Din paginile 76-87 ale cărţii CĂLĂUZĂ Î Î N CREDINŢA
ORTODOXĂ de Pr. Cleopa Ilie Ed. a IV-a
Baha'i
După 1989 şi-a intensificat prozelitismul la noi „noua religie", Baha'i. Întemeietorul şi marele profet al acesteia este Baha'u'llah, născut în Teheran, capitala Iranului. Acesta fusese profeţit de Bab, care ar fi fost un fel de premergător al lui Baha'u'llah. Noua religie este caracterizată de un puternic sincretism religios. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este socotit a fi doar un profet între ceilalţi. Marii profeţi şi întemeietori de religii sunt socotiţi de bahai ca mesageri ai aceluiaşi Dumnezeu, pentru diferite epoci istorice: „Din epocă în epocă, câte un mare Revelator al lui Dumnezeu - un Krishna, un Zoroastru, un Moise, un Iisus, un Mahomed - apare în Orient, ca un soare spiritual, pentru a lumina inimile întunecate ale oamenilor şi a le trezi sufletele adormite". Bahaii afirmă că adevărurile etice şi relaţiile sociale păstrate de la vechile religii sunt perimate azi, de aceea este nevoie de a asculta şi a face parte din noua religie. „Marele educator" s -a stins din viaţă în 1892, după o lungă perioadă de întemniţare, în urma unui atac de febră, încredinţându -l prin testament pe fiul său, Abdu'l Baha, ca reprezentant şi interpret al tuturor învăţăturilor şi scrierilor sale. „Noua religie", Bahai, are astăzi un virulent caracter prozelitist în întreaga lume. Yoga
Yoga nu este o simplă gimnastică nevinovată, cum vrea să se înţeleagă la prima vedere, ci o practică păgână, vrăjitorească, prin care se invocă în mod conştient sau inconştient forţe malefice (draci), prin acele mantre din limba sanscrită pe care mintea nu le înţelege (Mantra = vers vedic cu valoare magică, adică vrăjitoresc) şi prin poziţiile (asane) corporale adoptate. SCURTĂ
PRIVIRE
77
ISTORICĂ
Yoghinii cred în zei şi se închină lor (nu cred în Dumnezeul creştinilor). Pentru ei omul este o manifestare a unei zeităţi, nu o creaţie a lui Dumnezeu ca persoană. La ei noţiunile de bine şi de rău sunt relative şi iluzorii. Mai zic că destinul (karma) fiecăruia trebuie „ispăşit" într -un număr (ciclu) oarecare de vieţi. Apoi printr-o depersonalizare completă şi prin „meditaţie şi asceză" omul trebuie să -şi realizeze singur transcendenţa, ei afirmând că totul stă în puterea omului şi că resursele necesare se găsesc în sine. Tot sistemul yoga se bazează pe demonica idee a identităţii dintre om şi Dumnezeu (în sensul că sufletul şi Dumnezeu sunt de aceeaşi natură). La această falsă identitate trebuie să ajungă yoghinul - bolnav de mândrie -, în stările lui de aşa-zisă meditaţie spirituală. „Yoga creştină"
Yoga hindusă este cunoscută în Vest de mai multe decenii, ea dând naştere, mai ales în America, la nenumărate secte şi mai ales la nenumărate forme de terapii, care nu -şi afirmă nici un conţinut religios. Esenţială în Yoga nu este atât disciplina în sine, cât meditaţia la care trebuie să se ajungă. Trebuie însă să se ştie că şi cel care nu urmăreşte decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja către anumite atitudini spirituale şi experienţe demonice, de care nici măcar nu este conştient. Prin anii 50, un călugăr francez benedictin şi -a notat experienţele încercate, pe când se străduia să facă din Yoga o practică creştină 30. (De la Conciliul II Vatican au pătruns multe practici religioase orientale în mănăstirile catolice). Bineînţeles că această idee de «yoga creştină» este o idee păgână, căci scopul ascuns al acestei practici este de a folosi tehnica yoga sub numele de «meditaţie creştină», pentru a obţine efecte de relaxare, mulţumire şi pasivitate mintală, care să favorizeze receptarea fără impedimente a ideilor şi experienţelor cu finalitate demonică. Spre exemplu, potrivit practicantului aşa -zisei «yoga-creştine», exerciţiile produc un efect de un calm excepţional şi o 30
J.M. Dechanet, Christian Yoga,
Harper Row, New York, 1972, prima trad. engleză a apărut în 1960.
78 CĂLĂUZĂ
ÎN
CREDINŢA
ORTODOXĂ
stare euforică de sănătate, care îi îngăduie să facă mai mult bine, în planul fizic şi spiritual.
1
Înşelăciunea este aşa de mare, încât călugărul catolic ce practica yoga scria că: „Persoana relaxată este gata să vibreze la atingerea Duhului Sfânt şi să primească cu bucurie ceea ce Dumnezeu binevoieşte să o lase să simtă", crezând că această «cuprindere» este cea mai înaltă formă a contemplării creştine. Şi astfel credea că „în fiecare zi exerciţiile şi întreaga disciplină Yoga facilitează curgerea în mine a harului lui Hristos", totodată zicând că „foamea de Dumnezeu creşte în permanenţă, la fel şi setea de dreptate şi dorinţa arzătoare de a fi creştin în adevăratul sens al cuvântului". Oricine înţelege natura înşelăciunii diavoleşti sau a falsei experienţe duhovniceşti. Potrivit Sfântului Ignatie Briancianinov, există două forme principale de înşelăciune diavolească. Prima şi cea mai spectaculoasă dintre ele apare atunci când cineva se luptă să dobândească un înalt nivel spiritual şi să se învrednicească chiar de viziuni, fără să se fi curăţit de patimi, bazându -se exclusiv pe înţelepciunea sa. Unei aseme nea persoane diavolul îi dăruieşte «viziuni» pe măsură. Există însă şi o formă de înşelăciune diavolească mai obişnuită şi mai puţin spectaculoasă, care nu oferă victimelor ei viziuni extraordinare, ci doar exaltate „sentimente religioase". Aceasta se întâmplă, după cum scrie episcopul Ignatie, „atunci când inima doreşte şi se străduieşte să obţină bucuria cugetărilor sfinte şi dumnezeieşti, nefiind încă pregătită pentru ele". Cel care nu are o inimă înfrântă, cel care se bazează pe faptele sale şi pe vrednicia sa, cel care nu se ţine strâns de învăţătura Bisericii Ortodoxe, ci urmează unei alte «tradiţii», pe baza căreia îşi formează propria concepţie de viaţă, acela este stăpânit de înşelăciune diavolească. In descrierea acestei mostre de „Yoga creştină" se identifică tocmai trăsăturile persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rătăceşte, fie în direcţia religiilor păgâne, fie în cea a experienţelor «creştine» sectare. In amândouă aceste direcţii avem de -a face cu aceeaşi „deschidere" şi cu aceeaşi dorinţă de a fi „cuprins" sau „apucat" de un „duh"; aceeaşi căutare, nu de Dumnezeu, ci de „consolări spirituale", aceeaşi auto -intoxicare SCURTĂ
PRIVIRE
79
ISTORICĂ
care este luată drept „stare de graţie"; aceeaşi uşurinţă de necrezut cu care oricine devine deodată „contemplativ" şi , , m i s t i c " ; aceleaşi „revelaţii m i s t i c e " şi stări pseudo -spirituale. Orice persoană, cât de puţin avizată asupra trăirii duhovniceşti ortodoxe, vede că acest biet „yoghin creştin" este victima unor demoni mai mărunţi, care îi pândesc pe căutătorii de „experienţe spirituale". El a căzut pradă propriilor sale „închipuiri religioase" produse de o minte bolnavă şi de o inimă total nepregătită pentru purtarea unui război nevăzut contra înşelăciunilor diavoleşti. Nici o ramură din yoga nu are nimic comun cu practicile creştine, deşi se vehiculează o legătură între rugăciunea lui Iisus şi aşa-numita „yoga creştină", ci dimpotrivă, sunt împotriva creştinismului, împotriva poruncilor lui Dumnezeu; cum este şi ca zul practicii Tantra- Yoga (desfrâu în comun), care este practicată din nefericire şi în ţara noastră de un număr de tineri, sub conducerea „spirituală" - ca să nu zicem demonică - a lui Gregorian Bivolaru şi care practic a distrus mii de tineri naivi şi cr eduli. „Sunt unii oameni care numesc comuniune mistică plăcerea trupească săvârşită în comun... Părtaşii la des-frânare, fraţii destrăbălării, falsifică cuvintele lui Dumnezeu! ...Aceşti oameni, de trei ori ticăloşi, îmbracă în cuvinte sfinte comuniunea trupească şi afrodisiacă şi cred că ea îi urcă în Împărăţia lui Dumnezeu..." 31 . „Zen-ul creştin"
Mulţi creştini occidentali, având acelaşi sentiment de adâncă nemulţumire faţă de „creştinismul" occidental, în general, şi dorinţa de a -l îmbogăţi cu dimensiunea unei contemplaţii pierdute, au apelat la practica zen. Tehnica zen- ului japonez este foarte asemănătoare cu yoga indiană, din care de fapt şi derivă, deşi este cu mult mai simplă. Este vorba tot de o postură corporală (dar lipseşte varietatea posturilor fizice din yoga), de o tehnică a respiraţiei, de repetarea unei formule „sacre" după dorinţă, precum şi alte mici detalii caracteristice zen-ului. 31
Clement Alexandrinul, Stromate, Stromata a IlI-a, cap. IV.
CĂLĂUZĂ fN
CREDINŢA
ORTODOXĂ
Scopul este însă identic cu cel din yoga: Părăsirea gândirii raţionale şi atingerea unei stări de linişte şi de meditaţie calmă. Ei consideră că chiar şi cei începători în meditaţia zen au posibilitatea să atingă «senzaţii de comuniune» şi să aibă sentimentul unei prezenţe supranaturale, împreună cu savoarea unei „tăceri mistice"; la fel, susţin că prin zen, starea de contemplaţie, care le era rezervată doar câtorva „mistici" iniţiaţi, este lărgită,
2
astfel încât „cu toţii au viziuni şi ajung la «satori» (ilumin are)". Autorul cărţii „Christian Zen" (Zen creştin) 32, un preot catolic irlandez, vorbeşte de o înnoire a creştinismului, afirmând că aceste experienţe pot fi dobândite de oricine, fie el creştin sau necreştin. Şi cu adevărat, la o Convenţie pe temele meditaţiei Zen, care a avut loc lângă Kyoto, autorul spune că: „Lucrul surprinzător a fost absenţa desăvârşită a unei credinţe comune, care să -i unească pe cei prezenţi. Pe nimeni nu interesa câtuşi de puţin ce credea sau ce nu credea celălalt şi nimeni nu a pomenit nici măcar o singură dată numele lui Dumnezeu". Experienţele de „iluminare" avute de cei ce practică zen -ul sunt esenţial aceleaşi cu experienţele „cosmice" întâlnite în şamanism şi în multe alte religii păgâne. Autorul cărţii citate chiar a fost surprins să constate că experienţele Zen sunt foarte asemănătoare cu cele penticostale, ceea ce l -a determinat să primească „Botezul Duhului" la una din „întâlnirile harisma -tice". Apoi recomandă penticostalilor, pentru a -şi „elibera potenţialul uman de iluminare psihică", să practice meditaţia zazen. Motivele pentru care Ortodoxia respinge aceste practici sunt aceleaşi ca şi în cazul yogăi aşa -zis creştine. Deosebirea între „Zen -ul creştin" şi „Yoga creştină" este că primul este mai popular şi nu atât de ezoteric ca cea de- a doua. Persoanele capabile să afirme că experienţele agnostic - păgâne, de tip zen, pot constitui „baza unei reînnoiri mistice creştine", sunt cu totul străine de adevărata şi marea tradiţie patristică ortodoxă, care presupune o credinţă arzătoare, convingeri adevărate şi luptă intensă ascetică. 32
I{
URT
William Johnston, Christian Zen, Harper Row, New York, 1971.
81
Ă PRIVIRE ISTORICĂ
Toate acestea se întâmplă pentru că trăim vremuri când proorocul mincinos se află şi în persoana câte unui ins, poate bine intenţionat, dar ignorant, care, cu convingerea că luptă pentru fericirea aproapelui, nu face altceva decât să-l împingă la dezastru psihic şi spiritual. Meditaţia transcendentală
Tehnica de meditaţie orientală cunoscută sub numele de „Meditaţie Transcendentală" 33 (pe scurt MT) a fost adusă în America de un yoghin indian, pe nume Maharishi Mahesh Yogi, începând să capete un puternic avânt mai ales după 1961. Amintim că şi grupul de muzică „Beatles" a practicat MT, sporindu-i astfel mult publicitatea.
In 1975 mişcarea a atins apogeul în America, cu aproape 10.000 de cursanţi în fiecare lună şi cu peste 600.000 de simpatizanţi. In toţi aceşti ani ea s -a folosit intens în cadrul armatei, în învăţământul de stat, î n închisori, spitale, anumite grupuri religioase, şi chiar în interiorul unor parohii ale Arhiepiscopiei greceşti din America, fiind considerată o formă neutră de „terapie mintală", compatibilă cu orice practică sau credinţă religioasă. Cursurile MT sunt numite „cursuri despre cum să fii fericit fără să încerci cu adevărat". Maharishi însuşi le numeşte tehnici care sunt foarte uşoare, fiind aspru criticat de alţi yoghini hinduşi pe motivul că vulgarizează vechea tradiţie indiană Yoga şi că pune la îndemâna maselor, pentru bani, practici ezoterice milenare. In scopurile, premisele şi rezultatele sale, MT nu diferă semnificativ de „Yoga creştină" sau de „Zen -ul creştin", ci diferă doar printr -o simplificare extremă a tehnicilor şi a întregii sale filosofii, prin uşurinţa cu care se ajunge la rezultatele dorite.
Propovăduitorii acestei practici zic că „MT nu necesită nici un fel de convingeri, capacitate de înţelegere sau coduri morale şi nici măcar să fii de acord cu filosofia sau ideile sale", şi că „ea este pur şi simplu o tehnică, care se bazează pe tendinţa naturală a minţii de a căuta fericirea şi plăcerea... In 33
J Robbins şi D. Fisher, Calm fără pastile - meditaţia transcendentală de la A la Z , Peter H. Wyden, Inc.; New Yo rk, 1972.
82 CĂLĂUZĂ
ÎN
CREDINŢA
ORTODOXĂ
timpul meditaţiei transcendentale mintea cursantului trebuie să urmărească exact lucrul care i se pare mai firesc şi mai plăcut în acel moment". Totodată ei pun accent pe faptul că este esenţial ca la început persoana să nu-şi folosească deloc capacitatea de gândire intelectuală. Tehnica concepută de Maharishi este aceeaşi în toate centrele MT din lume: După două cursuri
3
introductive, persoana plăteşte taxa şi apoi merge la „iniţiere". în „camera de iniţiere", după ceremonie (care este în limba hindusă), i se cere să se închine de mai multe ori portretului guru -lui lui Maharishi. Traducerea ceremoniei nu este niciodată dezvăluită celor ce se iniţiază; ea este cunoscută doar de învăţători şi de cei care sunt ei înşişi iniţiatori. Ac eastă ceremonie nu este nimic altceva decât tradiţionalul ritual hindus de închinare la zei (puja), în care se includ guru- ul zeificat al lui Maharishi şi întregul şir de „maeştri" prin care el însuşi şi -a primit iniţierea. Şi iată cum este introdus agnosticul modern, de cele mâi multe ori pe nesimţite, în sfera practicilor hinduiste; el este condus spre a executa un gest la care strămoşii săi creştini nu ar fi consimţit niciodată, preferând să fie mai curând ucişi în cele mai sângeroase torturi. Acest gest se numeşte închinare la idoli, în plan spiritual, explicaţia succesului spectaculos al meditaţiei transcendentale constă în „simpla" comitere a acestui păcat capital şi nu neapărat în respectarea tehnicii psihice în sine. Odată iniţiat, practicantul MT meditează zilnic un anumit timp, lăsându -şi mintea să se desfăşoare liber şi repetând „mantra" cât mai des consideră el necesar; experienţele care apar fiind supuse frecvent controlului maestrului.
Hinduşii având pretenţia că MT nu înlocuieşte alte religii, ci „le întăreşte" pe cele care există deja, indiferent de credinţa practicanţilor, mulţi pseudo -creştini s-au lăsat înşelaţi de această practică demonică, gândind că MT le adânceşte propria religie şi o îmbunătăţeşte cu noi înţelesuri. MT este o fază a int eresului pentru ocultism din socie tatea umană în a doua parte a secolului XX. Iar rezultatele acestui interes sunt şi ele grăitoare. Deşi în reclamele şi publicaţiile lor se arată mereu instructori şi practicanţi zâmbind cu gura până la urechi ş i plesnind de sănătate, s-au dat SCURTĂ
PRIVIRE
83
ISTORICĂ
publicităţii nenumărate cazuri de instructori şi discipoli MT, care au fost loviţi de maladiile obişnuite ale celor care se ocupă cu practici oculte: boli mintale şi nervoase, sinucideri, tentative de crimă, posedări de natură demonică. In 1978, Curtea Federală a Statelor Unite a luat până la urmă hotărârea că MT este într -adevăr de natură religioasă şi deci predarea ei în şcoli este interzisă 34. Această decizie va limita fără îndoială şi mai mult influenţa MT în care mulţi vor continua poate să vadă o formă de meditaţie compatibilă cu creştinismul; atitudine care, din păcate, există şi constituie şi ea un trist semn al vremilor. „Noua spiritualitate" faţă în faţă cu Creştinismul Prezenţa cultelor orientale s -ar putea exemplifica la
nesfârşit; în fiecare an apar culte noi sau variante noi ale altora vechi. Insă ce se remarcă în plus este că, pe lângă cultele specific religioase, se manifestă prezenţa din ce în ce mai intensă, î n ultimele decenii mai ales, a aşa-numitelor culte de conştiinţă (culte care se pretind nereligioase). Aceste grupuri de „terapie mintală" includ organizaţii, precum „Erhard Seminars Training", „Rolfing", „Silva Mind Control" (Controlul mintal Silva), „Lifespring" (Izvorul Vieţii) şi încă multe alte forme de „seminarii" (întâlniri) şi „bio -feedback" (biorăspuns), care oferă o „descătuşare a tensiunilor" şi o „captare a potenţialelor ascunse" ale omului, exprimate într -un jargon „ştiinţific" de secol XX, mai mult sau mai puţin plauzibil. De asemenea, se menţionează şi alte mişcări de „conştiinţă", care sunt mai puţin la modă astăzi, de la „Ştiinţa creştină" şi „Ştiinţa mintală" până la „Scientologie" 35 . 34 35
Vezi MT in court „MT în faţa instanţei". Tot aici mai amintim şi alte terapii şi mişcări paranormale, de care
bunii creştini trebuie să se ferească: radiestezia, bioenergia, medicina holistă cu toate ramurile ei (homeopatia, acupunctura, reflexologia - c are folosesc
„energii vindecătoare" pentru a „reface armonia forţelor vitale în fiecare celulă umană", pentru a „echilibra energetic organismul", a intra în „armonie cu energiile cosmice" şi a „regenera armonia în organismul
suferind" -, antroposofia, remediile florale, diagnosticul bolilor cu a jutorul pend ulului, a chiromanţiei, a energiilor spirituale, cristaloterapia,
cromoterapia ş a . ) , şi toate terapiile care au ca scop folosirea „energiilor şi puterilor cosmice" pentru realizarea „armoniei" dintre Dumnezeu şi om, sau „refacerea echilibrului energetic" al omului, hipnoza, terapia regresivă, 84
CĂLĂUZĂ
IN
CREDINŢA
ORTODOXĂ
SCURTĂ PRIVIRE ISTORICĂ 85
Toate aceste mişcări sunt incompatibile cu Creştinismul. Creştinii ortodocşi nu trebuie să aibă absolut nimic de-a face cu ele.
4
Şi iată de ce suntem atât de categorici: 1. Aceste mişcări nu au nici o fundamentare în tradiţia şi practica creştină, ci sunt pur şi simplu fructul religiilor păgâne orientale sau al practicilor spiritiste moderne, mai mult sau mai puţin diluate, şi prezent ate adesea ca fiind „lipsite de conţinut religios". Nu numai că învăţătura lor este greşită şi în totală discordanţă cu doctrina creştină despre viaţa duhovnicească, dar, prin experienţele lor religios - păgâne şi prin experimentele lor psihiste, ele pun în pericol sănătatea mintală a celor care le devin victime, ducând la dezastru psihic şi la pierderea sufletului pentru totdeauna, ştiind că fără Hristos şi fără Biserică nu este mântuire. Mai precis, experienţele de „tăcere spirituală" pe care le oferă diferitele tipuri de meditaţie, fie cele aşa 2. zis lipsite de conţinut religios (precum meditaţia transcendentală, unele forme de Yoga şi Zen şi cultele seculariste), fie cele cu conţinut religios păgân (precum Hare Krishna, „Divine Light Mission", „Organizaţi a celor 3H" etc), conduc în întregime într -o zonă spirituală „cosmică" unde partea cea mai profundă a persona
lităţii umane intră în contact cu fiinţe spirituale reale. Aceste fiinţe, pentru omul aflat în starea de după căderea 36 din rai, nu sunt altceva de cât demonii sau spiritele căzute, care se află în cea mai mare apropiere faţă de om . 3. Partea cea mai periculoasă a acestor „iniţieri" constă în aceea că ele scapă controlului conştient al voinţei omului; astfel, odată „iniţiat" în aceste „culte de conştiinţă", este adesea cu neputinţă să te mai opui participării la experienţe psihice nedorite. Rezultă că „noua conştiinţă religioasă" este un duşman al Creştinismului cu mult mai puternic şi mai periculos decât au dianetica, urinoterapia, ufologia, pa rapsihologia, toate terapiile de prove nienţă
păgan -orientală, folosirea zodiacului, a astrologiei, a ocultismului credinţa in reincarnare, destin ş.a. 36 Vezi Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre înşelare şi Experienţe Ascetice.
din trecut. Deoarece atunci când se pune accentul pe experienţă în detrimentul doctrinei, atunci însăşi învăţătura după care putem distinge şi identifica binele de rău, cade sau devine inoperantă, iar duhurile necurate au cale liberă de atac, datorită pasivităţii şi „deschiderii" pe care le exaltă toate aceste noi fost vechile erezii
culte; ele nu fac altceva decât să transforme persoana umană în unealtă pasivă a manifestărilor demonice. Faptul acesta este demonstrat de numeroasele studii care s- au făcut asupra acestor „culte de conştiinţă". Ele dau în vileag evoluţia progresivă a acestor experienţe, care la început sunt „bune" sau „neutre", pentru a deveni î n final ciudate, terifiante şi î n ultimă instanţă indubitabil demonice.
Chiar latura strict fizică a unor discipline psihice, precum Yoga, este periculoasă pentru că aceasta derivă din ea şi predispune la atitudini şi experimente psihice şi demonice care sunt de fapt scopul iniţial şi permanent al practicii Yoga. Puterea de se ducţie
a „noii conştiinţe religioase" este atât de mare încât ea se poate înstăpâni chiar şi asupra acelora care afirmă cu tărie că sunt creştini. Nu este vorba aici doar despre cei care se complac în sincretismele sau combinaţiile artificiale dintre creştinism şi cultele orientale la care ne -am referit mai sus, ci, mai grav, este vorba şi despre cei care se consideră pe ei înşişi nişte creştini înflăcăraţi. Profunda ignorare a autenticei trăiri creştine din zilele noastre creează condiţiile proliferării unei false spiritualităţi creştine, a cărei natură este strâns înrudită cu „noua conştiinţă religioasă". Părinţii contemporani ai Bisericii Ortodoxe au stabilit ca: Cei ce practică yoga, zen, bioenergie, radiestezie sau altceva asemănător acestora (care acce ptă reîncarnarea, destinul sau predestinaţia), să se supună canoanelor pentru vrăjitori, până la îndreptare.
* * * Pe lângă aceste erezii, secte şi mişcări paracreştine şi parareligioase prezentate mai sus - noi rezumândune doar la prezentarea sumară a celor mai mari şi mai cunoscute -, mai sunt şi altele, destul de numeroase, care au apărut şi în ţara noastră, în special după anul 1989, toate având scopul de a 86 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ SCURTĂ PRIVIRE ISTORICĂ 87
amăgi pe credincioş ii Bisericii: Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi... Căci se vor r idica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi (Matei 24, 5, 24).
I.
CAPITOLUL 6 ECUMENISMUL 5
37
Mişcarea ecumenică, care din 1948 a primit denumirea de Consiliul Ecumenic al Bisericilor CEB (sau Consiliul Mondial al Bisericilor CMB), este de origine engleză şi americană 38 , şi îşi are rădăcinile în lumea anglicană şi protestantă din a doua jumătate a secolul al XIX -lea. Ea a fost precedată de un număr de organizaţii anglicane şi protestante, care militau pentru apropierea şi colaborarea Bisericilor, îndeosebi pentru înlăturarea războaielor dintre popoare. Au fost mai multe adunări generale ale CEB, unde s -au pus în discuţie multe subiecte. S -a arătat şi că CEB nu este şi nu va trebui niciodată să devină o supra -Biserică, adică nu este Una Sfântă, despre care vorbesc mărturisirile de credinţă, ci are doar menirea să «ajute» „Bisericile" spre a -şi găsi unitatea în Hristos. Totodată s- a specificat că hotărârile luate, fie de adunarea generală, fie de alte organisme ale consi liului, nu aduc nici o atingere libertăţii Bisericilor membre, care erau libere să le accepte sau să le respingă. 37
Acest capitol s-a
întocmit folosindu-se următoarele surse: John
Meyendorff, Biserica Ortodoxă ieri şi azi,
Bucureşti, 1996, p. 187; I.B.U.
vol. II, Bucureşti, 1993. Biserica Catolică nu este membru a l CEB, întrucât cercurile Vaticanului, în frunte cu papa, înţeleg unirea catolicilor cu alţi creştini numai ca o subordonare a acestora autorităţii supreme a pontifului roman; aceasta o arată lămurit Decretum de Oecumenismo (Decretul despre Ecumenism) şi Decretum de Eclesiis Orientalibus Catholicis (Decretul 38
despre Bisericile orientale catolice) - e ste vorba de Bisericile unite c u Roma -, ambele promulgate la 21 octombrie 1964, în care uniatismul este dat ca model pentru situaţia pe care ar avea -o Bisericile Ortodoxe în eventuala lor
«unire ecumenică» cu Biserica Catolică.
Insă cu toate acestea, delegaţii Bisericii Ortodoxe au avut mult de luptat împotriva pretenţiilor protestanţilor de a transforma CEB într -o suprastructură eclezial -universală sau într -un sinod al tuturor Bisericilor şi denominaţiunilor creştine. Doctrina oficială a organizaţiei afirmă că „CEB reprezintă o asociaţie frăţească de Biserici, care mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, după Scriptură, şi se străduiesc să răspundă împreună la chemarea lor comună pentru slava singurului Dumnezeu - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh". După zeci de ani de consfătuiri, discuţii, întruniri şi congrese, se constată că ele sunt departe de a fi realizat unitatea de credinţă în Iisus Hristos, pentru ca toţi creştinii din lume să mărturisească cu o inimă şi într -un glas: „Cred întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică". In afară de Consiliul Ecumenic, mai sunt şi alte organizaţii mondiale care sub masca ecumenismului încearcă să reunească toate confesiunile creştine şi necreştine într -o supraconfesiune lipsită de har - şi deci lipsită de mântuire - şi având ca aspiraţie numai scopuri sociale. „Din punct de vedere ortodox, ecumenismul creştin nu poate să fie deci o căutare a unităţii cu orice preţ pe baza unui minim numitor comun; ceea ce- i va uni pe creştini este plenitudinea adevărului, căci Hristos este plenitudinea şi niciodată El nu -şi va abandona Biserica*. Prezenţa ortodocşilor în sânul mişcării ecumenice este expresia unui imperativ de iubire frăţească faţă de toţi cei ce se reclamă ai lui Hristos, dar această iubire, venită de la Dumnezeu, nu poate să fie o iubire fără adevăr" 39 . „Se cere de asemenea membrilor Bisericii Ortodoxe, să fie cu mare grijă ca nu cumva să renunţe la ceva din tradiţia * C ât despre cei ce au schimbat sau schimbă cele primite de la Sfinţii Părinţi - într - o măsură cât de mică -, iată ce scrie Sf. Ignatie Teoforul în Epistola către Policarp, episcopul Smirnei: „Tot cel ce vorbeşte împotriva celor statornicite, chiar dacă este vrednic de credinţă, chiar de posteşte, chiar de trăieşte feciorelnic, chiar de face minuni, chiar dacă are darul proorociei, să ţi se arate ţie ca un lup îmbrăcat în piele de oaie, lucrând stricăciunea oilor". 39 John Meyendorff, Biserica Ortodoxă ieri şi azi, Bucureşti, 1996, p. 187.
I I. D E S P R E
BIOENERGIE ŞI RADIES TEZIE DE PR. IOAN
6
DESPRE
BIOENERGIE SI RADIESTEZIE
Articol de cunoscutul Preot loan De la Craiova
6:1. "Veniţi să ne întoarcem către Domnul, căci numai El, după ce ne-a rănit, ne tămăduieşte, iar după ce ne-a bătut, ne leagă rănile noastre.
(Motto: Osea
A se vedea că la familia de vrăjitori (bioenergeticieni cum se autonumesc ei) în faţă un drac le ţine obiecte pe trup iar în spate au o Sfântă Icoană
Pentru o cât mai mare amăgire puteţi observa chiar şi o icoană î n spatele dum nealor.
Iubiţi credincioşi, Diavolul, în dorinţa-i nemărginită de a-i amăgi pe toţi oamenii, îşi întinde mereu răutăţile sub masca binelui, încercând prin aceasta să -i abată de la calea Adevărului şi a Vieţii, pe căile minciunii şi ale pierzării. Ori, ce ne -a spus însuşi Mântuitorul: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (loan 14,6). Calea este BISERICA, adevărul este ORTODOXIA şi viaţa este RAIUL. Bolile pe care le au oamenii î n aceste timpuri moderne nu ar mai fi cauzate de p ăcatele lor sau ale î naintaş ilor (cum î nvaţă Sf. Biseric ă), care cu ochiul liber se vede c ă s-au î nmulţit peste măsură, ci că ar fi doar ni ş te dezechilibre ale energiilor care ne alc ătuiesc, iar reechilibrarea energiilor o pot face cei î nzestraţi cu "har vindec ător".
Î n cartea intitulată "Icoane f ăc ătoare de minuni şi vindecători din România" (apărut ă la Total Press î n 1977 şi care este o veritabil ă capcană pentru creştinul ortodox) autorii recunosc c ă, deş i unii paranormali afirmă că 7
"nu-şi transformă î n afacere harul d ăruit de Divinitate (pag. 114) (Care har? Când Ie-a dăruit Divinitatea acest har ???), de şi alţii tratează indiferent de plată (pag. 144), iar alţii afirmă că "pentru şomeri, handicapaţi, pensionari, studenţi şi elevi practic ă o reducere de 20% (pag. 142), exist ă totuşi şi vindecători "NEAVENIŢI Şl IMPOSTORI", avizi de bani, c ărora "Cerul le ia p ână la urmă harul" (pag. 5). Mii de oameni m ărturisesc faptul că unii din aceşti vindecători iau î nş elat şi nu doar de î ncredere, ci î ncă ş i de mulţi bani. Harul lui Dumnezeu cel tă măduitor şi sfinţitor nu vine prin vr ă jitorie sau prin oamenii care au regretabile r ătăciri dogmatice şi morale (chiar dac ă ei se pretind ortodoc şi, chiar dacă au Biblia şi Crucea pe mas ă, icoane pe pereţi, chiar dac ă spun "Tatăl nostru" ş i alte rug ăciuni la î nceputul şedinţ ei terapeutice sau de vr ă jitorie), ci harul vine prin oamenii sfinţiţi de Dumnezeu (episcopi, preo ţi şi diaconi). De aceea, orice terapie sufleteasc ă din afara rânduielii Bisericii este str ăină de Dumnezeu. La unison, Sfin ţii Părinţi ai Bisericii au respins orice analogie, orice amestec şi orice adăugare din păgânism (vră jitori, parapsihologie, bioenergie...) la î nvăţătura şi cultul Ortodoxiei. Azi sunt promovate printre metodele de medicină complementar ă şi urinoterapia, cristaloterapia, lucruri clar degradante pentru orice om ra ţional. De ce caut ă oamenii semne, minuni şi vindecări paranormale? Pentru c ă unii oameni s-au î nstră inat de Dumnezeu, nu mai păzesc poruncile Lui, au pierdut simţul, valoarea iubirii de Dumnezeu şi de oameni pe care le desconsider ă. î n detrimentul acceptării unor experienţ e noi, senzaţ ionale, care exalt ă mândria, egoismul şi idolatria omului. Când omul nu mai are fric ă de Dumnezeu, atunci caut ă alte căi de "spiritualitate" care de fapt sunt metode de fugă de la faţa lui Dumnezeu.
Î n speranţa c ă ne vor fi de folos pe viitor, pentru a ne feri pe noi î nş ine ş i cu atât mai mult pe cei care gre ş esc din ne ştiinţă, enumeră m câteva din formele moderne de î n şelare satanic ă ce ne amenin ţă: divinaţia, meditaţia creştină, teosofia (iată cum este luat numele lui Dumnezeu î n deşert), antropozofia, magia (albă sau neagră ), vră jitoria, bioenergia, radiestezia, parapsihologia, astrologia (horoscopul), yoga, ocultismul, spiritismul, ghicitul ( î n palm ă, cafea, bobi, c ărţi, stele...), geomanţia, necromanţia, hipnoza, autoscopia, visele şi vedeniile î n transă, vederea viitorului ( î n s ănătate, î n familie, î n afaceri chiar), telepatia, telerinezia, dezlegarea de deochi, vr ă ji, blesteme, comunicarea cu fiinţe din Shambala sau din alte lumi astrale, dialogul cu extratereștri... Pentru răul din viaţa unui om aceşti ocultişti stabilesc un diagnostic pe care-l pun aproape total pe seama farmecelor, şi nu a păcatelor proprii pentru care mustră Dumnezeu ca omul s ă revină prin pocăinţă la calea drept ăţii. Mulţi ocultişti îş i oferă serviciile zilnic, î ns ă printre ei mai este c âte unul "foarte credincios", care nu ghice şte niciodată î n zilele de post şi de sărbători religioase (pag. 149). Deci se vede clar cu ce viclenie îş i afiş ează "credinţa", păcălindu-i pe cei neinstruiţi, ş i î nlocuindu-le ideea diabolică că ghicitoria ar fi de la Dumnezeu. Unii au şi icoane, alţii candele, aprind lum ânări şi t ămâ ie. Ce să mai vorbim, î nş elătorie "curat ă " ! Noi î nsă, s ă nu uităm că diavolul I-a ispitit pe Mântuitorul Hristos zicându-i: "Acestea toate ( î mpărăţiile lumii şi slava lor) ţi le voi da Ţie, dac ă vei cădea î naintea mea şi te vei î nchina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, c ăci scris este: "Domnului Dumnezeului t ău să te î nchini şi Lui singur să-i sluje şti" (Matei 4,9-10). Cu aceleaşi ispite diavolul vrea să fure ochii şi minţile oamenilor de astăzi, prin tot felul de vicle şuguri satanice, deviindu-i atenţia de la comoara infinită a sufletului spre trup ş i spre lumea exterioar ă pă mântească. Foarte mulţi vindecători au primit investirea cu aceste puteri de vindecare (Aten ţie!) î n 8
vis sau î n transă, prin glasuri sau prin ar ătări de " î ngeri", de păsări, de lumini colorate, de flăcări etc. Ori noi ştim din Biblie că: " î nsuşi satana se preface î n î nger de lumin ă" (II Cor. 11,15). Aceşti vindecători ascultă numai ce le zice "duhul" prin vedenie, manifest ând neascultare şi ostilitate (chiar declarată) faţă de ierarhia sacramental ă a Bisericii (episcopi, preo ţi, diaconi). Când cei 10 leproş i au venit la Iisus zic ând "Iisuse fie-ţi mil ă de noi", El Ie-a spus: "Duce ţi-vă şi vă arătaţi preoţilor" (Luca 17,14). Ocult î nseamnă - misterios, tainic, secret, iar oculti ştii sunt acei oameni care pretind că dau celor iniţiaţi puteri neobişnuite de a p ătrunde şi a interpreta sensurile ascunse ale fenomenelor, ca: astrologia, magia, necroman ţia, alchimia, spiritismul... Şi acum să intrăm î n miezul problemei: BIOENERGIA SAU BIOTERAPIA este inclusă î n categoria manifest ărilor paranormale şi SE PRACTICĂ PRIN INTERMEDIUL RADIESTEZIEI. M-am hotărât să scriu despre bioenergie
şi radiestezie fiindcă foarte mulţi oameni (unii chiar sunt credincioşi, mergând frecvent la Sf. Liturghie) sunt amăgiţi. Şi iată un exemplu cât se poate de lă muritor: Am văzut, nu demult, o doamnă care absolvise cursurile de radiestezie şi s-a oferit să consulte câteva prietene pentru a- şi testa cunoştinţele dobâ ndite. Avea î n mân ă o s ârmă de cupru î ndoită î n forma libere V, pe care o ţinea cu vârful către pacient. Acest instrument se numeşte ANS Ă sau BAGHETĂ DIVINATORIE. A î nceput să plimbe ansa pe lângă corpul pacientului, după nişte meridiane verticale ş i Ans ă sau baghet ă orizontale. Acolo unde v ârful ansei se î nclina î ntr-o parte, spunea că a detectat un semnal de boală pe care î l divinatorie. numea ABEP, adică Anomalie Bio-energetic ă Patogenă. Ştiind că organele corpului nostru emit biocurenţi electrici, care circul ă pe trasee neuronale, mi s-a p ărut logic ca acul s ă indice o variaţie de curent, acolo unde exist ă o perturbaţie clinică. Dar, surpriza a fost c ând a ajuns î n dreptul ficatului. Pentru că nu era sigură dacă semnalul provenea de la ficat sau de la fiere, A Î NCEPUT SĂ VORBEASCĂ CU ACUL, Î NTREB ÂNDU-L: "- Este ficatul?" Acul s-a î ndreptat spre st ânga. "- Este fierea?" Acul s-a î nclinat spre dreapta, a şa că ea a spus hot ărâtă: "Este de la fiere!". Imediat i-am spus: "- Dar ceea ce face ţi dumneavoastră este spiritism!". Foarte supărată, a răspuns imediat: "Nu-i adevărat, EU MĂ ROG Î NTOTDEAUNA Î NAINTE CA DOMNUL DUMNEZEU S Ă-MI DEA LUMINA ALB ĂARGINTIE DE LA TRONUL SĂU." Bioenergeticienii susţin că au acces la banca de date a lui Dumnezeu din Univers, prin intermediul radiesteziei. HITLER avea î n permanenţă un serviciu radiestezic î n armată, iar STALIN se folosea de Meister, specialist î n radiestezie. Aveau şi ei acces la banca divin ă de date?
9
( CE ESTE RADIESTEZIA ?) Teoria radiativă susţine că orice informaţie existentă î n univers emite un semnal specific, care poate fi recep ţionat cu ajutorul extrasensibilit ăţii. Radiestezia "a prins" î n mediul tehnic al inginerilor, iar yoga î n cel medical, datorit ă faptului că radiesteziştii î l consideră pe Dumnezeu un câmp de energie (?); iar yoga î l aşează pe om cu puterile sale dar neştiute drept Dumnezeu. Desigur limbajul, comportamentul ş i "rugăciunea" sunt adecvate cu r ătăcirea: la radiestezie - limbaj tehnic, câmp energetic, intensitate, amplificare, orientare, captare, iradiere...; la yoga - concentrare, denumirea organelor interne, meditaţie profundă... Doamna bioenergetician ă după ce a localizat organul bolnav a î nceput să aplice tratamentul bioenergetic, care consta din mi şcări de rotaţie ale palmelor deasupra organului bolnav î n sens invers acelor de ceasornic. î n acest timp, vizualiza mental cum locul se umple de lumin ă. AICI ESTE CHEIA PROBLEMEI!!! ACEIAŞI MIŞCARE ESTE FOLOSIT Ă Şl DE GHICITOARE CÂND Î NVÂRTE CEAŞCA CU ZAŢ DE CAFEA. Vladimir Gheorghiu, î n cartea sa intitulat ă "Hipnoza" recunoaşte c ă aceste pase magnetice au fost introduse î n terapia bioenergetic ă de către medicul vienez Franz Mesmer care a tr ăit î ntre anii 1737-1815. Mesmer preluase practicile vră jitorilor, care erau utilizate î n templele Greciei antice ale egiptenilor şi perşilor, lată cum un procedeu păgân, folosit de vră jitori, este introdus printre creştini, purtând masca credinţei şi a beneficit ăţii. Tot Meser a introdus şi hipnoza î n tratamentul bolilor nervoase, prelu ând-o de la budişti. Stările de tip hipnotic sunt folosite de asemenea î n meditaţia yoghină. Chiar şi scriitoarea american ă Elene White (a adventiştilor) î ncă din 1845 a etichetat "mesmerismul" şi pasele magnetice drept SPIRITISM. (EFECTELE NOCIVE ALE BIOENERGIEI )
Am auzit despre o bioterapeut ă care a murit de cancer. Şi atunci fireşte c ă iam î ntrebat pe "iniţiaţi", de ce nu a putut fi vindecat ă prin bioenergie, iar răspunsul a fost că şi-a pierdut credinţa î n faţa bolii. Deci... mortul este de vin ă ! Am î ntrebat instructorii de la cursurile de radiestezie despre un caz care se agravase î n urma şedinţei de bioenergie, şi explicaţia a fost extrem de şubredă: "Noi nu ştim ce face pacientul dup ă ce pleac ă de la noi, cu ce se ocup ă, astfel că se î ncarcă cu energie malefic ă. Aşa că noi nu garantăm nici pentru două ore după ce î l tratăm !". Şi atunci î mi pun î ntrebarea: Sunt autentice aceste vindec ări, sau este doar autosugestie? Am mai cunoscut cazul unui pacient care urma s ă facă dializă, dar a preferat bioenergia. După şedinţă s-a simţit atât de bine c ă a renunţat la dializă. Peste câteva zile a murit. O domnişoară creştin-ortodox ă s-a căsătorit cu băiatul unui bioenergitician. Când a vrut să se multe la el acas ă, aşa cum Ie-a fost î nţelegerea de la î nceput, i-au interzis să-şi aducă icoanele. Apoi c â nd Ie-a spus
10
şi soţului şi socrilor c ă vrea s ă ţină post, aceştia i-au spus: " î n casa noastr ă nu se ţine post!" Desigur c ă fiind foarte credincioas ă, şi urmându-şi credinţa, au î nceput î ntre ei discuţii, certuri, care au dus î n cele din urmă la desp ărţire, la numai câteva săptă mâni de la cununia religioas ă. B ărbatul a dat divor ţ de soţie. Dânsa a venit la mine pl â ngând şi mi-a povestit toate acestea, l-am spus: Nu fi ţi supărată, el a dat divorţul, este păcatul lui, nu dumneata l-ai î mpins la adulter". Şi atunci mi-a spus printre suspine: "Părinte iată ce mi-a zis socrul meu": "DIAVOLUL MEU ESTE MAI PUTERNIC CA DUMNEZEUL VOSTRU !" Ca preot, sunt convins că s-a cutremurat cerul ş i pă mântul când a rostit el aceast ă hulă si blasfemie! ( TEHNICA SP ĂL ĂRII CREIERULUI ) Prima fază de lucru î n tehnica bioterapeuţilorse numeşte "starea ready", similară cu starea "alfa" din yoga. î n aceast ă etapă i se cere pacientului s ă renunţ e la orice preocupare ra ţională, să elimine total raţiunea, pentru a intra î n contact cu incon ştientul. "Nu te mai gândi, lasă-te dus, golit de g ânduri", adică spălarea creierului şi aruncarea î n haosul duhurilor î ntunericului. Când se stabileşte diagnosticul de c ătre bioenergetician se consider ă că păcatele comise î n vieţile anterioare sunt cauza bolilor pe care le isp ăşeşti î n viaţa actuală. Se ajunge astfel la "re î ncarnare" concept de origine p ăgân ă (a se citi cateheza: "Cuvânt către creştinii ortodocş i despre Yoga ş i Re î ncarnare" - preot loan). Investigarea vieţilor anterioare se face prin regresie hipnotic ă, lată un caz de hipnoză care ne va clarifica acest lucru: Renumita violonistă Vanessa Mae, care la 5 ani c ânta la vioar ă, la 8 ani susţinea primul concert, la 9 ani compunea, iar la 12 ani era cea mai t ân ăr ă violonistă din orchestra simfonică din Londra, când a î mplinit 16 ani, părinţii sau hotărât s ă o supună hipnozei ca să afle de ce era un copil minune. C â nd s-a trezit din hipnoză s-a simţit foarte rău, şi de atunci a î nceput să sufere de bolile marelui violonist italian Paganini: ficat, splin ă, stomac etc. A avut de ce s ă le mulţumeasc ă atât p ărinţilor cât şi psihoterapeutului! Un alt caz este cel al unui englez î n vârst ă de 26 de ani, care nu şi-a mai putut reveni din regresia hipnotic ă, rămânând la stadiul comportamental al unui copil de 8 ani. A suferit deci, î n acelaş i timp, nu numai o regresie hipnotică, ci ş i una psihică. Au fost cazuri c â nd oamenii, î n dorinţa de a se aventura î n magia paranormalului, au î ncercat să se dedubleze ş i s ă căl ătorească î n spaţiul astral. Dintre aceştia unii au murit iar al ţ ii au î nnebunit. î n acest sens, un exemplu concret de astfel de î nş elare demonic ă este cel al tinerei Liliana B. din Craiova, care practica cursurile de radiestezie şi pe cele de spiritism. După un timp a ajuns î ntr-o stare foarte grav ă, î ncât mărturisea unei prietene c ă aude voci î n urechi, chemări, care o tulbur ă groaznic. Greşeala ei a fost c ă nu şi-a căutat vindecarea prin Sf ânta Biserică Ortodox ă cu: rugăciuni, post, spovedanie, Sf ântul Maslu, î mpă rtăşanie, ci a continuat î n rătăcirea ei. î n cele din urmă a fost internată la spitalul din Poiana Mare î n stare de nebunie, unde a şi murit. Esenţ ial este să nu confundă m "lupul" cu "păstorul". "Lupul" este radiestezistul, bioenergeticianul care se adreseaz ă cursanţilor săi cu "Stimate suflete re î ncarnat", iar păstorul este preotul Bisericii care se adreseaz ă creştinilor cu cuvintele: "Iubiţi credincioşi".
11
"Se vor scula hristo şi mincino şi şi prooroci mincino şi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca s ă amăgească, de va fi cu putin ţă, şi pe cei ale şi, lat ă, v-am spus-o dinainte!" (Matei 24,24-25). "Dac ă cineva vine la voi şi nu aduce î nvăţătura aceasta, să nu-l primi ţi î n cas ă şi s ă nu-i zice ţi: Bun venit! C ăci cel ce-i zice: Bun venit! se face p ărtaş la faptele lui cele rele". (II loan 10,11). AMIN ! Bibliografie: www. spiritus.go.ro
12
