Poezia vazuta ca libertate absoluta a creatiei

Poezia vazuta ca libertate absoluta a creatiei Poezia reprezinta o arta poetica in care imaginarul poetic este din ce in ce mai complex,poetul graieste prin insemnatatea simbolurilor in care-si face o dimensiune spirituala proprie,izolata de haosul exterior,in care aceasta isi amplica cunoasterea prin eros in toate poemele iubirii sau abordeaza un univers ce se aa in descompunere a materiei. In primul rand poezia semnica un simbol al fortei creatoare,al intei umane care se metamorfoseaza intr-un spirit divin atunci cand are libertatea deplina,ce-l deneste intr-un nal ca artist ce tinde sa-si canalizeze sfera din jurul sau intr-o opera remarcabila ce mai tarziu o sa reprezinte istoria. In al doilea rand poetul doreste sa se detasese de lumea tumultoasa,se retrage in singuratate si indiferenta,efectiv sisi incepe soneta reintorcandu-se in propria lume launtrica ce reprezinta singurul zid de piatra ce poate combate valurile amenintatoare ale lumii inferioare din care eul liric vrea sa evadeze,si prin iubire,vis,sa se inalte pana in lumea superioara unde atinge pana divinitatii. In ultimul rand poetul,in libertatea absoluta a creatiei pe care vrea sa o atinga concepe o poezie pura,e prin exprimarea directa a frumosului natural,cum in poezia eminesciana natura este intotdeauna materna si ocrotitoare,e adera la estetica uratului,vrand sa se nasca un farmec nou in poezia argheziana,e prin iubirea iubirea ca o posibilitate posibilitate de cunoastere cat si alte teme,care il arunca in aura detasarii de infernul terestru,exact intr-un rai ideal. In concluzie poezia este vazuta si poate  inteleasa de toti oamenii numai prin daruire,ca libertate absoluta a creatiei.