GEORGE KENNAN “Telegrama cea lungă” Stog Ivona Georgiana, DN I Documentul care relevă informaţii despre comportamentul şi aspiraţiile sovieticilor în perioada anticomunistă pentru americani se numește “Telegrama cea lungă” din 1946 și a fost redactată de George Kennan, un fin observator al razboiului civil rusesc. În februarie 1946, George Kennan, șef – adjunct al misiunii diplomatice americane la Moscova a trimis la Washington un raport detaliat cu privire la politica Uniunii Sovietice. Ideile formulate de George Kennan au fost ulterior reluate într-un raport intitulat ”The sources of soviet conduct”, care aveau să fie fundamentul politicii americane cu privire la URSS și anume politica de îngrădire. Telegrama cuprinde informaţii despre puterea sovietică, care se împarte între ideologii şi circumstanţe. În speță, Kennan vorbeşte despre ideologia marxistă care s-a reflectat în proiectul comunist al ruşilor, dar şi de viitorul remarcabil al gândirii comuniste de până in 1916, rezumat în câteva idei concrete. Prima idee este reprezentată de faptul că factorul central din viaţa unui om, determinantul descriptiv al vieţii publice este sistemul prin care bunurile materiale sunt produse şi schimbate. Următoarea idee se rezumă la sistemul de producţie capitalist ce devine nefast din cauza exploatării muncii de clasă dar şi ca urmare a incapacităţii de a dezvolta resursele economice ale societăţii sau de a distribui în mod corect bunurile materiale produse de laboratorul uman. O altă idee face referire la autodistrugerea capitalismului, iar in fine ultima la faptul că imperialismul, faza finală a capitalismului conduce direct la război sau la revoluţie. În același timp, revoluţionarii ruşi găsesc în teoria marxistă un convenient raţional pentru propriile dorinţe instinctive. În plus, menționează Kennan, trebuie păstrat în minte faptul că lumea capitalistă nu este toată rea. În afară de elementele reacționare și burgheze, aceasta include anumite elemente luminate și pozitive unite în partide comuniste acceptabile. Mai mult, lumea capitalistă mai deține anumite elemente ale căror reacții, aspirații și activități sunt favorabile interselor URSS, iar acestea trebuie să fie încurajate.
Mai mult, constata Kennan, dintre elementele negative ale societății capitalist-burgheze, cele mai periculoase sunt acelea pe care Lenin le numea falși prieteni ai poporului, mai exact socialiștii moderați sau liderii social-democrați. Potrivit lui Kennan, aceste caracteristici influețează politica sovietică în așa mod încât scopurile sale sunt acestea. În viziunea sovieticilor, trebuie făcut orice pentru a întări puterea relativă a URSS drept factor în societatea internațională. Cu toate acestea, nu trebuie ratată nicio oportunitate pentru a reduce puterea sau influența puterilor capitaliste. Mai mult, eforturile sovieticilor trebuie direcționate către adâncirea și exploatarea diferențelor și conflictelor dintre puterile capitaliste, în așa fel încât să rezulte un război imperialist. Un alt scop al sovieticilor este de a folosi elementele democrat-progresiste pentru a crea presiune asupra guvernelor capitaliste astfel incât să servească intereselor URSS-ului. Cu toate acestea, atenționează Kennan, concepția relatată anterior nu reprezintă viziunea naturală a poporului rus, care este un popor prietenos cu lumea exterioară. Linia de partid reprezintă doar teza pe care mașinăria propragandei oficiale o promovează, însă e obligatory pentru perspective general și comportamentul celor care fac parte din aparatul de partid, poliția secretă și Guvern. În plus, precizează Kennan, trebuie ținut minte că premizele pe care această linie de partid se bazează sunt, în mare parte, neadevărate. Mai exact, experiența a arătat ca este posibilă o coexistență între statele capitaliste și cele socialiste, coeexistență pașnică și profitabilă de ambele părți. Diplomatul american contestă apoi, capacitatea URSS de a-şi menţine puterea în condiţiile în care populaţia rusă este extenuată datorită marilor sacrificii care le-au fost impuse pe fondul economiei subdezvoltate şi a represiunii, dar şi datorită războiului. Cea mai puternică ameninţare la adresa URSS, spune Kennan este de fapt o potenţială instabilitate politică ce ar putea fi generată de un proces conflictual de schimbare a cadrelor comuniste care ar conduce la disoluţia autorităţii Kremlinului şi invariabil la dezvăluirea tarelor societăţii sovietice, cu consecinţe dezastruoase pentru statul sovietic. Toate aceste condiţii îl determină pe Kennan să afirme că soluţia optimă pentru Statele Unite în relaţiile sovieto-americane este o abordare pe termen lung răbdătoare şi atentă la orgoliul rus, dar şi crearea unei percepţii favorabile asupra Statelor Unite concretizată prin succese economice în antiteză cu eşecul economic al comunismului.
Mai exact, a discuta despre o posibilă intervenție împotriva URSS, după exemplul războiului recent, este o nebunie, conchide Kennan. Daca nu este provocată de forțele intoleranței și a subminării, „lumea capitalistă” este capabilă de a trăi în pace atât cu sine, cât și cu Rusia. În plus, încearcă să demonstreze Kennan, falsitatea premizelor discutate a fost demonstrată prin faptul că divergențele anglo-americane nu s-au dovedit a fi divergențe majore în lumea occidentală. Țările capitaliste, altele decât cele care se află în Axă, nu au arătat nicio dorință pentru rezolvarea diferendelor prin pornirea unei cruciade împotriva sovieticilor. Războiul imperialist nu s-a transformat în războaie civile și revoluții, ci URSS s-a trezit obligată să lupte alături de statele capitaliste pentru același scop.
