STUDIU DE CAZ
Date biografice şi sociale semnificative Numele şi prenumele: T. A. Data şi locul naşterii: 27 iunie 2000, în Iaşi A început terapia la vârsta de 8 ani, când era elev în clasa 1- la sfârşitul lunii octombrie a anului 2008. Componenţa familiei: Copilul provine dintr-o familie biparentalã: tatãl, T. G., în vârstã de 43 de ani, mama: T. E., în vârstã de 41 de ani. Este al doilea copil. Mai are o sorã, T. M., nãscutã în iulie 1995. Condiţiile socio-economice şi culturale în familie: medii; pãrinţii au studii superioare, ambii lucrând în prezent: mama -profesoarã de limba şi literatura romanã, iar tatăl
inginer
constructor. Locuiesc într-un apartament (la bloc) cu 3 camere, proprietate privatã, fiecare copil având camera proprie. Condiţiile de igienã psihicã sunt bune. Relaţiile familiale: relaţia dintre copil şi pãrinţi este una bună, nu au existat conflicte sau acte de violenţă care să influenţeze starea psihică sau de sănătate a copilului. T. A. este astaşat de familie, în special de pãrinţi. Are o relaţie bunã şi cu sora sa, se joacã împreunã, merg la cumpãrãturi, dar şi cu buncii din partea tatãlui. Pãrinţii au o atitudine protectivã faţã de T. A., “mezinul familiei”. Se implicã activ în demersul educativ al copilului. T. A. beneficiazã de toatã dragostea şi sprijinul familiei. Date medicale semnificative Evoluţia în timpul sarcinii: Din spusele mamei, sarcina s-a desfãşurat normal, fãrã evenimente deosebite la naştere. Naşterea: Naştere prematurã, la 7 luni şi 2 sãptãmâni, cauzatã probabil de incompatibilitatea RH dintre mamã şi fãt. Copilul a avut la naştere o greutate de 2 kg şi 900 de grame şi 49 de centimetri. T.A. s-a nãscut cu o formã accentuatã de icter hemolitic, care a durat o perioadã mai lungã de timp, ducând astfel la o encefalopatie infantilã. Acest fapt a dus la dominarea tabloului clinic de o simptomatologie neurologicã şi tulburãri de vorbire, ceea ce a determinat ulterior tulburãri de dezvoltarea vorbirii (mutism electiv, bâlbâialã tono-clonicã, dislexie-disgrafie) şi dezvoltarea proceselor psihice. Evoluţia şi dezoltarea în primul an de viaţã: Din interviul cu mama am aflat cã, primele cuvinte au apãrut normal, în jurul vârstei de 8 luni. A început sã meargã la vârsta de 1 an şi 2
luni. S-a dezvoltat normal pânã la vârsta de 2 ani. Dupã aceastã vârstã familia a observat o stagnare de lungã duratã a vorbirii şi apariţia unei puternice bâlbâieli (clono-tonice). Noile cuvinte achiziţionate erau legate de necesitãţile imediate fiind mult denaturate. Vorbirea a început sã fie tot mai inteligibilã. Eventuale antecedente familiare deficitare : nu existã; nici pãrinţii şi nici sora sa, T. M. , nu au avut probleme majore de sãnãtate. Diagnostic logopedic: Întârziere uşoarã în dezvoltarea limbajului, o uşoarã dislaţie de cuvinte datoitã tulburãrilor de organizare temporalã, care împiedicã copilul sã respecte uneori succesiunea corectã a elementelor cuvintelor, sigmatism interdental care apare mai pronunţat în unele situaţii de obiecte. Mai pregnantã este bâlbâiala ciclo-tonicã. De asemenea, caracteristic copilului este şi mutismul electiv şi dislexia-disgrafia. Examenul somatic: Din punct de vedere somatic, prezintã o dezvoltare staturalã normalã, dar cu aspect distrofic. Starea actualã de sãnãtate: Treptat starea de sãnãtate a lui T. A. s-a îmbunãtãţit semnificativ în urma beneficierii de terapie din partea unui personal didactic calificat. T. A. a început terapia la vârsta de 8 ani, când era elev în clasa 1- la sfârşitul lunii octombrie a anului 2008 la Şcoala Specială „ Constantin Păunescu” Iaşi. Cerinţele au fost direct proporţionale cu nevoie lui, evitându-se permanent eşecul şcolar. Citirea şi scrierea au devenit acceptabile, vorbirea s-a ameliorat simţitor, toniile apãrând tot mai rar. A devenit mai degajat, relaţiile afective fiind mai ponderate. A început sã rãspundã la întrebãri, rãspunsurile fiind tot mai corecte şi prompte. Rãspunsurile au devenit mai complete şi nu mai sunt monosilabice. Dacã iniţial T. A. avea o voce abia şoptitã în care se remarcau emoţii, în prezent aceasta este puternicã şi mai sigurã. S-au prezentat schimbãri şi în ceea ce priveşte comportamentul sãu: starea de agitaţie a scãzut din intensitate, nu se mai ridicã fãrã motiv de pe scaun, nu mai aruncã cu obiecte şi nu îşi mai loveşte colegii atunci când simte cã întrebarea îi este adresatã lui. Cu T. A. s-a lucrat şi la înlãturarea dislexiei-disgrafiei. Observându-se marile dificultãţi în întâmpinate în încadrarea în spaţiu, în executarea bastoanelor, ovalelor, buclelor, abaterile grave de la forma şi proporţia literelor, legãturile inestetice, reveniri, ştersãturi, îngroşãri, au fost fãcute numeroase exerciţii de gimnasticã ale mâinii, folosindu-se mult timp dirijarea mâinii. Dacã la început refuza sã scrie pânã ce nu îşi simţea mâna purtatã, dupã o perioadã de timp s-a observat tendinţa de a-şi elibera mâna şi de a scrie singur. T. A. reuşeşte s-a spunã o poezie şi sã stea la fotografiat la serbãrile desfãşurate la Centrul logopedic.
Date pedagogice semnificative La vârsta de 4 ani, T. A. a început să frecventeze cursurile unei grădiniţe de stat cu program prelungit, la grupa mică, în prezent fiind în clasa a treia. Părinţii au încercat astfel socializarea şi educarea comportamentelor patologice. Datoritã faptului cã T. A. prezenta o encefalopatie infantilã, existau anumite tulburãri motorii şi psihice, fãcându-l mai puţin adaptabil la condiţiile de mediu. S-au constatat dificultăţi de relaţionare încă din perioada preşcolară, ceea ce a dus la decizia pãrinţilor de a-l retrage de la acea grãdiniţã. Aşadar, T. A. şi-a petrecut o bunã parte din timpul zilei- pânã la înscrierea la şcoalã- cu bunicii de pe tatã. Mama afirmã cã la intrarea în şcoalã Andrei prezenta o dislalie de cuvânt, un sigmatism interdental pentru sunetele “s, z, j, ş, ce, ci, ţ” şi o bâlbâialã tono-clonicã. De asemenea, Andrei nu s-a adaptat nici în climatul şcolar, manifestând anxietate, timiditate, neputând face faţã cerinţelor şcolare. Nu a putut executa forma corectã a liniei, dimensiunile, nu s-a putut încadra în liniatura caietului. Învãţãtoarea şi colegii nu l-au înţeles, au râs de el şi s-au comportat intr-o manierã necorespunzãtoare ceea ce a dus la pierderea încrederii în propriile posibilitãţi. Insuccesele şcolare şi alte fenomene traumatizante din şcoalã i-au agravat bâlbâiala ducând la instalarea unui mutism electiv de duratã (peste 2 ani): Andrei a refuzat sã mai scrie, sã citeascã, sã vorbeascã. Astfel, copilul a fost înscris la sfârşitul lunii octombrie a anului 2008 la Şcoala Specială „ Constantin Păunescu” din Iaşi. Încã din primele ore de la Centru s-a urmãrit realizarea unui transfer afectiv şi a unei cooperãri. Manifestând afecţiune faţã de el, acordându-i-se sprijinul necesar, fãrã observaţii şi severitate, s-a urmãrit creşterea încrederii în sine. Pe parcurs i-au fost acordate diferite sarcini pentru a-l scoate din starea lui de singularizare şi pentru a-i da sentimentul utilului, dar şi pentru dezvoltarea simţului rãspunderii. S-au remarcat înclinaţii gospodãreşti, fiind delegat în clasa sa, responsabil cu ordinea, împãrţitul şi strângerea caietelor, ştersul tablei, aranjarea planşelor. Rezultate şcolare relativ bune conform programei, relaţionarea cu colegii s-a îmbunãtãţit semnificativ, implicându-se în rezolvarea sarcinilor de grup. Ca şi activitãţi extraşcolare, putem spune cã lui Andrei îi place sã îşi petreacã timpul jucând jocuri pe calculator. Îi place ordinea, îşi face singur curat în camerã şi adesea solicitã mamei sã o ajute la treburi gospodãreşti. Date psihologice semnificative Din punct de vedere psihologic, prezintã o uşoarã debilitate mintalã (având un coeficient de inteligenţã de 56 obţinut la Testul Raven), cu posibilităţi insuficient valorificate, datorită deficitului de integrare prin limbaj.
Capacităț ile perceptive sunt reduse datorită îngustimii câmpului perceptiv, ceea ce face ca Andrei să nu poată percepe un număr ridicat de elemente. S-au remarcat anumite tulburãri de organizare spaţialã (acţionând în planul percepţiei literelor şi cuvintelor, nerespectând ordinea de desfãşurare şi discriminare a elementelor, conflicte de dominanţã, inversarea literelor, scrierea în oglindã, tendinţa de a scrie şi citi de la dreapta la stânga) cât şi tulburãri de organizare temporalã (traduse prin dificultãţi în respectarea succesiunii elementelor literelor, cuvintelor, propoziţiilor în limbajul scris). Gândirea: La nivelul gândirii se constată un decalaj faţă de normalul vârstei cronologice după cum o demonstrează activităţile ce-i solicită analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea şi generalizarea. Temperament: coleric, cu puternice conduite impulsiv - agresive. Andrei se comporta diferit, ciudat, atunci când se afla într-o atmosferã neobişnuitã, care îi provoaca un tonus afectiv negativ: devinea agitat, vorbirea îi devinea incoerentã, fãrã a avea o legãturã cu subiectul discuţiei, cu numeroase onomatopee; se remarcã de asemenea în aceste situaţii şi un comportament agresiv: loveşte, muşcã, aruncã cu obiecte prin camerã şi chiar în cei din preajma lui. Treptat aceste comportamente s-au ameliorat. Atenţia: Se observã o mare labilitate neurovegetativã cu predominarea excitaţiei. Atenţia este foarte labilã, cu o slabã putere de concentrare şi fatigabilitate rapidã. Comportament: Prezintã şi tulburãri de comportament- refuzul total de a comunica cu persoane necunoscute şi uneori şi cu familia. Afectivitatea: Andrei prezintã puternice tulburãri de afectivitate, sub forma dezechilibrului emoţional, cu mare labilitate emoţionalã, un singur cuvânt necunoscut produce modificãri neurovegetative-febrã de 39-40 grade. Bâlbâiala clono-tonicã este datoratã în mare dezechilibrului afectiv care produce modificãri la nivelul vorbirii. Aceastã bâlbâialã i-a apãrut şi s-a accentuat ca o consecinţã a conflictelor afective, determinate de insuccesele preşcolare şi şcolare. Imaginea de sine: Andrei are o slabã încredere în forţele proprii.
Protocolul de evaluare În demersul de colectarea informaţiilor cu privire la acest caz s-a utilizat tehnica interviului, atât cu părinţii, dar şi cu persoana în cauză. Am apelat la acestã metodã deoarece prezintã o serie de avantaje: un numãr mare de informaţii provenite direct „de la sursã”, necostisitoare, oferã posibilitatea observãrii limbajului non-verbal, flexibilitatea-posibilitatea de a obţine rãspunsuri specifice la fiecare întrebare-, colectarea unor rãspunsuri spontane, personale. Prin intermediul acestei metode am afla evoluția în timp a lui Andrei, particularități legate de dinamica internă a relațiilor familial, modul cum părinții percep și înțeleg dificultățile copilului lor, dar și modul cum se autopercepe. O altã metodã pe care am utilizat-o a fost cea a observaț iei-cea spontanã. Aceasta are ca scop general înţelegerea situaţiei. Astfel, am evidenţiat principalele puncte forte şi slabe a copilului. Am remarcat, ca prin repetiţii-exerciţii performanţa lui se îmbunãtãţeşte. Analiza documentelor şcolare şi a documentelor medicale a fost utilã pentru crearea unei imagini mai ample asupra situaţiei respective. Testul Raven- test de inteligenţã non-verbal- permite obținerea unor evaluări pertinente în ceea ce privește stabilirea nivelului de inteligență a copilului (cu vârsta peste 8 ani). Rezultatul la test indicã faptul cã Andrei, în vârstã de 10 ani prezintã o uşoarã debilitate mintalã (având un coeficient de inteligenţã de 56 ). Am apelat la acest test, deoarece se crede cã inteligenţa se aflã în strânsã relaţie cu limbajul. De asemenea, am apelat şi la o probã proiectivã, Testul omuleţului, deoarece este atât uşor de aplicat (pentru copiii cu vârsta cuprinsã între 3-13 ani) cât şi motivantã pentru copil, deoarece se asociazã de cele mai multe ori cu joaca. Desenul copiilor spun multe despre felul în care gândesc, despre relaţiile interpersonale, despre imaginea de sine. Pe lângã investigarea personalitãţii, aceastã probã indicã nivelul de inteligenţã al subiectului. La aceastã probã, Andrei a obţinut un punctaj de 10, cãreia îi corespunde vârsta mintalã 5, deci un coeficient de inteligenţã de 50 (deficienţã mintalã medie). Am remarcat o concordanţã între rãspunsurile obţinute la Testul Raven şi Testul Omuleţului, ambele teste indicând o deficienţã medie. Testul Portage şi Inventarul de probe pentru cunoaşterea vârstei psihologice a limbajului, adaptat dupã Alice Descoeudres) sunt utile pentru identificarea unor abateri în dezvoltarea limbajului în raport cu vârsta cronologicã. Datoritã faptului cã vârsta cronologicã a lui Andrei este de 10 ani şi 5 luni, aceste teste nu am putut sã le aplic, Testul Portage fiind destinat copiilor care au vârsta pânã într-un an, iar cel de-al doilea este destinat copiilor care au între 3 şi 7 ani.
Universitatea Al. I. Cuza Iaşi
Prisecaru Ioana-Camelia PEC, anul 1
