Temporizatoare, intrerupatoare, comutatoare electrice, relee

TEMA PROIECTULUI

ECHIPAMENTE ALE SUBSISTEMULUI DE COMANDA: -TEMPORIZATOARE -INTRERUPATOARE -COMUTATOARE ELECTRICE -RELEE

Temporizatoare, întrerupătoare, comutatoare electrice, relee

CUPRINS: Cuprins……………………………………………………………………….3 Argument…………………………………………………………….............4 1.Temporizatoare………………………………………………………….....7 2.Intrerupatorul………………………………………………………….….11 2.1.Intrerupatoare automate………………………………………………...11 2.1.1.Tipuri de intrerupatoare automate…………………………………....13 2.1.2.Intrerupatoare automate de joasa tensiune…………………………..16 3.Comutatoare……………………………………………………………...22 3.1.Comutatoare stea-triunghi………………………………………….......22 3.2.Comutatoare cu came……………………………………………….….23 3.2.1.Domeniul de aplicare………………………………………………...23 3.2.2.Clasificare……………………………………………………………23 3.2.3.Conditia de mediu…………………………………………………....25 4.Relee……………………………………………………………………..26 4.1.Clasificarea releelor……………………………………………………27 4.2.Tipuri de relee…….…………………………………………………....27 5.Principii ergonomice ………………………………………………....…34 6. Asigurarea calitati in sistemele electrice……..…………………………35 7.Sănătatea şi securitatea muncii la manipularea şi transportul ...........…...37 2


8.Bibliografie……………………………………………………………...38

Argument Revoluţia informatică a marcat saltul de la societatea industrializată la societatea avansat informatizată (societatea informaţională), generând un val de înnoiri în tehnologie şi în educaţie. Japonezii au meritul de a fi definit sensul acestor mişcări de înnoire, brevetând în anul 1972 termenul de mecatronică . Termenul a fost utilizat pentru a defini fuziunea tehnologică: mecanică – electronică – informatică. Electronica, alături de informatica, este unul din dintre domeniile cele mai dinamice din mecatronică. Dezvoltarea electronicii s-a făcut în paşi rapizi începând din anul 1957, anul apariţiei tranzistorului, aproape la fiecare un an şi jumătate s-a dublat numărul de componente pe o placheta de siliciu, ajungând azi la zeci de milioane de tranzistori. In contextul acestei dezvoltări spectaculoase se înscrie şi domeniul microcontrolerelor (calculatorul intr-un singur chip). Utilizarea microcontrolerelor în aplicaţii, la fel ca şi utilizarea microprocesoarelor şi calculatoarelor de proces, permite înlocuirea componentelor hard (electrice şi mecanice) cu componente soft. Ori de cate ori se proiectează un sistem trebuie sa se aibă în vedere, ca obiectiv major, înlocuirea, pe cât posibil a componentelor mecanice şi electrice cu componente electronice ce au înglobate componente soft (inteligenta artificiala). Mecatronica este definită simplu “ Ştiinţa maşinilor inteligente”. Acesta este şi subtitlul revistei internaţionale “ Mechatronics”, începând cu primul număr din 1998. Mecatronica este ştiinţa de graniţă care se ocupă cu studiul integrării ştiinţelor aplicative în vederea realizării de produse. Caracterul preponderent practic al acestei ştiinţe este subliniat şi de faptul că de abia după un deceniu de realizări în domeniu au apărut şi primele abordări teoretice, inclusiv adoptarea termenului de “mecatronică” de specialiştii japonezi. Mecatronica s-a născut din eşecul proiectării tradiţionale, în care proiectarea se desfăşura în etape succesive: întâi se contura structura mecanică şi pe aceasta se ataşau ulterior părţile 3


electronice. Volumul produsului creştea nejustificat sau, în cazul imposibilităţii montării elementelor nemecanice, proiectul era returnat echipei de proiectare mecanică.

Astfel s-a impus proiectarea integrată în echipe mixte, care să cuprindă specialişti din toate domeniile: mecanici, electronişti, opticieni, experţi software etc. De la bun început, proiectarea ţine seama de toate aspectele, astfel ca integrarea organică a tuturor elementelor să se realizeze într-un tot unitar şi cu eficienţă maximă.

Mecatronica este ştiinţa de graniţă care se ocupă cu studiul integrării ştiinţelor aplicative în vederea realizării de produse. Caracterul preponderent practic al acestei ştiinţe este subliniat şi de faptul că de abia după un deceniu de realizări în domeniu au apărut şi primele abordări teoretice, inclusiv adoptarea termenului de “mecatronică” de specialiştii japonezi.

O definiţie mai precisă şi mai simplistă a mecatronicii, şi cu care sunt de acord majoritatea autorilor, este următoarea: MECANICA + ELECTRONICA + SOFTWARE = MECATRONICA

Avantajul acestei definiţii este concizia ei, dar prezintă două mari neajunsuri: nu exprimă suficient caracterul integrator al mecatronicii, care este chiar esenţa acestei ştiinţe, şi apoi neglijează celelalte ştiinţe aplicative.

La cealaltă extremă, prin amplitudinea semnificaţiei, se situează o aserţiune într-un stil eliptic: “Orice produs bine proiectat este un produs mecatronic”. Fireşte că o asemenea definiţie este inoperantă, dar subliniază încă o dată caracterul aplicativ al mecatronicii. Alte ştiinţe care sunt utilizate în proiectarea produselor mecatronice sunt: optica, ergonomia, tehnologia şi chiar ştiinţele economice (figura 1).

4


Opticã

Design

Mecanicã de precizie

Tehnologie

Electronicã

Ergonomie

Software

Marketing

Logicã “Fuzzy”

MECATRONICÃ Figura 1

Funcţiile conferite de diferitele tipuri de componente ale unui produs diferă după cum urmează: 

partea mecanică asigură cu precădere transportul / transferul de materiale şi energie;



partea electronică realizează practic o transformare de informaţie (sub formă de tensiune electrică, intensitatea curentului etc.), ignorându-se aspectul energetic şi punându-se accentul pe fluxul de semnale;



partea software, prin funcţiile abstracte de programare, poate fi descrisă ca transformatoare de date.

5


1.TEMPORIZATOARE

Sunt aparate a căror funcţie este realizarea unei temporizări în cadrul ciclului de funcţionare al unei instalaţii. Temporizarea se poate face în mai multe moduri: la activare, la dezactivare sau la ambele momente activare-dezactivare. Temporizarea la activare durează între momentul to al iniţierii comenzii până în momentul ti al execuţiei acestei comenzi. În figura 1 este prezentat schematic, iar în fig. 2 este arătat în secţiune un temporizator de acest tip, compus din următoarele elemente: droselul de cale 1 rezervorul 2 şi distribuitorul 3/2 monostabil (normal închis sau normal deschis) 3.

Fig. 1 . Simbol temporizator Modul de funcţionare: Racordul P este alimentat. în momentul to când racordul 12 este alimentat, prin droselul 1 începe umplerea lentă a rezervorului 2. Când în rezervor este atinsă presiunea minimă necesară comutării distribuitorului 3, la momentul ti, acesta comută şi conectează orificiu P la A, după ce orificiul A a fost izolat faţă de R, generând o comandă în instalaţie. în momentul în care dispare semnalul de comandă, la t2, din racordul 12, rezervorul se goleşte rapid prin supapa de sens şi distribuitorul comută rapid în poziţia iniţială.

6


Fig. 2 . Secţiune prin temporizator În figura 3 este prezentată diagrama de comutare a temporizatorului suprapusă cu diagrama variaţiei presiunii în rezervorul 2. Reglarea duratei de temporizare se face din droselul 1, iar mărirea plajei de reglare a temporizatorului se poate face mărind capacitatea rezervorului.

Fig. 3 . Diagrama de comutare a temporizării şi diagrama de variaţie a presiunii în rezervor

7


Temporizarea la dezactivare durează între momentul t1 când comanda a fost anulată şi momentul t2 când temporizatorul generează în sistem semnalul de anulare a comenzii, deci de încetare a execuţiei acestei comenzi.

În fig.

4 este prezentat schematic temporizatorul

de acest tip, iar în fig. 5 diagramele de comutare şi de variaţie a presiunii în rezervorul 2

Fig. 4 . Simbolul de temporizare între momentul t1 si t2 Se observă că diferenţa între cele două temporizatoare constă în modul de conectare a supapei de sens.

Fig. 5 . Diagramele de comutare şi de variaţie a presiunii în rezervor

Temporizarea la activare-dezactivare, fig. 6, apare atât la momentul to al iniţierii comenzii (până la momentul t1 al execuţiei ei), cât şi la momentul t2 al încetării comenzii (până la momentul t3 când se produce efectul încetării comenzii).

8


Fig. 6 . Diagrama de comutare a temporizatorului şi de variaţie a presiunii în rezervor

În fig. 7 este prezentat schematic acest temporizator. Se observă că respectiva schemă de temporizator se obţine conectând în serie două drosele de cale, cu supapele în opoziţie.

Fig. 7 . Simbolul de temporizator dublu cu temporizări diferite la activare şi dezactivare Reglarea diferită a celor două drosele permite obţinerea unor durate de temperatură diferite, adică t1 - to  t3 – t2.

9


2.INTRERUPATOARELE Intrerupatorul este dispozitivul care inchide sau deschide un circuit electric sub sarcina sau asigura declansarea la defect in retea (scurtcircuit,suprasarcini).In acest caz el este prevazut cu relee speciale de protectie.Acestea aparate electrice de comutatie si protectie realizeaza functia de inchidere,deschidere a unui cai de curent.

2.1. INTRERUPATORE AUTOMATE Intrerupatorul automat este un aparat mecanic de conectare capabil sa inchida ,sa suporte pe o durata specifica si sa intrerupa curenti in conditii anormale(supra-sarcina,scurtcircuit). Spre deosebire de contactoare, intrerupatoarele automare sunt mentinute in pozitia anclasata cu ajutorul unui mecanism de zavorire,mecanic sau electro-mecanic,asupra carui actioneaza relee.Releele care actioneaza la suprasarcina ,de obicei sunt de tipul termobimetalic,iar releele de protectie la scurtcircuit –electromagnetice.Cand releele actioneaza direct asupra mecanismului de zavorire,se numeste declansator. Intrerupatoarele automate pot fi anclasate sau declansate fie manual prin intermediul unei manete de actionare de pe aparat, fie de la distanta,comanda fiind realizata prin electromagnet de anclasare,servomotor sau dispozitiv pneumatic. Electromagnetii de anclasare raman sub tensiune un timp scurt ,dezvoltand o mare forta pentru a putea intinde arcurile antagoniste si a arma mecanismul de declansare ,deosebindu-se esential de electromagneti contactoarelor care raman conectati la tensiune timp indelungat. Intrerupatoarele automate functioneaza in general cu o frecventa de conectare redusa. Intrerupatoarele automare de joasa tensiune trebuie deci sa indeplineasca doua functii principale in schemele electrice: sa asigure continuitatea circuitului,exercitand un control asupra valorilor curentilor nominali din exploatare si sa intrerupa continuare circuitului in instalatie,in punctul de unde este montat intrerupatorul, a unor curenti care depasesc valori nominale . Unele intrerupatoare au rolul de a intrerupe continuarea circuitului in cazul scaderi tensiunii sub o anumita valoare.

10


Pentru realizarea functiilor de mai sus intrerupatorul trebuie sa fie compus din urmaroarele parti:cai de curent,contacte,dispozitive de stingere a arcului electric,mecanism de actionare,relee de diverse tipuri. Intrerupatoarele automate se pot clasifica dupa diferite criterii: Dupa sursa de energie utilizara la actionarea aparatului se deosebesc: -intrerupatoare cu actionare manuala,la care operatia de inchidere este efectuata exclusive prin intermerdiul unei energii manuale aplicate direct.Operatia de deschidere poate fi efectuata tot manual prin intermediul releelor. -intrerupatoare cu actionare electrica,la care energia necesara pentru inchiderea este data de un electromagnet sau unu motor electric. -intrerupatoare cu actionare pneumatica,la care energia necesara pentru inchidere este data de un dispozitiv pneumatic. Dupa timpii totali de deschidere la curent scurtcircuit se deosebesc in ordinea marimilor timpilor de deschidere ,urmatoarele tipuri: -intrerupatoare limitatoare,la care timpul total de deschidere nu depaseste 5 ms si care limiteaza astfel valoarea de varf al curentilor de scurtcircuit.Cand intrerupatorul limatator este echipat cu un declansator special ,se numeste ultrarapid si poate fi utilizat si la intrerupatoarele curenului continuu. -intrerupatoare rapide,la care timpului total nu depasesti 10 ms. -intreruparoare normale,la care timpul total de deschidere este pana la 100 ms. Dupa felulu curentului ce strabate caile principare de current ,se deosebesc: -intrerupatoare pentru curent alternative -intrerupatoate pentru curent continu -intrerupatoare pentru curent alternativ si continuu. Dupa tipul releelor sau declansatoarelor cu care sunt echipate se utilizeaza: -intrerupatoare echipate cu relee sau declansatoare termice pentru declansarea la suprasarcina

11


-intrerupatoare echipate cu relee si declansatoare electromagnetice pentru declansarea la scurt circuit -intrerupatoare echipate cu diferite tipuri de relee si declansatoare. Dupa modul de fixare in instalatie se deosebesc: -intrerupatoare pentru montare fixa -intrerupatoare in constructie debransabil.

Clasificare de mai sus epuizeaza posibilitatea de utlizare,echipare ale intrerupatoarelor automate,existand inca numeroase alte criteri de clasificare(tipul de protectie,mediul de stingere al aerului,posibilitatea de instalare etc.).

2.1.1 TIPURI DE INTRERUPATOARE AUTOMATE a) Intrerupatoare automate mici Intrerupatoarele automate mici sunt destinate pentru protectiei conductoarelor din instalatii casnice si industriale(circuitele de lumina,circuitele de comanda,circuitul pentru aparatele electrocasnice)precum si protectiei ,aparatajului din aceste instalatii.Ele sunt utilizate si pentru protectia instalatiilor care contin motoare de mica putere.Aceste intrerupatoare automate asigura protectia circuitelor atat impotriva curentilor de suprasarcina,cat si impotriva curentilor de scurtcircuit.Indiferent de varianta constructive,intrerupatoarele se compun din urmatoarele elemente:soclu din material izolant termic si electric,mecanisme de zavorire,contacte fixe si mobile,borne de racord ale conductoarelor,camere de stingere,releu termic si electromagnetic,capac si buton sau maneta de actionare.Deoarece intrerupatoarele automate mici se executa,de obicei,in constructie monopolara,ele se numesc pe scurt intrerupatoare monopolare. Intrupatoare monopolare cu filet pot fi montate in socluri de sigurante normale,avand un soclu filetat E 27.Alte constructii permit montarea aparenta sau ingropata a aparatului. Caracteristicile de declansare ale releelor automate mici depind de felul circuitului pe care trebuie sa-l protejeze intrerupatorul automat.

12


b) Intrerupatoare automate de putere. Intrerupatoare automate de putere pentru curent alternativ si continuu se folosesc pentru protectia motoarelor electrice a retelelor de distributie sau a transformatoarelor.Aceste intrerupatoare asigura protectia in cazul aparitiei curentilor de suprasarcina si de scurtcircuit si in cazul scaderii tensiuni sub anumite limite.Caracteristicile de protectie depind de tipurile de relee sau declansatoare cu care sunt echipate intrerupatoarele automate. Intrerupatoarele automate de putere se compun din urmatoarele elemente principale:cadrul de sustinere,mecanismul de zavorire,polii principale cu contactele principale,bornele de racord ale conductoarelor si camerele de stingere ,polii auxiliari cu contactele auxiliare,dispozitivele de protectie,organul motor si carcasa. Poli sunt executati intr-o constructie compacta, ca unitati monopolare independenta :caile de curent fixate sunt pe un soclu din material izolant avand o mare rezistenta mecanica si higroscopicitate redusa. Contactele fixe si mobile sunt realizare fiecare din doua elemente de contacte diferite,care au urmatoarele functiuni:contactele principale asigura trecerea curentului electric in timpul functionarii in regim permanent a intrerupatorului ,iar contactele de rupere suporta actiunea arcului electric care se produce la intreruperea circuitului.Contactele principale se executa din profile de cupru sau aliaje speciale din argint ,iar contactele de rupere din aliaje rezistente la actiunea arcului electric. Contactele de rupere se inchid inaintea contactelor principale si se deschid in urma lor tocmai in scopul de a le proteja de actiunea arcului. Tinandu-se seama de functiile pe care trebuie sa le indeplineasca in instaliatiile electrice si de performantele necesare,se deosebesc doua constructii distincte de intrerupatoare de putere:intreruparoare in executie deschisa si intrerupatoare capsulate. Intrerupatoarele fixe se fixeaza pe traverse din otel profilat ,cu suruburi.

13


Acesti suporti trebuie sa fie rigizi si perfecti coplanari pentru a nu se produce deformari in intrerupator care sa impiedice buna functionare.Bornele se executa din doua variante:pentru legaturi in fata si pentru legaturi in spate. Intrerupatoarele debrosabile sunt prevazute cu un sasiu care poate aluneca pe doua traverse.Bornele au o constructie bazata pe un principiu priza-fisa care le permite realizare cu usurinta conexiunilor.Fiecare intrerupator de acest tip trebuie sa fie prevazut cu un blocaj mecanic care sa impiedice introducerea sau scoaterea lui din montaj in pozitia aclansat(cu contactele principale inchise).

14


2.1.2.Intrerupatoare automate de joasa tensiune Principiul de functionare Spre deosebire de contactoare, intrerupatoarele automate se caracterizeaza prin faptul ca, odata inchise contactele principale, ele sunt mentinute in pozitia „inchis” cu ajutorul unui zavor mecanic numit „broasca” ; aceasta blocheaza contactele mobile la sfarsitul cursei de inchidere si le mentine in aceasta pozitie un timp oricat de lung, fara vreun consum suplimentar de energie. Oricare ar fi varianta constructiva, un intrerupator automat este construit din urmatoarele elemente componente: Circuitul principal de curent, format din: contacte principale, contacte de rupere ( bobina de suflaj magnetic), coarne de suflaj si borne de racord la circuitul exterior, realizate din profile de cupru. Camerele de stingere a arcului electric, executate din materiale rezistente la actiunea arcului electric. Piese izolante pentru sustinerea cailor de curent si separarea fazelor, realizate de obicei prin presare din rasini fenolice. Mecanismul de actionare si zavorare, realizat din table si profile de otel tratate in mod special pentru a face fata uzurilor si solicitarilor. Cutia aparatului, executata din tabla de otel la aparatele marisi rasini fenolice la aparatele mici si intrerupatoarele tip „compact”. Elementele de protectie : declansatoare termice , declansatoare electromagnetice instantanee sau temporizate, iar la intrerupatoarele automate folosite pentru protectia motoarelor si declansatoare de tensiune minima. Elemente accesorii: bobine de declansare, transformatoare de curent, contacte auxiliare.

Mecanismul de actionare si zavorare are urmatoarele functiuni: 15


Sa mentina intrerupatorul in pozitia inchis Sa asigure declansarea intrerupatorului cu ajutorul unei energii , respectiv a unei forte reduse; In acest scop, cu ajutorul unui sistem de parghii se asigura demultiplicarea necesara a fortei. Sa asigure declansarea libera, adica la existenta unui ordin de declansare intrerupatorul sa nu poata fi nici inchis, nici mentinut in pozitie inchis. Sa adapteze caracteristica cuplului rezistent la caracteristica motor. Sa asigure la inchiderea manuala a intrerupatorului o viteza mixima a contactului mobil

Mecanism cu genunchi

Intrerupatorul este definit ca fiind un aparat mecanic de conectare capabil sa inchida, sa suporte si sa intrerupa curenti in conditii normale prestabilite si de asemenea, sa inchida pe o durata specificata si sa intrerupa curenti anormali, cum sunt curentii de scurtcircuit.

Intrerupatoarele automate se folosesc mai ales in urmatoarele situatii: Ca intrerupatoare principale pentru protectia liniilor si a instalatiilor electrice.

16


Ca aparate de conectare si protectie a unor consumatori importanti. Ca aparate normale de conectare, acolo unde acestea suporta vibratii si socuri mecanice importante.

Principiul mentinerii in „pozitia” a intrerupatoarelor automate prin intermediul unui mecanism cu zavor prezinta urmatoarele avantaje: 

Posibilitatea obtinerii unor capacitati de rupere mari.



Insensibilitate la variatiile de tensiune ale retelei.



Economie de energie.



Posibilitatea de a se dimensiona electromagnetul mai economic.



Rezistenta mult mai mare la solicitari prin vibratii si socuri mecanice.

Folosirea zavorarii mecanice are insa si dezavantaje, cele mai importante fiind: 

Frecventa de conectare permisa este foarte mica



Aparatul are o constructie complicata, fiind in consecinta si relativ scump.

Tipuri si caracteristici constructive Intrerupatoarele automate de instalatii sunt dotate cu declansatoare termice si electromagnetice pentru protectia impotriva suprasarcinilor si scurtcircuitelor.Fata de sigurantele fuzibile, ele prezinta numeroase avantaje : 

Posibilitatea de restabilire imediata a curentului fara a se pierde timpul necesar gasirii si montarii unui element de inlocuire nou in locul celui ars.

17




Nu mai este necesar un stoc de elemente de rezerva si indeosebi se evita pericolul pe care il prezinta pentru securitatea locuintelor si a instalatiilor, inlocuirea fuzibuilelor arse prin fuzibile improvizate din fire groase de cupru.



Se poate obtine si o protectie eficace impotriva suprasarcinilor, lucru practic irealizabil cu sigurantele fuzibile rapide.



Se poate regla la fata locului curentul de declansare a automatului in functie de curentul real de serviciu al instalatiei , ceea ce imbunatateste mult eficacitatea si operativitatea protectiei.

Intrerupatoarele automate tripolare comandate prin buton se executa pentru intensitati nominale pana la 40A Intrerupatoare automate in constructie deschisa se construiesc pentru curenti nominali medii si mari, sunt comandate atat manual, cat si cu electromagneti sau servomotoare si sunt folosite indeosebi pentru protectia circuitelor principale ale alimentarilor cu energie din industrie. Intrerupatorare automate compacte, in carcasa de masa plastica fenolica, se construiesc pentru curenti nominali de ordinul sutelor de amperi; ele sunt folosite pentru protectia circuitelor electrice din instalatiile industriale unde se impun dimensiuni reduse ale panourilor. Intrerupatoare automate limitatoare se construiesc pentru instalatii de ordinul sutelor de amperi si capacitati de rupere pana la 100 kA virtuali. Ele limiteaza valoarea curentului de scurtcircuit aparut in instalatie, reducand mult solicitarile termice si electrodinamice la care este supusa instalatia. De aici vine si numele de „intrerupatoare limitatoare”.Pot fi actionate manual sau cu servomotor.

Tipuri de aparate mai deosebite sunt: 

Intrerupatoarele automate rapide de curent continuu, dotate cu relee sensibile la panta curentului de scurtcircuit, in vederea asigurarii unei protectii cat mai eficiente a redresoarelor.

18




Intrerupatoarele automate pentru protectia impotriva curentilor de defect care sesizeaza diferenta intre valorile curentilor de pe conductorul de faza si de nul, diferenta care dovedeste aparitia unei scurgeri de curent la masa ( curent de defect ) . Producand intreruperea imediata a circuitului atunci cand curentul de defect a trecut de un anumit nivel, ele protejeaza foarte eficient impotriva pericolului electrocutarii si incendiilor.

Intrerupatoarele automate difera, de asemenea, prin modul de actionare si prin gradul de echipare cu dispozitive accesorii, cum sunt: contacte de semnalizare, dispozitive de declansare de la distanta, declasatoare de tensiune minima, dispozitive de temporizare a declansarii prin relee. Practic toate intrerupatoarele automate de joasa tensiune se executa ca aparate de intrerupere in aer. Parametrii principali de lucru si criterii de alegere a intrerupatoarelor automate si contactoarelor. Caracteristicile intrerupatoarelor automate si contactoarelor in functie de care se face alegerea pentru utilizarea intr-o anumita instalatii sunt : -

felul curentului ( continuu sau alternativ )

-

tensiunea nominala de utilizare Ue si frecventa ;

-

serviciul nominal ( de 8 ori, serviciul de durata,

serviciul intermitent; -

curentul nominal tehnic Uth , care poate fi suportat in circuitul principal, fara ca incalzirea sa depaseasca limitele adminisibile.Acest curent trebuie sa fie mai mare decat curentul nominal al motorului.

-

Curentul de utilizare Ie este curentul din circuitul principal care intervine in determinarea conditiilor de utilizare a contactorului sau ruptorului.

Categoria de utilizare este determinata de natura sarcinii de curent si este standardizata conform tabelului de mai sus.

19


Categoriile de utilizare sunt numerotate in ordinea crescanda a conditiilor mai grele de lucru. De exemplu, in timp ce categoria AC1 are curentul egal cu curentul de utilizare, categoria AC4 are curentul de rupere de 6 ori mai mare decat curentul de utilizare. Felul curentului

Capacitatea nominala de rupere ( kA ) Categoria AC1

Utilizari Sarcini neinductive sau slab inductive

CURENT

AC2

Pornirea motoarelor cu inele de contact, franare in plin mers

ALTERNATIV

AC3

Pornirea motoarelor cu rotorul in

scurtcircuit,

oprirea

motoarelor in plin mers AC4

Pornirea motoarelor cu rotorul in scurtcircuit, mers cu socuri, inversarea sensului de rotatie

CURENT

DC1

Sarcini

inductive

sau

slab

inductive DC2

Pornirea motoarelor derivatie, oprirea motoarelor derivatie in plin mers

CONTINUU

DC3

Pornirea motoarelor derivatie, mers

cu

socuri,

inversarea

sensului de rotatie. DC4

Pornirea

motoarelor

serie,

oprirea motoarelor serie in plin mers

20


3.Comutatoare Comutatorul este defapt un intrerupator cu doua contacte,unul ND si unul NI ,la care bornele legate la elementul mobil (bornele 3 si 1) au fost puse in contact,fiind reprezentate de una singura ce preia functia ambelor.

3.1 Comutatoare stea-triunghi Aceste comutatoare servesc pentru comanda pornirii si opriri motoare electrice asincrone cu rotorul in scurt circuit si au rolul de a reduce valoarea curentului absorbit de motor in timpul pornirii. Comutatorul stea-triunghi se poate utiliza numai daca motorul este astfel bobinat incat sa aiba, in regim de lucru, bobinajul statoric conectat in triunghi. Deci la o retea de 380 V intre faze poate fi conectat prin comutator stea-triunghi numai un motor pe a carui eticheta scrie 660/380 V sau A-380V. Principiu de functionare consta in realizarea porniri in doua etape: -mai intai se aplica motorului, conectat in stea, tensiunea retelei (tensiunea aplicata fiecarei faze este deci de 1,73 ori mai mica decat tensiunea retelei); -inca ce motorul a atins turatia nominala (nu mai devreme nici mult mai tarziu) se modifica legaturile motorului in triunghi; -in felul acesta, curentul de pornire absorbit de motor este redus la 1/3 din valoare pe care ar fi avut-o daca se conecta direct in trunghi.Deoarece si cuplul de pornire scade la 1/3 ,porneste in gol sau sub sarcina redusa. Exista solutii alternative la comutatoarele acestea speciale ”cap de scara” si “cruce” si anume folosirea unor relee electronice “releuruptoare” (arata ca I siguranta automata si se monteaza intr-un panou electric, pe sina) si pentru comutatoare se pot folosi cele cu revenire (ca de sonerie). Un dezavantaj ar fi pretul mai mare al releului, in schimb cablarea este mult mai usoara (necesita numai doua cabluri intre comutatoare, care se pot pune foarte subtiri, partea de putere fiind de la releu spre consumator).

21


Comutatoare speciale Materiale necesare; -doua comutatoare”cap de scara”, care se vor monta la capetele instalatiei (de la inceputul si sfarsitul holului, scarilor etc.); -unul sau mai multe comutatoare “cruce”, care se vor monta intre cele doua comutatoare”cap de scara” (se pot pune oricate comutatoare “cruce”,in functie de numarul de locuri din care doriti sa aprindeti/stingeri lumina); -cabluri de cupru,cu diametul de 1,5 (pentru consumatori mai mari de 200W ,cablul se alege mai gros); -teava de plastic pentru instalatii electice (prin care vor trece cabluri de legatura); -doze pentru legaturi intre cabluri si doze pentru intrerupatoare; Si aici avem doua metode de cablare: Metoda de cablare:

-doua cabluri intre comutatoare (care vor merge de-a lungul retelei de comutatoare, fiind intrerupte de fiecare comutator”cruce”); -un singur cablu de la primul comutator la retea (faza); -un cablu de la ultimul comutator la consumator (bec); -un cablu de la retea (nul) la consumator (bec).

3.2 Comutatoare cu came Comutatoarele cu came pentru aplicatii de exemple ca intrerupatoare pentru motoare, intrerupatoare principale, comutatoare de comanda si comutatoare pentru instrumente. 22


Comutatoarele cu came SCHRACK sunt constituite modular, lucreaza cu intrerupere dubla pe fiecare faza si doua contacte pe fiecare celula de comutare.

3.2.1.Domeniul de aplicare Produsele “comutatoare cu came”sunt folosite la inchiderea si deschiderea simultana sau succesiva a unor circuite din instalatiile electrice, la actionarea motoarelor, pentru masurarea curentului si tensiunii in releele bi si trifazare (cu si fara nul), cu si fara transformator de masura, la actionarea intrerupatoarelor automate si a separatoarelor.

3.2.2.Clasificare: a) dupa domeniul de utilizare: Comutatoare cu came folosite la inchiderea si deschiderea circuitelor electrice si actionarea motoarelor electrice: 

variante de baza;



cu elemente cinematice;



comutatoare voltmetrice si ampermetrice folosite la masurarea tensiuni si curentilor;



comutatoare stea-triunghi si comutatoare inversoare de sens folosite la pornirea, oprirea si inversarea sensului de rotatie a motoarelor electrice;

23




chei de comanda folosite la actionarea intrerupatoarelor-automate si a separatoarelor;

b) dupa marirea curentului nominal termic: 

Comutatoare cu came C6-6A

























3.2.3.Conditia de mediu: Temperature minima in timpu utilizarii:-25 grade Celsius Temperature maxima in timpul utilizarii: +40 grade Celsius Umiditatea relative:maxim 95% la +20 grade Celsius Altitudinea maxima:2000m

24


4. Relee Releul este un aparat care comuta, sub actiunea marimii de intrare, unul sau mai multe elemente de comutatie de mica putere în scopul comenzii altor elemente. Releele de protectie pot realiza contacte electrice ducând la întreruperea instalaţiei cu energie electrică, deci la protecţia acesteia. Cele mai simple relee se compun dintr-un element de intrare I, denumit uneori si element sensibil, un element comparator K si un element de executie E cu una sau mai multe iesiri.

4.1.Clasificarea releelor

Releele folosite în sistemele electrice funcţionează după aceleasi principii ca şi aparatele de măsurat; de aceea ele pot fi clasificate, în general, după aceleaşi criterii. a) După principiul de funcţionare, releele pot fii: electromagnetice (magnetoelectrice, de inducţie, magnetice,electrodinamice, termice) şi electronice. b) După felul parametrului la care acţionează, releele pot fii: de curent, de tensiune, de putere, de temperatură, etc. c) După valoarea marimii de intrare la care acţionează, releele pot fii: maximale, a căror acţionare are loc când valoarea mărimii de intrare devine egală sau depăşeşte o anumită valoare maximă, dinainte stabilită; minimale, care acţionează în momentul când valoarea mărimii de intrare devine egală sau mai mică decât o anumită valoare minimă, dinainte stabilită şi relee diferenţiale, a căror acţionare are loc când diferenţa valorilor a două marimi aplicate la intrare devine, în valoare absolută, mai mare decât o valoare dinainte stabilită. d) O clasificare specifică a releelor se obţine dacă se ia în consideraţie modul conectării în circuitul elementului protejat, deosebindu-se: relee primare şi relee secundare. e) Ţinând seama de modul de acţionare asupra înterupătoarelor, releele pot fii: cu acţiune directă sau directe şi cu acţiune indirectă sau indirecte. f) În funcţie de durata de acţionare: relee ultra rapide ( t < 0.0 s), relee rapide (t <0.05 s), relee normale (t -0.05-0.15 s ), relee lente (t -0.15-1 s), de temporizare (t >1 s)

25


g) În fucţie de mărimea de intrare: releu de tensiune, releu de curent, releu de putere, releu de fregvenţă, releu de timp. h) Cele mai utilizate relee: relee termice, relee electromagnetice, relee electronice, relee mecanice, relee ferodinamice, declanşatoare. i) După natura elementului de execuţie: relee cu contacte şi relee fără contacte (statice).

4.2.TIPURI DE RELEE 4.2.1Relee electromecanice Sfera de aplicabilitate a acestor relee a început să se reducă substantial, ca urmare a progreselor realizate în domeniul releelor statice. Cele mai simple relee electromecanice constau dintr-un dispozitiv care produce forţa sau cuplul activ, un element care produce cuplul rezistent şi unul sau mai multe elemente de execuţie (contacte electrice). După natura dispozitivului pentru producerea forţei sau a cuplului activ, deosebim: relee electromagnetice, magnetoelectrice, de inductie, electrodinamice, termice, cu contact reed. În continuare se prezintă câteva dintre cele mai utilizate.

4.2.2. Relee de comutaţie Aceste echipamente se folosesc deseori pentru a realiza anumite secvenţe de prelucrare a semnalelor. Deşi progamatoarele electronice câştigă un câmp tot mai vast de aplicabilitate, având costuri tot mai scăzute şi performanţe tehnice tot mai ridicate, în aplicaţiile simple releul de comutaţie este încă utilizat datorită costurilor scăzute şi performanţelor satisfăcătoare obţinute.

26


În figură este prezentată schema de principiu a unui releu electromecanic; se pot identifica următoarele elemente constructive: -bobina 5, montată pe armătura fixă 7; -armătura mobilă 3, ce poate oscila în jurul articulaţiei ,,O”, şi pe care se află semicontactul mobil cm; -semicontactele fixe cf2 şi cf4; -arcul de revenire 6.

Practic releul controlează două contacte. În situaţia în care bobina

5

nu

este

excitată,

contactul 1-2 este închis iar contactul 1-4 deschis. Atunci când bobina este alimentată cu curent (este excitată) ea dă naştere unei forţe magnetice care se exercită asupra armăturii mobile, sub efectul căreia aceasta pilotează în jurul articulaţiei ,,O”; în acest fel contactul 1-2 se deschide, iar contactul 1-4 se închide. Când bobina este dezactivată, arcul de revenire readuce armătura mobilă în poziţia iniţială, şi prin aceasta şi contactele în starea iniţială. Bobina este dotată cu propriile sale borne A1 şi A2; acest lucru permite alimentarea ei de la o altă sursă decât cea care alimentează circuitul de putere mare pe care îl comută contactele. De exemplu, se poate alimenta bobina de la o sursă de 24 V (cc) iar circuitul de înaltă putere de la o sursă de 220 V (ca). Releul electromecanic joacă astfel rolul unui dispozitiv de decuplare, pentru că el separă fizic circuitul de înaltă putere de circuitul de comandă, ceea ce îl pune pe acesta din urmă la adăpost de semnale de putere foarte mare. În plus, armătura releului poate avea mai multe rânduri de contacte; se pot conecta astfel atâtea circuite diferite câte contacte sunt. Simbolizarea acestui echipament este prezentată mai jos.

27


În figura a este prezentat simbolul pentru un releu cu două contacte, unul NÎ iar celălalt ND, iar în figura b este prezentat simbolul unui releu cu patru contacte, două ND şi două NÎ. Dezantajele releelor electromecanice sunt timpul mare de lucru de răspuns (câteva milisecunde) şi faptul că contactele se uzează în timp. De aceea există astăzi tendinţa de a le înlocui cu relee electronice. Releele electronice permit comutarea circuitelor de curent continuu precum şi a celor de curent altenativ. Unele dintre aceste relee acceptă curenţi de o intesitate ce poate atinge 40 A. În raport cu releele electromecanice, releele elecronice sunt mai scumpe, nu sunt dotate decât cu un contact şi nu pot suporta suprapresiuni.În schimb, ele sunt silenţioase, nu se uzează şi au de timp de răspuns foarte mic.

4.2.3.Releele electromagnetice sunt aparate de protecţie care asigură protecţia la curenţi de scurtcircuit sau la scăderea tensiunii cu acţiune instantanee sau temporizată. Releele electromagnetice pot funcţiona atât în curent continu cât si în curent alternativ. Ele pot fi relee electromagnetice de curent şi relee electromagnetice de tensiune. Releeele electromagnetice mai pot fii: Releul electromagnetic de curent maxim (RC) este constituit dintr-un electromagnet ,pe care sunt dispuse bobinele de curent şi dintr-un sistem mobil format din armătura de fier, fixată pe un ax prevăzut cu un resort spiral, care asigură cuplul antagonisz. Releul electromagnetic de timp (RT) este constituit dintr-un electromagnet şi un miez de fier, solidar cu şurubul fără sfârşit. 28


Releul electromagnetic de semnalizare (RdS) are drept scop să semnalizeze dacă protecţia unui anumit circuit a acţionat. Releul electromagnetic intermediar (RI) este folosit pentru a se evita trecerea curenţilor mari prin contactele sensibile ale releelor obişnuite(cum sunt curenţii bobinelor de aclanşare a întrerupătoarelor) . Releele electromagnetice sunt constituite din electromagneţi la care atunci când curentul prin bobină depăşeşte o anumită valoare este atrasă armătura mobilă aceasta acţionând asupra unor contacte electrice, deci funcţionarea releelor electromagnetice se bazează pe forţa de atracţie a elecromagnetului (anexa 2, fig 3.).

4.2.4.Releele termice La baza funcţionării releelor termice stă modificarea proprietăţilor fizice ale corpurilor datorită încălzirii. Cel mai simplu releu termic constă dintr-un tub de sticlă închis, prevazut cu doi electrozi, în interiorul tubului găsindu-se mercur. Închiderea contactului are loc ca urmare a dilataţiei mercurului, în momentul în care nivelul mercurului aduce în contact electric cei doi electrozi. Cele mai răspândite relee termice sunt releele cu bimetal. După modul în care se realizează încălzirea bimetalului se deosebesc relee cu încălzire directă, indirectă şi mixtă. La cele cu încălzire directă curentul electric trece prin bimetal, iar la cele cu încălzire indirectă bimetalul este încălzit de la un rezistor, prin care trece curentul electric. Releele termice sunt utilizate, în special, la protecţia motoarelor electrice împotriva supracurentilor de durată.

4.2.5. Releele Reed Constau dintr-un tub de sticlă închis în care se găsesc două lamele elastice; în zona contactului, pe suprafaţa lamelelor este dispus un strat de iridiu, platină sau aliaje ale acestora. Tubul de sticlă este vidat sau este umplut cu un gaz inert. Acţionarea contactului se face cu ajutorul unui câmp magnetic creat de o bobină parcursă de curent. Aceste relee se realizează sub formă de elemente capsulate paralelipipedice, din mase răşinoase în care se introduce tubul şi bobina releului, la exterior aflându-se doar terminalele metalice pentru conexiuni. Releele reed au consum neglijabil, timp de acţionare mic (1 ... 2 msec), frecvenţă de comutare mare (500 comutari/sec), durată de viaţa ridicată (108 ... 1012 comutări).

29


Releu cu încălzire directă

Releu cu încălzire indirectă

4.2.6. Relee electronice Frecvent utilizate în prezent, se realizează într-o mare diversitate de tipuri constructive, a căror structură rezultă din combinarea unui număr relativ restrâns de circuite electronice de bază: detectoare de nivel, detectoare de fază, comparatoare de amplitudine, convertoare, amplificatoare, elemente de timp şi de memorare.

Releu de protectie a motoarelor electrice la suprasarcina, la scurt circuit ,la lipsa de faze.

4.2.7. Relee statice Aceste relee se utilizează când este necesară o viteză de comutare ridicată şi o durată de funcţionare mare. Nu au piese mecanice în mişcare, elementul de execuţie fiind realizat cu tranzistoare, tiristoare sau triace. Realizează o izolare galvanică între circuitul de comandă şi circuitul de comutare. Pentru aceasta pot fi utilizate transformatoare de separare, optocuploare sau relee reed. Supratensiunile sunt reduse, datorită principiului de funcţionare, curenţii şi tensiunile trec periodic prin zero. Au un consum redus de energie şi pot fi cuplate cu circuite integrate.

30


4.2.8. Relee de timp acţionează cu o anumită întârziere, obţinută cu un element de temporizare. Releele de timp sunt echipamente electrice care au rolul de a realiza o întârziere controlată a transmiterii unor semnale. Practic ele au aceleaşi rol funcţional ca şi releele pneumatice, numai că aici semnalele transmise sunt semnale electrice. Schema electrică a unui asemenea echipament este prezentată în figura următoare.

La momentul t0 se apasă butonul B şi prin intermediul diodei D este alimentată bobina K a releului electromagnetic care va comanda închiderea căii de curent 3-4. Totodată, se încarcă şi condensatorul C montat în paralel cu bobina. La momentul t i se eliberează butonul B şi se întrerupe astfel alimentarea circuitului de temporizare. Din acest moment condensatorul C începe să se descarce prin bobina K şi rezistenţele R 1 şi R2 ( circuitul desenat punctat în figura), tensiunea la bornele sale scăzând exponenţial. Bobina îşi va menţine starea de activare atâta timp cât tensiunea la bornele sale nu scade sub valoarea pragului minim necesar funcţionării. Atingerea acestui prag la momentul t f conduce la deschiderea căii de curent 3-4. Deoarece timpul de descărcare a condensatorului este proporţional cu produsul C · (R1 + R2 ) întârzierea Δt = tf - ti poate fi reglată prin modificarea rezistenţei R 1 .

4.2.9.Releele de timp electronice, prin posibilităţile lor de miniaturizare şi a gradului lor ridicat de fiabilitate sunt din ce în ce mai mult utilizate în echipamentele profesionale. În acest fel, ele înlocuiesc vechile tipuri de relee de timp: mecanice, pneumatice, hidraulice etc. După principiul care stă la baza funcţionării lor deosebim două mari clase de relee electronice de timp: analogice şi digitale. În varianta analogică, releele electronice de timp au structura de mai jos:

31


Elementul de temporizare ET se dispune de regulă între circuitul de intrare I şi detectorul de polaritate DP.

4.2.10.Relee de timp digitale Releele de timp digitale funcţionează pe baza numărării unor impulsuri. Schema emite un semnal când numărul de impulsuri atinge o valoare predeterminată, stabilită prin configuraţia decodorului.

Reglajul timpului se poate face în două moduri: - prin modificarea frecvenţei bazei de timp; - prin modificarea decodării semnalelor de la ieşirea numărătorului. Releele de timp digitale permit, fără probleme, sub un volum redus, obţinerea unor timpi foarte mari, de ordinul zecilor de ore.

4.2.11. Relee magnetice Releu de proximitate cu oscilator - este realizat pe baza unui comutator static inductiv. Principiul de funcţionare al unui astfel de comutator este ilustrat în figura următoare.Circuitul foloseşte ca element exterior un grup LC care formează împreună cu etajul de intrare un oscilator de înaltă frecvenţă.

Prin apropierea unei piese metalice standard de o bobina, oscilatiile se amortizeaza si marimile de iesire (Q si ) sunt comutate.

32


5.PRINCIPII ERGONOMICE Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementarilor în vigoare. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru. La locurile de munca unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci). Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.

33


6. ASIGURAREA CALITĂŢII ÎN SISTEMELE ELECTRICE Asigurarea calitatii rerezinta ansamblul activitatilor preventive prin care se urmareste in mod sistematic sa se asigure corectitudinea si eficacitatea planificarii, organizarii, coordonarii, antrenarii si tinerii sub control in scopul de a garanta obtinerea rezultatelor la nivelul calitativ dorit.

SISTEM DE MANAGEMENT AL CALITATII- sistem de management prin care se orienteaza si se controleaza o organizatie in ceea ce priveste calitatea. Calitatea totala – satisfacerea continua a cerintelor clientilor in conditiile unor costuri minime. Asigurarea calitatii reprezinta realizarea unor obiective externe si interne, astfel: 

Obiectivele interne, reprezinta activitatile desfasurate in scopul de a da incredere clientilor ca sistemul calitatii furnizorului permite obtinerea calitatii cerute.



Obiectivele externe reprezinta activitatile desfasurate pentru a da incredere conducerii firmei ca va fi obtinuta calitatea ceruta.

Controlul calitatii este determinat de: 

Supravegherea calitatii reprezinta monitorizarea si verificarea continua a starii unei entitati, in scopul asigurarii ca cerintele specificate sunt satisfacute.



Evaluarea calitatii reprezinta examinarea sistematica, efectuata pentru a determina in ce masura o entitate este capabila sa satisfaca cerintele specificate.



Inspectia calitatii reprezinta activitatile prin care se masoara, examineaza, incearca una sau mai multe caracteristici ale unei entitati si se compara rezultatul cu cerintele specificate, in scopul determinarii conformitatii acestor caracteristici.



Verificarea calitatii – reprezinta confirmarea conformitatii cu cerintele specificate, prin examinarea si aducerea de probe tangibile.

AUDITUL CALITATII – reprezinta un process sistematic, independent si documentat de evaluare obiectiva a dovezilor de audit pentru a determina in ce masura sunt indeplinite criteriile de audit prestabilite. In managementul calitatii, termenul de audit in sensul de examinare a calitatii produselor, serviciilor, proceselor unei firme sau a sistemului de management al calitatii.

34


Auditurile calitatii reprezinta examinari sistematice ale activitatilor si rezultatelor acestora, referitoare la calitate, fiind planificate si programate in functie de natura si importanta activitatilor. Auditurile calitatii sunt examinari independente, in sensul ca trebuie conduse de personae care nu au responsabilitati directe in domeniile auditate. Auditurile calitatii se realizeaza in raport cu criteriile de audit prestabilite, pentru a stabili in ce masura sunt respectate criteriile de audit. Criteriile de audit sunt: procedurile aplicabile, cerintele specificate in standarde si specificatii tehnice, politica firmai in domeniul calitatii. AUDITOR IN DOMENIUL CALITĂŢII este persoana care are competenta necesara pentru a efectua audituri ale calităţii.El trebuie sa fie autorizat pentru efectuarea unui anumit tip de audit. SCOPUL AUDITULUI CALITĂŢII este de a evalua actiunile corective necesare pentru eliminarea neconformitaţilor şi posibilitaţile de îmbunatatire a sistemului de management al calităţii firmei, a produselor si serviciilor , si a proceselor. Auditurile calităţii evaluează: produsele, serviciile, procesele sau sistemele calităţii unei firme. Planul de audit si raportul de audit sunt documente de calitate obligatorii in procesul de desfăşurare al unui audit si sunt elaborate de catre compartimentul de asigurare calitaţii. Auditul calitaţii produsului se efectuesză pentru evaluarea conformitatii caracteristicilor de calitate a unui produs finit sau semifinit cu cerintele clientului sau cu cerinţele specificate in documentele de referinţă. Auditul calităţii procesului se efectueaza pentru evaluarea comformităţii unui proces (de proiectare , productie, administrativ,etc) cu cerinţele clientului sau cu cerinţele specificate in documentele de referinţă.

Metode de obţinere a dovezilor de audit:

1. Interviuri cu persoanele implicate in domeniul auditat 2. Examinarea documentelor referitoare la calitatea produselor sau proceselor 3. Observarea directa a activităţilor Auditurile sistemelor calitaţii se efectuează pentru: 35




Determinarea conformitaţilor elementelor sistemului calităţii cu cerinţele specificate in documentele de referinta



Determinarea eficacităţii sistemului calităţii privind realizarea obiectivelor stabilite in domeniul calităţii



Imbunatăţirea sistemului calităţii firmei audiate



Satisfacerea unor cerinte reglementare



Inregistrarea /certificarea sistemului calităţii firmei audiate

7.Sănătatea şi securitatea muncii la manipularea şi transportul manual al materialelor O serie de accidente de natură mecanică au drept cauză manipularea, transportul manual sau depozitarea incorectă a materialelor (materii prime, produse intermediare, produse finite). Cele mai frecvente leziuni care se produc sunt tăieturile, strivirile, loviturile, fracturile, etc. la nivelul mâinilor (la degete în special) sau al picioarelor, dar au loc şi accidente mai grave (fracturarea coloanei vertebrale sau hernie). Manipularea şi transportul manual al materialelor se efectuează în special în operaţiile de încărcare-descărcare şi depozitare. Cunoaşterea măsurilor minimale de protecţia muncii la executarea acestora este indispensabilă pentru securitatea muncii.

36


8.BIBLIOGRAFIE: 1. Doina Dick, Nicoleta Fediuc: Mecatronica, manual pentru clasa a XI-a, Editura Delta Publishing House 2004 2. Vistrian Maties, Dan Mandru, Olimpiu Tatar, Radu Balan, Calin Rusu: Tehnologie si educatie mecatronica, Editura Todesco, Cluj Napoca 2001 3. Vistrian Maties, s.c. Mirescu, Dan Mandru, Olimpiu Tatar, Radu Balan, Calin Rusu: Tehnologie si educatie mecatronica – auxiliar curricular Editura Economica, Bucuresti 2002 4. Dr.ing.Vsevolod Radcenco, Dr. Ing. Nicolae Alexandrescu, Ing. Emil Ionescu, Ing. Mihai Ionescu : Calculul si proiectarea elementelor si schemelor pneumatice de automatizare – Ed. Tehnica, Bucuresti 1985 5. Martin Williams, Graham spencer, David Hoey – Fit for TPM – Revista Mecatronica nr.1/2003 6. Interactive Guide to Festo Didactic – Festo Didactic GmbH & Co. Denkendorf, 2001 7. Fundamentals of Control Technology – Festo Didactic Esslingen 1998 8. Colectia revistelor Mecatronica 2003-2004, publicaţie trimestrială a Societatii Romane de Mecatronica (SROMECA) 9. Colectia revistelor FIS, Festo Ag & Co, Esslingen 10. Ion Ionescu, Maria Manole, Constantin Manole : Solicitari si Masurari Tehnice, manual pentru clasa aX-a, Editura Economica Preuniversitara 2000 11. Ion Hoham :Tehnologia şi fiabilitatea sistemelor, Editura Economica Preuniversitara 2000 12. Stelian Popescu,

E. Dumbravă : Acţionări şi automatizări , Editura

Economica Preuniversitara 2000

37

Temporizatoare, intrerupatoare, comutatoare electrice, relee

Recommend Documents