SNTATEA- SERVICIU PUBLIC ÎN ROMÂNIA
1.
PREZENTARE GENERAL
Sistemul românesc de sntate este unul dintre domeniile rmase în urma dezvoltrii generale a economiei. O simim fiecare dintre noi, în calitate de pacieni, dar i medicii i asistentele, care aleg s plece în masa în vestul Europei.Sntatea este un serviciu public, ceea ce implica un grad mare de responsabilitate din partea personalului. Modele de bun practic în sntate din regiune sunt Grecia sau Turcia, care au sisteme private dezvoltate i de o calitate care a atras înapoi medicii emigrani. Rezultatele sistemului de sntate actual sunt cele mai evidente în statistici, unde, cu 80 de euro pe cap de locuitor, figurm pe ultimele locuri la consumul de medicamente, dar pe primele la mortalitate, precum i la incidena unor boli grave precum hepatita sau tuberculoza. Cu toate c pltesc asigurrile sociale, românii aleg s se opereze în strintate sau s pltesc din buzunar o consultaie la privat, ceea ce dovedete încrederea redus pe care o au în sistemul de stat. Accesul la serviciile de educaie i de sntate este considerat un drept fundamental al individului, în toate rile civilizate. Sntatea pare a fi un nou segment în care problemele tind s se globalizeze. Nu doar românii se confrunt cu greutti în finanarea domeniului, ci mai toate rile lumii. Un primat realizat de Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic arat c, la nivelul multor state, cheltuielile cu sntatea cresc într-un ritm mai ridicat decât ritmul de cretere economic. Sistemul românesc de asisten medical este deinut aproape în totalitate de ctre stat i este format dintr-o serie de reele de spitale, policlinici i alte instituii medicale de catre Ministerul Sntii i Familiei prin 42 de Direcii Judeene de Sntate Public. Modificarea sistemului dup 1989 a însemnat costuri suplimentare, o stare de confuzie în rândul personalului medical, întârzieri în reglementarea legislativ a atribuiilor prilor componente ale sistemului, o circulare disfuncional a fondurilor, luarea unor decizii punctuale, pe parcurs, fr a se cunoate repercusiunile sociale pe termen lung ale acestora toate acestea afectând, în cele c ele din urm, calitatea i accesibilitatea accesi bilitatea serviciilor medicale oferite beneficiarului. Dei procentul de neasigurai nu este foarte mare (între 5 i 10%), noul model a dus la o reducere a accesului populaiei la serviciile medicale, prin existena acestui segment
care nu poate beneficia de asistena medical, în afara celei de urgen. În al doilea rând, exist înc elemente motenite din vechiul primat care nu i-au gsit rezolvarea i care favorizeaz reducerea accesului la serviciile medicale sau reducerea calitii acestora: absena asistenei medicale primare, în unele localiti din rural, existena unitilor medicale deteriorate i lipsite de dotarea necesar, salariile reduse ale personalului medical i practica încetenit a plii informale din partea bolnavului, pentru serviciile primate. Sanatatea din domeniul public, desi nu i-a fost contestata niciodata importanta in mod oficial , s-a confruntat intotdeauna cu deficiente serioase la nivelul Romaniei. Anul acesta, bugetul sanatatii abia daca atinge 3% din PIB. Bolnavii cronici sunt din ce in ce mai amenintati cu sistarea finantarii tratamentelor si procedurilor medicale, medicii se orienteaza in numar foarte mare spre alte tari, mai decente in remunerarea serviciilor lor, pacientii cu ceva resurse financiare la dispozitie prefera sa se adreseze clinicilor din Ungaria, Austria, Germania, Franta, Spania. Comparativ cu situatia altor state din Uniunea Europeana, situatia Romaniei este de-a dreptul ingrijoratoare. Ungaria dedica ingrijirii sanatatii cetatenilor sai 7% din PIB, Austria 8%, Germania peste 9%, Franta 10%, Spania 7%. Finantarea sistemului de sana¬tate este o problema majora a oricarui guvern responsabil. Cheltuielile pentru sanatate pe cap de locuitor, de doar 397 de dolari în anul 2008, aduc Romania în vecinatatea Cubei, Venezuelei si statului Panama. Ungaria cheltuieste de trei ori mai mult pentru sanatatea fiecarui cetatean. Reducerea continua a contributiilor sociale platite la fondul unic de asigurari de sanatate a determinat subfinantarea cronica, aproape ucigasa, a sistemului. In aceste conditii, dezbaterea initiativei cetateneti de fixare a bugetului sanatatii la 6% din PIB nu este numai prioritara, ci chiar vitala. Un studiu recent al Centrului francez pentru cercetarea economica si aplicatiile sale demonstreaza ca valoarea adaugata in fiecare an la PIB-ul national prin ameliorarea starii de sanatate a cetatenilor si prin cresterea sperantei de viata sanatoasa este impresionanta, ridicandu-se la 50% din cresterea PIB-ului. Cercetatorii Hall si Jones au propus chiar un model matematic de optimizare a cheltuielilor pentru sanatate. Conform acestui model, nivelul optim al cheltuielilor de sanatate este atins atunci cand beneficiul marginal al unei vieti salvate este egal cu costul marginal al unei vieti salvate. Analiza si perspectivele serviciilor de sanatate si asistenta sociala In vederea realizarii analizei evolutiei serviciilor de sanatate si asistenta sociala se vor alege ca indicatori si numarul de paturi din unitatile sanitare si PIB-ul.
2. SANATATE PUBLICA IN ROMANIA
România avea în anul 1990 un sistem medical exclusiv public, puternic centralizat, sustinut financiar de catre bugetul de stat si coordonat de catre Ministerul Sanatatii si inspectoratele sale sanitare judetene. Serviciile erau oferite populatiei, oficial în mod gratuit, însa subfinantarea grava a sistemului o lunga perioada de timp a dus la scaderea calitatii serviciilor oferite si transferul unei parti a costului acestora catre populatie. Multe dintre policlinici si spitale functionau în cladiri deteriorate, fara dotare tehnica corespunzatoare, medicamentele românesti si materialele sanitare nu acopereau cererea din unitatile sanitare, iar medicamentele din import, noi si eficiente, erau inaccesibile pentru majoritatea populatiei. Astfel, o parte din costurile tratamentelor erau transferate, direct sau indirect, catre beneficiar, inclusiv prin platile informale catre personalul medical, limitând astfel accesul unor segmente din populatie la serviciile medicale. Calitatea redusa a serviciilor si lipsurile din sistem, datorate bugetului redus, impuneau luarea unor decizii, în sensul îmbunatatirii asistentei medicale publice în România. Trecerea la un model bazat pe asigurari de sanatate a fost evaluata de catre decidenti, la momentul respectiv, drept solutia optima pentru multe dintre problemele sistemului. Drept urmare, principiile de organizare, finantare si oferire catre populatie a serviciilor sistemului sanitar public au fost modificate, începând cu anul 1996, din punct de vedere legislativ, iar din punctul de vedere al transformarilor efective, începând cu anul 1999. Serviciile medicale sunt, astfel, în prezent, acordate în baza contributiei la fondul de asigurari de sanatate (6,5 % din salariul brut al angajatului si 7% din partea angajatorului). Asiguratul beneficiaza, pe baza acestei contributii, în mod gratuit de un pachet de servicii definite drept vitale si reglementate legislativ. Asistenta medicala primara este, în prezent, oferita de catre medicul de familie, dorindu-se o accentuare a rolului serviciilor primare, ca prim filtru de rezolvare a problemelor. Accesul la asistenta ambulatorie si cea spitaliceasca (în afara urgentelor) si accesul la medicamentele compensate si gratuite se face prin medical de familie. Medicii nu mai au statutul de salariati ai statului, ci devin furnizorii de servicii medicale care încheie un contract cu Casa de asigurari de sanatate, noua coordonatoare a sistemului. Personalul medical mediu este angajat de catre acesti furnizori de servicii (medici si spitale). Ministerul sanatatii îsi mentine doar rolul de finantare si coordonare a programelor nationale de sanatate publica.
De asemenea, noul model a dus la o reducere a accesului populatiei la serviciile medicale, prin aparitia unor persoane care nu pot beneficia de asistenta medicala (în afara celei de urgenta, minimale) neavând asigurare de sanatate. Dupa 1990, au fost realizate si modificari în sens pozitiv, în oferirea asistentei medicale. Unele dintre policlinicile si spitalele din sectorul public ofera astazi servicii îmbunatatite si diversificate fata de acum 13 ani, iar pe piata exista medicamente noi si eficiente, inclusiv din import. Exista, de asemenea, un sistem privat de acordare a serviciilor medicale, adiacent celui public si o retea extinsa de farmacii private. În acelasi timp, în contextul saracirii populatiei, un segment larg al acesteia, desi asigurat, nu îsi permite costul tratamentelor, accesarea serviciilor spitalicesti performante aflate în afara localitatii de resedinta sau apelarea la serviciile sistemului privat, ca alternativa la sistemul public. O mare parte a populatiei din România are, în prezent, un deficit de educatie sanitara si planning familial, incluzând lipsa constientizarii rolului preventiei si al obisnuintei de consult medical, în cazul aparitiei unei probleme, elemente care demonstreaza rolul redus pe care sistemul de sanatate l-a acordat programelor de educatie sanitara si preventie în rândul populatiei. Ca urmare, în România se întâlnesc cele mai înalte valori (în context european) ale incidentei bolilor aparatului circulator, TBC-ului si ale altor boli infectioase sau parazitare. Mortalitatea infantila si materna sunt indicatori relevanti ai problemelor de acces ale unor mame si copii nou-nascuti la asistenta medicala, ai calitatii reduse a serviciilor oferite acestora, cât si ai gradului de informare insuficient în privinta metodelor de prevenire a bolilor si de mentinere a igienei sanitare. În ciuda tendintei descrescatoare de dupa 1990, rata mortalitatii infantile în România este de trei ori mai mare decât media tarilor Uniunii Europene si de doua ori mai mare decât în tarile esteuropene. Rata mortalitatii materne, desi de aproximativ cinci ori mai mica în anul 2001 fata de 1989, ramâne totusi ridicata, în comparatie cu celelalte tari europene. Înscrierea la medicul de familie, ca prima forma de acces la serviciile medicale. În prezent, în România accesul la serviciile publice de sanatate se realizeaza pe principii contributive, prin plata cotizatiei lunare. Copiii, persoanele cu handicap si veteranii de razboi cu venituri scazute, persoanele dependente de o alta persoana asigurata si fara venit propriu au acces gratuit la serviciile de sanatate. Acoperirea prin asigurari de sanatate ridica probleme într-o economie în tranzitie, în care structurile salariale si-au restrâns dimensiunile. Conditionarea accesului la servicii, prin
introducerea asigurarii de sanatate, a dus la aparitia de segmente ale populatiei care, prin neasigurare, nu mai pot beneficia decât de serviciul de urgenta. Dupa o analiza amanuntita a sistemului de sanatate, s-au descoperit atat aspecte pozitive cat si aspecte negative. Puncte tari: Pregtirea medicilor români care pot face faa oricrei situaii, oricrui sistem medical din lume; Universitile din România înca mai reuesc s inspire generaii întregi de tineri; Personalul specializat din cadrul instituiilor cu atribuii în domeniul sntii (Casa de Asigurri de Sntate i Direcia de Sntate Public); Numrul mare de ONG-uri active în domeniul sntii i în domeniul medico-social care pot fi utilizate ca resurs, în programe de parteneriat. Puncte slabe: Acoperirea cu servicii la nivelul României, atât din punct de vedere al calitii, cât i din punct de vedere al acoperirii geografice. Lipsa unui sistem unic informatic integrat care s interconecteze toi furnizorii de servicii medicale, precum i instituiile cu atribuii în asigurarea sntii, care s permit o mai bun gestionare a fondurilor disponibile i, în acelai timp, s ofere o modalitate inteligent de stocare a datelor care s conduc la o baz care s permit analize sincronice i diacronice, pe termen lung, i prognoze care s creasc adaptabilitatea sistemului la nevoile reale ale populaiei. Slaba motivare a personalului medical care au salarii mici i nu sunt apreciai la adevarata lor valoare. România are cu aproape o treime mai puin personal medical la 1000 de locuitori fa de media UE, având cel mai mic numr de doctori, raportat la numarul de locuitori, din UE. Corupia în rândul personalului medical; Lipsa, la nivel local, a autonomiei reale, financiare i manageriale, lips care afecteaz toate aspectele majore ale activitii instituiilor abilitate în domeniul sntii, de la organizarea funcional, la colectare, finanare, contractare, decontare, informare etc. Fondurile reduse pentru medicamente i prescrierea unor medicamente scumpe au dus la limitarea accesului unei mari pri a populaiei la medicamente compensate i gratuite asigurate de sistemul de asigurri de sntate. Finanarea sistemului sanitar continu s fie neadecvat i utilizat într-un mod ineficient. În ciuda unei creteri a ponderii cheltuielilor totale pentru sntate din PIB,
nivelul de finanare a sistemului de sntate din România rmâne sczut în context european, mai ales având în vedere lunga perioad de subfinanare cronic i lips de investiii din sntate.
