Ministerul Educației, Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative, Catedra Stiinte Administrative.
REFERAT: “CLAUZELE CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ”
Elaborat de: Andrieş Irina, studentă a anului – III, specialitatea AP, gr.310. Controlat de: Negru Teodor, doctor, conferenţiar universitar, catedra Administrație Publică.
Chișinău, 2012
CUPRINS:
I
Definirea conceptului de contract colectiv de muncă …..............................3
II
Noţiunea şi clasificarea clauzelor contractului colectiv de muncă................4
III
Conţinutul şi structura contractului colectiv de muncă………...…………...6
IV
Importanţa contractului colectiv de muncă şi a clauzelor contractului colectiv de muncă……………………………………….……………….….8
Bibliografie………………………………………………………………………...9
2
I.
Definirea conceptului de contract colectiv de muncă.
Codul Muncii al Republicii Moldova prin art. 30 intitulat ”Contractul colectiv de muncă” definește acest tip de contract precum un ”act juridic care reglementează raporturile de muncă și alte raporturi sociale în unitate, încheiat în formă scrisă între salariați și angajator de către reprezentanții acestora”. În literatura juridică de specialitate s-au dat mai multe definiții contractului colectiv de muncă, astfel s-a considerat că el este:
”convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.”1
”acord scris și, în prealabil, negociat, încheiat între partenerii sociali la diferite niveluri, care urmăresc crearea unui cadru general și unitar de desfășurare a relațiilor de muncă și care se referă la condițiile de muncă, precum și la orice alte specte convenite de păți în legătură directă sau indirectă cu relația de muncă.”2
”Contractul colectiv de muncă este convenția dintre patron (întreprindere) și salariați, prin care se reglementează condițiile de muncă, salarizarea și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile sociale de muncă”3
Noțiunea de contract de muncă este definită și de instrumentele internaționale, astfel Organizația Internațională a Muncii, prin Recomandarea
nr.91/1951, definește convenția
colectivă de muncă precum – ”orice acord scris referitor la condițiile de muncă, încheiat între un angajator, un grup de angajatori sau o asociație patronală, pe de o parte, reprezentanții salariaților fiind aleși sau mandatați de către cei pe care îi reprezintă, conform dispozițiilor legislației naționale” Acest tip de contract se numește colectiv reieșind din cercul de persoane asupra căruia își produce efectele. Trebuie de atras atenția asupra faptului că contractul colectiv de muncă nu poate fi asemănat cu simplul contract civil, deoarece are scopuri diferite și o sferă de aplicare destul de extinsă. Astfel, prevederile acestui contract se extind nu doar asupra participanților , dar și asupra acelor angajați care nu au participat nemijlocit și în persoană la elaborarea și aprobarea contractului colectiv de muncă.
1
Sanda Ghimpu, Alexandru Țiclea. ”Dreptul muncii”, editura ALL Beck, București 2000, pag. 270. Ion Traian Ștefănescu. ”Dreptul colectiv al muncii”, Lumina Lex, București 1998. pag. 92. 3 Nicolae Ramandaș, ”Dreptul muncii” USM, Chișinău 1997, pag. 97. 2
3
II.
Noţiunea şi clasificarea clauzelor contractului colectiv de muncă
Conținutul contractului colectiv de muncă reprezintă totalitatea condițiilor asupra cărora părțile, prin consens, au convenit în cadrul negocierilor colective4, în vederea reglementării raporturilor sociale de muncă. Condițiile contractului colectiv de muncă pot fi divizate în trei grupe: obligaționale, normative (dispozitive) și organizaționale (informaţionale).5 Condițiile obligaționale reprezintă obligații concrete, asumate de către părți spre a fi îndeplinite în termene limită, fixate în contract. Majoritatea clauzelor cu caracter obligaţional au menirea de a le asigura lucrătorilor condiţii de muncă normale, care să elimine accidentele de muncă, bolile profesionale şi grevele. Condițiile normative reprezintă reguli de conduită cu caracter general ce reglementează relațiile sociale de muncă din cadrul unității. Acestea iau forma unor norme locale ale dreptului muncii fixate de părţi în limitele competenţei lor, norme care se extind doar asupra lucrătorilor unității sau a subdiviziunii respective. Art. 31 alin. (4) din Codul Muncii al Republicii Moldova admite includerea în contractul colectiv de muncă a clauzelor normative cu condiţia ca acestea să nu contravină legislaţiei în vigoare. Clauzele normative ale contractului colectiv au un caracter general şi se aplică pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia. Condiţiile normative au menirea de a soluţiona 3 grupe de probleme juridice, conform cărora: a) Dispoziţiile generale ale legislaţiei muncii se precizează referitor la specificul activităţii unităţii respective; b) Legislaţia în mod direct a prevăzut calea contractual-colectivă de reglementare; c) Există lacune evidente în legislaţie, calea contractual-colectivă de reglementare nefiind în contradicţie cu principiile juridice şi cu interesele statului.6 Putem menţiona, astfel, următoarele categorii de clauze normative ale contractului colectiv: cele ce privesc formele şi sistemele de retribuire a muncii; cele ce stabilesc mărimea salariilor tarifare (de funcţie) în raport cu profesia, calificarea salariaţilor etc.7 Condițiile organizaționale ale contractului colectiv de muncă reprezintă prevederi ce determină procedura de elaborare, încheiere, modificare și completare a contractului colectiv; termenul de acţiune a contractului colectiv; modul de punere în aplicare a contractului colectiv; efectele 4
Teodor Negru, Cătălina Scorţescu, Dreptul muncii. Curs universitar, Chişinău, 2010, p.80 Teodor Negru, Cătălina Scorțescu, op.citată, Chișinău, 2010, p.81 6 Teodor Negru, Cătălina Scorțescu, op.citată, Chișinău, 2010, p.81 7 Nicolae Romandaş, Eduard Boişteanu, Dreptul muncii, Chişinău, 2007, p.122 5
4
contractului colectiv în cazul: schimbării tipului de proprietate, schimbării denumirii unităţii, reorganizării unităţii prin fuziune, dezmembrare sau transformare, lichidare a unităţii; modul de efectuare a controlului asupra îndeplinirii prevederilor contractului; răspunderea pentru neîndeplinirea clauzelor contractului colectiv. O alta clasificare a conţinutului (clauzelor) contractelor colective poate fi determinată în dependenţă de anumite categorii de contracte colective de muncă, adică în depedenţă de contractele colective la nivel naţional şi la nivel ramural sau la nivelul unităţii.8 În acest sens putem deosebi: a)
Clauze comune tuturor categoriilor de contracte colective de muncă, care se referă la
condiţiile de muncă, salarizarea (salariul de bază, sporuri, premii), alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de lucru, protecţia muncii, etc. b)
Coţinutul contractelor colective de muncă la nivel naţional, în care se face referire la
modalitatea de încheiere, modificare şi reziliere a contractelor individuale de muncă, obligaţiunile de bază ale salariaţilor, procedura şi modalităţile de soluţionare a conflictelor colective de muncă, utilizarea forţei de muncă, timpul de muncă şi de odihnă, organizarea muncii şi salarizarea, asistenţa socială, protecţia muncii şi ocrotirea sănătăţii, munca salariaţilor cu copii şi a minorilor, etc. c)
Conţinutul cotractelor colective de muncă de la celelalte niveluri (la nivel de unitate sau
ramural). Un contract la nivel ramural conţine clauze concrete, specifice acelei unităţi. În cuprinsul unui contract colectiv de muncă de la nivelurile inferioare se vor face referiri la clauzele referitoare la : salarizare, şi anume la stabilirea sistemului de salarizare şi a modului de calcul a salariului; timpul de muncă şi de odihnă, precizîndu-se durata minimă a concediilor de odihnă, modul de calcul a acestora, durata şi modalitatea de acordare a altor categorii de concedii; reguli de protecţie şi igienă a muncii; de formare profesională; alte drepturi şi obligaţii ale părţilor în procesul muncii.
8
Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Dreptul muncii, Ed. ALL Beck, București 2000, p.213-217
5
III.
Conţinutul şi structura contractului colectiv de muncă
Desigur că, în virtutea libertăţii depline a părţilor şi a libertăţii negocierilor, conţinutul concret al fiecărui tip de contract colectiv de muncă va fi stabilit prin acordul acestora, în raport cu obiectivele şi interesele lor, precum şi condiţiile materiale şi resursele existente. Totuşi, trebuie să existe patru categorii de repere obligatorii care trebuie incluse în cuprinsul contractelor colective de muncă, precum şi unele codiţionalităţi de ordin limitativ. Astfel, contractele colective de muncă trebuie să cuprindă cel puţin următoarele problematici: -salarizarea personalului care intră în sfera lor de aplicare; -durata timpului de lucru; -programul de lucru; -condiţiile de muncă. Prin contractul colectiv de muncă se stabilesc nu numai drepturile și obligațiile părților, ci se realizează, de asemenea, armonizarea unor interese ale salariaților și patronilor, promovarea unor relații de muncă echilibrate de natură să asigure protecția socială, diminuarea și chiar eliminarea conflictelor de muncă.9 De aceea, este important ca structura şi conținutul contractului colectiv de muncă să fie determinate de părți, în urma unor negocieri. În conformitate cu art. 31, alin. 2 din Codul muncii10, în contractul colectiv de muncă pot fi prevăzute angajamente reciproce ale salariaților și angajatorului privind: a) formele, sistemele si cuantumul retribuirii muncii; b) plata indemnizatiilor si compensatiilor; c) mecanismul de reglementare a retribuirii muncii, tinindu-se cont de nivelul inflatiei si de atingerea indicilor economici prevazuti de contractul colectiv de munca; d) timpul de munca si cel de odihna, precum si chestiunile ce tin de modul acordarii si de durata concediilor; e) imbunatatirea conditiilor de munca si a protectiei muncii salariatilor, inclusiv a femeilor si tineretului; f) respectarea intereselor salariatilor in cazul privatizarii unitatii si a fondului locativ aflat la balanta acesteia; g) securitatea ecologica si ocrotirea sanatatii salariatilor in procesul de productie; h) garantiile si inlesnirile pentru salariatii care imbina activitatea de munca cu studiile; i) recuperarea sanatatii, odihna salariatilor si a membrilor familiilor lor;
9
Constantin Bratu, Contractul colectiv de muncă. Ploiești, 2001, p.41 A se vedea: art.31 din Codul muncii al Republicii Moldova
10
6
j) controlul executarii clauzelor contractului colectiv de munca, procedura de modificare si completare a acestuia; k) asigurarea unor conditii normale de activitate pentru reprezentantii salariatilor; l) raspunderea partilor; m) renuntarea la greva in cazul indeplinirii clauzelor contractului colectiv de munca; precum si n) alte angajamente determinate de parti. De asemeni, art.31 alin. (3) al CM stipulează, că în contractul colectiv de munca pot fi prevazute, in functie de situatia economico-financiara a angajatorului, inlesniri si avantaje pentru salariati, precum si conditii de munca mai favorabile in raport cu cele prevazute de legislatia in vigoare si de conventiile colective. În acelaşi timp, potrivit art. 12 din Codul mucii, clauzele din contractele individuale de muncă, din contractele colective de muncă şi din convenţiile colective care înrăutăţesc situaţia salariaţilor în comparaţie cu legislaţia muncii, sunt nule şi nu produc efecte juridice. Rămânând în sfera problematicii generale a conţinutului contractul colectiv de muncă, menţionăm că potrivit prevederilor legale, acestea se încheie cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, clauzele sale putînd fi stabilite numai în limitele şi condiţiile prevăzute de lege.11 Clauzele cuprise în contractele de muncă negociate cu încălcarea prevederilor legale sunt lovite de nulitate. Aşadar, nulitatea absolută intervine dacă s-au stipulat clauze contrare ordinii publice sau prin care se stabilesc drepturi inferioare faţă de normele legale şi contractele colective de la nivel superior, ori, în sfîrşit, dacă s-au inserat clauze prin care se depăşeşte maximul legal admis al obligaţiilor pentru salariaţi.12 Nulitatea acestor clauze se constată, la cererea părţii interesate, de către instanţa judecătorească competentă. Se cuvine precizat faptul că, deşi absolută, nulitatea nu loveste cu acest efect prin natura ei contractul colectiv de muncă în integralitatea sa, ci numai clauza ilicită, legea prevăzînd în acest sens dreptul părţii interesante de a cere negocierea clauzei sau clauzelor lovite de nulitate. În cazul în care divergenţele privind recunoaşterea nulităţii contractului colectiv de muncă s-au transformat într-un conflict de muncă, soluţionarea acestuia se va realiza conform prevederilor Capitolului III din Titlul II al Codului Muncii. Astfel, conform art.361 din CM, cererea privind soluţionarea conflictului de muncă referitoare la constatarea nulităţii contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia poate fi depusă de parte la instanţa de judecată începînd cu data semnării contractului colectiv de muncă. În contractul colectiv de muncă pot fi prevăzute, în funcţie de situaţia economico-financiară a angajatorului, înlesniri şi avantaje pentru salariaţi, precum şi condiţii mai favorabile în raport cu 11
Alexandru Ţiclea, Tratat de dreptul muncii, 2007, p.39
12
Ion Traian Ştefănescu, Dreptul colectiv al muncii, Ed. Lumina Lex, București 2000. p.94
7
cele prevăzute de legislaţia în vigoare. Acestea se pot referi la concedii suplimentare, sporuri la pensie, ieşirea înainte de termen la pensie, compensarea cheltuielilor de transport, alimentarea gratuită sau parţial plătită a salariaţilor la locul de muncă, etc. De asemeni, o parte integrantă a contractului colectiv de muncă sunt anexele la el, elaborate de către părţile contractante.13 Din cadrul acestor anexe fac parte: 1. Regulamentul cu privire la negocierile colective şi la soluţionarea conflictelor dintre salariaţi şi angajator; 2. Lista lucrărilor, profesiilor şi posturilor cu condiţii de muncă grele şi nocive; 3. Regulamentul cu privire la premiere, etc.14
IV.
Importanţa contractului colectiv de muncă şi a clauzelor contractului colectiv de muncă Contractul colectiv de muncă reprezintă actul juridic în care sunt incluse anumite
clauze stabilite în urma unor negocieri, forma şi structura acestuia constituind drept o finalitate a acestora, prin care se stabilesc nu numai drepturile şi obigaţiile părţilor, ci se realizează, de asemenea, armonizarea unor interese ale salariaţilor şi patronilor, promovarea unor relaţii de muncă echilibrate de natură să asigure protecţia socială, diminuarea şi chiar eliminarea conflictelor de muncă, ori evitarea declanşării grevelor.15 Prin contractele colective de muncă se încearcă a se analiza foarte bine condițiile de angajare și de muncă a salariaților. Din prevederile de mai sus se desprinde un adevăr: prin conţinutul său contractul colectiv de muncă nu poate determina o înrăutăţire a situaţiei salariaţilor în raport cu prevederile legale. Drepturile cuprinse în legislaţia muncii constituie un minimum de la care niciodată nu se poate deroga în defavoarea lor. Orice derogare de la aceste clauze este nulă absolut, fapt din care desprindem că prin clauzele pe care le stabilesc părţile, acestea îşi asigură o stabilitate în muncă şi o garanţie a drepturilor şi libertăţilor sale în sfera dreptului muncii.
Clauzele contractului colectiv de muncă au valoare normativă, deoarece
acestea alcătuiesc „un drept al muncii” propriu al celor care îl încheie, stabilind un statut nu doar salariaţilor, dar şi angajatorilor, în baza căruia se vor stabili relaţiile juridice de muncă. De aceea, elaborarea contractelor colective necesită o bună informare şi multă muncă, astfel încît, clauzele pe care le conţin să nu încalce drepturile părţilor în procesul muncii, iar relaţiile sociale de muncă să se bazeze pe lege şi pe principiile dreptului muncii.
13
Elena Mocanu, Curs de prelegeri la dreptul muncii (Partea generală), Chişinău, 1997, p.82 Nicolae Romandaş, Eduard Boişteanu, Dreptul muncii, Chişinău, 2007, p.123 15 Constantin Bratu, Contractul colectiv de muncă. Ploiești, 2001, p.41 14
8
Bibliografie
1. Codul Muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28. 03. 2000, Monitorul Oficial nr. 159-162/648 din 29.07.2003. 2. Alexandru Athanasiu, Luminiţa Dima, “Dreptul Muncii”. Ed. All Beck. 3. Alexandru Ţiclea, “Tratat de dreptul muncii”, Ed. Universul juridic, Bucureşti,2007 4. Ion Traian Ștefănescu. ”Dreptul colectiv al muncii”, Lumina Lex, București 1998. 5. Ion Traian Ștefănescu, „Dreptul muncii”, Lumina Lex, Bucureşti, 2000. 6. Nicolae Ramandaș, ”Dreptul muncii” USM, Chișinău 1997. 7. Nicolai Ramandaș, Eduard Boieșteanu, ”Dreptul muncii” Chișinău 2007. 8. Sanda Ghimpu, Alexandru Țiclea. ”Dreptul muncii”, editura ALL Beck, București, 2000. 9. Teodor Negru, Cătălina Scorțescu, ”Dreptul Muncii” în tabele, ULIM, Chișinău 2000. 10.Teodor Negru, Cătălia Scorţescu, „Dreptul Muncii”, Ed. Labirint, Chişinău, 2010 11.Vasile Val Popa, „Dreptul muncii”, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001
9
