Pr Ioan Horia Ranga Pilde Crestine

8

Pilde creştin-ortodoxe

Sfatul avvei Aminna A întrebat odată ucenicul pe avva Aminna: - Avva, dă-mi sfat pentru mântuire. Atunci avva Aminna i-a răspuns: - Precum melcul, după ce a trecut pe o frunză, lasă o urmă strălucitoare în urma lui, aşa şi creştinul - faptele bune şi de sfinţenie a vieţii lui să rămână după el.

Gânduri spre trezirea sufletului Adeseori avva Isidor era îngândurat. Cugeta mereu la cele sfinte, rugându-se la Dumnezeu pentru toţi oamenii. Un grup de tineri l-a rugat pe avva Isidor să le vorbească despre mântuirea sufletului. Atunci avva Isidor le-a zis acest cuvânt: - Noi, oamenii, ne temem de moarte, dar nu ne temem de păcate şi de patimi.

10


Treptele urcuşului spiritual A fost întrebat avva Arsenie de un tânăr: - Avva, care trebuie să fie calea înaintării noastre spre Dumnezeu? Atunci avva Arsenie i-a răspuns: - Un creştin adevărat trebuie să urce anumite trepte duhovniceşti, pentru a fi plăcut lui Demnezeu. Aceste trepte să le păstrezi şi tu şi să le urmezi: - cercetarea conştiinţei - smerenia şi asceza - rugăciunea şi postul

Înţelepciune şi har La avva Moise Înţeleptul a venit o femeie temătoare de Dumnezeu şi-i spune: - Avva, cum să-mi aleg oameni credincioşi în jurul meu? Atunci avva Moise a zis: - Omul credincios cu adevărat este cel care din teamă sau din iubire Îl ascultă pe Dumnezeu. Valoarea unui om este dată de cât a înţeles şi cât respectă el poruncile dumnezeieşti.

12


Sfat pentru binecuvântare Se spune despre avva Arsenie că era cel mai înţelept şi mai liniştit monah din mănăstire. A fost vizitat de-o femeie care deseori se certa cu toată lumea din jur: - Avva, ce să fac pentru a ajunge la înţelepciune şi linişte cu cei din jurul meu? Atunci avva Arsenie a zis: - Gândeşte-te mereu la ce a spus Domnul Hristos „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”, dar să te gândeşti şi la ce spunea avva Atanasie: „Binecuvântat este cel ce aduce pace şi iubire în sufletele oamenilor”.

Sfinţenie sau păcate A fost întrebat avva Moise de un ucenic: - Avva Moise, cum pot ajunge la sfinţenie? Atunci avva i-a zis: - Felul în care omul luptă pentru calea pe care vrea să meargă este respectat de Dumnezeu. Calea sfinţeniei este calea renunţării la plăceri păcătoase şi toate gândurile, cuvintele şi faptele trebuie modelate după învăţătura Domnului Hristos.

14


Sfat pentru viaţă L-a întrebat odată o femeie pe avva Aminna: - Avva Aminna, de fiecare dată când ajut pe cineva care nu se teme de Dumnezeu, mi se răspunde la binefacerea mea cu răutate şi dispreţ. Eu îmi doresc să-mi deschid sufletul spre toţi oamenii, dar ei mi se pare că nu înţeleg dorinţa din sufletul meu. Ce pot face ca cei din jurul meu să înţeleagă dragostea mea? Atunci avva Aminna i-a zis: - Să fii cu bunătate faţă de oameni, dar şi cu înţelepciune. Acestea sunt două aripi ale creştinului în lumea în care trăieşe.

Gândul răstignirii Deseori avva Paisie era îngândurat, vărsând lacrimi de durere. Văzându-l, ucenicii l-au întrebat: - Avva, de ce porţi în sufletul tău atâta suferinţă şi tristeţe? Atunci avva Paisie a zis: - Omenirea nu se mai gândeşte la răstignirea Domnului Iisus. Ne aducem aminte în Postul Mare, în Vinerea Patimilor, dar apoi uităm. Ar fi mai multă pace şi iubire în lume şi în sufletul oamenilor, dacă gândul la răstignirea Domnului, la patimile Sale de bunăvoie pentru noi, le-am purta fiecare în minte şi-n inimă. De accea, vă îndemn la gândul răstignirii, gând care să rodească în noi pacea sufletelor şi bucuria inimii.

16


Despre desăvârşire L-a întrebat pe avva Isaac Sirul un ucenic: - Avva, ce este desăvârşirea? Atunci avva Isaac Sirul a răspuns: - Desăvârşirea este un adânc de smerenie.

Sfântul Serafim de Sarov şi generalul A venit la Sfânta mănăstire de la Sarov un general-locotenet, mai mult să privească mănăstirea, să vadă felul de construcţie. Avea multe decoraţii pe piept şi era plin de mândrie în sufletul lui. La plecare, un moşier (pe nume Predkin) l-a îndemnat să se întoarcă şi să stea de vorbă cu părintele sihastru Serafim. Fiind de mai multe ori rugat, generalul s-a învoit şi a mers la chilia părintelui Serafim. Când a intrat, părintele Serafim s-a plecat cu smerenie în faţa lui, apoi l-a îmbrăţişat. Au rămas de vorbă cam o jumătate de oră. În timpul discuţiilor, de pe pieptul generalului au căzut câteva decoraţii. Părintele Serafim i-a zis: - Aceste decoraţii le-aţi luat pe nedrept.

18


Atunci generalul a zis: - Aşa este. Ieşind apoi din chilie, generalul plângea ca un copil, lăsând în chilia sărăcăcioasă a sihastrului mândria şi decoraţiile. Părintele Serafim i-a zis: - Fiecare lacrimă să-ţi fie un gând şi un îndemn la pocăinţă în faţa lui Dumnezeu.

Despre umilinţă I-au cerut ucenicii sfat lui avva Macarie despre viaţa duhovnicească. Atunci avva Macarie le-a răspuns: - Viaţa duhovnicească începe cu smerenia. Vârful tuturor virtuţilor îl reprezintă umilinţa în harul lui Dumnezeu.

20


Despre păcat La avva Arsenie a venit o femeie temătoare de Dumnezeu şi l-a întrebat: - Avva, ce este păcatul? Atunci avva Arsenie i-a zis: - Păcatul este o conspiraţie a minţii omului cu diavolul împotriva Legii Sfinte a lui Dumnezeu.

Sfatul lui avva Macarie A întrebat o femeie credincioasă pe avva Macarie: - Ce să fac, avva, ca să fiu plăcută lui Dumnezeu şi oamenilor? Atunci avva Macarie i-a răspuns: - Dacă vrei să fii plăcută lui Dumnezeu şi să te respecte oamenii ca pe o femeie credincioasă, atunci să-ţi fie gândul ca şi fapta, fapta ca şi chipul, chipul ca şi viaţa.

22


Despre mântuire Se spune despre avva Ioan că era mereu trist şi îngândurat. Odată ucenicii i-au spus: - Avva, de ce eşti mereu trist şi îngândurat? Eşti bolnav sau ai păţit un necaz? Atunci avva Ioan le-a zis: - Mă gândesc la cuvintele Domnului Iisus Hristos şi văd că nici un om nu respectă porunca iubirii: „Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.

Smerenia călugărului Se povesteşte că în Muntele Sfânt a venit odată diavolul la avva Ioachim şi i-a zis: - Eu sunt Satana şi îmi plac oamenii mândri şi ei sunt ai mei. Tu eşti mândru şi aşa te voi lua cu mine. Atunci avva Ioachim i-a răspuns: - Bine ai venit, căci eu sunt cel mai rău dintre toţi. Atunci, auzind diavolul aceste cuvinte, s-a făcut nevăzut, datorită smereniei călugărului.

24


Pocăinţa şi iertarea O femeie cu frică de Dumnezeu şi credinţă în mila şi iertarea Lui, a fost la preotul duhovnic din satul ei pentru a se spovedi şi a se împărtăşi. Din cauza unor greşeli din tinereţea ei, preotul, după Sfânta Taină a Spovedaniei, i-a dat doar sfânta Aghiasmă (apă sfinţită). Femeia s-a tulburat în sufletul şi-n inima ei, dar s-a rugat din nou la Dumnezeu şi Maica Domnului. Peste câteva zile, a murit. Ajungând sufletul ei în faţa porţii raiului, un înger a întrebat-o:

- Te-ai spovedit, te-ai împărtăşit? Aici nu poţi intra fără Sfânta Spovedanie şi fără Sfânta Împărtăşanie. Atunci femeia credincioasă a zis: - Da, m-am spovedit în frica lui Dumnezeu, dar am fost oprită de la Sfânta Împărtăşanie şi mă găsesc sub canonul preotului duhovnic.

- Bine, atunci intră în rai, deoarece tot cel ce moare sub canonul lui Dumnezeu dat prin preot, moare în ascultare faţă de El şi este mântuit.

26


Despre mântuire şi rugăciune A întrebat un ucenic pe avva Macarie: - Ce să fac, avva, pentru a mă mântui? Atunci avva Macarie i-a zis: - Respectă poruncile lui Dumnezeu şi spune mereu “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, pîăcătosul!” şi “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieştemă pe mine, păcătosul!” şi aşa te vei mântui.

Trei ceasuri în iad Un om era de mulţi ani bolnav şi stătea în pat fără să se poată mişca. Se ruga la Dumnezeu să-i uşureze suferinţa, căci nu mai rezista. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi i-a trimis un înger care i-a spus: - Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi, a zis:

28


-Te mai las zece ani pe pământ în această suferinţă pentru a-ţi spăla păcatele tale sau trei ceasuri în iad? Omul se gândeşte: Zece ani pe pământ este foarte mult. Mai bine trei ceasuri în iad. Îi răspunde îngerului: - Vreau mai bine trei ceasuri în iad. Atunci îngerul îl ia şi îl duce în iad. Omul se chinuia în iad şi i se părea că trece o veşnicie şi este uitat acolo. Deodată, apare îngerul. Atunci omul, supărat, spune: - Nu ştiam că şi îngerii lui Dumnezeu pot minţi. Mi-ai spus trei ore şi m-ai lăsat zeci de ani. Îngerul i-a răspuns: - Nu am minţit, ai stat doar o oră, mai ai două ore. Atunci omul îi spune: - Te rog, mai bine stau pe pământ zeci de ani, numai să ies de aici.

Despre pocăinţă A fost întrebat avva Arsenie de un ucenic: Avva, ce reprezintă pocăinţa adevărată pentru un creştin? Atunci avva Arsenie a zis: - Adevărata pocăinţă reprezintă calea spre Împărăţia lui Dumnezeu, calea spre înviere. Doar

30


pocăinţa ne rupe din ghearele morţii şi face să coboare mila lui Dumnezeu în sufletele noastre.

Sfat pentru căsătorie A fost întrebat avva Ioan despre căsătorie de un creştin - Avva, mă ispiteşte gândul desfânării şi mereu diavolul îmi aduce în faţă multe femei frumoase. Ce pot face, cum să resping ispita? Atunci avva Ioan i-a zis:

- Trebuie să te gândeşti la patru lucruri: 1) să te gândeşti că femeia ta este mai frumoasă; 2) să te gândeşti că femeia ta este cea mai curată; 3) să te gândeşti că femeia ta este cea mai credincioasă; 4) să te gândeşti că femeia ta este calea lăsată de Dumnezeu ca să te mântuieşti.

Întoarcerea la Biserică Se spune despre avva Isidor că zicea mereu: - Aştept să mă întorc la Biserică. Odată ucenicii i-au zis:

32


- De ce tot spui avva că aştepţi să te întorci la Biserică? Mereu eşti în rugăciune şi mergi la cele 7 Laude din Sfânta Biserică. Atunci avva le-a zis: - Întoacerea la Biserică reprezintă primirea Harului Sfântului Duh prin lepădare de păcate, smerenie şi rugăciune făcută de omul care are o inimă curată dăruită lui Dumnezeu şi Maicii Domnului.

Smerenia pustnicilor Se spune despre pustnici că au avut o smerenie foarte mare în faţa lui Dumnezeu şi a

oamenilor. Ei se considerau cei mai păcătoşi şi cei mai nevrednici. Mulţi au fost cunoscuţi ca sfinţi încă în timpul vieţii lor, săvârşind fapte minunate prin puterea şi voinţa lui Dumnezeu. Se spune că în momentul în care un om descoperă într-un pustnic o virtute, de atunci pustnicul îşi ascunde şi mai mult fapta sa considerând-o ca un păcat, deoarece prin laudele oamenilor era posibil să cadă în păcatul mândriei.

Nerecunoştinţa

34


Deseori avva Macarie era îngândurat şi abătut. Se ruga la Dumnezeu pentru toţi oamenii, totuşi sufletul lui era neliniştit. Odată un creştin l-a întrebat: - Avva Macarie, de ce eşti mereu îngândurat şi neliniştit? Aş vrea să te pot ajuta. Avva Macarie i-a spus: - Mă gândesc mereu la noi, oamenii, la necazurile şi întristările vieţii. Noi cerem cu ochii în lacrimi ajutorul lui Dumnezeu într-o situaţie dificilă a vieţii, iar după ce am trecut cu bine de aceasta, nu mai spunem nici “Mulţumesc, Doamne!”, nu facem o rugăciune sau o sfântă cruce.

Gânduri de teamă

Multe gânduri şi frământări erau în avva Arsenie. Cugeta la sfârşitul lui şi la sfârşitul lumii. Deşi avea o viaţă de sfinţenie, în post şi rugăciune, era adeseori străbătut de războiul gândurilor. Fiind întrebat de un creştin despre sfâşitul lumii şi despre viaţa veşnică, avva Arsenie a zis: - Teama fundamentală care ne chinuie este conştiinţa unui risc, acela al absenţei lui Dumnezeu, acela al iadului. Căci Dumnezeu S-a întrupat ca să ne caute până şi în iad, în iubirea Lui faţă de noi, dorind salvarea „Coroanei creaţiei” Sale cu orice preţ.

Despre iubire, despre ură

36


A zis o femeie lui avva Antonie: - Avva, spune-mi cuvânt de învăţătură despre iubire şi despre ură. Atunci avva Antonie i-a răspuns: - Ţine minte: iubirea şi ura merg mână-n mână, le desparte doar un pas.

Să nu uiţi

A venit la avva Aminna un tânăr şi i-a zis: - Avva, dă-mi sfat despre viaţă. Atunci avva Aminna i-a răspuns: a) Să nu uiţi niciodată să zici DA chemării dragostei lui Dumnezeu; b) Să nu uiţi niciodată să spui NU la războiul cel cu patimile şi cu păcatele; c) Să nu uiţi niciodată să rosteşti PREZENT chemării la răstignire cu Domnul Iisus Hristos. d) Să nu uiţi niciodată să mărturiseşti ADEVĂRUL cinstirii Sfintei Treimi, a Maicii Domnului, a Crucii şi a sfinţilor.

38


Timpul mântuirii A fost întrebat avva Macarie de o femeie credincioasă: - Avva, care este timpul mântuirii pentru un om? Atunci avva i-a zis: - Timpul mântuirii unui om reprezintă timpul păzirii poruncilor divine.

Rolul cuvintelor pentru mântuire Doi creştini s-au certat şi, supăraţi unul pe celălalt, au plecat acasă. Unul dintre ei a început să spună despre celălalt tot felul de lucruri urâte. S-au întâlnit după aceea la o răscruce de drum. Şiau dat seama că au greşit certându-se, apoi s-au iertat şi s-au împăcat. Cel ce vorbise de rău s-a rugat fie iertat. Atunci creştinul i-a raspuns: - Te iert şi te-am iertat de atunci, dar vorba rea este ca şi cum ai lua o pernă cu fulgi şi ai risipi fulgi în bătaia vântului. Aşa şi cu clevetirea ta faţă de mine. Cuvintele tale nu vor mai putea fi oprite. Deci, vezi, cuvintele au un rol foarte mare pentru mântuirea sau osânda noastră.

Cuvintele şi rolul lor

40


A fost întrebat avva Arsenie de un tânăr: - Avva, ce rol au cuvintele? Atunci avva Arsenie i-a răspuns: - Cuvintele spuse de noi reprezintă: a) parte din gândurile şi din dorinţele noastre b) parte din inima noastră c) parte din sufletul nostru d) parte esenţială din viaţa noastră, care te poate mântui (salva) sau osândi (pierde).

Despre viaţa veşnică

Odată, într-un cimitir, un tânăr s-a oprit în faţa unei cruci de la un mormânt citind ce era scris pe cruce: „Călătorule, stai şi te gândeşte la viaţă. Ceea ce eu am fost ieri eşti tu azi, ceea ce sunt eu azi, tu vei fi mâine, deci lucrează-ţi mânturiea în fiecare clipă a vieţii pământeşti”.

42


Despre blândeţe şi stăpânire de sine La avva David a venit un grup de credincioşi şi i-a zis: - Avva, prin ce poate fi învins diavolul? Atunci avva David a răspuns: - De nimic nu se întristează mai mult diavolul decât când îl văd pe om cu blândeţe şi cu stăpânire de sine. Blândeţea ucide diavoli şi coboară harul lui Dumnezeu asupra celui smerit.

Despre judecata lui Dumnezeu Multe gânduri ne frământă pe noi, oamenii, când gândim la judecata lui Dumnezeu. Odată, la avva Teofil a ajuns o femeie credincioasă şi i-a zis: - Avva, Dumnezeu ne-a creat pe noi, oamenii, din iubire, după cum mărturiseşte şi Sfântul Ioan Evanghelistul (“Dumnezeu este iubire”), de ce trebuie să ne judece la sfârşitul vieţii, nu ne poate mântui fără judecată? Atunci avva Teofil i-a răspuns: - Aici este marea taină a lui Dumnezeu. Ne-a creat din iubire şi cu siguranţă iubeşte pe toţi oamenii, dar ne-a lăsat şi libertatea voinţei, gândirii şi a raţiunii. Fără libertate, omul nu ar fi putea fi judecat, dar, prin libertate, Dumnezeu ne arată că ne respectă ca persoane. Să ai încredere că Dumnezeu este un Tată bun şi iubitor, Care vrea fericirea tuturor fiilor Săi, dar contează ca şi omul să conlucreze cu El pentru mântuirea lui.

44


Speranţa şi nădejdea noastră, a creştinilor, în iertarea lui Dumnezeu devine calea spre înviere.

Adevăratele lacrimi S-au spus multe despre lacrimi, despre străpungerea inimii, pentru greşelile săvârşite. Sfântul Ioan Gură de Aur îi învăţa pe oameni: - Lacrimile izvorâte dintr-o patimă seacă foarte repede, dar atunci când lacrimile se nasc din frica de Dumnezeu, ele nu se usucă niciodată.

46


Dorinţă sfântă Deseori avva Ioan citea din Pateric şi alte cărţi sfinte, faptele minunate de credinţă ale înaintaşilor săi. Se gândea la curajul, răbdarea şi perseverenţa lor în lupta duhovnicească. În sufletul său apăruse o dorinţă pe care o mărturisea mereu lui Dumnezeu: - O, Doamne, dă-mi răbdarea şi curajul înnaintaşilor mei ca să pot răbda focul ispitelor. De am greşit, iartă-mă, de sunt nepăsător, trezeştemă şi să-mi aduci aminte mereu de chinurile iadului, pentru ca să nu Te mai pierd din sufletul meu şi din inima mea niciodată.

Despre judecată Se spune în Vieţile Sfinţilor că avva Ioan mereu spunea următoarele cuvinte: - Şi ce va fi atunci, vai mie, şi ce va fi atunci? S-a oprit odată un ucenic şi i-a zis: - La ce te gândeşti, avva? Atunci el a răspuns: - La ziua în care Dumnezeu mă va judeca şi mă va întreba de cele săvârşite de mine în această viaţă.

48


Despre monahii din Sfântul Munte Athos Se spune că în pustia Sfântului Munte Athos trăia monahul Antonie. El a fost întrebat odată de un ucenic: - Cum erau părinţii din trecut? Atunci monahul Antonie a zis: - Ei nu erau ipocriţi, prefăcuţi la vorbă, la mers, la înfăţişare, erau smeriţi şi respectuoşi. Ei nu vorbeau prea mult, nici nu râdeau tare. Nu erau batjocoritori, nici nu doreau să fie observaţi. Supuşi şi tăcuţi, cu discernământ, sinceri şi simpli, smeriţi, tăcuţi, iubitori. Aveau un mod de a fi binecuvântat, echilibrat şi ordonat. Nu judecau pe nimeni, erau plini de rugăciune interioară, bucurie şi fericire chiar şi în somn îl vedeau pe Dumnezeu şi Maica Domnului. În fiecare din ei se vedea o transparenţă a harului Duhului Sfânt.

Rolul dragostei duhovniceşti O femeie credincioasă l-a întrebat pe avva Ilarion: - Care este importanţa dragostei duhovniceşti. Atunci avva Ilarion i-a răspuns: - Noi suferim pentru că nu avem dragoste curată şi sinceră faţă de Hristos Domnul, de Maica Preacurată, de sfinţi şi de oameni. Cel care nu iubeşte cu adevărat rugăciunea, tăcerea şi smerenia întru Hristos Domnul nu are pace, chiar dacă îl aşezi în Rai.

50


Sfatul Sfântului Siluan Athonitul A zis Sfântul Siluan din Muntele Sfânt Athos: „A te ruga pentru lume este ca şi când ţi-ai vărsa sângele pentru aproapele tău. De aceea fratele nostru este viaţa noastră”.

Două aripi ale creştinului adevărat A fost întrebat avva Arsenie de un creştin: - Avva Arsenie, care sunt virtuţile plăcute lui Dumnezeu, prin care ne putem salva şi îl biruim pe diavol? Atunci avva Arsenie a zis: - Creştinul adevărat se poate înălţa la cer prin cele două aripi duhovniceşti, care sunt şi virtuţile plăcute lui Dumnezeu, ce înving pe orice diavol: a) dorinţa sinceră şi curată de a ne întoarce de la păcat la Dumnezeu; b) smerenia, prin care noi recunoaştem că fără Dumnezeu nu putem face şi nu putem dobândi nimic.

52


Lupta duhovnicească Se spune despre avva Ioan că era mereu îngândurat şi tăcut. Medita ore întregi la cele sfinte şi se ruga la Dumnezeu, să dăruiască vreme de pocăinţă pentru toţi creştinii. Cei care îi cereau sfatul despre lupta duhovnicească din această viaţă el le spunea: - În zile de acum, noi încercăm să obţinem sfinţirea cu foarte puţin efort, uitând că pe măsură ce trudim mai mult şi mai greu, primim harul Duhului Sfânt. Ceea ce obţinem uşor, uşor vom şi pierde, uşor şi risipim, dar ceea ce obţinem prin eforturi ascetice îndelungate (priveghere; rugăciune; smerenie; post; abţinere de la păcate), acelea vor însoţi sufletul spre Împărăţia Cerurilor şi vor rămâne îbn veşnicie.

Sfat pentru faptele noastre Un creştin i-a zis lui avva Teofil: - Avva, cum trebuie să fie faptele mele? Atunci avva i-a răspuns: - Dacă faptele tale sunt bune numai pentru tine, atunci nu ai rezolvat nimic, dacă nu poţi să ieşi din egoismul tău şi să te dăruieşti prin Dumnezeu celoralţi oameni, atunci eşti mai de plâns decât păgânii (deoarece tu ai legea lui Hristos şi trebuie să lucrezi după ea).

54


Gândurile La avva Macarie a venit o femeie credincioasă şi l-a rugat: - Avva, vorbeşte-mi despre gânduri. Atunci avva Macarie i-a spus: - Rădăcina gândurilor îşi trage seva din viaţa noastră de zi cu zi, de ceas cu ceas. Gândurile bune vin la cei care luptă pe calea duhovnicească, cei care au ochii şi inima curată. Gândurile rele stăpânesc pe cei pătimaşi, pe cei cu privirea întunecată de păcate. Aşadar războiul gândurilor este în legătură strânsă cu viaţa duhovniceacă sau viaţa păcătoasă a omului.

Rugăciunea smerită a unui pustnic Despre avva Damaschin se spune că rugăciunile sale erau de-o căldură sufletească rară, dragoste şi simpatie pentru lumea întreagă, iar dragostea lui ardea ca o lumânare. El se ruga astfel: - Dumnezeule, te rog fă ca toţi ateii, idolatri, necredincioşii şi ereticii să se pocăiască, să înveţe adevărul şi să creadă în Tine, să devină „o turmă şi-un păstor” şi să Te slăvească pe Tine, Adevăratul Dumnezeu Cel în Treime – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt –, astfel ca niciunul să nu fie lăsat afară din Rai, Dumnezeul meu”. Deseori el ajungea la extaz şi avea descoperiri mari de la Dumnezeu pentru dragostea lui faţă de toţi oamenii.

56


Cele trei gânduri A fost întrebat avva Antonie de un tânăr: - Avva, cu ce să încep Postul Răstignirii? Atunci avva Antonie i-a spus: - Postul să-l începi cu cele trei gânduri: a) gândul simplităţii (îţi aduce aminte de smerenia Domnului). b) gândul iertării (îţi aduce aminte că şi tu greşeşti). c) gândul iubirii (îţi aduce aminte că, dacă iubeşti pe cel de lângă tine, iubeşti pe Dumnezeu). Gândurile acestea transformate în fapte, te duc la calea mântuirii.

Despre răstignire O femeie temătoare de Dumnezeu l-a rugat pe avva Antonie să-i vorbească despre răstignirea omului. Atunci avva Antonie i-a spus: - Există mulţi creştini adevăraţi care şi-au asumat crucea răstignirii lor pentru această viaţă, lepădându-se de toată întinăciunea sufletească şi trupească, dar există şi oameni care răstignesc pe alţi oameni, pentru plăcerile lor materiale şi binele lor personal.

58


Despre mântuire Mulţi călugări din Sfântul Munte Athos au spus: „Nu locul te mântuieşte, ci felul de vieţuire al omului”.

Despre păcate Un creştin a venit la avva Teofil şi i-a spus: - Avva, mă tem foarte tare de pedeapsa lui Dumnezeu, deoarece mă văd plin de tot felul de păcate. Atunci avva Teofil i-a spus: - Ia o piatră şi o aruncă în mare. Creştinul a luat piatra şi a aruncat-o. - Unde este piatra? O mai vezi? zise avva Teofil. Creştinul a spus: - Nu. Avva Teofil i-a răspuns: - Piatra reprezintă păcatele omului, marea reprezintă dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu

60


faţă de noi. În momentul în care omul face pocăinţă faţă de păcatele sale, Dumnezeu îl iartă şi-i acoperă păcatele precum marea a acoperit piatra aruncată de tine. Creştinul adevărat trebuie să trăiască în pocăinţă. Pocăinţa deschide porţile iubirii lui Dumnezeu.

Cel mai bogat, cel mai sărac Deseori era văzut avva Ioan că citea din Vieţile Sfinţilor şi apoi cugeta la cele citite cu multă luareaminte. Odată i-a zis un frate: - Avva, să-mi spui un cuvânt din Vieţile Sfinţilor. Atunci avva Ioan i-a răspuns: - Mă gândesc la cel mai sărac şi la cel mai bogat. - Cum adică, avva? a spus fratele. Avva i-a zis: - Cel mai sărac este diavolul, deoarece nu poate iubi, iar cel mai bogat este Dumnezeu, Care este un ocean de iubire. Noi, oamenii, ne putem

62


asemăna sau cu unul sau cu altul, depinde, în libertatea noastră, ce cale alegem.

Sfatul lui avva Teofil Mulţi oameni alergau la sfânta mănăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pentru a-l asculta şi a-i cere sfaturi părintelui Teofil. Odată un tânăr, întristat şi îngândurat din cauza ispitelor şi greutăţilor din viaţă i-a cerut lui avva Teofil sfat pentru a învinge (prin puterea lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului) ispitele. Atunci avva Teofil i-a spus: - Nu este bine pentru un creştin să se întristeze din cauza ispitelor vieţii. Te-ai gândit, măcar o dată în viaţă, că Dumnezeu ne zâmbeşte nouă, creştinilor, că doreşte ca omul (coroana creaţiei Sale) să fie cu chipul senin şi blând.

Dumnezeu zâmbeşte tuturor celor care Îl caută pe El, care fac Voia Lui. În Vieţile Sfinţilor o sfântă pe nume Tereza este numită „Zâmbetul lui Dumnezeu”. De aceea, dragul meu, alungă tristeţea din inima şi sufletul tău, gândindu-te să-I zâmbeşti şi tu lui Dumnezeu, deoarece El doreşte să-i mântuiască pe toţi, adică toţi să fim fericiţi.

64


Paza sufletului Mulţi oameni îl căutau pe avva Paisie pentru a cere sfat de la el. Odată a ajuns la sfânta mănăstire, un grup de tineri care l-au rugat să le vorbească despre liniştea sufletească şi paza simţurilor şi a inimii. Atunci avva Paisie a zis: - Pentru a ajunge la o pace a sufletului şi o pază a lui atunci să respecţi aceste cinci sfaturi: a) să nu asculţi tot ce ţi se spune b) să nu dai tot ce ai c) să nu spui tot ce ştii d) să nu faci tot ce poţi

e) să nu fii nepăsător faţă de mântuirea ta şi a celor din jur

Despre dreapta socotinţă Au venit fraţii duhovniceşti la avva Antonie şi i-au zis: - Avva Antonie, să ne spui cuvânt de înţelepciune. Atunci avva Antonie a răspuns: - Sunt unii care şi-au topit trupurile lor cu nevoinţa şi pentru că nu au avut ei dreapta socotinţă, smerenie şi ascultarea de duhovnic, departe de Dumnezeu s-au făcut ei.

66


Sfatul lui avva Pimen Ucenicul l-a întrebat pe avva Pimen: - Care este, avva Pimen, lucrarea cea mai mare, pe care o poate face omul în lume? Atunci avva Pimen a zis: - Aceasta este lucrarea cea mai mare a omului - ca greşeala sa să o pună asupra lui înaintea Domnului şi să aştepte ispita până la răsuflarea cea mai de pe urmă.

Ispitele din viaţa omului A fost întrebat avva Antonie de un ucenic. - Avva cum pot învinge ispitele vieţii? Atunci avva Antonie i-a răspuns: - Ispitele vin asupra omului precum vântul. Omul care rabdă necazurile cu inimă bună şi cu mulţumită va lua cununa nestricăciunii, virtutea şi mântuirea. Iar stăpânirea mâniei, limbii, pântecelui şi a plăcerilor pătimaşe este de cel mai mare ajutor sufletului.

68


Avva Antonie şi filosofii Au venit la avva Antonie mai mulţi filosofi, gândindu-se că-l iau în râs, că nu învăţase carte. Avva Antonie a zis către ei: - Ce credeţi, ce a fost mai întâi, mintea sau cartea? Şi care dintre ele este pricina celeilalte, mintea pentru carte sau cartea pentru minte? Atunci filosofii au răspuns: - Întâi este mintea, deoarece mintea a născocit cartea. Atunci avva Antonie a zis:

- Deci cel cu mintea sănătoasă n-are nevoie de carte.

Urma creştinului în viaţă A întrebat odată ucenicul pe avva Ioan. - Avva, cum ar trebui să fie creştinul în viaţa aceasta? Atunci avva Ioan i-a zis: - Creştinul trebuie să se predea cu totul lui Dumnezeu, să răstignească în el gândurile, cuvintele şi faptele pătimaşe. Precum melcul după ce a trecut pe o frunză sau pe o piatră lasă o urmă argintie, tot aşa şi creştinul să lase în urma sa:

70


Smerenia, modestia şi bunătatea, care duc la mântuirea sufletului.

Gândul la mântuire Un ucenic i-a spus lui avva Arsenie: - Avva ce să fac pentru a avea mereu gândul la mântuire? Atunci avva Arsenie i-a răspuns: - Să faci fiecare faptă a ta ca şi cum ar fi făcută în faţa lui Dumnezeu, ca şi cum, după această faptă, te aşteaptă judecata lui Dumnezeu. Gândul pentru paza sufletului şi pentru curăţarea conştiinţei izvorăşte doar dintr-o

rugăciune smerită şi sinceră, care are puterea să coboare mila lui Dumnezeu peste noi.

Despre blândeţe, despre mânie A zis un ucenic lui avva Pimen: - Avva, care este vitutea de care se teme diavolul cel mai mult? Atunci avva Pimen i-a răspuns: - De nici o virtute nu se teme mai mult diavolul decât de blândeţe, dar cu nimic nu poţi să-i produci mai mare bucurie decât dacă te vede plin de mânie şi de răutate.

72


Credinţa şi păcatele O femeie i-a spus lui avva Teofil: - Avva, te rog să-mi vorbeşti despre credinţă şi păcate. Atunci avva Teofil i-a zis: - Tot cel ce se naşte este mic dar hrănit creşte. La fel credinţa sau păcatele. Ele se nasc în sufletele noastre: cedinţa se dezvoltă în sufletul nostru prin smerenie, ascultare şi dragoste curată,

pe când păcatele pun stăpânire pe suflet prin lăcomie, mândrie şi ură faţă de semeni.

Despre pocăinţă şi înviere A zis odată ucenicul lui avva Siluan: - Avva, te rog vorbeşte-mi despre pocăinţă şi despre înviere. Atunci avva Siloan a răspuns: - Precum un metal preţios este acoperit de un strat de rugină şi până nu este curăţat nu i se vede strălucirea, aşa şi cu omul până nu se curăţă de

74


păcatele vieţii sale şi nu pune început de pocăinţă în sufletul său, nu poate ajunge să se bucure deplin de înviere. Fără starea noastră de jertfă, nu putem striga din tot sufletul şi din toată inima „Hristos a înviat!”.

Despre iubirea lui Dumnezeu A zis odată avva Pimen către ucenici: - În Duh, Dumnezeu devine suflarea noastră, în Hristos Domnul El se face fratele nostru, revelându-ne astfel tandreţea lui paternă. În Duhul, prin Fiul către Tatăl, suntem conduşi spre Împărăţia Cerurilor. Dar această mişcare de iubire nu ne absoarbe, ea ne redă apropierea, ne permite

să vieţuim (într-o oarecare măsură) în dragostea lui Dumnezeu.

Rugăciunea – paza şi puterea creştinilor A spus avva Efrem Sirul: - Rugăciunea este păstrarea întregii înţelegeri, a mâniei pedepsire, a îngâmfării oprire, a pomenirii de rău curăţire, a invidiei surpare, a păgânătăţii îndreptare. Rugăciunea este virtutea trupurilor, cârmuirea casei, biruinţă în războaie şi

76


întemeierea păcii. Rugăciunea este pecetea fecioriei, credinţă a nunţii, armă a călătorului, păzitoare a celor ce dorm, a celor ce priveghează, a lucrătorilor şi celor din necazuri izbăvire. Rugăciunea este mângâierea celor ce plâng, bucurie celor întristaţi, iubire celor părăsiţi. Aşadar fraţilor: Nu este altă avere mai cinstită decât rugăciunea pentru viaţa creştinului.

Sfat înţelept O femeie credincioasă a zis lui avva Isidor: - Avva, cum pot să îmblânzesc mânia lui Dumnezeu, ce roade ale pocăinţei să aduc jertfă pentru păcatele mele cele multe şi grele? Atunci avva Isidor i-a răspuns:

- De nimic nu se bucură mai mult Dumnezeu decât când vede în sufletul omului o pocăinţă sinceră şi curată, blândeţe în cuvinte şi în fapte, înţelepciune în purtare, milostenie şi iertare faţă de toţi oamenii.

Despre desăvârşire A fost întrebat avva Marcu de un tânăr: - Avva, ce reprezuntă desăvârşirea şi cum ajung la ea? Atunci avva Marcu i-a răspuns:

78


- Desăvârşirea este treapta ce mai înaltă de sfinţenie spre care tind creştinii. Desăvârşirea este o pregustare a bunurilor viitoare. Desăvârşirea este ascunsă în crucea răstignirii. Nu se poate niciodată desăvârşire fără crucea Domnului nostrum Iisus Hristos.

Să gândim frumos La preotul din sat a venit o femeie şi i-a spus: - Părinte, mereu sunt tulburată şi ispitită de tot felul de gânduri. Mereu mă influenţează gândurile

negative şi produc în sufletul şi-n inima mea atâta nelinişte… Gândurile acestea negative parcă persistă tot mai mult în viaţa mea şi nu pot scăpa de ele. Te rog să-mi dai un sfat duhovnicesc ca să scap de ele. Atunci preotul i-a răspuns: - Gândurile rele vin de la ispititorul dar cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea să ne îndepărteze de dragostea Lui prin ele, ci vrea să ne întoarcă în ascultarea faţă de El. Transformă gândurile rele în gânduri senine. Încearcă în orice moment al vieţii să gândeşti frumos, spre slava lui Dumnezeu şi a oamenilor. Gândurile rele aduc în tine tulburare, dar gândurile senine dăruiesc sufletului tău pace şi linişte. Deci ţine minte: Să gândim frumos.

80


Sfânta Ecaterina de Genua şi învăţătura despre iubire. Vorbind despre iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni şi despre iubirea noastră faţă de Creator, Sfânta Ecaterina a spus:

- Iubirea are puterea să schimbe pe cei mai păcătoşi oameni în oameni cu frică de Dumnezeu, pe oameni poate să-i schimbe în îngeri, pe îngeri în dumnezei.

Sfântul Antonie cel Mare Odată i-a spus un ucenic lui avva Antonie. Avva, dă-mi sfat pentru mântuire. Atunci avva Antonie cel Mare a răspuns:

82


- Începutul şi sfârşitul mântuirii este dragostea faţă de Dumnezeu şi de toată creaţia Sa.

Măsura iubirii A zis un ucenic către avva Macarie: - Avva, care este măsura iubirii? Atunci avva Macarie i-a răspuns:

- Există o singură măsură a iubirii - aceea de a iubi fără măsură.

Sfântul Nil Ascetul – despre lupta duhovnicească

84


Sfântul Nil Ascetul îi învăţa pe creştini despre lupta duhovnicească, pe care fiecare om o are de dus cu diavolul. - Creştinul în viaţă trebuie să fie asemenea unui gladiator în arenă. Gladiatorul trebuie să-şi ungă tot trupul cu ulei ca să alunece când îl prinde duşmanul. La fel, şi creştinul trebuie să se ungă cu untdelemnul faptelor bune, al smereniei, al dragostei şi al ascultării pentru a scăpa din cursele întinse de diavoli.

Mântuirea omului A fost întrebat avva Arsenie de o credincioasă:

- Avva Arsenie, mă tem pentru mântuirea mea când văd câte ispite îmi trimite diavolul. Mă simt aşa de înspăimântată pentru sufletul meu. Atunci avva Arsenie i-a spus: - Dumnezeu se îngrijeşte mai mult de mântuirea noastră decât diavolul de pierzarea noastră, pentru că Dumnezeu cu mult mai tare ne iubeşte decât ne urăşte diavolul.Deci nut e teme, căci „cu noi este Dumnezeu”.

Sfântul Ieronim şi înţelepciunea sa

86


Se spune despre sfântul Ieronim că era foarte înţelept. Odată un om temător de Dumnezeu i-a spus: - Te rog să-mi vorbeşti despre judecata lui Dumnezeu. Atunci Sfântul Ieronim i-a răspuns: - Sunt două părţi mari după care vom fi judecaţi: a) prima parte → Evanghelia sau Sfânta Scriptură b) a doua parte → conştiinţa omului.

Filosofii şi creştinii

Într-o discuţie la care luau parte mai mulţi oameni, s-a pus întrebarea despre viaţă şi despre moarte. Un filosof a zis: - Noi, filosofii, nu ne temem de moarte, ci de veşnicia ei. Este ceva care nu se sfârşeşte şi stăpâneşte pe toţi oamenii. Un creştin a spus: - Pentru creştini, moartea a fost învinsă de Înviere. Hristos a înviat, cu moartea pe moarte călcând şi tuturor celor care cred în El viaţă veşnică le-a dăruit.

88


Rugăciunea Sfântul Ioan Scărarul a spus: - Rugăciunea este unirea omului cu Dumnezeu, întărirea păcii, mama lacrimilor, pod care trece peste ispite, scăpare de întristare, ruperea războaielor, lucrarea îngerilor, veselia viitoare, izvorul virtuţilor, cauza darurilor, propăşire tainică, dovada nădejdii, luminarea minţii, secere pentru deznădejde, comoara celor ce iubesc tăcerea, slăbirea furiei, hrana sufletului, pecetea slavei.

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (Românul) şi păsările Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (Românul) a fost călugăr şi preot în mănăstirea Neamţ şi în Ţara Sfântă. A fost sihastru în pustia Hozeva. A fost un mare râvnitor pentru cele sfinte. Avea o mare dragoster faţă de păsări, pe care le hrănea din bucăţelele de pâine uscată (pesmeţi), care erau şi hrana lui. La trecerea sfântului la cele veşnice, în împărăţia lui Dumnezeu, la slujba prohodului şi a înmormântării, nenumărate păsărele au venit la Sfântul ocrotitor al lor. Păsărelele băteau din aripi deasupra trupului sfântului părinte Ioan Iacob, se aşezau şi pe el, pe cap, pe piept, pe picioare, pe binefăcătorul lor pe care îl pierduseră. Numai după ce Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a fost coborât în mormânt, păsările s-au împrăştiat.

90


După 20 de ani de la înmormântarea sa, după ce se arată în vis ucenicului său a fost dezgropat. Trupul Sfântului părinte Ioan Iacob Hozevitul şi hainele erau întregi şi nevătămate şi răspândeau o mireasmă cerească de sfinţenie.

Rugăciunea curată Ucenicii lui avva Siluan Athonitul aveau mare evlavie la duhovnicul şi stareţul lor. Discutând despre folosul rugăciunii curate, un ucenic îi spune: - Avva Siluan, cum ajungem la rugăciunea curată? Atunci avva Siluan i-a răspuns: - Rugăciunea curată este atunci cea făcută în duh de străpungere, adică atunci când inima şi mintea trăiesc împreună cuvintele rugăciunii şi aceasta nu este întreruptă nici de atenţia îndreptată spre lucrurile exterioare, nici de orice alt lucru străin de rugăciune. Rugăciunea curată îl învăluie pe om, îl străbate cu o iubire de nedescris, încât nu-şi mai aduce aminte de nimeni şi de nimic.

92


Avva Antonie şi ucenicii A fost întrebat avva Antonie de ucenici: - Avva, care este cea mai mare dintre vituţi prin care îl învingem pe diavol? Avva Antonie le-a spus: - Voi ce credeţi, care ar fi acea virtute? Ucenicii au spus: - Să fie oare postul unit cu privegherea care îl fac pe monah pregătit de lupta cu ispitele…? Alţii au spus: - Să fie sărăcia şi lepădarea de bunuri, căci prin acestea scăpăm de lăcomie şi trufie…? Alţii au spus: - Virtutea milosteniei este cea mai mare, deoarece şi Domnul Iisus Hristos a spus: „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”. Avva Antonie le-a spus: - Toate acestea sunt de folos sufletului şi-i ajută în lupta cu ispitele diavolului, dar au fost mulţi monahi care deoarece nu au avut dreapta socotinţă, au căzut în mari păcate.

Aşadar cea mai importantă este: Dreapta socotinţă şi discernământul îl fac pe omul credincios să meargă pe o cale de mijloc, care este calea mântuirii.

94


Sfatul lui avva Arsenie L-au întrebat ucenicii pe avva Arsenie: - Ce să facem, avva, pentru a ne mântui? Atunci avva Arsenie le-a spus: - De vreţi să ă mântuiţi să aveţi în mintea voastră aceste trei gânduri: 1) gândul la smerenia Domnului Iisus Hristos care să ne conducă la smerenia noastră în orice moment al vieţii noastre. 2) gândul la moartea pe Cruce să ne aducă aminte că şi noi suntem muritori şi că ne aşteaptă judecata lui Dumnezeu. 3) gândul la Învierea Domnului, care să aducă în sufletele noastre speranţă, încredere, bucurie că şi noi, cei puţin credincioşi, vom învia spre o viaţă veşnică.

Grija de sine A zis avva Antonie: - Iubirea de sine este un mare păcat, dar grija de sine este o mare virtute. Poţi să mântuieşti o lume întreagă, dar dacă sufletul tău îl vei pierde nimic nu ai rezolvat. Aşadar grija de sine este foarte importantă pentru un creştin.

96


Despre postul sufletesc şi trupesc O femeie credincioasă i-a spus lui avva Arsenie: - Avva Arsenie, te rog să-mi vorbeşti despre post. Atunci avva Arsenie i-a răspuns: - Noi oamenii ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm dar prin pocăinţă. Iar pocăinţa fără post este neputincioasă. Postul cel adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de bârfeli, de minciună, de jurământul strâmb. Lipsa acestora este post adevărat. În ele stă postul cel bun.

Despre ispite A zis avva Antonie despre ispite: - Suntem ispitiţi în două chipuri: 1. prin necazurile care încearcă inimile noastre ca pe aur în cuptor, vădind, prin răbdarea în suferinţe, tăria inimilor noastre; 2. sau, adeseori, prin bunăstarea materială, care pentru mulţi este o astfel de încercare a tăriei inimilor lor.

98


Înţelepciunea, cale spre desăvârşire Era recunoscut de mulţi avva Moise ca fiind foarte înţelept şi cu o viaţă de sfinţenie. Odată, un ucenic l-a rugat să-i vorbească despre înţelepciune. Atunci avva l-a sfătuit: - Înţelepciunea trebuie să fie în fruntea tuturor faptelor, pentru că, dacă se face la timp nepotrivit şi fără măsură,fără înţelepciune, orice, chiar şi ceea ce pare bun, se schimbă în răutate.

Inima – locaş al sfinţeniei sau al plăcerii A zis o femeie credincioasă lui avva Arsenie: - Avva Arsenie, te rog să-mi vorbeşti despre inimă, despre rolul ei în timpul rugăciunii. Atunci avva Arsenie i-a spus: - Inima omului credincios în timpul rugăciunii se face ca o poartă deschisă pentru a pătrunde în ea puterea Sfântului Duh. Simţim în timpul rugăciunii în inimă o vibraţie, o înălţare spre cele cereşti. În inima iubitoare de plăceri, în vremea ieşirii i se face sufletului închisoare şi laţ, iar inima iubitoare de osteneală este cale de urcuş al sufletului spre Împărăţia Cerurilor.

100


Bândeţea – cale spre sfinţenie Un creştin l-a întrebat odată pe preotul duhovnic: - Părinte, ce rol are blândeţea în viaţă? Atunci părintele i-a răspuns: - Omului blând îi foloseşte credincioşia, căci îl face să nu ispitească îndelunga răbdare a lui Dumnezeu şi să nu se rănească prin neascultare deasă. Blândeţea aduce cu sine mila, mila aduce iertarea păcatelor, iertarea păcatelor ne conduce spre sfinţenie şi mântuire.

Judecata lui Dumnezeu A spus Sfântul Marcu Ascetul: - Dumnezeu judecă faptele după intenţiile lor. Căci zice: Să-ţi dea ţie Domnul după inima ta (Psalm XIX,5).” Aşadar, să fim foarte atenţi când dorim să săvârşim o faptă a noastră.

102


Despre curăţia sufletului A zis lui avva Aminna un ucenic: - Avva, cum să ajung la curăţia sufletului? Atunci avva Aminna i-a răspuns: - Înfrânarea de la iubirea de arginţi călăuzeşte sufletul spre curăţie şi aceasta înseamnă nu numai lipsa banilor, ci şi lipsa poftei de a-i avea. Reţinerea de la mânie, de la întristare, de la slava deşartă, de la mândrie, de la a judeca înfăptuieşte curăţia întreagă a sufletului.

Spre o viaţă curată A zis avva Moise unui grup de tineri: - Dragii mei, dacă vreţi să aveţi o viaţă curată plăcută lui Dumnezeu, atunci să păziţi din tot sufletul următoarele sfaturi: a) să aveţi ochii nepătaţi (de păcate) b) să aveţi inima înclinată spre iubire sfântă şi curată c) să aveţi gânduri senine şi frumoase d) să aveţi cuvintele voastre, aducătoare de balsam şi pace sufletească e) să aveţi întreaga fiinţă ca un altar al jertfei lui Hristos Domnul.

104


Înţelepciunea lui avva Ioil Avva ioil era recunoscut de fraţii din mănăstire şi de mulţi creştini ca având un mare dar de la Dumnezeu, şi anume înţelepciunea. Odată i-au spus fraţii (duhovniceşti): - Avva, să ne dăruieşti un cuvânt de înţelepciune şi de mângâiere duhovnicească. Atunci avva Ioil le-a răspuns: - Precum pâinea este hrana trupului şi virtutea hrana sufletului, aşa şi rugăciunea duhovnicească este hrana minţii. În rugăciunea ta, închideţi mintea, ochii, buzele şi toată fiinţa ta pentru lumea aceasta şi predă-te cu toată simţirea ta lui Dumnezeu.

Postul şi finalitatea lui A zis avva Ioan despre post: - Postul aduce omul în starea de a trăi în propria sa fiinţă, foamea profundă de întreaga creaţie, foamea pe care numai Duhul Sfânt o poate potoli. Căci Duhul este cel care dă mereu forţă şi finalitate postului şi rugăciunii, El Care le împlineşte cu prisosinţă pe toate, dincolo de orice nevoie şi de orice dorinţă. Postul este cel care disciplinează şi restabileşte armonia relaţiilor noastre cu natura exterioară. Aşadar, să postim pentru a ne putea împărtăşi cu Pâinea Vieţii, Hristos Domnul.

106


Frica de Dumnezeu O femeie i-a spus lui avva Arsenie: - Avva Arsenie, cum să înaintez spre o viaţă plăcută lui Dumnezeu? Atunci avva Arsenie i-a răspuns: - Să ai frică de Dumnezeu, să nu-L superi prin păcate, deoarece: • frica de Domnul este izvor de viaţă. • frica de Domnul este cetate tare a sufletului. • frica de Domnul este lumină, strajă şi ocrotitoare sufletului.

Frica de domnul luminează mintea, topeşte răutatea, micşorează patimile şi sporeşte virtuţile. Frica de Domnul creşte dragostea, usucă toată pofta cea rea, taie dezmierdarea. Frica de Domnul dăruieşte pacea, linişea şi bucuria.

Cea mai grea boală spirituală A fost întrebat avva Antonie de un creştin: - Avva care este cea mai grea boală spirituală? Atunci avva Antonie i-a zis: - Există multe boli generate de păcatele noastre, boli care duc la despărţirea omului de harul Divin. Dar cea mai grea boală spirituală este ignorarea celor sfinte. Ea poate fi învinsă de perseverenţa în rugăciune şi de cumpătare faţă de tot ceea ce ne înconjoară.

108


Despre ispitirea creştinului Au zis ucenicii lui avva Aminna: - Cum ispiteşte diavolul pe om? Atunci avva Aminna le-a răspuns: - Diavolii care se împotrivesc lucrării noastre duhovniceşti, aduc în mintea omului credincios următoarele ispite: a) tulburarea gândurilor cu imagini necurate, necuviincioase b) pofte care să ne îndemne la lăcomia pântecelui

c) aduc în inima omului dorinţa iubirii de arginţi d) momesc pe om cu slava deşartă.

Drum spre nepătimire L-a întrebat o femeie credincioasă pe avva Macarie: - Avva Macarie, cum putem ajunge la nepătimire? Atunci avva Macarie i-a zis: - Mâncarea uscată şi vieţuirea aspră, împreunate cu dragostea, duc pe creştin mai repede la limanul nepătimirii.

110


Sfaturi pentru desăvârşire A zis avva Evagrie Ponticul: - Mintea care hoinăreşte o statorniceşte citirea, privegherea şi rugăciunea. Pofta aprinsă o stinge foamea, osteneala şi singurătatea. Mânia o domoleşte desăvârşit citirea de psalmi, îndelunga răbdare şi mila. Căci cele fără măsură şi fără vreme sunt trecătoare şi mai mult strică decât folosesc.

Mărturisirea unui copil Mai mulţi oameni au început să discute despre credinţa în Dumnezeu şi despre înstrăinarea omului prin păcate de ajutorul lui Dumnezeu. Unii spuneau că viaţa alături de Dumnezeu dă sens existenţei, îl face să trăiască cu un ţel, să lupte pentru mântuirea sufletească. Alţi oameni au afirmat că mai bine trăieşti o viaţă bucurându-te de plăcerile lumeşti, căci o singură viaţă ai pe pământ.

112


Apropiindu-se de ei un copil şi auzind discuţia lor a fost întrebat şi el despre credinţa în Dumnezeu, iar copilul a zis: - Eu fără Dumnezeu nu pot trăi, nu pot exista, nu pot iubi, de aceea îmi doresc ca fiecare moment al vieţii mele să-l petrec alături de Bunul Dumnezeu şi de Maica Domnului.

Rugăciunea mântuitoare A zis un ucenic lui avva Macarie: - Avva, dă-mi sfat de mântuire. Atunci avva Macarie i-a spus: - Rugăciunea este scara omului spre cer. Foloseşte mai ales rugăciunea minţii şi a inimii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” şi astfel smerindu-te şi recunoscând atotputernicia lui

Dumnezeu, vei face ca dragostea şi mila Creatorului faţă de om să se reverse şi asupra ta.

Rugăciunea pustnicului Ioan Se vorbeşte în Vieţile Sfinţilor de pustnicul Ioan care mereu era în convorbire cu Dumnezeu. În rugăciunea lui spunea: - Doamne trec clipele acestei vieţi şi pe mine mă văd tot mai păcătos şi mai netrebnic de mila Ta. Anii zboară ca şi păsările şi eu mă acopăr cu ticăloşiile mele.

114


Sădeşte-mi Te rog, în minte, în inimă şi-n suflet, gândul morţii (al plecării din această viaţă), precum şi al vieţii veşnice, ca prin aceste gânduri transformându-le în fapte, să fac cu adevărat fapte de pocăinţă, pocăinţă care să mă facă vrednic de mila Ta la judecată.

Exemplul tău A întrebat o femeie credincioasă pe avva Moise Înţeleptul: - Avva, ce să fac pentru mântuirea sufletului? Atunci avva Moise i-a răspuns: - Să fii ca o flacără vie în credinţa ta. Omul credincios trebuie să fie un model de urmat pentru ceilalţi oameni. E bine în viaţă să zideşti o biserică,

să faci o casă, să scrii o carte, să înalţi rugăciuni pentru cei bolnavi şi necăjiţi, sau dacă nu poţi face măcar o parte din acestea, atunci să fii blând şi bun cu Dumnezeu şi cu toţi oamenii.

Eternitatea O femeie a venit la avva Aminna şi i-a zis: - Avva Aminna, mă tem de ce va urma după viaţa aceasta. Va urma o eternitate, în care eu mă voi despărţi cu totul de cele materiale. Mă simt atât de neliniştită… te rog spune-mi un cuvânt de mângâiere.

116


Avva Aminna i-a răspuns: - Nu te teme, să respecţi poruncile lui Dumnezeu. Pentru creştini eternitatea a fost învinsă de Învierea Domnului Iisus Hristos, El dăruindu-ne şansa de a ajunge în împărăţia cerurilor.

Ateul, creştinul şi preotul O femeie credincioasă l-a întrebat pe avva Ioan: - Avva, de ce se teme cel mai mult omul fără Dumnezeu, ateul? Avva Ioan i-a spus:

- Ateul sau omul fără credinţă în Dumnezeu se teme de moarte, deoarece ea îl smulge din plăcerile vieţii. - Avva, de ce se teme cel mai mult omul credincios? Avva Ioan îi zice: - Omul credincios trebuie să se teamă cel mai mult de judecata lui Dumnezeu şi de pedeapsa Lui, dar trebuie să şi nădăjduiască în mila Sa. Omul credincios trebuie să se străduiască să lucreze tot mai mult poruncile divine. - Avva, dar preotul, slujitorul lui Dumnezeu, are vreo teamă? Atunci avva Ioan i-a zis: - Preotul trebuie să se teamă cel mai mult de pierderea sufletelor date spre îngrijire, de exemplul negativ dat oamenilor şi de răspunsul greu de la judecata Domnului. Dar, peste toate acestea, milostenia, iubirea străinilor şi rugăciunea pentru toţi oamenii îl vor face pe Dumnezeu să reverse asupra noastră

118


dragostea Sa, dacă ele au fost săvârşite cu sinceritate şi iubire curată.

Înţelepciunea lui avva Ioan A zis un ucenic lui avva Ioan: - Avva, te rog să-mi spui un cuvânt de zidire sufletească. Atunci avva Ioan i-a zis:

- Nu vom fi acuzaţi la judecata lui Dumnezeu pentru că n-am făcut minuni, nici pentru că n-am fost mari teologi, că n-am avut vedenii, sau că nam făcut lucruri mai presus de fire, dar va trebui să dăm socoteală lui Dumnezeu pentru că nu ne-am plâns păcatele vieţii.

Blândeţea şi smerenia Ucenicii i-au spus lui avva Arsenie: - Avva Arsenie, te rog să ne vorbeşti despre blândeţe.

120


Atunci avva Arsenie a răspuns: - Nu poate fi despărţită blândeţea de smerenie. Precum lumina zorilor premerge soarele, aşa blândeţea este înainte-mergătoare a smereniei. Blândeţea este atât de importantă pentru un creştin… Blândeţea este ca o stâncă neclintită în faţa mării înverşunate a mâniei .

Despre cugetare A fost întrebat Avva Macarie de o femeie credincioasă despre folosul cugetării omului la cele sfinte.

Avva Macarie i-a spus: - Cugetând la cele sfinte omul se vede în faţa judecăţii lui Dumnezeu şi astfel devine mai smerit şi mai blând. Amintirea de Dumnezeu îndepărtează din sufletele noastre spaimele morţii. Cugetarea la cele sfinte este ca un izvor de apă, care hrăneşte grădina sufletului cu puterea harului Duhului Sfânt.

Creştinul – vieţuirea în Hristos Domnul A spus avva Aminna:

122


- Creştinul trebuie să fie precum o torţă vie. Creştinul este acela care îndrăzneşte să creadă în iubire şi în atotputernicia ei dumnezeiască. Iubirea sinceră şi adevărată naşte iertarea, iertarea conduce la smerenie, smerenia este egală cu desăvârşirea. Iubirea lui Dumnezeu ne angajează la iubire.

Pustnicul Onufrie înţeleptul

A trăit, în Sfântul Munte Athos, Onufrie, un pustnic smerit şi cu multă credinţă şi frică de Dumnezeu. Acest pustnic era recunoscut pentru înţelepciunea sa. El îi învăţa pe oameni zicând: - Postul, trezvia şi rugăciunea; cel care face aceste lucruri va reuşi în orice problemă a vieţii. Oamenii ar trebui să trăiască o viaţă simplă. Vedeţi, chilia mea este goală. În orice casă sau gospodărie, ar trebui să fie numai lucrurile necesare. Prea multe lucruri sunt oprelişte pentru viaţa duhovnicească.

124


Despre deznădejde O călugăriţă cuprinsă de deznădejde repeta mereu în gândul ei: - Mă tem că n-am să mă mântuiesc niciodată. Păcatele înnegresc sufletul meu depărtându-mă de harul lui Dumnezeu. Mergând la avva Ioan, îi spune aceste gânduri. Atunci avva Ioan i-a răspuns cu blândeţe: - Cine ar putea fi salvat, dacă nici monahii nu se pot mântui? Pentru cine a creat Dumnezeu raiul ? Vom fi iertaţi de Dumnezeu, vom fi mântuiţi. Trebuie să ne bucurăm. Trebuie să recunoaştem că suntem păcătoşi, dar, de asemenea, să preamărim pe Dumnezeu. Încrederea în Dumnezeu este ca o rugăciune continuă. Nu gândi nimic rău. Gândurile de hulă sunt ca avioanele: zboară deasupra, ne tulbură liniştea şi apoi se duc. Eu trebuie să spun că sunt păcătos, nu atunci când diavolul vrea să gândesc aşa. Aşadar, să nădăjduim în mila lui

Dumnezeu şi, respectând legile divine, ne vom mântui.

126


Să ne curăţim mintea şi inima A fost întrebat pustnicul Zosima despre cum poate omul să-şi cureţe mintea şi inima (de patimi şi păcate), Atunci pustnicul Zosima a răspuns: - Mintea şi inima omului nu pot fi curăţate atâta timp cât ele sunt îndreptate spre mândrie, slavăd eşartă, desfrânare şi bogăţie. Ruperea acestora din mintea şi inima omului face posibilă prezenţa Duhului Sfânt în om.

Despre sfinţi A fost întrebat avva Siluan de un ucenic: - Avva, cum au trăit sfinţii? Atunci avva Siluan i-a zis: - Sfinţii au trăit în mare smerenie şi profundă rugăciune către Dumnezeu. Se considerau cei din urmă dintre oameni şi nevrednici de mila cea bogată a lui Dumnezeu. Se ascundeau mereu de privirile oamenilor, căutând să fie într-o stare permanentă de meditaţie la cele duhovniceşti. În încercarea lor de a ascunde virtuţile împrăştiau razele Duhului Sfânt, Care sălăşluia în inimile lor.

128


Smerenia lui avva Dorotei Se spune despre avva Dorotei că mereu cugeta la moarte şi la judecata lui Dumnezeu. Mereu spunea: - Doamne, voi muri: Doamne, te rog să ai milă de mine păcătosul şi nevrednicul. Doamne, revarsă-Ţi mila Ta, peste ticălosul meu suflet şi pătrunde cu pacea ta în toată fiinţa mea”. Şi, spunând acestea, avva Dorotei vărsa râuri de lacrimi.

Despre tăcere, despre vorbirea deşartă A zis un ucenic lui avva Pimen: - Avva, te rog dă-mi sfat în legătură cu tăcerea. Atunci avva Pimen i-a zis: - De vei tăcea, vei avea odihnă în tot locul în care vei locui, iar de vei vorbi deşărtăciuni, tulburarea va cuprinde tot sufletul tău.

130


Despre Dumnezeu, despre diavol A zis avva Isidor: - Toate lucrurile normale şi toate cele fireşti sunt născute din Dumnezeu, pe când toate cele anormale şi care sunt împotriva firii vin de la diavol. Toată frumuseţea, simplitatea şi bunătatea vin de la Dumnezeu Creatorul, pe când toată tulburarea, cearta şi desfrânarea vin de la diavol. Deci, să ne concentrăm spre cele simple şi smerite şi vom avea pe Dumnezeu în sufletele noastre.

Fiecare virtute, fiecare păcat Au zis ucenicii lui avva Macarie: - Avva, te rog să ne vorbeşti despre virtute şi despre păcat: Atunci avva Macarie a răspuns: - Orice virtute evanghelică este pentru suflet un mic rai, pe când orice păcat este un mic iad.

132


Taina lui avva Aminna Avva Aminna era mereu în cugetare la cele duhovniceşti. Avea o taină ascunsă în sufletul său, taină care îi aduce atâta linişte şi pace. Unul din ucenicii săi a îndrăznit odată să-l întrebe: - Avva Aminna, care este această taină a sufletului tău ? - Taina cea mare a sufletului meu este tăcerea, a spus avva Aminna. Nimic nu aduce mai multă pace sufletului ca tăcerea. În tăcere şi singurătate, omul se întâlneşte cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii, îşi limpezeşte sufletul şi îşi hrăneşte mintea cu cele duhovniceşti.

Despre sfârşitul vieţii Mulţi creştini erau îngrijoraţi de sfârşitul lumii: Se gândeau ce va fi în ceasul şi în clipa aceea. Unii dintre ei au mers la avva Antonie şi i-au spus: - Avva Antonie, când va veni sfârşitul lumii? Atunci avva Antonie le-a răspuns: - Sfârşitul lumii doar Dumnezeu Tatăl îl ştie. Dar pe noi oamenii trebuie să ne preocupe viaţa duhovnicească şi moartea noastră. Ţine-ţi minte, pentru fiecare om sfârşitul vieţii lui pământeşti reprezintă sfârşitul lumii.

134


Avva Sisoe A fost întrebat avva Sisoe: - Avva, tot aşa ispitea diavolul şi pe părinţii cei din vechime? Atunci avva Sisoe a răspuns: - În zilele noastre diavolul ispiteşte şi mai mult deoarece îşi simte sfârşitul aproape şi sunt ultimele lui zvârcoliri.

Mântuirea omului A zis o femeie lui avva Aminna: - Avva, te rog să-mi vorbeşti despre mântuire. Atunci avva Aminna i-a spus: - Mântuirea omului se lucrează în fiecare clipă. Precum este o viaţă de om: naştere; tinereţe, bătrâneţe, aşa şi cu fiecare zi a vieţii noastre care este formată din: dimineaţă, amiază şi seară. De aceea, să ne gândim mereu seara înainte de odihna trupului, că ne aşteaptă sfârşitul vieţii (adică moartea trupului) şi că avem nevoie de pocăinţă pentru faptele noastre.

136


Fapta rea şi pocăinţa A zis un tânăr lui avva Ieremia: - Avva, chiar dacă omul săvârşeşte o faptă rea se pocăieşte şi Dumnezeu îl iartă. Atunci avva Ieremia i-a răspuns: - Nu este chiar aşa de uşor cu pocăinţa. Mai bine să nu săvârşim fapte rele. Ţine minte: Orice faptă rea lasă în inimă o întipărire de neşters care se va arăta în ziua Judecăţii.

Smerenie şi mândrie Multă lume vorbea despre avva Ioan că este pentru oameni de un real folos duhovnicesc. Un tânăr, venind la avva Ioan, i-a zis: - Avva, te rog să-mi dai un sfat duhovnicesc pentru mântuire. Atunci avva Ioan i-a zis: - De nu vom păzi cele ce vestim oamenilor spre iad vom merge. Vai de omul acela al cărui nume este mai mare decât fapta.

138


Nu judeca S-a zis despre avva Siluan că era de o smerenie şi blândeţe care impresionau pe mulţi oameni. El niciodată nu judeca pe nimeni şi, în momentul în care vedea pe un om săvârşind o faptă rea, zicea: - Acesta astăzi, iar eu mâine. Ajută-mă Doamne să-mi văd păcatele mele şi să nu osândesc pe nimeni.

Ispitele Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: - Ce voi face ispitelor acestora care mă tulbură? Atunci avva Pimen i-a zis: - Să plângem înaintea bunătăţii lui Dumnezeu cu toată osteneala noastră, până ce va face cu noi mila Sa.

140


Sfat pentru trezvia sufletului A zis un frate lui avva Moise: - Avva, dă-mi sfat pentru sufletul meu. Atunci avva i-a zis: - Adu-ţi aminte totdeauna de ieşirea ta din această viaţă şi nu uita de judecata cea veşnică şi nu va fi greşeală în sufletul tău.

Despre folosul citirii psalmilor A zis avva Arsenie ucenicilor: - Când suntem apăsaţi de multă întristare şi sufletul nostru este în mare tristeţe trebuie să facem cântarea rugăciunii psalmilor cu glas puţin mai tare, lovind sufletul cu sunete în nădejdea bucuriei până ce norul acela greu va fi împrăştiat de valurile melodiei.

142


Părintele Dometie de la mănăstirea Râmeţ Într-una din predicile Prea Cuvioşiei sale, părintele Dometie de la sfânta Mănăstire Râmeţ, îi învăţa pe oameni calea spre desăvârşire spunând: - Ca să ajungi să trăieşti ca îngerii din cer trebuie, zi de zi, ceas de ceas şi clipă de clipă să te lupţi, ca, prin tot felul de nevoinţe şi de renunţări, să subţiezi acest trup şi să-ţi transfigurezi întreaga viaţă, încât să simţi pe fiecare zi ce trece că un nou om a luat fiinţă în tine. Când transfigurarea va fi desăvârşită, atunci vei putea zice ca Sfântul Apostol Pavel: „De acum simt că nu mai trăiesc eu, ci Hristos Domnul este Cel Ce trăieşte în mine”(Galateni 2, 20). De abia atunci se va

produce comuniunea ta cu cerul şi unirea mistică cu Mirele Hristos.

Sfatul părintelui Dometie de la Râmeţ Prea Cuviosul părinte Dometie prin viaţa lui de asceză, rugăciune şi priveghere către Dumnezeu, îi învăţa pe oameni calea spre îndumnezeire în Hristos Domnul, el fiind un exemplu viu de urmat pentru monahi şi monahii şi pentru orice creştin dornic să cunoască cele sfinte. El spunea oamenilor: - Domnul ne îndeamnă să priveghem şi să ne rugăm, să nu cădem în ispită, căci cine intră în ispită e greu să se salveze, iar celui care a alunecat şi a căzut îi este greu să se ridice.

144


Domnul ne vrea să fim întregi la minte şi la trup. Aşadar, fiecare dintre noi să luptăm, pentru transfigurarea întregii noastre vieţi, într-o viaţă nouă de trăire totală cu Domnul Iisus Hristos.

Părintele Dometie – chip de smerenie şi blândeţe Părintele Dometie, prin întreaga lui slujire, a fost cu adevărat un „atlet a lui Hristos Domnul”, aducând alinare şi binecuvântare de la Dumnezeu, asupra tuturor celor care l-au ascultat şi i-au urmat exemplu. A fost şi va rămâne ca o torţă vie pentru Ortodoxie şi mai ales pentru sfânta mănăstire Râmeţ, dăruind lumină din lumina lui Hristos

Dumnezeu tuturor celor însetaţi de adevărui dumnezeiesc. Prin chipul Prea Cuvioşiei sale, blând şi smerit, vrea să ne adune pe toţi într-o comuniune a dragostei şi a iertării, comuniune în care noi să ne putem împărtăşi de darurile Sfântului Duh.

Cuvântul şi fapta A fost întrebat părintele Dometie de la Mănăstirea Râmeţ de o maică: - Părinte Dometie, te rog să-mi dai un îndemn pentru trezvia sufletului. Atunci părintele Dometie a zis:

146


- Să ţii minte în viaţă: Procedează astfel încât fapta să ţie locul cuvântului şi vorbeşte astfel încât cuvântul să ţină locul faptei. Făcând aşa, te vei afla cu siguranţă pe calea mântuirii.

Dragostea faţă de oameni a părintelui Dometie Maica Lavrentia spune despre părintele Dometie: - La uşa părintelui Dometie întotdeauna era mult popor, poate chiar de ordinul miilor. El îi spovedea, îi învăţa, le dădea de mâncare. Pe

săraci îi miluia, pe urmă îi odihnea. Multe daruri primea şi pe toate le împărţea”. Tot maicii Lavrentia îi spunea părintele Dometie: - Maică, am în partea dreaptă: Buzunarul săracului.

Păcatele omului A zis un creştin lui avva Onufrie: - Avva, vorbeşte-mi despre păcatele omului şi despre ispite. Atunci avva Onufire a zis:

148


- La toată ispita, nu învinui pe niciun om, doar pe tine singur, şi să spui: “Pentru păcatele şi neascultarea mea mi se întâmplă acestea”.

Două iubiri – două cetăţi Fericitul Augustin a spus: - Două iubiri au zidit două cetăţi. Iubirea de sine până la dispreţul de Dumnezeu, Cetatea pământească.

Iubirea de Dumnezeu până la dispreţul de sine, Cetatea cerească.

Sfânta Liturghie A zis avva Teodor:

150


- Sfânta Liturghie este cea mai înălţătoare, cea mai frumoasă, cea mai desăvârşită slujbă, în care se revarsă har peste har pentru cei prezenţi la ea. Sfânta Liturghie este Simfonia glasului dumnezeirii, prin care noi, oamenii credincioşi, suntem atraşi irezistibil spre slăvile cereşti.

Dragostea lui Dumnezeu faţă de om A zis un frate lui avva Teofil:

- Avva, te rog să-mi vorbeşti de dragostea lui Dumnezeu faţă de noi. Atunci avva Teofil i-a răspuns: - Toate le face Dumnezeu din dragoste faţă de om, omul toate trebuie să le primească şi să le perceapă pentru marea iubire a lui Dumnezeu şi toate acestea sunt făcute în dragostea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.

Rugăciunea

152


A spus Sfântul Macarie cel Mare despre rugăciune: - Rugăciunea este împreunarea minţii cu Dumnezeu prin îndreptarea ei cu negrăită dragoste către Dumnezeu. Ea este şi cheia visteriei darurilor dumnezeieşti şi cununa tuturor virtuţilor.

Puterea rugăciunii

Sfântul Grigorie Sinaitul a spus despre puterea rugăciunii: - Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubire realizată, mişcare îngerească, puterea celor fără de trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţeniei, formarea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, logodirea Duhului Sfânt, bucuria Domnului Iisus Hristos, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos Dumnezeu, raza soarelui gândurilor, steaua de dimineaţă a inimii, înţelepciunea dumnezeiască, arătarea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea locaşului îngeresc.

Roadele iubirii

154


Sfântul Maxim Mărturisitorul spune despre iubire şi roadele ei. - Roadele iubirii sunt dărnicia, îndelunga răbdare, îngăduinţa şi dreapta judecată. Dacă facem acestea, atunci vom fi asemenea Celui care ne-a creat. Unde este iubire, acolo este Dumnezeu, dragostea fiind un urcuş al omului spre cele veşnice.

Judecata omului

A zis un ucenic lui avva Teofil: - Cum va fi avva la judecata lui Dumnezeu? Atunci avva Teofil a răspuns: - Nu ştiu cum va fi la judecata lui Dumnezeu, dar cu siguranţă vom da răspuns de cele două cărţi date de Dumnezeu pentru noi: 1. Evanghelia lui Hristos Dumnezeu 2. Conştiinţa omului.

156


Părintele Dometie – sfat la spovedanie Părintele Dometie de la sfânta Mănăstire Râmeţ era cu adevărat chip al blândeţii, înţelepciunii şi al smereniei, căutând să salveze şi să încurajeze pe toţi oamenii credincioşi care îi cereau ajutorul. Întrebat Sfiinţia Sa ce canon ar trebui omul să primească la spovedanie, părintele zicea: - Acesta este canonul care vi-l dau: Să aveţi dragoste între voi, să faceţi ascultare din dragoste şi să răbdaţi ispitele vieţii cu gândul la dragostea lui Dumnezeu faţă de voi.

158


Pr Ioan Horia Ranga Pilde Crestine

Recommend Documents