58 Sociologie P. Dobrescu Româneascã, ºi A. Bârgãoanu Volumul I, nr. 1-2/2003
ªcoala de la Chicago Paul Dobrescu SNSPA
Alina Bârgãoanu SNSPA
ªcoala de la Chicago, creatã în jurul primului Departament de sociologie din SUA, este un fenomen ºtiinþific bogat ºi complex cu numeroºi reprezentanþi ºi mai multe etape de afirmare. Cunoscutã în primul rând ca o orientare sociologicã, ªcoala de la Chicago a înscris prima contribuþie de rãsunet de pe continentul american la studiul comunicãrii sociale. Vorbind despre meritele istorice ale acestei orientãri, se cuvine sã subliniem, în primul rând, raportul de complementaritate stabilit între fenomenele sociologice ºi cele de comunicare; ambele perspective se cer corelate pentru a descifra corect realitatea ºi, mai ales, pentru a contura soluþii adecvate de ghidare a evoluþiei sale. Un motiv anume ne face sã insistãm asupra acestei ªcoli: subevaluarea contribuþiei sale la studiul comunicãrii sociale. Contribuþie pe care noi o considerãm întemeietoare. Reprezentanþii acestei orientãri fundamenteazã noi orientãri în studiul comunicãrii, lanseazã paradigme care vor face carierã. Modelul ritual al comunicãrii, interacþionismul simbolic, rolul comunicãrii în constituirea comunitãþilor umane, prefigurarea unor modele explicative care, mai târziu, vor lua forma unor teorii de rãsunet, iatã numai câteva contribuþii organic legate de activitatea ªcolii de la Chicago. Este semnificativ faptul cã astãzi, când suntem contemporani cu mai multe încercãri de scriere ºi de rescriere a istoriei comunicãrii, ªcoala de la Chicago este redescoperitã. Sperãm ca rândurile de faþã sã lumineze mai bine aceste contribuþii, înscrise cu mult înainte ca domeniul comunicãrii sociale sã se autonomizeze ca domeniu de sine stãtãtor al analizei ºi cercetãrii sociale. ªi pr in aceasta, cu atât mai valoroase.
Despre ªcoala de la Chicago s-a scris mult ºi ambele perspective se cer corelate pentru a preponderent din perspectivã sociologicã. descifra corect realitatea ºi, mai ales, pentru Mai puþin a fost tratatã contribuþia contrib uþia sa în dome- a contura soluþii adecvate de ghidare a niul studiului comunicãrii sociale. ªi mai evoluþiei sale. puþin a fost analizatã corelaþia pe care ªcoala Un motiv anume ne face sã insistãm asude la Chicago o stabileºte între procesele so- pra acestei ªcoli: subevaluarea contribuþiei ciologice ºi cele de comunicare. Mai precis, sale la studiul comunicãrii sociale. Contrireprezentanþii acestui curent de gândire, buþie pe care noi o considerãm întemeietoare. dorind sã studieze procese sociale presante Este semnificativ faptul cã astãzi, când ºi complexe ºi propunându-ºi sã facã acest suntem contemporani cu mai multe încercãri lucru din perspectivã sociologicã, descoperã de scriere ºi de rescriere a istoriei studiului un strat mai adânc al realitãþii, un strat care comunicãrii, ªcoala de la Chicago este renu poate fi în întregime nici explicat, nici mo- descoperitã. Sperãm ca rândurile de faþã sã delat doar dintr-o asemenea perspectivã. Este lumineze mai bine aceste contribuþii înscrise problematica, complexã ºi ea, a comunicãrii cu mult înainte ca domeniul comunicãrii sociale care trebuie conceputã într-un raport sociale sã se autonomizeze ca domeniu de de complementaritate cu cea sociologicã; sine stãtãtor al analizei ºi cercetãrii sociale.
ªcoala de la Chicago
De aceea, asemenea contribuþii sunt cu atât mai valoroase. Declaraþiile de independenþã ale cercetãrii americane 1. Sociologia de la Chicago era totuna cu Sociologia
ªcoala de la Chicago ia naºtere în jurul primului Departament de sociologie din SUA ºi va fi recunoscutã drept un moment de sine stãtãtor în istoria acestei discipline. Unii dintre profesorii ºi cercetãtorii care s-au format în cadrul departamentului de Sociologie în acea perioadã de glorie au mãrturisit cã, la momentul respectiv, credeau chiar cã sociologia de la Chicago e totuna cu Sociologia. De fapt, era un fel de a spune cã ªcoala de la Chicago a dominat istoria de început a sociologiei americane. În primele decenii ale secolului al XX-lea, avem de-a face cu un adevãrat proces de acaparare a sociologiei americane de cãtre Departamentul de sociologie de la Chicago, proces atestat de urmãtoarele fapte: l în 1909, la doar 17 ani de la înfiinþare, Departamentul de sociologie de la Chicago oferea 100 dintre cele 1000 de cursuri de sociologie care se predau în toate cele 200 de universitãþi americane ale momentului; l Departamentul respectiv editeazã The American Journal of Sociology , prima revistã de profil de pe continentul american; l între 1895 ºi 1915, Chicago a acordat 35 de titluri de doctor în sociologie, dintre cele 98 de titluri oferite în întreaga în treaga Americã; l între 1915 ºi 1935, la Chicago au absolvit 60 de doctori în sociologie, iar dintre aceºtia, 11 s-au numãrat printre primii 37 de
59
preºedinþi ai Societãþii Americane de Sociologie; l în 1929, 1/3 dintre toþi absolvenþii de studii postuniversitare în sociologie se aflau la Chicago; îºi luaserã titlul de doctor la aceastã universitate, se rãspândiserã la alte universitãþi, iar de acolo trimiteau studenþii cei mai buni înapoi la Chicago; în felul fel ul acesta, multe dintre departamentele de sociologie ale universitãþilor americane reprezentau adevãrate incubatoare pentru Universitatea Chicago; l cursuri universitare de bazã în domeniul sociologiei utilizate ºi în celelalte universitãþi americane au fost elaborate de cãtre autori aparþinând acestei universitãþi: The Polish Peasant În Europe and America (1918-1920), (1918-192 0), de W.I. W.I. Thomas ºi . Zaniecki, Introduction to the science of sociology , editatã de R.E. Park ºi E. Burgess (1921), (Rogers, 1994, 147). O periodizare a ªcolii de la Chicago aparþinând autorilor A.G. ine ºi J.R. Gusfield (1995) propune urmãtoarele personalitãþi-cheie care jaloneazã evoluþia acesti grupãri: a) pãrinþii fondatori: Albion Small, William I. Thomas*, George Herbert Mead (reþinuþi atât pentru contribuþiile de naturã instituþionalã este cazul mai ales al lui A. Small, primul director al Departamentului de Sociologie, cât ºi pentru contribuþiile în planul ideilor ºi al metodologiei de cercetare promovate); b) prima generaþie de sociologi propriuziºi care sã iniþieze un vast program de cercetare a problemelor sociale contemporane: Robert Ezra Park, Ernest Burgess, Everett C. Hughes;**
* De numele lui W. Thomas se leagã celebra teoremã cu privire la definirea situaãiei, cunoscutã chiar sub denumirea de teorema lui Thomas; teorema (mai degrabã un enunþ) a fost formulatã în 1928 (W.I. Thomas, Thomas, p. 572) în urmãtorii termeni: situaþiile care sunt definite ca fiind reale devin reale prin consecinþele pe care le au (engl.: situations that are defined as real become real În their consequencesi). ** Dupã cum se observã, în aceastã sistematizare nu este menþionat John Dewey Dewey,, care, cel puþin în primii ani, a fost fermentul acestei ªcoli. El l-a influenþat pe Cooley în perioada când preda la Michigan, l-a invitat pe Mead sã vinã la Chicago; în sfârºit el orienteazã cerce tarea spre problemele sociale cu care era confruntat oraºu l ºi formuleazã un nou model pentru studiul comunicãrii comunicarea ritualã.
60
P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
c) a doua ªcoalã de la Chicago, revitalizatã ºi reîmprospãtatã prin contribuþiile unor sociologi precum: Herbert Blumer, David Riesman, Anselm Strauss, Erving Goffman.
europene: comunitate ( Gemeinschaft ) ºi societate ( Gesellschaft ), ), status ºi contract, solidaritate organicã ºi solidaritate mecanicã, feudalism ºi capitalism. Reprezentanþii sãi au procedat la interpretarea lor din perspectiva realitãþilor noului continent, elaborând con2. Chicago laboratorul în care sunt cepte, noþiuni, un întreg vocabular specific american. testate noile teorii sociologice Oraºul Chicago reprezenta, dupã cum se ªcoala de la Chicago a constituit un gen exprima Park, un adevãrat laborator. κi de reacþie la principalele aserþiuni ale utilitadublase populaþia între 1880 ºi 1890 ºi încã rismului, care modelaserã, în secolul al XIXo datã pânã în 1910. Demografic, era o lea, majoritatea dezbaterilor din societatea aºezare de o diversitate ieºitã din comun. În americanã cu privire la presã. Carey (1996) 1892, când se înfiinþeazã universitatea, semnaleazã cã tradiþia utilitaristã nu a prins Chicago era al doilea mare oraº al Americii rãdãcini în Germania, putându-se vorbi chiar cu o populaþie de 1 milion de locuitori. În de un contrautilitarism dezvoltat de cercurile 1900, jumãtate din populaþia de 1,7 milioane intelectuale germane. Autorii grupaþi în jurul era nãscutã în strãinãtate, iar cea mai mare lui Dewey au fost influenþaþi de tradiþia parte a locuitorilor se aflau la prima generaþie germanã a contrautilitarismului. Contrautilinãscutã pe pãmânt american. amer ican. În 1904, 1904 , W Weber eber tarismul german tematizase în mod diferit viziteazã oraºul ºi îl descrie astfel: este ca comunicarea, de la o problemã a libertãþii ºi un om cãruia i s-a jupuit pielea, motiv pentru a accesului la informaþie, la una de integrare care poþi sã vezi cum îi funcþioneazã socialã ºi dominaþie. Întrebarea referitoare la intestinele. condiþiile care garanteazã libertatea este Meritul lui J. Dewey, W. Thomas, R.E. modificatã astfel: cum se poate ajunge la Park, E. Burgess, C.H. Cooley, G.H. Mead solidaritate ºi ordine socialã prin comunicare? constã în faptul cã autohtonizeazã teme ale Ceea ce presupune un set nou de preocupãri: sociologiei europene, abordeazã problemele rolul comunicãrii, probleme legate de intelegate de identitate (socialã ºi individualã) grare, de legitimitate, putere ºi control etc. într-o manierã specific americanã. ContriDe menþionat cã ºi contrautilitarismul buþia lor se încadreazã într-un context mai german va fi, la rândul sãu, contextualizat de larg. La sfârºitul secolului al XIX-lea, Statele cãtre Dewey ºi colegii sãi, astfel încât sã ofere Unite lanseazã declaraþii de independenþã rãspuns la probleme ºi preocupãri americane faþã de Europa în domenii variate, în (moralã, educaþie, politicã, ºtiri, fenomene literaturã, artã, filosofie. În aceastã perioadã, sociale de mare anvergurã). În ambele cazuri, se articuleazã principalele idei ale filosofiei preocupãrile au constituit un rãspuns la pragmatice, este lansatã ipoteza cu privire la transformarea rapidã a societãþii, la dorinþa rolul frontierei în derularea istoriei americane de a defini ºi de a explica naºterea ºi dezvolºi în crearea specificului naþional american tarea societãþii moderne, la cerinþa de a arti(Turner), sunt publicate opere literare de mare cula conºtiinþa socialã prin comunicare. În prestigiu (Emerson, Whitman, Melville, Germania, aceleaºi subiecte au fost abordate Hawthorne), se nasc preocupãrile cu privire în cadrul demersurilor de facturã filosoficã la recuperarea tradiþiilor indigene. În ºi politicã, având, deci, un caracter preponcontextul acestor declaraþii de indepen- derent teoretic. În America, sociologia ºi denþã, primii autori cu preocupãri în zona studiul comunicãrii de masã, ca fenomen socialului au citit cu ochi americani social, au luat naºtere din nevoia clar contuconceptele fundamentale ale sociologiei ratã ºi asumatã de a contribui la înþelegerea
ªcoala de la Chicago
ºi orientarea unor procese sociale presante, constituind un adevãrat punct de sprijin pentru acþiuni practice imediate. Una dintre primele contribuþii de relief ale sociologiei de la Chicago o reprezintã lucrarea The Polish Peasant În Europe and America. Elaboratã de cãtre W.I. Thomas ºi . Znaniecki între 1918 ºi 1920, 1920 , lucrarea este organizatã în patru pãrþi: prima înfãþiºeazã principalele trãsãturi ale societãþii rurale poloneze din acea vreme, a doua include o serie de scrisori schimbate între proaspeþii imigranþi polonezi în Statele Unite ºi rudele rãmase acasã; cea de-a treia parte examineazã fenomenele de dezorganizare socialã prezente în societatea americanã, iar ultima parte se axeazã pe modul în care s-au cristalizat ºi dezvoltat comunitãþile de polonezi-americani, evidenþiind natura dualã a acestor comunitãþi aflate la intersecþia dintre cultura polonezã, pe de o parte, ºi condiþiile economice ºi valorile sociale americane, pe de alta. The Polish Peasant În Europe and America se înscrie în rândul lucrãrilor clasice, în primul rând prin tematica abordatã: grupul primar, structura familiei ºi sistemul de clase din mediul rural, mediul social ºi economic, comportamentul religios, fenomenele de dezorganizare ºi de reorganizare ale societãþii poloneze, disoluþia solidaritãþii familiale, fenomenele de dezorganizare ºi de reorganizare socialã în Statele Unite. În egalã mãsurã, lucrarea este reþinutã pentru faptul cã inaugureazã o metodã de cercetare calitativã care va face carierã metoda biograficã. Cei doi autori observã cã primele generaþii de imigranþi reuºesc sã supravieþuiascã ºocului schimbãrii schimbare de limbã, de obiceiuri, de la o societate ruralã la una urbanã, în timp ce copiii lor sunt predispuºi spre devianþã. Aceastã predispoziþie intervine ca urmare a ruperii legãturilor sociale, famiale ºi de grup, slãbirii controlului social din par-tea comunitãþii. În timp ce membrii primei generaþii sunt capabili sã invoce ritualurile, obiceiurile, contextul de ansamblu
61
al socie-tãþii de provenienþã, tinerii erau implicaþi într-un proces de socializare ale cãrui date erau fundamental diferite. Ca urmare a apartenenþei la familii ºi grupuri de polonezi, tinerii se socializau urmând idealurile ºi valorile poloneze, numai cã acestea nu se mai potriveau noii societãþi americane urbanizate. Rezultatul abruptei schimbãri culturale ºi sociale era acela cã tinerii polonezi-americani nu reuºeau sã fie asimilaþi societãþii americane, dezvoltând un invidualism pronunþat, foarte puþin controlat de coeziune de grup, de valori comunale. Pentru a susþine observaþiile cu privire la dificultãþile pe care le întâmpinã a doua generaþie de imigranþi polonezi în SUA, Thomas ºi Znaniecki prezintã un volum impresionant de materiale scrisori, documente provenite de la parohii poloneze, documente ale comunitãþii, precum ºi autobiografia, prezentatã pe larg, a unui tânãr polonez. Prin aplicarea acestei metode de investigaþie sociologicã metoda biograficã cercetãtorii au subliniat importanþa factorilor individuali ºi subiectivi în analizarea fenomenelor sociale. Impactul decisiv al lucrãrii The Polish Peasant În Europe and America constã mai puþin în conþinutul ca atare al datelor colectate, cât în subiectul abordat care a pus în miºcare studiile referitoare la grupurile etnice ºi cele de emigranþi ºi în metodologia de cercetare metoda biograficã. Interesul autorilor pentru grupurile de imigranþi se înscrie preocupãrii de ansamblu a ªcolii de la Chicago, aceea de a oferi informaþii, analize, interpretãri, care sã conducã la îmbunãtãþirea condiþiilor sociale. Thomas ºi Znaniecki sperau cã datele referitoare la modul în care indivizii ºi grupurile deviazã de la curentul principal din societate sau, dimpotrivã, sunt asimilaþi acestuia, vor fundamenta reformele sociale care sã conducã asimilarea cât mai completã a comunitãþilor etnice.
62
P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
3. Un rol ambivalent în societate
Dupã cum semnaleazã lucrarea la care am fãcut referire, problema integrãrii valurilor de populaþie devenise acutã pentru întreaga Americã, dar pentru Chicago era vitalã. Adaptarea la un stil de viaþã nou, nesiguranþa, delicvenþa, toate alcãtuiau un adevãrat ºuvoi de probleme sociale. Integrarea acestei populaþii echivala, în multe privinþe, cu supravieþuirea oraºului Chicago. Pe acest fundal, sunt descoperite comunicarea ºi rolul sãu în accelerarea proceselor de formare a noilor comunitãþi. Dupã cum remarca McQuail (2000, 37), schimbãrile fundamentale erau de ordin social ºi economic, dar era mult mai uºor de arãtat cã ziarele, filmul, cãrþile, muzica, revistele, spectacolele contribuiau, cel puþin în mod potenþial, la creºterea delicvenþei, la declinul înregistrat din punctul de vedere al moralitãþii. Deci, de la început, procesele reale de comunicare ne apar ca având un rol ambivalent. Unul pozitiv, de stimulare a unor procese de importanþã vitalã pentru societate, unul negativ, de stimulare a unor reacþii antisociale, de accentuare a tendinþelor centrifuge. Meritul de fond al ªcolii de la Chicago este acela cã subliniazã rolul esenþial pe care îl poate îndeplini comunicarea în procesele sociale de integrare; concomitent, reprezentanþii acestei ªcoli sesizeazã pericolul ca forme ale comunicãrii sã poatã fi învinuite de evoluþii ºi tendinþe care aveau întemeieri sociale profunde. Scoala de la Chicago a considerat de la început, cu determinarea pe care o dã credinþa, cã mijloacele comunicãrii de masã pot sta la baza creãrii unui nou tip de coeziune socialã. Arareori vom gãsi pagini atât de frumoase ºi de adânci referitoare la comunicare ºi rolul ei social ca în scrierile reprezentanþilor ªcolii de la Chicago. Identificãm aici onestitatea ºi sagacitatea omului de ºtiinþã, dar ºi sensibilitatea ºi vibraþia civicã cu care aceºti cercetãtori au privit problemele sociale tulburãtor de presante ale oraºului în care locuiau.
ªcoala de la Chicago ocupã un loc aparte în domeniul comunicãrii. Chiar dacã o vreme ea a fost neglijatã sau tratatã superficial, istoria comunicãrii revine asupra a ceea ce reprezentanþii ªcolii de la Chicago au propus ca ipoteze de înþelegere ºi explicare a fenomenenelor sociale ale momentului. Am putea spune cã asistãm la un proces de repoziþionare a contribuþiei acestui curent de gândire la constituirea domeniului comunicãrii, în urma cãruia ªcoala de la Chicago este conceputã ca un moment de sine stãtãtor în devenirea comunicãrii, care a prefigurat teme, a lansat concepte, a anunþat problematici pe care le vom gãsi dezvoltate ºi nuanþate în corpul de mai târziu al disciplinei. Putem vorbi chiar de contribuþii întemeietoare ale lui Dewey, Mead, Park, Cooley, care îndreptãþesc tratarea ªcolii de la Chicago ca un punct de cotiturã în înþelegerea comunicãrii ºi a importanþei acesteia. Curentul de care ne ocupãm are semnificaþii ºi din alt punct de d e vedere. El ne aratã cum a luat naºtere comunicarea în interiorul unor discipline socio-umane în cazul de faþã, sociologia autonomizându-se pe mãsurã ce fenomene ºi procese sociale soci ale nu au mai putut fi explicate doar cu aparatul conceptual al disciplinelor clasice. Rogers ne propune urmãtoarea sistematizare a influenþei ºi contribuþiilor ªcolii de la Chicago asupra teoriei ºi cercetãrii comunicãrii de masã (Rogers, 1994, 139-140): l a reprezentat prima dezvoltare substanþialã a ºtiinþelor sociale în America, jucând rolul de cap de pod intelectual pentru teorii europene importante, mai ales pentru ideile sociologului german George Simmel; l sociologii de la Chicago au pus bazele unei teorii cu privire la socializare ºi formarea personalitãþii articulate în jurul problemelor legate de comunicare; umanul ºi socialul însemnau pentru aceºtia a comunica; sociologii au pus sub semnul întrebãrii explicaþiile care puneau preþ pe instinct, articulând un punct de vedere cunoscut mai
ªcoala de la Chicago
târziu sub denumirea de interacþionismul simbolic; l a direcþionat cercetarea comunicãrii de masã în direcþia efectelor, ceea ce va constitui una dintre principalele trãsãturi ale cercetãrilor care vor urma; a conferit ºtiinþelor sociale un prol nunþat caracter empiric; ªcoala de la Chicago a avut un caracter pragmatic, cãutând sã îmbunãtãþeascã lumea prin cercetarea problemelor sociale; una dintre întrebãrile ºi mizele sale centrale a fost angajarea cercetãrii în procesele sociale complexe ale constituirii comunitãþilor urbane, astfel încât democraþia sã poatã supravieþui în mahalele imigranþilor din marile oraºe care se extindeau cu repeziciune.
63
probabil, cã a început declinul carierei sale. Lucrãrile pe care le publicã Dewey dupã acest moment dovedesc exact contrariul. Între 1919 ºi 1934 apar cele mai multe dintre lucrãrile considerate majore, Reconstruction În Philosophy, Human Nature and Conduct , Experience and Nature, The Public and Its Problems , The Quest for Certainty , A Common aith , Art as Experience. La sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial adoptã doi copii orfani belgieni, iar la 90 de ani, scrie, în colaborare, o carte de epistemologie, intitulatã Knowing and Known. Interesul pentru ideile sale a cunos-cut o revitalizare începând cu 1979, an în care R. Rorty publicã Philosophy and the Mirror of Nature , în care îl prezintã pe Dewey alãturi de Heidegger ºi Wittgenstein, drept filosofii cei mai importanþi ai secolului al XX-lea. John Dewey: societatea existã În studiul de faþã ne vom focaliza analiza în transmitere ºi în comunicare pe contribuþiile lui Dewey în domeniul 1. Comunicarea asigurã înþelesul comun comunicãrii, prezente cu deosebire în lucrãri precum The Public and Its Problems (1927), al lucrurilor John Dewey este autorul unei opere im- Democracy and Education (1916), Human presionante, care a acoperit domenii dintre Nature and Conduct: An Introduction to cele mai diverse, de la democraþie, educaþie, Social Psychology (1922). psihologie, politicã, public, opinie publicã, Atunci când vorbeºte despre comunicare, propagandã, pânã la esteticã, religie, Dewey are în vedere ambele sensuri ale epistemologie ºi metafizicã. Pe parcursul unei termenului: comunicarea ca transmitere ºi vieþi impresionant de active, el a încredinþat comunicarea ca ritual. Dewey accentueazã tiparului nu mai puþin de 37 de volume. perspectiva comunicãrii ca ritual, ceea ce Publicate între 1969 ºi 1990, cele 37 de apare evident în fraza îndelung citatã: nu volume sunt împãrþite pe urmãtoarele numai cã societatea continuã sã existe prin perioade: 18821898, 5 volume, 1899 transmitere, prin comunicare, ci este mai 1924, 15 volume ºi 1925 1953, 17 volume. corect sã spunem cã ea existã în transmitere, Opera sa, ca ºi ataºamentul la valorile în comunicare... Existã mai mult decât o organizãrii pluraliste a societãþii moderne i- legãturã lingvisticã între cuvintele comun, au adus cu îndreptãþire aprecierea de cel mai comunitate ºi comunicare. Oamenii trãiesc important filosof al Americii ºi de filosoful în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le democraþiei (ort, 1998). Între 1894 ºi 1904 au în comun. Iar comunicarea reprezintã predã filosofie la Universitatea din Chicago, modul în care ajung sã deþinã în comun aceste dupã care pleacã la Universitatea Columbia. lucruri... Pentru a forma o societate, oamenii Când împlineºte 60 de ani, rectorul Uni- trebuie sã aibã în comun scopuri, aspiraþii, versitãþii Harvard, A. Lawrence Lowell, cunoºtinþe, dar ºi o înþelegere comunã, acelaºi refuzã sã îl numeascã profesor, considerând, spirit, cum spun sociologii. Asemenea lucruri
64
P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
nu pot fi transmise de la unii la alþii pur ºi simplu, precum cãrãmizile. Ele nu pot fi împãrþite aºa cum se împarte o plãcintã la mai multe persoane prin divizarea ei în bucãþi mai mici. Comunicarea asigurã participarea la aceastã înþelegere comunã ºi, în acelaºi timp, reprezintã o modalitate de a garanta emoþii similare, dispoziþii intelectuale similare, modalitãþi de a rãspunde la aºteptãri, solicitãri ºi cerinþe (Dewey, (Dewey, 1916/1966, 5). În acelaºi timp, Dewey leagã concluziile analizei efectuate în The Public and Its Problems de celãlalt sens al cuvântului comunicare cel de transmitere ºi împãrtãºeºte optimismul în ceea ce priveºte câºtigurile în zona cunoaºterii ºi rezolvarea problemelor sociale prin îmbunãtãþirea condiþiilor ºi a tehnologiilor de comunicare: ºtiinþa socialã autenticã, prin care sunt cãutate, înregistrate, analizate faptele pe baza cãrora ia naºtere gândirea ºi se formeazã judecata publicã s-ar manifesta plenar prin presa cotidianã (Dewey,, 1927/1954, 180), (Dewey 180 ), constituind soluþia la confuzia ºi fãrâmiþarea care caracteriza, în opinia sa, publicul marii societãþi. Personalitate de primã mãrime a pragmatismului american, J. Dewey întemeiazã o orientare de sine stãtãtoare a acestei filosofii, cunoscutã sub denumirea de pragmatismul social, dezvoltat în cadrul Universitãþii din Chicago, spre deosebire de Peirce ºi James, care activeazã la Universitatea Harvard ºi dezvoltã o ramurã a pragmatismului orientatã mai mult pe probleme abstracte, referitoare la adevãr ºi condiþiile de existenþã ale acestuia. Pragmatismul de d e la Chicago se dezvoltã, într-o etapã iniþialã, sub influenþa lui Hegel. La jumãtatea anilor 1890, Dewey ºi Mead renunþã la ideile hegeliene, dar influenþa rãmâne. Dewey ºi Mead menþin ideea de ontologie socialã, în care indivizii sunt întotdeauna fiinþe sociale. Bacilul Hegel, adicã rolul acordat de cãtre filosoful german Spiritului Absolut, este înlocuit de conceptul de comunicare. De la început, ne aflãm în faþa unui demers care acordã comunicãrii un rol social extrem de complex.
Atât de complex, încât ea se apropie de puterea unei forþe mistice. Comunicarea este importantã nu doar în dialogul social, în funcþionarea democraþiei, ci în însuºi procesul cunoaºterii, în desemnarea unui înþeles comun al lucrurilor. Suntem departe de abordãrile care leagã adevãrul de introspecþie, de meditaþie solitarã sau de evaluarea trãirilor subiective, de ordin personal. Aici adevãrul este dialog ºi dez batere, este convenirea ºi asumarea unei înþelegeri comune. Comunicarea apare ca vehiculul adevãrat nu numai al dialogului social, ci ºi al procesului complicat, dar atât de important pentru coeziunea socialã, al definirii comune, al înþelegerii comune, al transformãrii unor lucruri convenite în proprietate comunã. 2. Iluminarea opiniei publice mai degrabã decât iluminarea oficialilor
Lucrarea The Public and Its Problems fixeazã poziþia gânditorului american într-o dezbatere foarte vie a momentului, care proiecteazã lumini edificatoare asupra comunicãrii. La sfârºitul anilor 20, se consolidase un larg consens între specialiºtii în ºtiinþa politicã, potrivit cãruia alianþa între psihologie ºi analiza politicã ar putea explica mai bine comportamentul politic al cetãþeanului. Lasswell devine cel mai cunoscut specialist american în ceea ce priveºte aplicarea abordãrilor psihologice în studiul comportamentului politic. Teoriile psihologice puneau la dispoziþie argumente ºi puncte de sprijin privind incapacitatea oamenilor de a lua decizii raþionale; psihanaliza scotea în evidenþã elementele iraþionale, venite din subconºtient, ale comportamentului uman, iar behaviorismul reducea acelaºi comportament la o reacþie r eacþie mecanicã, automatã, subraþionalã, de stimul-rãspuns (Westbrook, 1991, 280282). Studii empirice furnizau date în favoarea acestei orientãri. Existã o cercetare a cam paniei prezidenþiale din 1924, efectuatã de cãtre Norman C. Meier, care evidenþiazã cã,
ªcoala de la Chicago
în acel an, campania câºtigãtoare a fost cea care s-a axat cel mai puþin pe probleme raþionale, ºi cel mai mult pe apeluri iraþionale, menite a stimula rãspunsuri emoþionale, instinctive,, dupã modelul stimul-rãspuns (N. instinctive C. Meier, Meier, 1925, 210-212). O altã cercetare axatã pe campania pentru alegerile la primãria oraºului Chicago din 1926 ajunsese la concluzia cã votul este nediferenþiat ºi lipsit de inteligenþã, iar alegerile sunt practic fãrã semnificaþie ca mod de exprimare a opiniei publice (C. D. Wooddy, 1926, 275). ªtiinþa politicã îmbrãþiºa tot mai larg ideea cã practica democraticã trebuie sã sufere modificãri substanþiale. Pornind de la deficitul de raþionalitate al unor decizii, cei mai mulþi autori ai momentului considerau cã rolul publicului în procesul de luare a deciziei trebuie serios limitat, iar puterea acordatã celor competenþi, raþionali, inteligenþi. Dewey este ºi el preocupat de suferinþele democraþiei. În alþi termeni, diagnosticul este acelaºi sau unul similar. Diferã, însã, soluþia, modalitatea de rezolvare a acestor probleme reale. În 1922, Dewey publicã sub titlul Human Nature and Conduct: An Introduction to Social Psychology o serie de prelegeri þinute în 1918 la Universitatea Stanford. Cartea contrazice ideile la modã cu privire la instinct. Nu instinctul, ci obiºnuinþa (engl. habit ) ocupã poziþia cheie în psihologia socialã; aceasta nu se reduce la un simplu comportament de rutinã, iar esenþa sa constã mai degrabã în predispoziþia învãþatã, acumulatã, care prefigureazã rãspunsul, configureazã predilecþii durabile. Judecata reprezintã produsul obiceiurilor, al obiºnuinþelor, iar nu invers (în Westbrook, 1991, 288). Din moment ce oamenii sunt în întregime produsul obiºnuinþei, al culturii, problemele sociale nu trebuie asociate cu natura umanã, ci cu obiºnuinþele care se formeazã, cu mediul cultural ºi social în care trãiesc, tr ãiesc, cu instituþiile care promoveazã sau nu norme ºi atitudini adecvate democraþiei. Psihologia socialã a lui Dewey oferã o alternativã
65
la teoriile psihologice care atribuie disfuncþionalitãþile vizibile ºi costisitoare ale democraþiei americane incapacitãþii publicului de a adopta decizii raþionale. Pentru Dewey, soluþia este exact opusã: Cred în continuare cã iluminarea opiniei publice trebuie sã reprezinte o prioritate, mai curând decât iluminarea oficialilor ºi a conducãtorilor (idem). Disputa Lippmann Dewey întruchi peazã aceste douã orientãri. Ambii realizeazã importanþa mediului înconjurãtor, a reprezentãrii lui adecvate în procesul conducerii sociale. Lippmann va fi mai degrabã preocupat de capacitatea oamenilor de a cunoaºte acest mediu, de a emite judecãþi inteligente în legãturã cu acesta, în timp ce Dewey se va concentra pe condiþiile care stau la baza acþiunii comune de transformare a mediului. Lippmann articuleazã argumente care merg în direcþia unei ºtiinþe sociale, dar ºi într-o direcþie elitistã: opinia expertã nu trebuie comunicatã cetãþeanului obiºnuit, ci elitelor aflate la conducere. De acord cu prezenþa experþilor, Dewey se dovedeºte un critic sever al rolului experþilor de a formula politici, de a defini interese. Existã probleme tehnice, care trebuie rezolvate prin cercetarea faptelor, iar aceastã cercetare nu poate fi fãcutã fãcut ã decât de cãtre cei pregãtiþi ºi echipaþi pentru aºa ceva. Definirea inereselor revine publicului; altfel, totul degenereazã într-o oligarhie organizatã în interesul celor puþini: Numai publicul poate sã defineascã acele interese, iar ideea ca experþii sã le defineascã nu este elitism în ceea ce priveºte democraþia, ci elitism pur (Dewey, 1922). Aici apare diferenþa fundamentalã faþã de Lippmann: Dewey considerã cã iluminarea publicului trebuie sã preceadã iluminarea guvernanþilor. Iar iluminarea publicului se poate realiza prin alianþa dintre ºtiinþa socialã, colectarea eficientã a ºtirilor, a datelor ºi prezentarea convingãtoare în presa scrisã a rezultatelor investigaþiilor sociale. Este ceea
66
P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
ce Dewey afirmã imediat dupã apariþia lucrãrii lui Lippmann Public Opinion: întâlnirea dintre ºtiinþa socialã, accesul la fapte, arta prezentãrii nu este un obiectiv uºor de atins. Dar realizarea lui îmi pare a fi singura soluþie autenticã la problema îndreptãrii vieþii sociale într-o direcþie inteligentã (Dewey, 1922).
tizarea consecinþelor pe care le au acþiunile desfãºurate în comun (Dewey, 1927/1954, 24). Consecinþele pot afecta doar pe cei implicaþi în mod direct într-o anumitã relaþie, sau, dimpotrivã, persoane îndepãrtate. Iatã momentele formãrii publicului, în concepþia lui Dewey: a) Publicul este creat prin existenþa ºi conºtientizarea unor consecinþe indirecte, substanþiale, durabile ale acþiunilor pe care 3. Trãim Trãim nu într-un Babel al limbilor limbilor,, ci le desfãºoarã în comun oamenii; al semnelor ºi al simbolurilor John Dewey este filosof, sociolog, teoretician b) Aceste consecinþe sunt de o asemenea al educaþiei. El descoperã comunicarea în amploare, încât publicul este interesat sã le efortul de a înþelege, de a explica, de a oferi controleze, sã le reglementeze (1925/1954, soluþii pentru diverse probleme sociale. 15-16); Autorul american nu este ceea ce am putea c) Publicul devine cu adevãrat public în numi un specialist în problemele comunicãrii. momentul în care se organizeazã, deci creeazã Cu alte cuvinte, el nu studiazã comunicarea mecanismele pentru a putea controla consede sine stãtãtor, în sine, ca un domeniu cinþele diverselor acþiuni. (1925/1954, 131). autonom. Gânditor profund ºi aplicat, el Tranziþia de la faza fizicã a comporta proiecteazã asupra comunicãrii, vãzute, mentului asociativ la comunitate, apariþia repetãm, ca fiind integratã în þesãtura acþiunilor concertate nu sunt procese ine problemelor sociale ale vremii lumini vitabile: ne naºtem cu înclinaþia organicã edificatoare, perspective de înþelegere de care spre asociere, dar nu ne naºtem membri ai nu se va mai putea face abstracþie. În acelaºi unei comunitãþi (1925/1954, 154). Exisefort, aduce contribuþii la definirea unor tenþa intereselor comune, conºtientizarea noþiuni care vor intra în patrimoniul con- consecinþelor pe care propriile acþiuni le au ceptual al disciplinei. De pildã, noþiunea de asupra celorlalþi condiþioneazã aceastã public. John Dewey scrie chiar o carte cu tranziþie. Este foarte important sã relevãm cã, titlul The Public and Its Problems , în care în viziunea autorului american, trecerea de analiza are în vedere drumul parcurs de cãtre la simple forme de asociere la comunitate comunit ate nu fiinþele umane de la asociere la o comunitate se poate realiza în afara unui corpus de adevãratã. Asocierea este legea a tot ceea înþelesuri, de simboluri deþinute în comun. ce existã, deoarece pânã acum nu a fost Apare limpede rolul comunicãrii în realizarea descoperit nimic care sã poatã acþiona acestei tranziþii. Pe de o parte, comunicarea complet izolat. Esenþial nu este modul în este indispensabilã pentru a se ajunge la care fiinþele individuale ajung sã se asocieze, articularea acestor înþelesuri ºi simboluri ci felul cum se diferenþiazã formele umane comune; pe de alta, ea este cea care asigurã de asociere de alte forme (roiul de albine): circulaþia simbolurilor, a semnificaþiilor în planetele dintr-o constelaþie ar deveni o societate. Cum se va exprima Dewey în altã comunitate dacã ar fi conºtiente de legãturile parte, interacþiunile, tranzacþiile au loc de care existã între activitãþile fiecãreia ºi facto. Participarea, implicarea în acþiuni de activitãþile altor planete ºi dacã ar putea folosi naturã socialã ºi împãrtãºirea rezultatelor nu aceastã cunoaºtere a legãturilor care existã pot avea loc în afara comunicãrii. Pentru pentru a direcþiona, orienta comportamentul acestea din urmã, comunicarea reprezintã o (Dewey, 1927/1954, 25). În viziunea lui precondiþ precondiþie ie (1925/1954, 152). Dewey, diferenþa este creatã de conºtien-
ªcoala de la Chicago
Ceea ce intervine nou în relaþiile umane ºi le diferenþiazã de alte fenomene din naturã sunt semnele ºi simbolurile. Numai în momentul în care existã semne ºi simboluri, fluxul activitãþilor poate fi privit din exterior, ex terior, apreciat, judecat, reglementat. Relaþiile importante dintre evenimente sunt înregistrate ºi conservate sub formã de înþelesuri. Noul mijloc, reprezentat de semne ºi simboluri, înlesneºte planificarea, previziunea, anticiparea cursului evenimentelor. Simbolurile depind de comunicare ºi, simultan, constituie baza pentru aceasta. Evenimentele nu pot circula de la o persoanã la alta, dar semnificaþiile pot circula astfel ºi pot fi împãrtãºite prin intermediul semnelor. Diverse dorinþe ºi impulsuri sunt apoi apo i ataºate semnificaþiilor comune. Acestea sunt, astfel, transformate, în dorinþe ºi în scopuri, care, din moment ce presupun un înþeles împãrtãºit, comun, creeazã noi legãturi, convertesc o acþiune concertatã într-o comunitate de interes ºi de efort (1925/1954, 153). 153) . În felul acesta, simbolurile, care iau naºtere în comunicare ºi prin care comunicarea este posibilã, creeazã o voinþã generalã, o conºtiinþã socialã: dorinþã ºi alegere din partea individului, în numele unor activitãþi care, prin intermediul simbolurilor, pot fi comunicate ºi împãrtãºite de cãtre toþi cei interesaþi (idem). Dewey împãrtãºeºte ideea lui Cooley, potrivit cãreia formele mai vechi de asociere erau de tipul faþã-în-faþã, aducând o contri buþie esenþialã la formarea dispoziþiilor intelectuale ºi emoþionale (1925/1954, 97). Ce a adus nou modernitatea, din punctul de vedere al formelor de asociere, care este rolul comunicãrii în menþinerea laolaltã a societãþii, ce este sau ce a devenit publicul? Dewey nu conferã schimbãrilor produse o importanþã marginalã, care sã poatã fi uºor trecutã cu vederea. În noua vârstã a relaþiilor umane, vechile comunitãþi locale, fãrã sã îºi propunã sau sã anticipeze aºa ceva, au ajuns în situaþia în care existenþa lor este condiþionatã de
67
organizaþii îndepãrtate, invizibile, impersonale, invadate fiind de modalitãþi noi, relativ mecanice, de acþiune concertatã. Epoca maºinii, societatea creatã de abur ºi de electricitate au amplificat consecinþele pe care acþiunile noastre le au asupra altora, iar publicul care a rezultat în urma acestor transformãri nu se mai recunoaºte ºi nu se mai regãseºte pe sine. Care sunt, în aceste condiþii, ºansele guvernãrii democratice? Inventaþi tiparul ºi democraþia este inevitabilã, exclamase Carlyle. Dewey împãrtãºeºte aceastã viziune ºi chiar completeazã: inventaþi ºoselele, calea feratã, telegraful, producþia de masã, aglomerãrile urbane ºi o oarecare formã de guvernare democraticã este, omeneºte vorbind, inevitabilã (1925/1954, 110). ªoselele, mijloacele de transport, comerþul, poºta, telegraful, telefonul, mijloacele ieftine de tipãrire, ziarele creeazã similitudine de idei ºi sentimente, astfel încât lucrurile sã continue sã funcþioneze, creeazã interacþiune ºi interdependenþã. Dar, ºi aici intervine noutatea propusã de cãtre Dewey, toate acestea nu mai sunt deloc suficiente. Marea Societate creatã de abur ºi electricitate nu mai prezintã atributele comunitãþii. Nu tehnologiile constituie pro blema de fond, ci, mai curând, lipsa ideilor cu privire la modul în care acþioneazã noii factori tehnologici. Ideile ºi credinþele se modificã într-un ritm mult mai lent prin comparaþie cu condiþiile exterioare. În America celei de-a doua jumãtãþi a secolului al XIX-lea, condiþiile exterioare s-au schim bat, dar acest lucru nu a fost însoþit de o modificare corespunzãtoare a ideilor, idealurilor, credinþelor colective. apt fãrã precedent, acum existau mijloacele fizice de comunicare, prin care simbolurile care controleazã sentimentul ºi judecata publicã (1925/1954, 142) sã poatã circula în societate. Numai cã noua vârstã a relaþiilor umane nu beneficia de simboluri aflate în consonanþã cu noile sale activitãþi, gândurile ºi aspiraþiile
68
P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
congruente cu noua perioadã nu sunt comunicate, deci nu devin comune ( idem). Dacã societatea nu ajunge sã-ºi articuleze noile simboluri ºi dacã acestea nu sunt comunicate, publicul rãmâne în umbrã, fãrã contururi precise, cãutându-se pe sine cu miºcãri spasmodice. Pânã când Marea Societate nu se va trasforma în Marea Comunitate, Publicul va cunoaºte o eclipsã. Numai comunicarea poate crea o mare comunitate. Babelul în care trãim nu este un Babel al limbilor pe care le vorbim, ci unul al semnelor ºi simbolurilor fãrã de care împãrtãºirea experienþei, punerea în comun a experienþei sunt imposibile (1925/1954, 142).
afara libertãþii de expresie, nici în afara canalelor prin care sã circule informaþiile, cunoºtinþele. Pe baza acestor idei, Dewey deduce soluþiile pentru problemele publicului ºi ale societãþii, soluþii care plaseazã comunicarea într-o poziþie centralã: a) desfãºurarea unei activitãþi susþinute de investigaþie socialã, de colectare ºi înregistrare a problemelor sociale, astfel încât temele, obiectele, fenomenele vizavi de care se formeazã cunoaºterea sã fie cunoscute, aduse la luminã, iar publicul sã cunoascã în întregime consecinþele acþiunilor conjugate: Publicul nu existã fãrã prezentarea completã a consecinþelor care-l afecteazã (1925/1954, 166); b) garantarea libertãþii de diseminare a 4. Adevãrata problemã a publicului: îmbunãtãþirea condiþiilor de dezbatere rezultatelor investigaþiei sociale: orice Dewey prefigureazã soluþiile de remediere a obstrucþioneazã ºi restricþioneazã aceastã stãrii de confuzie în care se gãseºte publicul, prezentare a consecinþelor limiteazã ºi soluþii care constituie ºi un gen de reacþie la distorsioneazã opinia publicã, limiteazã ºi douã premise aflate la baza teoriei demo- distorsioneazã gândirea cu privire la cratice: problemele sociale (1925/1954, 176). În momentul în care scrie Dewey, mijl fiecare individ este echipat cu inteligenþã/raþiune, iar în virtutea acestei inteli- loacele de colectare ºi de înregistrare a genþe fiecare individ este capabil de a informaþiei telegraful, telefonul, poºta, participa la viaþa politicã; radioul, presa scrisã evoluaserã cu mult mai l sufragiul universal, alegerile periodice rapid decât modalitãþile de investigaþie ºi de ºi legea majoritãþii sunt suficiente pentru a analizã, de organizare ºi sistematizare a garanta respectarea, de cãtre cei aleºi, a rezultatelor. Mijloacele prin care faptele intereselor ºi dorinþelor publicului. puteau fi cunoscute existau într-o cantitate Eroarea fundamentalã constã în a consi- copleºitoare; numai num ai cã ele, potrivit lui Dewey, Dewey, dera cã ideile ºi cunoaºterea sunt funcþii doar erau utilizate doar în direcþii precum: ale judecãþii ºi ale conºtiinþei individuale. publicitate, propagandã, invadarea vieþii Ideea cã accesul la cunoaºtere poate avea loc private, relatarea incidentelor trecãtoare, care în urma meditaþiei solitare este un mit (1925/ nu ne lasã decât cu impresia unor întâmplãri 1954, 176). Dimpotrivã, cunoaºterea este o disparate, izolate (1925/1954, 169). Situaþia, funcþie a comunicãrii ºi a asocierii; cu atât aºa cum era vãzutã de cãtre gânditorul mai mult cunoaºterea în câmp social, care american, era cu totul nesatisfãcãtoare: depinde de tradiþie, de instrumentele trans- ziarele, de exemplu, sunt pline numai de mise de la o generaþie la alta, dezvoltate ºi evenimente triviale, senzaþionale, simple sancþionate la nivel social, de metodele de întâmplãri, fãrã legãturã cu tot ceea ce s-a conservare/depozitare ºi de modalitãþile de întâmplat pânã atunci: ne dãm seama cã un comunicare (1925/1954, 176). Din moment eveniment s-a întâmplat într-o anumitã ce cunoaºterea este o funcþie a comunicãrii, perioadã numai dupã data de apariþie a atunci cunoaºterea nu poate exista nici în ziarului; altfel, evenimentul este complet
ªcoala de la Chicago
izolat ºi nu are nici o legãturã cu contextul (1925/1954, 180). Conþinutul ºtirilor este cu atât mai nesatisfãcãtor, cu cât scopul lor nu este doar acela de a informa, ci de a semnala, de a atrage atenþia asupra temelor de interes, asupra frãmântãrilor comune. Soluþia pentru problemele publicului o reprezintã alianþa dintre ºtiinþa socialã, colectarea ºi înregistrarea eficientã a ºtirilor, a datelor ºi prezentarea convingãtoare în presa scrisã a rezultatelor investigaþiilor sociale. Nevoia esenþialã a publicului este îmbunãtãþirea metodelor ºi a condiþiilor în care are loc dezbaterea, discuþia ºi persuasiunea, adicã a condiþiilor în care publicul ajunge sã îºi articuleze interesele, frãmântãrile, preocupãrile, obiectivele comune aceasta este adevãrata problemã a publicului (1925/1954, 208). Dacã sunt urmate soluþiile propuse derularea unui amplu efort de investigaþie socialã ºi a unui efort pe mãsurã de rãspândire a rezultatelor cercetãrii Marea Comunitate este posibilã. Dar, recunoaºte Dewey, ea nu va avea niciodatã calitãþile comunitãþii locale (1925/ 1954, 211). Lipseºte o etapã cea a dialogului, a interacþiunii directe, faþã-în-faþã. Numai dacã sunt folosite aceste forme de comunicare ca modalitãþi unice prin care opinia publicã ºi publicul capãtã consistenþã, moºtenirea intelectualã se transmite, iar cadrul social rãmâne viu ºi închegat. Robert Ezra Park un renascentist al comunicãrii 1. O carierã academicã începutã la 50 de ani
Robert Ezra Park este recunoscut în sociologie mai ales pentru contribuþia înscrisã în domeniile ecologiei umane ºi urbane, al comportamentului colectiv, colectiv, controlului social ºi relaþiilor interrasiale. În acelaºi timp, numele lui se leagã de construcþia Departamentului de sociologie al Universitãþii Chicago, pe care l-a condus în perioada 1915
69
1935. Meritele în domeniul comunicãrii sunt evaluate în cele mai variate tonalitãþi, de la ignorare pânã la acordarea titlului de fondador. Unele istorii nu îl menþioneazã (cum, uneori, nu este menþionatã deloc întreaga ªcoalã de la Chicago). Chicag o). W. W. Schramm (1997) îl prezintã la categoria precursorii întemeietorilor. Existã cel puþin doi autori P. Jean razier ºi C. Graziano care îl considerã fondatorul studiului sociologic al comunicãrii de masã ºi al opiniei publice ºi primul teoretician al procesului de comunicare (razier, Graziano, 1979). Într-un capitol dedicat în întregime ªcolii de la Chicago, D. Czitrom (1982) conferã reprezentanþilor acesteia paternitatea în ceea ce priveºte studiul mijloacelor moderne de comunicare ºi al comunicãrii moderne ca un nou câmp de investigaþie. Dar, continuã Czitrom, analiza iniþiatã de aceºtia era mai mult o speculaþie cu privire la modul în care media ar putea sã îmbunãtãþeascã societatea americanã decât un studiu propriu-zis al modului în care mass media s-au dezvoltat ºi opereazã în societate (Czitrom, 1982, 83). Mai ales în ceea ce îl priveºte pe Park, aceastã apreciere poate fi susþinutã cu greu. Contraargumentul cel mai la îndemânã îl constituie lucrarea The Immigrant Press and Its Control (1922), o monografie impresionantã despre presa imigranþilor la început de secol, o colecþie de date care cu greu pot fi considerate simplã speculaþie. Park iniþiazã analize pãtrunzãtoare ale opiniei publice, propune definiþii ale ºtirilor, ºtir ilor, coreleazã aceste douã subiecte, opereazã delimitãri între public ºi masã, propune definiþii ale comunicãrii ºi vorbeºte despre funcþiile acesteia, chiar despre funcþia de divertisment, analizatã pe larg de C. Wright (1960), sesizeazã rolul tehnologiilor, propune meditaþii interesante cu privire la legãtura dintre schimbãrile la nivel de civilizaþie ºi schimbãrile mijloacelor de transport ºi comunicare (Park, 1940c, 310). Anticipeazã teorii rãsunãtoare de mai târziu, cum ar fi fluxul comunicãrii în doi
70
P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
paºi, gatekeeping , agenda-setting , criteriile care conferã valoare de ºtire (engl. newsworthiness), modelul co-orientãrii (Newcomb) etc. Referindu-se la contribuþiile pe care le înscrie lucrarea The Immigrant Press and Its Control , Rogers (1994, 196) le sintetizeazã sub forma unor întrebãri de o mare relevanþã: l cum influenþeazã conþinutul media opinia publicã? (astãzi, aceasta este numitã agenda-setting); l cum sunt mass media influenþate de opinia publicã? l pot mass media sã prilejuiascã schim barea socialã? l care este legãtura dintre reþelele inter personale ºi mass media? În 1918, cu ocazia lucrãrilor desfãºurate în cadrul Conferinþei pentru Asistenþã Socialã, Park semnaleazã cã existã o discrepanþã între cel care scrie despre psihologia publicitãþii ºi cel care lucreazã efectiv în publicitate. Primul, cuprins de entuziasm, mirat de unele fenomene pe care nu le poate înþelege, exagereazã mãsura în care publicul este manipulat prin intermediul presei, prin miºcãri agitatorice ºi prin alte forme de publicitate. Celãlalt nu îºi poate permite sã aibã o concepþie atât de idilicã asupra rezultatelor sale, autorul unui mesaj publicitar nu este nici sofist, nici vrãjitor (Park, 1922, 424). Park lanseazã idei cu privire privir e la puterea ºi funcþiile presei de o excepþionalã pros peþime, cum ar fi aceea cã puterea presei înseamnã influenþa pe care ziarele o exercitã asupra formãrii opiniei publice ºi asupra mobilizãrii în vederea acþiunii (Park, 1941b, 115). La Universitatea din Michigan, unde îºi completeazã studiile universitare, Park îl are ca profesor pe Dewey. La sfârºitul secolului, lucreazã timp de 11 ani ca reporter pentru diverse cotidiane (în Minneapolis, Detroit, Denver, New York, Chicago). Dupã experienþa ca jurnalist, care îi imprimã scrisului un stil vioi, pigmentat cu fraze
memorabile, de genul cultura reprezintã tot ceea ce poate fi comunicat, sau Hearst a fost un mare agent al americanizãrii, urmeazã masteratul la Harvard, unde studiazã cu William James. Dupã care pleacã în Germania, unde obþine doctoratul în filosofie la Universitatea Heildelberg. În timpul studiilor din Germania, Park studiazã direct sub îndrumarea lui G. Simmel. Întors în Statele Unite, este, pentru scurt timp, asistent la Harvard, devine secretar al organizaþiei Congo Reform Association, preocupatã de atrocitãþile comise de armata belgianã în Africa, se împrieteneºte cu liderul de atunci al americanilor de culoare, Booker T. Washington, devine un fel de consilier al acestuia. În 1914, la 50 de ani, la 10 ani dupã ce obþinuse titlul de doctor, docto r, se întoarce la viaþa academicã. Contribuie la crearea ºi consolidarea Departamentului de Sociologie al Universitãþii din Chicago, al cãrui ºef (în sens administrativ, dar ºi de lider intelectual) va fi în perioada de glorie a acestui departament, între 1915 ºi 1935. Cãtre sfârºitul carierei, predã la isk University din Nashville, Tennessee. 2. Public ºi mulþime
În perioada în care Park îºi elaboreazã lucrarea de doctorat, psihologia mulþimilor exercita un tip de seducþie asupra cercetãtorilor, deoarece comportamentul în interiorul mulþimii reprezenta o serioasã provocare la adresa teoriilor cu privire la om ca fiinþã raþionalã. Împreunã cu alþi autori ai epocii interesaþi de psihologia mulþimii, Park se îndepãrteazã de perspectiva clasicã de pânã atunci ºi îmbrãþiºeazã abordarea care se raporteazã la fiinþa umanã ca fiinþã raþionalã, pragmaticã, reflexivã, capabilã sã-ºi înfrâneze impulsurile în numele raþiunii, preocupatã de relaþia scopuri mijloace. Lucrarea de doctorat, Masse und Publikum , tradusã în englezã sub titlul The Crowd and the Public , trateazã un subiect foarte la modã: procesele migratorii ale unor mari mase de oameni din mediul
ªcoala de la Chicago
71
rural spre cel urban ºi caracteristicile acestor reciprocã între membrii mulþimii, se ajunge grupãri mari, dar efemere, de oameni, care la dorinþã comunã, care inhibã impulsurile ºi nu mai beneficiazã de legãturile existente în interesele pur individuale ºi conferã unitate. cadrul grupurilor primare (în continuare, vom Spre deosebire de mulþime, care inhibã face referire la ediþia din 1972, The Crowd impulsurile ºi interesele individuale, publicul and the Public and Other Essays ). În constituie un prilej tocmai pentru articularea, sociologia momentului, se accepta ideea cã cristalizarea lor. Comportamentul publicului procesele migratorii amintite conduc la îºi gãseºte modalitate de expresie prin interformarea unor mulþimi. Park postuleazã douã mediul opiniei publice, care rezultã în urma alternative la societatea tradiþionalã: mul- discuþiei între indivizi împãrtãºind poziþii þimea ºi publicul. Ambele forme de organi- diferite. Interesant este cã Park avertizeazã zare colectivã reprezintã mecanisme sociale asupra greºelii de a considera cã opinia publide adaptare ºi de schimbare. Ele nu reprezintã cã este acceptabilã pentru fiecare membru în grupuri organizate din punct de vedere parte al publicului ºi în aceeaºi mãsurã pentru formal, ci faze preliminare în procesul de toþi (Park, 1972, 59). Opinia publicã este mai formare a grupului, perioade tranzitorii de-a degrabã o opinie sau o atitudine care este lungul cãrora indivizii se elibereazã de exterioarã individului ºi care este privitã ca vechile legãturi pentru a crea altele noi; având o existenþã obiectivã. Pornind de la ambelor le lipseºte conºtiinþa de sine cã sunt observaþia cã orice lucru are douã dimensiuni: existenþa propriu-zisã (înþelesul unui lucru grupuri (Park, 1972, 78). În momentul în care vorbeºte despre care este identic pentru toþi membrii grupului mulþime, Park precizeazã cã aceasta nu ºi acceptat de toþi membrii grupului) ºi reprezintã nici pe departe o hoardã care hãlã- valoarea (diferitã, divergentã), Park subliduieºte; ceea ce caracterizeazã mulþimea este niazã cã divergenþa în ceea ce priveºte valoaatenþia comunã generatã de un eveniment rea unui lucru iese la suprafaþã pe mãsurã ce important, de un fenomen (de exemplu, un se formeazã publicul, în timp ce, în cadrul mare numãr de oameni care se opresc pentru mulþimii, cele douã dimensiuni coincid. a asista la o defilare). Atenþia colectivã este O precondiþie pentru existenþa publicului un proces sociologic ºi diferã de suma o constituie existenþa unor norme abstracte proceselor psihologice individuale, iar efectul (ceea ce sugereazã ideea implicitã cã o este mai mult rezultatul interacþiunii decât al abordare strict interacþionistã a publicului imitaþiei (Park, 1972, 46). Atenþia colectivã prezintã anumite puncte vulnerabile). Odatã ilustreazã o poziþie vizavi de ceva ce se întâm- acceptate, normele abstracte funcþioneazã ca plã în mediul înconjurãtor. În vremurile de o nouã forþã în viaþa colectivã, iar aceastã mare efervescenþã socialã, atenþia colectivã forþã este activã în interiorul publicului, dar se amplificã. Mulþimea nu reuºeºte sã se nu în cel al mulþimii. Publicul încearcã sã formeze în perioade de stabilitate socialã, judece ºi sã direcþioneze evaluãrile indiviatunci când obiceiurile ºi tradiþiile sunt bine duale dintr-o perspectivã supra-individualã, înrãdãcinate; dar, în momentul în care dar nu se ajunge niciodatã, în totalitate, la o legãturile sociale se relaxeazã, iar instituþiile astfel de perspectivã. Ceea ce lipseºte este sunt slãbite, ne putem aºtepta la miºcãri acceptarea opiniei publice drept lege, drept colective puternice. normã: opinia publicã nu este acceptatã ormarea mulþimii presupune un proces drept normã de cãtre membrii publicului prin care indivizii, fãrã sã fie conºtienþi de (Park, 1972, 62). aceasta, deci fãrã premeditare, se alãturã unii Participarea în mulþime necesitã doar altora ca într-un întreg. Prin interacþiune capacitatea de simþire ºi de empatie (Park,
72
P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
1972, 80); existã alegere ºi selecþie, dar ideile care au devenit, ulterior, aproape cliºee acestea sunt aspecte psihologice pure, de care în teoria comunicãrii de masã. m asã. Dar, dupã cum individul nici nu este conºtient; în interiorul vom încerca sã arãtãm, semnificaþia mulþimii existã ºi control, dar numai ca un contribuþiei nu trebuie înþeleasã doar în fenomen psihologic; individul resimte voinþa termeni de întâietate (de altfel, de puþine ori colectivã ca fiind propria sa trãire. Aparte- cunoscutã sau recunoscutã), ci ºi în substanþa nenþa la public presupune din partea indivi- ºi creativitatea abordãrilor. Interesul pentru dului abilitatea de a gândi ºi de a raþiona îm- ºtiri va fi de lungã duratã, stimulat de preunã cu alþi membri. Pentru a fi membru al constatarea faptului cã epoca noastrã este, publicului, individul nu trebuie sã respecte se pare, una a ºtirilor, iar unul dintre cele mai norme procedurale, ci doar pe cele ale logicii. semni-ficative evenimente în civilizaþia În interiorul publicului, sunt exprimate critici, americanã a fost apariþia reporterului (Park, opiniile sunt divizate, iar atunci când publicul 1940b). Ideile generale în jurul cãrora îºi înceteazã de a mai fi critic, se dizolvã sau se organizeazã Park teoria cu privire la ºtiri sunt transformã în mulþime. urmãtoarele: ºtirile reprezintã un mecanism Demersul lui Park prezintã unele necla- de adaptare, de orientare a indivizilor ºi a ritãþi, proprii fiecãrui început. Este adevãrat societãþii cãtre ºi în lumea realã; ºtirile cã ºi conceptele discutate sunt complicate; faciliteazã interac-þiunea socialã pe scarã ele vor fi reluate pe mãsurã ce studiul comu- largã, iar produsul acestei interacþiuni îl nicãrii, mai ales în latura sa aplicatã, va reprezintã opinia publicã. progresa. Meritul sociologiei americane este Prima lucrare în care Park contureazã cã încearcã o analizã comparativã a celor ideile cu privire la ºtiri este The Immigrant douã concepte, cã identificã elemente ºi Press and Its Control (1922). Analiza presei trãsãturi caracteristice, care vor fi preluate ºi imigranþilor se coreleazã cu perspectiva topite în corpul noþional al disciplinei. asupra comunicãrii, ca modalitate de a ajunge Dinamica publicului, diferenþierile care la o înþelegere comunã, de a modela noi intervin în cadrul sãu, scindarea publicului, identitãþi ºi instituþii. Exista ºi o preocupare atenþia ca proces care coaguleazã mulþimea suplimentarã, nãscutã de contextul primului sunt achiziþii care vor fi recunoscute de rãzboi mondial. Se punea întrebarea dacã evoluþia de mai târziu a disciplinei. presa, mai ales cea a emigranþilor germani, a susþinut punctul de vedere american pe perioada participãrii la conflict sau punctul 3. uncþiile presei Am studiat filosofia, mãrturiseºte Park într- de vedere al inamicului; cu alte cuvinte, o notã autobiograficã, deoarece am sperat presa imigranþilor reprezenta o modalitate de sã dobândesc o înþelegere de profunzime a asimilare, sau, dimpotrivã, de accentuare a naturii ºi funcþiilor acelei forme de cunoaºtere diferenþelor? cunoscute sub denumirea de ºtiri. În plus, am În ceea ce priveºte problema asimilãrii sau vrut sã dobândesc o pers-pectivã din care sã a divizãrii, concluzia lui Park este clarã: presa pot descrie comporta-mentul societãþii, sub imigranþilor exercitã o putere asupra cititoinfluenþa ºtirilor, în limbajul exact ºi universal rilor sãi care cu greu poate fi egalatã de cea a al ºtiinþei (în .H. Matthews, 1977, 31). În jurnalelor mai pretenþioase. Ca urmare a mod cert, speranþa nutritã de autor s-a condiþiilor în care a apãrut ºi în care trebuie împlinit. Este vorba despre o perspectivã care sã supravieþuiascã, acest tip de presã mai rezistã examenului timpului, surprinzãtoare degrabã ajutã integrarea în comunitatea în unele puncte prin prospeþime prosp eþime ºi actualitate. americanã decât îndepãrtarea, menþinerea Cum am spus, Park anticipeazã multe dintre distanþei faþã de aceasta.
ªcoala de la Chicago
Pentru a-ºi menþine tirajul, pentru a satisface nevoia cititorilor de a cunoaºte evenimente, obiceiuri ºi idei americane, presa pres a este obligatã sã tipãreascã ºtiri despre mediul american, devine o modalitate de a traduce ºi de a transmite cititorului imigrant informaþii despre modul de viaþã american, despre idealurile americane. ie cã editorii doresc sau nu acest lucru, presa imigranþilor faciliteazã adaptarea, integrarea în mediul american (Park, 1922, 79-88). Dezvoltarea presei imigranþilor ca instrument de asimilare a avut loc nu doar sub presiunea tirajului, ci ºi sub presiunea rãzboiului. Rãzboiul a reprezentat prima încercare serioasã ºi pentru acest tip de presã. Ea a fost cuprinsã, în egalã mãsurã, de preocuparea recentã, anume ca propaganda, îndreptatã atât asupra armatelor, cât ºi a populaþiei din spatele frontului sã fie recunoscutã ca parte a strategiei de rãzboi. Dupã opinia lui Park, propaganda, în sensul de exploatare insistentã a surselor de disensiune ºi de conflict, a schimbat caracterul rãzboiului, la fel de profund precum descoperirea ºi utilizarea prafului de puºcã (Park, 1922, 412). În concepþia lui Park, asimilarea presupune schimb, punere în comun, împãrtãºirea elementelor culturale. Odatã cu analiza unei probleme precise, Park descoperã una dintre funcþiile ziarului modern: cea de socializare, de transmitere a tradiþiei culturale, cea de agent de integrare. În anii 40, Lasswell a formulat cele trei funcþii ale presei: de supraveghere a mediului, de corelare, interpretare a evenimentelor ºi de plasare a lor în contexte familiare, semnificative semnificativ e ºi cea de socializare, de transmitere a moºtenirii culturale de la o generaþie la alta (Lasswell, 1948). Park face trimitere la aceastã a treia funcþie cu mult înainte; în plus, formularea este lansatã pe baza unei colecþii impresionante de date. Interesant este cã ºi celelalte
73
funcþii îºi gãsesc locul în abordãrile lui Park, una chiar în Immigrant Press and Its Control . Ziarul este înzestrat cu funcþia de a monitoriza în permanenþã ceea ce se întâmplã în mediul înconjurãtor, orientând indivizii între ei ºi cãtre lumea realã. Este o funcþie la care Park va face referire în mai multe rânduri, în News as a orm of Knowledge (1940), în Morale and the News (1941), News and the Power of the Press (1941). Cât priveºte funcþia de interpretare, Park semnaleazã atât rolul reporterului, reporterul ui, de a culege ºi de a interpreta ºtirile ( Natural History of Newspaper , 1923), cât ºi, la un nivel mai general, rolul din ce în ce mai pregnant al ziarului în interpretarea vieþii, rol jucat în mod tradiþional de cuvântul bisericesc ( Physics and Society , 1940)*. Park vorbeºte ºi despre funcþia de divertisment a presei. Mai ales în Statele Unite, un conþinut care sã îndeplineascã aceastã funcþie reprezenta singurul în mãsurã sã pãtrundã în presa de limbã englezã adresatã imigranþilor, deoarece putea fi prezentat schematic, într-un vocabular simplu ºi însoþit de imagini care sã arunce o cât de micã luminã asupra celor relatate. rel atate. ãrã a se afla în posesia unei cunoaºteri nuanþate a limbii engleze, uneori fãrã cunoºtinþe de nici un fel, imigranþii nu ar fi putut urmãri urm ãri în nici un caz analizele formulate într-un limbaj pretenþios ale vechilor tipuri de ziare. Marii oameni de presã ai momentului, Hearst, Pulitzer, ºi-au clãdit afacerile, constatã Park, pornind de la noile realitãþi demografice ale Statelor Unite, cât ºi de la premisa cã ziarul nu îndeplineºte îndepl ineºte funcþia principalã de a instrui, ci aceea de a distra, omul obiºnuit cautã mai degrabã amuzamentul, divertismentul, decât edificarea (Park, 1923). Observaþie pe care o va exprima din nou câþiva ani mai târziu, de d e data aceasta formulând-o în termeni de influenþã: s-a crezut cã influenþa presei poate fi identificatã
* Principalele articole ale lui R.E. Park la care vom face referire în continuare au fost reunite în lucrarea Park, R.E. (1955). Society. Collective Behavior. News and Opinion. Sociology and Modern Society. Glencoe, Ill.: The ree Press. Pentru a indica apariþia lor în timp, importantã pentru stabilirea paternitãþii unor idei, am fãcut referiri bibliografice la articolele propriu-zise (ex. Park, News as a orm of Knowledge, 1940b), dar pagina corespunde ediþiei din 1955.
74
P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
doar în domeniul opiniei ºi al politicii. polit icii. Odatã cu cinematograful ºi cu popularitatea povestirilor din ziare ºi din alte publicaþii, ajungem sã ne gîndim la influenþa mult mai profundã ºi subtilã a divertismentului asupra instituþiilor ºi relaþiilor umane în general (Park, 1940a, 114).
control care, pe termen lung, este considerabil. Nu este suficient ca un ziar sã fie tipãrit, el trebuie sã circule, motiv pentru care selecþiile nu sunt arbitrare, nu pot contrazice dorinþele publicului: ziarul care încearcã sã propage opinii neîmpãrtãºite de majoritatea celor care îi compun audienþa nu poate trãi, nici mãcar dacã este subvenþionat. Nu este suficient ca un ziar sã fie tipãrit, tipãr it, el trebuie sã 4. Oamenii nu citesc un ziar cu care sunt circule; un ziar care nu circulã nu este de fapt fap t în dezacord Din moment ce, în jurnalismul modern, ºtirile ziar, indiferent cât de des este tipãrit. Oamenii Oameni i ocupã poziþia centralã, Park simte nevoia sã nu citesc un ziar cu care sunt în permanent studieze acest fenomen al modernitãþii mai dezacord. Pe termen lung, ziarul mai curând în profunzime. exprimã decât creeazã opinia publicã (Park, Într-un capitol cu un titlu sugestiv, The 1922, p. 466). Insistenþa asupra ideii cã ziarul survival of the fittest , din lucrarea Th Thee care înceteazã de a mai fi citit nu mai exercitã Immigrant Press and Its Control (1922), Park nici o influenþã asupra comunitãþii îi permite se concentreazã pe procesul de selecþie a lui Park sã ajungã la o modalitate, pe care o ºtirilor. Telegraful Telegraful ºi telefonul au transformat recunoaºte drept rudimentarã, de a mãsura lumea întreagã într-o vastã galerie a ºoap- puterea presei: Puterea presei poate fi mãsutelor (p. 328); prin urmare, nu existã limitã ratã, chiar dacã rudimentar, prin numãrul de în ceea ce priveºte materialele care sã intre oameni care o citesc (Park, 1923, 90). într-un ziar. În acest fel, problema de editare Reacþia tipicã a unei persoane la întâlnirea devine, în principal, o problemã de selecþie: cu o ºtire este de a vorbi despre ea, de a o redintre toate evenimentele care au loc ºi sunt peta altcuiva. Deci ºtirile reprezintã o condiþie înregistrate zilnic de cãtre corespondenþi, esenþialã pentru discuþii, determinã ce proreporteri, agenþii de ºtiri, editorul alege spre bleme vor fi discutate, focalizeazã atenþia publicare anumite aspecte care i se par mai cititorului ºi electrizeazã discuþiile. În moimportante sau mai interesante; restul este dat mentul în care a fost declanºatã discuþia, uitãrii sau este condamnat sã ajungã la coºul evenimentul despre care se discutã înceteazã de gunoi. Existã o cantitate enormã de ºtiri de a mai fi ºtire, interpretãrile evenimentului care sunt omorâte în fiecare zi (Park, 1922, diferã, discuþia se îndepãrteazã de la ºtirea 328). ca atare ºi se îndreaptã spre probleme/teme Din afirmaþia de mai sus s-ar putea trage asociate, prilejuite de ºtirea respectivã, dar concluzia cã Park înzestreazã editorul cu cu un alt grad de generalitate. În urma putere de viaþã ºi de moarte asupra ºtirilor. ciocnirilor dintre diverse opinii ºi sentimente, Autorul relevã o altã dimensiune, la fel de se ajunge la opinie colectivã, la opinie puimportantã, cea a criteriului de actualitate ºi blicã. Deci, opinia publicã se hrãneºte din de interes al ºtirii, de care trebuie sã þinã cont interpretarea evenimentelor, adicã, a ºtirilor editorul. Judecând lucrurile din aceastã (Park, 1940b, 79). perspectivã, devine evident cã, atunci când Legãtura cu evenimentul este indisselecteazã materialele, editorul nu este atât pensabilã ºi reprezintã singura modalitate de liber ºi de arbitrar precum s-ar putea crede. prin care presa poate continua sã aibã un rol El alege acele materiale despre care ºtie cã în direcþionarea opiniei publice. Este vorba sunt de interes pentru public. În felul acesta, de legãtura cu evenimentul atât la nivelul publicul exercitã un control asupra conþinu- ºtirilor propriu-zise, a relatãrilor care nu pot tului ºi formei în care este prezentat ziarul, merge în contra evenimentului, cît ºi la
ªcoala de la Chicago
75
nivelul intepretãrii faptelor respective. Atâta care sã þinã cont de nevoile de orientare orientar e ºi de vreme cât editorialistul ºi pagina editorialã cunoaºtere ale individului ºi ale societãþii. De îºi menþin legãtura cu evenimentele prezen- altfel, o lucrare din 1940 se intituleazã chiar tate prin intermediul ºtirilor, atunci ºtirile ºi astfel ªtirile ca formã de cunoaºtere (Park, interpretãrile exercitã o influenþã considera- 1940b). bilã asupra miºcãrilor înregistrate de opinia Pentru a ajunge la ceea ce s-ar putea numi publicã. Dacã interpretarea oferitã prin o anatomie a ºtirilor, Park porneºte de la editorial capãtã caracter doctrinar, influenþa distincþia operatã de W. James între douã acestuia se diminueazã, chiar dacã nu forme de cunoaºtere: înceteazã în totalitate (Park, 1941b). a) întâlnirea cu ( acquaintance with ) ºi Înainte de apariþia ziarului modern, creat b) cunoaºterea (knowledge about ). ). în condiþiile marilor aglomerãri urbane ºi ale Prima reprezintã o formã de cunoaºtere emigrãrilor masive din Europa, cei care care se acumuleazã inevitabil de-a lungul vorbeau despre puterea presei se refereau existenþei unei persoane, ca urmare a contacla editorialist ºi la editorial, nu la reporter ºi tului direct cu lumea înconjurãtoare. Prin la ºtiri. Iar acest tip de raportare persistã, chiar urmare, este o cunoaºtere intuitivã ºi insdacã avem de-a face cu o realitate mult schim- tinctivã. Cunoaºterea a, cunoaºterea batã: când ne referim la libertatea presei, ºtiinþificã, nu se acumuleazã pur ºi simplu, avem în vedere, în continuare, libertatea de este riguroasã, raþionalã, sistematicã, atinge opinie, iar libertatea de a investiga ºi de a un anumit nivel de precizie prin faptul cã publica evenimente, fapte, activitatea repor- înlocuieºte realitatea concretã cu idei, obiecterului, pe baza cãreia iau naºtere, se bazeazã tele cu cuvinte. Este rezultatul investigaþiei opiniile relevante pentru un anumit context sistematice a lumii. Exactitatea ºi validitatea sunt de multe ori considerate o încãlcare a celor douã forme de cunoaºtere menþionate dreptului la viaþã privatã. Libertatea presei nu pot fi delimitate exact, o datã pentru pentru care Milton a scris Areopagitica este totdeauna, ci este vorba mai degrabã de o axã libertatea de a exprima o opinie (Park, 1923, de-a lungul cãreia pot fi plasate diferitele 187). Presa are nevoie, precizeazã Park, de modalitãþi de manifestate ale fiecãreia. Pe un nou Milton, care sã susþinã nu libertatea aceastã axã, ºtirile ocupã o poziþie anume: de opinie, care este deja câºtigatã, ci dreptul nu reprezintã în totalitate cunoaºtere acude a culege informaþii, de a investiga ºi mulatã la întâmplare; ele se apropie de cu publica evenimente, fapte singurele în noaºterea din ºtiinþele naturii ºi din istorie, mãsurã sã întemeieze opinii. Înainte, în ambele preocupate de evenimente. perioada ziarelor de partid, puterea presei ªtirile se focalizeazã pe evenimente însemna capacitatea editorului de a crea un izolate, nu cautã sã stabileascã legãturi între partid ºi de a-l conduce. Odatã cu expan- acestea. Istoria descrie evenimentele ºi, siunea oraºelor, presa de partid a evoluat simultan, cautã sã le plaseze în contextul treptat cãtre o presã mai independentã. În potrivit, sã le gãseascã locul în succesiunea felul acesta, a luat naºtere o nouã putere istoricã, sã descopere tendinþele ºi forþele de politicã, dar nu întruchipatã de editorialist ºi adâncime care îºi gãsesc expresia în resde editorialul sãu, ci de ºtiri ºi de reporter. pectivele evenimente. Reporterul îºi propune doar sã înregistreze evenimentul pe mãsurã 5. ªtirile ca formã de cunoaºtere ce acesta are loc, este interesat de trecut ºi de Interesul lui Park pentru ºtiri se va dovedi de viitor doar în mãsura în care acestea aduc o lungã duratã, mai ales interesul pentru notã lãmuritoare asupra a ceea ce se întâmplã intepretarea ºtirilor într-o viziune modernã, în prezent. Relaþia evenimentului cu trecutul
76
P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
prezintã interes pentru istoric, relaþia cu viitorul intereseazã politologul, sociologul. ªtirile se ocupã de prezent; de aceea, ele reprezintã o marfã perisabilã, îºi pãstreazã caracterul de ºtire doar pânã ajung la publicului pentru care sunt de interes. Deci, ºtirile sunt efemere, trecãtoare. O datã pu blicate, o datã semnificaþia lor înþeleasã, devin istorie. Scopul principal al ºtirilor ºtiril or nu este atât de a informa, cât de a orienta publicul, de a-i atrage atenþia cu privire la ce se întîmplã, fãrã ca reporterul sã depunã efort pentru a intepreta evenimentele, cu excepþia situaþiei în care vrea sã le facã inteligibile ºi mai interesante. ªtirile sunt mai cu seamã preocupate de ceea ce este neobiºnuit ºi neaºteptat, de orice constituie o îndepãrtare de rutina vieþii zilnice. Dar nu ceea ce este în întregime neaºteptat pãtrunde în ºtiri, ci neaºteptatul care poate fi înþeles, palpat, adicã acele evenimente, într-adevãr bruºte ºi decisive, dar pentru care publicului este pregãtit, pe care publicul le aºteaptã ºi de care se teme (Park, 1940b, 82). Mai mult, nu importanþa intrinsecã a unui eveniment îl transformã în ºtire; importanþa, în cazul unui eveniment pe cale de a se transforma în ºtire se referã la caracterul suficient de neobiºnuit, astfel încât sã îl ºocheze, sã îl amuze, sã îl deconcerteze în vreun fel pe cititor, sã îl stimuleze sã memoreze informaþiile ºi sã le transmitã mai departe. Interesul cititorului pentru o ºtire sau alta nu poate fi determinat o datã pentru totdeauna, reprezintã o valoare relativã, care trebuie evaluatã periodic (de exemplu, un nou eveniment poate sã modifice capacitatea de a se transforma în ºtire a unuia anterior).
despotice, regimurile militare, cât ºi pentru regimurile cele mai libere ºi mai democratice. Nu este vorba de simpla manifestare a acordului cu o frazã atrãgãtoare, ci despre o temã care apare frecvent în lucrãrile lui Park. Problema prezintã importanþã pentru viaþa politicã, pentru problemele de guvernare, deoarece ºtirile constituie punctul de plecare al discuþiilor în urma cãrora se formeazã opinia publicã. Observaþia cã ºtirile focalizeazã atenþia cititorilor ºi electrizeazã conversaþiile zilei, îi fac pe oameni sã vorbeascã îi permite lui Park sã plaseze ºtirile în vecinãtatea zvonului ºi a bârfei (Park, 1923). Iar acest tip de vecinãtate este studiat tot în contextul îngrijorãrii vizavi de saltul de la reþeaua de comunitãþi la marea societate, de com plexitatea de necuprins a societãþii moderne. Suntem o naþiune de sãteni, iar principalele instituþii sunt construite dupã calapodul instituþiilor sãteºti!, exclamã Park (Park, 1923, 93). Doar cu câþiva ani mai târziu, lui Dewey nu îi va scãpa aceeaºi observaþie: am moºtenit practicile ºi ideile din perioada întâlnirilor în holul primãriei, dar acum trãim ºi acþionãm într-un stat naþional care se întinde pe un întreg continent (Dewey, 1927, 113). În vechile comunitãþi sãteºti, principalele modalitãþi de exercitare a controlului erau reprezentate de bârfã ºi de opinie publicã; în marea societate, activitatea reporterului de a aduna ºi de a intepreta ºtirile nu reprezintã decât o extensie a ceea ce comunitatea sãteascã realiza în mod spontan, prin intermediul bârfei ºi al contactelor interpersonale. Numai cã nu este vorba de o extensie pur ºi simplu, fãrã probleme, deoarece ziarul nu poate face pentru o comunitate de 1 milion 6. ªtirile ºi opinia publicã Într-un articol din 1935 Social Planning de locuitori ceea ce satul fãcea, în mod and Human Nature , Park îl citeazã apro- spontan, pentru propria existenþã ºi supra bativ pe Hume, potrivit cãruia fundamentul vieþuire, prin bârfã ºi interacþiune faþã în faþã oricãrei guvernãri îl reprezintã opinia, ceea (Park, 1923, p. 94). Numai dacã devine un ce este valabil atât pentru regimurile cele mai jurnal [engl. diary] tipãrit al comunitãþii
ªcoala de la Chicago
poate ziarul sã ne spunã despre noi înºine ºi sã recupereze vechile funcþii îndeplinite de interacþiunile faþã în faþã. Numai în felul acesta opinia publicã poate sã guverneze, guvern eze, cum a fãcut-o ºi pânã acum, fãrã fãr ã ca acest lucru sã aibã efecte dezastruoase asupra calitãþii ºi funcþionalitãþii guvernãrii. În condiþiile vieþii în marele oraº, arãtase Park ( The City: Suggestions for Human Behavior În the Urban Environment , 1915/1967), votul popular nu are valoare v aloare practicã. Votantul Votantul ºtie foarte puþin sau nimic despre persoanele oficiale pentru care voteazã, ºtie foarte puþin sau nimic despre funcþiile pe care ar trebui sã le exercite acestea în virtutea calitãþii de cetãþean, este prea ocupat cu altele ca sã se mai informeze ºi despre condiþiile ºi trebuinþele oraºului în ansamblu (Park, 1915/1967, 34). Remediul pentru starea actualã a ziarelor, pentru bolile opiniei publice, cauzate de condiþiile modernitãþii: trebuie sã ne îmbunãtãþim mijloacele de culegere ºi înregistrare a faptelor. Ceea ce reprezintã o concluzie foarte asemãnãtoare cu cea a lui Lippmann, preocupat, ºi el, de aceeaºi problemã. La fel ca ºi Dewey, Park nu renunþã la proiectul Thought News, acela de a avea o publicaþie care sã nu înregistreze doar întâmplãri triviale, ci sã reprezinte ochii ºi urechile comunitãþii, modalitatea prin care aceasta se orienteazã în mediu, se cunoaºte pe sine ºi este capabilã de acþiune. ªtirile au în comun cu zvonul ºi bârfa capacitatea de a capta atenþia, de a transmit individului semnale cu privire la schimbãrile din mediu, orientându-l în lumea realã ºi în raport cu ceilalþi. Dar existã ºi diferenþe fundamentale faþã de bârfã ºi de zvon, care plaseazã puterea ºtirilor într-un registru aparte. ªtirea nu circulã pur ºi simplu, ea trebuie sã fie publicatã, ceea ce îi conferã caracterul greutatea, autoritatea ºi aura unui document public (Park, 1940b, 81). ªtirile sunt autentificate prin faptul cã au fost supuse examinãrii critice din partea publicului ale
77
cãrui interese le reprezintã. În felul acesta, ºtirile orienteazã atât individul, cât ºi societatea în lumea realã ºi devin o modalitate prin care societatea se cunoaºte pe sine; în limbaj postmodern, devine transparentã pentru sine. Pornind de la ºtiri, de la impactul lor asupra oamenilor ºi comunitãþilor, Park relevã o serie de caracterizãri importante ale opiniei publice. Opinia publicã nu este opinia tuturor, nici mãcar a majoritãþii persoanelor care compun publicul, nu este niciodatã opinia cuiva anume, ci reprezintã tendinþa generalã a publicului în ansamblu... Ne dãm seama cã opinia publicã existã, chiar dacã nu putem sã indicãm nici o persoanã din public a cãrei opinie particularã, personalã, sã coincidã exact cu opinia publicului din care face parte. Cu toate acestea, opinia personalã a unei persoane care participã la articularea opiniei publice este întotdeauna influenþatã de opinia celor din jur; din acest punct de vedere, orice opinie este o opinie publicã (Park, 1921/1950, 223). Opinia publicã formatã pe baza ºtirilor reprezintã intepretarea evenimentelor la care ajunge orice individ în concordanþã cu propriile interese, prejudecãþi, predilecþii; o intepretare verificatã prin comparaþia cu intepretarea, vizavi de acelaºi eveniment, pe care ºi-au fãcut-o ceilalþi indivizi cu care a discutat (Park, 1941b, 124). Nu este vorba despre o intepretare arbitrarã, particularã, ci de una restricþionatã de universul discursului, de corpul de tradiþii ºi înþelesuri comune pe care îl dezvoltã o comunitate: un fapt capãtã înþeles numai într-un astfel de univers de discurs (Park, 1940b, p. 81). Care sunt elementele constitutive ale opiniei publice? Opinia publicã încorporeazã întotdeauna elementul de noutate propus de ºtire; ºtirile declanºeazã conversaþiile, conversaþiile duc la formularea problemelor, iar problemele constituie baza opiniei publice ºi a politicii. Opinia publicã este întotdeauna practicã, politicã, relativã la o acþiune
78
P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
concretã, imediatã. Opinia publicã are extensiune geograficã, dar ºi direcþie ºi intensitate; din acest motiv, o minoritate care este convinsã de punctul sãu de vedere poate influenþa acþiunea politicã într-un mod mai eficient decât ar putea-o face o majoritate care este doar interesatã, doar impresionatã de un incident trecãtor, adicã o majoritate care este agitatã, dar nu convinsã. Idee pe care autorul autoru l o exprimã limpede, recunoscând influenþa clarificatoare exercitatã în aceastã privinþã de cãtre A. Lawrence Lowell (1913): opinia publicã nu reprezintã, în mod strict, opinia unei majoritãþi numerice, pãrerile individuale au atât valoare numericã, dar ºi greutate (Park, 1941b). Cine a citit ºi s-a aplecat mai stãruitor asupra Spiralei tãcerii ca paradigmã explicativã nu poate sã nu recunoascã în opera lui Park accente ºi judecãþi care, mai târziu, vor fi topite într-o ipotezã explicativã de mare rãsunet.
În realitate, comunicarea s-a autono-mizat ca proces de sine stãtãtor odatã cu dezvoltarea spectaculoasã a mijloacelor de comunicare în masã. De atunci a devenit ºi un domeniu de sine stãtãtor de studiu ºi cercetare. Aceastã autonomizare a tensionat relaþiile cu disciplinele înrudite. Ani de zile, personalitãþile din domeniul studiului comunicãrii au provenit din domenii înrudite (poate cã acest lucru ar trebui sã declanºeze o dezbatere cu privire la particularitãþile procesului de formare a specialiºtilor în comunicare). Ani de zile principalele interpretãri ºi paradigme explicative au fost formulate de cãtre specialiºtii din aceste domenii, cum ar fi ºi sociologia, care s-au consacrat deopotrivã studiului comunicãrii. Chiar dacã s-a autonomizat, comunicarea continuã sã împrumute teme, abordãri, dezlegãri, rãspunsuri sau fragmente de rãspunsuri din aceste domenii. Comunicarea operaþionalizeazã ºi va continua sã operaþionalizeze descoperiri ivite în vecinãtatea Comunicarea, o disciplinã de intersecþie apropiatã. Ea apare ca interfaþã socialã a În încheiere, am dori sã insistãm asupra a unui întreg mãnunchi de discipline socio douã idei care ni se par de mare valoare valo are ºi de umane. Comunicarea nu poate trãi dacã nu mare actualitate. Este vorba, mai întâi, de sta- se hrãneºte, dacã nu valorificã multe din tutul comunicãrii sociale. Este comunicarea cuceririle care apar în domeniul sociologiei, un proces social de sine stãtãtor, este un factor psihologiei, politologiei, lingvisticii etc. structurant, sau, dimpotrivã, este topitã în Acest statut nu este unul privilegiat. pr ivilegiat. Am putea mulþimea proceselor ºi activitãþilor sociale, spune, dimpotrivã. Înaintarea studiului comuîn gesturi ºi ritualuri simple sau cu valoare nicãrii este nemijlocit legatã de repeziciunea, de simbol, în toatã materia vieþii cotidiene? de inteligenþa cu care pune la lucru, din Dacã acceptãm aceastã ultimã variantã, ne propria perspectivã, descoperirile ivite în apare limpede cã marii întemeietori ai domeniile înrudite. Dacã va ºti sã facã acest studiului comunicãrii nu puteau veni decât lucru, comunicarea îºi va pãstra prospeþimea din domenii conexe studiului comunicãrii ºi actualitatea demersului sãu. Dacã nu, riscã propriu zise. Adâncind analiza fenomenelor sã aibã soarta unei discipline la modã, cu o psihologice, sociologice, lingvistice ei au dat strãlucire efemerã. Comunicarea reprezintã peste stratul comunicaþional, peste sem- un loc geometric al multor procese sociale; so ciale; nificaþia comunicaþionalã a proceselor in- oricâtã amploare are ºi are comunicare vestigate. Lucrurile se intrepãtrund aºa de de masã, majoritatea proceselor comunicamult, încât, aºa cum remarca ºi Wilbur þionale sunt topite în masa problemelor Schramm, comunicarea pare sã nu aibã un sociale, trãiesc laolaltã cu acestea. Dacã domeniu exclusiv al sãu, ea fiind îngemãnatã aceasta este realitatea ontologicã, atunci va cu procesul social în miºcare. trebui sã recunoaºtem cã studiul comunicãrii
ªcoala de la Chicago
este o disciplinã de intersecþie, viitorul ei depinzând de înþelepciunea cu care va ºti sã se conecteze ºi sã valorifice în beneficiul propriu ºuvoiul de întrebãri, de dezlegãri care circulã într-o intersecþie multidiciplinarã. Am fãcut asemenea consideraþii îndemnaþi fiind de pilda oferitã de reprezentanþii ªcolii de la Chicago. Sociologi ºi psihologi de formaþie, aplecaþi asupra unor probleme sociale presante, ei au descoperit importanþa proceselor de comunicare din diferite pers pective: a formãrii comunitãþilor, a modelãrii personalitãþii individuale, a optimizãrii fluxurilor de simboluri etc. Sociologi ºi psihologi, ei nu au ezitat chiar sã plaseze comunicarea în inima proceselor sociale, sã facã din propria descoperire o cheie explicativã a multor fenomene cu care era confruntatã societatea americanã la începutul secolului trecut. Din aceastã perspectivã, putem spune cã ªcoala de la Chicago a defriºat un nou domeniu pe care l-a redat studiului sistematic, fixându-i deja mai multe etaje . Unul dintre acestea este reprezentat de interacþionismul simbolic, cel care sesizeazã, pentru prima datã, importanþa simbolului în comunicarea interpersonalã, cel care propune o nouã paradigmã în câmpul comunicãrii. Modelul comunicãrii rituale
Un alt etaj, despre care vom discuta în continuare este reprezentat de modelul ritual al comunicãrii. Dewey va discuta despre acesta în efortul de a încerca sã identifice modul cum se pot constitui comunitãþile, cum se pot transforma valurile de emigranþi în comunitãþi veritabile, cu scopuri comune, comu ne, cu opþiuni ºi valori împãrtãºite. Model puþin reþinut ºi puþin valorificat în istoria studiului comunicãrii. Este adevãrat cã, ulterior, scena comunicãrii ºi a cercetãrii acesteia a fost ocupatã de cãtre modelul tip transmitere, cel care are în vedere trimiterea unui mesaj la distanþã, la cât mai mare distanþã, cu scopul de a informa, de a þine o situaþie sub control.
79
Noþiuni precum efecte, audienþã, impactul mesajului decurg organic din natura modelului. Dewey pune accentul pe cu totul altceva, pe participare, pe comunitate, pe asociere, pe ceea ce au oamenii în comun ºi îi þine laolaltã, pe deþinerea în comun a unei credinþe. Comunicarea, spune Dewey trebuie sã cultive fiinþei umane credinþa cã este parte a ceva, cãreia îi aparþine; pentru aceasta ea este chematã sã punã în joc idei, opþiuni, interpretãri invitând membrii comunitãþii sã compare, sã judece, sã evalueze. uncþia presei este sã informeze, dar ºi sã prilejuiascã asemenea dezbateri, fãrã de care nu numai comunitatea, dar ºi democraþia sunt de neconceput. Ideea comunicãrii ca ritual nu este în întregime nouã. Cum am menþionat mai înainte, ªcoala de la Chicago tematizeazã o serie de preocu pãri ale gîndirii sociale germane. Iar în filosofia ºi sociologia germanã acest model fusese configurat chiar dacã nu s-a numit astfel. Sociologul german riedrich Tönnies este reþinut în istoria acestei discipline mai cu seamã pentru perspectiva oferitã cu privire la societatea modernã, industrializatã, bazatã pe relaþii contractuale (Gesselschaft ), ), prin comparaþie cu formele de organizare socialã mai vechi, predominant agrare, bazate pe obiceiuri ºi tradiþii ( Gemeinschaft ). ). Tönnies publicã Gemeinschaft und Gesselschaft în 1887, la doar 32 de ani. La început, lucrarea a fost primitã cu scepticism, fiind cititã, în primii 15 ani de la publicare, de un numãr restrâns de specialiºti. În Prefaþa la ediþia a 8-a (din 1935), Tönnies însuºi mãrturiseºte cã pentru un autor deja bãtrân este o sursã de satisfacþie sã publice din nou, în timpul vieþii, o lucrare care, acum 50 de ani, a fost lansatã într-o lume nepregãtitã pentru a recepta ideile promovate (Tönnies, 1887/ 1957, 33). În timp, cartea a exercitat o influenþã covârºitoare asupra gândirii sociologice, iar termenii de Gemeinschaft ºi Gesselschaft au fost asimilaþi vocabularului de bazã al sociologiei*.
80
P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
În viziunea autorului german, Gemeinschaft ºi Gesselschaft reprezintã tipuri ideale, ele nu existã în realitate. Societatea medievalã, pe de o parte ºi societatea capitalistã, pe de alta se apropie cel mai mult de aceste tipuri ideale. Existã un proces aproape natural de trecere de la Gemeinschaft la Gesselschaft , dar, precizeazã Tönnies, trecerea nu este ireversibilã, ea poate fi întreruptã dacã existã un set de cauze reale; stoparea, redirecþionarea acestui proces nu trebuie sã se bazeze, totuºi, pe discursuri ºi pe o privire romanticã, sentimentalã, asupra trecutului. Comunitatea (Gemeinschaft ) este posibilã ca urmare: Gemeinschaft Perioada de tinereþe a societãþii Relaþ aþiii de rud udeeni nie, e, re rellaþ aþiii de pr priiet eteeni nie, e, relaþii între vecini Agriculturã (predominant) Unitate organicã Organism viu Permanenþã în spaþiu, ataºamentul faþã de un loc anume Producþie do doar la la ni nivelul go gospodãriei
1. a legãturilor de sânge; 2. a apropierii geografice ocuparea unui habitat comun; 3. a similitudinii în ceea ce priveºte judecata, a cooperãrii ºi coordonãrii în vederea atingerii unui þel comun (p.48). Prin contrast, societatea (Gesselschaft) reprezintã o construcþie artificialã, o colecþie sau un agregat de fiinþe umane, construcþie care se aseamãnã cu forma de organizare reprezentatã de Gemeinschaft doar în mãsura în care indivizii ajung sã convieþuiascã în pace. În Gemein schaft , indivizii rãmân uniþi, în ciuda oricãror factori care i-ar putea separa, în timp ce, în Gesselschaft , oamenii rãmân separaþi în ciuda oricãror factori meniþi sã îi unifice (p.74). Gesselschaft Perioada de maturitate a societãþii Rel elaþ aþiii imp mper erso sona nalle, în într tree oam ameeni ca care re au întotdeauna de oferit ceva în schimb Industrie (predominant) Atomizare Relaþii mecanice, artificiale, construite Mobilitate ac accentuatã
Cred edin inþþa în în fi fiinþ nþee inv inviz iziibi bille, sp spir iriite, ze zeii R e li g ie
Comerþ in internaþional, pr producþie ca capitalistã (utilizarea eficientã a capitalului, vinderea forþei de muncã) Viaþã publicã Rela Re laþi þiii baza bazate te pe pe cont contra ract ct Gândire liberã, raþionalã, legislaþie C o n v e n þ ii Bani C ivi liz a þ i a s ta t ulu i ªtiinþ ªti inþã, ã, meto metoda da ºti ºtiinþ inþif ificã icã Acti Ac tivi vita tate teaa in inte tele lect ctua ualã lã:: bazatã pe gândire, raþionament Acc ccen enttul as asup uprra ce cerc rcet etãr ãriii na natur urii ii viz iziibi bille Opinie publicã, ºtiinþã
Dupã cum se poate observa din prezentarea de mai sus, opinia publicã ar caracteriza, în evaluarea lui Tönnies, Gesselschaft -ul. -ul. Aceasta pretinde cã stabileºte norme generale valide, dar nu pe baza credinþei oarbe, ci
a examinãrii riguroase a corectitudinii doctrinelor pe care le considerã acceptabile. Prin tendinþã ºi formã, opinia publicã este o opinie luminatã, ºtiinþificã (Tönnies, 1887/ 1957, 255). Opinia publicã este compusã din
Viaþã privatã Rela Re laþi þiii baza bazate te pe pe înþe înþele lege gere re (un (unde ders rsta tand ndin ing) g) Obiceiuri, tradiþii Credinþã (religioasã) Pãmânt o l c lo r Artã Ar tã popul popularã arã,, muzicã muzicã,, produs produsee meºteº meºteºugã ugãreº reºti ti Acti Ac tivi vita tate teaa inte intele lect ctua ualã lã:: baza bazatã tã pe pe imag imagin inaþ aþie ie
* Mulþi autori preferã sã foloseascã aceºti termeni în germanã, deoarece traducerea lor prin comunitate ºi societate nu redã în întregime sensurile avute în vedere de cãtre autor; Gemeinschaft înseamnã comunitate, dar ºi comuniune, ceea ce este deþinut în comun, ceea ce creeazã legãturile, în timp ce, pe lângã sensul de societate, Gesselschaft îl include ºi pe cel de asociere.
ªcoala de la Chicago
maxime generale, care capãtã greutatea unui cod moral, a unui cod de conduitã. Un astfel de cod de conduitã variazã în funcþie de progresele înregistrate în domeniul cunoaºterii ºi este supus periodic contestãrii. Chiar dacã fluid, supus contestãrii periodice, un astfel de cod este deosebit de strict stri ct în ceea ce priveºte interdicþiile, acuzaþiile, pedepsele pe care le stabileºte, le emite. În zilele noastre în Gesselschaft judecãþile ºi opiniile sunt împachetate precum produsele de la aprozar ºi sunt oferite astfel spre consum. Opinia publicã este prelucratã ºi oferitã prin ziare, care au capacitatea de a produce, multiplica ºi distribui cât se poate de rapid faptele ºi gândurile, gânduril e, la fel cum bucãtãria unui hotel are capacitatea de a furniza mâncare ºi bãuturã de toate felurile ºi º i în toate cantitãþile. În felul acesta, presa reprezintã instrumentul organul real al opiniei pu blice, armã ºi instrument în mâinile celor care ºtiu sau trebuie sã o foloseascã; presa a ajuns sã joace un rol atât de semnificativ în societatea modernã deoarece prin intermediul acesteia, opinia publicã ajunge la individ. Opinia publicã deþine putere universalã în postura de critic de temut al evenimentelor ºi al schimbãrilor sociale. Este comparabilã cu forþa materialã pe care o deþine statul ºi, din unele puncte de vedere, chiar superioarã acestei forþe. Spre deosebire de forþa materialã armatã, bani, sistemul birocratic presa nu este limitatã de graniþele naþionale, ci, prin tendinþe ºi putere potenþialã, are aco perire internaþionalã, comparându-se, astfel, cu forþa unei alianþe temporare sau permanente între state (Tönnies, 1887/1957, 256). În lucrarea Kritik der Offenlichen Meinung (1922), Tönnies va reveni asupra problemelor legate de opinia publicã, de comunitate ºi societate. Autorul analizeazã comunicarea ca fenomen social, fenomen ale cãrui forme de manifestare diferã în contextul creat de comunitate ºi cel creat de societate. Într-o comunitate, opiniile, dogmele, credinþele sunt transmise de cãtre cei interesaþi în perpetuarea unor tradiþii (considerate necesare pentru supravieþuirea grupului).
81
Transmiterea are loc într-un spirit de cooperare ºi în vederea atingerii unor idealuri comune, îmbrãþiºate nu numai de generaþia prezentã, ci de toate generaþiile trecute, care au aparþinut comunitãþii. Într-o comunitate, structura de comunicare este ierarhizatã, informaþia este transmisã celor aflaþi într-o poziþie inferioarã (de exemplu, tinerilor). Comunitatea este caracterizatã de experienþe împãrtãºite ºi de interese comune. Pe de altã parte, în societatea modernã, comunicarea are loc în condiþii de egalitate. În consecinþã, informaþia, cunoºtinþele, opinia publicã sunt transmise de oricine. În noile condiþii sociale ale perioadei moderne, informaþia ºi ºtirile joacã un rol esenþial pentru menþinerea societãþii. Atât ºtirile, cât ºi editorialele propulseazã presa în poziþia de unde poate modela opinia publicã. Prin urmare, problemele de adevãr ºi acurateþe capãtã altã rezonanþã. Din moment ce reprezintã un tip de activitate organizat dupã principii economice, presa trebuie sã producã profit, din acest motiv, se aflã sub o dublã presiune: atât din partea cititorilor, cât ºi a celor care oferã banii pentru publicitate. Din acest motiv, opinia publicã trebuie sã fie vandabilã: o anumitã opinie este fabricatã, la fel cum este fabricat orice alt produs. Dupã ce este fabricatã opinia, se aºteaptã ca, prin punerea ei în circulaþie, sã se obþinã un avantaj în mãsura în care ajunge sã fie împãrtãºitã de mai mulþi; iar acest avantaj diferã foarte puþin de profitul pe care se aºteaptã sã îl obþinã un comerciant [prin vânzarea produselor sale] (Tönnies, 1922, în Hardt, 2001, 119). Nu ºtim dacã Dewey a cunoscut opera lui Tönnies. ªi deci nu putem vorbi despre o influenþã anume, despre o filiaþie ideaticã directã. Ne-am referit la opera autorului german pentru a arãta cã abordarea ritualã a comunicãrii a fost sesizatã din timp ºi, mai ales, pentru a releva încã o idee de sorginte euro peanã din câmpul comunicãrii, idee care a fost ºi continuã sã fie puþin valorificatã. Atât cât omeneºte este posibil sã prevedem, modelul ritual al comunicãrii va cunoaºte o puternicã revenire. Chiar dacã sensul ºi
82
P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
conþinutul noþiunii de comunitate se va schimba, nevoia de comunitate nu va dispãrea. Am îndrãzni sã credem cã valorile presupuse de existenþa comunitãþii vor fi redescoperite. În nici una din ipostazele sale moderne, societatea nu poate exista fãrã comunicare ºi fãrã înþelegerea particularã pe care ªcoala de la Chicago o conferã acestui
proces: nici în cea de dobândire a unei experienþe comune (care presupune dialog), nici în cea de transmitere a zestrei culturale, nici în construirea acordului asupra unor probleme ºi opþiuni. Aceastã nouã înþelegere ºi nouã lecturã a comunicãrii va deveni de o tot mai mare actualitate.
Bibliografie
Carey, J.W. (1996). The Chicago School and the Mass Communication Research . În Dennis, E.E. & Wartella, E. (ed.), American Communication Research. The Remebered History (ed). New Jersey: Lawerence Erlbaum Associates, Mahwah. Czitrom, D.J. (1982). Media and the American Mind. rom Morse to McLuhan . Chapel Hill: University of North Carolina Press. Dewey, J. (1916/1966). Democracy and Education. An Introduction to the Philosophy of Education. New York: ree Press. Dewey, J. (1922). Public Opinion. The New Republic, 30. Dewey, J. (1927/1954). The Public and Its Problems. Denver: Alan Swallow Swallow.. ine, G.A. & Gusfield, J.R. (1995). A Second Chicago School?: The Development of poswar American Sociology . Chicago: University of Chicago Press. ort, D. (1998). John Dewey: Americas Philosopher of Democracy . Lanham, Md.: Rowman & Littlefield. Parks Theory of News, Public Opinion and Social Control , Journalism razier, P.J., P.J., Graziano, C. (1979). (19 79). Robert Ezra Parks Monographs, 64, November. Hardt, H. (2001). Social theories of the press. Constituents of communication research, 1840s 1920s . Lanham: Rowman & Littlefield Publishers, Inc. Lasswell, H. (1948). The Structure and unction of Communication and Society: The Communication of Ideas . New York: Institute for Religious and Social Studies. Lowell, A. L. (1913). Public Opinion and Popular Government , American Journal of Sociology, XLVII, Iulie. Matthews, .H. (1977). Quest for an American Sociology. Robert E. Park and the Chicago School . Montreal: McGill-Quenns University Press. McQuail, D. (2000). Mass Communication Theory, 4 th edition, London: Sage Publications. Meier, N.C. (1925). Motives În Voting: A Study of Public Opinion . American Journal of Sociology, 31. Park, R.E. (1915/1967). The City: Suggestions for Human Behavior În the Urban Environment . În Burgess, E.W E.W.. & McKenzie, R. The City. Chicago: University of Chicago Press. Papers of Robert Ezra Park . Vol. Park, R.E. (1921/1950). Race and Culture. The Collected Papers Vol. I. (ed. Everett Cherington Hughes, et. al). Glencoe, IL: The ree Press. Park, R.E. (1922). The Immigrant Press and Its Control . New York: Harper and Brothers Publishers. Park, R.E. (1923). Natural History of the Newspaper . American Journal of Sociology, XXIX: 3, Nov. Park, R.E. (1935). Social Planning and Human Nature. Publication of the American Sociological Society, August. Park, R.E. (1940a). News and the Human Interest Story. Chicago: Chicago University Press. Park, R.E. (1940b). News as a orm of Knowledge. American Journal of Sociology, XLV: 5, Martie. Park, R.E. (1940c). Physics and Society . Canadian Journal of Economics and Political Science, VI: 2, Mai. Park, R.E. (1941a). Morale and the News. American Journal of Sociology, XLVII, Nov. Park, R.E. (1941b). News and the Power of the Press . American Journal of Sociology. XLVI, Iunie. Park, R.E. (1955). Society. Collective Behavior. News and Opinion. Sociology and Modern Society . Glencoe, Ill.: The ree Press.
ªcoala de la Chicago
83
Park, R.E. (1972). The Crowd and the Public and Other Essays . Chicago: The University of Chicago Press, Chicago. Park, R. E. & Ernest W. Burgess, E.W. (1921/1924). Introduction to the Science of Sociology. Chicago: The University of Chicago Press. Rogers, E.M. (1994). The Beginnings of Communication Study. A Biographical Approach . New York: The ree Press. Schramm, W. W. (1997). (1997 ). The Beginnings of Communication Study În America. A Personal Memoir (ed. Chaffee, S.H. & Rogers, E.M.). Thousands Oaks, CA: Sage Publications. Thomas, W.I. & Thomas, D.S. (1928). The Child În America. Behavior Problems and Programs . Knopf. Tönnies, . (1887/1957). Community & Society (Gemeinschaft und Gesselschaft ).). Trad. de Loomis, C.P. East Lansing: The Michigan State University Press. Tönnies, . (1923/1971). On sociology: Pure, applied and empirical . Chicago: Chicago University Press. Westbrook, R.B. (1991). John Dewey and the American Democracy . Ithaca: Cornell University Press. Wooddy, C. D. (1926). The Chicago Primary of 1926 . Chicago: Chicago University Press. Wright, C. (1960). unctional Analysis and Mass communication. Public Opinion Quarterly, 24.
Abstract
The Chicago School, whose name and existence are related to the earliest department of sociology În the United States, is a rich and complex scholarly phenomenon knowing various leading figures and several development stages. Essentially known and publicized as a school of sociology, the Chicago School launched the first far-reaching contributions to the study of communication În the United States. In considering the historical significance of this school of thought, the symbiotoc relation between sociology-driven approaches and communication-driven ones should be first emphasized. Both perspectives should be correlated if one is to understand social life În an accurate manner and, most important, to find the adequate solutions that can guide its development. There is a particular reason that has prompted us to go deeper into the ideas, works and developments of the Chicago School, namely the fact that its contribution to the establishment and evolution of communication theory and resear research ch has been systematically underestimated. The leading figures of the School founded new approaches to the study of communication, launched new paradigms that would soon become famous and influential. The ritual model of communication, symbolic interactionism, the role of communication În the creation of human communities and many other outlooks that will exert considerable influence on sociology and communication alike are intrinsically linked to the Chicago School. What is significant is the fact f act that today, when communication as a field of study is confronted conf ronted with many vigorous attempts to write and re-write its history, the tradition of the Chicago School is rediscovered. We are confident that the present article will highlight some of the theories, models, and ideas that were articulated before social communication become an autonomous field of social inquiry inqu iry and scholarship. The fact that many were launched before this moment of disciplinary clarification or anticipated many of the later prominent theories adds to their substance and significance . Primit la redacþie: mai 2003
