UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „CAROL DAVILA” FACULTATEA DE FARMACIE DISCIPLINA TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ ŞI BIOFARMACIE
Coordonatori Prof. dr. Victoria Hîrjău
Prof. dr. D. Lupuleasa
GHID DE PRACTICĂ ÎN FARMACIE PENTRU STUDENŢII ANULUI V
STUDENT PRACTICANT NUME ŞI PRENUME: ........................................ GRUPA: ................................................
2010
AUTORI
Profesor dr. Profesor dr. Conferenţiar dr. Şef lucrări drd. Şef lucrări drd. Şef lucrări drd. Şef lucrări drd. Asistent drd. Preparator drd. Şef lucrări dr. Preparator drd.
HÎRJĂU VICTORIA LUPULEASA DUMITRU BALACI TEODORA BUDURA EMMA FIŢA CĂTĂLINA HÎRJĂU MIRCEA KARAMPELAS OANA MITU MIRELA NICOARĂ ANCA ŞARAMET GABRIEL STĂNESCU ANDREEA
CUPRINS PRACTICA DE SPECIALITATE ÎN FARMACIE FARMACIA
-
ÎNFIINŢARE, ORGANIZAREA SPAŢIULUI ŞI DOTARE, PERSONAL
-
- Farmacia cu circuit deschis (comunitară) - Farmacia cu circuit închis EXERCIŢII
EXERCITAREA PROFESIEI DE FARMACIST -
EXERCIŢII
MEDICAMENTUL -
-
DEFINIŢII. DELIMITĂRI CONCEPTUALE. ASPECTE GENERALE EXERCIŢII
CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR -
EXERCIŢII
DOMENII DE ACTIVITATE ÎN FARMACIE -
APROVIZIONAREA CU MEDICAMENTE ŞI ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE RECEPŢIA DEPOZITAREA ÎNTRGISTRAREA ACTIVITĂŢILOR PROFESIONALE GESTIONAREA BUNURILOR DIN FARMACIE EXERCIŢII
ELIBERAREA MEDICAMENTELOR ÎN FARMACIA COMUNITARĂ -
ELIBERAREA MEDICAMENTELOR PE BAZĂ DE PRESCRIPŢIE MEDICALĂ ELIBERAREA MEDICAMENTELOR FĂRĂ PRESCRIPŢIE MEDICALĂ EXERCIŢII
INFORMAREA ŞI CONSILIEREA PACIENTULUI -
EXERCIŢII
URMĂRIREA TRATAMENTULUI PRESCRIS -
EXERCIŢII
UTILIZAREA RAŢIONALĂ A MEDICAMENTULUI -
EXERCIŢII
URGENŢE MEDICALE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ -
EXERCIŢII
MANAGEMENTUL BOLILOR MINORE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ EXERCIŢII
-
EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE EXERCIŢII
-
ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE ELIBERATE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ -
SUPLIMENTE NUTRITIVE PRODUSE DIETETICE DISPOZITIVE MEDICALE PRODUSE TEHNICOMEDICALE EXERCIŢII
PRODUSE COSMETICE ELIBERATE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ -
EXERCIŢII
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
PRACTICA DE SPECIALITATE ÎN FARMACIE Durata de desfăşurare: 6 luni (26 săptămâni, 5 zile pe săptămână, 6 ore/zi) Credite: 20
Scop: Stagiul de 6 luni de practică (în bloc unic sau perioadă compactă) în farmacie, efectuat în ultimul an de studiu are scopul de a ajuta studentul să aplice şi să-şi consolideze cunostinţele teoretice şi practice dobândite în facultate, în concordanţă cu specializarea „Farmacie” pentru care se instruieşte, să se integreze în viaţa profesională şi să activeze în comunitate. Condiţii de desfăşurare Practica compactă în farmacie se desfăşoară pe baza unei „Convenţii – Cadru privind efectuarea stagiului de practică în cadrul programului de studii universitare de licenţă” încheiată între UMF „Carol Davila”, în calitate de organizator de practică si Societatea comercială – Farmacia, în calitate de partener de practică. Practica de specialitate se desfăşoară conform unui portofoliu de practică ca parte integrantă a Convenţiei –Cadru care include: -
Regulamentul de practică
-
Programa analitică şi
-
Competenţele dobândite
Practica curentă în farmacie include o serie de activităţi farmaceutice centrate pe următoarele direcţii: -
prepararea şi eliberarea medicamentelor şi oferirea de informaţii privind medicamentele către public;
eliberarea altor produse de sănătate şi oferirea unor servicii de îngrijire a sănătăţii (de asistenţă farmaceutică - Pharmaceutical Care), în scopul sprijinirii persoanelor şi a societăţii în ansamblu pentru a le utiliza cât mai judicios în vederea obţinerii efectului terapeutic maxim şi a evitării efectelor secundare. -
Activitatea desfăşurată în farmacie are lam bază respectarea Regulilor de Bună Practică Farmaceutică, ca un mijloc de a furniza fiecărui pacient medicamente, produse de sănătate şi servicii farmaceutice de o înaltă calitate, în beneficiul acestuia. Ghidul prezent realizează trecerea în revistă a principalelor activităţi legate de exercitatea profesiei de farmacist şi, prin exerciţiile propuse, urmăreşte să reţină atenţia studentului din anul terminal de studii universitare asupra unor aspecte punctuale întâlnite în cursul stagiului de practică în farmacie.
FARMACIA: ÎNFIINŢARE, ORGANIZAREA SPAŢIULUI ŞI DOTARE, PERSONAL Farmacia este unitatea sanitară prin intermediul căreia se asigură, în condiţiile legii, asistenţa cu medicamente, cu alte produse de sănătate a populaţiei, precum şi asigurarea unor servicii de asistenţă farmaceutică.
Asistenţa cu medicamente a populaţiei reprezintă activitatea tradiţională desfăşurată în farmacie. Asistenţa farmaceutică (Pharmaceutical Care) reprezintă asistenţa de sănătate specifică desfăşurată de farmacişti şi implică centrarea atenţiei farmacistului nu doar pe medicament ci şi pe pacient, respectiv pe asumarea responsabilităţii sale în ceea ce priveşte nevoile pacientului referitoare la medicament (eliberare însoţită de informare, consiliere şi supravegherea rezultatelor tratamentului medicamentos) şi satisfacerea acestor nevoi. După specificul activităţii, farmaciile sunt: -farmacii cu circuit deschis (comunitare, de comunitate) asigură asistenţa farmaceutică în ambulatoriu a populaţiei -farmacii cu circuit închis (clinice) asigură asistenţa farmaceutică a bolnavilor spitalizaţi, funcţionând ca secţie a unităţii sanitare în cadrul căreia se află (spital, policlinică ,etc) Farmacia cu circuit deschis (comunitară) Înfiinţarea farmaciei. Înfiinţarea unei farmacii comunitare necesită parcurgerea următoarelor etape: -infiinţarea, ca societate comercială cu activitatea specifică, în conformitate cu legislaţia în vigoare (Legea 31/1990 privind societăţile comerciale); -înregistrarea societăţii comerciale la Oficiul Registrului Comerţului, şi obţinerea Codului unic de înregistrare (CUI); -obţinerea Autorizaţiei de funcţionare, emisă de Ministerul Sănătăţii -obţinerea altor autorizări necesare desfăşurării activităţii în farmacie, inclusiv a Certificatului de Acreditare în vederea încheierii contractului cu Casa de Asigurări de Sănătate. Organizarea spaţiului şi dotarea farmaciei În organizarea spaţiului şi dotarea farmaciei se aplică următoarele reguli generale: -să fie amplasată pe străzi accesibile, la parterul clădirilor şi să aibă toate condiţiile care să asigure accesul liber şi direct al pacienţilor; -să aibă suprafaţa de minim 50 m2, excluzând holurile şi grupurile sociale; -să fie uşor identificată prin: -firmă, -emblema farmaciei -să aibă un sistem de securitate care să protejeze atât medicamentele, cât şi personalul propriu; -să dispună de reguli în materie de curăţenie, igienă şi ventilaţie; -să dispună de condiţii (iluminare, temperatură şi umiditate) care să răspundă cerinţelor de conservare impuse medicamentelor şi celorlalte produse de sănătate, substanţe farmaceutice şi ambalaje. Organizarea spaţiului şi dotarea farmaciei sunt concepute pentru a asigura desfăşurarea raţională a activităţii, în funcţie de specificul şi volumul acesteia, după cum urmează:
Oficina Reprezintă încăperea în care are acces publicul. Receptura Reprezintă spaţiul în care se prepară produsele magistrale, în care are acces numai personalul de specialitate din farmacie. Laboratorul Este încăperea în care se prepară produsele oficinale (galenice). Depozitul Reprezintă încăperea în care se depozitează şi se asigură conservarea medicamentelor şi a altor produse de sănătate. Biroul farmacistului şef Este spaţiul de unde se coordonează activitatea farmaciei şi în care se păstrează documentele de înregistrare a acesteia. Farmacistul şi personalul farmaciei Personalul de specialitate al farmaciei comunitare include: -farmacist şef -farmacişti -asistenţi de farmacie Responsabilităţi - Fiecare farmacie este condusă de un farmacist – şef care răspunde de activitatea farmaciei în ansamblul său. - Atribuţiile şi responsabilităţile fiecărui membru al personalului farmaciei sunt definite clar, în funcţie de pregătirea profesională, într-o fişă a postului. -În activitatea desfăşurată, farmacistul trebuie să se conformeze Regulilor de Bună Practică Farmaceutică şi să respecte Codul de etică elaborat de Colegiul Farmaciştilor din România. Farmacia comunitară funcţionează numai în prezenţa a cel puţin unui farmacist, care îşi exercită personal profesia neputând fi înlocuit de o persoană de o altă profesie. Personalul farmaciei Farmacistul trebuie să se asigure că personalul din subordine are o pregătire corespunzătoare sarcinilor care îi sunt încredinţate. Acesta trebuie să coordoneze, să verifice şi să evalueze fiecare sarcină încredinţată personalului din subordine. Asistentul de farmacie îl ajută pe farmacist în activitate şi lucrează sub directa îndrumare a acestuia. Orice alt personal necesar desfăşurării activităţii în farmacia comunitară (contabil, casier, îngrijitor, etc) îşi va desfăşura activitatea sub controlul farmacistului şef. Competenţa farmacistului Farmacistul trebuie să fie la curent cu noutăţile în domeniul ştiinţific şi al legislaţiei în vigoare şi să-şi menţină un nivel al competenţei profesionale, corespunzător îndeplinirii eficiente a sarcinilor profesionale. Competenţa profesională se realizează prin activităţi de formare/educare continuuă a farmaciştilor, incluzând participarea la cursuri, seminarii, congrese, conferinţe şi reuniuni
profesionale, precum şi prin lecturarea unor materiale ştiinţifice de profil (tratate, reviste de specialitate, ş.a.)
Farmacia cu circuit închis Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea farmaciilor cu circuit închis din spitale sau alte unităţi în care este necesară existenţa acestora, se stabilesc prin norme legislative aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii Organizarea spaţiului farmaciei şi dotarea cu mobilier, ustensile şi echipamente se fac astfel încât să se asigure desfăşurarea raţională a activităţii, ţinându-se seama de destinaţia fiecărei încăperi, de modul de comunicare între ele, precum şi de condiţiile impuse de specificul activităţii. Farmacia cu circuit închis cuprinde: -un spaţiu cu ghişeu şi dotare adecvată pentru predarea-primirea condicilor de prescripţii medicale; -o cameră pentru pregătirea condicilor cu specialităţi farmaceutice; -receptura – camera destinată preparării medicamentelor magistrale; -laborator – camera pentru prepararea medicamentelor oficinale (galenice), elaborări; -spaţiu destinat preparării soluţiilor sterile -depozitul de medicamente -birou farmacist – şef -grup sanitar cu duş, vestiar. Personalul farmaciei cu circuit închis este acelaşi cu cel din farmacia comunitară şi desfăşoară unele activităţi specifice, determinate de statutul de funcţionare al farmaciei clinice.
EXERCIŢII
CAPITOLUL: FARMACIA ÎNFIINŢARE, ORGANIZARE SPAŢIULUI ŞI DOTARE, PERSONAL -Realizaţi o schemă a farmaciei în care vă desfăşuraţi stagiul de practică. -Prezentaţi schema organizatorică a personalului de specialitate din farmacia în care vă efectuaţi stagiul de practică. -Menţionaţi dotările farmaciei (conform reglementărilor în vigoare). -Prezentaţi un model de Fişă a postului pentru un farmacist (sau student în practică, dacă există). -Redaţi în scris conţinutul Autorizaţiei de funcţionare şi/sau al Certificatului de acreditare al unei farmacii.
EXERCITAREA PROFESIEI DE FARMACIST Conform legii, pe teritoriul României profesia de farmacist se exercită de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în farmacie, respectiv de către persoane care deţin: -diploma de farmacist eliberată de o instituţie de învăţământ superior medico-farmaceutic acreditată în România; -certificatul de farmacist specialist, eliberat de Ministerul Sănătaţii; -diploma, cerificatul sau alt titlu de farmacist eliberate conform normelor europene de statele membre ale acesteia, statele
aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiene; -diploma, certificatul sau alt titlu de farmacist, dobândite într-un stat terţ şi recunoscute de unul din statele membre menţionate mai sus sau echivalate în România. Profesia de farmacist este o profesie independentă şi se exercită pe baza Certificatului de membru al Colegiului Farmaciştilor din România, avizat anual şi valabil pe toată durata exercitării profesiei, cu condiţia inexistenţei nedemnităţilor şi incompatibilităţilor prevăzute de lege sau în cazul în care se produc abateri sancţionate de lege cu suspendarea sau interdicţia exercitării profesiei. Practica farmaceutică în farmacia cu circuit deschis sau cu circuit închis se desfăşoară în conformitate cu cerinţele Regulilor de Bună Practică Farmaceutică şi cu respectarea Codului de Etică şi Deontologie al Farmacistului. Cerinţele Regulilor de Bună Practică Farmaceutică îndreptarea atenţiei farmacistului spre binele bolnavului şi al populaţiei în general, indiferent de cadrul în care acesta este tratat; - focalizarea activităţii farmaceutice pe eliberarea medicamentelor şi a altor produse pentru sănătate, cu op informare şi consiliere adecvate pentru pacient şi o urmărire atentă a efectelor utilizării acestora; - încurajarea prescrierii raţionale şi economice a medicamentelor, precum şi promovarea utilizării raţionale a acestora ; - fiecare act profesional trebuie să aibă un obiectiv pertinent pentru bolnav, să fie clar definit, transmis într-o manieră eficientă tuturor părţilor implicate şi acceptat de către acesta. -
Codul de Etică şi Deontologie al Farmacistului Codul de Etică şi Deontologie al Farmacistului cuprinde un set de norme de conduită morală ce se impun a fi respectate în exercitarea profesiei, indiferent de domeniul de activitate. Dintre normele deontologice care trebuie aplicate în exercitarea profesiei de farmacist menţionăm: - respectul faţă de viaţă şi persoana umană; - interesul pentru sănătatea pacientului şi sănătatea publică; - respectarea drepturilor pacienţilor; - îndeplinirea sarcinilor ce revin farmacistului în acordarea asistenţei cu medicamente; - înalt profesionalism şi devotament faţă de persoanele care recurg la serviciile sale; - acordarea asistenţei farmaceutice în mod egal tuturor pacienţilor, fără discriminare; - respect faţă de valorile morale, culturale, etnice şi convingerile religioase ale pacienţilor; - asigurarea confidenţialităţii informaţiilor referitoare la pacienţi; - cultivarea unor relaţii de colegialitate şi nu de concurenţă neloială; fiecare farmacist trebuie să încerce prin orice mijloace etice să îmbunătăţească serviciul farmaceutic oferit; - colaborarea cu toţi factorii implicaţi, în special cu medicii, în asigurarea stării de sănătate a pacientului; această relaţie trebuie considerată ca un parteneriat
-
terapeutic ce implică o încredere mutuală în orice are legătură cu tratamentul medicamentos. exercitarea profesiei într-un spirit cu un caracter profesional predominant faţă de cel comercial; relaţiile farmaciei cu organismele plătitoare pentru serviciile prestate trebuie să fie de asemenea bazate pe încredere mutuală, lasându-i farmacistului suficientă libertate de decizie, astfel încât să nu fie îngrădită în nici un fel libera exercitare a profesiei
EXERCIŢII CAPITOLUL: EXERCITAREA PROFESIEI DE FARMACIST -
Menţionaţi câteva din responsabilităţile farmacistului şi farmacistului şef .
- Menţionaţi cazurile de nedemnităţi şi incompatibilităţi pentru exercitarea profesiei prevăzute de reglementările în vigoare. -
Menţionaţi sancţiunile privind abaterile de la deontologia
farmaceutică şi precizaţi care sunt autorităţile investite cu sancţionarea actelor incriminante. -
Precizaţi care sunt căile sancţiunilor profesionale.
de
atac
ale
farmacistului
împotriva
MEDICAMENTUL DEFINIŢII. DELIMITĂRI CONCEPTUALE. ASPECTE GENERALE. Definiţii. Delimitări conceptuale. Medicamentul este definit, conform Legii 95/2006 „Legea privind reforma în sănătate, titlul XVII – Medicament”, ca fiind : - orice substanţă sau combinaţie de substanţe prezentată ca având proprietăţi pentru tratarea sau prevenirea bolilor la om; sau - orice substanţă sau combinaţie de substanţe care poate fi folosită sau administrată la om, fie pentru restabilirea , corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice, prin exercitarea unei acţiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical.
Prezentul titlu se aplică medicamentelor de uz uman destinate punerii pe piaţă în România fabricate industrial sau produse printr-o metodă implicând un proces industrial. Conform acestei legi, prevederile acestui titlu nu se aplică: - medicamentelor preparate în farmacie conform unei prescripţii medicale pentru un anumit pacient (numite formule magistrale), precum şi - medicamentelor preparate în farmacie conform indicaţiilor unei farmacopei şi destinate eliberării directe către pacienţii farmaciei respective (numite formule oficinale) - medicamentelor destinate studiilor de cercetare şi dezvoltare (utilizate în studiul clinic). În legea menţionată, sunt incluse sub acelaşi titlu („Medicamentul”) şi următoarele tipuri de medicamente: - medicament imunologic - medicament homeopat - medicament radiofarmaceutic - medicament derivat din sânge uman sau plasmă umană - medicament din plante Medicamentele sunt prezentate sub diverse forme farmaceutice, fabricate de o entitate juridică autorizată în acest sens, distribuită într-un anumit ambalaj, având o denumire specifică şi care pot fi puse în circulaţie după obţinerea Autorizaţiei de Punere pe Piaţă, în condiţiile legii. Forma farmaceutică este combinaţia dintre forma în care un medicament este prezentat de fabricant (forma de prezentare) şi forma sub care se administrează, incluzând forma fizică (forma de administrare). Pentru fiecare formă farmaceutică există în FR X şi FR X - Suplimentele 2004 şi 2006 monografii generale, ca de exemplu: - în FR X: Soluţii; Emulsii; Suspensii; Unguente; Comprimate; Picături pentru nas, etc. - în FR X – Suplimentul 2004: Preparate orale – forme lichide şi semisolide; Preparate orale – forme solide; Preparate bucofaringiene; Preparate auriculare; Preparate oftalmice; Preparate de inhalat; Preparate de inhalat; Preparate cutanate şi transdermice, ş.a. În FR X – Suplimentul 2006 au fost incluse următoarele monografii: Vaccinuri pentru uz uman ; Imunoseruri de origine animală pentru uz uman ;Produse alergene; Preparate homeopate; Preparate radiofarmaceutice; Preparate din produse vegetale Fabricarea medicamentelor Fabricarea medicamentelor pe teritoriul României se efectuează numai de către deţinătorii unei Autorizaţii de fabricaţie eliberată de Ministerul Sănătăţii prin intermediul Agenţiei Naţionale a Medicamentului, autorizaţie necesară chiar dacă medicamentele fabricate sunt destinate exclusiv exportului sau dacă medicamentele provin din import din ţări terţe ( altele decât statele membre ale UE). Fabricarea medicamentelor se realizează prin tehnologii de fabricaţie ( producţie) dependent de tipul de formă farmaceutică sub care se prezintă acestea, cu respectarea întocmai a Regulilor de Bună Practică de Fabricaţie (RBPF).
Punerea pe piaţă a medicamentelor În România, nici un medicament nu poate fi pus pe piaţă fără o Autorizaţie de Punere pe Piaţă (APP) emisă în conformitate cu prevederile legale. APP –ul este eliberată de Ministerul Sănătăţii - Agenţia Naţională a Medicamentului conform unor proceduri de autorizare (naţională sau centralizată) . Obţinerea APP are la bază o Cerere de autorizare de punere pe piaţă a solicitantului depusă la Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) sau a Agenţiei Europene a Medicamentelor (EMEA), însoţită de o serie de informaţii şi documente întocmite şi transmise acestor autorităţi în conformitate cu norme şi protocoale analitice, farmacotoxicologice şi clinice referitoare la testarea medicamentelor, aprobate prin Ordin al Ministrului Sănătăţii. Numărul autorizaţiei de punere pe piaţă a unui medicament este menţionat pe ambalajul medicamentului. Ambalarea medicamentelor. Ambalarea ( condiţionarea ) este operaţia complementară care urmează după prepararea unui medicament şi constă în introducerea şi închiderea formei farmaceutice întrun înveliş care îi conferă aspectul definitiv. Este considerată o fază importantă a procesului de preparare a medicamentului, prepararea şi condiţionarea primară fiind două faze inseparabile. Selectarea ambalajului pentru un produs farmaceutic este dependentă de forma farmaceutică, naturaingredientului activ, calea şi modul de administrare a acestuia, perioada de valabilitate, tipul de pacient. Există două tipuri de ambalaje (recipiente) - ambalaj primar - ambalaj secundar Sistemul de închidere are rolul de a închide recipientul de condiţionare cu scopul de a fi bine depozitat. În anumite cazuri, este necesar un dispozitiv de administrare pentru administrare corectă a medicamentului. Dispozitivul de administrare poate fi parte integrantă a recipientului sau sistemului de închidere.
Etichetare şi prospect. Etichetarea reprezintă totalitatea informaţiilor privind identificarea produsului şi, după caz, instrucţiuni necesare pacientului în vederea administrării şi păstrării medicamentului. Informaţiile transmise pacientului prin etichetare sunt: - informaţii generale pentru eliberare ( numele şi adresa producătorului, detalii privind conţinutul, condiţii de păstrare şi termenul de valabilitate); - recomandări şi atenţionări, când este cazul („numai pentru uz extern”; „a se păstra ferit de lumină”; „atenţie produce somnolenţă”, ş.a.) Prospectul este documentul ce cuprinde informaţiile pentru utilizator, care însoţeşte medicamentul. Cerinţe privind redactarea prospectului: - să conţină informaţii suficiente şi complete care să permită pacientului utilizarea corectă şi în siguranţă a medicamentului; - să fie redactat într-un limbaj accesibil tuturor categoriilor de pacienţi, indiferent de nivelul de cultură şi de educaţie;
-
scrierea şi aranjamentul textului să fie convenabile pentru citirea cu uşurinţă de către pacient .
EXERCIŢII CAPITOLUL: MEDICAMENTUL DEFINIŢII. CONCEPTUALE. ASPECTE GENERALE.
DELIMITĂRI
-
Menţionaţi vaccinurile eliberate din farmacie, utilizate pentru inducerea stării de imunitate activă şi/sau pasivă.
-
Menţionaţi 5 exemple de produse la care dispozitivul de administrare face parte integrantă din recipient/sau sistem de închidere
-
Menţionaţi câte 2 medicamente eliberate din farmacie condiţionate în recipiente care au rol funcţional precizând şi producătorul acestora: -cartuşe şi seringi preumplute sau stilou injector preumplut;
-recipiente prevăzute cu pompă dozatoare; -recipiente prevăzute cu sistem de picurare; -aerosoli de inhalaţie cu pulberi uscate -
Daţi câte 5 exemple de comprimate şi capsule care sunt ambalate în blistere .
-
Menţionaţi şi alte tipuri de ambalaje unidoză întânlite în farmacie, inclusiv exemple de medicamente ambalate în astfel de recipiente.
-
Ce forme farmaceutice se condiţionează în recipiente multidoză?
-
În ce fel de recipiente sunt ambalate comprimatele şi granulele efervescente? Exemple.
-
Daţi 2 exemple de medicamente industriale care sunt condiţionate în recipiente cu capac inviolabil.
-
Menţionaţi 4 exemple de specialităţi farmaceutice care sunt prezentate în recipiente cu dispozitiv de siguranţă pentru copii.
-
-
-
Menţionaţi informaţiile farmaceutice din prospectele a 3 medicamente. Daţi exemple de produse pe ale căror prospecte există pictograme privind modul de utilizare a medicamentului. Ataşaţi o xerocopie după un asemenea prospect. Ce date sunt menţionate pe eticheta preparatelor cu valvă dozatoare. Daţi 2 exemple de medicamente pe a căror eticheta se menţionează “Atenţie! Poate produce somnolenţă. Nu conduceţi sau lucraţi cu maşini. Evitaţi băuturile alcoolice.” Daţi exemple de alte menţiuni speciale întânlite în practică.
CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR Medicamentele pot fi administrate pe căi variate, pentru fiecare rută fiind posibilă administrarea a diverse tipuri de formulări farmaceutice. Alegerea căii de administrare se face în funcţie de diverse considerente: -
biodisponibilitatea substanţei active; viteza de acţiune dorită; numărul de administrări pe zi; durata de tratament; tipul de bolnav (vârstă, gravitatea bolii, tratament ambulatoriu sau la pat, la domiciliu sau la spital, ş.a.).
Fiecare cale de administrare prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje determinate de particularităţile anatomice şi fiziologice ale acestora şi comportă respectarea anumitor reguli practice pentru administrarea corectă a formelor farmaceutice. Farmaciştii au responsabilitatea de a explica pacienţilor modul corect de administrare a diferitelor forme farmaceutice, în funcţie de calea de administrare cărora le sunt destinate.
EXERCIŢII: CAPITOLUL: CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR -
Ce sfaturi daţi pacienţilor privind administrarea unui medicament oftalmic (picături pentru ochi sau unguent oftalmic).
-
Precizaţi instrucţiunile date unui pacient privind administrarea unui sistem terapeutic transdermic. -Menţionaţi câteva reguli de urmat la administrarea picăturilor pentru ureche sau pentru nas. -Daţi 2 exemple de produse de inhalat sub formă de pulberi şi detaliaţi modul de administrare. -Daţi exemple de comprimate vaginale care se administrează cu sau fără aplicator.
-Precizaţi instrucţiunile date pacientului privind administrarea supozitoarelor rectale.
DOMENII DE ACTIVITATE ÎN FARMACIE Activităţile desfăşurate de farmacist într-o farmacie următoarele domenii: -aprovozionarea cu medicamente şi alte produse de sănătate; -recepţia; -depozitarea; -prepararea şi asigurarea calităţii medicamentelor magistrale şi oficinale; -eliberarea medicamentelor pe baza prescripţiei medicale, a celorlalte medicamente (OTC) şi produse de sănătate; -informarea pacientului; -încurajarea utilizării raţionale a medicamentelor; -înregistrarea activităţilor profesionale; -gestionarea bunurilor din farmacie
sunt
axate
pe
APROVIZIONAREA CU MEDICAMENTE ŞI ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE Aprovizionarea farmaciei cu medicamente şi alte produse de sănătate intră în responsabilitatea farmacistului. Farmacistul trebuie să cunoască sursele de aprovizionare (furnizorii) şi să îi selecteze pe criterii de calitate în conformitate cu reglementările în vigoare (Regulile de Bună Practică de Distribuire en-gros) Obiectivele acestei activităţi constau în: -stabilirea necesarului de medicamente şi alte produse de sănătate pentru anumite perioade de timp; --tabilirea legăturilor necesare cu furnizorii; -lansarea comenzilor prin mijloace uzuale (comandă telefonică, fax, etc.); -întocmirea documentelor farmaciei privind aprovizionarea, -efectuarea plăţilor către furnizori; -utilizarea programelor informatice pentru desfăşurarea facilă a aprovizionării
EXERCIŢII CAPITOLUL: APROVIZIONAREA CU MEDICAMENTE ŞI ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE - Prezentaţi formularul unei comenzi pentru aprovizionarea cu medicamente elaborat în farmacia de practică - Menţionaţi 3 furnizori de medicamente şi alte produse de sănătate care aprovizionează farmacia în care aţi efectuat stagiul de practică. - Menţionaţi modalitatea de stabilire a necesarului de medicamente pentru o perioadă limitată.
RECEPŢIA Recepţia medicamentelor şi a produselor de sănătate are următoarele obiective: -verificarea documentelor de livrare întocmite de furnizor; -recepţia calitativă, cantitativă şi valorică a medicamentelor şi altor produse furnizate pe baza documentaţiei însoţitoare; -elaborarea documentelor de recepţie. Recepţia calitativă – constă în verificarea produselor prin controlul organoleptic şi prin reacţii de identificare a substanţelor farmaceutice, dacă este cazul, precum şi a datei de expirare. Recepţia cantitativă- constă în verificarea produselor din punctul de vedere al cantităţii şi integrităţii ambalajelor în care sunt livrate pe baza facturii însoţitoare sau a documentului de transport. Recepţia valorică – constă în evaluarea cantităţilor de produse primite la preţurile legale în vigoare. Recepţia medicamentelor necesită existenţa în farmacie a: -spaţiului necesar efectuării recepţiei; -mobilierului şi ustensilelor adecvate;
-materialului documentar necesar recepţiei calitative (Fişe tehnice, FR X, etc); -materiae etalon pentru efectuarea recepţiei calitative, când este cazul
EXERCIŢII CAPITOLUL: RECEPŢIA -Precizaţi etapele unei recepţii a medicamentelor la care aţi participat -Precizaţi operaţiile implicate de recepţia cantitativă a unui medicament -Menţionaţi ce verificări se fac în cursul recepţiei calitative a unui medicament -Întocmiţi o fişă de recepţie a unui medicament
DEPOZITAREA Depozitarea medicamentelor şi produselor de sănătate în farmacie necesită respectarea următoarelor reguli: -aranjarea medicamentelor şi produselor de sănătate în conformitate cu normele legale în vigoare (după criterii oficiale şi tradiţionale pe grupe terapeutice, forme farmaceutice, caracteristicile fizico-chimice şi în ordinea seriilor de fabricaţie); -conservarea şi depozitarea produselor toxice ,stupefiante, psihotrope şi precursori se vor face în conformitate cu prevederile legale în vigoare; -asigurarea condiţiilor de conservare a medicamentelor şi produselor de sănătate se realizează dependent de proprietăţile acestora şi de prevederile FR X şi/sau specificaţiilor producătorilor (Prospect); -aranjarea produselor pe rafturi se face în funcţie de perioadele de valabilitate specificate şi de facilitatea supravegherii acestora; Farmacistul are obligaţia să asigure conservarea corespunzătoare a medicamentelor, să cunoască modalităţile de supraveghere a perioadelor de valabilitate a medicamentelor existente în farmacie, să cunoască procedurile legale de rezolvare a problemelor legate de produse degradate, expirate sau returnate de pacienţi.
EXERCIŢII CAPITOLUL: DEPOZITAREA -
Menţionaţi criteriile oficiale şi tradiţionale de aranjare a medicamentelor în farmacie şi în depozitul acesteia.
-
Precizaţi tehnicile folosite pentru activitatea de supraveghere a perioadei de valabilitate a medicamentelor din farmacia dumneavoastră.
-
Menţionaţi 3 produse existente în farmacie care necesită păstrarea „la rece” sau „la loc răcoros”
-
Daţi exemple de produse medicamentoase care necesită un regim special de păstrare (la „Separanda”).
-
Citaţi câte 3 exemple de medicamente care se păstrează „ferit de umiditate” sau „ferit de lumină”.
ÎNREGISTRAREA ACTIVITĂŢILOR PROFESIONALE Farmacistul are obligativitatea păstrării evidenţelor activităţii desfăşurate astfel încât să se poată efectua orice verificare ulterioară. În acest scop este necesar: - să se păstreze la zi toate prescripţiile de medicamente psihotrope, stupefiante sau alte medicamente, în conformitate cu reglementările în vigoare; - în orice moment, la nivelul farmaciei trebuie să se poată identifica sursa de provenienţă a oricărui medicament; - toate atenţionările cu privire la un medicament sau la legislaţia farmaceutică transmise de autorităţile competente din România trebuie înregistrate şi puse în aplicare imediat sau, după caz, la termenul precizat; - la nivelul fiecărei farmacii trebuie să existe o modalitate de înregistrare şi, după caz, de rezolvare a reclamaţiilor primite asupra serviciilor farmaceutice pe care le oferă.
EXERCIŢII CAPITOLUL: ÎNREGISTRAREA ACTIVITĂŢILOR PROFESIONALE -
Detaliaţi reglementările în vigoare privind înregistrările efectuate în farmacie cu privire la medicamentele stupefiante ;
- Menţionaţi documentele de înregistrare a activităţilor profesionale existente în farmacie -
Descrieţi procedura de înregistrare a activităţii de eliberare a unor medicamente psihotrope din farmacia dumneavoastră
-
Ce alte înregistrări ale activităţilor profesionale la care aţi participat mai puteţi indica?
GESTIONAREA BUNURILOR DIN FARMACIE Modul de gestionare a bunurilor în farmacie reprezintă o componentă esenţială în cadrul managementului activităţii farmaceutice. În gestionarea bunurilor din farmacie este implicat personalul acesteia. Controlul gestiunii se face prin inventariere. Pentru elaborarea documentelor privind gestionarea bunurilor se utilizează programe informatice de gestiune.
EXERCIŢII CAPITOLUL: GESTIONAREA BUNURILOR DIN FARMACIE - Menţionaţi documentele de gestionare a bunurilor din farmacie – anexaţi modele blank ale unor astfel de documente (sau copii xerox) - Precizaţi cum se întocmeşte un raport zilnic de gestiune. - Precizaţi câteva mijloace fixe existente în farmacie . -
Descrieţi conţinutul unei liste de inventariere.
- Indicaţi programul de gestiune informatică folosit în farmacia de practică.
ELIBERAREA MEDICAMENTELOR ÎN FARMACIA COMUNITARĂ Eliberarea medicamentelor în farmacie reprezintă activitatea tradiţională şi totodată prioritară a farmacistului în farmacia de comunitate sau în cea de spital. Medicamentele eliberate din farmacie pot fi magistrale, oficinale (galenice) sau industriale (specialităţi farmaceutice). La eliberarea medicamentelor trebuie avute în vedere următoarele aspecte generale: - respectarea reglementărilor în vigoare referitoare la regimul juridic de eliberare a medicamentelor; -efectuarea înregistrărilor potrivite şi întocmirea documentelor la eliberarea medicamentelor (înregistrarea medicamentelor cu regim special, emiterea de bonuri fiscale, etc); -colaborarea cu medicul, când este cazul (doza prescrisă este depăşită sau insuficientă, erori de completare a prescripţiei medicale, ş.a.); -utilizarea tehnologiei informatice informatice pentru evidenţa stocurilor; -farmacistul trebuie să informeze şi/sau să consilieze pacientul sau reprezentantul acestuia privind toate aspectele legate de medicamentele sau produsele de sănătate eliberate; -farmacistul trebuie să cunoască sursele de aprovizionare cu medicamente şi cu alte produse de sănătate (furnizorii), care trebuie să fie autorizate pentru a desfăşura activităţi de distribuţie en-gros, precum şi condiţiile de eliberare a medicamentelor către pacienţi;
ELIBERAREA MEDICAMENTELOR PE BAZĂ DE PRESCRIPŢIE MEDICALĂ Prescripţia medicală (ordonanţă medicală, reţetă) reprezintă orice prescripţie de medicamente emisă de o persoană calificată în acest sens. Prescripţia medicală are valoare de act medical, document medico-legal, act de justificare şi contabilizare a substanţelor şi produselor cu regim special existente în farmacie, document pentru plăţile compensatorii ale sistemului de asigurări de sănătate. Medicamentele care se eliberează cu prescripţie medicală se încadrează în grupa A, conform clasificării oficiale în funcţie de modul de eliberare, după cum urmează: -medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripţie medicală valabilă 6 luni, care nu se reţine în farmacie (se poate reînnoi). Sunt notate P-6L; -medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripţie medicală care se reţine în farmacie ( notate P – RF); -medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripţie medicală specială cu timbru sec (notate P-TS) -medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripţie medicală în condiţii restrictive pentru a se utiliza în spaţii cu destinaţii speciale (notate S). Medicamentele eliberate pe prescripţie medicală pot fi conform reglementărilor în vigoare: -eliberate contra cost; -compensate parţial din bugetul de stat; -necompensate. La eliberarea medicamentelor pe prescripţie medicală trebuie să se parcurgă, conform Regulilor de Bună Practică Farmaceutică, următoarele etape: -primirea prescripţiei medicale şi verificarea autenticităţii ei; -evaluarea prescripţiei medicale sub toate aspectele; -pregătirea şi eliberarea medicamentelor prescrise; -prepararea şi asigurarea calităţii medicamentelor magistrale şi oficinale. -informarea şi consilierea pacientului sau a reprezentantului său; -urmărirea tratamentului prescris; -înregistrarea activităţilor profesionale. Primirea prescripţiei medicale şi verificarea autenticităţii ei Pentru primirea prescripţiei medicale şi verificarea autenticităţii acesteia, în farmacie trebuie să existe o procedură bine definită, care să permită farmacistului: - să identifice pacientul, medicul prescriptor, organismul emitent şi organismul plătitor; - să verifice autenticitatea prescripţiei medicale; - să identifice medicamentul, să verifice forma farmaceutică, concentraţia, dozele, posologia, calea de administrare şi durata tratamentului; - să ajute pacientul să rezolve problema în cauză în cazul în care din farmacia respectivă nu i se pot elibera medicamentele prescrise;
-să verifice respectarea legislaţiei privind eliberarea produselor cu regim special de eliberare (psihotrope şi stupefiante ) Evaluarea prescripţiei medicale de către farmacist O evaluare ştiinţifică a prescripţiei medicale necesită: -cunoaşterea unui minim de date ale pacientului (contextul fiziologic, patologic, farmacoterapeutic) în raport cu cerinţele prescripţiei medicale prezentate; -controlul coerenţei tratamentului, posologiei, respectării precauţiilor şi contraindicaţiilor; -sesizarea potenţialelor interacţiuni medicamentoase. Prin urmare, farmacistul utilizând experienţa sa profesională, va evalua prescripţia medicală în ceea ce priveşte: -aspectele farmaceutice şi farmacologice (terapeutice); -adaptarea prescripţiei la persoana în cauză; -posibilele contraindicaţii şi interacţiuni ale medicamentelor prescrise; -unele aspecte economice, sociale şi de reglementare Orice problemă apărută legată de prescripţia medicală trebuie lămurită cu medicul prescriptor. Pregătirea şi eliberarea medicamentelor prescrise În pregătirea şi eliberarea medicamentelor prescrise se disting 2 situaţii: -pregătirea şi eliberarea unei specialităţi industriale sau -prepararea şi eliberarea unui medicament magistral. În ambele cazuri este necesară cunoaşterea şi respectarea procedurilor legate de aceste activităţi. În cazul unui medicament industrial se procedează la eliberarea acestuia, sau în condiţiile legii, la substituţia sa cu un medicament generic. La selectarea unui medicament generic farmacistul îşi va utiliza toată experienţa profesională pentru alegerea medicamentului interschimbabil cu respectarea criteriilor de înlocuire (aceeaşi compoziţie calitativă şi cantitativă în ingredient activ, aceeaşi formă farmaceutică, aceeaşi concentraţie şi bioechivalenţă demonstrată prin studii corespunzătoare). Înlocuirea medicamentului prescris cu unul interschimbabil provenind dintr-o altă sursă se face cu informarea pacientului. Este recomandabilă încheierea unor protocoale de informare, prin care farmacistul să poată transmite informaţii utile medicului prescriptor. În situaţii de urgenţă şi în absenţa medicamentului prescris, farmacistul poate elibera, în interesul pacientului, un medicament alternativ, cu condiţia informării rapide ulterioare a medicului. Prepararea şi asigurarea calităţii medicamentelor magistrale şi oficinale
Conform Regulilor de Bună Practică Farmaceutică, fiecare farmacie trebuie să asigure condiţiile necesare pentru prepararea şi asigurarea calităţii medicamentelor magistrale şi oficinale: - farmacia să aibă în dotare veselă şi ustensile adecvate; - să existe Registru de copiere a reţetelor şi carnetul de elaborări necesare pentru înregistrarea activităţilor desfăşurate; - metoda de preparare selectată trebuie să fie adecvată şi corect documentată; - să se elaboreze proceduri care să asigure calitatea, eficacitatea şi siguranţa produselor medicamentoase; - să se selecteze un ambalaj sau recipient care să asigure stabilitatea medicamentului, să promoveze complianţa şi să se conformeze cerinţelor legale în vigoare - pentru fiecare produs obţinut în farmacie să se stabilească perioada de valabilitate. La eliberarea medicamentelor industriale sau preparate în farmacie, farmacistul: - va verifica data de expirare şi integritatea ambalajelor; - va garanta calitatea medicamentului la data eliberării din farmacie
EXERCIŢII CAPITOLUL: ELIBERAREA MEDICAMENTELOR PE BAZĂ DE PRESCRPŢIE MEDICALĂ -
Daţi câte 2 exemple de specialităţi farmaceutice care se eliberează pe: - prescripţie medicală care nu se reţine în farmacie - prescripţie medicală cu regim special de eliberare - prescripţie medicală cu eliberare restrictivă
- Prezentaţi în xerocopie/scanată câte o prescripţiei medicală din fiecare categorie. -
-
Daţi exemple de specialităţi medicamentoase care se compensează de către CAS, precizând şi nivelul de compensare actual. Daţi 3 exemple de medicamente care se păstrează la Separanda.
-
Menţionaţi paşii făcuţi la primirea şi analiza unei prescripţii medicale.
-
Enumeraţi 3 cazuri de substituţie generică practicate de dumneavoastră în activitatea de stagiu practic şi justificaţi deciziile luate.
-
Ce operaţiuni presupune prepararea la receptură a unui medicament
magistral sau oficinal sub formă de soluţie. -
Enumeraţi preparatele galenice elaborate în farmacia de practică şi precizaţi perioadele de valabilitate ale acestora..
-
Precizaţi sursele de aprovizionare cu medicamente şi alte produse de sănătate pentru farmacia de practică.
ELIBERAREA MEDICAMENTELOR FĂRĂ PRESCRIPŢIE MEDICALĂ Medicamentele (OTC – over the counter), încadrate în grupa B conform clasificării în funcţie de modul de eliberare, sunt medicamente care pot fi eliberate fără prescripţie medicală. Aceste medicamente se eliberează la cerere şi se utilizează în cazul în care este permisă automedicaţia, adică atunci când problema de sănătate poate fi tratată de pacientul însuşi. Referitor la automedicaţie, Regulile de Bună Practică Farmaceutică menţionează: - necesitatea existenţei unor protocoale de automedicaţie pentru farmacist în ceea ce priveşte procedura de urmat în farmacie; - necesitatea evaluării adecvate a nevoilor pacientului care solicită un medicament OTC; - conduita de urmat de către personalul farmaceutic atunci când eliberează un asemenea produs. Astfel, la eliberarea unui medicament OTC se vor lua în considerare următoarele reguli: -la selectarea unui medicament OTC, farmacistul se va baza pe experienţa acumulată în exercitarea profesiei; -selectarea medicamentului se face în funcţie de calitatea, inocuitatea şi eficacitatea acestuia; -la eliberarea medicamentului farmacistul trebuie să se asigure că pacientul sau reprezentantul acestuia a înţeles informaţiile oferite cu privire la: -acţiunea medicamentului -modul de administrare (cum şi cât) -durata tratamentului -efectele secundare, contraindicaţiile şi eventuale interacţiuni -farmacistul trebuie să evalueze eficacitatea produsului eliberat în cooperare cu pacientul şi să-l sfătuiască să consulte medicul dacă simptomele persistă.
EXERCIŢII CAPITOLUL: ELIBERAREA MEDICAMENTELOR FĂRĂ PRESCRIPŢIE MEDICALĂ - Înscrieţi într-un tabel câte 3 exemple de medicamente OTC care se administrează pe căile orală, buco-faringiană, auriculară, nazală, oftalmică, vaginală, rectală, cutanată, precizând forma farmaceutică, substanţa activă, concentraţia, indicaţia terapeutică, denumirea comercială şi producătorul acestora.
INFORMAREA ŞI CONSILIEREA PACIENTULUI Informarea şi consilierea pacientului sunt activităţi de asistenţă farmaceutică al căror scop vizează utilizarea adecvată a medicamentelor, succesul terapiei şi în final reducerea costurilor de sănătate atât pentru pacient cât şi pentru sistemul de asigurări de sănătate. Pentru o informare corectă asupra medicamentului transmisă într-o formă adecvată necesităţilor fiecărui pacient, farmacistul dispune de mijloace diverse precum comunicarea orală sau informarea scrisă, mijloace electronice, etc. Cele mai importante informaţii de transmis includ: -forma farmaceutică sub care se prezintă medicamentul şi denumirea acestuia; -acţiunea terapeutică aşteptată; -modul de utilizare; -doza sau cantitatea ce trebuie administrată; -frecvenţa şi timpul corect de administrare sau utilizare (schema de administrare); -doza maximă pentru 24 h; -durata tratamentului; -efectele secundare ce trebuie minimalizate de pacient; -efectele secundare ce trebuie comunicate medicului; -medicamentele, alimentele sau activităţile care vor trebui evitate de pacienţi în timpul tratamentului; -acţiunea ce va fi întreprinsă în cazul omiterii administrării unei doze; -modalitatea de păstrare a medicamentului; -îndepărtarea medicamentului rămas neutilizat, după data de expirare specificată. Consilierea pacientului (sau a reperezentantului său) urmăreşte ca farmacistul să se asigure că acesta primeşte şi înţelege o informaţie suficientă, orală şi/sau scrisă transmisă de el privind utilizarea eficientă şi sigură a medicamentului eliberat, pentru obţinerea beneficiului maxim al tratamentului prescris. Pentru îndeplinirea rolului în informarea şi consilierea pacientului, farmacistul trebuie să aibă abilităţi de comunicare eficientă cu pacienţii, reprezentanţii lor, ceilalţi profesionişti din domeniu şi în acelaşi timp să aibă capacitatea de a verififca dacă pacienţii au cunoştinţele şi abilitatea necesare pentru a adera la tratamentul prescris. În acest sens este util ca farmacistul: - să cunoască tehnicile de comunicare verbală şi nonverbală cu pacienţii, inclusiv cu cei cu diverse deficienţe fizice; - să poată identifica aşteptările pacientului (nevoi, solicitări ) şi
scopurile asistenţei farmaceutice pe baza informaţiilor primite de la acesta prin ascultare şi interviu dirijat; - să stabilească o relaţie de încredere farmacist-pacient care să permită oferirea unor informaţii adecvate referitoare la medicament şi/sau o consiliere de specialitate eficientă; - să aibă capacitatea de a identifica pacientul noncompliant şi să conştientizeze rolul său în îmbunătăţirea complianţei; - să aibă abilitatea de a împărtăşi informaţii şi cunoştinţe profesionale nu doar pacienţilor ci şi altor colegi sau profesionişti din domeniu. Activitatea de consiliere în farmacia comunitară este în responsabilitatea farmacistului specialist în Farmacie Clinică şi, în absenţa acestuia din schema de personal a farmaciei, revine farmacistului.
EXERCIŢII CAPITOLUL: INFORMAREA ŞI CONSILIEREA PACIENTULUI -Ce recomandări se dau pacientului la eliberarea unui medicament care necesită reconstituirea înainte de administrare? -Ce informaţii oferiţi unui pacient insulino-dependent la eliberarea insulinei sau analogiilor de insulină legat de păstrarea şi mod de administrare? -Ce informaţii transmiteţi unui pacient în legătură cu modul de administrare a unui medicament de tip comprimat oral - matriţă? -Menţionaţi informaţiile oferite pacientului referitor la locul de administrare al unui TTS? - Ce sfat daţi unui pacient hipertensiv în legătură cu regimul de administrare a unui medicament antihipertensiv? - Ce sfat daţi unui pacient legat de administrarea unui antibiotic? -
Daţi 2 exemple de medicamente care sunt influenţate de prezenţa alimentelor.
- Precizaţi un medicament pentru care nu este indicată sistarea bruscă a administrării. -
Care sunt consecinţele neaderării pacientului la tratamentul prescris?
-
Cum poate fi detectat pacientul necompliant?
URMĂRIREA TRATAMENTULUI PRESCRIS Activitatea farmaceutică trebuie să fie focalizată nu doar pe eliberarea medicamentelor şi a altor produse de sănătate, cu informarea şi consilierea adecvată a pacientului, ci şi pe o urmărire atentă a efectelor utilizării acestora. La nivelul farmaciei comunitare, urmărirea tratamentului prescris se realizează prin dialogul cu bolnavul. Aceasta reclamă necesitatea revenirii pacientului la farmacia respectivă pentru a comunica rezultatul tratamentului prescris, fapt posibil numai pentru pacienţii care frecventează cu regularitate aceiaşi farmacie. Farmacistul clinician, prin comunicarea cu medicul curant, prin accesul la fişa medicală a pacientului şi chiar prin contactul direct cu bolnavul, poate participa activ la monitorizarea farmacoterapiei prescrise şi, eventual, la corectarea schemei de tratament în scopul optimizării acestora. Prin urmărirea tratamentului prescris farmacistul poste detecta posibile probleme legate de farmacoterapie: - o terapie medicamentoasă inadecvată bolii; - o doză incorectă; - o frecvenţă de administrare sau o durată a terapiei nepotrivită - reacţii adverse la medicament; - complianţă inadecvată; - sinergism cu o terapie medicamentoasă simultană Farmacistul trebuie să participe, în măsura în care este posibil, la nivel local sau naţional la studiile farmacoepidemiologice care cuprind activităţi de detectare, evaluare, validare a reacţiilor adverse la medicament (activitatea de farmacovigilenţă). Conform reglementărilor în vigoare, dacă pe durata tratamentului sunt înregistrate efecte adverse, acestea se declară fie la medic, fie la farmacist, prin completarea unui formular pus la dispoziţie de Agenţia Naţională a Medicamentului – Centrul Naţional de Farmacovigilenţă, în cadrul activităţii de farmacovigilenţă.
EXERCIŢII CAPITOLUL: URMĂRIREA TRATAMENTULUI PRESCRIS -
Descrieţi reacţiile adverse a 3 medicamente eliberate din farmacia comunitară de practică.
-
Anexaţi un formular (fişă) de raportare către autoritatea competentă a unei reacţii adverse identificată la un pacient, în cadrul stagiului de practică. - Menţionaţi cazuri de interacţiuni medicamentoase detectate de dumneavoastră pe o prescripţie medicală.
-
Explicaţi legătura de cauzalitate dintre administrarea unui Medicament şi apariţia unor reacţii adverse.
UTILIZAREA RAŢIONALĂ A MEDICAMENTULUI Farmaciştii trebuie încurajaţi să participe la nivel local sau naţional la promovarea unei politici în favoarea utilizării raţionale a medicamentelor Din acest punct de vedere, farmaciştii au responsabilitatea profesională de a participa la documentarea în domeniul cercetării şi al exercitării profesiei şi de a ghida, pe baza cunoştinţelor şi experienţei acumulate, activitatea de eliberare a medicamentelor fără prescripţie medicală (automedicaţia). În activitatea de documentare în domeniul cercetării şi al exercitării profesiei , farmaciştii: - pot face parte din echipa de profesionişti din sănătate implicaţi în studiile clinice ale medicamentelor; - pot colabora la punerea în practică, a programelor de cercetare asupra exercitării actului farmaceutic, a terapeuticii raţionale, a utilizării medicamentelor, a studiilor de farmacoepidemiologie şi farmacoeconomie; - sunt capabili să utilizeze cunoştinţele profesionale dobândite pentru a interpreta progresele recente din domeniul medicamentului şi a le integra în exercitarea profesiei; - pot constitui o sursă de informare independentă, completă şi obiectivă asupra prescrierii şi utilizării raţionale a medicamentelor aflate în circulaţie - pot participa activ la programele de formare destinate altor profesionişti din sănătate. În activitatea de eliberare a medicamentelor (automedicaţie), farmaciştii au următoarele responsabilităţi:
fără
prescripţie
medicală
-în evaluarea adecvată a nevoilor pacientului care solicită un medicament OTC sau un sfat, pe baza informaţiilor primite de la acesta. -
în eliberarea unui medicament OTC potrivit
Detalii referitoare la eliberarea medicamentelor OTC (fără prescripţie medicală) sunt redate la un capitol anterior cu acest titlu. Este recomandabil ca pentru eliberarea medicamentului să se stabilească protocoale de automedicaţie referitoare la procedura de urmat în farmacie, pentru fiecare problemă de sănătate care poate fi tratată de pacientul însuşi.
EXERCIŢII CAPITOLUL: UTILIZAREA RAŢIONALĂ A MEDICAMENTULUI
-
Descrieţi un caz întâlnit în practică ce a necesitat evaluarea nevoilor pacientului, pe baza informaţiilor primite de la el şi recomandarea unui medicament OTC pentru combaterea simptomelor acuzate.
URGENŢE MEDICALE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ Farmacistul de comunitate se poate confrunta în activitatea sa cu situaţii care reprezintă urgenţe medicale şi care necesită o intervenţie specială. El este obligat să acorde primul ajutor, în limita competenţelor sale şi să solicite intervenţia serviciilor specializate. În abordarea unei urgenţe medicale, farmacistul va urmări câteva obiective: -evaluarea urgenţei (la prima vedere) -dacă este sau nu o situaţie de urgenţă medicală -natura şi cauza acesteia - gravitatea ei -măsurile imediate ce trebuie luate şi succesiunea derulării lor -estimarea timpului scurs de la producerea stării de urgenţă, până la primele măsuri întreprinse; -cunoaşterea măsurilor de prim ajutor care pot fi acordate pacientului până la intervenţia medicului; -evaluarea rezultatelor după măsurile aplicate; -urmărirea pacientului sau trimiterea lui la spital. Situaţiile considerate ca urgenţe medicale, dar care nu pun în pericol viaţa pacientului şi pentru care farmacistul poate elibera un medicament OTC sunt următoarele : -epistaxis -şoc anafilactic -accidente provocate de agenţi fizici: -arsuri -şoc caloric -epuizare prin căldură -degerături -hipotermie - insolaţie -lipotimie -şoc electric -sincopă -convulsii -hipoglicemie -plăgi -fracturi -înţepături de insecte
EXERCIŢII CAPITOLUL: COMUNITARĂ
URGENŢE
MEDICALE
ÎN
- Indicaţi câteva măsuri de prim ajutor care se pot acorda în caz de arsură solară. - Precizaţi câteva dintre simptomele hipoglicemiei. -
Menţionaţi produsele medicamentoase ce pot fi recomandate pentru oprirea epistaxisului.
FARMACIA
MANAGEMENTUL BOLILOR MINORE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ În afara urgenţelor medicale farmacistul poate fi pus în situaţia de a răspunde solicitărilor unui pacient care acuză prezenţa unor simptome sau chiar a unei boli. În limita competenţelor sale profesionale, farmacistul, preferabil cel cu specializarea în Farmacie clinică, poate efectua o consultaţie minimală ( în spaţiul de confidenţialitate al farmaciei) şi poate recomanda administrarea unui medicament de primă intenţie atunci când apreciază existenţa unei boli minore. În acest scop, farmacistul se poate ghida după următoarele aspecte generale: -cunoaşterea simptomelor şi cauzelor lor -observarea oricăror semne de boală (anomalii fizice în aspectul pacientului sau prezenţa unor simptome) -cunoaşterea acţiunilor deja întreprinse de acesta (un tratament aplicat şi dacă a obţinut un rezultat pozitiv, medicamente administrate, etc.); -diagnosticarea, pe baza informaţiilor primite şi a observaţiilor proprii a unei tulburări potenţial serioase care impune asistenţa medicală imediată, de bolile banale (diagnostic diferenţial); -evaluarea riscului şi luarea deciziei de a trimite pacientul la medic sau de a elibera un medicament pentru o perioadă scurtă de timp; -evaluarea rezultatelor tratamentului, când este posibil şi neexcluderea trimiterii pacientului la medic pentru consult dacă simptomele nu se ameliorează sau se înrăutăţesc. Solicitările frecvente ale pacienţilor adresate farmacistului includ următoarele suferinţe: -durere (de cap, abdominale, ş.a.); -tulburări ale tractului respirator (tuse, dureri de gât, rinoree, congestie nazală, ş.a.); -tulburări gastrointestinale (indigestie, durere abdominală, constipaţie, diaree ); -tulburări ale pielii ( acnee, eczemă -seboreică, alergică, primară de contact); -infecţii fungice (candidoza, scabia, negi); -tulburări oculare (ochi roşu, conjunctivită, glaucom, urcior, blefarită).
EXERCIŢII CAPITOLUL: MANAGEMENTUL BOLILOR MINORE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ -
Ce recomandări farmacoterapeutice face un farmacist pentru tratamentul constipaţiei ?
-
Ce medicamente sunt indicate pentru tratamentul cefaleei ?
-
Cum deosebiţi guturaiul de răceală ?
EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE Sănătatea publică are ca scop reducerea incidenţei îmbolnăvirilor şi morţii premature, precum şi diminuarea patologiilor care determină discomfort şi dizabilităţi în rândul populaţiei. Farmaciştii, ca profesionişti în domeniul sanitar, se află într-o poziţie unică în promovarea sănătăţii, din cauza accesibilităţii lor şi a abilităţii de a comunica cu un număr mare de persoane. Ei pot promova activ bunele practici de sănătate atât prin exemplul personal cât şi prin responsabilitatea de a transmite informaţia profesională către public prin utilizarea de broşuri şi buletine informative, publicaţii şi reviste de specialitate şi prin consilierea asupra medicaţiei, îmbunătăţirea complianţei şi monitorizarea pacientului. Farmaciştii comunitari pot participa la activităţi de educaţie sanitară orientate către populaţie: -
îndrumănd pacienţii către medici şi agenţiile comunitare furnizoare de servicii de sănătate;
-
participând la programe comunitare de educaţie vizând: - programele de imunizare - bolile cu transmitere sexuală - sănătatea mentală - abuzul de substanţe şi medicamente - prevenţia otrăvirii - planning-ul familial - renunţarea la fumat - abuzul de alcool - fluorurarea - identificarea semnelor timpurii ale unor boli grave (cancer, etc) - terapii alternative - pregătirea dezastrelor - protecţia mediului - siguranţa locului de muncă
-
oferind sfaturi privind medicamentele şi nutriţia;
-
participând la acţiuni de screening pentru HTA şi diabet;
-
participând la programe de control a greutăţii, etc.
EXERCIŢII
CAPITOLUL: EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE -
-
Ce informaţii oferiţi unui pacient privind riscul autoadministrării antibioticelor ? Ce informaţii oferiţi psihostimulentelor ?
legate
de
riscul
utilizării
tranchilizantelor
Ce recomandaţi unei persoane care doreşte să renunţe la fumat?
sau
ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE ELIBERATE DIN FARMACIA COMUNITARĂ
SUPLIMENTE NUTRITIVE Suplimentele nutritive sunt produsele alimentare al căror scop este să completeze dieta normală şi care sunt surse concentrate de nutrienţi (vitamine, minerale) sau alte substanţe cu efect nutriţional sau fiziologic, separat sau în combinaţie, comercializate sub formă dozată, precum capsule, pastile, comprimate, pilule şi alte forme similare, (formă unidoză), pachete de pulbere, fiole cu lichid, sticle cu picurător şi alte forme asemănătoare de preparate lichide sau pulberi destinate consumului în cantităţi mici, măsurabile (forme multidoză). PRODUSE DIETETICE Produsele dietetice de regim sunt articole de regim alimentar destinate unei alimentaţii particulare. Produsele dietetice de efort sunt produse echilibrate în protide, glucide, lipide ( pentru aport caloric) şi vitamine şi săruri minerale.
DISPOZITIVE MEDICALE Dispozitiv medical este orice instrument, aparat, mecanism, material sau alt articol utilizat singur sau în combinaţie, inclusiv software necesar pentru aplicarea lui corectă, destinat de producător să fie folosit pentru om şi care nu îşi îndeplineşte acţiunea principală prevăzută în/sau pe corpul uman prin mijloace farmacologice, imunologice sau metabolice, dar care poate fi ajutat în funcţia sa prin astfel de mijloace, în scop de: - diagnostic, prevenire, monitorizare, tratament sau alinare a durerii; - diagnostic, supraveghere, tratament sau compensare a unei leziuni ori a unui handicap; - investigaţie, înlocuire ori modificare a anatomiei sau a unui proces fiziologic; - control al contracepţiei;
PRODUSE TEHNICO-MEDICALE Produsele tehnico-medicale sunt reprezentate de instrumente, aparate, echipamente sau articole, utilizate singure sau în asociere, cu scop de prevenire, diagnostic şi tratament a
unei boli sau a unui handicap, destinate uzului clinic (în spital), în cabinete medicale individuale sau în farmacii. După calea de acces se clasifică în: - produse tehnico-medicale pentru acces pe cale parenterală; - produse tehnico-medicale pentru acces pe cale nazală / respiraţie; - produse tehnico-medicale pentru acces pe cale digestivă; - produse tehnico-medicale pentru acces pe cale gernito-urinară
EXERCIŢII CAPITOLUL: ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE ELIBERATE DIN FARMACIA COMUNITARĂ -
Daţi 2 exemple de produse sub formă de suplimente nutritive care conţin una din categoriile menţionate mai sus.
-
Ce vitamine şi minerale sunt incluse în unele exemple de produse comercializate ca suplimente nutritive?
-
Redaţi menţiunile făcute pe eticheta unui supliment nutritiv.
-
Daţi exemple de produse dietetice lactate recomandate pentru diverse grupe de vârstă.
-
Daţi exemple de produse care conţin fibre alimentare (denumire comercială, compoziţie, indicaţii, producător).
-
Menţionaţi un exemplu de produs constituit din concentrat de proteine destinat alimentării prin sondă (denumire comercială, compoziţie, indicaţii, producător).
-
Enumeraţi tipurile de glucometre existente în menţionaţi principiul lor de funcţionare.
farmacia de practică
-
Enumeraţi principalele caracteristici ale glucometrului ACCU – Chek.
-
Descrieţi procedura de lucru la efectuarea testului pentru ovulaţie.
-
-
şi
Enumeraţi câteva exemple de tensiometrice şi faceţi o clasificare a lor în funcţie de modul de utilizare. Ce kituri pentru testarea diabetului aveţi în farmacie?
-
Daţi exemple de produse tehnicomedicale utilizate pentru accesul pe cale respiratorie.
-
Menţionaţi produsele tehnicomedicale destinate accesului urinar existente în farmacia de practică.
-
Daţi exemple de alte produse tehnicomedicale eliberate de dumneavoastră în stagiul de practică.
PRODUSE COSMETICE ELIBERATE DIN FARMACIA COMUNITARĂ Definiţie Produsul cosmetic este orice substanţă sau preparat care vine în contact cu diverse părţi externe ale corpului uman (piele, ochi, unghii, buze, organe genitale externe, păr de pe cap şi de pe corp etc) sau cu dinţii şi mucoasa bucală, pentru a le curăţa, a le parfuma, a le modifica aspectul şi/sau a le proteja ori a le menţine în bună stare. Categorii de produse cosmetice:
-creme, emulsii, loţiuni, geluri şi uleiuri pentru piele (mâini, faţă, picioare etc) ; -măşti pentru faţă (cu excepţia produselor care acţionează ca abrazive superficiale ale pielii pe cale chimică); -baze nuanţatoare (lichide, paste, pudre etc); -pudre de machiaj, pudre după baie, pudre igienice etc.; -săpunuri de toaletă, săpunuri deodorante etc.; -parfumuri, ape de toaletă, ape de colonie etc.; -preparate pentru baie şi duş (săruri, spume, uleiuri, geluri etc); -depilatoare; -deodorante şi antiperspirante; -produse pentru îngrijirea părului: -nuanţatoare şi decolorante -produse pentru ondulare, îndreptare şi fixare -produse pentru aranjare (decolorare) -produse pentru curaţare (loţiuni, pudre, şampoane etc) -produse pentru condiţionare (loţiuni, creme, uleiuri etc) -produse de coafare (loţiuni, lacuri, briantine etc) -produse pentru ras (creme, spume, loţiuni etc); -produse pentru machiaj şi îndepărtarea acestuia de pe faţă şi ochi; -produse destinate aplicarii pe buze; -produse pentru îngrijirea dinţilor şi a gurii; -produse pentru îngrijirea unghiilor şi decorarea lor; -produse pentru igiena intimă externă; -produse pentru băi de soare (plajă); -produse pentru bronzare fără soare; -produse de albire a pielii; -produse antirid
EXERCIŢII CAPITOLUL: PRODUSE FARMACIA COMUNITARĂ
COSMETICE
ELIBERATE
DIN
-Menţionaţi câte 3 produse fotoprotectoare care conţin agenţi filtru sau agenţi ecran şi precizaţi valoarea factorului de protecţie solară declarat pe etichetă
-Ce recomandări faceţi consumatorului la eliberarea unui produs fotoprotector? -Daţi câteva exemple de creme hidratante şi precizaţi ingredientul activ. -Daţi câteva exemple de produse cu acţiune exfoliantă şi încadraţi-l în categoria potrivită (exfoliant chimic sau mecanic). -Care este diferenţa dintre un produs deodorant şi unul antiperspirant? -Care sunt formele de prezentare ale unor produse deodorante existente în farmacia de practică?
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
-
Tehnologie Farmaceutică, Iuliana Popovici, D. Lupuliasa, vol.1 (1997; 2001), vol. 2 (2008), vol. 3 (2009), Editura Polirom,Iaşi Terminologie medicală şi farmaceutică, D. Lupuliasa, Lăcrămioara Ochiuz, Iuliana Popovici, Editura Polirom 2007, Tratat de Farmacologie, Ediţia I, sub redacţia Aurelia Nicoleta Cristea, Editura Medicală, Bucureşti, 2006 Farmacie clinică, Aurelia Nicoleta Cristea, Editura Medicală, Bucureşti, 2006 Remington – The Science and Practice of Pharmacy, 20- th edition, Lippincott Williams & Wilkins, 2000 Dermo-cosmetologie, Ana Maria Dumitrescu, Victoria Hîrjău, D. Lupuliasa, Editura Polirom, 1998
-
52
Diagnostic tests, D. M. Collett, in Pharmaceutical Practice, Vol. 2, Diana Collett, Michael Aulton, 373 – 376 Responding to symptoms, C. Edwards, in Pharmaceutical Practice, Vol. 2, Diana Collett, Michael Aulton, 357 - 372 xxx Farmacopeea Română, Ediţia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993, 2009 xxx Farmacopeea Română, Ediţia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, Suplimente 2000, 2001, 2004, 2006 xxx Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul Sănătăţii. Cap. XIV – Titlul “Medicamentul” xxx Legea nr. 305/2004 privind exercitarea profesiei de farmacist xxx Legea 339 din 29.11.2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotope – MO nr. 1095 din 5.12.2005 xxx Ordin nr. 891 din 20 iulie 2006 privind aprobarea Modelului Fişei pentru raportarea spontană a reacţiilor adverse la medicamente xxx Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 1552/2004 pentru aprobarea Regulilor de Bună Practică Farmaceutică xxx Legea privind Dispozitivele Medicale nr. 176/2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 544/noiembrie 2000 xxx Legea privind Produsele Cosmetice nr. 176 publicată în Monitorul Oficial nr. 525/25 octombrie 2000 xxx Directiva Cosmetică nr. 76/768 (1989)
