului pot repre$enta în conştiinţa unor martori împre"urări ecepţionale de natură să intensifice în continuare starea lor emoţională şi, în consecinţă, să influenţe$e reproducerea.
&2 (3* Pr0ie$ta,i a$,iunile #e pre-.tire pre-.tire $e urmea/. a fi 4ntreprin%e 4ntreprin%e #e $.tre 0fi,erul #e urm.rire penal. 4n %itua,ia9 4n $are 4n le-.tur. $u $er$etarea infra$,iunii #e furt #in apartament a ap.rut ne$e%itatea a%$ult.rii 4n $alitate #e mart0r a $0n$u+inei p.r,ii '.t.mate Ca şi cercetarea la faţa locului, pre$entarea spre recunoaştere, perc%e$iţia şi alte acte de procedură penală, ascultarea martorilor martoril or parcurge trei etape7 de organi$are şi pregătire8 de ascultare propriu-$isă şi de consemnare (fiare) a declaraţiilor. 'entru ca pro#a cu martori să contri#uie la sta#ilirea adevărului într-un proces penal, este necesar ca activitatea de ascultare a martorilor, în special, la fa$a de urmărire penală, să se desfăşoare în mod organi$at şi, fireşte, în deplină conformitate cu prevederile legislaţiei procesual-penale în vigoare. 'regătirea ascultării martorilor cuprinde7 determinarea împre"urărilor de fapt ce tre#uie clarificate în cadrul ascultării8 acumularea de informaţii cu privire la personalitatea celor c%emaţi să depună mărturii8 de cunoştinţe speciale în situaţia în care o#iectuldialogului ce urmea$ă a avea loc se referă la un domeniu îngust şi mai puţin cunoscut organului "udiciar8 asigurarea condiţiilor condiţii lor necesare #unei disfăsurări a ascultării.
Jnainte de a proceda la audierea unei persoane ca martor, este necesar ca organul de urmărire penală să revadă anumite date din dosarul cau$ei pentru a anticipa modul şi împre"urările în care persoana respectivă a luat cunoştinţă de împre"urările faptei. 0cest moment de pregătire are o importanţă stringentă, deoarece sunt frecvente ca$urile cnd persoanele în faţa cărora au avut loc faptele ce interesea$ă cau$a, din diferite motive, în fel şi c%ip se străduiesc să se sustragă de la depunerea de mărturii...înainte de a proceda la ascultarea unei persoane concrete ca martor, dar şi pe parcursul convor#irii preliminare, este indicat ca organul de cercetare să o#ţină un minimum de date privind particularităţile psi%ofi$iologice şi trăsăturile trăsăturil e de personalitate ale celui ce urmea$ă a fi ascultat. in perspectiva pro#lemei în discuţie, importanţa cunoaşterii unor date privind personalitatea martorilor se manifestă pe două planuri7 planuri 7 pe de o parte, în #a$a lor organul "udiciar va sta#ili regimul tactic adecvat trăsăturilor de personalitate proprii celor c%emaţi să depună mărturii, iar, pe de altă parte, astfel de date contri#uie la aprecierea declaraţiilor martorilor la adevărata lor valoare pro#antă, în funcţie de caracteristicile psi%ologice şi morale ale acestora, de relaţiile lor cu alte persoane participante la proces. Jn fine fine,, orga organi$ ni$are areaa au audie dierii rii ne nece cesi sită, tă, un uneo eori, ri, crear crearea ea un unor or co cond ndiţi iţiii prop propice ice desfăşurării acestei activităţi, pregătirea materialelor necesare pentru lămurirea şi veri ve rifi fica care reaa fapt faptel elor or sau sau a elem elemen ente telo lorr de fapt fapt ce ţin ţin de o# o#ie iect ctul ul ascu ascult ltăr ării ii (fotografii, BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL PR OCEURAL
APROB
Şeful Departamentului________ Departamentului___________ ___
TEST nr 3 Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA criminalistice Subiectul I: )etodelele ştiinţei criminalistice
!!(2* Defini,i n0,iunea #e met0#. 1i $la%ifi$a,i met0#ele 1tiin,ei $riminali%ti$a Met0#a ; . Mod( s i s t e ma t i c )dec e r c e t a r e ,dec unoa ș t e r eș i det r a ns f or ma r ear e al i t ă ț i i obi e c t i ve .◊Loc .a dv .Cume =me t odi c ,s i s t e ma t i c .2 Pr oc edeus auans ambl ude t o d ă . pr oc e de ef ol os i t eî nr e a l i z ar e aunuis c op; me t odol ogi e( ) .S Manieră de a proceda. 4 Suntt r e ic at e gor i ideme t ode :ge ne r als t i i nt i fic e ,pa r t i c ul ars t i i nt i fic es is pe c i al .
!2()* Ar-umenta,i ne$e%itatea apli$.rii 4n 1tiin,a 1i pra$ti$a $riminali%ti$. a met0#el0r -eneral G 1tiin,ifi$e &etodele general stiintifice sunt specific tuturor formelor de activitate umana in asta se pre$inta si necesitatea aplicarii in stiinta si practica criminalistica a metodelor date. In categoria data de metode se include7 &etoda o#servatiei, metoda masurarii, metoda eperimental, metoda modelarii, metoda comparatiei, metoda descrierii, metode fi$ice sau fi$ico c%imice. !?(3* Cara$teri/a,i met0#ele 1tiin,ifi$e $e urmea/. a fi apli$ate la #e%$0perirea urmel0r %la+ 'i/i+ile 1i in'i/i+ile #e m4ini 'entru descoperirea urmelor sla# vi$i#ile si invi$i#ile de mini se va aplica metoda o#servatiei pentru a descoperi aceste urme, metoda masurarii >pentru a se determina forma si dimensiunile urmelor create, la fel se va utili$a metoda descrierii pentru fiarea informatiei cu privire la urme. 4a fel va fi folosita metoda 2fectului de luminiscenta pentru a fi descoperite urmele invi$i#ile de mini . 4a fel se va utili$a metoda matematica pentru descoperirea eelementelor crearii urmei. Subiectul II. Interacţiunea organelor de urmărire penală cu ser#iciile operati#e $n cadrul cercetării infracţiunilor gra#e şi deosebit de gra#e.
&! (2* I#enti#i$a,i f0rmele #e intera$,iune a 0r-anului #e urm.rire penal. $u %er'i$iile %pe$iale #e in'e%ti-a,ii la $er$etarea 0m0ruril0r Cercetarea omorului se efectuea$a in #a$a unei conlucrari a organelor de urmarire penala cu cola#oratorii serviciilor de investigatie operative ale &inisterului de interne in special in special cu politia criminala. Cele mai frecvent utili$ate forme de conlucrare a anc%etatorilor cu organele de investigare operativă sunt7 ) eplasarea în comun la locul săvrşirii faptelor grave în vederea cercetării lui complete şi su# toate aspectele, descoperirii şi fiării mi"loacelor materiale de pro#ă, o#ţinerii datelor necesare pentru urmărirea şi reţinerea făptuitorilor pe Kurmele caldeK ale infracţiunii. 6. 0tri#uirea organului de investigare operativă cu efectuarea unor operaţiuni şi activităţi de urmărire penală în vederea sta#ilirii anumitor împre"urări ale infracţiunii avute în cercetare. 3.0ntrenarea cola#oratorilor serviciilor operative pentru a-şi da concursul la efectuarea unor activităţi de urmărire penală dificile sau cu un grad înalt de compleitate, cum ar fi perc%e$iţia, cercetarea locului faptei şi a împre"urimilor acestuia, pre$entarea spre recunoaştere după caracteristicile funcţional-dinamice, reţinerea
&& ()* Anali/a,i prin$ipiile 1i f0rmele intera$,iunii 0r-anului #e urm.rire penal. $u %er'i$iile 0perati'e #e in'e%ti-a,ii
Interacţiunea anc%etatorului cu organele de investigare operativă are la #a$ă următoarele principii7 . 'rincipiul legalităţii, care prevede ca activitatea în comun a acestor organe să se desfăşoare în conformitate cu prevederile legislaţiei procesual-penale în vigoare. în ca$urile în care anc%eta penală este o#ligatorie, organul de investigare operativă, în conformitate cu art. 3, @ şi : ale C'' al 5epu#licii &oldova, întreprinde măsuri pentru descoperirea şi fiarea pro#elor, reţinerea făptuitorului şi, din însărcinarea anc%etatorului, efectuea$ă acţiuni de căutare. 4a solicitarea anc%etatorului organul de
investigare operativă este o#ligat să-şi dea concursul la efectuarea activităţilor de urmărire penală şi prin participarea sa activă să asigure eficienţa acestora. 6. 'rincipiul organi$ării "udicioase a interacţiunii, care presupune ca activitatea în comun să fie planificată aparte sau prevă$ută în mod concret în planul de cercetare a cau$ei. arcinile organului de investigare operativă tre#uie să fie riguros delimitate, astfel ca el să-şi poată reali$a pe deplin potenţialul profesional.
nesta#ilirea făptuitorului sau a locului aflării acestuia uspendarea urmăriri, penale nu înseamnă încetarea tuturor activităţilor ,n cau$a respectivă. Brmea$ă căutarea infractorului după un plan întocmit în comun de anc%etator şi cola#oratorul serviciului operativ, însărcinat cu această activitate.
&2 (3* USa'a a f0%t re,inut 4n pia,a $entral.9 4n$er$=n# %. $0mer$iali/e/e !:: -r #e 8a1i1 (substa!$ă !arc"tică extrasă #i! Ca!!abis* Fiin# au#iat9 a$e%ta a #e$larat $.5 a pr0$urat;0 #e la SNi$0laen$0 $are9 4mpreun. $u VArnaut 4l apr0'i/i0nea/. $u %u+%tan,e nar$0ti$e9 4n %$0pul reali/.rii ulteri0are pe pia,a #in C8i1in.u Detrmina,i 1i e'alua,i a$,iunile ta$ti$e #e urm.rire penal. 1i %pe$iale #e in'e%ti-a,ii pentru 'erifi$area a$e%t0r #e$lara,ii 4n %$0pul %ta+ilirii le-.turil0r infra$,i0nale #intre SNi$0laen$0 1i VArnaut organele autori$ate cu funcţii operative dispun de mi"loace şi forţe care fac posi#ilă supraveg%erea activă a persoanelor suscepti#ile de a comite infracţiuni, reţinerea făptuitorilor în flagrant delict, sta#ilirea diverselor surse de informaţii pro#ante, inclusiv a martorilor oculari şi a mi"loacelor materiale de pro#ă ascunse etc
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
TEST nr
APROB
Şeful Departamentului___________
Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA
Subiectul I : Teze generale pri#ind tenica criminalistică. !! (2* Defini,i n0,iunea #e te8ni$. $riminali%ti$.
!& ()* Anali/a,i prin$ipiile apli$.rii met0#el0r 1i mi>l0a$el0r te8ni$0; $riminali%ti$e !2 (3* E'alua,i %tru$tura te8ni$ii $riminali%ti$e 1i fa$e,i 0 $la%ifi$are a mi>l0a$el0r te8ni$ii $riminali%ti$e
Subiectul II : Tactica efectuării confruntării $n procedura de urmărire penală. &! (2* Interpreta,i $0n$eptul $riminali%ti$ al n0,iunii #e $0nfruntare 4n pr0$e#ura #e urm.rire penal.
'e parcursul cercetării cau$elor penale se întmplă, şi nu de puţine ori, că declaraţiile persoanelor audiate asupra uneia şi aceleiaşi fapte sau împre"urare de fapt nu armoni$ea$ă în fond sau în anumite detalii. în de$acord apar frecvent declaraţiile victimei şi ale martorilor vi$avi de cele ale învinuitului şi #ănuitului, implicaţi în aceeaşi cau$ă, c%iar şi ale martorilor ascultaţi asupra aceleiaşi pro#leme. iscordanţa de conţinut între declaraţiile persoanelor ascultate într-o cau$ă penală poate avea la #a$ă diverse motive dependente sau independente de voinţă. 0stfel, nepotrivirea între depo$iţiile martorilor de #ună-credinţă, anumite contradicţii între relatările martorilor şi ale victimei, pot fi cau$ate de percepţia şi memorarea incompletă, de incapacitatea acestora de a reproduce faptele în conformitate cu realitatea. epo$iţiile martorilor mincinoşi, de o#icei, nu corespund cu cele ale martorilor sinceri, cau$ele care îi determină să procede$e astfel fiind7 coruperea sau şanta"ul din partea învinuiţilor sau a altor persoane cointeresate în cau$a, relaţiile prieteneşti sau ostile cu părţile, sentimentele de simpatie sau antipatie faţă de cei implicaţi în proces, teama sau nedorinţa de a purta povara martorului, adesea anevoioasă. Contradicţiile dintre declaraţiile învinuitului sau #ănuitului şi ale celoralte persoane ascultate în cau$ă sunt determinate în ma"oritatea ca$urilor de interesele pe care aceştia le urmăresc7 demonstrarea nevinovăţiei în ca$ul unor învinuiri neîntemiate şi încercarea de sustragere de la răspunderea penală pentru fapta ilicită comisă intenţionat sau din imprudenţă. 9iindcă o cau$ă penală nu poate fi soluţionată dect în #a$a unui material pro#atoriu coerent şi armoni$at, de datoria organului de cercetare este să înlăture nepotrivirile dintre declaraţiile persoanelor ascultate. în acest scop legislaţia în vigoare prevede efectuarea unei activităţi speciale, denumite confruntare, care constă în ascultarea concomitentă a două persoane în declaraţiile cărora, făcute în cadrul ascultării lor în mod separat se sta#ileşte eistenţa unor contradicţii de natură să împiedice cunoaşterea adevărului. Conform dispo$iţiilor legale (art. :6, C''), confruntarea se poate efectua între oricare două persoane ale căror declaraţii se contra$ic. 'rin urmare, organul de cercetare poate aduce faţă în faţă pentru a fi interogaţi doi învinuiţi sau #ănuiţi, învinuitul sau #ănuitul şi partea vătămată, partea vătămată şî martorii, doi sau mai mulţi martori.
cercetare a fermităţii cu care cei audiaţi se situea$ă pe anumite po$iţii, pentru a conforma tactica de interacţiune în cadrul activităţilor ce urmea$ă. 0şa cum, pe #ună dreptate, se su#linia$ă în literatura de specialitate, confruntarea determină apariţia unui Kstres psi%ologic aparteK, astfel înct persoanele care persistă în declaraţiile lor nesincere pot avea reacţii de natură să le demaşte rea-credinţa, reacţii care tre#uie surprinse şi valorificate în interesul aflării adevărului. in dispo$iţia art. :6 al Codului de procedură penală în vigoare re$ultă că organul de cercetare este acela care tre#uie să decidă de fiecare dată asupra oportunităţii efectuării confruntării. 4a soluţionarea acestei pro#leme anc%etatorul va mi$a pe propria eperienţă, dar fără a scăpa din vedere recomandările ştiinţei criminalistice în această direcţie. Confruntarea este o activitate compleă, dificilă şi riscantă. 5e$ultatele ei, adeseori, sunt imprevi$i#ile, deoarece, puşi faţă în faţă, cei ascultaţi pot conveni la o po$iţie mincinoasă comună, învinuiţii şi #ănuiţii pot sesi$a punctele sla#e ale pro#atoriului, ceea ce îi va încura"a în nerecunoaşterea faptelor de care sunt învinuiţi. e aceea, la confruntare se va recurge numai dacă se constată că nu eistă alte modolităţi dect aceasta pentru înlăturarea contradicţiilor eistente între declaraţiile celor ascultaţi. în acest contet ţinem să su#liniem că sunt inutile încercările de a confrunta două persoane care şi-au demonstrat ferm po$iţia de rea-credinţă. ;rganul de urmărire penală, anc%etatorul tre#uie să %otărască cu mare atenţie asupra oportunităţii confruntării a două persoane, dintre care una poate fi dominată de personalitatea celeilalte, fie datorită gradului diferit de cultură generală sau profesională, fie datorită diferenţei de vrstă, statutului social, forţei fi$ice etc. 6
&& ()* Ar-umenta,i %itua,iile 4n $are $0nfruntarea e%te $0ntrain#i$at. &omentul confruntării tre#uie ales în aşa mod ca informarea celor confruntaţi referitor la modul în care tratea$ă faptele ce interesea$ă anc%eta să nu fie în detrimentul #unei desfăşurări a acesteia. acă, spre eemplu, martorii sau victima sunt ascultaţi în aceeaşi $i şi în declaraţiile lor au fost constatate contra$iceri ce necesită a fi înlăturate, confruntarea poate fi efectuată imediat, pnă cnd aceştia nu au convenit între ei asupra declaraţiilor făcute în faţa organului "udiciar. *ot imediat se va proceda la confruntarea persoanelor asupra cărora eistă teama că, cu timpul, pot fi influenţate de către persoanele cointeresate într-o anumită soluţionare a cau$ei.
&2 (3* Efe$tu=n# 0 $0nfruntare #intre un mart0r 1i +.nuit #e !) 1i re%pe$ti' ! ani9 0fi,erul #e urm.rire penal. VNe-ru9 +a/=n#u;%e pe nai'itatea a$e%t0ra a re$ur% la urm.t0rul pr0$e#eu5 a pla%at pe ma%. 0 +u%0l. 1i le;a e"pli$at parti$ipan,il0r $. a$e%t #i%p0/iti' repre/int. un mi>l0$ m0#ern 1i efi$ient #e #ete$tare a #e$lara,iil0r fal%e 1i $. 4n $a/ul 4n $are unul #in ei 'a #epune #e$lara,ii fal%e9 a$ul in#i$at0r 41i 'a %$8im+a p0/i,ia 7n timpul relat.rii 4mpre>ur.ril0r faptei #e $.tre +.nuit9 VNe-ru apr0pia pe a%$un% %u+ ma%. un ma-net puterni$ $e #e%ta+ili/a p0/i,ia a$ului in#i$at0r9 fapt $e l;a #eterminat pe +.nuit %.;1i re$un0a%$. inte-ral 'in0'.,ia 1i %. e"pun. t0ate inf0rma,iile pe $are le $un01tea E%tima,i a$e%t pr0$e#eu 1i pr0pune,i la ne$e%itate alte pr0$e#ee ta$ti$e #e #ema%$are a fal%ului 4n #e$lara,ii BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+
? @
6= > 6 6? > 3@
ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr H Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. %perimentul $n procedura de urmărire penală
.. (3) 5eproduceţi conceptul criminalistic al noţiunii de eperiment în activitatea de urmărire penală şi specificaţi importanţa criminalistică a acestuia. .6. (+) 0nali$aţi succint procedeele tactice cu aplicarea cărora este indicat să se desfăşoare eperimentul în procedura de urmărire penală. .3. (1) 'roiectaţi o situaţie pentru constatarea modalităţilor de fiare a re$ultatelor eperimentului întreprins în vederea sta#ilirii timpului necesar deplasării unui autoturism din punctul M0F în punctul MHF.
Subiectul II. %r&a!izarea şi pla!i'icarea cercetării i!'rac$iu!il"r #e ""r.
&!(2* Defini,i n0,iunea #e planifi$are a a$ti'it.,ii #e $er$et.re a 0m0rului
înainte de începerea cercetărilor propriu-$ise, ec%ipa operativă întocmeşte un plan de acţiune, în care vor fi menţionate şi o#iectivele urmărite. 0ceste o#iective corespund între#ărilor care tre#uie formulate şi la care se caută răspuns. în tactica criminalistică sunt cunoscute mai multe asemenea între#ări, al căror număr este diferit de la o ţară la alta. *actica france$ă foloseşte opt sau nouă între#ări, în timp ce în tactica germană numărul lor este redus la şapte. Cum în lim#a germană toate între#ările încep cu litera KTK, s-a consacrat formularea practicienilor care le denumesc Mcei şapte U de aurK (Mdic sie#en goldenen T V Uas, Uann, Uo, Uie, Uomit, Uarum, UerK). Cele şapte între#ări corespund priorităţii pe care tre#uie să o acorde ec%ipa de cercetare sarcinilor ce urmea$ă a fi îndeplinite, şi anume7 ce s-a întmplatJ, cndJ, undeJ, cumJ, cu ce (s-a săvrşit fapta)J, de ce (scopul, mo#ilul)J, cine este (sunt) autorul (autorii) fapteiJW
&&()* De#u$e,i 'ariet.,ile 1i r0lul 'er%iunil0r tipi$e la $er$etarea 0m0rului
Lersiunile tipice se ela#orea$ă la etapa incipientă de cercetare, atunci, cnd în situaţia unui deficit acut de informaţie sunt imposi#ile versiunile particulare. în fond, versiunile tipice repre$intă variante teoretice, sc%eme-standarde #a$ate pe generali$area eperienţei de cercetare a anumitor categorii de infracţiuni, pe eperienţa po$itivă, inclusiv proprie a organului însărcinat cu cercetarea faptei. în ultimul timp se folosesc tot mai frecvent versiunile tipice fondate pe caracteristicile criminalistice proprii unor categorii de infracţiuni determinate în mod ştiinţific în #a$a generali$ărilor de mare amploare a practicii de cercetare penală. e eemplu, conform generali$ărilor ştiinţifice criminalistice, pentru situaţia dificilă, proprie cercetării cau$elor penale intentate în legătură cu dispariţia unei persoane sau cu descoperirea unui cadavru de$mem#rat, este tipică versiunea privind săvrşirea acestor infracţiuni de către rude sau alte persoane apropiate victimei.
&2(3* E'alua,i 1i $ara$teri/a,i prin$ipiile planifi$.rii a$ti'it.,ii #e $er$etare a infra$,iunil0r a* +* $* #*
in#i'i#ualitatea % u+ie$ti'i%mul uni$itatea realitatea
e ( #inami%mul f* %u+0r#0n.rii pe 'erti$al. -* t0ate 'ariantele %unt $0re$te
&a"oritatea autorilor, despre ce confirmă şi practica de cercetare a infracţiunilor, consideră că principalele reguli, cărora tre#uie să corespundă un plan de urmărire penală sunt7 indi#idualitatea, realitatea, şi mobilitatea sau dinamismul. "rincipiul indi#idualităţii planificării activităţii de urmărire penală presupune ca la reali$area unui plan de anc%etă să se ţină cont de natura şi specificul infracţiunii avute în cercetare, de particularităţile acesteia. 0tt timp ct infracţiunea repre$intă un eveniment individual prin mi"loacele şi metodele de comitere, individualitatea persoanelor implicate, împre"urările de timp şi de loc în care s-a activat, scopul urmărit, planificarea tre#uie să se efectue$e individual pentru fiecare cau$ă în parte. C%iar dacă pornim de la aceea că unele infracţiuni, după caracterul săvrşirii, sunt specifice anumitor autori, fenomen eploatat pe larg în criminalistică la identificarea făptuitorilor, cercetarea unei fapte concrete nu poate să se desfăşoare după un plan-şa#lon, deoarece în fiecare ca$ aparte împre"urările ce constituie o#iectul pro#aţiunii, vor fi diferite şi, respectiv, activităţile necesare pentru sta#ilirea lor. &odul de operare, după cum este #ine cunoscut, repre$intă doar unul din elementele, fie şi dintre cele mai principale, ale o#iectului pro#aţiunii. 'rincipiul individualităţii impune organului de urmărire penală o atitudine creatoare faţă de pro#lemele pe care le ridică cercetarea cau$ei şi, în consecinţă, depăşirea primitivismului şi a rutinei care, cu tot regretul, sunt încă frecvente în practica unor funcţionari ai organelor de urmărire penală. "rincipiul realităţii planificării activităţii de urmărire penală are în vedere, în primul rnd, intuirea sarcinilor care decurg o#iectiv din versiunile ela#orate şi, în rndul al doilea, prevederea în plan a activităţilor reali$a#ile din punctul de vedere al posi#ilităţilor de care dispun la moment teoria şi practica criminalistică şi organul respectiv. 2la#orarea versiunilor implică, afară de formularea presupunerilor, un proces de anali$ă logică în vederea determinării pro#lemelor necesare a fi clarificate pentru confirmarea sau infirmarea acestora, respectiv, a sarcinilor activităţii de cercetare. 'entru fiecare sarcină în plan se vor prevedea activităţi de urmărire penală, care să fie reali$a#ile. în ca$ contrar, planul va avea un caracter a#stract, ireal şi deci va fi inaplica#il. "rincipiul mobilităţii, cunoscut şi su# denumirea de principiul dinamismului, repre$intă a treia regulă, potrivit căreia planul de cercetare penală tre#uie să fie adapta#il la situaţiile modifica#ile ale cercetării cau$ei. e o#icei, planul activităţii de cercetare a unei infracţiuni se întocmeşte în #a$a datelor limitate de care dispune organul de anc%etă la etapa incipientă de cercetare. 4a această etapă nu pot fi prevă$ute toate versiunile posi#ile şi acţiunile care tre#uie întreprinse. Bn atare plan poate direcţiona activitatea de urmărire penală doar temporar, pentru o anumită etapă a cercetărilor. în raport cu diversele aspecte apărute, el va fi renovat prin formularea unor versiuni noi, a altor pro#leme de re$olvat şi, în consecinţă, a unor activităţi suplimentare de cercetare. unt frecvente ca$urile în care re$ultatele unei activităţi procedurale impun efectuarea altor operaţiuni, neprevă$ute în planul iniţial.
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare
'uncta" maim => ? > 6 > ? > 6+ 6= > 6 6? > 3@
ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
TEST nr !:
APROB
Şeful Departamentului___________
Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. Conceptul şi sarcinile criminalisticii.
!! (3) esfăşuraţi noţiunea şi o#iectul de studiu al ştiinţei criminalistica.
pro#elor conform normelor normelor procesual penale penale în vederea cercetării cercetării şi prevenirii infracţiunilor infracţiunilor . C. uciu semnalea$ă7 P;#iectul criminalisticii constă în ela#orarea metodelor te%nico-ştiinţifice şi tactice şi sta#ilirea mi"loacelor necesare aplicării lor în vederea descoperirii, ridicării, fiării şi eaminării urmelor infracţiunii, demascării infractorului, precum şi pentru sta#ilirea măsurilor de prevenire a infracţiunilorQ infracţiunilorQ . 'unctele de vedere referitoare la definirea ştiinţei în cau$ă ale mai multor autori criminalişti eprimate în literatura de specialitate sunt în esenţă similare. upă 0.<. Lasiliev, Lasiliev, coautorul coautorul şi redactorul multiplelor lucrări didactice, criminalistica repre$intă ştiinţa despre organi$area organi$area şi planificarea procesului procesului de cercetare cercetare a infracţiunilor, administrarea administrarea pro#elor în conformitate cu legislaţia procesual penală în vigoare, avnd ca scop descoperirea şi prevenirea infracţiunilor prin aplicarea pe scară scară largă a mi"loacelor şi metodelor metodelor ştiinţifice . In opinia profesorului 2. tancu criminalistica este o ştiinţa "udiciară, cu caracter autonom şi unitar, care însumea$ă un ansam#lu de cunoştinţe despre, metodele, mi"loacele te%nice şi procedeele tactice, tactice, destinate descoperirii, descoperirii, cercetării infracţiunilor, infracţiunilor, identificării identificării persoanelor implicate în săvrşirea lor şi prevenirea faptelor antisociale . 0ctualmente în literatura criminalistică se discută asupra te$ei potrivit căreia o#iectul disciplinei în cau$ă cuprinde legităţile procesului creării, descoperirii şi eaminării pro#elor (urmelor materiale şi ideale) infracţiunii +.
4egităţile creării urmelor urmelor materiale ale infracţiunii infracţiunii în funcţie de modul de acţiune acţiune şi împre"urările în care a avut loc fapta penală, în vederea ela#orării algoritmelor de cercetare criminalistică a acestora. &i"loacele te%nico-ştiinţifice te%nico-ştiinţifice şi metodele necesare necesare aplicării lor în procesul procesul de cercetare cercetare la faţa locului sau în alte împre"urări similare. 5eali$ările ştiinţelor ştiinţelor naturale, căile de cooptare cooptare şi adaptare a lor la necesităţile proprii proprii criminalisticii. 4egităţile psi%ologice psi%ologice specifice interacţiunii interacţiunii persoanelor cu funcţii de urmărire penală penală cu cele implicate în procesul penal, în vederea argumentării argumentării metodelor tactice necesare o#ţinerii şi valorificării pro#elor testimoniale. &odul de săvrşire săvrşire a diferitelor infracţiuni, de de evoluţie a acestora acestora în vederea ela#orării ela#orării metodelor adecvate de investigare criminalistică. &i"loacele te%nice şi metodele de prote"are prote"are a valorilor sociale sociale de atentări criminale. criminale. &etodele şi mi"loacele mi"loacele te%nice necesare necesare efectuării eperti$elor eperti$elor criminalistice
!&()* Spe$ifi$a,i %i%temul $riminali%ti$ii 1i r0lul ei la pre'enirea infra$,iunil0r 2
3 : + = 1 ?
@
Sarc Sarci! i!il ilee cri crii i!a !ali list stic icii ii
Criminalisti Criminalistica ca face parte parte din sistemul sistemul ştiinţelor ştiinţelor ce vi$ea$ă vi$ea$ă înfăptuir înfăptuirea ea "ustiţiei. "ustiţiei. *oto *otodată dată ea se distinge distinge de acestea prin sarcinile pe care şi le asumă, care sunt s unt cu totul deose#ite de cele ale ştiinţelor "uridice. în pre$ent pre$ent,, att su# aspect aspect teoreti teoretic, c, ct şi su# aspect aspect practic practic sunt confir confirma mate te următoa următoarele rele sarcin sarcinii ale ştiinţei criminalistice7 tudierea tudierea practici practiciii infracţiona infracţionale. le. atele atele empirice empirice o#ţinute o#ţinute contri#u contri#uie ie la clasificare clasificareaa infracţiun infracţiunilor ilor după anumite elemente caracteristice privind modul de acţiune şi, în ultimă instanţă, la ela#orarea metodicilor de investigare specifice anumitor categorii de infracţiuni8 tudierea tudierea legităţ legităţilor ilor creării creării urmelo urmelorr infracţiun infracţiunilor ilor şi ela#orarea, ela#orarea, în în #a$a cunoaşteri cunoaşteriii acestor acestor legităţi, legităţi, a mi"loacelor şi metodelor adecvate de cercetare criminalistică8 tudie tudierea rea şi adap adaptar tarea ea la neces necesită ităţil ţilee practic practicii ii de inves investig tigare are crimi criminali nalistic sticăă a reali$ă reali$ăril rilor or altor altor ştiinţe, cu preponderenţă a celor naturale fi$ica, c%imia, #iologia, matematica, ci#ernetica etc8 0nali$a 0nali$a practici practiciii de investigare investigare a faptelo faptelorr penale penale în vederea vederea ela#orări ela#orăriii unor noi noi metode metode tactice de de organi$are şi efectuare a acţiunilor procesuale, necesare sta#ilirii s ta#ilirii adevărului într-un proces penal8 2la#orar 2la#orarea ea mi"loac mi"loacelo elorr te%nice te%nice şi a metodelo metodelorr privind privind aplicar aplicarea ea lor în activitate activitateaa operativ operativăă de prevenire şi curmare a infracţiunilor8 infracţiunilor8 2la#orarea 2la#orarea mi"loacelor mi"loacelor te%nice te%nice şi a principiilo principiilorr metodice metodice ale eperti$ei eperti$ei criminalistice8 criminalistice8 Comunicarea Comunicarea prin pu#licit pu#licitate ate a celor mai impresionan impresionante te reali$ări reali$ări ale criminalistici criminalisticii,i, precum şi a practicii înaintate în domeniul investigaţiei infracţiunilor. infracţiunilor.
!2(3* E%tima,i l0$ul $riminali%ti$ii 4n %i%temul 1tiin,el0r
pecificul o#iectului criminalisticii şi al sarcinilor ei determină locul pe care aceasta îl ocupă în sistemul ştiinţelor actuale, legătura ei cu alte ştiinţe. 'e de o parte, pe întregul parcurs al evoluţiei sale criminalistica a apelat, după cum e şi firesc, la reali$ările ştiinţelor naturale, fapt care a influenţat in mod direct devenirea şi de$voltarea ei, astfel ca într-un scurt răstimp să atingă nivelul unei ştiinţe moderne. 'e de altă parte, reali$ările sale sunt destinate com#aterii eficiente a actelor sancţionate de societate prin norme de drept penal, civil, administrativ etc. 0propierea criminalisticii, prin conţinutul său, de ştiinţele naturale şi o#iectivul de a contri#ui la aplica aplicarea rea dreptu dreptului lui pe cale cale "udici "udiciară ară au condiţ condiţion ionat at anumit anumitee diverg divergenţ enţee de opinii opinii privin privindd o#iectu o#iectull criminalisticii şi sistemul ştiinţelor de care ea aparţine. 0ceasta este eplicaţia celor mai diverse intitulări su# care compartimentul dat e pre$entat în literatura de specialitate7 PCriminalistica şi alte ştiinţeQ , P4egătura criminalisticii cu alte ştiinţeQ 6, P4ocul criminalisticii în sistemul ştiinţelor "uridice şi legătura ei cu ştiinţele adiacenteQ3 ş.a. In această ordine de idei reamintim că criminalistica a luat naştere din necesitatea o#iectivă de a dispune de metode perfecte şi eficiente de com#atere a fenomenului infracţional, cnd simpla aplicare a legii devenise evident insuficientă datorită creşterii numărului de infracţiuni şi perfecţionării metodelor de săvrşire a lor. eci de la începuturile sale criminalistica se clasa în sistemul ştiinţelor antrenate in înfăptuirea "ustiţiei. Conţinnd cunoştinţe din diferite domenii, criminalistica ela#orea$ă şi pune în slu"#a sta#i sta#ili lirii rii adev adevăr ărul ului ui me meto tode de şi mi"l mi"loa oace ce adec adecva vate te situa situaţie ţieii crim crimin inog ogen ene. e. 'utem 'utem deci deci afir afirma ma că criminalistica este o ştiinţă cu caracter pluridisciplinar care, pe #ună dreptate, repre$intă Po punte de legătură între ştiinţele naturale şi ştiinţele "uridiceQ :, prin intermediul căreia metodele celor dinti, In direct sau prin adaptare, îşi găsesc aplicare în procesul "udiciar.
'rin o#iectul şi sarcinile sale, criminalistica se deose#eşte de alte ştiinţe, inclusiv de cele "uridice.
delincvenţilor şi a faptelor săvrşite, în acest sens criminalistica se pre$intă totalmente ca o ştiinţă independentă, afirmaţiile despre caracterul ei su#ordonat altor discipline fiind ne"ustificate. 'rin destinaţia şi sarcinile ce şi le asumă criminalistica este indisolu#il legată, în primul rnd, de disciplinele "uridice, in special de dreptul penal, de dreptul procesual penal, criminologie şi de alte ştiinţe "uridice. In rndul al doilea, de ştiinţele auiliare "udiciare medicina legală, psi%ologia şi psi%iatria "udiciară şi, in rndul al treilea, de ştiinţele naturale şi te%nice fi$ica, c%imia, matematica, #iologia, antropologia şi altele. egătura criminalistica cu dreptul penal. upă cum se ştie, dreptul penal determină acţiunile ce constituie infracţiuni, elementele constitutive ale acestora, grupndu-le după sfera şi periculo$itatea socială pe care le pre$intă. în #a$a acestor clasificări, criminalistica ela#orea$ă metodici de investigare specifice categoriei respective de infracţiuni. *otodată, asigurnd elucidarea împre"urărilor cau$ei, criminalistica contri#uie direct la aplicarea "ustă a legii penale, la aprecierea periculo$ităţii faptei şi făptuitorului, a pre"udiciului cau$at şi, in consecinţă, la determinarea măsurii de pedeapsă, precum şi a condiţiilor de ispăşire. în acest contet, considerăm că e ca$ul să semnalăm opinia fondatorului ştiinţei criminalistice . !ross, potrivit căreia aceasta repre$intă o Pştiinţă a stărilor de fapt in procesul penalQ . egătura criminalistica cu dreptul procesual penal. 0şa cum s-a menţionat, activitatea criminalistică este su#ordonată scopului procesului penal, aceasta determinnd legătura strnsă intre aceste discipline. 2a se manifestă, pe de o parte, prin faptul că orice activitate criminalistică, fie cercetarea la faţa locului, fie eaminarea unui corp delict în condiţii de la#orator, serveşte scopului procesului penal. Criminalistica asigură, prin metodele şi mi"loacele te%nico-ştiinţifice, reali$area eficientă a tuturor formelor de activitate procesuală, in special a celor destinate descoperirii şi administrării pro#elor. 'e de altă parte, legislaţia procesual penală determină limitele şi condiţiile cu care tre#uie să fie concordate metodele şi mi"loacele de cercetare criminalistică. egătura criminalistica cu criminologia. 4egătura dintre aceste două discipline este deose#it de evidentă. Criminologia este o ştiinţă relativ recentă care are o#iectul său specific de studiu7 starea, dinamica şi cau$ele criminalităţii, ceea ce permite prog-no$area infracţiunilor şi ela#orarea măsurilor de prevenire prin înlăturarea condiţiilor sociale ce determină sau favori$ea$ă comiterea lor. 4a re$olvarea pro#lemelor ce ţin de o#iectul de studiu al criminologiei se folosesc pe larg re$ultatele o#ţinute în urma cercetărilor criminalistice a anumitor infracţiuni sau categorii de infracţiuni, datele concentrate în cartotecile de evidenţă criminalistică ş.a. 'rin posi#ilităţile de cercetare de care dispune, criminologia furni$ea$ă date deose#it de importante necesare ela#orării şi aplicării mi"loacelor te%nice criminalistice de prote"are a valorilor sociale de atentări infracţionale. egătura criminalistica cu medicina legală şi psiiatria udiciară. 9ie la nivel teoretic, fie la cel utilitar, criminalistica deţine continuu legături cu ştiinţele auiliare ale dreptului, în special cu medicina legală. în practică se cunosc suficiente ca$uri cnd medicii legişti, spre eemplu, au aplicat datele sta#ilite de criminalişti pentru determinarea faptelor cu care se confruntă şi, invers, cnd criminaliştii au apelat la datele medico-legale pentru sta#ilirea faptelor cu semnificaţie "udiciară. unt frecvente eperti$ele complee medico-criminalistice a armelor de foc şi a urmelor aplicării acestora, a mi"loacelor te%nice în ca$urile accidentelor de circulaţie sau de muncă etc. egătura criminalistica cu psiologia *udiciară. 'si%ologia "udiciară repre$intă o ramură a ştiinţei psi%ologice, care studia$ă persoana umană în vederea punerii în evidenţă a legităţilor psi%ologice ce determină comportamentul acesteia în situaţii specifice săvrşirii şi i nvestigării actelor delic-tuoase . in definiţia enunţată a psi%ologiei "udiciare re$ultă legătura pe multiple planuri a criminalisticii cu această ştiinţă. în primul rnd, organele de urmărire penală tre#uie să fie înarmate cu cunoştinţe privind legităţile psi%ologice ce determină modul de comportare a omului. 'ractic toate acţiunile procesuale (cercetarea la faţa locului, perc%e$iţia, eperimentul "udiciar, pre$entarea pentru recunoaştere ş.a.) necesită ca organul de urmărire penală să posede cunoştinţe referitor la comportamentul omului în situaţii respective. în rndul al doilea, ansam#lul de procedee tactice privind interogatoriul are la #a$ă reali$ările psi%ologice. în fond, orice act de valorificare, începnd cu re$ultatele cercetării la faţa locului şi pnă la raportul eperti$ei, reclamă un anumit potenţial psi%ologic. 0şa cum s-a su#liniat, criminalistica are relaţii cu ştiinţele naturale şi cu ramurile lor te%nice, acestea furni$ndu-i metode, mi"loace te%nice şi materiale necesare re$olvării sarcinilor preconi$ate. upă cum vom vedea, cercetările criminalistice, cu precădere cele de la#orator, se reali$ea$ă graţie succeselor impresionante ale fi$icii contemporane, c%imiei, antropologiei, farmacologiei etc. Criminalistica este strns legată de ştiinţele matematice. 4im#a"ul matematic este pre$ent in toate sferele de activitate criminalistică. 0numite forme de activitate criminalistică ca, spre eemplu, a evidenţei criminalistice, sunt #a$ate pe mi"loace te%nice de calcul moderne.
Criminalistica are, de asemenea, legături cu ştiinţa despre organi$area muncii şi cu logica. 4egităţile acestora stau la #a$a recomandărilor criminalistice privind înaintarea şi verificarea versiunilor, planificarea activităţii de cercetare a infracţiunilor, aprecierea re$ultatelor eaminării comparative a caracteristicilor identificatoare ş.a.
Subiectul II. /rganizarea şi planificarea acti#ităţii de urmărire penală.
&! (2* Defini,i n0,iunea #e planifi$are a a$ti'it.,ii #e urm.rire penal.
'lanificarea, prin urmare, este un proces continuu care atri#uie cercetării penale un suport ştiinţific de organi$area muncii, eliminnd din activitatea organelor de urmărire penală orientarea unilaterală a investigaţiilor, desfăşurarea unor activităţi inutile, formalismul şi rutina. . 'lanificarea are un conţinut mai amplu, ea repre$entnd Klatura organi$atorică şi creatoare a unui complicat proces de gndire a anc%etatoruluiK, proces care finali$ea$ă cu întocmirea unei programe deucruQ a unui model de activitate de cercetare în perspectivă. u# acest aspect, planificarea poate fi tratată ca un proces creativ de programare (modelare) a activităţii de cercetare penală, proces care cuprinde, pe de o parte, determinarea în #a$a anali$ei datelor eistente în cau$ă a situaţiei de fapt, iar, pe de altă parte, direcţionarea activităţii de cercetare, sta#ilirea mi"loacelor şi modului de administrare a pro#elor, a altor măsuri de organi$are a activităţii de cercetare în măsură să asigure succesul.
&& ()* Anali/a,i prin$ipiile planifi$.rii a$ti'it.,ii #e urm.rire penal.
'lanificarea activităţii de urmărire penală se desfăşoară potrivit anumitor reguli, sta#ilite în #a$a unei vaste practici de anc%etă penală, ce au atri#ut de principii, deoarece se aplică de fiecare dată indiferent de natura cau$ei, situaţia sau fa$a la care s-a a"uns în cercetarea acesteia. 'rincipiile planificării activităţii de urmărire penală repre$intă reguli specifice doar acestei activităţi şi ele nu tre#uie confundate cu principiile fundamentale ale criminalisticii, cu att mai mult, cu cele generale ale procesului penal, deşi este vor#a de sisteme funcţional corelate. în literatura de specialitate s-au eprimat puncte de vedere diverse asupra numărului, c%iar şi a conţinutului acestor principii. &a"oritatea autorilor, despre ce confirmă şi practica de cercetare a infracţiunilor, consideră că principalele reguli, cărora tre#uie să corespundă un plan de urmărire penală sunt7 indi#idualitatea, realitatea, şi mobilitatea sau dinamismul. "rincipiul indi#idualităţii planificării activităţii de urmărire penală presupune ca la reali$area unui plan de anc%etă să se ţină cont de natura şi specificul infracţiunii avute în cercetare, de particularităţile acesteia. 0tt timp ct infracţiunea repre$intă un eveniment individual prin mi"loacele şi metodele de comitere, individualitatea persoanelor implicate, împre"urările de timp şi de loc în care s-a activat, scopul urmărit, planificarea tre#uie să se efectue$e individual pentru fiecare cau$ă în parte. C%iar dacă pornim de la aceea că unele infracţiuni, după caracterul săvrşirii, sunt specifice anumitor autori, fenomen eploatat pe larg în criminalistică la identificarea făptuitorilor, cercetarea unei fapte concrete nu poate să se desfăşoare după un plan-şa#lon, deoarece în fiecare ca$ aparte împre"urările ce constituie o#iectul pro#aţiunii, vor fi diferite şi, respectiv, activităţile necesare pentru sta#ilirea lor. &odul de operare, după cum este #ine cunoscut, repre$intă doar unul din elementele, fie şi dintre cele mai principale, ale o#iectului pro#aţiunii. 'rincipiul individualităţii impune organului de urmărire penală o atitudine creatoare faţă de pro#lemele pe care le ridică cercetarea cau$ei şi, în consecinţă, depăşirea primitivismului şi a rutinei care, cu tot regretul, sunt încă frecvente în practica unor funcţionari ai organelor de urmărire penală. "rincipiul realităţii planificării activităţii de urmărire penală are în vedere, în primul rnd, intuirea sarcinilor care decurg o#iectiv din versiunile ela#orate şi, în rndul al doilea, prevederea în plan a activităţilor reali$a#ile din punctul de vedere al posi#ilităţilor de care dispun la moment teoria şi practica criminalistică şi organul respectiv. 2la#orarea versiunilor implică, afară de formularea presupunerilor, un proces de anali$ă logică în vederea determinării pro#lemelor necesare a fi clarificate pentru confirmarea sau infirmarea acestora, respectiv, a sarcinilor activităţii de cercetare. 'entru fiecare sarcină în plan se vor prevedea activităţi de urmărire penală, care să fie reali$a#ile. în ca$ contrar, planul va avea un caracter a#stract, ireal şi deci va fi inaplica#il. "rincipiul mobilităţii, cunoscut şi su# denumirea de principiul dinamismului, repre$intă a treia regulă, potrivit căreia planul de cercetare penală tre#uie să fie adapta#il la situaţiile modifica#ile ale cercetării cau$ei. e o#icei, planul activităţii de cercetare a unei infracţiuni se întocmeşte în #a$a datelor limitate de care dispune organul de anc%etă la etapa incipientă de cercetare. 4a această etapă nu pot fi prevă$ute toate versiunile posi#ile şi acţiunile care tre#uie întreprinse. Bn atare plan poate direcţiona activitatea de urmărire penală doar temporar, pentru o anumită etapă a cercetărilor. în raport cu diversele
aspecte apărute, el va fi renovat prin formularea unor versiuni noi, a altor pro#leme de re$olvat şi, în consecinţă, a unor activităţi suplimentare de cercetare. unt frecvente ca$urile în care re$ultatele unei activităţi procedurale impun efectuarea altor operaţiuni, neprevă$ute în planul iniţial.
&2 (3* Determina,i %pe$ifi$ul planifi$.rii a$ti'it.,ii #e $er$etare 4n %itua,ia %.'4r1irii #e $.tre un -rup #e infra$t0ri a mai mult0r furturi a a'erii pr0prietaril0r în activitatea de urmărire penală se aplică trei forme de planificare7 planificarea cercetării unei fapte $n ansamblu, planificarea operaţiilor tactice şi planificarea acti#ităţilor de urmărire penală. "lanificarea cercetării unei fapte penale în ansam#lu cuprinde7 - determinarea sarcinilor activităţii în funcţie de natura faptei şi prevederile legale. într-o cau$ă penală, potrivit C'' al 5epu#licii &oldova, se cer dovedite fapta şi împre"urările de fapt, inclusiv locul, timpul, modul şi împre"urările în care s-a activat8 făptuitorul, vinovăţia şi responsa#ilitatea acestuia8 circumstanţele agravante şi atenuate ale faptei8 pre"udiciile, caracterul şi gravitatea acestora, alte fapte şi împre"urări în măsură să influenţe$e răspunderea şi sta#ilirea pedepsei, cum ar fi, spre eemplu, caracteristica făptuitorului, comportarea victimei, antecedentele penale ş.a. 2lementele enunţate ale o#iectului pro#aţiunii se vor concreti$a în planul de cercetare în funcţie de conţinutul versiunilor ela#orate prin formularea între#ărilor la care anc%eta tre#uie să dea răspuns. 2ste evident că între#ările şi deci sarcinile ce configurea$ă planul de cercetare diferă nu numai de la o categorie de infracţiuni la alta, dar şi de la un ca$ la altul, c%iar dacă se atri#uie la aceeaşi categorie. întotdeauna însă planul tre#uie să prevadă clarificarea următoarelor aspecte prevă$ute de aşa-numita Kformula celor 1 între#ăriK, şi anume, ce faptă penală s-a comis, unde a avut loc, cnd a fost săvrşită, modul înfăptuirii, cine este autorul, scopul urmărit de făptuitor, cine a avut de suportat urmările infracţiunii8 sta#ilirea măsurilor procesuale şi etraprocesuale ce urmea$ă a fi efectuate în vederea reţinerii făptuitorului, curmării activităţii sale infracţionale şi administrării pro#elor necesare "ustei soluţionări a cau$ei. In plan se vor prevedea activităţile de urmărire penală şi posi#ilitatea efectuării lor la nivelul tactic adecvat. în acest scop se va preci$a ordinea, locul şi procedeele tactice, prin a căror aplicare activităţile planificate să se desfăşoare cu succes. în ca$ul cercetării în ec%ipă aceste pro#leme tre#uie să fie consultate cu mem#rii #rigă$ii sau grupului operativ8 - specificarea termenilor de reali$are a activităţilor de urmărire penală, preci$area persoanelor concrete învestite cu efectuarea acestora. 0nc%etatorul va aprecia forţele şi mi"loacele de care dispune la moment, dar şi posi#ilităţile folosirii lor în mod eficient. *ermenii efectuării activităţilor prevă$ute în plan pot fi sta#iliţi cu aproimaţie (de eemplu, în aprilie, în prima "umătate a lunii iunie etc.) sau în mod precis (#unăoară la ora 1, pe data de @ iunie). 'lanificarea operaţiilor tactice şi a activităţilor de urmărire penală au, de o#icei, aceeaşi structură7 determinarea scopului, specificarea ordinii şi a timpului efectuării, a forţelor şi mi"loacelor necesare. 9ireşte, conţinutul planului acestor activităţi este în funcţie de natura cau$ei, dar şi de specificul activităţii de urmărire penală. Bnul va fi conţinutul planului ascultării învinuitului şi altul cel al reconstituirii. 0ctivitatea de planificare se materiali$ea$ă într-un plan scris, care poate avea cele mai diverse forme - de la o sc%iţare a activităţilor ce urmea$ă a fi efectuate în ca$urile simple, de eemplu, în ca$ul unui act de %uligănie, pnă la com#inaţii de sc%eme, sisteme de fişe, ta#ele grafice ş.a., în ca$uri complicate, cu un număr mare de învinuiţi, de acte infracţionale sau episoade. Bnica cerinţă care tre#uie respectată, indiferent de forma planului, re$idă în faptul ca el să cuprindă toate elementele planificării menţionate mai sus7 versiunea, pro#lemele ce urmea$ă a fi elucidate în legătură cu fiecare versiune, operaţiile tactice şi activităţile de urmărire, prin a căror efectuare se prevede verificarea versiunilor şi determinarea împre"urărilor faptei, termenele şi persoanele eecutante. acă se aplică cercetarea în ec%ipă, planificarea ia altă amploare, în paralel cu planul de #a$ă ela#orat de anc%etatorul autori$at să diri"e$e întreaga activitate de cercetare, se vor întocmi planuri individuale pentru fiecare mem#ru al ec%ipei. Conţinutul acestora sunt în funcţie de sarcinile atri#uite mem#rilor ec%ipei7 verificarea unei sau a mai multor versiuni, cercetarea unui sau a unor episoade,
a tuturor împre"urărilor referitoare la activitatea infracţională a unuia din învinuiţi. în ca$ul în care activitatea criminală a cuprins diverse localităţi sau teritorii, acţiunile mem#rilor ec%ipei de cercetare se vor desfăşura după criterii teritoriale. în cau$ele complee, cu un grad sporit de dificultate, un număr mare de participanţi şi cu multiple infracţiuni săvrşite, la planul de cercetare penală, ela#orat pentru întreaga cau$ă, se pot anea fişe pentru fiecare învinuit, care conţin date despre faptele săvrşite, pro#leme ce urmea$ă a fi elucidate, ordinea şi modalităţile de re$olvare, sc%eme privind structura grupei infracţionale şi a relaţiilor dintre mem#rii acesteia, grafice referitoare la efectuarea unor activităţi de cercetare, cum ar fi, reţinerea şi pre$entarea spre recunoaştere, perc%e$iţia, ascultarea învinuiţilor ş.a.
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr !! Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. C"!ceptul tacticii crii!alistice
!! (2* Defini,i n0,iunea #e ta$ti$. $riminali%ti$. 1i %i%temul a$e%teia .
*ermenul tactică, în accepţiune largă, este utili$at cu semnificaţia de metode şi procedee a căror aplicare în condiţiile dificile ale activităţilor cu caracter conflictual asigură o#ţinerea re$ultatelor scontate. omeniile ce se preocupă de ela#orarea acestor metode şi procedee poartă denumirea de ştiinţe tactice0. Cercetarea faptelor penale se desfăşoară, după cum este cunoscut, în condiţii conflictuale, date fiind interesele diferite, deseori diametral opuse, pe care le urmăresc cei doi factori ai anc%etei penale7 anc%etatorul Kte%nic şi plin de imaginaţieK6, aspirnd spre sta#ilirea adevărului privind fapta şi împre"urările acesteia, şi infractorul, interesat în ascunderea adevărului pentru a se sustrage de la răspundere sau a diminua răspunderea, în care scop apelea$ă la cele mai perfide acţiuni şi speculaţii - alterarea urmelor şi mi"loacelor materiale de pro#ă, disimularea infracţiunilor real săvrşite şi înscenarea altor fapte, spre eemplu, a unui omor prin moarte în urma unui accident sau prin suicid cu intenţia de a direcţiona anc%eta pe piste false etc. &ultitudinea relaţiilor tensionate, du#late de sarcinile diverse de re$olvat cu care se confruntă anc%etatorul de fiecare dată, indică de la #un început caracterul comple al cercetării penale. Conclu$ia care se impune este că cunoaşterea retrospectivă a infracţiunii, #a$ată doar pe percepţii indirecte şi informaţii furni$ate de martori sau de o#iecte materiale, care reflectă activitatea infracţională, se dovedeşte a fi etrem de dificilă. Cele semnalate au reclamat preocupări privind ela#orarea şi punerea la îndemna "ustiţiei penale metode suscepti#ile să contri#uie la depăşirea factorilor defavora#ili menţionaţi şi, în ultimă instanţă, să asigure activităţii de urmărire penală o desfăşurare organi$ată, sigură şi eficientă. 0stfel, au apărut diverse idei vi$nd comportarea organului de urmărire penală, care, evolund, cu timpul au condus la delimitarea în cadrul criminalisticii a unui compartiment distinct, cunoscut su# denumirea de tactică criminalistică. Ca parte integrantă a criminalisticii, tactica criminalistică reprezintă un ansamblu de teze ştiinţifice, metode şi procedee specifice destinate organizării şi gu#ernării ancetei penale, pregătirii şi desfăşurării $n condiţii optime a acti#ităţilor de urmărire penală $n #ederea constatării la timp şi cu certitudine a faptelor ce constituie infracţiuni, identificării făptuitorilor şi determinării $mpre*urărilor $n care s-a acti#at.
in definiţia enunţată re$ultă două pro#leme esenţiale ale tacticii criminalistice7 cea a metodelor de organi$are şi conducere a activităţii de urmărire penală şi cea a procedeelor de pregătire şi desfăşurare a activităţilor procedurale de colectare şi utili$are a pro#elor necesare dovedirii faptei penale şi vinovăţiei celor care au comis-o. 'rocedeele specifice destinate pregătirii şi efectuării actelor de urmărire penală se numesc procedee tactice. 'revederile ştiinţifice privind alegerea şi modul de aplicare a lor în funcţie de situaţiile cau$elor concrete avute în cercetare, de modul de comportare a persoanelor implicate în proces, au fost calificate recomandări tactice. &etodele şi procedeele ce constituie tactica criminalistică au la #a$ă reali$ările ştiinţei referitor la organi$area muncii, logica şi psi%ologia "udiciară, reflectnd, totodată, eperienţa po$itivă a organelor competente în materie. 0stfel, datele cu privire Ia organi$area ştiinţifică a muncii constituie reperul metodelor şi procedeelor de planificare şi conducere a activităţilor de cercetare penală, mo#ili$are şi folosire raţională a forţelor şi mi"loacelor necesare pentru reali$area scopului urmăririi penale - de a descoperi la momentul oportun şi su# toate aspectele infracţiunile săvrşite. 'rincipiile logice ale activităţii spirituale umane stau la #a$a procedeelor tactice privind pregătirea şi efectuarea cercetării la faţa locului, perc%e$iţiei, ridicării de o#iecte şi înscrisuri, a tuturor activităţilor şi actelor de cercetare, a căror firească desfăşurare reclamă un anumit nivel de gndire, aplicarea raţionamentelor logice de anali$ă şi sinte$ă, modelare şi comparare, inducţie şi deducţie. în #a$a mecanismelor psi%ologice implicate în comportarea umană, inclusiv a persoanelor culpa#ile sau participante în procesul de cercetare, se sta#ilesc procedeele tactice de audiere în cadrul interogatoriului, pre$entării spre recunoaştere, confruntării etc. eose#it de importantă pentru tactica criminalistică este practica organelor de urmărire penală. !enerali$nd eperienţa po$itivă în acest domeniu, ea ela#orea$ă procedee privind planificarea anc%etei penale şi a unor activităţi de urmărire, sta#ileşte priorităţile şi ordinea efectuării acestora.
în cadrul tacticii criminalistice, #ună cum se susţine, pe #ună dreptate, în literatura de specialitate, se disting două părţi componente ale acesteia7 generală şi specială W. "artea generală cuprinde, pe de o parte, pro#lemele ce vi$ea$ă organi$area şi diri"area activităţii de urmărire penală, în special, în ca$ul în care ea se efectuea$ă în ec%ipă, iar pe de altă parte, metodele şi principiile, care tre#uie respectate pentru a reali$a$a planificarea anc%etei penale, aceasta constituind o condiţie o#ligatorie pentru desfăşurarea perfectă a cercetării cau$ei penale. în legătură cu organi$area şi conducerea anc%etei, tactica criminalistică stipulea$ă un şir de pro#leme tactice ce ţin de cercetarea infracţiunilor efectuată în ec%ipă, specifică formele şi principiile de conlucrare şi interacţiune a organului de anc%etă cu serviciile operative, orientndu-le la folosirea "udicioasă a întregului potenţial destinat com#aterii fenomenului infracţional. In contetul acestui su#iect general, tactica criminalistică oferă o serie de îndrumări tactice organului de urmărire penală pentru o#ţinerea informaţiei necesare cu privire la persoanele participante la proces, pune în evidenţă calităţile profesionale cerute organului de anc%etă, atacă pro#lemele referitoare la ela#orarea şi verificarea versiunilor de urmărire penală, acestea repre$entnd elementul de #a$ă al planului de cercetare a unei fapte penale . "artea specială a tacticii criminalistice este consacrată iniţierii şi argumentării procedeelor tactice de pregătire şi efectuare a activităţilor de urmărire penală7 cercetarea la faţa locului, perc%e$iţia, ascultarea martorilor şi a persoanelor aflate în culpă, pre$entarea spre recunoaştere ş.a. 'rocedeele tactice destinate pregătirii şi reali$ării anumitor activităţi de urmărire penală constituie tactica acestora. *ocmai în acest sens în criminalistică se folosesc formulele Ktactica cercetării la faţa loculuiK, Ktactica reconstituiriiK, Ktactica audierii învinuitului sau a martorilorK, Ktactica perc%e$iţieiK ş.a. 6.
!& ()* Cla%ifi$a,i 1i $ara$teri/a,i pr0$e#eele ta$ti$e $riminali%ti$e !2 (3* De$i#e,i a%upra %itua,iil0r 4n $are %e re$0man#. f0l0%irea pr0$e#eel0r ta$ti$e ne$e%are %ta+ilirii $0nta$tului p%i80l0-i$ Y & Pr0$e#eele ta$ti$e5 n0,iunea 1i $la%ifi$area l0r 9aptele şi împre"urările de fapt ce constituie o#iectul pro#aţiunii într-un proces penal se sta#ilesc în #a$a mi"loacelor de pro#ă, acestea fiind circumscrise în legislaţia procesual-penală7 declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate, declaraţiile #ănuitului sau ale învinuitului, raportul de eperti$ă, mi"loacele materiale de pro#ă şi documentele (art. ++ C''). în lege sunt prevă$ute, de asemenea, formele de administrare a mi"loacelor de pro#ă. eclaraţiile martorilor, ale victimelor, persoanelor suspectate sau culpa#ile se o#ţin prin audierea acestora în cadrul interogatoriului. Corpurile delicte şi documentele pot fi administrate în urma cercetării la faţa locului, perc%e$iţiei sau ridicării de o#iecte şi documente. 9aptele cu semnificaţie pro#antă a căror determinare reclamă profesionalism, cunoştinţe de specialitate, altele dect cele "uridice, se sta#ilesc prin intermediul eperti$ei "udiciare. 'entru elucidarea cau$ei su# toate aspectele, legea prevede desfăşurarea unor activităţi de verificare a datelor pro#ante, cum ar fi pre$entarea spre recunoaştere, confruntarea, reconstituirea pe cale eperimentală a împre"urărilor faptei. 9iecare formă de administrare a pro#elor se reali$ea$ă potrivit prevederilor procesual-penale, prin a căror strictă respectare se asigură o#ţinerea de date pro#ante o#iective şi verita#ile, respectarea pe deplin a drepturilor celor implicaţi în proces. 'rin lege însă sunt prevă$ute doar cele mai importante norme, activitatea procedurală privind administrarea pro#elor infracţiunii reali$ndu-se, în mare măsură, în #a$a procedeelor speciale puse la îndemna organelor de urmărire penală de tactica criminalistică. între normele procesual-penale ce reglementea$ă activităţile de cercetare şi procedeele tactice aplicate în legătură cu efectuarea acestora eistă un vădit raport de reciprocitate, ele însă nu se identifică.
5e$umnd, se poate semnala că prin noţiunea de procedee tactice criminalistice se au în vedere anumite operaţii şi acţiuni ela#orate de tactica criminalistică conform legislaţiei procesual-penale în vigoare, prescrise a fi aplicate în condiţii diverse în care se desfăşoară activităţile de urmărire penală, în vederea o#ţinerii de re$ultate optime cu eforturi neînsemnate şi c%eltuieli minime de mi"loace şi timp. fera specifică de aplicare, cum este "ustiţia penală, reclamă anumite condiţii, care să corespundă procedeelor tactice şi anume7 . ă fie în deplină concordanţă cu prevederile legale şi morale. 'rocedeele tactice tre#uie să asigure respectarea întocmai a drepturilor fundamentale şi demnităţii tuturor persoanelor participante la proces, indiferent de rolul şi starea lor procesuală. &anifestnd o permanentă cointeresare pentru dreptate şi adevăr, organele de urmărire penală nu pot apela dect la procedeele şi mi"loacele admise de lege. unt inter$ise, su# orice formă, frauda, ameninţările şi alte acţiuni amorale. 4egea în vigoare prevede răspundere penală pentru orice tratament inuman a celor implicaţi în proces (art. ?3 C'). în această ordine de idei, este oportun de amintit prevederile cuprinse în KCodul de conduită pentru persoanele răspun$ătoare de aplicarea legiiK, adoptat de 0dunarea !enerală a ;.<.B. în decem#rie ?1?. 0rt.6 al acestui Cod, prescrie că răspun$ătorii de aplicarea legii, îndeplinindu-şi o#ligaţiunile, tre#uie să respecte şi să prote"e$e demnitatea umană, să apere drepturile fundamentale ale tuturor persoanelor.
categorie fac parte şi procedeele tactice de influenţă psi%ologică, cunoscute su# denumirea de ingeniozităţi de ancetă care, în fond, constau în manevrarea "udicioasă a informaţiei, astfel ca persoanele cointeresate să nu poată sinonim aprecia materialul pro#atoriu de care dispune anc%etatorul şi să acţione$e în defavoarea propriei comportări. Combinaţiile tactice repre$intă o îm#inare de procedee tactice determinate de scopul comun preconi$at în cadrul unei anumite activităţi de urmărire penală . Com#inaţiile respective se aplică frecvent la efectuarea reconstituirii, la ascultarea învinuitului şi a martorilor de rea-credinţă, în cadrul pre$entării spre recunoaştere, perc%e$iţiei şi a altor activităţi procedurale. 2le nu tre#uie confundate cu operaţiile tactice. pre deose#ire de com#inaţiile tactice conţinutul cărora, după cum s-a menţionat, constă în îm#inarea a două sau mai multor procedee tactice la efectuarea unei anumite activităţi de urmărire penală, operaţiile tactice repre$intă elemente metodice de investigare penală #a$ate pe comasarea şi reali$area în mod coordonat a unei suite de activităţi procedurale şi etraprocesuale în vederea soluţionării anumitor sarcini nodale ale cercetării infracţiunilor 6. Bn eemplu semnificativ de operaţie tactică îl constituie comunitatea de activităţi organi$atorice, procedurale, operative şi medico-legale efectuate, de regulă, la etapa iniţială de cercetare a omuciderilor în scopul determinării identităţii cadavrului. 4a operaţii tactice se apelea$ă, de asemenea, şi în ca$ul urmăririi şi reţinerii autorilor infracţiunilor săvrşite clandestin, la căutarea o#iectelor furate ş.a.
Subiectul II. %tapele de cercetare a infracţiunilor de omor.
&! (2* Defini,i n0,iunea #e etapa ini,ial. a $er$et.rii 0mu$i#erii && ()* De#u$e,i r0lul $0n%tat.ril0r me#i$0;le-ale 1i te8ni$0;1tiin,ifi$e la etapa ini,ial. #e $er$etare a $ate-0riei 4n $au/. #e infra$,iuni
A C"!statarea şi expertiza e#ic")le&ală Constatarea medico-legală se efectuea$ă c%iar în cursul cercetărilor la faţa locului. 2perti$a medico-legală se dispune în cursul urmăririi penale, în condiţiile prevă$ute de art. : Cod procedură penală. 0tt constatarea, ct şi eperti$a medico-legală tre#uie să se efectue$e în pre$enţa procurorului care participă la cercetări, iar cnd participarea procurorului nu este posi#ilă, este recomanda#il ca medicul legist să ai#ă la dispo$iţie lucrările dosarului penal şi să menţină o legătură permanentă cu organele de urmărire penală. ntre#ările la care poate răspunde medicul legist diferă după natura faptei şi mi"loacele folosite de făptuitor pentru suprimarea vieţii. Cunoscnd mi"loacele de investigare de care dispun în pre$ent ştiinţele medicale, organele de urmărire penală vor sta#ili o#iectivele care sunt de competenţa medicului şi care sunt reali$a#ile. între acestea, menţionăm sta#ilirea cau$ei şi naturii morţii şi data pro#a#ilă a decesuluidacă le$iunile constatate sunt vitale sau postmortale8 care este mecanismul de producere a lor8 care este agentul vulnerant folosit la producerea le$iunilor8 pre$enţa alcoolului în snge şi în urină8 sta#ilirea grupei sangvine8 pre$enţa spermato$oi$ilor în secreţiile vaginale sau alte cavităţi naturale (cavitatea #ucală, orificiul anal). 'rin sta#ilirea cau$ei morţii se urmăreşte să se afle dacă a fost o moarte patologică sau violentă (accidentală sau produsă de o persoană). e asemenea, eperti$a medico-legală poate contri#ui la sta#ilirea legăturii cau$ale între actele de violenţă eercitate de o persoană şi moartea victimei, c%estiune încă mult discutată în practica organelor de urmărire penală şi a instanţelor de "udecată. B C"!statarea te*!ic")ştii!$i'ică şi expertiza crii!alistică acă urgenţa o impune, constatările te%nico-ştiinţifice pot fi efectuate în cursul cercetărilor la faţa locului. 2ste ca$ul cercetării amprentelor digitale găsite la locul faptei, care pot fi utile pentru identificarea autorului infracţiunii. 0lteori, aceste constatări se efectuea$ă pentru identificarea cadavrului, cnd pot fi eaminate şi comparate detaliile impresiunilor digitale, luate de la victimă, cu cele eistente în evidenţa operativă a organelor de poliţie. 2aminarea şi interceptarea urmelor de mini sau de picioace (cărarea de paşi) pot furni$a date utile pentru identificarea autorului faptei sau a victimei. e asemenea, eperti$a criminalistică a urmelor de dinţi descoperite pe corpul victimei poate contri#ui la identificarea autorului. 2ste concludent, în acest sens, ca$ul unei femei, în vrstă de peste @ ani, care locuia singură şi pe care rudele au găsit-o după cteva $ile de la data morţii.
de violenţă sau alte #ănuieli cu privire la cau$a morţii, s-a considerat că este moarte patologică, specifică vrstei (cardiopatie), aşa cum re$ulta şi din actul de constatare eli#erat de medicul dispensarului. 4a scoaterea sicriului din casă pentru înmormntare, s-au o#servat la lumina $ilei urme de dinţi pe o#ra$ul stng. Ceremonialul înmormntării a fost oprit de organele locale de poliţie, alertate de rudele victimei. 4a autopsie s-au constatat multipte fracturi costale, precum şi urme ale unui raport seual. 0utorul omorului a fost identificat cu a"utorul eperti$ei criminalistice a urmelor de dinţi găsite pe o#ra$ul victimei şi a pro#elor de comparaţie luate de la un tnăr, vecin cu victima şi care o mai a"uta la tre#uri în gospodărie. 0lte categorii de eperti$e criminalistice privesc cercetarea urmelor de snge, a firelor de păr, a urmelor #iologice (salivă, spermă) şi c%iar eperti$a scrisului, dacă la faţa locului se găsesc acte despre care se #ănuic că ar fi scrise de făptuitori. *ot din practica organelor "udiciare din "udeţul laşi menţionăm ca$ul unui tnăr care, după ce a violat o #ătrnă şi i-a furat un ceas de aur cu valoare de patrimoniu naţional, considernd că fapta sa nu va fi descoparită, a scris pe un caiet, lăsat desc%is la capul victimei, un mesa" insultător la adresa poliţiştilor7 M'oliţailor ati dat de dracuWZK upă ce s-au luat pro#e de scris de la ma"oritatea #ăr#aţilor din sat, pentru a se face o comparaţie sumară a scrisului, activitate rămasă fără re$ultate concludente a fost inclus în cercul #ănuiţilor şi un tnăr din altă localitate, aflat în vi$ită la rudele din satul unde locuia victima, în $iua în care se săvrşise fapta. 'ro#ele de scris luate de la acest tnăr, comparate cu scrisul de pe #iletul incriminat, au fost suficiente pentru ca epertul criminalist să formule$e conclu$ii certe în privinţa autorutui scrisului care s-,a dovedit a fi şi autorul celor trei fapte grave7 viol, omor şi furt.
&2 (3* Ela+0ra,i 'er%iunile 1i pr0ie$ta,i a$,iunile ini,iale ale 0r-anului #e urm.rire penal. ne$e%are elu$i#arii urm.t0rului $a/5 La #i%tan,a #e !9) m #e la -ar#ul unei $a%e #e l0$uit9 aflat. 4n $0n%tru$,ie9 a f0%t #e%$0perit $a#a'rul unui +.r+at 4n '4r%t. #e ));: ani Ca#a'rul era 4ntin% pe %pate9 $u fa,a mur#ar. #e %in-e9 pi$i0arele %e aflau pe 10%ea9 iar $apul %e %pri-inea pe un %t4lp #e +et0n L4n-. 'i$tim. %e afla 0 $.r.mi#. $u pete +rune;r01ieti$e 1i 0 %a$01. 4n $are %e afla 0 +u$at. #e p=ine 1i 0 %ti$l. #e :93 l #e VODCA 'rima măsură pe care tre#uie să o ia cei care au luat cunoştinţă de săvrşirea faptei constă în asigurarea pa$ei, pentru a nu fi modificate, alterate sau c%iar distruse urmele infracţiunii. 0poi, tre#uie să culeagă date utile identificării victimei, precum şi a persoanelor care cunosc împre"urările în care s-a săvrşit fapta, indiferent de calitatea lor procesuală (făptuitori sau martori). în această etapă a cercetărilor nu se poate şti dacă s-a săvrşit o infracţiune de omor. e aceea, includem toate aceste fapte în categoria faptelor cau$atoare de moarte violentă.
Sar$inile e$8ipei 0perati'e %0%ite la fa,a l0$ului 4a sosirea la faţa locului, ec%ipa operativă tre#uie să culeagă ct mai multe date de la cei care au luat primii cunoştinţă de săvrşirea faptei, pentru a sta#ili ce modificări au survenit în cmpul infracţiunii de la data constatării faptei, cine a asigurat pa$a locului şi ce persoane pot da informaţii în legătură cu cele întmplate. înainte de începerea cercetărilor propriu-$ise, ec%ipa operativă întocmeşte un plan de acţiune, în care vor fi menţionate şi o#iectivele urmărite. 0ceste o#iective corespund între#ărilor care tre#uie formulate şi la care se caută răspuns. în tactica criminalistică sunt cunoscute mai multe asemenea între#ări, al căror număr este diferit de la o ţară la alta. *actica france$ă foloseşte opt sau nouă între#ări, în timp ce în tactica germană numărul lor este redus la şapte. Cum în lim#a germană toate între#ările încep cu litera KTK, s-a consacrat formularea practicienilor care le denumesc Mcei şapte U de aurK (Mdic sie#en goldenen T V Uas, Uann, Uo, Uie, Uomit, Uarum, UerK). Cele şapte între#ări corespund priorităţii pe care tre#uie să o acorde ec%ipa de cercetare sarcinilor ce urmea$ă a fi îndeplinite, şi anume7 ce s-a întmplatJ, cndJ, undeJ, cumJ, cu ce (s-a săvrşit fapta)J, de ce (scopul, mo#ilul)J, cine este (sunt) autorul (autorii) fapteiJW
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr !& Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. +"t"&ra'ia ,u#iciară.
!!(2* Defini,i n0,iunea 1i %i%temul f0t0-rafiei >u#i$iare în pre$ent fotografia "udiciară este tratată de ma"oritatea specialiştilor ca o ramură a criminalisticii destinată metodelor aplicării în direct sau prin adaptare a mi"loacelor fotografice curente la fiarea şi eaminarea pro#elor materiale ale infracţiunii în scopul descoperirii şi curmării faptelor penale. 0nsam#lul metodelor şi procedeelor fotografiei "udiciare se divi$ea$ă în două categorii7 a) destinată fiării o#iectelor de cercetare criminalistică aşa cum sunt percepute la cercetarea locului faptei sau la efectuarea altor acte şi activităţi de urmărire penală, şi #) aplicată în condiţii de la#orator în vederea relevării urmelor impercepti#ile ale infracţiunii, demonstrării eaminărilor în desfăşurare şi a re$ultatelor eperti$ei. emarnd de la scopul utili$ării fotografiei, în criminalistică s-a conturat sistemul #ipartit al fotografiei "udiciare7 f0t0-rafia >u#i$iar. 0perati'. şi f0t0-rafia #e e"aminare9 cunoscută şi su# denumirea de fotografie a eperti$ei criminalistice. 9otografia operativă se aplică, după cum se va vedea în continuare, în mod nemi"locit de către organul de urmărire penală in activitatea sa de descoperire şi curmare a infracţiunilor. 9otografia de eaminare este între#uinţată de către eperţii criminalişti în legătură cu efectuarea eaminărilor criminalistice.
!&()* Anali/a,i re-ulile 1i pr0$e#eele #e f0t0-rafiere a l0$ului faptei !2(3* E'alua,i pr0$e#ura apli$.rii 'i#e0;4nre-i%tr.rii la fi"area mer%ului 1i re/ultatel0r #e%f.1ur.rii a$,iunil0r #e urm.rire penal. Subiectul II. "articularităţi metodice pri#ind cercetarea furtului din apartamente
6. (3) esfăşuraţi elementele caracteristicii criminalistice a furtului din apartamente. 6.6 (+) Clasificaţi urmele instrumentelor de spargere şi procedura de fiare şi ridicare a lor. 6.3 (1) 0rgumentaţi genul de eperti$ă "udiciară şi o#iectivele acestuia în situaţia7 Mn legătură cu cercetarea furtului săvîrşit din apartamentul cet. Curmei, amplasat pe str. Liilor, ap. 3 de la locul faptei, a fost ridicat lacătul de la uşa de intrare cu urme vi$i#ile de forţare. ;fiţerul de urmărire penală a a"uns la conclu$ia că pentru eaminarea acestuia sunt necesare cunoştinţe speciali$ate. BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr !2 Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. Cercetarea crii!alistică a urel"r -puşcăturii
!!(2* Defini,i $0n$eptul $riminali%ti$ al armei #e f0$ 1i f0rmula,i $riteriile #e $la%ifi$are ale a$e%t0ra !&()* Cla%ifi$a,i urmele 4mpu1$.turii 1i ar-umenta,i imp0rtan,a l0r 4n $er$etarea infra$,iunil0r Brmele tragerii din armă de foc constituie modificări materiale care apar pe suprafaţa sau în profun$imea diferitelor o#iecte (inclusiv a corpului omenesc) din perimetrul locului aplicării armelor de foc. upă caracterul, mecanismul de formare şi importanţa lor la determinarea împre"urărilor unei împuşcături, urmele tragerii din armă de foc se divi$ea$ă în trei mari categorii7 a) create de mecanismele armei pe muniţii drept re$ultat al interacţiunii acestora în procesul tragerii8 #) lăsate de proiectil pe suprafaţa sau în profun$imea o#iectelor cu care vine în contact în urma împuşcăturii8 c) formate de factorii suplimentari ai împuşcăturii. upă natura lor, urmele date pot fi împărţite în două grupe7 ) re$ultate din acţiunea directă a factorilor suplimentari ai împuşcăturii asupra o#iectelor în care s-a tras8 6) urme materie ce se pre$intă ca resturi de su#stanţe dega"ate in momentul mpuşcăturii
Da$. 'rea $ara$teri/area l0r atun$i a#au-. na Brmele tragerii din armă de foc constituie modificări materiale care apar pe suprafaţa sau în profun$imea diferitelor o#iecte (inclusiv a corpului omenesc) din perimetrul locului aplicării armelor de foc. upă caracterul, mecanismul de formare şi importanţa lor la determinarea împre"urărilor unei împuşcături, urmele tragerii din armă de foc se divi$ea$ă în trei mari categorii7 a) create de mecanismele armei pe muniţii drept re$ultat al interacţiunii acestora în procesul tragerii8 #) lăsate de proiectil pe suprafaţa sau în profun$imea o#iectelor cu care vine în contact în urma împuşcăturii8 c) formate de factorii suplimentari ai împuşcăturii. 0mintim în acest contet că, după unii autori, urmele în discuţie se împart în principale şi secundare, clasificare du#ioasă, dacă ţinem cont de faptul că de ce natură ar fi o urmă a împuşcăturii ea poate avea o importanţă primordială la determinarea împre"urărilor aplicării armei de foc. Brmele mecanismelor armei pe tu#ul cartuşului se creea$ă succesiv pe parcursul a trei etape inerente unei împuşcături7 încărcării armei, tragerii, eliminării şi aruncării tu#ului ars. 4a etapa încărcării armei se vor forma două urme ce interesea$ă pe plan criminalistic7 una pe suprafaţa eterioară a tu#ului în forma unui fascicul de linii specifice scoaterii cartuşului din încărcător, pentru a fi deplasat spre camera de detonare, alta pe fundul ro$etei tu#ului su# formă de striaţii ce redau relieful părţii, frontale a înc%i$ătorului venit în contact cu tu#ul în momentul introducerii cartuşului în camera de detonare. 4a etapa tragerii percutorul creea$ă prin lovitură o urmă de adncime, care reproduce diverse elemente caracteristice privind forma, dimensiunile şi relieful lui. 4a tu#urile cartuşelor de vnătoare această urmă este sursa informativă de #a$ă privind identificarea armei din care s-a tras. 4a etapa eliminării şi aruncării tu#ului ars se creea$ă patru urme cu semnificaţie decisivă privind identificarea armei, şi anume7 urma g%earei etractoare su# forma unui şir de striaţii pe partea anterioară a gulerului ro$etei, care redau cu preci$ie relieful mecanismului menţionat al armei8 urma e"ectorului (pragului aruncător), în formă de striaţii, pe partea posterioară a gulerului ro$etei8 urma marginii ferestruicii de aruncare su# forma unui fascicul de linii, ce se creea$ă la un nivel mai sus de mi"locul tu#ului. 4a armele de luptă automate şi semiautomate această urmă pre$intă o valoare identificatoare esenţială8 urma su# formă de linii longitudinale pe suprafaţa tu#ului, create de iregularităţile pereţilor camerei de detonare (fig.12!. e o deose#ită valoare criminalistică sunt urmele de pe glonţ, create la etapa tragerii de plinurile g%inturilor. !lontele cartuşelor pentru armele g%intuite este prevă$ut cu un diametru ma"orat faţă
de cali#rul armei pentru care este destinat, aceasta fiind o condiţie te%nică indispensa#ilă funcţionării armelor g%intuite . atorită acestei diferenţe de diametru, glontele înaintea$ă pe g%inturi forţat, reproducnd în mod dinamic relieful plinurilor g%inturilor (cmpurilor dintre g%inturi) (fig.13!. în ceea ce priveşte urmele pe proiectilele din mitralii trase din arma de vnătoare, acestea reproduc de asemenea in mod dinamic iregularităţile ţevii. 'osi#ilităţile cercetării criminalistice a urmelor date practic sunt perfecti#ile. 0 doua categorie de urme ale împuşcăturii sunt cele ale proiectilului pe suprafaţa sau în profun$imea ţintei, a altor o#iecte cu care proiectilul a venit în contact. 0ceste urme se întlnesc su# trei forme7 urme de perforare, create in urma penetrării proiectilului a o#iectului in întregime8 urme de pătrundere (canale oar#e), create prin implantarea proiectilului în profun$imea o#iectului împuşcat fără a- traversa complet8 urme de ricoşare, create prin atingerea unei suprafeţe. Brmele de perforare se manifestă prin orificiul de intrare, printr-un canal, în ca$ul unui o#iect relativ gros, şi prin orificiul de ieşire. 4a urmele de pătrundere prin orificiul de intrare şi printr-un canal numit or# din cau$a lipsei orificiilor de ieşire. Brmele de ricoşare se pre$intă su# forma unor linii, $grieturi ale suprafeţei o#iectului lovit de proiectil, forma şi adncimea cărora sunt în funcţie de ung%iul de lovire, re$istenţa o#iectului, distanţa de la care s-a tras, tipul şi cali#rul armei, muniţiilor etc. Bltima categorie de urme le constituie modificările produse de factorii suplimentari ai împuşcăturii . upă natura lor, urmele date pot fi împărţite în două grupe7 ) re$ultate din acţiunea directă a factorilor suplimentari ai împuşcăturii asupra o#iectelor în care s-a tras8 6) urme materie ce se pre$intă ca resturi de su#stanţe dega"ate in momentul mpuşcăturii. in prima grupă fac parte7 a) rupturile marginilor orificiului de intrare, provocate de acţiunea ga$elor in ca$ul împuşcăturii de la distanţe etrem de mici (pnă la 3 cm). 'resiunea ga$elor create ca urmare a arderii eplo$i#ile a pul#erii este pnă la 3 mii atm. că$nd cu mult în urma aruncării proiectilului, ea continuă să acţione$e asupra o#iectelor din apropierea gurii ţevii, genernd rupturi de diverse forme8 #) arsurile şi prliturile suprafeţei din apropierea nemi"locită a orificiului de intrare cau$ate de flacăra de la gura ţevii, care de asemenea sunt caracteristice pentru împuşcăturile de la distanţe minime. în urma arderii pul#erii în ţeava armei temperatura ga$elor atinge valori maime (pnă la 6@@@-6+@@[). Ieşind in afara ţevii, ga$ele i$#ucnesc în flacără, provocnd arsuri o#iectelor din apropierea gurii ţevii8 c) inelul sau semiinelul de imprimare a conturului gurii ţevii (Pştanţ-marNeQ) provocat de vrful ţevii înfier#ntate în ca$ul împuşcăturii de la distanţă nulă, direct pe suprafaţa o#iectului. Brmele-materie specifice împuşcăturii se pre$intă în două categorii7 prima inelul de frecare un strat cu formă circulară, creat prin ştergerea de particule metalice, de ulei, funingine, rugină, praf, atestat permanent la gura orificiului de intrare, şi a doua a petelor de funingine, particule de pul#ere arse incomplet, re$iduuri de capsă, precum şi stropi de ulei, acestea crend o $onă mai largă în "urul orificiului de intrare in situaţia împuşcăturii de la distanţa de pnă la @-@@ cm. 'e părţile desc%ise ale corpului uman particulele de praf, arse incomplet, implantndu-se în piele, constituie un desen cunoscut su# denumirea de tatua". în fond, cu categoriile de urme menţionate ne confruntăm şi în ca$ul împuşcăturii din arma de vnătoare. Bnele deose#iri se pot consemna doar privind urmele proiectilului de alice şi mitralii. Ieşind din ţeava armei, un atare proiectil va parcurge compact o distanţă mică (pnă la m) după ce alicele şi mitraliile se vor dispersa treptat. 'rin urmare, în situaţia împuşcăturii de la distanţă mică, pe ţintă se va crea un singur orificiu de intrare, ceva mai mare dect cali#rul armei din care s-a tras. 0licele şi mitraliile trase de la distanţă mare (peste m) vor crea mai multe orificii de intrare cu ra$a de plasare proporţională distanţei de tragere. atorită faptului că forţa acţiunii eercitată de proiectilul armelor de vnătoare este cu mult mai scă$ută dect a proiectilelor armelor de luptă, In ma"oritatea ca$urilor de împuşcătură din arme de vnătoare, proiectilele creea$ă canale oar#e. 6
!2 (3* Dem0n%tra,i m0#alit.,ile #e %ta+ilire a #ire$,iei9 #i%tan,ei 1i l0$ului #e un#e %;a tra% #in arma #e f0$9 #a$. pe timp #e 'ar. a f0%t #epi%tat un $a#a'ru ampla%at pe +an$8eta 10ferului unui ta"i9 $are a pre/entat le/iuni $0rp0rale 4n re-iunea $raniului #in #reapta %pate;lateral %u+ f0rma unui 0rifi$iu #e intrare #e :3): $m 1i a $elui #e ie1ire $u 0 %uprafa,. #e 2"? $m iar 4n %al0n pe %uprafa,a p0rtierei şoferului eistă urme asemănătoare la culoare cu sngele. 4. Stabilirea direcţiei, a distantei şi a locului de unde s-a tras
ta#ilirea direcţiei, a distanţei şi a locului de unde s-a tras se înscrie printre pro#lemele ce necesită soluţionare att în cadrul cercetării la faţa locului, ct şi în procesul eperti$ei. 9aptul în cau$ă contri#uie direct la demascarea unui omor disimulat prin sinucidere, la determinarea unei legitime sau nelegitime aplicări a armei de foc de către o persoană cu funcţii speciale, de altă persoană în situaţia unei agresiuni etc. irecţia tragerii se determină în #a$a urmelor proiectilului şi a factorilor suplimentari ai împuşcăturii, precum şi după locul amplasării tu#urilor trase din sisteme automate. în #a$a urmelor proiectilului, direcţia în care s-a tras se sta#ileşte după po$iţia orificiului de intrare şi de ieşire. 'entru orificiul de intrare este caracteristică atragerea marginii acestuia înăuntru. uprafaţa o#iectului în care s-a tras poate fi îndoită ca urmare a apăsării provocate de lovirea proiectilului. ;rificiul de ieşire pre$intă dimensiuni mărite faţă de cel de intrare şi în ma"oritatea ca$urilor este încon"urat de diverse rupturi cau$ate de materialul dislocat şi aruncat de proiectil în direcţia mişcării. espre direcţia tragerii atestă şi urmele create de factorii suplimentari ai împuşcăturii (inelul de frecare, Pştanţ-marNeQ, rupturile şi prliturile). 'e #a$a acestei categorii de urme ale împuşcăturii în criminalistică se determină şi distanţa de la care s-a tras. Imprimarea gurii ţevii, rupturiile şi prliturile din prea"ma orificiului de intrare, pre$enţa #urei şi a căpă-celului proiectilului în canalufcreat de acesta, mărturisesc vădit că tragerea a fost eecutată cu ţeava lipită de suprafaţa o#iectului sau de la distanţe etrem de mici (+ cm). 'etele de funingine, stropii de ulei, îndeose#i particulele de pul#ere nearse sunt factorii distinctivi ai împuşcăturii de la distanţe mici. 5eamintim că limitele de acţiune a factorilor creatori ai urmelor menţionate la armele de mnă nu depăşesc un metru. 4ipsa urmelor factorilor suplimentari confirmă că împuşcătura a fost efectuată de la distanţe ce depăşesc limita de m, adică considerate convenţional ca mari. espre distanţa unei mpuşcături cu un proiectil de alice sau mitralii se poate "udeca şi după aria de dispersare a acestuia. în linii mari, valorile diametrelor de dispersare a alicelor cartuşului tras dintr-o armă de vnătoare cu ţeava cilindru sunt date de specialiştii in materie in funcţie de distanţa de tragere (#ezi tabelul de pe pag. urm.!.
In acest contet atenţionăm că determinarea la faţa locului a direcţiei şi distanţei de la care s-a tras este cu aproimaţie, ea fiind întreprinsă de organul "diciar doar pentru a intensifica activitatea de urmărire penală. efinitivarea acestor circumstanţe ţine de competenţa epertului #alistician. 'entru sta#ilirea locului de unde s-a tras se apelea$ă la metoda cunoscută în criminalistică su# \ denumirea de #izarea directă a locului tragerii, care în marea ma"oritate a ca$urilor se desfăşoară cu oca$ia cercetării locului faptei. acă proiectilul a perforat un o#iect cu o grosime relativ mare, vi$area directă a locului de unde s-a tras se face cu a"utorul unui tu# de %rtie, carton sau masă plastică introdusă în canalul format de proiectil din partea orificiului de ieşire. acă proiectilul a perforat două o#iecte apropiate unul de altul, tu#ul tre#uie să unească canalul am#elor o#iecte în întregime. 'rivind prin tu#ul astfel aran"at se va determina cu preci$ie locul amplasării armei din care s-a tras. In situaţia în care proiectilul a perforat un singur o#iect su#ţire, lovind sau aprofundndu-se în alt o#iect îndepărtat, cum ar fi un geam sau peretele opus, vi$area se face privind în de-a lungul unei sfori întinse ce uneşte centrul perforaţiei primului o#iect cu punctul o#iectului lovit de proiectil ulterior. în aprecierea locului de unde s-a tras tre#uie să se ţină cont de factorii ce influenţea$ă traiectoria de $#or a proiectilului. In fond vi$area poate conduce la sta#ilirea locului tragerii, şi aceasta s-a confirmat prin verificarea practică, dacă direcţia tragerii este ori$ontală sau de sus în "os su# orice ung%i. *raiectoria
proiectilului tras de "os in sus admite modificări esenţiale de direcţie, fiind influenţată vădit de gravitaţie, precum şi de factorii climaterici. Cu căt distanţa tragerii e mai mare, cu att mai evidente devin modificările. 4ocul de amplasare a tu#urilor aruncate din armele automate, în condiţiile unui spaţiu desc%is, poate fi supus unui studiu special, avnd ca scop calcularea locului de unde s-a tras. upă cum este cunoscut, fiecărui tip şi sistem de armă automată ii sunt proprii direcţia şi ung%iul de aruncare a tu#urilor trase. e eemplu, pistoletul TT aruncă tu#ul in dreapta la o distanţă de pnă la + metri su# ung%iul de 1@ @[ faţă de linia direcţiei tragerii, pistoletul "arabellum aruncă tu#ul în sus şi în dreapta la distanţe pnă la 3 m su# un ung%i de =@@@[, iar pistoletul 5ra6ning respectiv In dreapta la o distanţă de pnă la 3 m şi su# un ung%i de ?@=@[. eci, cunoscnd arma după tu#ul fiat în perimetrul locului faptei, în #a$a indicatoarelor sau cataloagelor privind caracteristicile te%nico-#alistice ale acesteia, dar şi prin verificare eperimentală, organul "udiciar poate calcula locul de unde s-a tras. acă tu#ul a fost aruncat dintr-o armă cu repetiţie, calcularea locului de unde s-a tras va fi doar aproimativă, deoarece att ung%iul, ct şi direcţia de aruncare a tu#ului sunt în funcţie de forţa şi modul de acţiune a autorului tragerii.
Subiectul II. 7cti#ităţile de urmărire penală desfăşurate la etapa iniţială de cercetare a infracţiunilor de #iol.
6. (3) Indicaţi acţiunile de urmărire penală care se efectuea$ă la etapa iniţială de cercetare a violului. 6.6 (+) Caracteri$aţi formele procesuale şi sarcinile persoanelor competente în medicină participante la cercetarea infracţiunii de viol. 6.3 (1) eterminaţi genul de eperti$ă şi formulaţi între#ările ce pot fi incluse în ordonanţa (înc%eieree) de dispunere a eperti$ei urmelor de natură #iologică umană în ca$ul infracţiunii de viol. BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr !? Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA
Subiectul I. Alte ure create #e "
!!(2* Defini,i n0,iunea 1i imp0rtan,a $riminali%ti$. a urmel0r #e 4n$.l,.minte !&()* Anali/a,i elementele $ara$teri%ti$e ale 6$ar.rii urmel0r
'articularităţile individuale ale deprinderilor de a merge se materiali$ea$ă su# formă de elemente caracteristice ale cărării urmelor, dintre care menţionăm7 linia direcţiei mersului aa cărării de urme, indicnd direcţia mersului8 linia mersului 8 linia frntă, segmentele căreia unesc punctele etreme din spate ale urmelor create consecutiv de piciorul drept şi de cel stng8 lungimea paşilor picioarelor drept şi stng distanţa dintre punctele etreme din spate ale urmelor consecutiv create de picioare8 lăţimea pasului distanţa cuprinsă între etremităţile interioare ale urmelor create de piciorul drept şi de cel stng8 ungiul paşilor picioarelor drept şi stâng figură formată de întretăierea aei urmelor picioarelor respective cu linia direcţiei mersului (fig. '3!. Cercetarea acestor elemente în particular sau în ansam#lu poate conduce la conclu$ii principiale privind persoana suspecţi. 'e #a$a elementelor cărării urmelor se pot pronostica apartenenţa la se a persoanelor participante la operaţia cercetată, caracteristicile fi$ice şi eventualele defecte anatomice ale acestora, starea lor psi%ica, greutatea ş. a. 5itmul şi direcţia deplasării, spre eemplu, se aprecia$ă după po$iţia picioarelor, lungimea paşilor şi ung%iul mersului. 0ceste elemente în comun cu forma urmelor denotă apartenenţa la e a persoanei lifW cau$ă. 4ungimea paşilor în mers o#işnuit la #ăr#aţi este în medie de 1@?@ cm, iar la femei de +@=@ cm. Brmele create în fugă se disting prin forma lor vădit arcuită. efectele anatomice (prote$ă, rană ş. a.) se reflectă în cărarea urmelor prin lungimea diferită a paşilor unui picior în raport cu celălalt şi prin apariţia unor elemente suplimentare, cum ar fi a celor de trre a piciorului afectat. 4und în considerare cele de mai sus, putem afirma că urmele de picioare ocupă un loc prioritar în cercetările criminalistice, însemnătatea lor fiind apreciată su# trei aspecte7 ) in vederea sta#ilirii împre"urărilor locului faptei în cadrul cercetării acestuia prin aprecierea pe #a$a urmelor, a căilor de pătrundere şi plecare a făptuitorului, a acţiunilor săvrşite şi a factorului de timp al infracţiunii8 6) în vederea urmăririi urgente a făptuitorului, folosindu-se date eacte despre direcţia şi modul deplasării, particularităţile mersului, caracteristicile fi$ice şi anatomice ale persoanei suspecte8 3) în vederea identificării factorului creator de urme (a persoanei suspecte sau a încălţămintei) prin intermediul eperti$ei traseologice.
!2(3* E%tima,i met0#ele 1i pr0$e#eele te8ni$e apli$ate #e %pe$iali%t la fi"area 1i ri#i$area urmel0r 4n urm.t0area %itua,ie5 6La l0$ul %.'4r1irii unei infra$,iuni #e furt prin p.trun#ere9 e$8ipa #e $er$etare9 e"amin4n# $.ile #e #epla%are a f.ptuit0rului9 a #e%$0perit pe /.pa#a & (#0u.* urme #e pi$i0r 4n$.l,at $are repre/entau 4n pr0fun/imea %up0rtului relieful p.r,ii #e $0nta$t a 4n$.l,.mintei Spe$iali%tul $riminali%t a efe$tuat fi"area 1i ri#i$area l0r
escoperirea urmelor de picioare, indiferent de natura lor, se reali$ea$ă prin cercetarea vi$uală la faţa locului a tuturor suprafeţelor pe care este posi#il să se calce. In acest scop vor fi eaminate7 suprafeţele de duşumea şi alte o#iecte de construcţie din încăperea în care s-au desfăşurat acţiunile cercetate8 suprafeţele de teren ale spaţiului desc%is, pe unde a venit şi a plecat făptuitorul8 o#iectele aflate în calea direcţiei de deplasare a făptuitorului, precum şi cele eploatate pe parcursul săvrşirii faptei (mese, scaune, lă$i etc). tn condiţii nefavora#ile, în căutarea urmelor de picioare se pot folosi surse de lumină diri"ată şi instrumente optice de mărire (reflector, lupă).
Brmele de picioare, att cele de adncime ct şi cele de suprafaţă, sunt supuse acţiunilor mai multor factori de natură să le distrugă. 9iind descoperite, ele impun masuri de prote"are. e fenomenele naturii (vnt, ploaie, $ăpadă) urmele se vor prote"a prin acoperire cu vase sau pelicule impermea#ile. In vederea ecluderii unor activităţi umane de natură să provoace deteriorări, urmele se acoperă cu o#iecte de persistenţă avansată, ca de eemplu, o ladă, al#ie, covată etc. escoperite, urmele de picioare se fiea$ă prin descrierea în procesul-ver#al de cercetare la locul faptei a trăsăturilor lor generale şi particulare. 'rocesul-ver#al, fiind formă procesuală de fiare a urmelor, tre#uie să conţină date referitor la natura urmei (de picior, de ncălţăminte, de adncime, de suprafaţă, de stratificare ori de destratificare), forma ei generală şi a reliefului (în urmele picioarelor goale, dacă se disting desene papilare), dimensiunile urmei. 0stfel prin măsurări precise se vor sta#ili şi fia7 In urmele plantei9 lungimea urmei distanţa dintre etrema posterioară a călciului şi cea anterioară a degetelor8 lăţimea urmei distanţa dintre etremele laterale ale regiunii metarsiene8 lăţimea urmei in regiunea tarsiană (arcadă) şi a călciului în $ona centrală. In ca$urile posi#ile se fiea$ă ung%iul (în grade) format de întretăierea liniei care uneşte vrful degetelor mare şi mic cu dreapta tangentă cu interiorul urmei8 In urmele de tncălţăminte9 lungimea urmei distanţa dintre etremele vrfului urmei şi a tocului8 lungimea pingelei, a regiunii intermediare şi a tocului8 lăţimea pingelei, a regiunii intermediare şi a tocului (fig. ':, 1;!. Bn rol prioritar in vederea fiării urmelor de picioare îi aparţine fotografiei. 'rocedeele de fotografiere a urmelor au fost formulate în compartimentul consacrat fotografiei "udiciare. 5elevăm în acest contet că indiferent de natura lor, urmele de picioare vor fi fiate pe trei feluri de fotografii eecutate la faţa locului7 sc%iţă, de nod şi de detaliu. In aşa mod urmele se vor fia att în ansam#lul o#iectelor din spaţiul săvrşirii faptei, precum şi i$olat, fiind purtătoare de elemente caracteristice identificatoare. Brmele de picioare practic rar pot fi ridicate în comun cu o#iectul purtător. 'rin ridicare se înţelege mularea urmelor de adncime şi transferarea celor de suprafaţă, aplicndu-se în acest scop diferite materiale. Cel mai frecvent utili$at material de mulare, fapt confirmat şi de practica "udiciară, este pasta de g%ips. 0plicarea acestui material se face In felul următor7 după pregătirea în preala#il a urmei în sensul nlăturării corpurilor PstrăineQ şi îngrădirea urmei cu un val de sol sau cu carton pentru a se preveni revărsarea pastei, se trece la prepararea compo$iţiei de g%ips. Intr-un vas desc%is cu 1@@@@ ml de apă se toarnă treptat praf de g%ips uscat şi cernut, amestecîndu- pria mişcări energice pentru a nu permite crearea #oţurilor. Cnd compo$iţia a"unge la consistenţa asemănătoare smntnei, se toarnă în urmă un prim strat de natură să acopere cel puţin "umătate din adncimea urmei. 0supra acestui strat se fiea$ă armătura mula"ului formată din 3: #eţişoare de lemn sau srme pregătite in preala#il. 'e un element al armăturii se leagă o sfoară menită să servească la fiarea etic%etei cu datele necesare privind urma ridicată. Cnd stratul turnat se va întări puţin, peste armătură se toarnă pasta de g%ips pnă la îngroşarea suficienta a mula"ului. upă întărire, mula"ul se sapă uşor mpre"ur pentru ca ulterior să fie ridicat din sol manual. olul aderat la mula" se spală su# un "et de apă fără a se folosi perii, crpe şi alte o#iecte. &ularea urmelor in $ăpadă, în sol $grunţuros sau nisipos este precedată de operaţii privind întărirea lor. Cea mai simplă metodă de întărire a urmei constă în pulveri$area pe suprafaţa ei a unui strat su#ţire de g%ips, ulterior pulveri$at cu apă. 'este crusta su#ţire de g%ips, se toarnă pasta de mula" in ordinea menţionată anterior, cu o singură remarcă7 pasta de g%ips pentru mularea urmelor in $ăpadă se prepară în apa adusă la temperatura $ăpe$ii prin ţinerea ei un oarecare timp in condiţiile in care se reali$ea$ă operaţia de mulare. 'entru întărirea urmelor in sol nisipos, se recomandă depunerea în ele, tot prin pulveri$are, a unui strat su#ţire de perclorvenil di$olvat în proporfie de D în acetonă. 'olimeri$ndu-se, soluţia de perclorvenil leagă elementele grunţului şi după 6@3@ de minute admite mularea cu g%ips, uneori c%iar ridicarea urmei. n literatura de specialitate se insistă asupra folosirii pentru mularea urmelor de picioare a sulfului topit, parafinei, cerii si a unor polimeri de o u$itate mai redusă în pre$ent . 5eferitor ta ridicarea urmelor de suprafaţă, la etapa actuală se folosesc peliculele dactiloscopice, %rtia fotografică şi plăcile de cauciuc. 0plicarea peliculei dactiloscopice este aceeaşi ca la ridicarea urmelor de mini relevate prin prăfuire. In lipsa peliculei ade$ive speciale, urmele se pot ridica cu a"utorul %rtiei fotografice pregătită In preala#il. 'entru urmele create de su#stanţe de culoare af#a (ciment, ala#astru, var, făină) se aplică %rtie cu emulsie neagră şi invers, pentru urmele create de su#stanţe de culoare neagră (mangal, funingine, smoală) se va aplica %rtie cu emulsie al#ă 6.
4a locul descoperirii urmelor, %rtia se înmoaie in apă caldă, se $vntă şi se suprapune urmei, apăsndu-se cu un rulou de cauciuc sau cu mna. *ot in aşa mod se foloseşte placa de cauciuc, aceasta fiind în preala#il prelucrată pe una din părţi cu glaspapir pnă la formarea unui relief urşinic. 4a etapa finală a cercetării urmelor de picioare prin eaminarea lor de criminaliştii-eperţi se pot soluţiona două pro#leme esenţiale7 dacă urmele plantei au fost lăsate la lata locului de persoanele de la care s-au luat modelele de comparaţie8 dacă urmele de încălţăminte au fost create de încălţămintea ridicată de la persoana suspectă. . 5e$olvarea acestora se va #a$a pe sta#ilirea prin eaminarea de comparare a coincidenţei elementelor caracteristice ale urmei cu cele ale piciorului pre$entate în modele de comparaţie sau a încălţămintei în ca$ul urmei respective. Caracteristicile generale ale plantei piciorului sunt7 forma şi dimensiunule plantei, mărimea şi po$iţia degetelor, forma liniilor fleorice. Cu caracter individual se pre$intă crestele şi desenele papilare, cicatricele, #ătăturile, crăpăturile de piele, defectele accidentale şi anatomice. tn eaminarea urmelor de încălţăminte se vor compara modelul încălţămintei, forma şi mărimea tălpii, forma vrfului, configuraţia liniei din urmă a pingelei şi cea dinainte a tocului, modalitatea de prindere a tălpii, alte elemente de ordin general. 5olul decisiv în procesul de identificare îl va avea coincidenţa caracteristicilor individuale su# formă de elemente reliefice, diferite afectări cu provenienţă din confecţionarea, eploatarea şi repararea încălţămintei (fig. 1&!.
Subiectul II. Tactica efectuării perceziţiei şi a ridicării de obiecte şi documente.
&! (2* Repr0#u$e,i n0,iunea #e per$8e/i,ie 1i #e ri#i$are #e 0+ie$te 1i #0$umente
'erc%e$iţia poate fi definită ca o activitate procedurală care constă în cercetarea prin constrngere a unui loc desc%is, încăpere sau a unei persoane în vederea depistării şi ridicării de urme ale infracţiunii, a anumitor o#iecte, valori şi documente ce constituie mi"loace materiale de pro#ă, precum şi descoperirii persoanelor aflate în căutare şi a cadavrelor ascunse. 'erc%e$iţia repre$intă activitatea procedurală prin a cărei efectuare se urmăreşte descoperirea şi ridicarea o#iectelor sau înscrisurilor ce conţin sau poartă urme ale unei infracţiuni şui care pot servi la aflarea adevărului. 5idicarea de o#iecte şi documente repre$intă o activitate procedurală de o mai redusă compleitate, deoarece în ca$ul acesteia sun cunoscute atît o#iectele cît şui înscrisuile, locurile în care se află precum şi persoana care le deţine.
&& ()* Determina,i #e0%e+irile pr0$e%uale 1i ta$ti$e #intre per$8e/i,ie 1i ri#i$are #e 0+ie$te 1i #0$umente
pecificul perc%e$iţiei a condiţionat sta#ilirea unui cadru procesual aparte. upă cum s-a su#liniat, la efectuarea perc%e$iţiei organul de cercetare poate recurge numai dacă se află în posesia unor date ce în mod o#iectiv întemeia$ă necesitatea efectuării ei. 0ltfel spus, pentru a proceda la efectuarea perc%e$iţiei, anc%etatorul tre#uie să dispună de date pro#ante (documente, mărturii) sau informaţii operative de natură să "ustifice pre$umţia că în locul indicat sau la persoana respectivă sunt ascunse o#iecte, documente sau alte materiale ce pot contri#ui la sta#ilirea adevărului. imilară perc%e$iţiei, dar nu identică, ridicarea de o#iecte şi documente repre$intă o activitate procedurală prevă$ută în mod distinct în legislaţia procesual-penală în vigoare. 0stfel, potrivit art. :1 al C'', în situaţia în care se cunoaşte că anumite o#iecte sau documente ce pot servi ca mi"loace de pro#ă în procesul penal, se găsesc în posesia unei persoane fi$ice sau "uridice, organul de ceretare efectuea$ă ridicarea lor. 5idicarea documentelor cu caracter secret se face numai cu autori$aţia procurorului care supraveg%ea$ă activitatea de cercetare a cau$ei şi în ordinea sta#ilită de comun acord cu factorii de conducere ai instituţiei respective. pecificul acestui act procedural re$idă în modul în care se reali$ea$ă7 organul de cercetare dispune efectuarea ridicării printr-o ordonanţă, în #a$a căreia o#ligă persoana sau unitatea care deţine o#iectele sau documentele ce interesea$ă cau$a, să le predea lui. acă persoana în cau$ă refu$ă să predea #enevol o#iectele ori documentele cerute, situaţie cu o frecvenţă redusă în practica organelor de urmărire penală, dar care nu se eclude, acestea se ridică forţat.
0şadar, putem afirma că ridicarea de o#iecte şi documente repre$intă o activitate procedurală consacrată colectării pro#elor materiale ale infracţiunii, care constă în cererea si ridicarea silită a anumitor o#iecte şi documente ce pre$intă interes pentru cau$ă, aflate în posesia persoanelor fi$ice sau "uridice. 0ctul procedural al ridicării de o#iecte şi documente se deose#eşte de perc%e$iţie prin faptul că aici organul de cercetare cunoaşte o#iectele şi documentele ce urmea$ă a fi ridicate, legătura acestora cu fapta avută în cercetare, ştie şi persoana care le deţine sau în răspunderea căreia se află. 0lta este situaţia în ca$ul perc%e$iţiei. 4a momentul dispunerii acesteia organul ce urmea$ă să o efectuea$e deţine anumite date, care, după cum s-a menţionat de"a, întemeia$ă doar pre$umţia că într-un anumit loc sau la o anumită persoană se pot găsi urme ale infracţiunii, o#iecte sau documente ce pot contri#ui la soluţionarea cau$ei. iferă su#stanţial şi conţinutul activităţilor procedurale în discuţie. 'e lngă cererea şi ridicarea o#iectelor şi documentelor, la care se limitea$ă actul procedural de ridicare, perc%e$iţia cuprinde o vastă activitate de căutare, care urmăreşte scopuri diverse (descoperirea o#iectelor purtătoare de urme ale infracţiunii, a #unurilor materiale re$ultate din activitatea infracţională, a tot felul de acte scrise ce pot furni$a date pro#ante, reţinerea persoanelor declarate în căutare, depistarea locurilor ascunderii cadavrelor etc).
&2 (3* N0minali/a,i %ar$inile9 met0#ele 1i mi>l0a$ele te8ni$e #e $.utare a 0+ie$tel0r 4n $a#rul per$8e/i,iei la #0mi$iliul unei per%0ane9 +.nuite #e %.'4r1irea infra$,iunii #e 'i0l "erceziţia $ncăperilor
*actica perc%e$iţiei încăperilor, indiferent de destinaţia lor (locuinţe, oficii, construcţii anee) cuprinde, pe de o parte, anumite reguli tactice privind modul de deplasare şi pătrundere la locul perc%e$iţiei, iar pe de altă parte, procedeele de căutare propriu-$ise a o#iectelor ce interesea$ă cau$a. eplasarea la locul perc%e$iţiei tre#uie făcută cu multă atenţie şi în mod operativ, astfel înct persoana ce urmea$ă a fi perc%e$iţionată să fie privată de posi#ilitatea de a cugeta asupra comportării sale şi a celor ce- încon"oară. &odul de deplasare se alege în funcţie de natura şi amplasarea locului de perc%e$iţionat (apartament la #loc, vilă, #irou de lucru, casă în localitatea rurală), în toate ca$urile însă este indicat ca deplasarea să se facă cu un mi"loc de transport care să se afle la dispo$iţia ec%ipei de perc%e$iţie pe întregul interval de timp prevă$ut în preala#il pentru reali$area acestei activităţi. 'arcarea mi"locului de transport se va face într-un loc, unde, de o#icei, staţionea$ă maşinile (în faţa unei instituţii de stat, întreprinderi, firme, maga$in, depo$it ş.a.), la o anumită distanţă de la #locul, casa, edificiul în care este situată încăperea respectivă, ca, în continuare, ec%ipa să se deplase$e pe "os, în grupe mici de cte douătrei persoane. in momentul sosirii la locul perc%e$iţiei se vor lua măsurile necesare de pa$ă (#locarea căilor de acces şi de comunicare din eterior) şi de o#servare asupra geamurilor şi a altor locuri, prin care cel ce va fi perc%e$iţionat poate înlătura o#iectele ce- compromit, înainte de a admite intrarea ec%ipei în încăpere. 'ractica cunoaşte nu puţine ca$uri, cnd, presimţind sosirea organului de urmărire penală, persoanele ce urmea$ă a fi perc%e$iţionate aruncă prin geamuri o#iectele (armele, instrumentele) care demască activitatea lor infracţională. 'ătrunderea în încăpere nu tre#uie să se efectue$e cu într$iere, în mod o#işnuit, organul su# a cărui conducere se află ec%ipa, sună sau #ate în uşă, cernd desc%iderea acesteia. acă datele privind personalitatea perc%e$iţionatului inspiră suspiciuni că la cerinţa organului "udiciar el nu va desc%ide uşa, atunci în această operaţie se vor coopta persoane (un vecin, un repre$entant al administraţiei comunale, primăriei, serviciului administrativ de asigurare, serviciului medical ş.a.) care vor cere desc%iderea uşii su# pretete, ce, de o#icei, nu tre$esc nelinişte.
eventualele acte violente, se vor efectua perc%e$iţii corporale în vederea de$armării acestora şi, fireşte, ridicării armelor, în ipote$a în care deţinerea lor este ilegală. 'ersoanele găsite la faţa locului, eceptnd copiii minori şi #olnavii, după identificarea în #a$a actelor respective, se vor strnge într-un anumit loc, de o#icei, în sufragerie, vesti#ul, %ol, unde se vor afla în timpul perc%e$iţiei. *otodată, se va urmări ca ele să nu ai#ă nici o posi#ilitate de a comunica cu eteriorul prin telefon, radiotelefon sau prin anumite forme de semnalare de avertisment (aprinderea luminii, înc%iderea o#erli%tului, sau tragerea storurilor punerea sau scoatere de pe geam a unui anumit o#iect ş.a.). în continuare, şeful ec%ipei, în pre$enţa persoanei perc%e$iţionate, iar în lipsa acesteia, a pesoanei c%emate s-o su#stituie în cadrul perc%e$iţiei şi, #ineînţeles, a martorilor asistenţi, va efectua o inspectare generală asupra locucului perc%e$iţiei în vederea orientării concrete a activităţii de căutare, specificării procedeelor tactice, care vor contri#ui la desfăşurarea activităţii ec%ipei în întregime şi a fiecărui mem#ru al acesteia în parte. ; sarcină deose#it de importantă ce urmea$ă a fi reali$ată la etapa dată re$idă în delimitarea locurilor pro#lematice din punctul de vedere al posi#ilităţii folosirii lor la tăinuirea o#iectelor căutate sau pentru crearea de ascun$ători. 4a intuirea acestor locuri se va ţine cont de natura, forma şi dimensiunile o#iectelor căutate, precum şi de posi#ilitatea de$mem#rării sau fragmentării lor. 2ste lesne de înţeles că la ascunderea o#iectelor mici (pistol, cuţit, #i"uterie, #ancnote, documente) poate fi folosit orice element material din spaţiul încăperii perc%e$iţionate, pe cnd tăinurea o#iectelor mari (autove%icul, televi$or, computer, covor, o#iecte vestimentare) presupune eistenţa unor locuri cu capacităţi spaţiale adecvate (gara", su#sol, pivniţă, maga$ie, gra"d sau alte încăperi auiliare). 2ste indicat, de asemenea, ca la descoperirea locurilor tainice să se ţină cont de profesia şi îndeletnicirile persoanei perc%e$iţionate şi ale mem#rilor familiei sale, deoarece practica învederea$ă o vădită tendinţă a acestora de a ascunde o#iectele ce îi compromit în locurile legate de preocupările lor. 0stfel, tmplarii fac, de o#icei, ascun$ători în o#iecte de mo#ilă, du#lnd pereţii sau fundurile, în dulapuri, sertare, fotolii, scaune8 $idarii folosesc o#iectele de construcţie, în care creea$ă tot felul de nişe8 croitorii o#iectele de îm#răcăminte etc. 4a fa$a a doua ec%ipa desfăşoară căutarea sistematică a o#iectelor în toate locurile de ascundere posi#ile. într-o locuinţă (casă la sol sau apartament cu mai multe odăi la #loc) cercetarea va începe cu încăperea de la intrare (antreu, %ol), continund cu cele ce urmea$ă şi terminnd cu podul, terasa, dependinţele ş.a. 'e parcursul activităţii de căutare se vor folosi procedeele tactice de cercetare circulară, care se aplică la cercetarea la faţa locului, dar, de su#liniat, ca în cadrul perc%e$iţiei încăperilor acestea se reali$ea$ă doar su# varianta sa concentrică, pornindu-se spre dreapta sau stnga de la intrare, de-a lungul pereţilor, şi apoi, va continua pe spirală, spre centrul încăperii. 5espectarea acestei reguli tactice asigură eaminarea succesivă a o#iectelor de construcţie (pereţii, duşumeaua, tavanul), a mo#ilierului şi a tot felul de instalaţii te%nico-sanitare, a fiecărui o#iect casnic, care, eventual, putea fi folosit ca ascun$ătoare. 4a descoperirea ascun$ătorilor se va aplica întreaga gamă de metode şi mi"loace te%nice criminalistice aflate în dotarea organelor de urmărire penală. 'rintre acestea pe prim-plan se situea$ă metoda de o#servare, metoda de măsurare, metoda de palpare, metoda de comparare şi modelare etc. 0stfel, eaminarea vi$uală a o#iectelor de construcţie poate conduce la depistrea unor indici specifici lucrărilor de amena"are a ascun$ătorilor (aspectul deose#it după culoarea şi prospeţimea tencuielii, vopselei sau tapetele de pe anumite sectoare, lipsa uniformităţii de amplasare a scndurilor de parc%et şi a depunerilor de praf dintre ele, aşe$area ne"ustificată logic a unor o#iecte ş.a.). 'rin măsurare se pot sta#ili elementele de asimetrie şi neconcordanţă dintre dimensiunile eterioare şi interioare ale pereţilor şi o#iectelor de mo#ilă (dulapuri, sertare, lă$i), precum şi dintre greutatea şi volumul unor vase înc%ise. &etoda de palpare se pre$intă aici în trei variante7 a) palparea propriu-$isă a o#iectelor de mo#ilă tapisate, a vestimentaţiei, len"eriei şi încălţămintei8 #) palparea sonoră care constă în depistarea prin ciocănire a sunetului specific (înfundat) locurilor deşerte în pereţi şi în alte o#iecte de construcţie8 c) palparea cu sonde metalice în grăme$i şi saci cu cereale, în saltele, în sol afnat ş.a. 'osi#ilităţi nelimitate de ascundere repre$intă o#iectele din interiorul încăperilor7 rafturile de cărţi, aparatele electrocasnice (frigiderul, maşina de spălat, aparatul de radio, televi$orul), o#iectele fiate pe pereţi (ta#louri, %ărţi, covoare), unde sau în spatele cărora pot fi dosite documente, fotografii şi alte o#iecte plate. rept mi"loace de camuflare a o#iectelor de volum mic (#i"uterii, arme etc.) pot servi vasele de #ucătărie, recipientele de re$erve alimentare.
'erc%e$iţia la locul de muncă al persoanei cercetate se efectuea$ă, de regulă, concomitent cu perc%e$iţia la domiciliu sau imediat după finali$area acesteia. 4a perc%e$iţionare se procedea$ă în două situaţii7 în ca$ul în care infractorul a profitat de situaţia de serviciu sau dacă eistă date că acolo se află o#iecte, valori sau înscrisuri ce pot contri#ui la determinarea împre"urărilor cau$ei. in perspectivă tactică, perc%e$iţia la locul de muncă nu se deose#eşte de cea domiciliară. 'ro#lema cu care se confruntă organul de cercetare sosit la locul perc%e$iţiei re$idă în delimitarea precisă a locului în care persoana îşi desfăşoară activitatea. e acest moment incipient depinde orientarea activităţii de căutare în spaţiu şi, în consecinţă, re$ultatele perc%e$iţiei. *otodată limitele locului supus perc%e$iţiei nu tre#uie să depăşească locurile unde persoana respectivă are acces aproape în eclusivitate în legătură cu activitatea sa profesională. Bn manager poate avea acces în mai multe încăperi ale unităţii de producţie, însă perc%e$iţionată poate fi doar încăperea (#iroul, la#oratorul), care, practic, se află su# stăpnirea sa. 'entru a nu pertru#a activitatea unităţii în care activea$ă persoana perc%e$iţionată, dar şi în vederea evitării unui prisos de interpretări, de care, de o#icei, se #ucură această activitate, este indicat, ca perc%e$iţia la locul de muncă să se desfăşoare în afara orelor de lucru.W ;#iectele descoperite pe parcursul perc%e$iţiei încăperilor, indiferent de destinaţia lor, tre#uie să fie imediat pre$entate persoanei perc%e$iţionate (sau persoanei c%emate să participe în locul acesteia), martorilor asistenţi şi celorlalte persoane participante.6 'ersoanei perc%e$iţionate (sau repre$entantului ei) i se va cere eplicaţii asupra provenienţei lucrurilor găsite şi semnarea lor. 0ceastă măsură tactică pre$intă importanţă din două considerente7 va face imposi#ilă contestarea ulterioară a celui perc%e$iţionat cu privire la identitatea şi provenienţa o#iectelor respective şi, după cum s-a menţionat, va preîntmpina aprecierile denaturate asupra re$ultatelor perc%e$iţiei, de suspiciunile şi reclamaţiile nepotrivite. atorită caracterului său irita#il, perc%e$iţia încăperilor impune celor ce o desfăşoară o comportare fermă, dar nu lipsită de tact şi politeţe. Cerndu-i-se să manifeste %otărre şi să ducă la #un sfrşit căutarea o#iectelor ce interesea$ă cau$a, organul su# a cărui conducere se desfăşoară perc%e$iţia tre#uie să dea dovadă de calm şi stăpnire de sine şi pe această cale să impună tuturor celor implicaţi în această activitate un comportament corect şi constructiv. în această ordine de idei, se cuvine să semnalăm că, potrivit normelor deontologice şi etico-"udiciare, sunt contraindicate7 ) efectuarea perc%e$iţiei în pre$enţa copiilor8 6) aplicarea unor operaţii devastatoare ca, spre eemplu, desc%iderea forţată a unor o#iecte prin deteriorarea acestora, cu ecepţia situaţiilor în care astfel de operaţiuni se impun de necesitatea ridicării o#iectelor ascunse, iar recuperarea lor pe altă cale se dovedeşte a fi imposi#ilă8 3) comentarea aspectelor legate de viaţa intimă a persoanei perc%e$iţionate şi a mem#rilor familiei sale8 :) punerea în discuţie a materialelor din sfera de afaceri a celui perc%e$iţionat sau a apropiaţilor săi în ipote$a în care acestea nu interesea$ă cau$a.
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr !) Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I.
!! (3) In#i$a,i pr0priet.,ile #e%enel0r papilare f0l0%ite la i#entifi$area per%0anel0r #up. urmele #e m=ini
Brmele de mini, după cum mărturisesc scripturile religioase şi laice vec%i, au fost cunoscute in unele ţări încă din antic%itate. în literatura de specialitate se aduc argumente convingătoare precum că in C%ina, aponia, India şi alte ţări din ;rient urmele de mini erau cunoscute de"a la începutul mileniului. -au epus afirmaţii potrivit cărora acestea ar fi fost folosite ca mi"loc de certificare a documentelor, inclusiv a celor cu caracter "uridic. eşi, a#ordnd această pro#lemă, marele savant france$ 2dmond 4ocard a apreciat pre$enţa amprentelor digitale pe documentele antice ca fenomen cu conţinut mistic şi nicidecum "uridic, însuşi faptul cunoaşterii urmelor de mini din timpuri imemoriale rămne incontesta#il . Ca mi"loc de pro#ă, #a$at pe investigaţii ştiinţifice, urmele de mini au fost recunoscute în "ustiţia penală cu mult mai tr$iu. upă opinia acceptată de mai mulţi cercetători in acest domeniu, primele acte de identificare a infractorilor pe #a$a urmelor de mini descoperite la locul faptei, au avut loc la finele secolului trecut, începutul secolului curent. In #a$a marilor reali$ări în domeniul medicinei şi antropologiei, s-a constituit o ramură specială a criminalisticii, cunoscută astă$i su# denumirea de dactiloscopie. Constituind, de #ună seamă, rodul unei munci colective , metodele dactiloscopice într-un răstimp relativ scurt devin utili$ate pretutindeni. 'otrivit opiniilor eprimate de specialiştii în materie, în primul deceniu al secolului curent urmele de mini erau de acum folosite ca material pro#ant în "ustiţia penală a multor ţări europene . 4a etapa actuală, urmele de mini sunt dintre cele mai frecvent folosite în "ustiţia penală. 'ractic nu eistă infracţiuni în cercetarea cărora urmele de mini ar putea fi ignorate. în acest sens, practica demonstrea$ă date semnificative7 în descoperirea a :@-+@ = de cau$e de furt, de "afuri, de năvăliri tl%ăreşti şi de alte crime grave valoarea urmelor de mini este ecepţională, "ucnd un rol primordial în ce priveşte identificarea autorului faptei, sta#ilirea participanţilor la săvrşirea actului penal, precum şi a altor împre"urări ale infracţiunii săvrşite. 0plicarea urmelor de mini în "ustiţia penală este înlesnită de mai mulţi factori. 'rimul este marea frecvenţă a urmelor de mini la locul săvrşirii faptelor penale, ele formndu-se în toate ca$urile în care făptuitorul acţionea$ă manual şi, fireşte, dacă acesta nu întreprinde măsuri pentru a nu lăsa urme. 0l doilea factor favori$ant în vederea utili$ării urmelor de mini în "ustiţia penală este eistenţa sistemelor de înregistrare penală. 9ără a atinge pro#lema în detaliu, menţionăm că una din modalităţile de înregistrare a persoanelor condamnate penal este cea dactiloscopică, care constă în fiarea desenelor papilare a celor @ degete ale minilor pe fişe speciale şi crearea pe #a$a concentrării lor a fişierelor dactiloscopice. atorită structurii sistemati$ate, acestea permit compararea urmelor ridicate de la locul faptei concrete cu cele ale persoanelor înregistrate. în acest contet se încadrea$ă de asemenea şi evidenţa urmelor de mini ridicate de la locul infracţiunilor nedescoperite. 'rin compararea acestora se poate sta#ili autorul a două sau mai
multor infracţiuni, ceea ce adeseori poate să sporească esenţial activitatea de urmărire a făptuitorului. în fine, folosirea urmelor de mini în procesul penal este #enefic influenţată de capacitatea acestora de a contri#ui la identificarea directă şi cu certitudine a persoanelor care le-au lăsat. 'osi#ilitatea identificării se datorea$ă faptului că urmele de mini reproduc elementele caracteristice ale desenelor papilare de pe suprafaţa părţilor de contact a minilor, care în ansam#lu asigură indu#ita#il deose#irea unui individ de altul. 'rin studii aprofundate s-a confirmat că desenelor papilare le sunt caracteristice la nivel metodologic trei proprietăţi în vederea identificării autorului urmelor. 'rima este proprietatea lor de a fi unice, eclu$ndu-se posi#ilitatea eistenţei a două desene papilare identice. Bnicitatea desenelor papilare se datoreşte marii varietăţi de caracteristici structurale care, su# raport de dimensiune, formă şi po$iţie, practic nu pot coincide în două desene . 0 doua proprietate a desenelor papilare, nu mai puţin importantă din punctul de vedere al materiei puse în discuţie, este fiitatea lor, adică proprietatea de a nu se sc%im#a pe tot parcursul vieţii omului . 9ormndu-se de"a pe parcursul vieţii intrauterine, desenele papilare, su# aspect structural, rămn intacte şi dispar doar după deces. acă orice caracteristică corporal-umană este supusă diferitelor sc%im#ări condiţionate de de$voltarea şi îm#ătrnirea organismului, desenele papilare ca formă şi structură sunt fie. 0 treia proprietate esenţială a desenelor papilare este inaltera#ilitatea acestora, ceea ce presupune imposi#ilitatea înlăturării, modificării sau distrugerii lor în condiţii fir eşti. istrugerea desenelor papilare poate fi o#ţinută numai prin transplantare sau prin alt mod de afectare a pielii, însoţită de vătămarea papilelor. în ca$ contrar, acestea vor restaura crestele şi desenele papilare în structura lor iniţială. in considerentele date în literatura de specialitate proprietatea menţionată a desenelor papilare adeseori se tratea$ă drept capacitate a lor de a se resta#ili. '. Clasificarea desenelor papilare
'e suprafaţa palmei minilor deose#im două regiuni anatomice cu desene papilare, care, la rndul lor, prin şanţurile fleorice se su#împart fiecare în cte trei $one. 'rima este regiunea digitală cu $onele falangei, falanginei şi falangetei, a doua, cea palmară, cu $onele digito palmară, tenară şi %ipotenară. (fig. ';! în orice $onă s-ar găsi un desen papilar, fiind reflectat într-o urmă de mini, poate avea valoare identificatoare. Oi totuşi o însemnătate vădit ma"orată au desenele de pe suprafaţa falangetelor. 0ceasta se datoreşte att frecvenţei lor la locul faptei, ct şi volumului caracteristicilor de structură, care se reflectă în urme. 'ractica demonstrea$ă că urmele formate de celelalte $one ale palmei in raport cu cele ale falangetelor se ntlnesc rar şi, ca regală, oferă un material informativ relativ redus, iată de ce clasificarea desenelor papilare in criminalistică se face pe #a$a desenelor $onei falangetelor. 4a etapa actuală se cunosc trei tipuri de desene papilare7 In arc, tn laţ şi In cerc.
centrale, formnd o figură triung%iulară, numită delta, după aspectul general asemănător literei greceşti delta, (fig. ''! esenele papilare in laţ varia$ă în funcţie de numărul crestelor cuprinse de cele trei curente, forma şi direcţia acestora. e disting vădit desene simple In laţ, su# aspect general de racetă, în care #raţele laţurilor se concentrea$ă în centru şi curbe, în care laţurile $onei centrale au o formă încovoiată, (fig. '1! esenele papilare în laţ sunt cele mai frecvent întlnite, constituind peste =@D din totalitatea desenelor papilare. ! 2perti$a dactiloscopică se #a$ea$ă pe cercetarea comparativă a detaliilor caracteristice ale desenelor papilare, a altor elemente de structură a suprafeţei palmare. 0ceste detalii sunt următoarele7 începutul liniei papilare, respectiv capătul liniei din partea stngă a desenului papilar8 sfrşitul liniei papilare sau capătul liniei situat în partea dreaptă a desenului8 ramificarea liniei papilare sau dedu#larea vădită a liniei8 contopirea liniei papilare sau asam#larea, contopirea a două sau mai multe linii8 inelul papilar element format prin dedu#lare de linie In formă de cerc8 #utoniera papilară element format prin dedu#lare de linie in formă alungită8 crligul papilar fragment mic de linie ataşat la linia mai mare8 anastomo$a papilară fragment mic de linie care uneşte In formă, #e pod alte două linii8 furcarea liniei papilare despărţirea liniei papilare în două sau mai multe cu prelungire mică (#ifurcare, trifurcare)8 fragmentul liniei papilare linie cu dimensiuni liniare mici. (fig.'2! în procesul eaminărilor dactiloscopice pot avea valoare identificatoare şi alte elemente ale reliefului suprafeţei palmare, inclusiv liniile fleorice, liniile al#e, cicatricele, porii. 'nă la delimitarea perr soanei suspecte ca fiind creatoare de urme de mini, epertului i se solicită sta#ilirea dacă urmele ridicate de la faţa locului conţin suficiente elemente de identificare, precum şi determinarea modului in care au fost create, la ce tip se referă desenele papilare ş.a. 2ficienţa eperti$ei dactiloscopice In mare măsură e in funcţie de calitatea materialelor de comparaţie. 0mpren-tarea persoanelor suspecte se efectuea$ă cu a"utorul mi"loacelor pre$ente în trusele criminalistice în felul următor7 pe o placă de sticlă sau de masă plastică cu a"utorul ruloului de cauciuc se întinde un strat su#ţire de tuş tipografic. egetele persoanei #ănuite se rulea$ă în aşa mod ca tuşul să se depună uniform pe toată suprafaţa lor. în acelaşi mod degetele se rulea$ă pe fişa dactiloscopică în spaţiul indicat pentru fiecare deget. în lipsa fişelor dactiloscopice amprentarea se poate face pe o coală standard de %rtie al#ă. 0mprentele altor regiuni palmare se ridică prin apăsare. 0mprentarea cadavrelor se efectuea$ă prin aceeaşi modalitate cu unica deose#ire că degetele nu se rulea$ăQ aceasta fiind imposi#ilă. tratul de tuş se depune pe suprafaţa degetelor (sau palmei) cu ruloul, după ce pe degete se apasă %rtia. în literatura de specialitate se recomandă metoda C%imică de ampren-tare, care constă din următoarele operaţii7 o tuşieră se Impregnea$ă cu reactiv incolor pe care se rulea$ă degetele. 0poi se eecută aceeaşi rulare a degetelor pe %rtie tratată cu su#stanţă c%imică de natură să intre n reacţie cu reactivul de pe degete şi să colore$e urmele.
!& ()* Cla%ifi$a,i #e%enele papilare 1i $ara$teri/a,i 'ariet.,ile l0r !2 (3* In#i$a,i elementele parti$ulare ale #e%enului papilar 1i ar-umenta,i in#i'i#ualitatea a$e%t0ra 4n pr0$e%ul #e i#entifi$are #a$til0%$0pi$.
Subiectul II. )etodica cercetării infracţiunilor de #iol.
6. (3) efiniţi noţiunea şi elementele caracteristicii criminalistice ale infracţiunilor de viol. 6.6 (+) 2videnţiaţi particularităţile pornirii şi efectuării acţiunilor iniţiale de cercetare a infracţiunilor de viol. 6.3 (1) n legătură cu cercetarea infracţiunii de viol, ofiţerul de urmărire penală, a costatat, că pentru clarificarea împre"urărilor acestei infracţiunii sunt necesare cunoştinţe de specialitate.
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr ! Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. Identificarea criminalistică
!! (3) Defini,i n0,iunea #e i#entifi$are $riminali%ti$. In "ustiţie determinarea o#iectelor şi a fiinţelor la nivel individual se reali$ea$ă prin intermediul identificării. Categoria de identificare (din lat. identicus 8 acelaşi) este aplicată cu semnificaţia de activitate umană întreprinsă in vederea sta#ilirii identităţii fiinţelor şi a o#iectelor materiale. 4a #a$a acestei activităţi se află, pe de o parte, principiul identităţii tuturor fenomenelor lumii materiale, iar pe de altă parte, posi#ilitatea recunoaşterii de fiinţe, o#iecte şi fenomene.
n accepţie dialectică, identitatea constituie proprietatea fiinţelor şi o#iectelor de a se manifesta individual, de a-şi demonstra prin proprietăţile şi caracteristicile lor egalitatea cu ele înseşi şi concomitent, deose#irea de tot ce le încon"oară. 0şa cum se su#linia$ă în literatura criminalistică, identitatea Pconcentrea$ă în sine toate proprietăţile şi însuşirile unui o#iect, fenomen sau fiinţă şi prin aceasta le deose#eşte de orice alt o#iect, fenomen sau fiinţăQ.
!& ()* E'i#en,ia,i -enurile 1i 0+ie$tele i#entifi$.rii $riminali%ti$e Cele două tipuri de reflectări la care ne-am referit anterior memorială şi material-fiată determină două genuri de identificare criminalistică7 identificarea fiinţelor şi o#iectelor materiale după reflectările senzoriale şi identificarea acestora pe #a$a reflectărilor material-fiate. Identificarea după reflectările memoriale, aşa cum am menţionat de"a, se reali$ea$ă în cadrul pre$entării pentru recunoaştere, acţiune preconi$ată de legislaţia procesuală (art.::), în cadrul căreia persoane şi o#iecte necunoscute sunt înfăţişate martorului, victimei sau altei persoane in scopul identificării lor ca fiind aceleaşi ce au fost percepute de către această persoană în condiţiile săvrşirii infracţiunii sau în diverse alte împre"urări anterior sau ulterior acesteia. u# aspect psi%ologic, identificarea prin recunoaştere este un proces complicat, în care se disting două etape7 prima de reflectare, adică de percepere şi conservare memorială a elementelor caracteristice ale persoanelor sau o#iectelor cu care s-a contactat in situaţia săvrşirii infracţiunii şi, a doua de comparare a acestora cu cele ale persoanelor sau o#iectelor ce se înfăţişea$ă. 'ersoana c%emată să recunoască, în urma unui studiu de confruntare a o#iectelor pre$entate cu imaginea memorială a celor percepute în legătură cu fapta săvrşită, conc%ide asupra identităţii sau neidentităţii lor. In funcţie de natura o#iectelor de identificat, deose#im recunoaşterea persoanelor, a cadavrelor şi a o#iectelor. în ceea ce priveşte identificarea persoanelor ea poate fi reali$ată pe #a$a semnalmentelor eterioare, a caracteristicilor vor#irii şi după particularităţile mersului. acă împre"urările cau$ei nu permit pre$entarea nemi"locită a o#iectelor ce tre#uie identificate, recunoaşterea poate fi efectuată după fotografiile acestora. în ciuda posi#ilităţilor limitate ale acestei modalităţi de recunoaştere, în practică sunt atestate nu puţine ca$uri de identificare fidelă a persoanelor şi a cadavrelor după fotografii, mai cu seamă dacă se eecută după regulile fotografiei operative de identificare. Identificarea după reflectările material-fiate se o#ţine prin cercetarea ştiinţifică de comparare a acestora cu o#iectele suspecte a le fi creat, efectuată de către specialişti în cadrul eperti$ei criminalistice. în teoria şi practica criminalistică se disting mai multe genuri de identificare după reflectările material-fiate. 'redomină insă următoarele7 ) Identificarea persoanei (făptuitorului, victimei) în viaţă sau a cadavrului după urmele lăsate la faţa locului sau în alte împre"urări drept re$ultat al contactului cu diverse o#iecte ale mediului. 'otrivit datelor generali$ate ale instituţiilor de eperti$ă, în pre$ent sunt mai frecvente cercetările în vederea sta#ilirii identităţii persoanelor după urmele produse de mini, de picioare şi de dinţi. *ot la această categorie se referă şi identificarea după urmele de încălţăminte şi îm#răcăminte, întruct o atare identificare are sens dacă, In cele din urmă, contri#uie la sta#ilirea făptuitorului sau a altei persoane implicate8 6) Identificarea uneltelor şi instrumentelor după urmele create ca urmare a utili$ării lor în procesul săvrşirii acţiunilor infracţionale8 3) Identificarea mi"loacelor de transport după urmele create la faţa locului, drept re$ultat al utili$ării acestora ca mi"loace de transport sau al unui accident de circulaţie8 :) Identificarea armelor de foc după urmele acestora create prin împuşcătură pe suprafaţa tu#ului şi proiectilului8 +) Identificarea scriptorului după elementele grafice materiali$ate în manuscris sau semnătură8 =) Identificarea mi"loacelor te%nice de tipărit, a maşinilor şi aparatelor de imprimare cifrică sau tetuală, a mi"loacelor te%nice de înregistrare a operaţiilor te%nologice, de încasare şi altele8
1) Identificarea ştampilelor după amprentele acestora în documente8 ) Identificarea persoanelor după imaginile fotografice8 ?) Identificarea întregului după părţile componente sau reconstituirea corpurilor delicte de$mem#rate fi$ic, #a$ată att pe corespondenţa conturului liniar de fracţiune, ct şi pe cercetarea elementelor structurale8 @) Identificarea persoanelor după miros, prin detectarea cu a"utorul cinilor dresaţi, ct şi prin eaminarea pro#elor olfactive în condiţii de la#orator . upă cum s-a menţionat, identificarea criminalistică constă în sta#ilirea identităţii unei fiinţe sau a unui o#iect material cau$al legate de acţiunea ilicită. 2a este posi#ilă numai atunci cnd o#iectul identificării posedă caracteristici ce îl deose#esc de celelalte, îl individuali$ea$ă. 5e$ultă deci că obiectele propriu-zise, pe de o parte, şi caracteristicile prin care acestea îşi manifestă individualitatea, pe de altă parte, constituie elemente de #a$ă ale identificării criminalistice. %biectele i#e!ti'icării crii!alistice şi clasi'icarea l"r
In teoria identificării criminalistice la început predomina punctul de vedere al cunoscutului savant rus . &. 'otapov, potrivit căruia sfera o#iectelor identificării criminalistice sunt fiinţele şi cadavrele, tot felul de o#iecte neînsufleţite, însuşirile şi stările acestora, fragmentele de timp şi spaţiu, toate elementele de fapt constituind o#iectul de studiu "udiciar. în urma multiplelor discuţii, s-a a"uns la conclu$ia că numărul o#iectelor identificării criminalistice este limitat, el inclu$nd doar fiinţe şi lucruri o#iecte materiale în sens larg. Identificarea criminalistică nu tre#uie confundată cu studiul "udiciar. 9iind su#ordonată procesului de pro#aţiune, ea repre$intă un mi"loc, o modalitate ştiinţifică a acestuia şi deci nu poate fi etinsă asupra împre"urărilor de timp şi spaţiale, a altor elemente de fapt, a căror sta#ilire reclamă alte forme de investigare dect cele ale identificării criminalistice. e asemenea, nu sunt o#iecte de identificare însuşirile şi stările o#iectelor materiale. 0cestea repre$intă calitatea o#iectelor şi îndeplinesc un rol deose#it în procesul de identificare individuali$ea$ă o#iectul şi, totodată, deose#eşte de altele. 'ornind de la cele menţionate şi ţinnd cont de datele practicii "udiciare, putem afirma că o#iectele identificării criminalistice sunt7 a) persoanele participante sau implicate în infracţiune8 #) cadavrele şi resturile oaselor craniene ale acestora8 c) lucrurile, uneltele, utila"ele şi mecanismele care contri#uie la soluţionarea "ustă a cau$ei8 d) o#iectele şi su#stanţele folosite la săvrşirea actului penal8 e) animalele. Cu ecepţia ca$urilor reconstituirii unui întreg după părţile componente, identificarea criminalistică presupune întotdeauna pre$enţa a patru categorii de o#iecte7 a celor ce urmea$ă a fi identificate, cunoscute su# denumirea de obiecte de identificat? a celor su# formă de reflectări ale o#iectului de identificat, nominali$ate obiecte identificatoare? a celor suspecte ca fiind o#iecte de identificat, denumite de #erificat? a celor cunoscute în criminalistică su# denumirea de modele de comparaţie sau modele-tip de comparaţie. /biecte de identificat pot fi persoanele vii, cadavrele, animalele şi tot felul de o#iecte inanimate, caracteristicile cărora se eaminea$ă în vederea identificării lor. eoarece determinarea o#iectelor menţionate constituie scopul cercetării, acestea se numesc şi o#iecte-scop. /biecte identificatoare sunt reflectările o#iectelor de identificat su# forma reflectărilor memoriale sau material-fiate (urme, înscrieri, imprimări, amprente etc.), care reproduc caracteristicile o#iectului de identificat şi pe #a$a cărora se reali$ea$ă identificarea. 0vnd în vedere rolul acestor o#iecte de a servi la identificarea o#iectelor de identificat, ele se numesc şi o#iecte-mi"loc. 0pariţia o#iectelor identificatoare este, de regulă, legată cau$al de fapta săvrşită şi deci ele se înscriu în cadrul o#iectelor-pro#e materiale. /biecte de #erificat sunt cele presupuse a fi creat reflectări materiale, printre care se află şi o#iectul de identificat. e eemplu, în ca$ul cnd la locul comiterii faptei au fost descoperite urme de spargere, instrumentul care s-a folosit în acest scop va fi o#iectul de identificat8 urmele depistate
servesc la identificarea acestuia şi deci se vor manifesta ca o#iecte identificatoare, iar instrumentele ridicate prin perc%e$iţie sau alte acţiuni procesuale fiind doar pre$umate a fi utili$ate de făptuitor, constituie o#iecte de verificat. acă o#iectele de verificat nu pot fi eaminate nemi"locit din cau$a imposi#ilităţii sau a iraţionalităţii pre$entării acestora, se apelea$ă la modele de comparaţie (reflectări de o#iecte verificate) prelevate de organul "udiciar în ordinea prevă$ută de legislaţia în vigoare, dar şi conform anumitor reguli tactice. în literatura de specialitate referitor la modelele de comparaţie s-au emis păreri, potrivit cărora acestea nu pre$intă pro#e materiale în sens procesual şi deci nu constituie o#iecte ale identificării, ci Pdoar un termen al eamenului comparativ de identificareQ. în ceea ce ne priveşte, nu susţinem aceste opinii. &odelele de comparaţie repre$intă o#iectele de verificat. în lipsa lor, în anumite ca$uri, identificarea este de neconceput. &odelele de comparaţie diferă categoric de o#iectele identificatoare att după natura lor, ct şi prin rolul pe care îl "oacă în procesul identificării. 2le nu tre#uie confundate nici cu modelele o#ţinute pe cale eperimentală de către epert, acestea constituind doar produsul unei etape de eaminare. 're$enţa modelelor de comparaţie este indispensa#ilă identificării persoanelor după urmele de mini şi cele plantare, după manuscrise şi urme olfactive, precum şi după alte urme lăsate de corpul uman (de dinţi, de #u$e, de ung%ii etc). în #a$a modelelor de comparaţie se reali$ea$ă, în ma"oritatea ca$urilor, identificarea maşinilor de tipărit după tetele dactilografiate, a ştampilelor după imprimările acestora ş.a. ată fiind importanţa modelelor de comparaţie, în criminalistică s-au cristali$at anumite condiţii cu care acestea tre#uie să fie în perfectă concordanţă, în primul rnd, e necesar ca autenticitatea modelelor-tip, în sensul provenienţei lor de la o#iectele de verificat, să fie învederată. ;rice incertitudine privind originea acestora tre#uie să urgente$e ecluderea investigaţiei, în rndul al doilea, se cere ca modelele-tip de comparaţie să reflecte elementele caracteristice de #a$ă ale o#iectelor de la care provin, în special ale celor de ordin calitativ, ca fiind de o certă valoare vi$avi de cele cantitative, în rndul al treilea, se cere, în măsura posi#ilităţilor, ca modelele să corespundă în raport de timp cu o#iectul identificator pentru a evita erori ce pot surveni la eventuale modificări pe care acesta le poate suferi pe parcursul timpului. *re#uie menţionat că o#iectele identificării criminalistice diferă după gradul de sta#ilitate. Bnele se manifestă ca nemodifica#ile, cum ar fi desenele papilare care, după cum vom vedea, sunt unice şi fie. 0ltele sunt relativ sta#ile, ca, spre eemplu, încălţămintea purtată, maşina de tipărit etc. e întlnesc însă şi o#iecte deteriora#ile, ca, de pildă, urmele de mini pe g%eaţă, urmele de picioare sau de mi"loace de transport pe $ăpadă, urmele de materie pulverulentă etc.
!2(3* E'alua,i m0#elele #e $0mpara,ie ne$e%are e"perti/ei #i%pu%e 4n 'e#erea %ta+ilirii autenti$it.,ii %emn.turii Subiectul II. Etapa i!i$ială #e cercetare a 'urtului.
&!(2* Determina,i imp0rtan,a $riminali%ti$. a etapei ini,iale #e $er$etare a furtului
9urtul şi tl%ăria sunt fapte prin care se aduce atingere proprietăţii pu#lice sau private. &etodele tactice criminalistice folosite pentru cercetarea lor sunt asemănătoare. 0colo unde eistă deose#iri, se vor face preci$ări pe parcursul epunerilor. Se$,iunea I ; C0n%tatarea faptel0r 9urtul şi tl%ăria pot fi reclamate imediat de persoana vătămată sau de martorii oculari, ori la data constatării lor de către alte persoane. In ca$ul infracţiunilor flagrante, se întocmesc acte de constatare de către organele de urmărire penală, care au fost primele sesi$ate, iar dacă cererile privind săvrşirea unor asemenea fapte se depun la data constatării lor, cercetările tre#uie să fie începute ct mai curnd, pentru a se putea valorifica urmele infracţiunii. 0lteori, faptele pot fi constatate din oficiu de către organele de urmărire penală. 'rimele activităţi de cercetare în ca$ul infracţiunilor de furt au ca scop verificarea unor multiple aspecte, între care7 sta#ilirea locului unde s-a comis furtul8
-
identificarea persoanei care a comis furtul şi a complicilor săi8 sta#ilirea #unurilor ce au fost furate, care le sunt caracteristicile şi valoarea8 mi"loacele şi metodele folosite la comiterea furtului8 ce împre"urări au înlesnit comiterea infracţiunii . Se$,iunea a II;a ; Cer$etarea la fa,a l0$ului 4a cercetarea infracţiunilor de furt şi tl%ărie noţiunea Mla faţa loculuiK are o sferă foarte largă, cuprin$nd locul săvrşirii faptei, locul unde au fost ascunse #unurile sustrase, traseul parcurs de făptuitori, pe "os sau cu mi"loace de transport 6. Cercetările vor începe de la locul unde s-au făcut primele constatări. 0cest loc poate fi cel în care au fost ascunse #unurile sustrase, locul săvrşirii faptei sau un punct de control al mi"loacelor de transport, unde s-au găsit asupra făptuitorilor #unurile însuşite ori numai o parte din acestea. Indiferent de locul de unde s-au început cercetările, ele vor fi continuate, pentru a se putea eamina toate cele trei repere menţionate. a locul să#ârşirii faptei se vor cerceta urmele instrumentelor de spargere găsite pe sistemele de înc%idere, se vor face inventarieri ale #unurilor din depo$it sau maga$in, pentru sta#ilirea cantităţii şi valorii #unurilor sustrase. Brmele constatate vor fi descrise în procesul-vcr#al de cercetare la faţa locului şi fotografiate. ;#iectele purtătoare de urme, de dimensiuni reduse, vor fi ridicate pentru cercetări în la#orator. ; atenţie deose#ită va fi acordată urmelor de picioare şi urmelor mi"loacelor de transport. 0tunci cnd se constată urme de adncime, după descrierea acestora în procesul-ver#al de cercetare la faţa locului şi fotografiere, vor fi ridicate mula"e de gips. 4a momentul tactic, ales de conducătorul ec%ipei de cercetare, poate fi folosit cinele de urmărire. Cercetarea urmelor de deget va fi făcută de te%nicienii sau eperţii criminalişti, ştiut fiind că asemenea urme pot fi găsite c%iar şi în ca$ul în care făptuitorii au folosit mănuşi, dacă acestea au fost rupte sau scoase de pe mini, pentru efectuarea unor activităţi la care sunt considerate incomode. 'rodusele, mărfurile, o#iectele găsite la locul faptei vor fi eaminate cu atenţie, deoarece este posi#il ca printre acestea să fie şi cele aparţinnd făptuitorilor, a#andonate sau pierdute. ; categorie specială de urme găsite la locul faptei o constituie urmele #iologice. 0stfel, în ca$ul furtului, pot fi găsite urme de snge pe cio#urile geamurilor sau ale vitrinelor sparte, iar la faptele de tl%ărie, pot rămne urme de snge pe corpul victimei sau pe îm#răcămintea acesteia. Brmele vor fi eaminate cu deose#ită atenţie, descrise în procesul-ver#al şi fotografiate, apoi ridicate prin metodele cunoscute, deoarece pot contri#ui la identificarea făptuitorilor. "e traseul cuprins între locul unde s-a comis fapta şi locuinţa persoanelor #ănuite de săvrşirea acesteia ori ascun$ătoarea în care au fost găsite #unurile sustrase, vor fi cercetate urmele care pot contri#ui la identificarea autorilor. Lor fi cercetate, descrise, fotografiate, ridicate cu a"utorul mula"elor de gips urmele de picioare, sau urmele mi"loacelor de transport. C%iar dacă acestea nu pre$intă suficiente detalii pentru identificarea făptuitorilor sunt utile pentru determinarea apartenenţei de gen, pentru sta#ilirea numărului de persoane participante la săvrşirea faptei, ori pentru sta#ilirea traseului parcurs de făptuitori, pe "os sau cu mi"loacele de transport. 'e întregul traseu presupus a fi parcurs de făptuitori vor fi căutate o#iecte sau resturi de o#iecte sustrase de la locul săvrşirii furtului. In practica organelor de urmărire penală se descriu asemenea urme în ca$ de sustragere de fura"e, cereale, materiale de construcţie etc, deoarece produsele sau resturi ale acestora cad din cau$a trepidaţiilor, vite$ei ori defecţiunilor de la caroseria mi"locului de transport în care sunt transportate. acă făptuitorii au fost descoperiţi pe traseu cu #unurile sustrase, acestea vor fi inventariate, descrise în procesul-ver#al de constatare şi fotografiate, apoi ridicate pentru a fi restituite persoanelor pre"udiciate. acă #unurile sustrase se află în mi"loace de transport, acestea vor fi reţinute pentru cercetări, #unurile vor fi reslituWfc persoanelor pre"udiciate, iar atunci cnd sunt întrunite condiţiile prevă$ute de lege (art. şi următoarele Cod penal), mi"loacele de transport pot fi indisponi#ili$atc în vederea confiscării. (locuinţa făptuitorilor, în cmp, în pădure) se efectuea$ă cercetări pentru identificarea #unurilor, inventarierea şi descrierea lor, apoi se dispune ridicarea lor în vederea restituirii persoanelor pre"udiciate, c%iar dacă au fost vndute altor persoane. acă eistă dove$i sau indicii că asemenea #unuri s-ar afla în incinta unor instituţii, societăţi comerciale sau locuinţe ale cetăţenilor, se vor efectua perc%e$iţii, cu respectarea dispo$iţiilor cuprinse în Codul de procedură penală. ecţiunea a lll-a - 0lte activităţi de urm.rire penal. a locul unde s-au găsit bunurile sustrase
! A%$ultarea per%0anel0r
a. 7scultarea persoanei #ătămate 4a ascultarea persoanei vătămate se folosesc metode tactice diferite, în funcţie de natura faptei cercetate7 furt sau tl%ărie. Cnd se reclamă furtul unor #unuri sau valori, persoana vătămată tre#uie să furni$e$e ct mai multe date necesare identificării făptuitorilor. acă făptuitorii sunt cunoscuţi, vor fi sta#ilite relaţiile dintre aceştia şi reclamant7 soţi, rude, colegi de muncă, eistenţa unor litigii anterioare (neplata unei datorii, litigii privind dreptul de proprietate) etc. In ca$ul făptuitorilor necunoscuţi, vor fi cerute ct mai multe date utile identificării (numărul acestora, vrsta pro#a#ilă, detalii privind îm#răcămintea etc). e asemenea, de la partea vătămată pot fi o#ţinute date concrete privind #unurile furate, modul în care se pre$enta locul faptei înaintea săvrşirii infracţiunii, persoanele care aveau cunoştinţă de eistenţa #unurilor şi, eventual, posi#ilitatea de acces la #unurile respective. *otodată, cu prile"ul ascultării persoanei vătămate, tre#uie să se sta#ilească cu eactitate modul în care aceasta şi-a petrecut timpul înaintea săvrşirii faptei, precum şi în momentul ori după comiterea infracţiunii3. acă se reclamă săvrşirea unei infracţiuni de tl%ărie care implică folosirea violenţei, se vor menţiona date privitoare la instrumentul folosit (cuţit, par, pistol, spra]-uri parali$ante etc), numărul agresorilor, identitatea aeestora, dacă este cunoscută, sau elemente de identificare, în ca$ul făptuitorilor necunoscuţi. 'entru dovedirea urmelor de violenţă se va solicita pre$entarea actului mcdico-legal (cnd pvistă), ori se va dispune din oficiu eaminarea medico-legală a persoanei vătămate. acă persoana vătămată a suferit le$iuni grave şi este internată într-o instituţie medico-sanitară, va fi audiată în pre$enţa medicului8 declaraţiile acesteia vor fi privite cu unele re$erve, atunci cnd se află încă într-o stare accentuată de tul#urare psi%ică. *otodată, se vor cere persoanei vătămate preci$ări în legătură cu eventualele le$iuni provocate făptuitorului, deoarece aceste urme pot a"uta la identificarea autorului (autorilor):. #. 7scultarea martorilor 4a cercetarea furtului sau a tl%ăriei, martorii pot furni$a informaţii utile pentru identificarea făptuitorilor, natura şi valoarea #unurilor sustrase, locul şi timpul cnd s-au săvrşit faptele etc. 0scultarea martorilor implică culegerea a ct mai multor date privitoare la persoana acestora şi la relaţiile în care se află cu persoana vătămată şi cu făptuitorii. ;rdinea în care vor fi audiaţi martorii depinde de împre"urările pe care le cunosc şi de relaţiile în care se află cu victima şi învinuitul sau inculpatul. între#ările adresate martorilor diferă după natura faptelor (furt sau tl%ărie), momentele principale din filmul acţiunii pe care le-au perceput (anterioare, concomitente sau posterioare săvrşirii faptei), interesul care îl pot avea în legătură cu fapta sau cu părţile din proces (rudenie sau do#ndirea unor o#iecte din cele aparţinnd persoanei vătămate, indiferent dacă au ştiut sau nu că provin din săvrşirea furtului sau a tl%ăriei ctc.). 'entru faptele săvrşite de persoanele pe care victima nu le-a vă$ut sau nu le-a identificat, se va proceda la pre$entarea pentru recunoaşterea persoanelor pe care martorii le-au vă$ut la locul faptei, în vederea identificării lor. 'entru a se sta#ili dacă fapta constituie furt sau tl%ărie, martorii tre#uie sa descrie atitudinea victimei în momentul faptei, adică, dacă aceasta s-a opus în mod real ori a simulat, dacă a strigat după a"utor, dacă mai era împreună cu alte persoane etc. + c. 7scultarea $n#inuitului sau inculpatului 0scultarea învinuitului sau inculpatului se va face cu respectarea dispo$iţiilor legale, care garantea$ă dreptul la apărare, şi cu aplicarea metodelor de tactică criminalistică, adecvate naturii faptei cercetate (furt sau tl%ărie), şi mi"loacelor folosite la săvrşirea faptei. &omentul tactic al ascultării învinuitutui sau inculpatului va fi ales în funcţie de stadiul în care se află cercetările şi de natura pro#elor în posesia cărora se află organul "udiciar. Cnd nu eistă dove$i suficiente şi convingătoare pentru dovedirea vinovăţiei, cercetările vor începe cu audierea martorilor şi apoi se va proceda la ascultarea învinuitului sau inculpatului. impotrivă, dacă eistă suficiente pro#e pentru dovedirea vinovăţiei, va fi mai înti ascultat învinuitul sau inculpatul şi apoi martorii. In funcţie de atitudinea de recunoaştere sau nerecunoaştere a vinovăţiei de către învinuit sau inculpat, se vor folosi metodele tactice adecvate, ştiut fiind faptul că nu este necesară o#ţinerea cu orice preţ a mărturisirii, ci tre#uie consemnate doar eplicaţiile pe care le dă acesta cu privire la fapta pentru care este cercetat. 9urturile şi tl%ăriile sunt săvrşite, de multe ori, de infractori înrăiţi, recidivişti, care neagă vinovăţia, împotriva tuturor evidenţelor şi a pro#elor eistente la dosar. e fiecare dată şi pentru orice învinuit sau inculpat se vor consemna răspunsurile primite la între#ările organului de urmărire penală şi cererile de pro#e solicitate în apărare. *oate aceste apărări vor fi verificate prin administrarea pro#elor solicitate de învinuit sau inculpat, ori a altor pro#e ce re$ultă din lucrările dosarului.
Cnd specificul faptei cercetate o impune, se va proceda la efectuarea confruntării, a pre$entării pentru recunoaştere, a înfăţişării pro#elor pe care le deţine organul "udiciar, a reconstituirii etc. acă învinuiţii sau inculpaţii neagă săvrşirea furtului sau tl%ăriei, folosindu-se şi de ali#iuri, organul "udiciar tre#uie să insiste asupra modului în care şi-au petrecut timpul în momentul săvrşirii faptei, asupra provenienţei #unuritor sau valorilor descoperite cu prile"ul perc%e$iţiilor, ca şi asupra modului în care îşi "ustifică felul de viaţă, superior posi#ilităţilor materiale =. & Efe$tuarea per$8e/i,iil0r 1i a re$0n%tituiril0r a. "erceziţia 'erc%e$iţia este o metodă tactică, frecvent folosită în cercetarea infracţiunilor de furt şi tl%ărie, în scopul descoperirii locului unde se află ascunse #unurile sustrase. 0ceastă activitate tre#uie să se desfăşoare după un plan, care să cuprindă o#iective "udicios formulate. 'entru a se asigura succesul perc%e$iţiei, organele de urmărire penală tre#uie să ştie unde să caute, ce să caute şi cum să caute. ocul unde se efectuea$ă perc%e$iţia poate fi locuinţa făptuitorului, locul de muncă al acestuia sau locul persoanelor care au participat la săvrşirea faptei. în ca$ de nereuşită, se vor efectua perc%e$iţii şi la domiciliul rudelor, prietenilor, vecinilor sau al altor persoane, induse în eroare de făptuitori cu privire la provenienţa #unurilor. e asemenea, este recomanda#il să se repete perc%e$iţia la domiciliul făptuitorilor, cunoscndu-sc faptul că aceştia pot să readucă #unurile ascunse temporar la domiciliul altor persoane. /biectele şi #alorile care se caută pot fi din cele mai diferite, însă va fi luată în considerare natura #unurilor sau valorilor reclamate de persoanele pre"udiciate. 4a perc%e$iţie tre#uie căutate #unurile sustrase, fragmente sau resturi ale acestora, am#ala"e, etic%ete că$ute sau desprinse intenţionat de pe o#iectele furate etc. e asemenea, vor fi căutate instrumentele sau mi*loacele folosite la să#ârşirea furtului.
&etodele tactice folosite la căutarea #unurilor vor fi alese în funcţie de locul cercetat (spaţiul de locuit sau cmp desc%is), volumul şi cantitatea de #unuri sustrase etc. Constatările făcute vor fi consemnate în procesul-vcr#al, iar pentru ascun$ători şi o#iectele găsite se vor efectua fotografii "udiciare operative. #. econstituirea 5econstituirea este frecvent întlnită, fiind practicată în scopul verificării posi#ilităţii sau imposi#ilităţii producerii faptelor într-un anumit mod, ori al apariţiei unor anumite re$ultate, ca urmare a săvrşirii unor anumite acţiuni. 0stfel, în ca$urile privind furturile prin efracţie se poate verifica posi#ilitatea sau imposi#ilitatea comiterii furtului într-un anumit mod, al pătrunderii infractorilor prin spărtura produsă în $idul depo$itului sau al camerei de locuit, al scoaterii o#iectelor sustrase prin locul prin care se pretinde că au pătruns făptuitorii, posi#ilitatea sau imposi#ilitatea săvrşirii furtului de către un singur infractor sau împreună cu alţi participanţi. 2fectuată cu respectarea tuturor regulilor tactice şi metododogice cunoscute, reconstituirea poate contri#ui la verificarea pro#elor de"a administrate, la o#ţinerea de noi pro#e şi la delimitarea furtului de simulările de furt. Laloarea pro#atorie a reconstituirii în ca$urile privind infracţiunile de furt ori tl%ărie depinde şi de modul în care re$ultatele ei sunt consemnate în procesul-vcr#al, ori cum sunt eecutate fotografiile "udiciare operative, sc%iţele etc. ; modalitate de efectuare a reconstituirii, folosită frecvent în cercetarea infracţiunilor de furt, este cea privitoare la verificarea unor împre"urări negative (controversate). 0şa, de pildă, prin descoperirea şi cercetarea urmelor de spargere a geamurilor, a uşilor, a încuietorilor şi a pereţilor, a urmelor de picioare, de escaladare ori de transport al o#iectelor furate, se determină att modul săvrşirii infracţiunii, felul instrumentelor utili$ate şi îndemnarea persoanelor în folosirea lor, ct şi faptul dacă nu este o simulare, pentru acoperirea lipsurilor în gestiune.
Se$,iunea a IV;a ; Parti$ularit.,ile $er$et.rii un0r infra$,iuni #e furt ! Furtul #in l0$uin,e 9urtul din locuinţe pre$intă un grad sporit de pericol social, deoarece, de foarte multe ori, este urmat de uciderea victimei. &etodele tactice criminalistice tre#uie adaptate la împre"urările în care s-a săvrşit fapta şi la mi"loacele folosite de făptuitori7 c%ei mincinoase, forţarea încuietorilor, pătrunderea prin escaladarea $idurilor etc. în practica organelor de urmărire penală sunt cunoscute ca$urile în care infractorii urcă pe acoperişul #locului, folosesc o#iecte din dotarea alpiniştilor şi co#oară pnă la geamul desc%is, prin care pătrund în interior. Cu vali$ele încărcate cu o#iectele sustrase părăsesc apartamentul, fără a fi o#servaţi sau luaţi în seamă de locatari, care îi consideră ca pe cei mai paşnici musafiri, aflaţi în vi$ită la rude sau prieteni.
0lteori, mi"loacele şi metodele folosite de făptuitori sunt de-a dreptul surprin$ătoare, c%iar dacă unele se practică de $eci sau sute de ani, iar altele sunt de dată foarte recentă. 0stfel, uneori, furturile se comit fără pătrunderea infractorului în locuinţă, ci sustrăgnd o#iectele prin aruncarea pe fereastra desc%isă a unei mici sfere de plum#, avnd fiate trei undiţe de ştiucă, şi scoaterea prin fereastră a o#iectelor agăţate. 9urturile din locuinţe nu se comit în mod întmplător, ci sunt #ine pregătite. Cele mai numeroase ca$uri sunt semnalate în timpul verii, cnd populaţia oraşelor este plecată în concediu, la munte sau la mare, ori la rudele care locuiesc în sate. e asemenea, faptele se săvrşesc în timpul $ilei, cnd ma"oritatea persoanelor apte de muncă sunt plecate de acasă. 9ăptuitorii folosesc soneria şi, dacă nu răspunde nimeni, pătrund în apartament cu c%ei potrivite. Indiferent de mi"loacele folosite de făptuitori, cercetarea la faţa locului tre#uie efectuată cu respectarea metodelor de tactică criminalistică, adaptate locului unde s-a săvrşit infracţiunea. Bn interes deose#it îl pre$intă cercetarea locului faptei, în vederea descoperirii urmelor instrumentelor de spargere, a amprentelor digitale, a o#iectelor aparţinnd făptuitorilor, pierdute sau a#andonate la locul faptei etc. e recomandă ca cercetările să înceapă imediat după primirea sesi$ării, de mare a"utor, dar cu unele re$erve, fiind, uneori, cinele de urmărire. 4a cercetări tre#uie să participe şi victima, care poate să dea eplicaţii în legătură cu modificările intervenite în locuinţă, #unurile furate şi o#iectele ce nu-i aparţin, descoperite la locul infracţiunii, pentru că acestea ar putea fi ale făptuitorilor, uitate sau a#andonate, şi ar putea folosi la identificarea autorilor. In cursul cercetărilor se sta#ilesc căile de acces în locuinţă, drumul parcurs de infractor în interiorul încăperilor, operaţiile desfăşurate, metodele şi instrumentele folosite, dacă au fost unul sau mai mulţi infractori etc. Cercetarea acestor fapte continuă cu identificarea autorilor şi, pe ct posi#il recuperarea #unurilor sustrase, audierea martorilor, pre$entarea pentru recunoaştere a persoanelor sau #unurilor etc.
&&()* De#u$e,i %ar$inile $er$et.rii la fa,a l0$ului a infra$,iunii #e furt &2(3* B.nuitul @E1anu a #e$larat $.5 furtul #in apartamentul %$riit0rului ETana%en$0 la %.'=r1it 4mpreun. $u LJ0pa9 #ar nu p0ate in#i$a apartamentul lui ETana%en$0 #e0are$e la l0$ul faptei a f0%t a#u% #e $.tre LJ0pa $u aut0m0+ilul a$e%tuia #e mar$. KOpel Ve$tra El pre%upune #0ar $. apartamentul %e afl. 4n rai0nul Buiu$ani9 pe $are nu;l $un0a1te %ufi$ient #e +ine 7n %$8im+ $un0a1te f0arte +ine planifi$area apartamentului 1i ar putea %. #e%$rie $8iar 1i m0#ul #e amena>are a m0+ilei 4n 0#.i Ela+0ra,i un plan ta$ti$ #e 'erifi$are a #e$lara,iil0r +.nuitului BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr !3 Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. I#e!ti'icarea pers"a!el"r #upă scris. !! (2* Enumera,i 4ntre+.rile $e p0t fi re/0l'ate
4n $a#rul e"perti/ei
-raf0%$0pi$e !& ()* E'i#en,ia,i $ara$teri%ti$ile -enerale 1i parti$ulare ale %$ri%ului !2 (3* E'alua,i 'ariet.,ile 1i r0lul m0#elel0r #e $0mpara,ie ne$e%are i#entifi$.rii #up. %$ri%ul #e m=in.
&odelele de comparaţie a scrisului se împart în două categorii7 libere şi eperimentale. )odelele libere de comparaţie sunt scrisuri tetuale sau semnături eecutate de persoana în cau$ă Ia o dată anterioară apariţiei cau$ei, în condiţii în care ea nu putea presupune utili$area scrisului sau a semnăturii respective ca model de comparaţie. 0stfel de modele pot servi actele scrise cu prile"ul reali$ării diverselor funcţii de serviciu sau de studiu (multiple acte oficiale şi de evidenţă, declaraţii, scrisori, conspecte, cereri, reclamaţii etc), ele fiind solicitate de la instituţii, întreprinderi, persoane responsa#ile sau particulare in conformitate cu prevederile procesual penale. )odelele eperimentale sunt tete sau semnături eecutate de persoana în cau$ă la cerinţa organului de anc%etă sau a instanţei "udecătoreşti in pre$enţa şi su# controlul acestora. în teoria şi practica eperti$ei scrisului, modelele li#ere se consideră mai prioritare, deoarece sunt garantate de denaturări premeditate ale scrisului. 9aptul in cau$ă insă nu tre#uie conceput ca un prile" de ignorare a modelelor eperimentale. Laloarea ultimelor re$idă, pe de o parte, in posi#ilitatea administrării directe de către organul "udiciar a procesului de eecutare a manuscriselor sau semnăturilor, preconi$ndu-se o#ţinerea modelelor care să corespundă cerinţelor privind lim#a, conţinutul, materialul şi instrumentul de scris. unt frecvente situaţiile cnd nu sunt atestate modele li#ere ce ar respecta aceste cerinţe. 'e de altă parte, pre$enţa modelelor eperimentale asigură posi#ilitatea verificării prin comparare a autenticităţii modelelor li#ere. In unele ca$uri, modelele li#ere pot fi completate cu înscrisuri eecutate de nvinuit, martor sau victimă, In legătură cu fapta (declaraţii, demersuri, reclamaţii), acestea fiind nominali$ate modele condiţional-li#ere ale scrisului. 2aminarea propriu-$isă efectuată de specialişti se reali$ea$ă în patru etape proprii tuturor eperti$elor criminalistice de identificare7 eaminarea preala#ilă, eaminarea separată, eaminarea comparativă şi evaluarea re$ultatelor eaminării comparative. Subiectul II. Tactica criminalistică @ ştiinţă despre organizarea, pregătirea şi efectuarea acti#ităţilor de urmărire penală. &!(2* Defini,i n0,iunea #e pr0$e#eu ta$ti$9 0pera,ie ta$ti$.9 re$0man#a,ie ta$ti$.
'rin noţiunea de procedee tactice criminalistice se au în vedere anumite operaţii şi acţiuni ela#orate de tactica criminalistică conform legislaţiei procesual-penale în vigoare, prescrise a fi aplicate în condiţii diverse în care se desfăşoară activităţile de urmărire penală, în vederea o#ţinerii de re$ultate optime cu eforturi neînsemnate şi c%eltuieli minime de mi"loace şi timp.
&&()* Di%tin-e,i $riteriile #e $la%ifi$are a pr0$e#eel0r ta$ti$e $riminali%ti$e
Bn alt criteriu de clasificare îl constituie sfera de aplicare a procedeelor tactice, acestea fiind divi$ate în generale, care pot fi între#uinţate la efectuarea mai multor activităţi procedurale, cum ar fi, de eemplu, cele ce asigură contactul psi%ologic, şi particulare sau speciale, a căror aplica#ilitate este pusă în legătură cu o singură activitate de urmărire penală - repetarea actelor eperimentale în cadrul reconstituirii împre"urărilor în care s-a săvrşit infracţiunea, o#servarea comportării persoanelor pre$ente la efectuarea perc%e$iţiei ş.a. în fine, este stipulată pe larg clasificarea procedeelor tactice după structura acestora. upă acest criteriu, procedeele tactice se împart în trei categorii7 simple, compuse şi combinaţii tactice. "rocedeele tactice simple presupun o singură operaţie, acţiune, de eemplu, pre$entarea procesului-ver#al al interogatoriului martorului de rea-credinţă în care învinuitul recunoaşte comiterea faptei. "rocedeele tactice compuse constau din mai multe operaţii şi acţiuni, ca în ca$ul repetării acţiunilor eperimentale în condiţii diverse (modificate) de reconstituire a împre"urărilor. in această categorie fac parte şi procedeele tactice de influenţă psi%ologică, cunoscute su# denumirea de ingeniozităţi de ancetă care, în fond, constau în manevrarea "udicioasă a informaţiei, astfel ca persoanele cointeresate să nu poată sinonim aprecia materialul pro#atoriu de care dispune anc%etatorul şi să acţione$e în defavoarea propriei comportări. Combinaţiile tactice repre$intă o îm#inare de procedee tactice determinate de scopul comun preconi$at în cadrul unei anumite activităţi de urmărire penală . Com#inaţiile respective se aplică frecvent la efectuarea reconstituirii, la ascultarea învinuitului şi a martorilor de rea-credinţă, în cadrul pre$entării spre recunoaştere, perc%e$iţiei şi a altor activităţi procedurale. 2le nu tre#uie confundate cu operaţiile tactice. pre deose#ire de com#inaţiile tactice conţinutul cărora, după cum s-a menţionat, constă în îm#inarea a două sau mai multor procedee tactice la efectuarea unei anumite activităţi de urmărire penală, operaţiile tactice repre$intă elemente metodice de investigare penală #a$ate pe comasarea şi reali$area în mod coordonat a unei suite de activităţi procedurale şi etraprocesuale în vederea soluţionării anumitor sarcini nodale ale cercetării infracţiunilor. Bn eemplu semnificativ de operaţie tactică îl constituie comunitatea de activităţi organi$atorice, procedurale, operative şi medico-legale efectuate, de regulă, la etapa iniţială de cercetare a omuciderilor în scopul determinării identităţii cadavrului. 4a operaţii tactice se apelea$ă, de asemenea, şi în ca$ul urmăririi şi reţinerii autorilor infracţiunilor săvrşite clandestin, la căutarea o#iectelor furate ş.a.
&2(3* Efe$tu=n# 0 $0nfruntare #intre un mart0r 1i +.nuit #e !) 1i9 re%pe$ti'9 ! ani9 0fi,erul #e urm.rire penal. VNe-ru9 +a/=n#u;%e pe nai'itatea a$e%t0ra a re$ur% la urm.t0rul pr0$e#eu5 a pla%at pe ma%. 0 +u%0l. 1i le;a e"pli$at parti$ipan,il0r $. a$e%t #i%p0/iti' repre/int. un mi>l0$ m0#ern 1i efi$ient #e #ete$tare a #e$lara,iil0r fal%e 1i $. 4n $a/ul 4n $are unul #in ei 'a #epune #e$lara,ii fal%e9 a$ul in#i$at0r 41i 'a %$8im+a p0/i,ia 7n timpul relat.rii 4mpre>ur.ril0r faptei #e $.tre +.nuit9 VNe-ru apr0pia pe a%$un% %u+ ma%. un ma-net puterni$ $e #e%ta+ili/a p0/i,ia a$ului in#i$at0r9 fapt $e l;a #eterminat pe +.nuit %.;1i re$un0a%$. 'in0'.,ia 1i %. e"pun. t0ate inf0rma,iile pe $are le $un01tea E%tima,i a$e%t pr0$e#eu 1i pr0pune,i9 #a$. e%te $a/ul9 alte pr0$e#ee ta$ti$e #e #ema%$are a fal%ului 4n #e$lara,ii BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 >
? @
? > 6+ 6= > 6 6? > 3@
ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr ! Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. +ixarea rezultatel"r cercetării la 'a$a l"cului.
!! (2* E"pune,i $0n$eptul $riminali%ti$ al pr0$e%ului #e fi"are a mer%ului 1i re/ultatel0r $er$et.rii la fa,a l0$ului 9iarea re$ultatelor cercetării la faţa locului constă în efectuarea de către organul de urmărire penală a anumitor lucrări în vederea înregistrării şi repre$entării fidele şi integrale a stării de lucruri, a po$iţiei, stării şi a raportului de legătură ale o#iectelor ce constituie am#ianţa acestuia, conservării şi retragerii urmelor infracţiunii şi a altor mi"loace materiale de pro#ă.
!2()* Anali/a,i 'ariet.,ile #e %$8i,e $e p0t fi al$.tuite 4n $a#rul fi".rii te8ni$e a l0$ului faptei 6) c%iţa locului faptei c%iţa repre$intă o modalitate de repre$entare grafică a locului infracţiunii în ansam#lu, a po$iţiei o#iectelor şi urmelor, a raporturilor de distanţă dintre acestea şi are menirea de a ilustra constatările cuprinse în procesul-ver#al şi de a întregi celelalte mi"loace de fiare a re$ultatelor cercetării la faţa locului. In funcţie de faptul că la transpunerea în plan a locului faptei respectă sau nu proporţiile reale ale suprafeţelor sau o#iectelor repre$entate grafic, se disting două modalităţi de reali$are a sc%iţei 7 planul sc%iţă şi desenul sc%iţă. 'lanul sc%iţă sau planul la scară presupune respectarea riguroasă a proporţiilor reale ale terenului, interioarelor, o#iectelor repre$entate, precum şi a raporturilor de distanţă dintre acestea, micşorate de un anumit număr de ori. csra planului se determină în raport cu întinderea suprafeţelor şi a dimensiunilor o#iectelor ce urmea$ă a fi repre$entate. 0stfel, sc%iţa încăperilor poa e fi reali$ată la scara 7+@, a clădirilor la scara 7@@, iar a locurilor desc%ise, în funcţie de suprafaţa acestora, la scara de 76@@@ sau la scara 7@@@. esenul sc%iţă se reali$ea$ă prin desenare fără respectarea strictă a distanţelor şi dimensiunilor reale ale suprafeţelor sau o#iectelor repre$entate. în ca$ul trenurilor desc%ise tre#uie să se reali$e$e, mai întîi, orientarea in teren cu a"utorul #usolei, după punctele oardinale (latura din dreapta a planşetei tre#uie să fie orientată în direcţia
c%iţa locurilor înc%ise se poate reali$a după următoarele două procedee 7 în proiecţie ori$ontală şi prin ra#atarea planurilor de proiecţie. S$8i,a 4n pr0ie$,ie 0ri/0ntal.9 cel mai frecvent utili$ată, permite fiarea o#iectelor, aflate pe astfel de suprafeţe. c%iţa reali$ată prin ra#atarea planurilor de proiecţie permite reali$area într-un singur plan a imaginii unor corpuri tridimensionale şi constă în repre$entarea în plan ori$ontal a suprafeţelor verticale şi a tavanului unei încăperi.
!?(3* Al$.tui,i un fra-ment #e pr0$e%;'er+al pri'in# fi"area 1i ri#i$area unei urme i/0late #e 4n$.l,.minte9 l.%at. pe %0l m0ale 4n $a#rul $0miterii unei t=l8.rii
Subiectul II: Stabilirea i#e!tită$ii ictiei i!'rac$iu!ii #e ""r.
&!(2* In#i$a,i m0#alit.,ile #e %ta+ilire a i#entit.,ii $a#a'rel0r ne$un0%$ute9 #e%$0perite 4n #i'er%e etape #e putrefa$,ie && ()* Me#ita,i a%upra p0%i+ilit.,il0r $0ntemp0rane #e %ta+ilire a i#entit.,ii 'i$timil0r un0r $ata%tr0fe &2 (3* E%tima,i m0#alit.,ile #e %ta+ilire a i#entit.,ii 'i$timei 4n urm.t0area %itua,ie5 4n p.#urea ampla%at. l4n-. $Durle1ti a f0%t #epi%tat un $raniu9 $=te'a re%turi #e 0a%e umane 1i $=te'a 0+ie$te #e 'e%timenta,ie5 un %a$0u9 0 pere$8e #e +lu-i 1i 0 pere$8e #e pant0fi
eşi între cele şapte între#aţi cunoscute de sistemul german nu figurea$ă şi între#area cine este victimaJ, se înţelege că cercetările unei fapte cau$atoare de moarte violentă ar rămne neterminate dacă nu se sta#ileşte identitatea victimei. C%estiunea este şi mai dificilă în ca$ul în care victima nu este găsită sau rămne neidentificată. 'ractica organelor de urmărire penală se confruntă, adesea, cu asemenea c%estiuni de mare dificultate7 poate fi antrenată răspunderea penală fără să eiste un cadavru, eaminat de organele de urmărire penală şi de cele medico-legaleJ au vreo valoare actele de urmărire penală, dacă nu se cunoaşte nici cine este autorul faptei şi nici nu a putut fi identificat cadavrul victimeiJ 5ăspunsul la prima între#are este afirmativ şi confirmat de practica "udiciară. unt frecvente ca$urile în care cadavrul nu mai poate fi găsit, pentru că persoana respectivă a fost aruncată în apele mării, a fost mistuită de foc etc. acă eistă pro#e evidente că victima a fost ucisă, fără a eista posi#ilitatea de a se mai găsi cadavrul, poate fi dispusă trimiterea în "udecată şi pedepsirea făptuitorului. 0stfel, organele de urmărire penală din "udeţul
! I#e!ti'icarea i!'ract"ril"r şi a ca#arel"r #e către art"ri 'rintre multiplele metode de investigare criminalistică privind sta#ilirea autorului unei fapte penale se înscrie şi identificarea acestuia în #a$a recunoaşterii lui de către martorii oculari sau victimă. 'revă$ută de legislaţia în vigoare în categoria acţiunilor procesuale de investigare a infracţiunilor (art. :: C.'.'.), dar şi reglementată de legislator în mod distinct (art. :+ C.'.'.), recunoaşterea persoanelor şi cadavrelor ca metodă de constatare a identităţii acestora este folosită intens de către
practicieni. Cercetarea unor categorii de infracţiuni, ca de eemplu ca$urile de mituire, năvălirile tl%ăreşti, violurile, ecroc%eriile, este de neconceput in afara pre$entării spre recunoaştere. In contetul celor semnalate e de preci$at că identificarea infractorului, ca şi a cadavrului necunoscut, tre#uie să fie reali$ată în corespundere cu cerinţele prevă$ute de lege, prin aplicarea anumitor procedee tactice pentru asigurarea o#iectivitătii re$ultatelor. 9ără a intra in detalii asupra pro#lemei, ea aparţinnd de tactica criminalistică, menţionăm că în esenţă identificarea prin recunoaştere are drept reper compararea semnalmentelor eterioare ale făptuitorului sau cadavrului cu trăsăturile acestora memori$ate în urma contactului avut in situaţia infracţiunii sau în alte împre"urări. 5euşita ei, fireşte, e în funcţie in ultimă instanţă de volumul semnalmentelor reţinute de cel ce8 urmea$ă să recunoască. upă cum e cunoscut, una din regulile de #a$ă ale pre$entării spre recunoaştere prevede ca persoana c%emată să recunoască, mai înti tre#uie să descrie, fiind ascultată de organul "udiciar, semnalmentele persoanei cu care a contactat iniţial. 2 necesar să se actuali$e$e prin descriere detaliată principalele trăsături eterioare memori$ate, pentru a se crea o imagine ct de ct apropiată persoanei ce urmea$ă a fi identificată. upă aceasta va urma pre$entarea spre recunoaşterea propriu-$isă în cadrul căreia martorul sau victima tre#uie să concludă asupra identităţii, făcnd trimiteri la trăsăturile coincidente sau, în ca$ contrar, la cele ce diferă. escrierea trăsăturilor în #a$a cărora se reali$ea$ă recunoaşterea se face în cadrul unei relatări li#ere pe parcursul căreia martorul sau victima, fireşte, foloseşte terminologia sa proprie. 'rin intermediul între#ărilor de preci$are, cele epuse de martor sau victimă vor fi încadrate in lim#a"ul portretului vor#it. 're$entarea spre recunoaştere a cadavrelor necesită efectuarea unor acţiuni preala#ile, insistnduse la o toaletare a feţei, aran"area coafurii, a o#iectelor de îm#răcăminte. /. M"#elarea #upă cra!iu a 'izi"!"iei ca#arel"r !ecu!"scute
în situaţia unui cadavru necunoscut ce pre$intă doar sistemul osteologic, un studiu al craniului poate conduce la o#ţinerea de date utile sta#ilirii personalităţii celui decedat şi c%iar a identificării sale. acă se dispune de fotografia unei (sau mai multor) persoane dispărute, căreia se presupune că îi aparţine sc%eletul, se va întreprinde o eperti$ă de antropologie criminalistică care, prin metoda supraproiecţiei, se va conclude asupra identităţii sau lipsei acesteia. )etoda supraproiecţiei constă în o#ţinerea a două negative la aceeaşi scară7 unul al craniului, fiat în po$iţia identică cu cea a capului din fotografia dispărutului şi altul reprodus de pe fotografia celui dispărut, fiind proiectate concomitent pe un ecran comun. Imaginea negativelor suprapuse se eaminea$ă în vederea determinării coincidenţei sau necoincidenţei elementelor morfologice ale feţei. 0ctualmente, specialiştii în domeniu recurg insistent la te%nici moderne, în special la mi*loacele de calcul electronice, care asigură o eficienţă sporită a metodei in discuţie. 'e plan ştiinţific metoda supraproiecţiei craniului cadavrului şi fotografiei persoanei dispărute se #a$ea$ă pe principiul antropologic, potrivit căruia se constată legităţi de corelaţie între sistemul osos al craniului şi elementele faciale. 'e acest principiu se #a$ea$ă şi metoda de reconstituire a trăsăturilor faciale după craniu. 'ractic reconstituirea se reali$ea$ă în trei etape9 In prima se va întocmi portretul vor#it după elementele caracteristice privind seul, vrsta, rasa, forma, dimensiunile şi po$iţia frunţii, nasului, urec%ilor, oc%ilor, #u$elor şi a #ăr#iei, determinate de către specialistul antropolog. In a doua etapă, pe #a$a portretului vor#it, prin concursul pictorului portretist, se reali$ea$ă reconstituirea grafică a feţei după elementele de #a$ă ale craniului cadavrului neidentificat. In ultima etapă, pe #a$a reconstituirii grafice, se trece la reconstituirea plastică a fi$ionomiei. &etoda în cau$ă, nominali$ată Aerasimo#, după numele autorului ei, constă în reconstituirea de ţesuturi moi ale capului prin aplicarea pe craniul cadavrului necunoscut a materialului plastic din ceară sculpturală în limitele de grosime dictate de sistemul osos al craniului. &odelul sculptural o#ţinut poate fi fotografiat după regulile fotografiei operative de recunoaştere şi pre$entate rudelor şi altor persoane apropiate celui dispărut pentru recunoaştere. 2. Ei#e!$a ca#arel"r cu i#e!titate !ecu!"scută
Constituind un su#sistem al evidenţei antropometrice, acest gen de evidenţă cuprinde att cadavrele cau$ate de omoruri, ct şi cele apărute în urma diferitelor accidente sau calamităţi (inundaţii, incendii, cutremure de pămnt ş. a.). Ca şi în ca$ul persoanelor dispărute, evidenţa constă în înregistrarea pe fişe standardi$ate a unui grupa" de date referitoare la locul şi data depistării cadavrului, la o#iectele vestimentare şi altele atestate
asupra cadavrului, la starea, vrsta, le$iunile corporale şi cau$a morţii, la seul, morfologia întregului corp (statura, constituţia fi$ică, rasa, culoarea pielii), la semnalmentele şi semnele particulare ce constituie trăsăturile eterioare. emnalmentele eterioare se notea$ă după metoda portretului vor#it, cu participarea medicului legist. 0cest gen de evidenţă prevede o#ligatoriu efectuarea de fotografii după regulile fotografiei operative de recunoaştere. 9otografia de identificare eecutată după tualetarea cadavrului şi aran"area respectivă a îm#răcămintei, tre#uie să cuprindă corpul în întregime (din faţă, două părţi laterale şi din spate), vederea din faţă, profilul drept şi cel stng (#ust). 0parte se vor fotografia detaliile urec%ilor şi ale semnelor particulare (deformări sau amputări ale unor organe, cicatrice, pete, aluniţe, tatua" etc). 9işa cadavrelor neidentificate prevede, de asemenea, întocmirea odon-togramei care se va reali$a cu concursul unui specialist-stomatolog sau al medicului legist. 4a fişa antropometrică se va anea neapărat fişa dactiloscopică a cadavrului. 9işele persoanelor dispărute şi ale cadavrelor necunoscute vor fi într-o permanentă verificare. e vor eecuta verificări comparative în interiorul cartotecii antropometrice a tuturor datelor (dactiloscopice, antropometrice, fotografice) privind cadavrele necunoscute cu cele privind persoanele dispărute şi invers, precum şi verificări între datele din cartoteca antropometrică şi cele din componenţa altor cartoteci de evidenţă, în special, din cartoteca dactiloscopică. 5e$ultatele privind identificarea cadavrului se vor comunica organului care tre#uie să soluţione$e cau$a respectivă.
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________ __________
TEST nr !H Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA
Subiectul I: Se!ele 'alsului aterial -! #"cue!te
!! (2* I#entifi$a,i %emnele fal%ului prin 1ter-ere 1i $0r0#are constă în atestarea faptelor sau împre"urărilor într-un act scris ce nu corespund realităţii. 4a această categorie de fals se referă #onurile de livrare fictivă a unor #unuri materiale, actele privind alterarea mărfurilor, adesea fa#ricate fictiv de către persoanele cu atri#uţii de serviciu la agenţii economici de stat, alte acte prin care se atestă fapte neadevărate. ta#ilirea falsului intelectual reclamă efectuarea unei complee activităţi de cercetare criminalistică, nu de puţine ori #a$ată şi pe concursul specialiştilor în alte domenii (conta#ilităţii, economiei şi comerţului, finanţelor şi activităţii #ancare, te%nologiei de producţie industrială sau agrară). 9alsul material constă în modificarea conţinutului iniţial al documentelor preeistente. 2l poate avea diverse forme, cele mai frecvente fiind modificarea conţinutului iniţial al documentului prin $nlăturare, adăugire sau refacere de tet şi contrafacerea recizitelor în documentele preeistente, în special a semnăturilor, impresiunilor instrumentelor de autentificare (ştampilelor) şi sc%im#area fotografiilor. upă cum se va vedea în continuare, la falsificarea documentelor se folosesc multiple procedee, materiale şi mi"loace te%nice, ceea ce face dificilă descoperirea falsului de către organul "udiciar. în marea ma"oritate a ca$urilor, cercetarea preala#ilă a documentelor-pro#e materiale duce doar la suspiciuni de fals, constatarea acestuia reali$ndu-se în cadrul eperti$ei te%nice a documentelor.
!& ()* E'i#en,ia,i %ar$inile e"amin.rii preala+ile a a$tel0r %u%pe$te #e fal% '
1
4 > B 2 3 : &;
&&
&'
&1
&4
'. %aminarea criminalistică a documentelor suspecte de fals prin $nlăturare, adăugire sau refacere de tet înlăturarea de tet este una din modalităţile frecvent aplicate la falsificarea actelor scrise. în
funcţie de modul in care s-a operat, deose#im înlăturarea mecanică şi c%imică. înlăturarea mecanică constă în ştergerea parţială sau totală a scrisului prin ră$uire sau radiere cu diferite o#iecte (lamă, arc, radieră etc.) înlăturarea prin ştergere, deoarece este însoţită de acţiuni mecanice asupra suportului, produce un şir de modificări fi$ice ale %rtiei, ele pre$entnd elemente caracteristice ale falsului, urme ale ştergerii. 0cestea sunt7 ) su#ţierea %rtiei în locul ră$uirii sau radierii8 6) scămoşarea %rtiei, starea dislocată a particulelor de %rtie8 3) lipsa luciului în $ona deteriorată prin ştergere8 :) vătămarea elementelor de protecţie şi ale celor tipografice, dacă documentul are atare elemente8 +) afectarea elementelor grafice învecinate8 =) pre$enţa unor resturi de coloranţi din tetul înlăturat. In ca$ul cnd pe suprafaţa afectată prin ştergere s-a depus un nou tet, acestuia îi va fi caracteristic7 deose#irea coloranţilor folosiţi şi difu$ia cer-nelurilor în părţile laterale ale scrisului, dar şi în profun$imea %rtiei, pnă la pătrunderea pe partea opusă a documentului. *etul eecutat din nou se va deose#i de asemenea după caracteristicile scrisului de mnă, respectiv a maşinii de scris în ca$ul documentelor dactilografiate, dacă, fireşte, falsul aparţine nu autorului, ci altei persoane ce a eecutat tetul iniţial. epistarea caracteristicilor menţionate, respectiv punerea în evidenţă a modificării conţinutului iniţial al documentelor prin ştergere de tet, în principiu, este lesne de reali$at, apelndu-se la metode speciali$ate ale acestui gen de eperti$ă şi, fireşte, la instrumentare cu care sunt dotate instituţiile de eperti$ă la etapa actuală. în primul rnd, documentul în litigiu se va supune unui studiu vi$ual cu oc%iul li#er sau la microscopul stereoscopic în lumină incidenţă, precum şi prin transparenţă. în situaţiile favora#ile, modalitatea la care ne referim este destul de eficientă, ea asigurnd evidenţierea caracteristicilor inevita#ile ştergerii7 scămoşarea şi pierderea luciului %rtiei, su#ţierea acesteia, alterarea elementelor de protecţie şi a celor tipografice, afectarea tetelor învecinate, difu$ia coloranţilor în ca$ul su#stituirii tetului şters cu alte inscripţii. acă eaminarea vi$uală nu oferă re$ultate suficiente, locul alterat prin ră$uire sau radiere poate fi evidenţiat prin a#urire cu iod sau prăfuire cu grafit, folosind procedeele şi te%nicile (tu#ul de iod, pulveri$atorul de praf, pensula) din trusele criminalistice destinate relevării urmelor sudoripare de mini. uprafaţa scămoşată prin ştergere va deveni mai intens colorată, ca urmare a reţinerii unei cantităţi mai mari de su#stanţă aplicată. 9alsul prin înlăturarea c%imică de tet se reali$ea$ă prin corodarea sau decolorarea scrisului cu su#stanţe c%imice (acid citric, natricaustic, apă oigenată, sulfit de sodiu, soluţie de var etc).
&> &B &2 &3 &: '; '& '' '1 '4 '> 'B '2 '3 ':
1; 1&
1'
11
14
1> 1B 12
13
1:
4;
ecolornd tetul scris, su#stanţele c%imice acţionea$ă concomitent şi asupra suportului, %rtia îşi pierde luciul, culoarea, elasticitatea. 'ot fi deteriorate de asemenea elementele de protecţie şi cele tipografice, precum şi unele semne grafice învecinate. în criminalistică elementele caracteristice ale corodării de tet sunt următoarele7 $onele mate pre$ente pe suprafaţa documentului în locurile intervenţiei c%imicalelor8 fisurile de suprafaţă pre$ente pe sectoarele influenţate de c%imicale8 petele gal#ene pre$ente pe %rtia al#ă şi al#icioase pe %rtia color8 deteriorările elementelor de protecţie şi ale celor litografice8 decolorarea parţială a unor semne grafice învecinate8 resturile tetului înlăturat In ca$ul corodării incomplete a scrisului8 urmele de presiune, create de instrumentul cu care s-a scris tetul înlăturat. 4a sta#ilirea înlăturării de tet prin corodare, se va recurge la metode speciale de cercetare, dintre care mai frecvent folosite sunt7 eaminarea cu oc%iul li#er şi la stereomîcroscop8 eaminarea in radiaţii ultraviolete şi infraroşii8 depistarea elementelor caracteristice corodării pe #a$a procedeelor fotografice separatoare de culori, precum şi de intensificare a contrastului imaginii. în situaţii dificile se va proceda la eaminări fi$ice mai la#orioase, in special, la metoda difu$ocopiativă, la tratarea cu i$otopi radioactivi, la alte metode sensi#ile cum ar fi, spre eemplu, cea a microscopiei electronice, a anali$ei colorimetrice sau spectrografice. ; variantă aparte de fals prin înlăturarea tetului o constituie acoperirea scrisului sau a unor semne grafice prin %aşurare sau prin pete de cerneală, tuş sau alţi coloranţi. 2aminarea acestei categorii de fals are ca scop reconstituirea tetului înlăturat. 'rintre metodele aplicate, mai efective s-au dovedit a fi metoda fotografiei separatoare de culori, eaminarea în lumină filtrată şi în radiaţii invi$i#ile. intre mi"loacele te%nice de investigare, cu un deose#it succes se foloseşte converti$orul optico-electronic al radiaţiilor infraroşii în lumină vi$i#ilă, care, fiind prevă$ut cu ecran şi cu dispo$itiv pentru fotografiat, face posi#ilă nu numai o#servarea directă, dar şi fotografierea tetului înlăturat prin acoperire. 9recvent întlnit este şi falsul prin adăugire de tet. 2l constă in introducerea în tetul iniţial al documentului a unor cuvinte, litere, cifre sau în refacerea prin adăugirea de trăsături a unor semne grafice. 'rin adăugire de tet se pot urmări scopurile ilicite de tot felul. eseori, la această categorie de fals se apelea$ă in ca$ul tăinuirii anumitor date nominale, sociale sau "uridice ale personalităţii, restricţiilor in spaţiu şi timp ale unui act oficial, ma"orării sau micşorării volumului lucrărilor efectuate, a drepturilor şi o#ligaţiilor prevă$ute, a #unurilor materiale şi sumelor #ăneşti livrate, transportate, primite etc. 0dăugirea de tet poate fi efectuată de persoana care a redactat tetul iniţial al documentului sau de altă persoană, cu acelaşi instrument scriptural sau cu altul, imediat după ntocmirea documentului sau după un interval considera#il de timp. *etul adăugit poate fi amplasat la începutul sau sfrşitul unor inscripţii alfa#etice sau cifrice, intre sau in prelungirea rndurilor, prin intercalarea unor semne grafice sau cuvinte in ru#ricile formularelor completate. *oate acestea determină in mod direct natura elementelor ce contri#uie la detectarea falsului. 2emplele selectate din practica instituţiilor de eperti$ă confirmă că la determinarea falsului prin adăugire de tet se iau in considerare trei categorii de elemente caracteristice7 'rima o constituie indicii ordonării scrisului, a deplasării lui spaţiale7 îng%esuire eagerată de tet, prescurtări incorecte, reducerea dimensiunilor semnelor grafice pentru a amplasa tetul în spaţiul li#er, micşorarea distanţei dintre semne, cuvinte sau rnduri. 0 doua categorie o constituie caracteristicile grafice. In situaţia în care adăugirea de tet s-a efectuat de către o altă persoană, nu cea care a scris tetul iniţial al documentului, dar în ca$ul unui scris dactilografiat, respectiv cu altă maşină, se vor semnala deose#iri grafice ale scrisului adăugit de cel precedent şi următor. 0 treia categorie se referă la elementele caracteristice determinate de însuşirile su#stanţelor de scris folosite la reali$area adăugirilor. e regulă, tetul adăugit se deose#eşte prin culoarea şi compo$iţia materialelor de scris. 'entru cercetarea falsului prin adăugire de tet se apelea$ă la eaminările optice şi fotografice consemnate anterior privind investigarea falsului prin corodare. 5e$ultate deose#it de eficiente se pot o#ţine în urma aplicării surselor de ra$e invi$i#ile filtrate (fig. >:!. ; metodă specifică de cercetare criminalistică a genului de fals în discuţie constă în eaminarea modului de intersectare a trăsăturilor,
aceasta constituind o metodă specifică . upă cum este cunoscut, in condiţii normale scrisul se eecută de sus în "os şi de la stnga la dreapta. ; consecutivitate anumită se respectă şi la întocmirea 4& rec%i$itelor. 0stfel, documentele oficiale pentru atestarea validităţii se ştampilea$ă, fiind semnate de persoane responsa#ile, in ca$ contar nu sunt autentice. *răsăturile elementelor scrisului eecutat ulterior se suprapun trăsăturilor eecutate anterior, în locurile în care acestea se intersectea$ă. c%im#area ordinei acestei succesiuni repre$intă un indice al adăugirii de tet. 4' eterminarea ordinii in care se succed două trăsături intersectate se reali$ea$ă în #a$a unor eaminări riguroase prin aplicarea radiaţiilor invi$i#ile, în special a celor infraroşii, precum şi a metodei fotografiei separatoare de culori (fig. B;!.
!2 (3* Pr0ie$ta,i tipul #e e"perti/. $riminali%ti$. $e %e impune a fi #i%pu%. 1i f0rmula,i 4ntre+.rile 4n fa,a ei 4n %itia,ia 4n $are 4n liti-iu e"i%t. un $0ntra$t a $.rui re$8i/ite (impre%iune #e 1tampil. 1i %emn.tur.*9 pre$um 1i #ata #e 4n$8eiere %e $0nte%t. a fi 'eri#i$e 1. %aminarea criminalistică a documentelor suspecte de fals prin contrafacerea recizitelor
9alsul prin contrafacerea rec%i$itelor, in special a semnăturilor, a im-presiunilor de ştampile şi a fotografiilor face parte din categoria întlnită foarte frecvent în practica "udiciară. Contrafacerea de semnături se reali$ea$ă pe două căi7 prin imitare (după memorie sau înc%ipuire) şi prin copiere. escoperirea falsificării semnăturilor prin imitare aparţine de competenţa eperti$ei scrisului, la i8nr nr vom referi în compartimentul următor. Contrafacerea semnaturilor piiti copiere dispune de mai multe variante. intre cele mai răspndite sunt copierea prin transparenţă, cea efectuată prin transfer cu a"utorul %rtiei de calc sau copiativă (indigo) şi cea creată prin apăsare a semnăturii autentice şi trasarea ulterioară a acesteia cu un material de scris (cerneală, tuş, pi, creion, etc.) . Indiferent de modul de reali$are, falsul semnăturilor prin copiere este cognosci#il datorită caracteristicilor de plastografiere, dintre care mai importante sunt7 lipsa cursivităţii scrisului8 întreruperi de traseu8 tremurături8 opriri neîntemeiate ale instrumentului de scris8 începutul şi sfrşitul punctat al semnăturii. In ca$ul copierii cu %rtie copiativă sau prin apăsare, se vor crea respectiv urme ale indigoului, du#lări de trasee, urme de apăsare. în vederea depistării indiciilor unui atare fals, specialistul criminalist mai înti de toate va proceda la eaminarea microscopică a semnăturii, derulată de eaminări în radiaţii ultraviolete, va apela la fotografia de um#re, de contrast şi separatoare de culori. 're$enţa caracteristicilor menţionate in situaţia unei coincidenţe vădite a transcripţiei semnăturii in litigiu cu acea originală "ustifică atestarea falsului semnăturii prin copiere. 'rintre rec%i$itele o#ligatorii ale actelor oficiale, documentelor de identitate, tuturor actelor emise de instituţiile statale şi o#şteşti, prin care se pro#ea$ă fapte "uridice, se încadrea$ă şi impresiunea de ştampilă. 'rin urmare, contrafacerea acesteia este inerentă ori de cte ori se procedea$ă la întocmirea în scopuri frauduloase a documentelor false. 4a contrafacerea impresiunilor de ştampilă se folosesc diferite procedee şi mi"loace te%nice de la cele mai simple (copierea cu un al#uş de ou fiert), pnă la formarea acestora prin intermediul calculatoarelor electronice. i totuşi, potrivit datelor furni$ate din practica instituţiilor de eperti$ă criminalistică, cele mai u$uale modalităţi de falsificare a amprentelor de ştampilă sunt următoarele7 a) crearea impresiunilor cu o ştampilă confecţionată după modelul celei originale8 #) copierea impresiunii de pe un act autentic şi transferarea acesteia pe actul fals8 c) desenarea impresiunii autentice direct pe documentul litigios . escoperirea falsului impresiunilor de ştampilă se #a$ea$ă pe elemente caracteristice proprii fiecărei modalităţi de contrafacere. 0stfel, pentru im-presiunile create de ştampile confecţionate in mod improvi$at sunt specifice următoarele particularităţi, care in ansam#lu dovedesc falsul7 Caracterul nestandardi$at al literelor şi cifrelor. upă cum este cunoscut, la confecţionarea ştampilelor in atelierele litografice, la alcătuirea tetului se folosesc semne standardi$ate. In impresiunile ştampilelor false sunt semnalate forme de gravare evident manuală. lipsa uniformităţii grafismelor ce constituie tetul. eseori unele şi aceleaşi litere sau cifre diferă după formă, dimensiuni, amplasare spaţială. 0simetria elementelor repre$entnd conţinutul impresiunii ştampilei. e remarcă diferenţe ale distanţei Intre litere, cuvinte, rnduri. eose#iri de po$iţie a aelor longitudinale ale semnelor faţă de linia de #a$ă a scrisului. !reşeli gramaticale, de denumiri, prescurtări şi îng%esuiri ne"ustificate de tet, erori în conţinutul şi forma stemei, altor semne de structură a ştampilei.
In ca$ul copierii impresiunilor autentice cu un material intermediar, (%rtie fotografică, peliculă ade$ivă, placă gelatinoasă, %rtie sugativă, al#uş de ou fiert etc.) falsul se va manifesta prin7
două persoane. ta#ilitatea scrisului presupune că odată fiind format, acesta rămne constant pe întregul parcurs al vieţii, caracteristicile lui de fond manifestăndu-se indiferent de natura şi conţinutul spiritual al înscrisului, de condiţiile în care se scrie şi de starea scriptorului. 2plicaţia ştiinţifică este de natură psi%ofi$iologică7 ca şi orice alt stereotip dinamic, scrisul este un sistem fi$iologic sta#il şi ireversi#il. ta#ilitatea scrisului însă nu tre#uie concepută ca ceva a#solut. Ca orice fenomen material, scrisul poate suferi unele modificări, fiind influenţat de diferiţi factori, dintre care menţionăm7 deg%i$area scrisului cursiv prin sc%im#area dimensiunilor semnelor grafice, a gradului de evoluţie a scrisului, a formei şi înclinaţiei acestuia. starea patologică, multiplele afecţiuni, in special cele ale sistemului nervos, pot genera degradări ale deprinderilor motrice, a"ungnd pnă la pierderea totală a acestora. 0numite modificări apar şi în scrisul persoanelor de etate înaintată. starea psi%ică la momentul eecutării manun%$ri%ului9 $um ar fi de eemplu, starea de şoc, de depresiune, de intoicare gravă cu alcool sau stupefiante. condiţiile improprii de scris, po$iţia incomodă, suportul neo#işnuit, temperatura scă$ută sau, dimpotrivă, ecesiv de naltă. *otodată, şi aceasta s-a confirmat prin #ogata practică criminalistică, modificările cau$ate de factorii menţionaţi cu ecepţia unor ca$uri în parte, nu duc la alterări grave ale scrisului şi, prin urmare, nu afectea$ă posi#ilitatea identificării scriptorului. 0cumularea de cunoştinţe privind #a$ele psi%ofi$iologice ale scrisului a condus la conturarea sarcinilor ce ţin de competenţa eperti$ei criminalistice a manuscriselor. 0stfel, la etapa actuală genul respectiv de eperti$ă, în marea ma"oritate a ca$urilor, preconi$ea$ă7 8 verificarea autenticităţii unui manuscris sau a semnăturii in scopul identificării persoanei nominali$ate în document sau căreia i se atri#uie tetul sau semnătura. identificarea scriptorului unui tet sau semnăturii falsificate. identificarea autorului unui tet suspect anonim, dar cu conţinut antisocial, după caracteristicile lim#a"ului şi modul de redactare. 0tunci cnd organul "udiciar se află în căutarea persoanei (persoanelor) implicate, epertului i se va solicita efectuarea unei anali$e ştiinţifice a înscrisului in litigiu in vederea o#ţinerii anumitor pronosticuri privind personalitatea scriptorului, de natură să contri#uie la constrngerea cercului celor suspecţi (numărul persoanelor care au scris un tet, seul acestora, vrsta, profesia, lim#a şi, respectiv, naţionalitatea, nivelul de cultură generală). 0şadar, o#iectul principal al eperti$ei scrisului constituie identificarea scriptorului, avnd In vedere att autorul, ct şi eecutorul înscrisului. *otodată, în practică s-a demonstrat că se atestă situaţii cnd soluţionarea cau$ei reclamă cunoaşterea împre"urărilor întocmirii actului în litigiu, c%iar dacă scriptorul este determinat. n acest ca$ epertul va tre#ui să confirme sau să infirme faptul eecutării manuscrisului in condiţii improprii de scris sau în stare de discomfort psi%ofi$iologic (de stres, şoc, e#rietate, amne$ie ş.a.), precum şi dacă scrisul in litigiu este deg%i$at.
Subiectul II: articularită$i tactice #e "r&a!izare şi #es'ăşurare a perc*ezi$iei -! -!căperi.
&&(2* E"pune,i %ar$inile etapei #e pre-.tire 4n 'e#erea efe$tu.rii per$8e/i,iei
&!*actica perc%e$iţiei încăperilor, indiferent de destinaţia lor (locuinţe, oficii, construcţii anee) cuprinde, pe de o parte, anumite reguli tactice privind modul de deplasare şi pătrundere la locul perc%e$iţiei, iar pe de altă parte, procedeele de căutare propriu-$ise a o#iectelor ce interesea$ă cau$a. eplasarea la locul perc%e$iţiei tre#uie făcută cu multă atenţie şi în mod operativ, astfel înct persoana ce urmea$ă a fi perc%e$iţionată să fie privată de posi#ilitatea de a cugeta asupra comportării sale şi a celor ce- încon"oară. &odul de deplasare se alege în funcţie de natura şi amplasarea locului de perc%e$iţionat (apartament la #loc, vilă, #irou de lucru, casă în localitatea rurală), în toate ca$urile însă este indicat ca deplasarea să se facă cu un mi"loc de transport care să se afle la dispo$iţia ec%ipei de perc%e$iţie pe întregul interval de timp prevă$ut în preala#il pentru reali$area acestei activităţi. 'arcarea mi"locului de transport se va face într-un loc, unde, de o#icei, staţionea$ă maşinile (în faţa unei instituţii de stat, întreprinderi, firme, maga$in, depo$it
ş.a.), la o anumită distanţă de la #locul, casa, edificiul în care este situată încăperea respectivă, ca, în continuare, ec%ipa să se deplase$e pe "os, în grupe mici de cte două-trei persoane. in momentul sosirii la locul perc%e$iţiei se vor lua măsurile necesare de pa$ă (#locarea căilor de acces şi de comunicare din eterior) şi de o#servare asupra geamurilor şi a altor locuri, prin care cel ce va fi perc%e$iţionat poate înlătura o#iectele ce- compromit, înainte de a admite intrarea ec%ipei în încăpere. 'ractica cunoaşte nu puţine ca$uri, cnd, presimţind sosirea organului de urmărire penală, persoanele ce urmea$ă a fi perc%e$iţionate aruncă prin geamuri o#iectele (armele, instrumentele) care demască activitatea lor infracţională. 'ătrunderea în încăpere nu tre#uie să se efectue$e cu într$iere, în mod o#işnuit, organul su# a cărui conducere se află ec%ipa, sună sau #ate în uşă, cernd desc%iderea acesteia. acă datele privind personalitatea perc%e$iţionatului inspiră suspiciuni că la cerinţa organului "udiciar el nu va desc%ide uşa, atunci în această operaţie se vor coopta persoane (un vecin, un repre$entant al administraţiei comunale, primăriei, serviciului administrativ de asigurare, serviciului medical ş.a.) care vor cere desc%iderea uşii su# pretete, ce, de o#icei, nu tre$esc nelinişte.
&2()* De%f.1ura,i a$ti'it.,ile etapei #e lu$ru a per$8e/i,iei 4n 4n$.peri 4a fa$a a doua ec%ipa desfăşoară căutarea sistematică a o#iectelor în toate locurile de ascundere posi#ile. într-o locuinţă (casă la sol sau apartament cu mai multe odăi la #loc) cercetarea va începe cu încăperea de la intrare (antreu, %ol), continund cu cele ce urmea$ă şi terminnd cu podul, terasa, dependinţele ş.a. 'e parcursul activităţii de căutare se vor folosi procedeele tactice de cercetare circulară, care se aplică la cercetarea la faţa locului, dar, de su#liniat, ca în cadrul perc%e$iţiei încăperilor acestea se reali$ea$ă doar su# varianta sa concentrică, pornindu-se spre dreapta sau stnga de la intrare, de-a lungul pereţilor, şi apoi, va continua pe spirală, spre centrul încăperii. 5espectarea acestei reguli tactice asigură eaminarea succesivă a o#iectelor de construcţie (pereţii, duşumeaua, tavanul), a mo#ilierului şi a tot felul de instalaţii te%nicosanitare, a fiecărui o#iect casnic, care, eventual, putea fi folosit ca ascun$ătoare. 4a descoperirea
ascun$ătorilor se va aplica întreaga gamă de metode şi mi"loace te%nice criminalistice aflate în dotarea organelor de urmărire penală. 'rintre acestea pe prim-plan se situea$ă metoda de o#servare, metoda de măsurare, metoda de palpare, metoda de comparare şi modelare etc. 0stfel, eaminarea vi$uală a o#iectelor de construcţie poate conduce la depistrea unor indici specifici lucrărilor de amena"are a ascun$ătorilor (aspectul deose#it după culoarea şi prospeţimea tencuielii, vopselei sau tapetele de pe anumite sectoare, lipsa uniformităţii de amplasare a scndurilor de parc%et şi a depunerilor de praf dintre ele, aşe$area ne"ustificată logic a unor o#iecte ş.a.). 'rin măsurare se pot sta#ili elementele de asimetrie şi neconcordanţă dintre dimensiunile eterioare şi interioare ale pereţilor şi o#iectelor de mo#ilă (dulapuri, sertare, lă$i), precum şi dintre greutatea şi volumul unor vase înc%ise. &etoda de palpare se pre$intă aici în trei variante7 a) palparea propriu-$isă a o#iectelor de mo#ilă tapisate, a vestimentaţiei, len"eriei şi încălţămintei8 #) palparea sonoră care constă în depistarea prin ciocănire a sunetului specific (înfundat) locurilor deşerte în pereţi şi în alte o#iecte de construcţie8 c) palparea cu sonde metalice în grăme$i şi saci cu cereale, în saltele, în sol afnat ş.a. 'osi#ilităţi nelimitate de ascundere repre$intă o#iectele din interiorul încăperilor7 rafturile de cărţi, aparatele electrocasnice (frigiderul, maşina de spălat, aparatul de radio, televi$orul), o#iectele fiate pe pereţi (ta#louri, %ărţi, covoare), unde sau în spatele cărora pot fi dosite documente, fotografii şi alte o#iecte plate. rept mi"loace de camuflare a o#iectelor de volum mic (#i"uterii, arme etc.) pot servi vasele de #ucătărie, recipientele de re$erve alimentare. 'erc%e$iţia la locul de muncă al persoanei cercetate se efectuea$ă, de regulă, concomitent cu perc%e$iţia la domiciliu sau imediat după finali$area acesteia. 4a perc%e$iţionare se procedea$ă în două situaţii7 în ca$ul în care infractorul a profitat de situaţia de serviciu sau dacă eistă date că acolo se află o#iecte, valori sau înscrisuri ce pot contri#ui la determinarea împre"urărilor cau$ei. in perspectivă tactică, perc%e$iţia la locul de muncă nu se deose#eşte de cea domiciliară. 'ro#lema cu care se confruntă organul de cercetare sosit la locul perc%e$iţiei re$idă în delimitarea precisă a locului în care persoana îşi desfăşoară activitatea. e acest moment incipient depinde orientarea activităţii de căutare în spaţiu şi, în consecinţă, re$ultatele perc%e$iţiei. *otodată limitele locului supus perc%e$iţiei nu tre#uie să depăşească locurile unde persoana respectivă are acces aproape în eclusivitate în legătură cu activitatea sa profesională. Bn manager poate avea acces în mai multe încăperi ale unităţii de producţie, însă perc%e$iţionată poate fi doar încăperea (#iroul, la#oratorul), care, practic, se află su# stăpnirea sa. 'entru a nu pertru#a activitatea unităţii în care activea$ă persoana perc%e$iţionată, dar şi în vederea evitării unui prisos de interpretări, de care, de o#icei, se #ucură această activitate, este indicat, ca perc%e$iţia la locul de muncă să se desfăşoare în afara orelor de lucru.W ;#iectele descoperite pe parcursul perc%e$iţiei încăperilor, indiferent de destinaţia lor, tre#uie să fie imediat pre$entate persoanei perc%e$iţionate (sau persoanei c%emate să participe în locul acesteia), martorilor asistenţi şi celorlalte persoane participante. 6 'ersoanei perc%e$iţionate (sau repre$entantului ei) i se va cere eplicaţii asupra provenienţei lucrurilor găsite şi semnarea lor. 0ceastă măsură tactică pre$intă importanţă din două considerente7 va face imposi#ilă contestarea ulterioară a celui perc%e$iţionat cu privire la identitatea şi provenienţa o#iectelor respective şi, după cum s-a menţionat, va preîntmpina aprecierile denaturate asupra re$ultatelor perc%e$iţiei, de suspiciunile şi reclamaţiile nepotrivite.
&2 (3* E%tima,i an%am+lul #e pr0$e#ee 1i mi>l0a$e te8ni$0 G $riminali%ti$e f0l0%ite 4n pr0$e%ul #e $.utare a 0+ie$tel0r a%$un%e 4n #i'er%e me#ii 1i %pa,ii C0mpara,ie #e la && 1i &2 1i a$e%ta 'a fi r.%pun%ul la &2
'ractica organelor de urmărire penală demonstrea$ă că aplicarea mi"loacelor te%nice criminalistice la cercetarea locului (per$8e/itie)faptei constituie unul din factorii ce înlesnesc esenţial eficacitatea acestei activităţi. Btili$area "udicioasă a te%nicii din dotarea organelor de urmărire amplifică percepti#ilitatea urmelor infracţiunii şi a altor mi"loace materiale de pro#ă, asigurnd, în consecinţă, eficienţa activităţii de cercetare. 4ocul faptei conservă o seamă de modificări latente cunoscute în criminalistică su# denumirea de Kurme invi$i#ileK, cum sunt amprentele papilare, create prin depunere sudoripară pe suprafeţe a#sor#ante (%rtie, carton, furnir), petele de snge pe suporturi cromatic omogene cu sngele, microurmele de tetile, de păr, de factori suplimentari ai împuşcăturii etc, a căror cercetare este de neconceput fără punerea lor în evidenţă cu a"utorul mi"loacelor te%nice criminalistice, a dispo$itivelor de iluminare, inclusiv cu radiaţii invi$i#ile, a te%nicilor optice de mărire, a materialelor de revelare şi conservare etc. ituaţia de la faţa locului nu de puţine ori reclamă aplicarea unor mi"loace mai sofisticate pentru depistarea armelor, instrumentelor, a su#stanţelor eplo$ive sau stupefiante ascunse, în special, a detectoarelor de metale, de eplo$ive şi cadavre, a radiodo$imetrelor ş.a. în fine, mi"loacele te%nice criminalistice contri#uie la fiarea o#iectivă a locului faptei şi a re$ultatelor cercetării lui. fera mi"loacelor speciale frecvent aplicate în legătură cu cercetarea la faţa locului cuprinde aparatele de înregistrare fotografică şi fonovideomagnetică, diverse instrumente de măsurare şi repre$entare grafică a locului cercetat. >. "rincipiul utilizării efecti#e a mi*loacelor tenico-ştiinţifice criminalistice.
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr &: Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. Micr""biectele i!'rac$iu!ii
!! (2* Interpreta,i n0,iunea #e mi$r00+ie$t al infra$,iunii 1i fa$e,i 0 $la%ifi$are a a$e%t0ra !& ()* Dem0n%tra,i imp0rtan,a $riminali%ti$. a mi$r00+ie$tel0r infra$,iunii !2(3* In#i$a,i tipul e"perti/ei mi$r00+ie$tel0r 1i f0rmula,i 4ntre+.rile 4n fa,a ei
Subiectul II. r"ce#eele tactice aplicate la au#ierea art"rului.
&! (2* Defini,i n0,iunea 1i $la%ifi$a,i pr0$e#eele ta$ti$e apli$ate la au#ierea mart0rului
Y 2 Or-ani/area a$ti'it.,ii #e a%$ultare a mart0ril0r Ca şi cercetarea la faţa locului, pre$entarea spre recunoaştere, perc%e$iţia şi alte acte de procedură penală, ascultarea martorilor parcurge trei etape7 de organi$are şi pregătire8 de ascultare propriu-$isă şi de consemnare (fiare) a declaraţiilor. 'entru ca pro#a cu martori să contri#uie la sta#ilirea adevărului într-un proces penal, este necesar ca activitatea de ascultare a martorilor, în special, la fa$a de urmărire penală, să se desfăşoare în mod organi$at şi, fireşte, în deplină conformitate cu prevederile legislaţiei procesual-penale în vigoare. ;rgani$area activităţii de ascultare a martorilor cuprinde7 a) sta#ilirea cercului de persoane care ar putea comunica date utile soluţionării cau$ei, succesiunea, timpul şi modul de c%emare a acestora pentru a depune mărturii şi #) pregătirea în vederea audierii unor martori, consideraţi purtători de importante date pro#ante. 'e parcursul întregii perioade de cercetare a faptei, organul "udiciar va fi în permanenţă preocupat de anali$a materialului pro#ant eistent în vederea sta#ilirii situaţiei de fapt, a împre"urărilor, ce urmea$ă a fi dovedite, şi a posi#ilelor surse de pro#ă. 2aminarea materialelor dosarului cau$ei permite organului de cercetare penală să conture$e cercul de persoane care, eventual, posedă informaţii privind fapta şi împre"urările acesteia, pentru ca din el să fie recrutaţi martorii care vor fi ascultaţi. 4a reali$area acestei activităţi dificile de căutare a martorilor, organul de urmărire penală se va #a$a, pe de o parte, pe re$ultatele cercetării la faţa locului, perc%e$iţiei şi ale altor activităţi de urmărire penală, care, în ma"oritatea ca$urilor, în mod o#iectiv semnalea$ă categoriile de persoane în rndul cărora se află martorii, iar, pe de altă parte, pe datele oferite în această privinţă de victimă şi de alte persoane participante la proces. upă delimitarea cercului de persoane care urmea$ă a fi ascultate în calitate de martori, tre#uie să se determine modul şi ordinea în care acestea vor fi c%emate să depună mărturii. 4egea (art.3= a C'') prevede trei modalităţi de c%emare a martorilor7 prin citaţie, telegrafic sau telefonic. 0legerea unei sau altei forme de c%emare a martorului este în funcţie de personalitatea lui, de relaţiile acestuia cu părţile, dar şi cu alţi martori. Cea mai sigură şi mai firească modalitate este citaţia martorilor. acă eistă temerea că citaţia va provoca martorului emoţii negative sau discomfort psi%ic, din considerente de ordin tactic, se poate proceda la c%emarea lui printr-un apel telefonic la serviciu sau la domiciliu ori printr-o citaţie scrisă, dar mai puţin oficială. *re#uie reţinut că alegerea "udicioasă a formei de c%emare a martorului repre$intă primul pas tactic spre un contact psi%ologic adecvat cu martorul. ;rdinea c%emării martorilor, în special, dacă ei sunt mulţi, are, după cum, pe #ună dreptate, se su#linia$ă în literatura criminalistică, adnci implicaţii tactice. 'entru a evita eventualele influenţări asupra declaraţiilor martorilor, este indicat ca aceştia să fie c%emaţi pentru convor#ire, astfel ca să se ecludă posi#ilitatea unui contact îndelungat între ei sau cu părţile în proces. Cu ecepţia ca$urilor în care se preconi$ea$ă pre$entarea pentru recunoaştere a anumitor o#iecte sau persoane, este recomanda#ilă c%emarea succesivă a martorilor, la intervale de timp care ar eclude contactul lor att la sediul organului de urmărire penală, ct şi în afara acestuia. 4a sta#ilirea ordinii c%emării martorilor se va avea în vedere, de asemenea, importanţa informaţiei pe care aceştia o pot comunica. e regulă, martorii care au perceput nemi"locit fapta penală
sau anumite împre"urări ale acesteia, vor fi ascultaţi înaintea celor care posedă informaţii o#ţinute în mod indirect. în ordinea sta#ilită, ascultarea martorilor va fi inclusă în planul general de cercetare. ;#ţinerea unor declaraţii conforme realităţii de la o persoană concretă c%emată în calitate de martor depinde, în mare măsură, de modul în care se face pregătirea ascultării sale. 2ste adevărat că volumul lucrărilor de pregătire în vederea ascultării unui martor diferă, de la ca$ la ca$, fiind în funcţie de particularităţile şi compleitatea cau$ei, de caracterul materialului pro#ant eistent, de natura şi valoarea informaţiei de care acesta dispune. 5ămne însă în afara oricărei discuţii, şi aceasta confirmă imensa practică "udiciară, că efectuarea activităţii date în lipsa unor măsuri de pregătire nu este dect în defavoarea o#ţinerii depo$iţiilor veridice calitative. 'regătirea ascultării martorilor cuprinde7 determinarea împre"urărilor de fapt ce tre#uie clarificate în cadrul ascultării8 acumularea de informaţii cu privire la personalitatea celor c%emaţi să depună mărturii8 de cunoştinţe speciale în situaţia în care o#iectul dialogului ce urmea$ă a avea loc se referă la un domeniu îngust şi mai puţin cunoscut organului "udiciar8 asigurarea condiţiilor necesare #unei disfăsurări disfăsurări a ascultării. înainte de a proceda la audierea unei persoane ca martor, este necesar ca organul de urmărire penală să revadă anumite date din dosarul cau$ei pentru a anticipa modul modul şi împre"urările în care persoana respectivă a luat cunoştinţă de împre"urările faptei. in actele de informare iniţială privind fapta în cau$ă (denunţul (denunţul sau plngerea plngerea victimei, procesul-ver# procesul-ver#al al de cercetare cercetare la faţa locului, materialele materialele pre$entate pre$entate de alte structuri, cum ar fi cele de revi$ie şi control, ale inspectoratelor departamentale ş.a.) anc%etatorul se poate informa dacă persoana a cărei ascultare urmea$ă a contactat nemi"locit cu fapta sau ştie de împre"urările acesteia, de unde, cum şi în ce condiţii a recepţionat informaţia. 0cest moment de pregătire are o importanţă stringentă, deoarece sunt frecvente ca$urile cnd persoanele în faţa cărora au avut loc faptele ce interesea$ă cau$a, din diferite motive, în fel şi c%ip se străduiesc să se sustragă de la depunerea de mărturii. ispunnd de datele respective, organul "udiciar va insista ca martorii oculari să depună mărturii asupra faptelor cunoscute. înainte de a proceda la ascultarea unei persoane concrete ca martor, dar şi pe parcursul convor#irii preliminare, este indicat ca organul de cercetare să o#ţină un minimum de date privind particularităţile psi%ofi$iologice şi trăsăturile de personalitate ale celui ce urmea$ă urmea$ă a fi ascultat. 0cest minim minim cuprinde7 ) starea sănătăţii şi a organelor receptive (vi$uale, auditive), auditive), profesia, cunoştinţele şi interesele predominante, alte date de natura cărora cărora depinde calitatea şi cantitatea perceperii8 6) sfera socială căreia aparţine, vărsta, starea familială, locul de muncă, atitudinea atitudinea şi consideraţia de care care se #ucură #ucură în rndul rndul celor celor din "ur, "ur, antece anteceden dentel telee penale penale,, alte alte caracte caracteris ristic ticii ce contur conturea$ ea$ăă personalitatea şi eventualul mod de comportare comportare a martorului în faţa organului organului de cercetare8 3) specificul relaţiilor cu persoanele participante la proces, eventuala cointeresare cointeresare materială sau morală în re$ultatele cau$ei. in perspectiva pro#lemei în discuţie, importanţa cunoaşterii unor date privind personalitatea martorilor se manifestă pe două planuri7 pe de o parte, în #a$a lor organul "udiciar va sta#ili regimul tactic adecvat trăsăturilor de personalitate proprii celor c%emaţi să depună mărturii, iar, pe de altă parte, astfel de date contri#uie la aprecierea declaraţiilor martorilor la adevărata lor valoare pro#antă, în funcţie de caracteristicile psi%ologice şi morale ale acestora, de relaţiile lor cu alte persoane participante la proces. în ca$ul în care pro#lemele ce tre#uie elucidate sunt specifice unor domenii de activitate necunoscute sau mai puţin cunoscute, este indicat ca organul "udiciar să consulte literatura necesară sau specialiştii respectivi. acă martorul urmea$ă a fi ascultat asupra re$ultatelor unei eperti$e, e de dorit să participe şi epertul. In unele ca$uri înainte de ascultarea martorilor la faţa locului se ia cunoştinţă de anumite procese legate cau$al de fapta avută în cercetare (de condiţiile de muncă, procedeele te%nologice, modul şi mi"loacele de evidenţă financiar-conta#ilă aplicate în sistema respectivă ş.a.). 6 în fine, organi$area audierii necesită, uneori, crearea unor condiţii propice desfăşurării acestei activităţi, pregătirea materialelor necesare pentru lămurirea şi verificarea faptelor sau a elementelor de fapt ce ţin de o#iectul ascultării (fotografii, documente, o#iecte corp-delict etc.) Y ? Ta$ti$a Ta$ti$a a%$ult.rii pr0priu;/i%e a mart0ril0r 'rocedeele tactice, ce constituie tactica ascultării martorilor, după scopul urmărit prin aplicarea lor, se su#divid în trei categorii. 'rima categorie include procedeele tactice destinate creării contactului psi%ologic, acesta pre$entnd unul din principalii factori de care depinde succesul sau insuccesul ascult ascultări ării. i. Catego Categoria ria a dou douaa cuprin cuprinde de proced procedeel eelee menite menite să acorde acorde ma marto rtorilo rilorr a"utor a"utorul ul necesa necesarr la reactivarea memoriei şi reproducerea datelor recepţionate în urma contactului cu fapta sau împre"urările acesteia. în categoria a treia se înscriu procedeele tactice de influenţă psi%ologică în situaţia în care se împune depăşirea mărturiilor false.
Categoriile menţionate se aplică în mod consecutiv în cele trei fa$e în care se desfăşoară ascultarea martorilor7 introductivă, de relatare li#eră şi de primire a răspunsurilor la între#ările adresate martorului de către organul de cercetare. în prima fa$ă organul însărcinat cu ascultarea martorului este o#ligat să sta#ilească identitatea lui, solicitndu-i să-şi declare numele, prenumele, etatea, domiciliul, starea familială, studiile etc. eclaraţiile marto ma rtorul rului ui vor fi verifi verificat catee în #a$a #a$a docum document entelor elor de identita identitate. te. up upăă identi identific ficare are martor martorul ul este încuno încunoştin ştinţat ţat asupra asupra cau$ei cau$ei şi împre împre"ur "urări ărilor lor în legătu legătură ră cu ce este este c%ema c%ematt şă depun depunăă mărtur mărturii ii şi, concomitent, averti$at că este o#ligat să spună adevărul, în ca$ contrar poate fi tras la răspundere, penală pentru depo$iţii de mărturii mincinoase. &omentul final al fa$ei introductive de ascultare presupune sta#ilirea raporturilor martorului cu pricina, precum şi cu persoanele participante la proces (învinuitul, victima), a eventualelor interese materiale sau morale ale acestuia şi a altor împre"urări care pot tre$i suspiciuni referitoare la o#iectivitatea declaraţiilor. 4a această fa$ă de contact cu martorii, organul de cercetare va apela la anumite procedee tactice pentru a asigura crearea contactului psi%ologic psi %ologic necesar o#ţinerii de declaraţii sincere şi complete, dintre care menţionăm7 - primirea la timp şi corectă a martorului, martorului, indiferent dacă el este c%emat c%emat din iniţiativa organului de cercetare sau a fost propus ca martor de învinuit sau victimă. *re#uie de avut în vedere, că aşteptarea de lungă durată, orice formă de tratare necivili$ată, lipsa de atenţie vor tre$i nemulţumirea martorului şi deci sunt în detrimentul contactului psi%ologic8 - forma de manifestare manifestare şi maniera de de comportare a organului de cercetare. 4a crearea contactului psi%ologic contri#uie mult înfăţişarea înfăţişarea şi atitudinea atitudinea serioasă, dar loială şi #inevoitoare #inevoitoare,, a anc%etatoru anc%etatorului lui faţă de martor şi de relatările lui. înainte de a eplica martorului o#iectul cau$ei şi importanţa pe care o pot avea relatările sale, organul "udiciar tre#uie să se pre$inte, declarndu-i familia, gradul şi postul pe care îl ocupă8 - forma în care martorului i se eplică drepturile drepturile şi o#ligaţiile pe pe care le are conform legislaţiei în vigoare, în special, de a nu depune mărturii mincinoase. 0ceastă procedură tre#uie eecutată în mod diferenţiat, în funcţie de calităţile şi eventuala lui po$iţie. acă faţă de martorii de #ună-credinţă şi predispuşi să contri#uie la sta#ilirea adevărului ea va avea un caracter moderat, apoi faţă de cei ce nu inspiră încredere se impune o conştienti$are insistentă asupra normelor respective, în special, a celor ce prevăd răspunderea penală pentru mărturii false sau pentru sustragerea de la o#ligaţia de a pre$enta mărturii (art. ?=-?1 C')8 - discuţia li#eră prin a#ordarea unor pro#leme de natură eterioară o#iectului cau$ei, dar care ţin de activitatea martorului, îndeletnicirile sale profesionale sau casnice. ; atare convor#ire preliminară asigură, după cum s-a menţionat, adaptarea martorului la rolul, condiţiile, dar şi la persoana (persoanele) cu care urmea$ă să converse$e. 0 doua fa$ă - de relatare li#eră - de#utea$ă cu invitaţia martorului de a epune tot ce ştie referitor la fapta sau împre"urările de fapt pentru a căror lămurire a fost c%emat. 5elatarea 5elatarea li#eră li#eră are o deose#ită deose#ită semnificaţie semnificaţie tactică, deoarece deoarece reproducer reproducerea ea evenimentelo evenimentelor, r, acţiunilor şi faptelor într-o altă ordine dect cea în care acestea au fost recepţionate pre$intă anumite dificulităţi, condiţionate de necesitatea restructurării informaţiei ordonate în memorie după o anumită logică. 'rin urmare, relatarea li#eră, oferind martorului posi#ilitatea de a epune faptele în ordinea în care acestea acestea au fost percepute şi stocate stocate în memorie, memorie, contri#uie la armoni$area armoni$area depo$iţiilor depo$iţiilor.. în practică practică sunt frecvente situaţiile în care unele persoane propuse ca martori de părţi, în special de învinuiţi, în fel şi c%ip se esc%ivea$ă de la relatarea li#eră a faptelor, cernd să fie interogaţi. în cele din urmă se constată că aceşti martori se dovedesc a fi mincinoşi. 'rintre alte avanta"e pe care le oferă relatarea li#eră mai menţionăm7 - posi#ilitatea o#servării directe directe a lim#a"ului lim#a"ului martorului, care care îi permite organului de cercetare să sta#ilească anumite particularităţi de ordin psi%ofi$iologic şi de intelectualitate ale martorului8 - reduce reducerea rea la minimum minimum a influe influenţe nţeii organul organului ui de anc%etă anc%etă asupra asupra conţinu conţinutul tului ui de fond a depo$iţiilor martorului, acestuia oferindu-i-se posi#ilitatea să reproducă faptele memorate prin propriile mi"loace intelectual-epresive8 - posi#ilitatea organului organului "udiciar de a o#serva fermitatea şi certitudinea certitudinea cu care martorul pre$intă pre$intă faptele, ceea ce permite a valorifica în mod adecvat declaraţiile lui. 'rocedeele tactice de natură să contri#uie la desfăşurarea cu succes a relatării li#ere sunt următoarele7 a) Creare Creareaa unei unei atmosf atmosfere ere favora favora#il #ilee desfăşu desfăşurăr rării ii epune epunerii. rii. 5elată 5elatăril rilee martor martorulu uluii tre#ui tre#uiee ascultate cu ră#dare, calm şi atent, fără a fi întrerupte. ;rganul de urmărire penală poate interveni, fără a-i
sugera, numai în situaţia în care martorul relatea$ă fapte vădit lipsite de semnificaţie pentru cau$ă, în vederea orientării mărturiilor spre o#iectul cau$ei. #) 0nali$a criminalistică a unor secvenţe din relatările martorului în scopul punerii în evidenţă a eventualelor contra$iceri sau neclarităţi. 0supra unor momente considerate principale sau de importanţă deose#ită, organul de anc%etă poate solicita martorului, fireşte în mod civili$at şi tacticos, anumite preci$ări inclusiv în ceea ce priveşte veridicitatea datelor pre$entate. pre$entate. c) ;#servarea ;#servarea asupra modului modului de comportare comportare a martorului. martorului. 'ractica demonstrea demonstrea$ă $ă că martorii martorii care epun faptele aşa cum au fost recepţionate, sunt siguri şi consecvenţi în relatările lor. acă însă unele fapte sunt tăinuite sau denaturate, în epunere se o#servă mai puţină siguranţă, acestea fiind pre$entate în mod in%i#itiv, neclar şi c%iar confu$. d) 0cordarea de a"utor martorilor care, din diferite motive, nu reuşesc să pre$inte mărturii în mod ordonat, sau întmpină dificultăţi în eprimarea gndurilor. unt frecvente ca$urile cnd martorii, în special, cei al căror nivel de cunoştinţe este redus, fie datorită stării emoţionale, fie datorită posi#ilităţilor leico-epresive limitate sau specificului faptelor ce constituie o#iectul ascultării, nu sunt în stare să reproducă cu certitudine evenimentele şi faptele recepţionate în legătură cu fapta penală săvrşită. e impune deci un a"utor din partea celui ce conduce ascultarea, a"utor care poate avea diverse forme forme77 select selectare areaa uno unorr unităţ unităţii leica leicale le potriv potrivite, ite, reprod reproduce ucerea rea grafică grafică (desenu (desenul, l, sc%iţa sc%iţa)) a faptel faptelor or,, demonstrarea acestora cu a"utorul anumitor o#iecte, fotografii ş.a. în fa$a a treia a ascultării martorilor, denumită de unii autori Kfa$ă (etapă) de interogareK sau de Kascultare diri"atăK, organul "udiciar intervine cu între#ări urmărind clarificarea sau preci$area anumitor aspecte ale declaraţiilor făcute la etapa de relatare li#eră. 4a interogarea martorilor se procedea$ă în două situaţii7 ) cnd martorii de #ună-credinţă pe parcursul relatării li#ere involuntar comunică date du#ioase, incomplete sau contradictorii şi 6) în ca$ul mărturiilor false pre$entate de martorii mincinoşi. în legătură cu declaraţiile martorului de #ună-credinţă, organul de anc%etă poate interveni cu trei genuri genuri de între# între#ări ări77 de completa completare re,, pentru sta#ilirea anumitor fapte sau împre"urări de fapt la care martorul din diverse motive nu s-a referit8 de precizare, urmărindu-se determinarea cu eactitate a unor circumstanţe de loc, de timp, a modului şi împre"urărilor în care s-a activat8 de #erificare, destinate, în ma"oritatea ca$urilor, sta#ilirii surselor din care martorul a o#ţinut informaţiile sau a condiţiilor în care a avut loc recepţionarea acestora. 'entru ca interogarea martorilor de #ună-credinţă să se desfăşoare eficient, este necesar ca între#ările ce urmea$ă a fi adresate lui să s ă corespundă următoarelor cerinţe tactice7 - să fie directe, clare, formulate laconic laconic şi în succesiunea în care s-au desfăşurat relatările li#ere8 - să fie epuse într-un lim#a" lim#a" accesi#il persoanei ascultate, în special, în situaţia în care care o#iectul audierii aparţine sferei de activitate specifice sau mai puţin cunoscute martorului8 - prin conţinutu conţinutull de idei, modul modul de formulare formulare şi adresare, adresare, să nu sugere$e sugere$e anumite anumite răspunsuri, răspunsuri, ştiindu-se faptul că declaraţiile martorilor sunt în funcţie nu numai de natura între#ărilor, dar şi de felul cum sunt adresate, de intonaţia şi gesturile care însoţesc comunicarea acestora8 - între#ările de preci$are este necesar să fie corelate la anumite puncte de reper, forme reale. între#ările din această categorie pot fi însoţite de pre$entarea unor o#iecte în natură, modele, fotografii, sc%iţe etc. e eemplu, KLi se pre$intă fotografia de orientare la locul accidentului de circulaţie în cau$ă, preci$aţi locul unde a fost tamponată victimaJK victimaJK 'ro#leme deose#ite ridică fa$a de interogare a martorilor de rea-credinţă, a persoanelor care din prima fa$ă sau pe parcursul relatării li#ere şi-au demonstrat demonstrat nesinceritatea sau tendinţa de a denatura faptele. 'ersoanele care depun mărturii mincinoase se cuvine a fi trase la răspundere penală conform legislaţiei în vigoare, dar deoarece preocupările prioritare ale organelor de cercetare sunt legate de fiecare dată de sta#ilirea adevărului se impune o altă soluţie -depăşirea atitudinii iresponsa#ile a martorilor de rea-credinţă şi o#ţinerea de mărturii conforme realităţii. 2vident că penali$area martorilor conduce la pierderea acestora şi, prin urmare, nu este este dect în defavoarea clarificării cau$ei. in perspectiva tacticii criminalistice, ascultarea martorilor tentaţi să depună mărturii mincinoase presupune, pe de o parte, sta#ilirea motivelor care determină persoana respectivă să se situe$e pe po$iţii mincinoase, iar, pe de altă parte, conducerea ascultării într-o astfel de manieră, înct să se a"ungă la determinarea acestora să a#andone$e atitudinea iresponsa#ilă şi să pre$inte o#iectiv faptele percepute. 'otrivit ma"orităţii lucrărilor consacrate tacticii criminalistice, eistă patru categorii de factori care determină martorii să ascundă sau să denature$e adevărul. ) Cointeresare Cointeresareaa materială sau morală morală în re$ultatul re$ultatul cau$ei cau$ei datorită raportului raportului de legătură legătură cu învinuitul, victima sau altă parte în proces7 rudenie, #ună sau rea vecinătate, colegialitate de serviciu sau de studii, rivalitate, duşmănie, înrăire, invidie ş.a.8
6) entimentul de frică inspirat de monstruo$itatea celor implicaţi în proces sau datorită presiunilor directe eercitate de către persoanele cointeresate (rude, prieteni, complici etc). e multe ori martorii sau mem#rii familiei lor sunt intimidaţi prin diverse ameninţări de ră$#unare8 3) entimentul de inoportunitate a o#ligaţiilor împovărătoare de martor, tendinţa de a evita eventualele c%emări repetate în faţa organului de anc%etă şi în instanţa de "udecată8 :) 0titudinea persoanelor cu antecedente penale faţă de organul de urmărire penală, faţă de "ustiţie în genere, determinată de relaţiile avute cu acestea anterior8 atele privind personalitatea martorului do#ndite pnă la procesul de ascultare, coro#orate cu cele o#ţinute pe parcursul fa$elor iniţiale ale audierii, inclusiv, cea introductivă şi de relatare li#eră, oferă organului de anc%etă posi#ilitatea de a de$vălui cu certitudine adevăratele motive care determină martorii să depună mărturii mincinoase şi să procede$e în continuare la un interogatoriu în cunoştinţă de cau$ă. 'e această cale martorilor le vor fi adresate între#ări prin a căror conţinut, în mod direct sau indirect ei vor fi conştienti$aţi că organul de anc%etă cunoaşte motivele care îi fac să ascundă sau să denature$e faptele. 0cest prim procedeu tactic adeseori este suficient pentru ca martorii să a#andone$e po$iţia nesinceră şi să depună mărturii conforme realităţii. acă în urma aplicării procedeului tactic menţionat nu s-a o#ţinut re$ultatul scontat, martorul continund să rămnă pe po$iţie de rea-credinţă, se recomandă să se procede$e la demascarea caracterului mincinos al depo$iţiilor, procedeu care presupune adresarea într-o ordine #ine gndită a unei serii de între#ări cu privire la anumite aspecte de loc sau de timp, la modul de operare şi la mi"loacele aplicate. &artorului i se poate cere descrierea semnalmentelor persoanelor participante, a anumitor o#iecte şi a am#ianţei de la locul faptei. 0cest procedeul tactic se "ustifică, îndeose#i, atunci cnd se depun mărturii ticluite ori martorii înaintaţi de învinuit, încearcă să confirme ali#iul făptuitorului. 5e$umnd, su#liniem că martorilor li se pot pre$enta pro#e care demonstrea$ă cu certitudine că evenimentele, faptele şi împre"urările ce constituie o#iectul audierii sunt cu totul sau parţial de altă natură dect cum acestea au fost epuse. acă martorului concomitent cu pre$entarea pro#elor, li se va aminti cu voce fermă o#ligaţia sa de a spune adevărul, dar şi despre răspunderea penală la care riscă continund să susţină minciuna, acest procedeu tactic, în multe ca$uri va influenţa decisiv comportarea lui ulterioară. Btili$area procedeului tactic în discuţie poate contri#ui la o#ţinerea re$ultatelor scontate în ca$ul în care se va ţine cont de următoarele condiţii7 pro#ele pre$entate să fie incontesta#ile, iar pre$entarea lor să se efectue$e într-o modalitate conformă personalităţii celui audiat, de$voltării psi%ice şi nivelului de pregătire ale acestuia.
&& ()* Anali/a,i etapele pr0$e%ului #e au#iere a mart0rului 1i in#i$a,i pr0$e#eele f0l0%ite la animarea mem0riei a$e%tuia9 #ar 1i pentru #ema%$area #e$lara,iil0r fal%e
&2 (3* Pr0ie$ta,i un plan #e a%$ultare a mart0ril0r9 un#e %. fie in#i$at $er$ul #e per%0ane9 $e p0t fi au#iate 4n $alitate #e mart0ri9 0r#inea #e a%$ultare 1i 0+ie$ti'ele a%$ult.rii 4n urm.t0area %itua,ie5 6Pe #ata #e &? aprilie &:: la 0rele ::9 pe terit0riul /0nei #e 0#i8n. 6Valea M0ril0r a f0%t #epi%tat $a#a'rul $etSer-8ee' an!H9 $u multiple le/iuni $0rp0rale9 $au/ate $u un 0+ie$t a%$u,it 7n +u/unarul %a$0ului $u $are era 4m+r.$at. 'i$tima a f0%t #epi%tat +uletinul #e i#entitate pe numele $etSer-8ee'9 un#e era in#i$at. a#re%a munC8i1in.u9 %trBelin%$8i9 !H ap!: 1i 0 le-itima,ie #e $0la+0rat0r al a#mini%tra,iei /0nei #e 0#i8n. 6Valea M0ril0r9 pe numele $etSer-8ee' BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 >
? @
? > 6+ 6= > 6 6? > 3@
ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
TEST nr &!
APROB
Şeful Departamentului___________
Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. rmele mecanoscopice !! (2* Defini,i n0,iunea 1i $la%ifi$area urmel0r me$an0%$0pi$e Brmele mecanice reproduc construcţia eterioară a o#iectelor-corpuri solide. în criminalistică acestea sunt divi$ate în urme de instrumente (unelte) şi urme ale mi"loacelor de transport. 'otrivit nivelului de modificare a suportului, urmele infracţiunii se împart în7 de adâncime, de suprafaţă şi periferice. Brmele de adncime se pre$intă în formă de modificări esenţiale de profun$ime a o#iectului primitor în locul unde acesta a venit în contact cu cel creator.
!& ()* Anali/a,i inf0rma,ia $e tre+uie in$lu%. 4n pr0$e%ul;'er+al 4n %itua,ia $er$et.rii la fa,a l0$ului a urmel0r l.%ate #e pneurile unui mi>l0$ #e tran%p0rt Ca o#iecte creatoare de urme su# aspect criminalistic, mi"loacele de transport se pre$intă su# trei categorii7 cele autopropulsate sau acţionate mecanic, cele de tracţiune animală şi cele acţionate manual 'rima se pre$intă in mai multe varietăţi, inclu$nd camioanele, auto#u$ele şi trolei#u$ele, tractoarele, autoturismele şi motocicletele. intre mi"loacele de transport cu tracţiune animală prevalea$ă căruţele şi săniile, iar din cele acţionate prin eforturile fi$ice ale omului o răspndire vastă au #icicletele. In ca$ul unui accident de circulaţie, ca şi in cel al folosirii mi"loacelor de transport la săvrşirea unei infracţiuni, acestea pot forma urme de mare valoare criminalistică. 4a faţa locului pot apărea urme-formă, care reproduc construcţia eterioară a părţii de contact, precum şi urmematerie su# formă de resturi de o#iecte sau su#stanţe. n funcţie de natura suprafeţei pe care se circulă, se pot crea urme de adncime şi de suprafaţă, statice şi dinamice, de stratificare şi de destratificare. Brmele create de roţile mi"loacelor de transport vor fi de natură statică In ca$ul rulării normale a acestora şi dinamice dacă s-a frnat. Brmele tălpilor de sănii, fireşte, sunt dinamice. &i"loacele de transport creea$ă urme şi, concomitent, pot figura ca o#iecte purtătoare de urme. 0stfel, in ca$ul unei lovituri sau tamponări, pe unităţile de transport se pot crea urme-formă de lovire7 adncituri, rupturi, precum şi urme-materie su# formă de resturi de su#stanţe7 ulei, #en$ină, pelicule de vopsea, fi#re de îm#răcăminte, pete de snge etc. In soluţionarea cau$elor penale, in special a accidentelor de circulaţie, urmele aparţinnd mi"loacelor de transport "oacă un rol decisiv, in ma"oritatea ca$urilor, asigurnd, pe de o parte, clarificarea împre"urărilor in care s-a dinami$at accidentul In cau$ă, pe de alta, sta#ilirea mi"loacelor de transport dispărute de la locul faptei. 0stfel, eaminarea urmelor de frnare, a celor purtate de mi"loacele de transport sau create pe suprafaţa ori in profun$imea altor o#iecte,
inclusiv pe corpul victimei, conduce la determinarea locului de ciocnire a mi"loacelor de transport, direcţiei şi vite$ei de deplasare, a modului de comportare a persoanelor participante, stopării prin frnare a ve%iculului şi a altor date necesare determinării mecanismului unui accident. *otodată, fiind determinată o#iectiv pe #a$a urmelor de frnare, vite$a de circulaţie indică in mod direct încălcările regulilor de circulaţie, repre$intă elementul determinant privind constatarea prin calcule matematice a faptului dacă şoferul a avut posi#ilitate de a evita accidentul prin modalităţi şi acţiuni profesionale. 'ractica demonstrea$ă că unii şoferi se sustrag de la locul faptei in speranţa că astfel nu-şi vor asuma responsa#ilitatea. In atare situaţii, ca şi în ca$ul folosirii mi"loacelor de transport pentru săvrşirea unor infracţiuni, urmele mi"loacelor de transport sunt indicii de #a$ă în vederea organi$ării activităţii de căutare şi urmărire operativă. &enţionăm in acest contet că în ipote$a posi#ilităţilor de deplasare a şoferului, de a alege şi sc%im#a direcţia, de a produce modificări în eteriorul mi"loacelor de transport, căutarea ve%iculului dispărut de la locul faptei constituie o pro#lemă deose#it de dificilă. 5euşita re$olvare e în funcţie de nivelul utili$ării informaţiilor pe care le furni$ea$ă urmele de la faţa locului. 'rin studiul urmelor create de roţi se pot depista caracteristici de grup ca7 numărul şi distanţa dintre roţi, numărul roţilor pe o osie, lăţimea şi circumferinţa roţilor8 configuraţia desenului antiderapant. 'e #a$a elementelor în cau$ă se poate determina tipul mi"locului de transport, acesta contri#uind esenţial la căutarea celui implicat. *ot în scopul dat se folosesc urmele su# formă de o#iecte sau resturi de o#iecte provenite de la mi"loacele de transport sau de la încărcăturile acestora. 4a locul accidentului se pot găsi părţi din caroseria mi"locului de transport, cio#uri de sticlă de la faruri sau geamuri sparte, #ucăţi de metal, o#iecte transportate etc, cercetarea cărora contri#uie la sta#ilirea mi"locului de transport. espre tipul mi"locului de transport pro#ea$ă, prin dimensiuni, formă şi dislocare in raport cu suprafaţa solului, urmele #arei de protecţie, ale farurilor, capotei şi ale altor părţi ale caroseriei pe corpul uman şi pe diferite alte o#iecte materiale cu care acestea au venit in contact. 'e lngă caracteristici generale, urmele mi"loacelor de transport pot furni$a indicii cu caracter individual. 0cestea se referă în primul rnd la urmele de roţi şi sănii, care provin din utili$area mi"loacelor de transport şi se pre$intă su# formă de elemente de u$ură7 rupturi, ştir#iri, perforări. Brmele su# formă de cio#uri de sticlă, #ucăţi de lemn, masă plastică sau metal, desprinse de la mi"locul de transport in procesul accidentului, pot conduce la identificarea acestora prin reproducerea întregului după pă rţile componente. &i"loacele de transport cu tracţiune animală şi acţionate manual, roţile cărora sunt acoperite cu pneuri, creea$ă urme asemănătoare după valoarea lor criminalistică celor ale autove%iculelor. Căruţele (cărucioarele) cu roţi de lemn îm#răcate în şine metalice, în condiţii favora#ile de sol, creea$ă urme in care se reproduc7 dimensiunile şinei, forma şi distanţa dintre cuiele de fiare a şinei pe o#adă, toate repre$entnd elemente caracteristice utile identificării criminalistice. ăniile creea$ă urme de frecare prin alunecarea tălpigilor pe $ăpadă, in care se reproduc dimensiunile, forma suprafeţelor de contact a acestora şi distanţa dintre ele. Brmele mi"loacelor de transport cu tracţiune animală şi cele acţionate manual sunt însoţite respectiv de crearea urmelor de om şi animale. 'osi#ilităţile oferite de cercetarea urmelor de picioare umane sunt cunoscute. Brmele animalelor indică specia şi numărul animalelor, direcţia de circulaţie, vite$a de deplasare, tn ca$urile cnd in urme sunt vădit imprimate elemente caracteristice individuale (crăpături ale copitei, ştir#iri, particularităţi de formă, dimensiuni şi u$ură a potcoavelor), devine posi#ilă identificarea animalelor. escoperirea, fiarea şi ridicarea urmelor mi"loacelor de transport se reali$ea$ă în cadrul cercetării la faţa locului prin aplicarea metodelor şi mi"loacelor te%nico-ştiinţifice de care dispun organele de cercetare şi urmărire penală şi care sunt aplicate la cercetarea altor urme ale infracţiunii. &i"locul esenţial de descoperire a acestora este cercetarea locului faptei, care poate pre$enta două situaţii determinate în ceea ce priveşte cercetarea urmelor. 'rima constituie ca$urile unor accidente rutiere cnd mi"loacele de transport au rămas la faţa locului. în atare situaţii, interesea$ă urmele ce pot confirma conduita participanţilor la accident. e va insista, în special,
asupra urmelor de frnare şi de derapare, a celor de sol şi a o#iectelor că$ute de pe mi"locul de transport in locul loviturii sau trrii "ertfei, precum şi a altor urme, cum ar fi deteriorările mi"locului de transport, care pot conduce la determinarea pricinii şi mecanismului accidentului în cau$ă. 9iarea în aşa ca$ impune efectuarea acţiunilor de măsurare a urmelor în raport cu elementele traseului de circulaţie, cu mi"locul de transport, cu cadavrul şi cu alte o#iecte cu care autove%iculul a venit în contact. atele o#ţinute se consemnea$ă în procesul-ver#al şi în planul-sc%iţă desenat la faţa locului. Concomitent acţiunilor de măsurare, urmele semnalate se vor fotografia după regulile de fotografiere a locului faptei, aplicndu-se pe larg metodele fotografice cunoscute, în special, cea fotometrică. 0 doua situaţie se referă la ca$urile cnd mi"locul de transport a dispărut de la locul accidentului sau a unei fapte penale pentru săvrşirea căreia acesta a fost folosit. Li$avi de urmele menţionate anterior situaţia dată impune căutarea şi cercetarea urmelor care ar putea contri#ui la urmărirea mi"locului de transport dispărut sau folosit de infractor şi, în cele din urmă, la identificarea lui. 0tt urmele-formă, ct şi cele resturi de materie se vor descrie detaliat in procesul-ver#al ca ulterior să fie fotografiate şi ridicate prin mularea celor de adncime şi transferarea celor de suprafaţă, folosin-du-se materialele aplicate urmelor de picioare. .3.(1) C0n#u$.t0rul aut0m0+ilului #e mar$. BM 2&: $u num.rul #e 4nmatri$ulare K ID 222 ID0-a9 4n$er$=n# %. e'ite tamp0narea piet0nului DBu-a a 'irat +ru%$ %pre #reapta9 #rept urmare tamp0n=n#u;%e #e un $0pa$ #in f=1ia f0re%tier. a#ia$ent. p.r,ii $ar0%a+ile Cu t0ate a$e%tea9 piet0nul a f0%t tamp0nat #e partea lateral. a $ar0%eriei 1i a #e$e#at %u+it Speriat #e $ele 4nt=mplate ID0-a a p.r.%it l0$ul a$$i#entului rutier9 #ar pe%te 2 0re a f0%t re,inut La fa,a l0$ului au f0%t #epi%tate5 !* pe tulpina $0pa$ului G urme #e '0p%ea #e $ul0are al+.9 a%em.n.t0are $elei $u $are e%te '0p%it aut0m0+ilul +.nuitului ID0-a &* urme %u+ f0rm. #e fra-mente #e %ti$l. a%em.n.t0are $el0r #e la p0rtierile aut0m0+ilui impli$at 4n a$$i#ent 2* urme %u+ f0rm. #e materie +i0l0-i$. a%em.n.t0are $u ,e%uturile m0i ale /0nei $raniene Determina,i 'ariet.,ile #e e"perti/e $e %unt ne$e%are pentru %ta+ilirea 4mpre>ur.ril0r a$$i#entului 1i 'in0'.,iei $0n#u$.t0rului ID0-a F0rmula,i 4ntre+.rile la $are urmea/. %. r.%pun#. e"per,ii 4n $a#rul a$e%t0r e"perti/e
Subiectul II. Cercetarea crii!alistică a ""rului &! (2* Defini,i n0,iunea #e 0m0r 1i $ir$um%tan,ele $e urmea/. a fi %ta+ilite 4n
$a/ul in'e%ti-.rii 0m0rului && ()*Di%tin-e,i %itua,iile #e urm.rire penal. 4n $a/ul 0m0rului 1i $0n%e$uti'itatea a$,iunil0r #e urm.rire penal. reali/ate 4n fie$are #in a$e%te %itua,ii &2 (3* E%tima,i r0lul $ir$um%tan,el0r ne-ati'e (4mpre>ur.ril0r $0ntr0'er%ate* 4n $a/ul 4n%$en.rii unei %inu$i#eri prin 4mpu1$are $u pi%t0lul KMaar0' BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte Barem #e n0tare
= ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr && Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. Mi,l"acele şi et"#ele te*!ic") ştii!$i'ice crii!alistice.
!!(2* Defini,i n0,iunea 1i $la%ifi$a,i mi>l0a$ele te8ni$0;$riminali%ti$e f0l0%ite 4n $a#rul $0le$t.rii materialel0r #e pr0+. !&()* Tre$e,i 4n re'i%t. prin$ipalele mi>l0a$e $riminali%ti$e #e #e%$0perire9 fi"are 1i ri#i$are a urmel0r infra$,iunii !2 (3* E%tima,i met0#ele te8ni$0;1tiin,ifi$e fre$'ent apli$ate 4n $a#rul e"perti/.rii materialel0r #e pr0+.
Subiectul II. Met"#ica crii!alistică.
&!(2* E"pune,i n0,iunea9 %i%temul 1i 0+ie$tul #e %tu#iu al met0#i$ii $riminali%ti$e &&()*E'i#en,ia,i %ar$inile 1i prin$ipiile pe $are %e +a/ea/. met0#i$a $riminali%ti$. &2(3* E'alua,i elementele %tru$turale ale met0#i$ii $riminali%ti$e parti$ulare $e ,ine #e $er$etarea infra$,iunil0r #e >af BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? >
1 ? @
6 > ? > 6+ 6= > 6 6? > 3@
ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr &2 Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I.reze!tarea spre recu!"aştere a ca#arului.
!!(2* I#enti#i$a,i -enurile #e i#entifi$are %pre re$un0a1tere 1i apre$ia,i f0rmele pr0$e%uale 1i e"trapr0$e%uale #e re$un0a1tere a $a#a'rului
acă moartea victimei a survenit în urma unui act de omor, pre$entarea cadavrului spre recunoaştere este neapărat să se efectue$e la etapa iniţială a anc%etei, deoarece, după cum demonstrea$ă practica cercetării acestei categorii de infracţiuni, recunoaşterea lui constituie punctul de plecare al întregii activităţi de cercetare 're$entarea spre recunoaştere a cadavrelor neidentificate se efectuea$ă la locul unde acestea sunt descoperite, în morgă sau la alte servicii medico-legale. în toate situaţiile însă organul de cercetare va avea o#ligaţia să cree$e condiţii favora#ile pentru ca cel c%emat să facă recunoaşterea să poată percepe semnalmentele ce constituie aspectul eterior al cadavrului. 're$entarea spre recunoaştere a cadavrului se efectuea$ă conform regulilor generale prevă$ute asupra acestei activităţi procedurale, cu ecepţia impusă de natura o#iectului de recunoaştere, potrivit căreia cadavrul nu se pre$intă în grup. &odul în care s-a desfăşurat pre$entarea spre recunoaştere şi re$ultatele o#ţinute se consemnea$ă, după cum s-a semnalat, în procesul-ver#al care are valoarea de mi"loc de pro#ă.
!&()* Determina,i per%0anele9 $e p0t fi $8emate %. re$un0a%$. $a#a'rul ne$un0%$ut 1i m.%urile pre-.tit0are ne$e%are a fi reali/ate 4n a$e%t %en% 4a început cadavrul se arată persoanelor pre$ente la locul faptei, celor domiciliate în apropierea acestui loc, repre$entanţilor administraţiei (organelor puterii locale, ale unităţilor economice şi de deservire socială ş.a.), precum şi altor persoane care manifestă dorinţa de a contri#ui la identificarea lui. 0ceastă formă de pre$entare spre recunoaştere are un caracter etraprocesual şi urmăreşte un du#lu scop7 o#ţinerea informaţiei referitoare la identitatea cadavrului şi determinarea persoanelor cărora el poate fi pre$entat spre recunoaştere în accepţiunea procesuală a acestei activităţi. 0celaşi scop se urmăreşte şi în ca$ul pre$entării cadavrului spre recunoaştere prin înfăţişarea imaginii lui prin intermediul mi"loacelor de informare în masă, în special, al televi$iunii.
u#iecţii recunoaşterii propriu-$ise a cadavrelor se aleg din rndul celor care au declarat anterior, sau cnd au fost c%emaţi în faţa organului de urmărire penală, reclamă despariţia persoanei.
!2(3* Ar-umenta,i p0%i+ilitatea 1i pr0$e#ura pre/ent.rii %pre re$un0a1tere 4n %itua,ia9 4n $are au f0%t #epi%tate urm.t0arele p.r,i $0mp0nente ale unui $a#a'ru #e/mem+rat5 mem+rele inferi0are9 m4na #reapt.9 $raniul 5ecunoaşterea repre$intă principala modalitate de identificare a cadavrelor persoanelor omorte sau decedate în urma diverselor accidente şi calamităţi naturale. acă moartea victimei a survenit în urma unui act de omor, pre$entarea cadavrului spre recunoaştere este neapărat să se efectue$e la etapa iniţială a anc%etei, deoarece, după cum demonstrea$ă practica cercetării acestei categorii de infracţiuni, recunoaşterea lui constituie punctul de plecare al întregii activităţi de cercetare. eşi pre$entarea spre recunoaştere a cadavrelor s-ar părea că nu este o pro#lemă dificilă, #una desfăşurare a ei impune organului de cercetare respectarea anumitor reguli organi$atorice şi de tactică criminalistică. 'entru a diminua pericolul unei false identificări, este indicat ca înainte de toate, cadavrul să fie supus tratării medicale cu scopul reconstituirii aspectului eterior şi a epresiei feţei, adică să se o#ţină ca înfăţişarea acestuia, pe ct e posi#il, să fie, ct mai apropiată de cea avută în viaţă. ificultăţile ce pot apărea la recunoaşterea cadavrelor pot fi condiţionate, pe de o parte, de sc%im#ările fi$iologice ce survin după moartea persoanei (atrnarea muşc%ilor faciali, deformarea trăsăturilor eterioare, dispariţia epresiei fetei ş.a.) care, din momentul declanşării procesului de putrefacţie, înstrăinea$ă tot mai mult aspectul cadavrului iar, pe de altă parte, de starea psi%ică şi emoţională tensionată a celui c%emat să recunoască, mai cu seamă dacă cadavrul este mutilat, de$mem#rat sau intrat în putrefacţie. *ratarea cadavrului, - operaţie premergătoare pre$entării spre recunoaştere - cunoscută în teoria şi practica criminalistică su# denumirea de Ktualetarea cadavruluiK, cuprinde curăţarea şi esteti$area lui (spălarea, pieptănarea, pudrarea, înroşirea #u$elor şi a o#ra"ilor), iar în ca$urile cadavrelor degradate sau grav afectate -restaurarea acestora (refacerea unor ţesuturi, înlocuirea organelor lipsă cu prote$e ş.a.) 're$entarea spre recunoaştere a cadavrelor neidentificate se efectuea$ă la locul unde acestea sunt descoperite, în morgă sau la alte servicii medico-legale. în toate situaţiile însă organul de cercetare va avea o#ligaţia să cree$e condiţii favora#ile pentru ca cel c%emat să facă recunoaşterea să poată percepe semnalmentele ce constituie aspectul eterior al cadavrului. 4a început cadavrul se arată persoanelor pre$ente la locul faptei, celor domiciliate în apropierea acestui loc, repre$entanţilor administraţiei (organelor puterii locale, ale unităţilor economice şi de deservire socială ş.a.), precum şi altor persoane care manifestă dorinţa de a contri#ui la identificarea lui. 0ceastă formă de pre$entare spre recunoaştere are un caracter etraprocesual şi urmăreşte un du#lu scop7 o#ţinerea informaţiei referitoare la identitatea cadavrului şi determinarea persoanelor cărora el poate fi pre$entat spre recunoaştere în accepţiunea procesuală a acestei activităţi. 0celaşi scop se urmăreşte şi în ca$ul pre$entării cadavrului spre recunoaştere prin înfăţişarea imaginii lui prin intermediul mi"loacelor de informare în masă, în special, al televi$iunii. u#iecţii recunoaşterii propriu-$ise a cadavrelor se aleg din rndul celor care au declarat anterior, sau cnd au fost c%emaţi în faţa organului de urmărire penală, reclamă despariţia persoanei.
're$entarea spre recunoaştere a cadavrului se efectuea$ă conform regulilor generale prevă$ute asupra acestei activităţi procedurale, cu ecepţia impusă de natura o#iectului de recunoaştere, potrivit căreia cadavrul nu se pre$intă în grup. in perspectivă tactică, este indicat ca persoanelor apropiate cadavrul să le fie pre$entat de$#răcat pentru ca să poată specifica semnele particulare intime despre care au cunoştinţă şi, amănunţit le-au descris la ascultarea preliminară. ;#iectele de îm#răcăminte şi cele purtate (#aston, oc%elari, um#relă, #i"uterii etc.) se pre$intă separat, cu respectarea regulilor de pre$entare spre identificare a lucrurilor. &odul în care s-a desfăşurat pre$entarea spre recunoaştere şi re$ultatele o#ţinute se consemnea$ă, după cum s-a semnalat, în procesul-ver#al care are valoarea de mi"loc de pro#ă. în ca$ul în care cadavrul n-a fost recunoscut şi va fi în%umat, pentru a asigura posi#ilitatea aplicării altor modalităţi de sta#ilire a identităţii, se va proceda la fiarea caracteristicilor sale morfologice7 descrierea semnalmentelor pe fişele - standard de evidenţă criminalistică, amprentarea desenelor papilare, fotografierea după regulile fotografiei operative de recunoaştere şi reali$area măştii mortuare. Caracteristicile particulare (cicatrice, urme ale intervenţiilor c%irurgicale, tatua"e, pete ş.a.) se vor fotografia la scară împreună cu regiunile de corp pe care se află. Subiectul II. Met"#ica cercetării 'urtului.
&! (2* De%f.1ura,i n0,iunea #e furt 1i e"pune,i elementele $ara$teri%ti$ii $riminali%ti$e a furtului 'rin KsustragereK se înţelege luarea ilegală şi gratuită a #unurilor mo#ile din posesia altuia, care a cau$at un pre"udiciu patrimonial efectiv acestuia, săvrşită în scop de cupiditate (profit). pecificul furtului, în raport cu celelalte infracţiuni săvrşite prin sustragere, constă în modul ascuns (clandestin) de comitere a faptei.
&& ()* De$i#e,i a%upra %itua,iil0r #e urm.rire penal. 4n $a/ul furtului 1i a$,iunile pr0$e%uale $e urmea/. a fi efe$tuate 4n a$e%te %itua,ii &2 (3* E%tima,i 'er%iunea a#0ptat. #e OUP pre$um $. furtul #in apartamentul nr!& a $et I'an0' @89 %ituat pe %tr Va%ile Lupu9 &) e%te $0mi% #e $.tre un pr0fe%i0ni%t Care ar fi $ir$um%tan,ele 1i in#i$ii $e m.rturi%e%$ a$ea%t. pre%upunere BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr &? Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. 1rele i!strue!tel"r #e spar&ere.
!! (2* Defini,i n0,iunea 1i apre$ia,i imp0rtan,a $riminali%ti$. a urmel0r l.%ate #e #i'er%e unelte 1i in%trumente #e %par-ere !& ()* Cla%ifi$a,i urmele in%trumentel0r #e %par-ere 1i e"pune,i pr0$e#eele #e ri#i$are a a%tfel #e urme #e la fa,= l0$ului !2 (3* Ar-umenta,i tipul e"perti/ei 1i f0rmula,i 4ntre+.rile 4n fa,a ei 4n $a/ul anali/ei #e la+0rat0r a #i'er%el0r urme #e %par-ere
Subiectul II: R"lul expertizei ,u#iciare -! cercetarea "uci#eril"r.
&! (2* I#enti#i$a,i e"perti/ele $riminali%ti$e tra#i,i0nale efe$tuate 4n $a#rul $er$et.rii 0mu$i#erii && ()* Di%tin-e,i $ir$um%tan,ele $e urmea/. a fi %ta+ilite prin interme#iul alt0r $la%e 1i 'ariet.,i #e e"perti/e #i%pu%e 4n $a/ul 0mu$i#erii &2 (3* Pr0ie$ta,i 4ntre+.rile 4n fa,a e"perti/ei me#i$0;le-ale 4n %itua,ia #e%$0peririi un0r p.r,i #e $a#a'ru uman #e -en feminin
A C"!statarea şi expertiza e#ic")le&ală Constatarea medico-legală se efectuea$ă c%iar în cursul cercetărilor la faţa locului. 2perti$a medico-legală se dispune în cursul urmăririi penale, în condiţiile prevă$ute de art. : Cod procedură penală. 0tt constatarea, ct şi eperti$a medico-legală tre#uie să se efectue$e în pre$enţa procurorului care participă la cercetări, iar cnd participarea procurorului nu este posi#ilă, este recomanda#il ca medicul legist să ai#ă la dispo$iţie lucrările dosarului penal şi să menţină o legătură permanentă cu organele de urmărire penală. între#ările la care poate răspunde medicul legist diferă după natura faptei şi mi"loacele folosite de făptuitor pentru suprimarea vieţii. Cunoscnd mi"loacele de investigare de care dispun în pre$ent ştiinţele medicale, organele de urmărire penală vor sta#ili o#iectivele care sunt de competenţa medicului şi care sunt reali$a#ile. între acestea, menţionăm sta#ilirea cau$ei şi naturii morţii şi data pro#a#ilă a decesului-dacă le$iunile constatate sunt vitale sau postmortale8 care este mecanismul de producere a lor8 care este agentul vulnerant folosit la producerea le$iunilor8 pre$enţa alcoolului în snge şi în urină8 sta#ilirea grupei sangvine8 pre$enţa spermato$oi$ilor în secreţiile vaginale sau alte cavităţi naturale (cavitatea #ucală, orificiul anal). 'rin sta#ilirea cau$ei morţii se urmăreşte să se afle dacă a fost o moarte patologică sau violentă (accidentală sau produsă de o persoană). e asemenea, eperti$a medico-legală poate contri#ui la sta#ilirea legăturii cau$ale între actele de violenţă eercitate de o persoană şi moartea victimei, c%estiune încă mult discutată în practica organelor de urmărire penală şi a instanţelor de "udecată. B C"!statarea te*!ic")ştii!$i'ică şi expertiza crii!alistică acă urgenţa o impune, constatările te%nico-ştiinţifice pot fi efectuate în cursul cercetărilor la faţa locului. 2ste ca$ul cercetării amprentelor digitale găsite la locul faptei, care pot fi utile pentru identificarea autorului infracţiunii. 0lteori, aceste constatări se efectuea$ă pentru identificarea cadavrului, cnd pot fi eaminate şi comparate detaliile impresiunilor digitale, luate de la victimă, cu cele eistente în evidenţa operativă a organelor de poliţie.
2aminarea şi interceptarea urmelor de mini sau de picioace (cărarea de paşi) pot furni$a date utile pentru identificarea autorului faptei sau a victimei. e asemenea, eperti$a criminalistică a urmelor de dinţi descoperite pe corpul victimei poate contri#ui la identificarea autorului. 2ste concludent, în acest sens, ca$ul unei femei, în vrstă de peste @ ani, care locuia singură şi pe care rudele au găsit-o după cteva $ile de la data morţii.
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr &) Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA
Subiectul I: olul mi*loacelor tenico-criminalistice $n acti#itatea de urmărire penală
..(3) efiniţi noţiunea de mi"loc te%nico-criminalistic şi faceţi clasificarea lor. .6.(+)pecificaţi mi"loacele şi metodele te%nico-criminalistice folosite la căutarea şi depistarea urmelor şi altor materiale de pro#ă în condiţii de teren. .3.(1) 2stimaţi poligraful şi metoda odorologică, rolul pro#ator al acestor mi"loace criminalistice în activitatea de com#atere a criminalităţii. Subiectul II. articularită$i tactice prii!# au#ierea pers"a!el"r i!"re -! etate şi cu #ezabilită$i.
&! (2* In#i$a,i fa$t0rii $e #etermin. %pe$ifi$ul a$ti'it.,il0r #e pre-.tire $.tre au#iere a per%0anel0r min0re9 4n etate 1i $u #e/a+ilit.,i && ()* E'i#en,ia,i $a#rul ta$ti$ #e au#iere a per%0anel0r men,i0nate
Y ) Re-uli ta$ti$e #e a%$ultare a mart0ril0r min0ri9 4n etate 1i a $el0r 8an#i$apa,i 4egea procesual-penală în vigoare nu sta#ileşte vrsta minimă la care minorii pot fi ascultaţi ca martori. 'otrivit art.3? al C'', martorii minori se su#divid în două categorii de vrstă7 pnă la : ani şi de la : pnă la = ani. Cu privire la prima categorie, legea prevede ca ascultarea să se desfăşoare cu participarea specialistului-pedagog, iar, în unele ca$uri, şi a părinţilor, rudelor apropiate sau a tutorelui. 'articiparea persoanelor menţionate la ascultarea minorilor în vrstă de :-= ani este recomanda#ilă în situaţiile în care aceştia manifestă retard în de$voltare. &inorii su# vrsta de : ani nu poartă răspundere penală pentru mărturii mincinoase, însă, înainte de a fi ascultaţi asupra pro#lemelor de fond ale cau$ei, într-o formă accesi#ilă vor fi avi$aţi asupra necesităţii de a depune mărturii numai despre ceea ce le este cunoscut. *actica ascultării minorilor, va fi sta#ilită în funcţie de nivelul lor de de$voltare, de capacităţile perceptive şi de înţelegere a faptelor şi evenimentelor la care au asistat. 0stfel, la vrsta de 1-@ ani copiilor le este caracteristică o de$voltare psi%ică mai intensivă, o creştere accentuată sporită a potenţialului perceptiv şi de cunoaştere. atorită noilor cunoştinţe lingvistice acumulate, creşte mult capacitatea de redare a realităţii încon"urătoare, primele elemente ale gndurii a#stracte. 5euşita audierii martorilor din această categorie de minori depinde în mare măsura de gradul de pregătire şi ordinea în care ea se desfăşoară. 2ste indicat ca ascultarea să fie efectuată la şcoală sau în alte locuri #ine cunoscute minorilor şi, fireşte, cu participarea pedagogului din instituţia de instruire respectivă. 0ccentul se va pune pe relatarea li#eră a faptelor cunoscute martorului. 4a preci$area depo$iţiilor prin intermediul între#ărilor se va proceda doar în situaţiile în care aceasta se impune în mod deose#it. eoarece copiii la această vrstă pot fi uşor sugestionaţi, între#ările tre#uie să fie formulate clar, direct şi într-un lim#a" accesi#il lor. acă minorul încearcă să depună mărturii mincinoase, organul de anc%etă tre#uie să determine şi să înlăture motivaţia comportării lui. upă cum demonstrea$ă practica, în ma"oritatea ca$urilor martorii în vrstă pnă la @ ani falsifică informaţiile fiind influenţaţi de prieteni, rude şi de alte persoane cointeresate în cau$ă. &ai dificile sunt pro#lemele privind audierea minorilor în vrstă de -: ani. 'e parcursul acestor ani ma"oritatea copiilor traversea$ă o perioadă plină de transformări #iofi$iologice care influenţea$ă esenţial psi%icul, întreaga structură psi%ologică a individului. atorită elementelor de gndire logică, tendinţei de interpretare a celor percepute în #a$a propriei eperienţe recepţia devine ec%ili#rată, memoria mai cuprin$ătoare şi sta#ilă. 4a această vrstă minorii se caracteri$ea$ă printr-o comportare mai
puţin sta#ilă, sunt irita#ili, predispuşi spra fante$ie şi eagerarea faptelor percepute.
acă relatarea li#eră decurge anevoios, se recomandă trecerea la interogatoriu. 2vident, se va evita totul ce poate contri#ui la apariţia unei stări de nervo$itate, cunoscut fiind faptul că %andicapaţii, în marea ma"oritate, sunt sensi#ili la comportările neadecvate stării lor.
&2 (3* Pr0ie$ta,i un plan #e a$,iuni 4n 'e#erea pre-.tirii au#ierii9 unei per%0ane $e %ufer. #e #e/a+ilit.,i a 0r-anel0r #e au/ 1i #e '0r+ire BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr & Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA
Subiectul I. Cercetarea crii!alistică a urel"r create #e i,l"acele #e tra!sp"rt.
!!(2* Repr0#u$e,i $riteriile #e $la%ifi$are a urmel0r $reate #e mi>l0a$ele #e tran%p0rt Brmele create de mi"loacele de transport Ca o#iecte creatoare de urme su# aspect criminalistic, mi"loacele de transport se pre$intă su# trei categorii7 cele autopropulsate sau acţionate mecanic, cele de tracţiune animală şi cele acţionate manual 'rima se pre$intă in mai multe varietăţi, inclu$nd camioanele, auto#u$ele şi trolei#u$ele, tractoarele, autoturismele şi motocicletele. intre mi"loacele de transport cu tracţiune animală prevalea$ă căruţele şi săniile, iar din cele acţionate prin eforturile fi$ice ale omului o răspndire vastă au #icicletele.
In ca$ul unui accident de circulaţie, ca şi in cel al folosirii mi"loacelor de transport la săvrşirea unei infracţiuni, acestea pot forma urme de mare valoare criminalistică. 4a faţa locului pot apărea urme-formă, care reproduc construcţia eterioară a părţii de contact, precum şi urmematerie su# formă de resturi de o#iecte sau su#stanţe. n funcţie de natura suprafeţei pe care se circulă, se pot crea urme de adncime şi de suprafaţă, statice şi dinamice, de stratificare şi de destratificare. Brmele create de roţile mi"loacelor de transport vor fi de natură statică In ca$ul rulării normale a acestora şi dinamice dacă s-a frnat. Brmele tălpilor de sănii, fireşte, sunt dinamice. &i"loacele de transport creea$ă urme şi, concomitent, pot figura ca o#iecte purtătoare de urme. 0stfel, in ca$ul unei lovituri sau tamponări, pe unităţile de transport se pot crea urme-formă de lovire7 adncituri, rupturi, precum şi urme-materie su# formă de resturi de su#stanţe7 ulei, #en$ină, pelicule de vopsea, fi#re de îm#răcăminte, pete de snge etc
!&()* Anali/a,i pr0$e%ul #e #e%$0perire9 fi"are 1i ri#i$are a urmel0r l.%ate #e pneurile mi>l0a$el0r #e tran%p0rt escoperirea, fiarea şi ridicarea urmelor mi"loacelor de transport se reali$ea$ă în cadrul cercetării la faţa locului prin aplicarea metodelor şi mi"loacelor te%nico-ştiinţifice de care dispun organele de cercetare şi urmărire penală şi care sunt aplicate la cercetarea altor urme ale infracţiunii. &i"locul esenţial de descoperire a acestora este cercetarea locului faptei, care poate pre$enta două situaţii determinate în ceea ce priveşte cercetarea urmelor. 'rima constituie ca$urile unor accidente rutiere cnd mi"loacele de transport au rămas la faţa locului. în atare situaţii, interesea$ă urmele ce pot confirma conduita participanţilor la accident. e va insista, în special, asupra urmelor de frnare şi de derapare, a celor de sol şi a o#iectelor că$ute de pe mi"locul de transport in locul loviturii sau trrii "ertfei, precum şi a altor urme, cum ar fi deteriorările mi"locului de transport, care pot conduce la determinarea pricinii şi mecanismului accidentului în cau$ă. 9iarea în aşa ca$ impune efectuarea acţiunilor de măsurare a urmelor în raport cu elementele traseului de circulaţie, cu mi"locul de transport, cu cadavrul şi cu alte o#iecte cu care autove%iculul a venit în contact. atele o#ţinute se consemnea$ă în procesul-ver#al şi în planul-sc%iţă desenat la faţa locului. Concomitent acţiunilor de măsurare, urmele semnalate se vor fotografia după regulile de fotografiere a locului faptei, aplicndu-se pe larg metodele fotografice cunoscute, în special, cea fotometrică. 0 doua situaţie se referă la ca$urile cnd mi"locul de transport a dispărut de la locul accidentului sau a unei fapte penale pentru săvrşirea căreia acesta a fost folosit. Li$avi de urmele menţionate anterior situaţia dată impune căutarea şi cercetarea urmelor care ar putea contri#ui la urmărirea mi"locului de transport dispărut sau folosit de infractor şi, în cele din urmă, la identificarea lui. 0tt urmele-formă, ct şi cele resturi de materie se vor descrie detaliat in procesul-ver#al ca ulterior să fie fotografiate şi ridicate prin mularea celor de adncime şi transferarea celor de suprafaţă, folosin-du-se materialele aplicate urmelor de picioare.
!2
(3* Numi,i tipurile #e e"perti/. 1i f0rmula,i 4ntre+.rile 4n fa,a l0r 4n urm.t0area %itua,ie5 6La l0$ul #e %.'4r1ire a unei tamp0n.ri #e piet0n9 pe partea $ar0%a+il. au f0%t #epi%tate #0u. urme #inami$e #e fr4nare9 2 $i0+uri #e pla%ti$ tran%parent pe $ar0%a+il mai multe parti$0le #e '0p%ea %0li#. #e%prin%e #e la $ar0%eria unui tran%p0rt ne$un0%$ut 0 urm. #e l0'ire 4n /0na 10l#ului 'i$timei
Subiectul II. )etodica cercetării infracţiunii de omor.
6.(3) escrieţi caracteristica criminalistică a infracţiunilor de omor.
6.6(+) 0nali$aţi acţiunile procesuale desfăşurate la etapa iniţială de cercetare a omorului. 6.3(1) 2stimaţi posi#ilităţile de identificare a victimei omorului urmat de de$mem#rarea sau desfigurarea cadavrului. BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr &3 Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. Identificarea persoanelor după semnalmente. !! (2* Interpreta,i n0,iunea met0#ei 6 p"rtretului "rbit
&etoda portretului vor#itQ, care reprezintă un sistem ştiinţific de descoperire şi comparare a
semnelor şi trăsăturilor eterioare ale persoanelor sau cada#relor necunoscute in #ederea identificării făptuitorului, a #ictimei sau a altei persoane implicate &
!&()* Spe$ifi$a,i %ferele #e apli$are a met0#ei 6p0rtretului '0r+it 4n a$ti'itatea #e urm.rire penal. 1i $ara$teri/a,i -rupele #e %emnalmente f0l0%ite la $rearea p0rtretului '0r+it &etoda portretului vor#it îşi găseşte aplicare în mai multe domenii de activitate ale organelor de anc%etă şi urmărire penală7 la identificarea infractorilor şi a cadavrelor de către martori8 la urmărirea infractorilor ce se ascund şi a condamnaţilor fugiţi de su# pa$a legală sau din penitenciare8 la identificarea persoanelor prin eperti$a criminalistică fotoportretică8 la modelarea fi$ionomiei cadavrelor necunoscute după craniu. . Identificarea infractorilor şi a cada#relor de către martori
'rintre multiplele metode de investigare criminalistică privind sta#ilirea autorului unei fapte penale se înscrie şi identificarea acestuia în #a$a recunoaşterii lui de către martorii oculari sau victimă. 'revă$ută de legislaţia în vigoare în categoria acţiunilor procesuale de investigare a infracţiunilor (art. :: C.'.'.), dar şi reglementată de legislator în mod distinct (art. :+ C.'.'.), recunoaşterea persoanelor şi cadavrelor ca metodă de constatare a identităţii acestora este folosită intens de către practicieni. Cercetarea unor categorii de infracţiuni, ca de eemplu ca$urile de mituire, năvălirile tl%ăreşti, violurile, ecroc%eriile, este de neconceput in afara pre$entării spre recunoaştere. In contetul celor semnalate e de preci$at că identificarea infractorului, ca şi a cadavrului necunoscut, tre#uie să fie reali$ată în corespundere cu cerinţele prevă$ute de lege, prin aplicarea anumitor procedee tactice pentru asigurarea o#iectivitătii re$ultatelor. 9ără a intra in detalii asupra pro#lemei, ea aparţinnd de tactica criminalistică, menţionăm că în esenţă identificarea prin recunoaştere are drept reper compararea semnalmentelor eterioare ale făptuitorului sau cadavrului cu trăsăturile acestora memori$ate în urma contactului avut in situaţia infracţiunii sau în alte împre"urări. 5euşita ei, fireşte, e în funcţie in ultimă instanţă de volumul semnalmentelor reţinute de cel ce8 urmea$ă să recunoască. upă cum e cunoscut, una din regulile de #a$ă ale pre$entării spre recunoaştere prevede ca persoana c%emată să recunoască, mai înti tre#uie să descrie, fiind ascultată de organul "udiciar, semnalmentele persoanei cu care a contactat iniţial. 2 necesar să se actuali$e$e prin descriere detaliată principalele trăsături eterioare memori$ate, pentru a se crea o imagine ct de ct apropiată persoanei ce urmea$ă a fi identificată. upă aceasta va urma pre$entarea spre recunoaşterea propriu-$isă în cadrul căreia martorul sau victima tre#uie să concludă asupra identităţii, făcnd trimiteri la trăsăturile coincidente sau, în ca$ contrar, la cele ce diferă. escrierea trăsăturilor în #a$a cărora se reali$ea$ă recunoaşterea se face în cadrul unei relatări li#ere pe parcursul căreia martorul sau victima, fireşte, foloseşte terminologia sa proprie. 'rin intermediul între#ărilor de preci$are, cele epuse de martor sau victimă vor fi încadrate in lim#a"ul portretului vor#it. 're$entarea spre recunoaştere a cadavrelor necesită efectuarea unor acţiuni preala#ile, insistndu-se la o toaletare a feţei, aran"area coafurii, a o#iectelor de îm#răcăminte. '. 7plicarea portretului #orbit In acti#itatea de urmărire a infractorilor
Bn alt domeniu de aplicare practică a portretului vor#it îl constituie urmărirea învinuiţilor sau inculpaţilor ce se sustrag de la răspunderea penală, precum şi a condamnaţilor evadaţi din penitenciare. 2vident pentru ca aceştia să fie recunoscuţi, persoanele cu funcţie de urmărire operativă tre#uie să dispună de date privind semnalmentele eterioare. In #a$a relatărilor martorilor, a datelor fiate prin intermediul comisariatelor militare sau a instituţiilor medicale, precum şi după fotografii, se descrie eteriorul celui urmărit, strict după metoda portretului vor#it. In ca$ul deţinuţilor evadaţi din penitenciare se va folosi fotografia de identificate a acestora, reali$ată după regulile fotografiei "udiciare operative. 0tunci cnd nu se dispune de fotografii, persoana căutată poate fi modelată prin întocmirea sc%iţei de portret, a portretului fotocompus, a unor compo$iţii o#ţinute prin mi"loace te%nice speciale. Constituirea portretului ipotetic al persoanei urmărite se reali$ea$ă de către un desenator sau pictor, după semnalmentele furni$ate de martori ori victimă. 'entru a înlesni descrierea semnalmentelor, martorului sau victimei i se propune spre o#servare fotografii sau imagini video ale mai multor persoane pentru a selecta trăsăturile persoanei percepute anterior. 9iind în esenţă un model grafic, sc%iţa de portret in situaţii favora#ile privind descrierea semnalmentelor poate fi adusă pnă la asemănarea cu persoana supusă urmăririi, şi deci să contri#uie la identificarea acesteia (fig. >1!. 0ltă modalitate de modelare a persoanei urmărite o constituie portretul fotocompus, cunoscut în practică su# denumirea de fotorobot. întocmirea unui atare portret are ca scop crearea unei imagini fotografice similare cu cea a persoanei supuse urmăririi. Cu acest prile" se folosesc
fragmente de elemente faciale ale diferitelor persoane, din care martorul sau victima le selectea$ă pe acelea care seamănă cu cele ale persoanei in cau$ă. in elementele selecţionate se asam#lea$ă o imagine fotografică unică, care apoi se reproduce în numărul necesar activităţii de urmărire. 4a etapa incipientă fotografia model se compunea din trei părţi, $one ale feţei7 a) superioară, cuprin$nd fruntea şi părul8 #) na$ală, inclu$nd nasul, oc%ii şi sprncenele8 c) #ucală, conţinnd gura şi #ăr#ia. Iniţiat în #a$a principiului dat, fotoro#otul a evoluat, perfecţionndu-se în urma implementării celor mai sofisticate te%nici. 0ctualmente de o aplicare deose#ită se #ucură aşa-numitul sintezator fotografic. Constituind în fond o variantă a fotoro#otului, procedeul în cau$ă presupune reali$area unui monta" de părţi faciale pe un ecran cu a"utorul a trei sau mai multor dispo$itive de proiectare încorporate într-un utila" special. în acest scop se recurge şi la te%nica de calcul electronică, care după cum pro#ea$ă eemplele din practică, este cea mai utilă. în literatura de specialitate se afirmă că portretul ro#ot computeri$at repre$intă varianta cea mai perfecţionată a fotoro#otului, fiind aplicat la constituirea figurilor ipotetice nu numai a semnalmentelor descrise, dar şi a celor material-fiate în fotografii, filme, pelicule video, sc%iţe (fig. >4!. 1. %pertiza fotografiei de portret
0cest gen se încadrea$ă in categoria eperti$elor criminalistice consacrate identificării persoanelor implicate în cercetarea penală, precum şi a cadavrelor. ;#iectul de studiu al eperti$ei portretului îl constituie imaginea fotografică, ea repre$entnd forma material-fiată a elementelor morfologice eterioare ale unei persoane sau cadavru. în ca$urile necesare, imaginile fotografice pot fi suplinite cu materiale radiografice, video şi cinematografice, cu desene-sc%iţe şi alte forme de fiare a semnalmentelor. 'ot fi eaminate fotografiile eecutate după toate modalităţile de epunere7 destinate pre$entării spre recunoaştere, de documente, artistice, de amatori, individuale sau în grup. 2pertul tre#uie să soluţione$e următoarele pro#leme principale7 dacă două sau mai multe fotografii repre$intă imaginea unei şi aceleiaşi persoane8 dacă fotografia în cau$ă repre$intă o anumită persoană8 dacă persoana interesată figurea$ă pe fotografia în grup. 5eali$area acestor sarcini ale eperti$ei fotografiei de portret se #a$ea$ă pe eaminarea comparativă a întregului comple de semnalmente anatomice (seul, vrsta, forma corpului şi a feţei, amplasarea, mărimea şi forma trăsăturilor feţei), precum şi a semnelor particulare (pete, cicatrice, negi, aluniţe, tatua", diverse malformaţii). în ca$ul fotografiilor artistice sau de amatori, anali$a şi compararea trăsăturilor eterioare se vor face după aducerea imaginilor la aceeaşi scară. 2aminarea de comparare se efectuea$ă prin diferite metode tradiţionale sau mai recente ale criminalistica, prevalnd cele de confruntare şi con-trapunere, de proiecţie a punctelor comune şi de măsurare a valorilor ung%iulare . 4. )odelarea după craniu a fizionomiei cada#relor necunoscute
în situaţia unui cadavru necunoscut ce pre$intă doar sistemul osteologic, un studiu al craniului poate conduce la o#ţinerea de date utile sta#ilirii personalităţii celui decedat şi c%iar a identificării sale. acă se dispune de fotografia unei (sau mai multor) persoane dispărute, căreia se presupune că îi aparţine sc%eletul, se va întreprinde o eperti$ă de antropologie criminalistică care, prin metoda supraproiecţiei, se va conclude asupra identităţii sau lipsei acesteia. )etoda supraproiecţiei constă în o#ţinerea a două negative la aceeaşi scară7 unul al craniului, fiat în po$iţia identică cu cea a capului din fotografia dispărutului şi altul reprodus de pe fotografia celui dispărut, fiind proiectate concomitent pe un ecran comun. Imaginea negativelor suprapuse se eaminea$ă în vederea determinării coincidenţei sau necoincidenţei elementelor morfologice ale feţei. 0ctualmente, specialiştii în domeniu recurg insistent la te%nici moderne, în special la mi*loacele de calcul electronice, care asigură o eficienţă sporită a metodei in discuţie. 'e plan ştiinţific metoda supraproiecţiei craniului cadavrului şi fotografiei persoanei dispărute se #a$ea$ă pe principiul antropologic, potrivit căruia se constată legităţi de corelaţie între sistemul osos al craniului şi elementele faciale.
'e acest principiu se #a$ea$ă şi metoda de reconstituire a trăsăturilor faciale după craniu. 'ractic reconstituirea se reali$ea$ă în trei etape9 In prima se va întocmi portretul vor#it după elementele caracteristice privind seul, vrsta, rasa, forma, dimensiunile şi po$iţia frunţii, nasului, urec%ilor, oc%ilor, #u$elor şi a #ăr#iei, determinate de către specialistul antropolog. In a doua etapă, pe #a$a portretului vor#it, prin concursul pictorului portretist, se reali$ea$ă reconstituirea grafică a feţei după elementele de #a$ă ale craniului cadavrului neidentificat. In ultima etapă, pe #a$a reconstituirii grafice, se trece la reconstituirea plastică a fi$ionomiei. &etoda în cau$ă, nominali$ată Aerasimo#, după numele autorului ei, constă în reconstituirea de ţesuturi moi ale capului prin aplicarea pe craniul cadavrului necunoscut a materialului plastic din ceară sculpturală în limitele de grosime dictate de sistemul osos al craniului. &odelul sculptural o#ţinut poate fi fotografiat după regulile fotografiei operative de recunoaştere şi pre$entate rudelor şi altor persoane apropiate celui dispărut pentru recunoaştere.
!2(3* La $er$etarea $au/ei #e $0rupere9 mart0rul SBi'0l a #e$larat 4n $a#rul au#ierii $.5 La !) #e$em+rie &:!:9 0rele !352:9 #epla%=n#u;%e %pre $a%. prin par$ul Valea M0ril0r9 %;a a1e/at pe 0 +an$.9 #e un#e a './ut $um pe +an$a 'e$in. DI0nel G per%0an. $u fun$,ie #e r.%pun#ere #in $a#rul In%pe$t0ratului Fi%$al a primit 0 %um. #e +ani (#0lari ameri$ani* #e la 0mul #e afa$ere RDumitra1$u9 pe $are 4l $un0a1te #e mai mult timp9 4n %$8im+ul pr0mi%iunii #e a;i %0lu,i0na p0/iti' pr0+lema E%tima,i #a$. #e$lara,iile mart0rului SBi'0l p0t fi 'erifi$ate prin a$,iuni e"perimentale 1i $are ar fi f0rmele a$e%t0ra Subiectul II. Expertiza c"plexă
&! (2* Defini,i $0n$eptul $riminali%ti$ al e"perti/ei >u#i$iare 1i $elei $0mple"e
) n ca$ul în care constatarea vreunei circumstanţe ce poate avea importanţă pro#atorie în cau$a penală este posi#ilă numai în urma efectuării unor investigaţii în diferite domenii, se dispune eperti$a compleă. (6) n #a$a totalităţii datelor constatate în cadrul eperti$ei complee, eperţii, în limitele competenţei lor, formulea$ă conclu$ii despre circumstanţele pentru constatarea cărora a fost dispusă eperti$a. (3) 2pertul nu are dreptul să semne$e acea parte a raportului de eperti$ă compleă ce nu ţine de competenţa sa.
E"perti/a simple, efectuate de către un specialist dintr-un anumit domeniu de activitate ori de
cte ori organul de cercetare penală constată că pentru sta#ilirea anumitor fapte sau împre"urări de fapt sunt necesare cunoştinţe speciale. în acest ca$ specialistul de sine stătător eaminea$ă materialele puse la dispo$iţia sa, pre$entnd un raport de eperti$ă cu conclu$ii asupra pro#lemelor înaintate de către organul de urmărire penală8
&& ()* E'i#en,ia,i 1i e"emplifi$a,i elementele #i%tin$ti'e ale e"perti/ei $0mple"e 1i a $elei efe$tuate 4n $0mi%ie
- efectuate de o comisie - un colegiu de specialişti dintr-un anumit domeniu. 0stfel, se înfăptuiesc eperti$ele repetate, dar şi unele eperti$e primare, dacă pro#lemele ce urmea$ă a fi clarificate pot influenţa în mod direct soluţionarea cau$ei, de eemplu, eperti$a psi%iatrică pentru a determina responsa#ilitatea autorului faptei penale, medico-legală pentru a sta#ili cau$a aşa-numitor erori medicale cu consecinţe grave ş.a.8 - compleă, la care îşi dau concursul, cooperea$ă specialişti din domenii diferite. 4a această eperti$ă împre"urările cau$ei sau mi"loacele materiale de pro#ă se supun unei eaminări multidisciplinare, în #a$a re$ultatelor o#ţinute făcndu-se conclu$ie unică.
Arti$0lul !? 2perti$a de comisie
() 2perti$ele complicate şi contraeperti$ele se efectuea$ă de o comisie din cîţiva eperţi de acelaşi profil. 4a cererea părţilor, în componenţa comisiei de eperţi pot fi incluşi eperţii invitaţi de ele. 2perţii se consultă între ei şi, a"ungînd la o opinie comună, întocmesc un raport unic, pe care ei toţi îl semnea$ă. acă între eperţi eistă de$acord, fiecare dintre ei pre$intă raport separat cu privire la toate între#ările sau numai cu privire la acele între#ări pe marginea cărora eistă de$acord. (6) Cerinţa organului de urmărire penală sau a instanţei de "udecată ca eperti$a să fie efectuată de o comisie de eperţi este o#ligatorie pentru şeful instituţiei de eperti$ă. acă eperti$a este pusă în sarcina instituţiei de eperti$ă, conducătorul ei este în drept să organi$e$e efectuarea eperti$ei în mod colegial.
Arti$0lul !?3 2perti$a compleă () n ca$ul în care constatarea vreunei circumstanţe ce poate avea importanţă pro#atorie în cau$a penală este posi#ilă numai în urma efectuării unor investigaţii în diferite domenii, se dispune eperti$a compleă. (6) n #a$a totalităţii datelor constatate în cadrul eperti$ei complee, eperţii, în limitele competenţei lor, formulea$ă conclu$ii despre circumstanţele pentru constatarea cărora a fost dispusă eperti$a. (3) 2pertul nu are dreptul să semne$e acea parte a raportului de eperti$ă compleă ce nu ţine de competenţa sa.
&2 (3* E'alua,i -enurile #e e"perti/e >u#i$iare $0mple"e $are %e impun 4n %itua,ia $er$et.rii unei infra$,iuni #e 'i0l9 urmat. #e 0m0r $u #e/mem+rarea $a#a'rului
'ractica unităţilor de eperti$ă demonstrea$ă că organele de urmărire penală de cele mai multe ori apelea$ă la următoarele genuri de eperti$ă compleă7 - medico-legală şi criminalistică în vederea sta#ilirii naturii urmelor, direcţiei şi succesiunii împuşcăturilor, modului în care au fost aplicate o#iectele cu care a activat agresorul8 - medico-legală şi autorutieră pentru a determina mi"locul de transport care a lovit sau a călcat victima, po$iţia acesteia în momentul accidentului8 natura urmelor şi a le$iunilor corporale. - medico-legală şi c%imică sau #ioc%imică care asigură sta#ilirea împre"urărilor şi su#stanţelor care au provocat intoicaţii în masă8 - #alistică şi c%imică sau #alistică şi fi$ico-c%imică la cercetarea muniţiilor, materialelor eplo$ive şi a armelor de foc aplicate la comiterea anumitor infracţiuni8 - te%nică a documentelor şi c%imică pentru sta#ilirea modului şi a materialelor folosite la corodarea tetului documentului, la determinarea falsului prin adăugire şi refacere de tet etc.
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@
ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr & Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. +alsul $n documente !! (3) Defini,i n0,iunea #e #0$ument 1i #e fal% 4n #0$umente în criminalistică, falsul în documente figurea$ă su# două aspecte7 intelectual şi material. 9alsul intelectual constă în atestarea faptelor sau împre"urărilor într-un act scris ce nu corespund realităţii. 4a această categorie de fals se referă #onurile de livrare fictivă a unor #unuri materiale, actele privind alterarea mărfurilor, adesea fa#ricate fictiv de către persoanele cu atri#uţii de serviciu la agenţii economici de stat, alte acte prin care se atestă fapte neadevărate. ta#ilirea falsului intelectual reclamă efectuarea unei complee activităţi de cercetare criminalistică, nu de puţine ori #a$ată şi pe concursul specialiştilor în alte domenii (conta#ilităţii, economiei şi comerţului, finanţelor şi activităţii #ancare, te%nologiei de producţie industrială sau agrară). 9alsul material constă în modificarea conţinutului iniţial al documentelor preeistente. 2l poate avea diverse forme, cele mai frecvente fiind modificarea conţinutului iniţial al documentului prin $nlăturare, adăugire sau refacere de tet şi contrafacerea recizitelor în documentele preeistente, în special a semnăturilor, impresiunilor instrumentelor de autentificare (ştampilelor) şi sc%im#area fotografiilor
!&()* Anali/a,i in#i$ii fal%ului reali/at prin 4nl.turare 1i a#.u-ire #e te"t înlăturarea de tet este una din modalităţile frecvent aplicate la falsificarea actelor scrise. în funcţie de modul in care s-a operat, deose#im înlăturarea mecanică şi c%imică. înlăturarea mecanică constă în ştergerea parţială sau totală a scrisului prin ră$uire sau radiere cu diferite o#iecte (lamă, arc, radieră etc.) înlăturarea prin ştergere, deoarece este însoţită de acţiuni mecanice asupra suportului, produce un şir de modificări fi$ice ale %rtiei, ele pre$entnd elemente caracteristice ale falsului, urme ale ştergerii. 0cestea sunt7 ) su#ţierea %rtiei în locul ră$uirii sau radierii8 6) scămoşarea %rtiei, starea dislocată a particulelor de %rtie8 3) lipsa luciului în $ona deteriorată prin ştergere8 :) vătămarea elementelor de protecţie şi ale celor tipografice, dacă documentul are atare elemente8 +) afectarea elementelor grafice învecinate8 =) pre$enţa unor resturi de coloranţi din tetul înlăturat. In ca$ul cnd pe suprafaţa afectată prin ştergere s-a depus un nou tet, acestuia îi va fi caracteristic7 deose#irea coloranţilor folosiţi şi difu$ia cer-nelurilor în părţile laterale ale scrisului, dar şi în profun$imea %rtiei, pnă la pătrunderea pe partea opusă a documentului. 9alsul prin înlăturarea c%imică de tet se reali$ea$ă prin corodarea sau decolorarea scrisului cu su#stanţe c%imice (acid citric, natricaustic, apă oigenată, sulfit de sodiu, soluţie de var etc). ecolornd tetul scris, su#stanţele c%imice acţionea$ă concomitent şi asupra suportului, %rtia îşi pierde luciul, culoarea, elasticitatea. 'ot fi deteriorate de asemenea elementele de protecţie şi cele tipografice, precum şi unele semne grafice învecinate. în criminalistică elementele caracteristice ale corodării de tet sunt următoarele7
$onele mate pre$ente pe suprafaţa documentului în locurile intervenţiei c%imicalelor8 fisurile de suprafaţă pre$ente pe sectoarele influenţate de c%imicale8 petele gal#ene pre$ente pe %rtia al#ă şi al#icioase pe %rtia color8 deteriorările elementelor de protecţie şi ale celor litografice8 decolorarea parţială a unor semne grafice învecinate8 resturile tetului înlăturat In ca$ul corodării incomplete a scrisului8 urmele de presiune, create de instrumentul cu care s-a scris tetul înlăturat. ; variantă aparte de fals prin înlăturarea tetului o constituie acoperirea scrisului sau a unor semne grafice prin %aşurare sau prin pete de cerneală, tuş sau alţi coloranţi. 2aminarea acestei categorii de fals are ca scop reconstituirea tetului înlăturat. 'rintre metodele aplicate, mai efective s-au dovedit a fi metoda fotografiei separatoare de culori, eaminarea în lumină filtrată şi în radiaţii invi$i#ile.
!2(3* 7n $a#rul per$8e/i,iei 4n apartamentul $et.,eanului VStratan9 +.nuit #e re#a$tarea 1i f0l0%irea #e a$te fal%e au f0%t #epi%tate 1i ri#i$ate 3 re,ete $u pre%$rip,ie me#i$al. a %u+%tan,el0r nar$0ti$e T0ate re,etele a'eau amprenta 1tampilei p0li$lini$ii nr!& 1i %emn.tura #in numele me#i$ului;1ef DStef0-l09 $u %emne $e pun la 4n#0ial. faptul $. re,etele 4n liti-iu au f0%t eli+erate #e in%titu,ia pe $are a$e%ta 0 $0n#u$e Cer$etarea 'i/ual. a re,etel0r re%pe$ti'e au pu% 4n e'i#en,. unele %emne #e fal% $a5 !* %tru$tura -rafi$. #i'er%. a literel0r 6p9 6l9 6n9 6- &* a%imetria #e%enel0r $e $0n%tituie %tema me#i$al. a in%titu,iei 2* tremur.turi 4n tra%eele a%$en#ente ale %emn.turii me#i$ului;1ef 1a E%tima,i tipul e"perti/el0r 1i %ar$inile a$e%t0ra9 re/ult=n# #in $0n#i,iile enun,ate 4n %pe,.9 a#i$.9 4ntre+.rile a#re%ate %pre %0lu,i0nare e"per,il0r Subiectul II. 3eri'icarea #eclara$iil"r bă!uitului şi -!i!uitului.
&?(2* I#enti#i$a,i a$ti'it.,ile pr0$e%uale 1i e"trapr0$e%uale #e 'erifi$are a #e$lara,iil0r +.nuitului 1i 4n'inuitului
0ctivitatea de verificare a declaraţiilor învinuitului sau #ănuitului se desfăşoară în trei fa$e. 4a prima fa$ă, după ce persoanelor participante li se aduce la cunoştinţă conţinutul şi sarcinile activităţii ce urmea$ă a fi efectuată, drepturile şi o#ligaţiunile ce le revin potrivit legislaţiei în vigoare, persoanei ale cărei mărturii se verifică, i se solicită să declare în mod succint totul ce se referă la fapta cercetată şi la împre"urările în care ea a fost săvrşită. Celui ascultat i se pot adresa-între#ări de preci$are, inclusiv cu privire la căile de deplasare. Brmea$ă apoi fa$a a doua de deplasare spre locul faptei. 'ersoana ale cărei declaraţii se verifică tre#uie să ocupe în mi"locul de transport un loc comod pentru a putea indica direcţia deplasării. 'e parcurs, acesteia i se pot adresa între#ări referitoare la direcţia deplasării, o#iectele şi elementele distinctive ale traseului. 9a$a a treia cuprinde relatările propriu-$ise ale învinuitului sau #ănuitului nemi"locit la faţa locului, fiarea acestora în procesul-ver#al şi prin aplicarea metodelor te%nice cunoscute (fotografierea, înregistrarea video şi pe #andă de magnetofon). Ca şi în ca$ul ascultării propriu$ise, celui ascultat i se vor adresa între#ări de preci$are şi completare, solicitndu-i-se, totodată, acţiuni de demonstrare a faptelor şi împre"urărilor la care a făcut referiri.
&)()* E'i#en,ia,i pr0$e#eele ta$ti$e #e 'erifi$area la l0$ul infra$,iunii a #e$lara,iil0r +.nuitului 1i a 4n'inuitului 9ără a reproduce în detaliu prescripţiile procesuale prevă$ute asupra procesului-ver#al de ascultare a #ănuitului şi învinuitului, menţionăm că din perspectiva tactică acest act de fiare tre#uie să corespundă anumitor cerinţe7
a) Consemnarea declaraţiilor să se efectue$e în succesiunea în care s-a desfăşurat audierea, adică să reflecte etapele pe care le parcurge activitatea de ascultare. 5espectarea acestei cerinţe asigură aprecierea declaraţiilor #ănuitului şi învinuitului nu numai după conţinut, dar şi după modul în care ele au fost o#ţinute. 2ste evident că doar în conformitate cu aceste cerinţe, procesul-ver#al de ascultare va fi de natură să reflecte po$iţia lor la etapa iniţială de ascultare, transformarea acesteia pe parcursul audierii, cadrul tactic la care s-a procedat cu prile"ul ascultării. #) Conţinutul procesului-ver#al de ascultare tre#uie să repre$inte întocmai informaţia comunicată de cel ascultat. 9aptele relatate se vor înregistra detaliat, integral, cu respectarea strictă a succesiunii producerii lor şi fără a se omite ceva ce ar avea importanţă pentru soluţionarea "ustă a cau$ei, după cum nici nu se va adăuga nimic la cele relatate de către învinuit sau #ănuit. 'rocesul-ver#al se întocmeşte într-o formă laconică, conci$iunea sa însă nu tre#uie să fie în detrimentul fiării depline a declaraţiilor. 0ceasta nu înseamnă că îii procesul-ver#al de ascultare vor fi consemnate date şi detalii vădit inutile, lipsite de legătură cu fapta ce se află în cercetare. în această ordine de idei se iscă între#area cum să se procede$e în situaţia în care anumite fapte, importante din punctul de vedere al intereselor învinuitului sau #ănuitului, sunt considerate de către cel ce conduce ascultarea inutile, lipsite de orice semnificaţie pentru cau$ă. c) tilul în care este redactat procesul-ver#al de ascultare tre#uie să reflecte personalitatea celui ascultat, posi#ilităţile ver#ale pe care el le foloseşte în procesul de comunicare, formele lingvistice utili$ate cu acest prile".
'e parcurs, acesteia i se pot adresa între#ări referitoare la direcţia deplasării, o#iectele şi elementele distinctive ale traseului. 9a$a a treia cuprinde relatările propriu-$ise ale învinuitului sau #ănuitului nemi"locit la faţa locului, fiarea acestora în procesul-ver#al şi prin aplicarea metodelor te%nice cunoscute (fotografierea, înregistrarea video şi pe #andă de magnetofon). Ca şi în ca$ul ascultării propriu$ise, celui ascultat i se vor adresa între#ări de preci$are şi completare, solicitndu-i-se, totodată, acţiuni de demonstrare a faptelor şi împre"urărilor la care a făcut referiri.
&2 (3* E'alua,i elementele #e pre-.tire a 'erifi$.rii la fa,a l0$ului a #e$lara,iil0r +.nuitului 1i 4n'inuitului
Ca 1i 0ri$e alt. a$ti'itate pr0$e%ual.9 'erifi$area #e$lara,iil0r 4n'inuitului %au +.nuitului prin repr0#u$erea a$e%t0ra la fa,a l0$ului pre%upune anumite a$,iuni #e pre-.tire . înainte de toate se va determina componenţa ec%ipei care se va deplasa la faţa locului. Lerificarea declaraţiilor la faţa locului se face în pre$enta a doi martori asistenţi, pentru a asigura o#iectivitatea şi preîntmpina eventualele încercări de a contesta re$ultatele o#ţinute într-o fa$ă ulterioară a procesului penal. în ma"oritatea ca$urilor verificarea declaraţiilor se desfăşoară în locuri pu#lice (case de locuit, unităţi de producţie sau de deservire socială, stră$i sau în alte locuri cu acces larg ş.a.). 'entru menţinerea ordinii şi pa$a locului fapte se impune deci includerea în componenţa ec%ipei a cola#oratorilor organelor de poliţie. în ca$urile necesare se vor invita specialişti în domeniul criminalisticii, medicinei legale sau în anumite ramuri te%nice, în ipote$a în care reproducerea declaraţiilor presupune utili$area anumitor mi"loace te%nice. 0poi se vor lua măsuri de pregătire a o#iectelor cu a"utorul cărora învinuitul sau #ănuitul vor opera în vederea demonstrării activităţii lor şi a altor persoane implicate în activitatea infracţională. 'refera#ile, #ineînţeles, sunt o#iectele originale, cu ecepţia ca$urilor cnd folosirea acestora repre$intă un anumit grad de pericol (arme de foc, eplo$ive) sau contravine normelor etice (cadavrul). în atare situaţii o#iectele originale se înlocuiesc cu mula"e. Bn capitol aparte repre$intă pregătirea mi"loacelor te%nico-criminalistice şi a celor de transport. 2ste contraindicată şi c%iar imposi#ilă reali$area acestei activităţi fără a avea la dispo$iţie un mi"loc de transport, pentru ca ec%ipa de investigare să se poată deplasa la locul faptei.
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr &H Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. Expertiza balistică.
!!(2* Defini,i n0,iunea #e e"perti/. +ali%ti$. 1i #etermina,i 0+ie$tele 1i %ar$inile a$e%teia !&()* F0rmula,i n0,iunea armei #e f0$ 1i anali/a,i me$ani%mele ei $0mp0nente !2(3* Cla%ifi$a,i urmele f0l0%irii armel0r #e f0$ 1i #e$i#e,i a%upra inf0rma,iil0r $e p0t fi #e%prin%e #in anali/a preala+il. a l0r la fa,a l0$ului
Subiectul II. Sarcinile cercetării cada#rului la faţa locului.
&! (2* De%$rie,i %ar$inile $er$et.rii l0$ului #epi%t.rii unui $a#a'ru uman 1i parti$ularit.,ile $er$et.rii a$e%tuia la fa,a l0$ului *actica eaminării eterioare a cadavrului la faţa locului cuprinde două fa$e7 eaminarea generală şi eaminarea detaliată7 %aminarea generală a cada#rului include7 fiarea po$iţiei cadavrului şi situarea lui la faţa locului8 starea eterioară a cadavrului şi a %ainelor de pe el8 uneltele, mi"loacele de pricinuire a morţii, descoperite pe sau alături de cadavru. %aminarea detaliată a cada#rului presupune studierea minuţioasă a %ainelor, corpului, o#iectelor, actele descoperite asupra cadavrului.
&& ()* Anali/a,i pr0$e#eele #e fi"are f0t0-rafi$. a $a#a'rului în conformitate cu regulile tactice, formulate In #a$a practicii generali$ate, la locul faptei se produc patru genuri de fotografii7 fotografia de orientare, fotografia-sc%iţă, cea de nod şi cea de detaliu. +otografia de orientare serveşte la fiarea locului faptei cu unul sau mai multe puncte de orientare. ; atare fotografie tre#uie să permită identificarea locului unde s-a săvrşit fapta ilicită. 4a faţa locului organul de cercetare sta#ileşte parametrul locului faptei şi concomitent fiea$ă punctele de reper ale acestuia. 2le pot fi ansam#luri de clădiri sau o singură clădire cunoscută după destinaţie (şcoală, spital, gară etc), diferite indicatoare de stră$i, #orne Nilometrice, un ia$, ru şi c%iar unele demente de ordin topografic ale terenului desc%is (fig. &>!. 9otografia de orientare se reali$ea$ă In cadrul fa$ei tfe o#servare preliminară a locului faptei, naintea operaţiilor de cercetare In măsură să provoace modificări ale stării iniţiale a locului. 2a se eecută de la distanţa impusă de necesitatea încadrării corecte a întregii am#ianţe. Cu acest prile" se vor folosi aparatele cu, o#iective fotografice respective, tn situaţiile cnd amplasamentul locului faptei nu permite reproducerea acestuia pe o fotografie unitară, se va proceda la metoda panoramică. +otografia-sciţă se aplica pentru înregistrarea fotografică a locului propriu-$is al faptei, i$olat de mediul încon"urător. Ca şi fotografia de orientare, se eecută la fa$a iniţială de cercetare, insistndu-se att asupra ta#loului în întregime al locului faptei, ct şi asupra tuturor o#iectelor din perimetrul acestuia. 9otografia-sc%iţă poate fi unitară, cnd locul faptei este reprodus pe o singură fotografie, şi în forma unei serii de fotografii, în care locul faptei este fiat pe sectoare. 9otografia în serii se aplică în situaţiile cnd forma locului faptei (două sau mai multe încăperi) eclude posi#ilitatea eecutării unei fotopanorame. ; variantă a fotografiei-sc%iţă în serii, indispensa#ilă fiării părţilor opuse ale o#iectelor voluminoase (ale unei maşini avariate), este fotografia contrară sau încrucişată, constnd în reproducerea locului faptei din două sau patru po$iţii diametral opuse (fig. &B!. se referă la înregistrarea unor o#iecte apreciate ca fiind principale, datorită faptului implicării lor în activitatea infracţională, sau care repre$intă consecinţele infracţiunii. Ca principale pot fi considerate cadavrul in ca$ul unui omor, mi"loacele de transport avariate în ca$ul unui +otografia de nod
accident de circulaţie, uşa forţată in urma unui furt, armele şi instrumentele folosite în timpul săvrşirii infracţiunii ş.a. 9otografia de nod se eecută in condiţiile locului faptei de asemenea in etapa iniţială de cercetare fără ca o#iectul fotografiat să fie scos din ansam#lul o#iectelor, ce constituie am#ianţa acestui loc. 0ceasta se impune de scopul fotografiei date de a imagina nu numai aspectul general şi po$iţia pe care o ocupă o#iectul principal în perimetrul locului faptei, dar şi legătura cu alte o#iecte din apropierea nemi"locită a lui. acă situaţia faptei cercetate reclamă fiarea dimensiunilor o#iectului principal sau diferenţa de mărime între el şi o#iectele ce- încon"oară, la fotografia de nod se va aplica metoda metrică. 'entru a evita denaturări de ordin perspectiv, o#iectele principale se fotografia$ă din po$iţii, cnd o#iectivul aparatului cade perpendicular pe $ona din centru a planului suprafeţei frontale fotografiate. 5e$ultatele sunt eficiente dacă se aplică o#iective cu ung%i mare de cuprindere. 9otografierea cadavrului, acesta fiind în mod aprioric o#iectul principal în ca$urile de cercetare a unei morţi violente, se reali$ea$ă conform unor reguli suplimentare. copul fotografiei de nod a cadavrului este de a reproduce cert po$iţia asectuia în spaţiu şi în raport cu o#iectele din am#ianţă, starea vestimentaţiei, le$iunile corporale vi$i#ile. 'entru reali$area acestui scop, cadavrul se fotografia$ă la faţa locului din partea de sus şi din am#ele părţi laterale. 'o$iţia tre#uie aleasă în aşa mod, ca aa optică a o#iectivului să cadă pe mi"locul cadavrului perpendicular planului eterior al acestuia.
&2 (3* E%tima,i re-ulile #e #ete$tare9 fi"are9 ri#i$are 1i am+alare a urmel0r #e natur. +i0l0-i$. uman. 4n $a#rul $er$et.rii l0$ului unei 0mu$i#eri
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr 2: Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. Met"#ele crii!alistice !! (2* Defini,i n0,iunea #e met0#.
a 1tiin,ei $riminali%ti$a 1i #a,i $la%ifi$area
l0r !& ()* Anali/a,i f0rmele #e apli$are 4n a$ti'itatea #e urm.rire penal. a met0#ei #e m0#elare !2 (3* USa'a a f0%t re,inut 4n pia,a $entral.9 4n$er$=n# %. $0mer$iali/e/e !:: -r #e 8a1i1 (substa!$ă !arc"tică extrasă #i! Ca!!abis * Fiin# au#iat9 a$e%ta a #e$larat $. a pr0$urat;0 #e la SNi$0laen$0 $are9 4mpreun. $u VArnaut 4l apr0'i/i0nea/. $u %u+%tan,e nar$0ti$e9 4n %$0pul reali/.rii ulteri0are pe pia,a #in C8i1in.u Pentru 'erifi$area a$e%t0r #e$lara,ii %; a pr0$e#at la #e%f.1urarea unei a$,iuni #e urm.rire penal. prin $are %; ar %ta+ili le-.turile infra$,i0nale #intre SNi$0laen$0 1i Arnaut E'alua,i tipul 1i ta$ti$a a$e%tei a$,iunii pr0$e%uale 4. Met"#ele crii!alisticii
interpo$iţia diverselor o#iecte, urme şi corpuri delicte in #a$a cărora devine posi#ilă reconstituirea ta#loului în ansam#lu al locului săvrşirii infracţiunii8 vec%imea unor evenimente, ca7 timpul împuşcăturii, durata acţiunilor in situaţia unui eperiment "udiciar, vite$a de deplasare pe #a$a urmelor de frnare în ca$ul unui accident de circulaţie ş.a.8 forma şi dimensiunile urmelor create prin reproducerea construcţiei eterioare a o#iectelor materiale, în special a celor de mini şi picioare, ale celor produse de diverse instrumente, ve%icule ş.a.8 volumul, greutatea, temperatura, concentraţia, gradul de re$istenţă, elasticitatea, densitatea, alte caracteristici ale o#iectelor materiale. 5eali$area măsurilor presupune aplicarea mi"loacelor te%nice respective. Cum se va remarca ulterior, trusele şi la#oratoarele criminalistice sunt dotate cu te%nicile necesare, inclusiv cu instrumentar de înaltă preci$ie, de natură să asigure măsurări pnă la nivel molecular. 3) )etoda eperimentală. 5eproducerea administrată a unui fapt, activitate sau fenomen asigură verificarea prin eperienţă, posi#ilitatea acestora de a eista in condiţii refăcute de timp şi spaţiu. în criminalistică se disting7 eperimentul ştiinţific, care are drept o#iectiv verificarea ipote$elor şi ideilor teoretice8 cel "udiciar, preconi$at de legislaţie ca acţiune de anc%etă şi cel de eperti$ă. 'rin intermediul eperimentului "udiciar, organul respectiv va verifica eventualitatea reali$ării unei acţiuni, capacitatea de a percepe şi dacă persoana posedă sau nu anumite deprinderi. în domeniul eperti$ei criminalistice, eperimentul constituie o fa$ă de eaminare şi un mi"loc de o#ţinere a modelelor de comparaţie. :) )etoda modelării. în linii generale, metoda constă în investigarea o#iectului de studiu prin intermediul cercetării modelului creat artificial al acestuia. &etoda modelării este atestată în toate domeniile de cunoaştere şi activitate practică umană. 2a serveşte la verificarea practică a diferitelor proiecte de construcţii, instalaţii, maşini şi agregate, precum şi a anumitor procese #iologice, sociale, te%nologice. &etoda în cau$ă canali$ea$ă întreaga activitate de cercetare criminalistică, reali$ndu-se att in formă materială, ct şi la nivelul imaginaţiilor mintale. 0rgumentul principal în susţinerea acestei te$e se desprinde din conţinutul activităţii de urmărire penală, care presupune trecerea de la versiunea privind o#iectul de cercetare, adică de la modelarea logică a faptei, spre o activitate compleă de verificare a fiecărui element al versiunii, #a$ate la etapa iniţială pe date suficient de modeste. &odelele create mintal pot fi materiali$ate în forma unui plan-sc%iţă de lucru, a unui mula", sc%emă, formulă ş.a., pnă la reconstituirea împre"urărilor săvrşirii faptelor. ; categorie aparte de modele criminalistice constituie portretul-sc%iţă, fotoro#otul, desenul grafic pe #a$a cărora organele respective nu de puţine ori o#ţin succese vădite în demascarea infractorilor, identificarea cadavrelor, descoperirea o#iectelor tăinuite etc. +) )etoda comparaţiei. 'resupune confruntarea o#iectelor materiale în vederea determinării identităţii sau apartenenţei la grup. în criminalistică metoda comparaţiei este folosită ca procedeu de cunoaştere în cadrul cercetării locului faptei, perc%e$iţiei, pre$entării spre recunoaştere şi altele, precum şi la un nivel te%nico-ştiinţific avansat In cadrul eperti$ei criminalistice. B! )etoda descrierii. e aplică în criminalistică in vederea fiării informaţiei pro#ante o#ţinute de către organul "udiciar prin contactul direct cu fiinţa sau o#iectul material in cadrul acţiunilor procesuale (cercetarea la faţa locului, perc%e$iţia, pre$entarea spre recunoaştere, interogatoriul etc.) sau In urma pre$entării de către persoanele cointeresate în proces (învinuitul, victima) a anumitor o#iecte. în activitatea eperţilor criminalişti descrierea este inerentă procesului de cunoaştere a faptelor ce interesea$ă organul "udiciar. *oate celelalte modalităţi de fiare a faptelor cu semnificaţie procesual penală, inclusiv fotografia, înregistrarea videomagnetică şi altele sunt doar forme auiliare menite să asigure însuşirea datelor pre$entate prin descriere. în criminalistică metoda descrierii are specificul său determinat de mai mulţi factori, dintre care menţionăm7 reglementarea procesuală a activităţilor de cercetare criminalistică, a modului de fiare a re$ultatelor o#ţinute. 4egislaţia în vigoare prevede anumite cerinţe asupra formei şi conţinutului tuturor actelor procesuale la redactarea cărora se utili$ea$ă metoda în discuţie8 sfera practic nelimitată a o#iectelor de studiu criminalistic. atorită caracterului său retrospectiv, investigarea criminalistică presupune eaminarea tuturor o#iectelor care într-un mod sau altul au reflectat fapta penală. în ma"oritatea ca$urilor acestea sunt multiple şi diverse. 9aţa locului, spre eemplu, se pre$intă printr-un spaţiu cu o mulţime ecesivă de o#iecte, a căror descriere nu este lesne de efectuat. &ultiple sunt, de regulă, şi o#iectele eperti$elor grafoscopice, "udiciar-te%nice a documentelor,
traseologice, #alistice etc. 2forturile întreprinse în vederea clasificării o#iectelor de studiu criminalistic (a urmelor infracţiunii, desenelor papilare, armelor şi instrumentelor, a caracteristicilor maşinilor de scris, a impresiunilor de ştampile falsificate etc.), facilitea$ă esenţial fiarea lor prin descriere. pecificul metodei în cau$ă se manifestă, pe deKo parte, prin necesitatea utili$ării unui sistem lingvistic laconic şi, concomitent, epresiv la redactarea actelor procesual penale, iar pe de altă parte, prin aplicarea unui lim#a" unificat, standard, ca în ca$ul descrierii semnalmentelor eterioare ale persoanelor în viaţă sau ale cadavrelor neidentificate, prevă$ut de metoda portretului vor#it, a elementelor caracteristice ale desenelor papilare, a deprinderilor de a scrie materiali$ate în documente, a celor grafice ale maşinilor de dactilografiat, a altor o#iecte de eaminare criminalistică. Categoria a doua de metode, frecvent aplicate în criminalistică, constituie cele particular ştiinţifice. 4a această categorie se referă metodele ce ţin de o#iectul de cercetare a unui domeniu ştiinţific aparte. 9iind în marea ma"oritate preluate în direct sau prin adaptare la specificul cercetărilor criminalistice din diverse ramuri ale ştiinţelor naturale, metodele din această categorie sunt atestate su# diverse denumiri, de eemplu Pmetode fi$iceQ , Pmetode de ramurăQ 6, Pmetode adaptate la specificul criminalisticiiQ3, Pmetode ştiinţifice şi te%niceQ :. In toate ca$urile însă se au în vedere, în primul rnd, metodele fi$ice sau fi$ico-c%imice, matematice şi antropologice. )etode fizice sau fizico-cimice. intre multiplele metode fi$ice şi fi$ico-c%imice u$uale în cercetările criminalistice menţionăm următoarele7 )etoda optică inerentă activităţilor de cercetare pe teren, dar mai cu seamă celor de la#orator. în practică s-a demonstrat că sunt frecvente situaţiile cnd cercetarea la faţa locului nu se poate limita la o#servarea directă cu oc%iul li#er. 'entru depistarea o#iectelor minuscule, a urmelor microreliefate sau create prin depuneri materiale impercepti#ile, organul "udiciar va apela la instrumente optice. *rusele criminalistice cu care sunt dotate organele respective au in componenţa lor lupe simple şi speciale cu dispo$itive de iluminare, cu piedestal, #inoculare, de cap. Ct priveşte eperti$ele dactiloscopice, #alistice, "udiciar-te%nice ale documentelor, grafo-scopice, precum şi cele privind reconstituirea întregului după părţile de$mem#rate, acestea, în marea lor ma"oritate, de#utea$ă cu o eaminare microscopică. )etoda palpării fi$ice a suprafeţelor aplicată la identificarea şi deose#irea după relief a o#iectelor supuse eaminărilor criminalistice. Cunoscută şi su# denumirea de striagrafie, ea este inerentă eaminărilor o#iectelor din lemn, metal, masă plastică, a %rtiei, urmelor create de arme de foc pe muniţie, de tot felul de instrumente. In criminalistică se folosesc att profilografele optico-mecanice, care înregistrea$ă re$ultatele palpării printr-o profilogramă, ct şi profilometrele ce indică gradul de nete$ime al reliefului. )etoda efectului de luminiscenţă, aplicată în criminalistică pe scară largă pentru identificarea sau diferenţierea o#iectelor supuse eaminării prin depistarea pe suprafaţă sau în componenţa lor a unor elemente luminis-cente. &etoda in cau$ă se foloseşte la depistarea urmelor invi$i#ile de mini, la cercetarea actelor suspecte de fals prin adăugire sau corodare de tet, la depistarea urmelor create de factorii suplimentari ai împuşcăturii, la evidenţierea petelor de ulei, clei, vopsea, snge, salivă, la diferenţierea tipurilor de %rtie, sticlă, manufactură, su#stanţe c%imice etc. )etoda con#ertizării electrono-optice, de asemenea aplicată frecvent în activitatea criminalistică de la#orator, constă în transformarea cu a"utorul converti$orului electrono-optic a energiei invi$i#ile infraroşii în energie electrică, ulterior în energie vi$i#ilă. &etoda în cau$ă este, pe #ună dreptate, indispensa#ilă la evidenţierea urmelor de snge, ulei, de vopsea, a indiciilor de fals în documente, a re$iduurilor în urma tragerii din arma de foc. 0ctualmente se folosesc converti$oare porta#ile şi de la#orator, staţionare. )etoda difuzo-copiati#ă prin contact re$idă în difu$area (transferarea) unor su#stanţe colorate de pe o#iectul de eaminare pe unul copiativ. Ca material copiativ se foloseşte %rtia de filtru sau cea gelatinată (fotografică) umedă. 0ceasta i-a determinat pe unii autori să denumească metoda în cau$ă Pcopiere umedăQ. Copierea nu necesită eforturi mari, dar de multe ori oferă re$ultatele scontate. ; foaie de %rtie su#ţire se fiea$ă pe o#iectul cercetat, fiind ulterior acoperită cu o foaie de %rtie de filtru îm#i#ată cu apă distilată. 0coperit cu o coală de pergament, materialul se pune la preş. 'entru t ransferarea prin difu$ie în gelatină, o coală de %rtie fotografică, se prelucrea$ă într-o soluţie de fia" fotografic, se spală în mod o#işnuit şi se usucă. înainte de a fi între#uinţată, %rtia se introduce în apă distilată caldă pe :-+ minute, apoi se $vntea$ă şi se presea$ă pe o#iectul in cau$ă. &etoda se aplică la sta#ilirea pre$enţei unui colorant la diferenţiere acestuia, la progno$area vec%iii tetelor, la diferenţiereatraseelor de
creioane c%imice, precum şi la determinarea succesiunii traseelor intersectate ale rec%i$itelor in documente. 'e lngă metodele enunţate în instituţiile de eperti$ă "udiciară în unele cercetări criminalistice se folosesc, după necesitate, metode fi$ice şi fi$ico-c%imice complee, de eemplu, de anali$ă spectrală, colorimetrică, fotocolorimetrică ş.a., care ţin de competenţa specialiştilor cu pregătire profesională în aceste domenii. )etode matematice. &atematica ştiinţa despre raporturile cantitative şi formele spaţiale ale realităţii o#iective, apărută in antic%itate din necesităţi practice umane, devine cu timpul un instrument deose#it de cunoaştere a naturii. 0vnd la #a$ă legităţile o#iective ale lumii materiale, matematica şi-a găsit aplicare practică în toate domeniile de activitate umană. Oi in criminalistică rolul matematicii este incontesta#il, înregistrarea o#iectivă a pro#elor materiale ale infracţiunii, ceea ce repre$intă un imperativ al procesului penal, nu poate fi concepută fără determinarea în mod strict ştiinţific a dimensiunilor şi po$iţiilor spaţiale ale acestora. Indicii cantitativi asigură veridicitatea constatărilor făcute de către organul "udiciar (cu prile"ul cercetării la faţa locului, perc%e$iţiei, a altor acţiuni procesuale) privind forma, culoarea, duritatea, temperatura o#iectelor ce pre$intă interes criminalistic. 'e principiile geometrice ale ştiinţei matematice sunt #a$ate procedeele fotometrice aplicate la fiarea am#ianţei locului faptei, la calcularea elementelor cărării urmelor, sta#ilirea direcţiei şi a locului de unde s-a tras din arma de foc, la descrierea înfăţişării persoanei sau a cadavrului după metoda portretului vor#it ş.a. Bn rol de mare importanţă la efectuarea eperti$elor criminalistice "oacă metodele matematice7 a scrisului, a urmelor traseologice şi a celor create prin tragere din arma de foc, a impresiu%ilor de ştampile, a actelor dactilografiate, imaginilor fotografice etc. în #a$a metodelor matematice are loc determinarea elementelor caracteristice ale o#iectelor de identificat, valorificarea acestora după anumiţi indici calitativi. 'roiecţiile geometrice constituie suportul ştiinţific al eperti$ei criminalistice de identificare după oasele craniului, imaginile fotografice. &etoda proiecţiei geometrice se aplică, de asemenea, la eaminarea criminalistică a scrisului, in special în procesul de comparare a semnăturilor. în ultimul timp criminaliştii manifestă un deose#it interes asupra posi#ilităţii aplicării metodei pro#a#ilităţii statistice la aprecierea re$ultatelor eaminării comparative in cadrul eperti$elor de identificare, urmărindu-se depăşirea factorului su#iectiv ce predomină în această etapă decisivă a eperti$elor criminalistice. &etodele matematice nu se limitea$ă la partea te%nică a criminalisticii. 0numite operaţii matematice se aplică de asemenea în tactica şi metodica cercetării faptelor penale. 2emplificative în acest sens sunt eperimentul de anc%etă, preconi$at verificării posi#ilităţii anumitor activităţi în condiţii concrete de timp, algoritmarea în #a$a datelor medii statistice a cercetării unor categorii de infracţiuni şi utili$area cu acest prile" a mi"loacelor de calcul moderne. )etode antropologice. 'rintre ştiinţele care au cunoscut in "umătatea a doua a secolului trecut un înalt grad de de$voltare figurea$ă şi antropologia ştiinţa despre originea, evoluţia şi tipi$area oamenilor după structura morfologică a corpului şi alte proprietăţi fi$ice. 5eali$ările acestei ştiinţe de mare valoare socială cu succes au început să fie folosite şi în criminalistică. 0stfel, 0lp%onse Hertillon in ela#orea$ă metoda antropometrică de înregistrare penală a persoanelor supuse "ustiţiei, formulea$ă premisele ştiinţifice şi principiile identificării persoanelor după semnalmente, conturnd două direcţii de aplicare practică7 la identificarea persoanelor implicate în săvrşirea infracţiunilor, precum şi a cadavrelor necunoscute, şi la înregistrarea antropometrică a persoanelor dispărute sau declarate in căutare. 'rin studii antropologice s-a sta#ilit eistenţa anumitor raporturi de corelaţie între statura (înălţimea) persoanei şi dimensiunile unor părţi corporale în parte, in special, ale plantei picioarelor, suprafeţelor palmare ş.a. Cunoaşterea acestor legităţi a facilitat ela#orarea anumitor procedee de calcul privind sta#ilirea după urme a apartenenţei la se, a staturii, dimensiunilor încălţămintei purtate etc. Categoria a treia constituie, după cum anticipam, metode speciale criminalistice, denumite de unii autori Pmetode de eaminare proprii criminalisticiiQ , care pot fi încadrate în trei su#grupuri, după cum urmea$ă7 a) metodele te%nico-criminalistice destinate descoperirii, fiării şi ridicării urmelor materiale ale infracţiunii, desfăşurării evidenţei criminalistice şi măsurilor de prote"are a valorilor sociale de atentări criminale ca, spre eemplu, metodele fotografiei de fiare, aplicate în cadrul cercetării la locul faptei sau în alte împre"urări, de relevare şi ridicare a urmelor invi$i#ile de mini, a celor create de instrumente sau în urma tragerii din arma de foc, cele vi$nd prevenirea furturilor , traficurilor de stupefiante etc8 #) &etodele eperti$elor criminalistice (grafoscopice, traseologice, #alistice ş.a.)8 c) metodele tactice de organi$are şi desfăşurare a acţiunilor procesuale, a întregii activităţi de cercetare a anumitor categorii de infracţiuni cunoscute su# denumirea de procedee tactice.
în literatura de specialitate se susţine că metodele speciale criminalistice se su#divi$ea$ă in cele destinate să deservească practica "udiciară şi cele aplicate în cercetările ştiinţifice, cum ar fi generali$area practicii înaintate, studierea şi adaptarea reali$ărilor altor ştiinţe la specificul activităţilor criminalistice, anali$a şi evidenţa modalităţilor de săvrşire a actelor antisociale etc.
Subiectul II. %pertiza criminalistică.
&! (2* Repr0#u$e,i $0n$eptul $riminali%ti$ al n0,iunii #e e"perti/. $riminali%ti$. 1i fa$e,i 0 $la%ifi$are a a$e%t0ra
Cercetare cu caracter te%nic făcută de un epert, la cererea unui organ de "urisdicţie sau de urmărire penală ori a părţilor, asupra unei situaţii, pro#leme etc. a cărei lămurire interesea$ă soluţionarea cau$ei.
&& ()* E'i#en,ia,i %ar$inile e"perti/ei #a$til0%$0pi$e i#entifi$at0are &2 (3* E%tima,i a%upra -enului #e e"perti/. $riminali%ti$. $are %e impune 4n $a/ul unui #0$ument 4n liti-iu a $.rui $0n,inut e%te par,ial a$0perit $u 0 %u+%tan,. #e $ul0are al+a%tr. 1i f0rmula,i 4ntre+.rile 4n fa,a ei ; variantă aparte de fals prin înlăturarea tetului o constituie acoperirea scrisului sau a unor semne grafice prin %aşurare sau prin pete de cerneală, tuş sau alţi coloranţi. 2aminarea acestei categorii de fals are ca scop reconstituirea tetului înlăturat. 'rintre metodele aplicate, mai efective s-au dovedit a fi metoda fotografiei separatoare de culori, eaminarea în lumină filtrată şi în radiaţii invi$i#ile. intre mi"loacele te%nice de investigare, cu un deose#it succes se foloseşte converti$orul optico-electronic al radiaţiilor infraroşii în lumină vi$i#ilă, care, fiind prevă$ut cu ecran şi cu dispo$itiv pentru fotografiat, face posi#ilă nu numai o#servarea directă, dar şi fotografierea tetului înlăturat prin acoperire
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr 2! Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I. I!#e!ti'icarea pers"a!el"r #upă "ce şi "rbire. !! (2* In#i$a,i a$,iunile #e pre-.tire a pre/ent.rii per%0anel0r %pre
re$un0a1tere #up. '0$e 1i '0r+ire !& ()* Sta+ili,i mi>l0a$ele te8ni$e $riminali%ti$e 1i $0n#i,iile 4n $are e%te in#i$at. apli$area l0r la pre/entarea %pre re$un0a1tere #up. '0$e 1i '0r+ire !2 (3* La $er$etarea $au/ei #e $0rupere9 mart0rul SBi'0l a #e$larat 4n $a#rul au#ierii $.5 La !) #e$em+rie &:!:9 0rele !352:9 #epla%=n#u;%e %pre $a%. prin par$ul Valea M0ril0r9 %;a a1e/at pe 0 +an$.9 #e un#e a './ut $um pe +an$a 'e$in. DI0nel G per%0an. $u fun$,ie #e r.%pun#ere #in $a#rul In%pe$t0ratului Fi%$al a primit 0 %um. #e +ani (#0lari ameri$ani* #e la 0mul #e afa$ere RDumitra1$u9 pe $are 4l $un0a1te #e mai mult timp9 4n %$8im+ul pr0mi%iunii #e a;i %0lu,i0na p0/iti' pr0+lema Pr0ie$ta,i $are a$,iuni e"perimentale '0r fi efe$tuate
/. reze!tarea spre recu!"aştere #upă "ce şi "rbire 4a această modalitate ce recurge în două
situaţii7 a) dacă victima susţine că a reţinut vocea şi vor#irea agresorului care activa cu faţa mascată8 #) în ca$ul în care martorul declară că a perceput, integral sau parţial, dialogul între anumite persoane care s-a desfăşurat în mod confidenţial sau în condiţii ce nu permiteau percepţia vi$uală. 9undamentul ştiinţific al acestei modalităţi de identificare îl constituie însuşirile principale ale vocii şi vor#irii de a se eteriori$a printr-o seamă de particularităţi individuale caracteristice persoanei, într-adevăr, datorită specificului aparatului respirator, elementelor ce alcătuiesc aparatul vocal, nivelului de cunoaştere a lim#ii, fiecare persoană se deose#eşte după intensitatea, tem#rul şi tonul vocii, st ructura şi calitatea vor#irii, precum şi după lim#a"ul folosit. Locea poate fi clară, înfundată, răguşită, na$ali$ată, guturală, iar vor#irea, la rndul ei - rapidă, lentă, clară, peltica, învălmăşită sau #l#ită, cu anumite forme de pronunţare defectuoasă a unor sunete sau cuvinte. In procesul vor#irii poate fi utili$at un lim#a" specific după stil, modul de eprimare, alcătuirea fra$elor şi, fireşte, după fondul leical, termeni de profesie, regionalisme, unităţi leicale din alte lim#i. Bnele persoane vor comite în vor#ire erori gramaticale, ca, de eemplu, pronunţarea incorectă a cuvintelor ş.a. 'ractica organelor de urmărire penală confirmă că pre$entarea spre recunoaştere după voce şi vor#ire nu întotdeauna permite a o#ţine re$ultatul scontat satisfăcător. Insuccesele acestei activităţi sunt cau$ate, pe de o parte, de imposi#ilitatea perceperii de către martor sau victimă în diverse condiţii de săvrşire a infracţiunii a caracteristicilor menţionate ale vocii şi vor#irii, şi, pe de altă parte, de modificările, nu de puţine ori intenţionate, ale vocii şi vor#irii celui ce urmea$ă a fi recunoscut. 'entru a depăşi dificultăţile condiţionate de factorii indicaţi, este necesar ca pre$entarea să se desfăşoare în următoarea ordine tactică. în una din două încăperi ce se află alături se invită persoana care tre#uie să recunoască şi patru martori asistenţi, cărora li se va eplica drepturile prevă$ute de lege, în legătură cu efectuarea acestei activităţi. &artorul sau victima se preîntmpină despre răspunderea penală pe care o pot suporta în ca$ul unei recunoaşteri false. 0nc%etatorul cu doi martori asistenţi trec în încăperea megieşă, unde se invită persoana care urmea$ă a fi identificată şi două sau trei persoane selectate după regulile generale de completare a grupului de pre$entare spre recunoaştere. Bltimelor li se anunţă că se va efectua o activitate de recunoaştere, dar fără a specifica conţinutul ei. 4a această etapă, persoanele din grupul de pre$entare tre#uie să fie amplasate în încăpere astfel înct să nu fie vă$ute de persoana c%emată să recunoască, aflată în camera de alături.
upă ce persoana care tre#uie identificată îşi va ocupa locul dorit în componenţa grupului de persoane pre$entate, cel ce conduce recunoaşterea, su# un pretet #ine gndit, va proceda la o discuţie asupra unui su#iect neutru, dar care, în mod necesar, ar impune participanţilor pronunţarea anumitor fra$e şi cuvinte. ialogul se va întreţine cu fiecare persoană inclusă în grupul de recunoaştere într-o anumită ordine, începnd cu cea din partea stngă şi terminnd cu cea din partea dreaptă. 0poi, din po$iţia uşii întredesc%ise dintre cele două încăperi, organul care conduce activitatea va cere persoanei c%emate să facă recunoaşterea, să declare dacă a identificat vreo persoană după voce şi vor#ire. acă aceasta răspunde afirmativ va fi c%emată să o indice în ordinea în care s-a desfăşurat convor#irea. 0poi ea va trece în încăperea unde se află grupul de persoane pre$entate şi, în pre$enţa lor şi a martorilor asistenţi, va specifica particularităţile vocii şi ale vor#irii după care a făcut recunoaşterea. 'rocesul pre$entării spre identificare după voce şi vor#ire tre#uie în întregime înregistrat pe #andă magnetică sau videomagnetică. în situaţia în care eistă pericolul unui comportament impulsiv din partea persoanei ce urmea$ă a fi recunoscută sau dacă persoana c%emată să facă recunoaşterea nu acceptă să fie confruntată cu făptuitorul, pre$entarea spre recunoaştere poate fi efectuată cu a"utorul #andei magnetice pe care sunt înregistrate vocea şi vor#irea persoanei anc%etate. e pot folosi înregistrări reali$ate special cu această oca$ie în timpul interogatoriului sau Kmodele li#ereK, adică înregistrări ale vocii şi vor#irii persoanei efectuate pnă la declanşarea procesului penal. 0vnd în posesie materialele menţionate, organul de cercetare va delimita -6 segmente ce redau mai eact caracteristicile vocii şi vor#irii persoanei care va fi identificată. Conţinutul acestor segmente va fi reprodus în faţa microfonului de către două persoane, selectate după regulile generale de completare a grupului de persoane pentru recunoaştere, în scopul înregistrării pe #anda feromagnetică, şi pre$entat spre audierea persoanei c%emate să recunoască în vederea identificării vocii şi vor#irii ei percepute în timpul săvrşirii infracţiunii sau în alte împre"urări.
Subiectul II : Sarci!ile cercetării l"cului 'aptei.
&! (2* Defini,i n0,iunea 1i anali/a,i %ar$inile $er$et.rii la fa,a l0$ului
7n situaţia în care cercetarea la faţa locului este efectuată neîntr$iat şi calitativ, organul învestit cu efectuarea ei, în #a$a unui studiu consecvent şi cu raţiune a modificărilor parvenite în urma actului ilicit, se va strădui să determine7 a)
caracter penal urmea$ă a fi sta#ilit, şi a factorilor care au cau$at sau favori$at declanşarea acestora, a altor împre"urări de fapt de natură să contri#uie la reali$area în mod conştiincios a măsurilor profilactice 6 în conformitate cu cerinţele legislaţiei procesual-penale în vigoare (art. +:, 6+).
&& ()* De%f.1ura,i re-ulile9 pr0$e#eele 1i met0#ele ta$ti$e #e $er$etare a l0$ului faptei &2 (3* De$i#e,i a%upra mi>l0a$el0r #e fi"are a re/ultatel0r $er$et.rii furtului #intr; 0 $a%. pe p.m=nt pe a#re%a $ C0#ru9 %tr Sf Petru9 ) 4n %itua,ia9 4n $are au f0%t #e%$0perite urme #e 4n$.l,.minte pe p0#ea9 urme #i-itale pe unul #intre pere,ii $a%ei 1i 0 -aur. 4n plaf0nul #0rmit0rului $u #iametrul $$a )) $m BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 > ? > 6+ ? 6= > 6 @ 6? > 3@ ata 6:..6@+
2aminatorAAAAAAAAAAAAAAA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PROCEURAL
APROB
Şeful Departamentului___________
TEST nr 2& Pentru e"amenul #e $ur% la #i%$iplina CRIMINALISTICA Subiectul I +ixarea şi eri'icarea #eclara$iil"r bă!uitului şi a -!i!uitului.
!!(2* Defini,i $0n$eptul $riminali%ti$e #e fi"are a #e$lara,iil0r +.nuitului 1i a 4n'inuitului 4egislaţia în vigoare reglementea$ă în mod detaliat activitatea de fiare şi verificare a declaraţiilor persoanelor ascultate în calitate de învinuiţi sau #ănuiţi. 0stfel, potrivit legii (art. @+, 33 şi 3:, C''), mi"locul principal de înregistrare a declaraţiilor #ănuitului şi învinuitului constituie procesul-ver#al de ascultare, redactat de către organul care conduce ascultarea sau, la cerinţă, de către cel ascultat. Insă, deoarece legea (art. +, C'') prevede posi#ilitatea aplicării
mi"loacelor te%nice de înregistrare fonică şi videofonică, procesul-ver#al de ascultare poate fi suplinit cu o fonogramă ori videofonogramă "udiciară, cu un desen, sc%emă sau cu o altă formă grafică cu care cel ascultat şi-a ilustrat sau eemplificat relatările.
!&()* E'i#en,ia,i pr0$e#eele ta$ti$e 1i mi>l0a$ele te8ni$e apli$at. $u 0$a/ia 'erifi$.rii la l0$ul infra$,iunii a #e$lara,iil0r +.nuitului 1i a 4n'inuitului 9ără a reproduce în detaliu prescripţiile procesuale prevă$ute asupra procesului-ver#al de ascultare a #ănuitului şi învinuitului, menţionăm că din perspectiva tactică acest act de fiare tre#uie să corespundă anumitor cerinţe7 a) Consemnarea declaraţiilor să se efectue$e în succesiunea în care s-a desfăşurat audierea, adică să reflecte etapele pe care le parcurge activitatea de ascultare. 5espectarea acestei cerinţe asigură aprecierea declaraţiilor #ănuitului şi învinuitului nu numai după conţinut, dar şi după modul în care ele au fost o#ţinute. 2ste evident că doar în conformitate cu aceste cerinţe, procesul-ver#al de ascultare va fi de natură să reflecte po$iţia lor la etapa iniţială de ascultare, transformarea acesteia pe parcursul audierii, cadrul tactic la care s-a procedat cu prile"ul ascultării. #) Conţinutul procesului-ver#al de ascultare tre#uie să repre$inte întocmai informaţia comunicată de cel ascultat. 9aptele relatate se vor înregistra detaliat, integral, cu respectarea strictă a succesiunii producerii lor şi fără a se omite ceva ce ar avea importanţă pentru soluţionarea "ustă a cau$ei, după cum nici nu se va adăuga nimic la cele relatate de către învinuit sau #ănuit. 'rocesul-ver#al se întocmeşte într-o formă laconică, conci$iunea sa însă nu tre#uie să fie în detrimentul fiării depline a declaraţiilor. 0ceasta nu înseamnă că îii procesul-ver#al de ascultare vor fi consemnate date şi detalii vădit inutile, lipsite de legătură cu fapta ce se află în cercetare. în această ordine de idei se iscă între#area cum să se procede$e în situaţia în care anumite fapte, importante din punctul de vedere al intereselor învinuitului sau #ănuitului, sunt considerate de către cel ce conduce ascultarea inutile, lipsite de orice semnificaţie pentru cau$ă. c) tilul în care este redactat procesul-ver#al de ascultare tre#uie să reflecte personalitatea celui ascultat, posi#ilităţile ver#ale pe care el le foloseşte în procesul de comunicare, formele lingvistice utili$ate cu acest prile".
Bn capitol aparte repre$intă pregătirea mi"loacelor te%nico-criminalistice şi a celor de transport. 2ste contraindicată şi c%iar imposi#ilă reali$area acestei activităţi fără a avea la dispo$iţie un mi"loc de transport, pentru ca ec%ipa de investigare să se poată deplasa la locul faptei. 0ctivitatea de verificare a declaraţiilor învinuitului sau #ănuitului se desfăşoară în trei fa$e. 4a prima fa$ă, după ce persoanelor participante li se aduce la cunoştinţă conţinutul şi sarcinile activităţii ce urmea$ă a fi efectuată, drepturile şi o#ligaţiunile ce le revin potrivit legislaţiei în vigoare, persoanei ale cărei mărturii se verifică, i se solicită să declare în mod succint totul ce se referă la fapta cercetată şi la împre"urările în care ea a fost săvrşită. Celui ascultat i se pot adresa-între#ări de preci$are, inclusiv cu privire la căile de deplasare. Brmea$ă apoi fa$a a doua de deplasare spre locul faptei. 'ersoana ale cărei declaraţii se verifică tre#uie să ocupe în mi"locul de transport un loc comod pentru a putea indica direcţia deplasării. 'e parcurs, acesteia i se pot adresa între#ări referitoare la direcţia deplasării, o#iectele şi elementele distinctive ale traseului. 9a$a a treia cuprinde relatările propriu-$ise ale învinuitului sau #ănuitului nemi"locit la faţa locului, fiarea acestora în procesul-ver#al şi prin aplicarea metodelor te%nice cunoscute (fotografierea, înregistrarea video şi pe #andă de magnetofon). Ca şi în ca$ul ascultării propriu$ise, celui ascultat i se vor adresa între#ări de preci$are şi completare, solicitndu-i-se, totodată, acţiuni de demonstrare a faptelor şi împre"urărilor la care a făcut referiri.
!2(3* E'alua,i $0n#i,iile 4n $are 4nre-i%trarea au#i0;'i#e0 e%te in#i%pen%a+il. fi".rii #e$lara,iil0r +.nuitului 1i 4n'inuitului eclaraţiile învinuitului şi #ănuitului pot fi înregistrate fonic sau videofonic. 0plicarea acestor mi"loace de fiare este avanta"oasă din mai multe considerente. în primul rnd, înregistrarea fonica şi videofonică asigură organului de cercetare posi#ilitatea de a se reîntoarce asupra declaraţiilor învinuitului şi a #ănuitului pentru a studia modul de manifestare a acestora, starea psi%ică şi reacţiile care puteau fi trecute cu vederea pe parcursul ascultării. în rndul al doilea, aplicarea mi"loacelor te%nice de înregistrare atri#uie activităţii de fiare un grad sporit de o#iectivitate su# aspectul cuprinderii tuturor împre"urărilor şi faptelor ce au constituit o#iectul dialogului între anc%etator şi anc%etat. în fine, în rndul al treilea, înregistrarea fonică şi videofonică a declaraţiilor învinuitului sau #ănuitului instituie un plus de garanţie a sta#ilităţii lor, aceştia de acum înainte, neputnd afirma că au făcut declaraţii fiind, într-un fel sau altul, constrnşi. Subiectul II. articularită$i et"#ice prii!# cercetarea 'urtului #i! apartae!te
&! (2* F0rmula,i n0,iunea #e furt 1i in#i$a,i m0#ul #e $0mitere a a$e%tei $ate-0rii #e infra$,iuni
9urtul din locuinţe pre$intă un grad sporit de pericol social, deoarece, de foarte multe ori, este urmat de uciderea victimei. &etodele tactice criminalistice tre#uie adaptate la împre"urările în care s-a săvrşit fapta şi la mi"loacele folosite de făptuitori7 c%ei mincinoase, forţarea încuietorilor, pătrunderea prin escaladarea $idurilor etc. în practica organelor de urmărire penală sunt cunoscute ca$urile în care infractorii urcă pe acoperişul #locului, folosesc o#iecte din dotarea alpiniştilor şi co#oară pnă la geamul desc%is, prin care pătrund în interior. Cu vali$ele încărcate cu o#iectele sustrase părăsesc apartamentul, fără a fi o#servaţi sau luaţi în seamă de locatari, care îi consideră ca pe cei mai paşnici musafiri, aflaţi în vi$ită la rude sau prieteni. 0lteori, mi"loacele şi metodele folosite de făptuitori sunt de-a dreptul surprin$ătoare, c%iar dacă unele se practică de $eci sau sute de ani, iar altele sunt de dată foarte recentă. 0stfel, uneori, furturile se comit fără pătrunderea infractorului în locuinţă, ci sustrăgnd o#iectele prin aruncarea pe fereastra desc%isă a unei mici sfere de plum#, avnd fiate trei undiţe de ştiucă, şi scoaterea prin fereastră a o#iectelor agăţate. 9urturile din locuinţe nu se comit în mod întmplător, ci sunt #ine pregătite. Cele mai numeroase ca$uri sunt semnalate în timpul verii, cnd populaţia oraşelor este plecată în concediu, la munte sau la
mare, ori la rudele care locuiesc în sate. e asemenea, faptele se săvrşesc în timpul $ilei, cnd ma"oritatea persoanelor apte de muncă sunt plecate de acasă. 9ăptuitorii folosesc soneria şi, dacă nu răspunde nimeni, pătrund în apartament cu c%ei potrivite. Indiferent de mi"loacele folosite de făptuitori, cercetarea la faţa locului tre#uie efectuată cu respectarea metodelor de tactică criminalistică, adaptate locului unde s-a săvrşit infracţiunea. Bn interes deose#it îl pre$intă cercetarea locului faptei, în vederea descoperirii urmelor instrumentelor de spargere, a amprentelor digitale, a o#iectelor aparţinnd făptuitorilor, pierdute sau a#andonate la locul faptei etc. e recomandă ca cercetările să înceapă imediat după primirea sesi$ării, de mare a"utor, dar cu unele re$erve, fiind, uneori, cinele de urmărire. 4a cercetări tre#uie să participe şi victima, care poate să dea eplicaţii în legătură cu modificările intervenite în locuinţă, #unurile furate şi o#iectele ce nu-i aparţin, descoperite la locul infracţiunii, pentru că acestea ar putea fi ale făptuitorilor, uitate sau a#andonate, şi ar putea folosi la identificarea autorilor @. In cursul cercetărilor se sta#ilesc căile de acces în locuinţă, drumul parcurs de infractor în interiorul încăperilor, operaţiile desfăşurate, metodele şi instrumentele folosite, dacă au fost unul sau mai mulţi infractori etc.K Cercetarea acestor fapte continuă cu identificarea autorilor şi, pe ct posi#il recuperarea #unurilor sustrase, audierea martorilor, pre$entarea pentru recunoaştere a persoanelor sau #unurilor etc.
&& ()* Cla%ifi$a,i urmele in%trumentel0r #e %par-ere 1i uneletele %pe$ifi$e f0l0%ite #e infra$t0ri &. rmele instrumentelor de spargere
0tunci cnd săvrşirea unei infracţiuni devine posi#ilă numai prin pătrunderea înăuntru a unui o#iectiv înc%is, se procedea$ă la desc%iderea sau deteriorarea dispo$itivelor de încuiere, precum şi la forţarea o#iectelor de construcţie. 'ractica demonstrea$ă că în acest scop se folosesc diferite o#iecte materiale găsite oca$ional la îndemnă şi, mai rar, o#iecte special fa#ricate pentru săvrşirea actelor delictuoase. în marea ma"oritate a ca$urilor se aplică unelte profesionale de lăcătuşerie (ciocane, cleşte, pile, şuru#elniţe, #omfaiere, #urg%ie), de tmplărie şi construcţie (topoare, dălţi, ferăstraie, sfredele, răngi, trnăcoape) şi c%iar o#iecte din întmplare găsite la locul faptei, cum ar fi o #ară de fier, o nuia etc. 9elul instrumentului folosit şi modul de aplicare a acestuia determină forma urmelor. in practica criminalistică re$ultă că cele mai frecvent întlnite sunt urmele-formă de tăiere, de apăsare si de lo#ire şi cele su# formă de fragmente de materie detaşate din o#iectele sparte sau instrumentele aplicate. Brmele de tăiere se repre$intă prin suprafeţele de despărţire (în întregime sau fragmentar) a unei părţi dintr-un întreg cu a"utorul uneltelor de menire respectivă. 9iind, prin însăşi natura lor, urme dinamice, urmele de tăiere reproduc, su# formă de striaţii, imperfecţiunile de pe lama uneltei utili$ate şi, în principiu, sunt în stare să conducă la identificarea instrumentului de spargere. upă uneltele folosite, în criminalistică se disting7 urme de tăiere propriu-zisă, sau de tăiere cu direcţie unică, în ca$ul aplicării unui topor, daltă, cuţit8 urme de tăiere cu direcţii contrare, create de instrumente cu două lame de acţiuni opuse, cum ar fi un foarfece sau un cleşte şi, urmele de pilire şi sfredelire specifice ca$urilor de spargere efectuate prin aplicarea ferăstraielor, #omfaierelor, pilelor, sfredelelor şi #ur-g%ielor. 'rimele două feluri de urme de tăiere în ma"oritatea ca$urilor reproduc relieful lamei instrumentului aplicat şi, prin urmare, pre$intă informaţii identificatoare. Brmele de pilire şi sfredelire, întruct se creea$ă prin acţiuni succesive a multiplelor lame (tăişurilor sfredelului, dinţilor ferăstrăului sau ai pilei) de cele mai multe ori nu repre$intă elemente caracteristice individuale, ele fiind inutile identificării criminalistice. 0ceasta însă nu înseamnă că urmele la care ne referim tre#uie negli"ate. In unele ca$uri şi acestea pot pre$enta caracteristici de natură şă contri#uie la identificarea directă a o#iectului creator. *otodată fiind cercetate su# aspect de formă, mărime şi locali$are8 urmele de pilire şi sfredelire contri#uie la aprecierea apartenenţei la grup a instrumentului folosit, precum şi sta#ilirea unor împre"urări ale spargerii7 modul de acţiune a făptuitorului, direcţia aplicării instrumentului ş. a. rmele de apăsare în ma"oritatea ca$urilor apar drept re$ultat al aplicării diferitelor o#iecte (topor, rangă, şuru#elniţă ş. a) su# formă de prg%ie la forţarea uşilor, ferestrelor, dulapurilor, caselor de #ani etc. 2le se pre$intă ca urme statice de adncime, reproducnd în direct elementele caracteristice de relief ale părţii de contact a instrumentului de spargere. rmele de lo#ire se creea$ă în urma acţiunilor respective asupra o#iectului de spargere cu un ciocan, topor, rangă sau alt o#iect cu efect distrugător. Brmele de lovire reproduc parţial sau in întregime conturul şi relieful părţii percutante a uneltei pe #a$a cărora se pot aprecia dimensiunile, forma şi natura acesteiaQ a"ungndu-se uneori pnă la determinarea ei la nivel individual. 'e parcursul eecutării operaţiilor de spargere, att din o#iectul supus spargerii, ct şi de la instrumentul folosit, se pot desprinde diverse fragmente care, fiind descoperite la faţa locului, pe corpul
sau ec%ipamentul persoanelor suspecte, inclusiv pe instrumentele folosite, sunt în stare să furni$e$e informaţii de mare valoare pro#antă. In primul rnd, aceste fragmente pot fi eaminate in vederea sta#ilirii întregului după părţile separate prin spargere. In rndul al doilea, prin eaminarea comparativă a urmelor su# formă de rumegătură de lemn, particule de material de construcţie, pilitură de metal ş. a., cu modele de materie de la faţa locului, se poate sta#ili provenienţa lor de la o#iectul supus spargerii criminale, demonstrndu-se astfel implicarea persoanei purtătoare de urme la fapta comisă. In contetul celor enunţate se înscriu şi microurmele, care in mare măsură sunt utili$ate in cadrul cercetării actelor litigioase săvrşite prin spargere. In criminalistică se consideră microurme particulele minuscule de materie, desprinse din diferite o#iecte atestate în cmpul infracţional care, datorită impercepti#ilităţii lor de către organele umane sen$oriale, impun metode de cercetare #a$ate pe mi"loace te%nice speciale . 9iind in esenţă resturi de materie, microurmele pre$intă interes prin faptul că servesc la elucidarea multiplelor pro#leme referitoare la săvrşirea faptei, uneori a"ungnd pnă la determinarea persoanelor participante. Brmele de spargere, cu ecepţia celor microscopice, sunt vi$i#ile. escoperirea lor necesită o eaminare minuţioasă a locului săvrşirii infracţiunii şi, fireşte, cunoaşterea celor mai răspndite modalităţi de pătrundere forţată în încăperi. ispo$itivele de încuiere se sparg prin diferite metode, dintre care menţionăm următoarele7 +orţarea barei de ză#orâre a mecanismului de $ncuiere. Cu a"utorul unui o#iect ascuţit (topor, daltă, rangă sau şuru#elniţă) introdus în desc%i$ătura uşii, #ara de $ăvorre se împinge pnă la ieşirea ei din lăcaşul de încuiere. 'rin atare modalitate de spargere se vor crea urme de apăsare pe partea frontală a #arei şi pe canatul uşii dacă s-a procedat la efectul prg%iei8 +orţarea lăcăţilor suspendate prin tăierea (pilirea! sau smulgerea torţii acestora. In situaţia dată sunt relevate urme pe toarta lăcăţii, pe mi"loacele de suspendare a lăcăţii (#elciuge, $ăvor), pe canatul sau uşorii uşii. acă toarta lăcăţii a fost pilită, cu o deose#ită meticulo$itate se vor căuta urme su# formă de pilitură8
&2 (3* Pr0ie$ta,i -enul #e e"perti/. >u#i$iar. 1i 0+ie$ti'ele a$e%teia 4n urm.t0area %itua,ie5 67n le-.tur. $u $er$etarea furtului %.'4r1it #in
apartamentul $et Curmei9 ampla%at pe %tr Viil0r ! ap 2 #e la l0$ul faptei9 a f0%t ri#i$at la$.tul #e la u1a #e intrare $u urme 'i/i+ile #e f0r,are Ofi,erul #e urm.rire penal. a a>un% la $0n$lu/ia $. pentru e"aminarea a$e%tuia %unt ne$e%are $un01tin,e %pe$iale Brmele instrumentelor de spargere se fiea$ă potrivit regulilor generale cunoscute. Ca şi alte urme ale infracţiunii, ele vor fi descrise detaliat In procesul-ver#al privind acţiunea respectivă, se vor fotografia. 2ste re$ona#ilă aprecierea şi fiarea datelor eacte privind forma, dimensiunile şi locul in care se află urmele, po$iţia lor reciprocă şi faţă de alte categorii de urme, in special, a celor de mini şi de picioare. 9otografierea urmelor de spargere se eecută in ordinea o#işnuită. upă fotografia de nod se trece la fotografia in detaliu prin metoda metrică. Indiscuta#ilă rămne şi po$iţia generală privind ridicarea urmelor infracţiunii, conform căreia urmele de spargere se ridică in comun cu o#iectul purtător. în acest contet, su#liniem necesitatea măsurilor de prote"are şi fiare a întregii comunităţi de urme, att ale celor traseologice, ct şi ale celor su# formă de resturi de materie. acă condiţiile concrete nu admit ridicarea o#iectelor purtătoare de urme, acestea se vor mula. Cel mai eficient material de mulare a urmelor instrumentelor de spargere este polimerul P^Q cu catali$atorul nr. in raport de 1/. &aterialul se pregăteşte la faţa locului şi după turnare se polimeri$ea$ă In timp de 3@ minute. &ula"ul din pasta P^Q redă întocmai caracteristicile de relief, este elastic şi re$istent la manipulare. In lipsa materialului polimeric, se pot folosi g%ipsul, plastilina, ceara, parafina. n cercetarea urmelor instrumentelor de spargere un rol important ii aparţine eperti$ei traseologice, ea fiind in măsură să contri#uie la elucidarea diverselor pro#leme ce vi$ea$ă cercetarea actelor criminale de spargere. 0stfel, prin eaminarea urmelor ridicate de la faţa locului, epertul poate determina tipul şi modul de aplicare a instrumentului de spargere, în #a$a conclu$iilor epertului organul de urmărire penală poate înainta versiuni att în privinţa instrumentelor folosite, precum şi a autorului spargerii, a"ungnd In aşa mod la suspiciuni reale necesare dispunerii eperti$ei de identificare. în cele din urmă epertului i se cere să soluţione$e pro#lema de primă importanţă7 dacă urmele de spargere au fost create de instrumentul pre$entat. 5e$olvarea acestei pro#leme-c%eie a eperti$ei traseologice este reală. 'ractica demonstrea$ă că identificarea instrumentelor de spargere este reali$a#ilă In toate ca$urile în care se eaminea$ă urme traseologice informative, urme care reproduc elemente caracteristice esenţiale ale o#iectului creator şi dacă In posesia epertului se află instrumentul suspect ca fiind creator al acestor urme. u#liniem acest considerent din motivul că uneori se mai recomandă organului "udiciar o#ţinerea modelelor de comparaţie ale instrumentelor de spargere. 0stfel de recomandaţii nu pot fi acceptate. în primul rnd, instrumentele suspecte tre#uie urgent ridicate pentru a evita orice modificări. în rndul al doilea, o#ţinerea modelelor de comparaţie ale instrumentelor de tăiere impune procedee complicate legate de aprecierea direcţiei şi fiarea ung%iului de tăiere, care se pot reali$a numai în condiţii de la#orator. 0ici o#ţinerea modelelor de comparaţie ale instrumentelor constituie o fa$ă de cercetare a epertului. 2perti$a traseologică se reali$ea$ă prin cercetarea comparativă, aplicndu-se diferite mi"loace optice (lupa, microscopul) şi optice de comparaţie (microscopul comparator), precum şi a dispo$itivului special de eaminare a striaţiilor, profilograful traseologic (fig. 14!. Conclu$iile po$itive se vor #a$a pe elementele-coincidenţe de relief. Cele negative pot fi argumentate prin necoincidenta caracteristicilor generale.
BAREM PENTRU CALCULAREA NOTEI LA E
u#iectul se notea$ă cu 3 puncte u#iectul 6 se notea$ă cu + puncte u#iectul 3 se notea$ă cu 1 puncte
Barem #e n0tare = ? > 1 6 >
