SCOALA POSTLICEALA SANITARA “FUNDENI”
REFERAT
SISTEMUL ENDOCRIN
NUME:NITA IULIAN IULIAN GEORGIAN GEORGIAN MODUL:ANATOMIE SI FIZIOLOGIE PROF. COORDONATOR:LILIANA PETRICEL
CUPRINS
1.DEFINITIE 2.ENUMERARE 2.1 HIPOFIZA 2.2 TIROIDA 2.3 HIPOTALAMUSUL 2.4 SUPRARENALELE 2.5 PANCREASUL ENDOCRIN 2.6 GONADELE
Sistemul endocrin reprezintă totalitatea glandelor endocrine ale corpului animalelor. Glandele endocrine secretă hormoni în interiorul corpului, pentru a coordona activitatea organismului. IMAG. SISTEMUL ENDOCRIN
2.1 HIPOFIZA
Hipofiza (sau glanda pituitară) este o glandă endocrină mică (500 mg), are -o forma rotunjita si diametrul de 1,3 cm, situată median la baza creierului într -o cavitate a osului sfenoid denumită „șaua turcească”, posterior de chiasma optică. Are trei lobi: anterior, intermediar și posterior. Lobul anterior sau adenohipofiza a denohipofiza reprezinta 75% din masa glandei, lobul intermediar 2% (redus la o simplă lamă epitelială aderentă la cel posterior), p osterior), iar cel posterior sau neurohipofiza, restul. Adenohipofiza și lobul intermediar au origine embriologică e mbriologică comună, epitelială, iar neurohipofiza are origine nervoasă ca și hipotalamusul de care se leagă. Neurohipofiza are rolul de a elibera hormonii secretați secretați de nucleii anteriori anteriori ai hipotalamusului. IMAG . SECTIUNE SAGITALA HIPOFIZA
ALCATUIRE:
Hipofiza este alcătuită din trei lobi: adenohipofiza, lobul intermediar şi neurohipofiza.
Adenohipofiza
Secretă: hormoni non-glandulotropi (nontropi)- hormonul de creştere - STH (GH), prolactina - LTH hormoni glandulotropi ( tropi) - adrenocorticotropul (ACTH), gonadotropii (FSH-foliculostimulant foliculostimulant şi LH-luteinizant), tireotrop (TSH). Lobul intermediar hipofizar
Secretă: hormonul melanocitostimulator (MSH) Neurohipofiza
Depozitează:
hormonul antidiuretic (ADH sau vasopresina) ocitocina (oxitocina) Hormonii hipofizei Hormonul somatotrop (STH sau hormonul de crestere). c restere). Prin intermediul
factorilor insulinici de creştere are acţiune asupra cartilajelor c artilajelor de creştere, anabolismului muscular şi creşterii celular e. e. UP = acromegalie, LOW = hipopituitarism.
Prolactina (LTH, hormonul luteotrop sau mamotrop). Stimulează secreţia lactată a glandei mamare, este un inhibitor al activităţii gonadotrope şi este capabilă să prevină ovulaţia. UP = hiperprolactinemii. hiperprolactinemii. Hormonul adrenocorticotrop (ACTH). Stimulează producţia de hormoni
a corticosuprarenalei, crescând concentraţia sangvină a glucocorticoizilor şi a hormonilor sexuali. Are efecte reduse asupra secreţiei de mineralocorticoizi. UP
= boala Cushing Hormonul foliculostimulant (FSH). Rol în recrutarea foliculilor primordiali la
femeie, iar la bărbat rol în spermatogeneză. UP = menopauza. Hormonul luteinizant (LH). Rol major în steroidogeneză. Declanşează ovulaţia. Stimulează producţia de testosteron din celulele Leydig testiculare. LOW = insuficienţa gonadică secundară. Hormonul tireotrop (TSH). Rol în asigurarea secreţiei adecvate de T3 şi T4. Proliferarea şi hipertrofia celulelor tiroidiene. LOW = hipertiroidism şi hipotiroidism secundar (hipofizar) UP = hipotiroidismul h ipotiroidismul primar. Hormonul melanocitostimulant (MSH). Rol în stimularea pigmentogenezei. 2.2 TIROIDA
Glanda tiroidă este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman, are o greutatea de 5-6 g la nou- născut, atingând o greutate de 25-30 g la adult (este mai mare la femei decât la bărbați) și este situată în regiunea antero -laterală a gâtului.
Glanda tiroidă (glandula thyroidea) este un organ nepereche de culoare gălbuieroz, cu o consistență moale, cântărind 15-30 gr, având doi lobi de formă ovală, ce se dispun de o parte și de alta a laringelui și traheii, uniți printr -un -un istm; în 50-60% din cazuri, o prelungire, pr elungire, lobul piramidal, se întinde înspre osul hioid.
Are o capsulă proprie ce trimite prelungiri în interiorul glandei. Ea este învelită
într-o dedublare a fasciei cervicale mijlocii, aderentă de trahee, teaca
vasculonervoasă în care se află artera carotidă, vena jugulară și nervul vag. Anterior, glanda vine în raport cu mușchii subhioidieni. Între capsula proprie și capsula fibroasă, dependentă a fasciei cervicale mijlocii, se află posterior, glandele paratiroide. Irigația arterială este asigurată de arterele tiroidiene superioară și inferioară; venele se deschid în venele jugulare și trunchiul venos brahiocefalic stâng. Limfaticele merg merg în ganglionii cervicali profunzi și pretraheali. Inervația Inervația este dată de ramuri ramuri din nervii laringieni laringieni superior și inferior și din cei trei ganglioni simpatici cervicali. IMAG. GLANDA TIROIDA
Caracteristici
Așezare: în fața traheei Greutate: 5-30g Structura: lobul drept, lobul stâng, istm (punte)
Secretă hormonii: tiroxină, triiodotironină si calcitonina Boli datorate funcționării deficiente: piticism (nanism tiroidian/cretinism) tiroidian/cretinism)
gușa endemică boala lui Basedow
Tiroida normală la adult are forma literei H și este alcatuită din doi do i lobi (drept și stâng), uniți printr -un istm (porțiune de țesut gglandular). landular). Tiroida este învelită la exterior de o capsulă fibroasă din care pornesc septuri fibroase ce împart glanda în pseudolobi, la rândul lor lo r alcătuiți din vezicule, numite foliculi sau acini (unitatea structurală a tiroidei). Funcționare[modificare | modificare sursă] În interiorul foliculilor se găsește un coloid proteic care conține o singură proteină, tireoglobulina, tireoglobulina, din care sunt sintetizați sintetizați hormonii hormonii tiroidieni: T4 ( tiroxina) și T3 (triiodotironina). Tiroida conține și o populație redusă de celule parafoliculare (celule C) care secretă calcitonina și pot cauza carcinomul tiroidian medular, prin transformare malignă. Secreția de hormoni tiroidieni (tiroxina- T4 și triiodotironina-T3) este stimulată de către un alt hormon numit TSH (Thyroid Stimulating Hormone) care este secretat de glanda hipofiză. Funcția glandei tiroide este extrem de importantă pentru organism, afectând pulsul și tensiunea tensiunea arterială, nivelul nivelul de colesterol, metabolismul energetic, tonusul muscular, văzul, starea psihică și multe altele. Rol și influență Glanda tiroidă produce doi hormoni h ormoni principali, tiroxina și tironina, care: - stimulează metabolismul general, - au influență asupra vitezei cu care este utilizată energia în corp și a producerii de proteine,
- influențează asupra termoreglării organismului, - stimulează la copii creșterea scheletului, - influențează compoziția sângelui, - intensifică excitabilitatea sistemului sistemului nervos față de
alți hormoni.
Cei doi hormoni sunt depozitați în foliculi, unde sunt legați de o proteină, formând tiroglobulinele. Pentru elaborarea hormonilor e nevoie de d e iod, care este
furnizat prin alimentație. De asemenea, tiroida produce calcitonina, antagonist al hormonului paratiroidia n, ce scade pragul calcemiei și stimulează osteogeneza.
Structura
Glanda este alcătuită din foliculi sferici și canale producătoare de tiroxină, înconjurate de țesut conjunctiv lax. Foliculii sunt tapisați de un epiteliu unistratificat, plat sau prismatic înalt; cavitatea foliculară e plină de coloid omogen (ea conține hormonul tiroxina). Între foliculi, în țesutul conjunctiv se află grupe de celule clare - celulele C parafoliculare, producătoare de calcitonină. Frigul și întunericul stimulează tiroida; căldura și lumina o inhibă. Glanda crește în volum la pubertate și la naștere și diminuă cu vârsta sau în caz de malnutriție. La femei tiroida este relativ ceva mai mare. La embrion glanda tiroidă se dezvoltă din mugurele epitelial nepereche al peretelui ventral al intestinului cefalic. Când mugurele se detașează, în locul său (mai târziu acesta constituie rădăcina limbii) rămâne gaura oarbă. 2.3 HIPOTALAMUSUL
Hipotalamusul este o parte a encefalului (creierul mare) de natură nervoasă. El secretă două tipuri de hormoni ce sunt depozitați în hipofiză. Hipotalamusul (din limba limba greacă = sub talamus) este o regiune a creierului mamiferelor (de dimensiunea unei alune) localizat sub talamus, fiind o arie
importantă a regiunii centrale a diencefalului, având importanță în procese metabolice și alte activități anatomice. Hipotalamusul leagă sistemul nervos de sistemul endocrin sintetizând neurohormonilor, fiind necesar în controlarea
secreției de hormoni a glandei g landei pituitare (hipofiza), printre ele eliberarea hormonului gonadotropină. Neuronii ce secretă GnRH sunt legați de sistemul limbic care ajută la controlarea emoțiilor și a activității sexuale. Hipotalamusul controlează deasemenea temperatură corporală, foamea și setea.
În viața intrauterină hipofiza se dezvoltă în interiorul hipotalamusului, acestea având o legătură foarte importantă. Este constituit din mai mulți nuclei: anteriori: ai căror neuroni secretă hormoni ce se depozitează în hipofiza posterioară și cu rol rol de integrare parasimpatica; parasimpatica; mijlocii: care co ntrolează activitatea secretorie a hipofizei anterioare și cu rol de integrare parasimpatica;
posteriori: cu rol rol de integrare simpatică. simpatică. Este centrul reglării vegetative, având funcții foarte importante: termoreglare, foame și sațietate, comportamentul hidric și alimentar, actele instinctive și manifestările vegetative instinctuale (frică, furie), reglează ritmul somn -veghe, coordonează activitatea glandelor endocrine, influențează metabolismul. IMAG. HIPOTALAMUS
2.4 SUPRARENALELE Glandele suprarenale, numite și adrenale, sunt glande cu secreție internă
(aparțin sistemului endocrin), situate la mamifere la polul superior al celor doi rinichi, „ca o căciulă”. că ciulă”. Ca activitate, suprarenalele sunt importante prin secretarea hormonilor corticosteroizi și catecolaminelor (adrenalină și noradrenalină), fiind responsabile de reglarea stărilor de stres, a rezistenței la infecții și substanțe antigenice, a metabolismului și a sexualității (echilibrul dintre hormonii androgeni, masculini și estrogeni, feminini determină sexul animalului, ca aspect și ca activitate sexuală). IMAG. GLANDE SUPRARENALE
Anatomie și fiziologie Situate -- anatomic -- în partea posterioară a abdomenului, la polul anterio-
superior al celor doi rinichi „ca o căciulă”, glandele suprarenale (adrenale) sunt învelite într-o capsulă adipoasă și fascia renală. La om, glandele sunt situate la nivelul vertebrei a XII-a toracice și sunt vascularizate de arterele suprarenale superioară, medie și inferioară și vena suprarenală. Inervarea este asigurată de
plexul celiac și plexul renal. Histologic, ele sunt alcătuite din două zone cu structuri histologice și rol uri fiziologice diferite: Zona medulară Medulosuprarenala (miezul, măduva, medulla) reprezintă zona centrală a glandei și este inconjurată de zona corticală. Celulele cromafine (chromaffin cells), principala sursă de catecolamine, secretă hormonii: adrenalina (epinefrina) și noradrelina (norepinefrina). Acești hormoni hidrosolubili, derivați din aminoacidul tirozină acționează sinergic cu sistemul nervos simpatic. Ele sunt și principala sursă de dopamină. Zona corticală
Zona corticală (coaja, cortexul, corticosuprarenala) co rticosuprarenala) reprezintă zona periferică a glandei ale cărei celule (aparțin de axa hipotalamică - pituitară - adrenală) sintetizează cortizolul (în condiții „normale” de viață ele secretă echivalentul a 35-40 mg de acetat de cortizon pe zi).[1]. Alte celule din zona corticală secretă hormonii corticosteroizi (liposolubili, pe bază de colesterol) următori: mineralocorticoizii, care acționează la nivelul - mineralocorticoizii,
rinichilor stimulând reabsorbția
apei și a sodiului și eliminarea potasiului; - glucocorticoizii, cu rol hiperglicemiant, hiperlipemiant; - sexosteroizii, care gestionează dezvoltarea sexuală prin două
tipuri de
hormoni: androgeni și estrogeni. Cortexul este regulat de hormonii neuroendocrinici secretați de glanda pituitară și hipotalamus și de sistemul renin-angiotensin. Vascularizare
Glandele suprarenale, împreună cu glanda tiroidă sunt cele mai drenate organe din corp, ca aprovizionare sanguină pe gram de țesut -- fiecare glandă suprarenală este irigată de peste 60 de arteriole[2]. Artere
Vascularizarea adrenalelor este asigurată de trei artere:
- artera suprarenală superioară, ramură a arterei frenice inferioare; - artera suprarenală medie, ramură a aortei ao rtei abdominale; - artera suprarenală inferioară, ramură a arterei renale.
Structura unor hormoni steroizi Vene
Drenajul venos este asigurat de două vene: - vena suprarenală dreaptă, care duce spre vena cavă
inferioară;
- vena suprarenală stângă, care duce spre vena renală
stângă sau, uneori, spre
vena frenică inferioară stângă. 2.5 PANCREASUL ENDOCRIN
Pancreasul endocrin este partea pancreasului care asigură funcția endocrină a acestuia, fiind reprezentat de Insulele lui Langerhans, care sunt alcătuite din două tipuri de celule importante: Celule beta, care secretă insulină (70%) Celule alfa, care secretă glucagon (20%)
Insulina are ca acțiuni: Creșterea gradului de utilizare a glucozei de către celule; Depunerea glucozei sub formă de glicogen in mușchi; Transformarea glucidelor în lipide în ficat și țesutul adipos; Stimularea sintezei proteice.
Hipersecreția de insulină determină hipoglicemie, tremurături, transpirații, transpirații, chiar comă. Hiposecreția de insulină duce la diabet zaharat, care se manifestă prin: hiperglicemie, poliurie, polifagie, polidapsie, chiar comă. co mă.
Glucagonul are acțiune antagonică insulinei: Stimulează gluconeogeneza din aminoacizi; Exercită efect lipolitic; Provoacă hiperglicemie prin glicogenoliză hepatică. IMAG. PANCREAS ENDOCRIN
2.6 GONADELE Reprezinta glande sexuale, masculine sau feminine (testicule sau ovare), care produc celule sexuale (gameţi). IMAG. GONADE
Anumite celule prezente în gonade sunt responsabile în calitate de glande
endocrine de producţia hormonilor sexuali şi, implicit, de funcţionarea testiculelor (testis) şi a ovarelor (ovariae). La nivelul testiculelor este vorba despre celulele interstiţiale Leydig, în ovare de celulele foliculare şi de alte complexe de celule.
Diferenţiem hormoni sexuali masculini şi feminini. Deşi aceştia au fost concepuţi pentru un anumit gen, ei se găsesc în organismul ambelor sexe, fiind necesari atât bărbaţilor, cât şi femeilor. Producţia şi secreţia hormonilor sexuali este comandată de d e hipofiză prin intermediu, unor hormoni (gonadotropici) ce au efect asupra gonadelor.
Mecanismul complex de comandă al sistemul endocrin se evidenţiază în mod special în cazul menstruaţiei feminine. In testicule, celulele Leydig se găsesc g ăsesc grupate în ţesutul conjunctiv aflat a flat între canaliculele seminifere. Stimularea lor este realizată prin hormonul luteinizant (LH) secretat de hipofîză. Datorită faptului că acesta stimulează celule interstiţiale, se utilizează şi denumirea de hormon stimulant al celulelor interstiţiale (ICSH). In testicule sunt produse zilnic între 2-10 mg de hormoni sexuali masculini.
Dintre aceştia, testosteronul este dedicat dezvoltării caracteristicilor sexuale
secundare şi stimulării producţiei de spermă. în acelaşi timp, acesta are un efect semnificativ şi asupra creşterii prostatei şi a veziculelor seminale şi menţine funcţiile genitale la un nivel normal.
Ovarele produc în
primul rând hormoni foliculari (estrogeni). Aceştia stimulează, printre altele, dezvoltarea mucoasei uterine (endometrium) pe perioada ciclului menstrual. menstrual. Mai mult, estrogenii participă participă la evidenţierea caracteristicelor sexuale feminine, dar au un rol important şi în procesele metabolice (de exemplu, stimulează creşterea oaselor). Un alt grup de hormoni ovarieni este produs în a două jumătate a ciclului menstrual în aşa-numitul corp galben (corpus luteum). Reprezentatul lor principal este pr ogesteronul, ogesteronul, care pregăteşte mucoasa pentru prinderea unui ovul fertilizat. In cazul unei sarcini, din acesta se poate forma, sub influenţa blastocitelor, placenta.
Reglarea hormonală a ciclului menstrual feminin se realizează, de asemenea, printr-o alter nanţă nanţă fin reglată între hormonii hipofizari şi cei sexuali, conform principiului contrareacţiei. contrareacţiei.
Autobiografia: http://www.wikipedia.org http://www.sfatulmedicului.ro http://www.csid.ro
