Recenzie de carte
Date preliminare
Autorii: Cocean Pompei, Dezsi Ștefan Anul: 2009
Titlul integral: „Geografia turismului” Localitatea: Cluj-Napoca
Editura: Presa Universitară Clujeană Nr. de pagini: 282 282
Nr. ediției: 1 ISBN: 978-973-610-955-3 Introducere
Pompei Cocean este profesor universitar în cadrul Facultății de Geografie din Cluj -
Napoca și a publicat publicat peste 34 de cărți științifice, dintre care se remarcă „Patrimoniul turistic al României” (2010), „Regionarea geografică a Europei” (2007), „Geografie regională” (2002) „Peșterile României. Potențial turistic” ( 1995) și a luat parte la peste 25 de proiecte de cercetare. Domeniile sale de competență sunt: dezvoltare regională, turism și carstogeologie. Coautorul sau, Ștefan Dezsi este conferenț iar universitar la Facultatea de Geografie din Cluj-Napoca și are ca domenii de competență geografia turismului, p rospectare, planificare și amenajare turistică, turism rural și dezvoltare turistică a spațiului rura l. A
publicat numeroase lucrări în domeniul geografiei: 6 cărți, dintre care „Patrimoniu şi valorificare turistică” (2006), „Ţara Lăpuşului. Studiu de Geografie regională” (2006), 2 volume în calitate de editor/coordonator, 6 capitole în cărți, 78 articole și lucrări științifice publicate în țară și străinătate, participare la 51 manifestării științifice (dintre care 40 internaționale). Cei doi autori au publicat l ucrarea „Geografia turismului” în anul 2009, care este un
studiu de actualitate ce debutează cu explicarea unor noțiuni menite să introducă cititorul în cunoașterea fenomenului turistic. Atenția cititorului este îndreptată către resursele atractive, infrastructura turistică, circulația turistică, tipurile și fenomenele de turism, elemente și
1
noțiuni de prospectare, geoinformare, regionare, planificare și amenajare turistică, ecoturism, fenomene și procese de risc turistic. Tema științifică tratată în acestă lucrare se referă la fenomenul turistic, mai exact la noțiunile și conceptele care îl define sc, atât din punct de vedere economic, dar, mai ales, din punct de vedere social și geografic. Cercetarea produselor turistice tinde spre a deveni strict în domeniul economic, ignorându-se latura socială și tenta geografică a fenomenului turistic. Așadar , autorii au
elaborat aceasta lucrare pentru a pune în evidență faptul ca turismul se înscrie printre științele geografice. Mai mult, necesitatea de a simplifica și completa informații deja existente constituie un alt scop care a fost u rmărit de către autori. Bazându-se pe noțiuni ce explică fenomenul turistic, cartea se adresează unui public restrâns, cititorilor ce urmează a studia geografia turismului în cadrul unui curs sau pentru cei ce fac un studiu în acest domeniu.
Dintre aceștia, pot fi amintiți studenții, profesorii, antreprenorii etc. Această carte succede altor lucrări în domeniu și vine pentru a continua, a face adăugiri, a esențializa conceptele și definițiile ce sunt legate de fenomenul turistic, fenomen aflat într-o continuă și accelerată schimbare. În cercetarea lor, autorii au folosit 161 de surse bibliografice, dintre care se pot aminti Berbecaru, I., Botez, M., 1977, „Teoria și practica amenajării turistice”, Editura Sport-Turism,
București; Benedek, J., 2001, „Introducere în planning teritorial”, Editura Risoprint, Cluj Napoca; Boyer, M., 1996, „L’invention du tourisme”, Editura Gallimard, Paris; Clement, H.
J., 1970, „The future of tourism in the Pacific and far East New York”; Cristureanu, Cristina, 1992, „Economia și politica turismului internațional”, Casa editorială pentru turism și cultură Abeona, București; Ghiorghilaș, A., 2005, „Geografia turismului internațional”, Editura universitară, București; Mac, I., 1992, „Geografie turistică generală”, Universitatea Dimitrie Cantemir, Sibiu; Murphy, P. E., 1995, „Tourism: A community Approach”, Routledge, London-New York etc. Sumarul lucrării
Autorii abordează o nouă direcție de învațare prin esențializarea conceptelor deja existente. Astfel, prin cele zece capilole, se explică fundamente teoretice ale fenomenului turistic.
În primul capitol, „Noțiuni introductive”, sunt definiți termeni precum „turist”, „turism”, „resursă turistică”, „ofertă turistică” etc., ca spre sfârșitul capitolului să fie descriși 2
factorii genetici ai manifestării turistice (demografici, economici, psihologici, sociali și politici) și să fie prezentate etapele evolutive ale procesului turistic (etapa turismului incipient, etapa pseudoturistică, etapa turismului modern și contemporan) . Cel de-al doilea capitol concentrează informații cu privire la resursele atractive, mai
precis, la cele aparținând cadrului natural și cele de proveniență antropică. Resursele atractive aparținând cadrului natural se împart, conform autorilor, în cinci categorii distincte: resurse ale reliefului, climatice, hodrografice, biogeografice și peisaje turistice. Relieful glaciar, dezvoltat pe calcare dolomite și conglomerate, vulcanic, litoral sau eolian sunt exemple de relief atractiv pentru delectare și pe trecerea timpului liber al turiștilor. De asemenea, clima
atrage prin prezența zăpezii, printr -o vreme însorită, calda (exprimată de indicele climatoturistic) sau prin locuri în care climatele de adapost, subteran, litoral care se impun ca
obiective de sine stătătoare. Rețelele hidrografice de suprafață (ape curgătoare, lacuri, ape marine, cascade) și cele subterane (râuri endocarstice, izvoare termale și minerale, izbucuri, gheizeri) fac parte din categoria resurselor atractive hidrografice, în timp ce învelișul vegetal și fauna reprezintă resurse biogeografice. O valoare indiscutabilă au și peisajele turistice carstice, ale regiunilor vulcanice, ale munților înalți, ale regiunilor deluroase sau litorale.
Din cele evidențiate în lucrare, resursele turistice antropice sunt în continuă dezvoltare, în comparație cu cele naturale care se restrâng într -un mod continuu și ala rmant. În capitolul despre resursele turistice antropice sunt descrise edificiile și elementele cu funcție turistică, activitățile sociale, manifestările culturale și paraculturale, resursele de natură etnografică. Se specifică și faptul ca obiectivele tur istice antropice au drept caracteristici vechimea, unicitatea, ineditul, dimensiunea, semnificația (simbolul), funcția, determinând un grad mai mic sau mai mare de atractivitate.
Dintre edificiile cu funcție turistică, remarcabile sunt obiectivele istoric e (castele fortificate, faruri, cetăți), edificiile religioase (sanctuare, temple, sinagogi, catedrale, mănăstiri etc.), edificiile cu rol funeral și memorial (mausolee, piramide, cimitire, statui, plăci
comemorative), cele cu funcție culturală și sportivă (teatre, muzee biblioteci, universități, stadioane), cele cu funcție economică (sedii de firme, turnurile de televiziune, metrouri, aeroporturi, canale, viaducte, poduri etc.) și localizările paraculturale (parcuri, cazinouri, fântâni).
Pe de altă parte, activitățile cu funcție turistică grupează târgurile, expozițiile, festivalurile artistice, carnavalurile, nedeiele, competițiile sportive etc., iar resursele turistice de natura etnografică sunt reprezentate de ocupații și meșteșuguri, obiceiuri tradițion ale, porturi, jocuri și cântece populare, așezări rurale cu structură și arhitectură tradițională. 3
O altă componentă esențială a turismului constă în infrastructura turistică. Aceasta grupează structurile de cazare, structurile de alimentație publică, structurile de animație, structurile destinate curei, dotările auxiliare și căile și mijloacele de transport turistic. Structurile de cazare sunt caracterizate din punct de vedere al capacității de primire, localizării spațiale, calității cazării sau al apartenenței la o rețea internațională și pot fi clasice (hoteluri, moteluri, cabane, vile, hanuri), extrahoteliere ( reședințe secundare, locuințe private ) sau nepermanente (campinguri, adăposturi, refugii, cămine, internate) .
Căile și mijloacele de transport turistic sunt reprezentate de transporturile rutiere, transporturile feroviare, aeriene, navale, urbane, speciale și tradiționale. În capitolul ce se intitulează „Circulația turistică (Fluxurile turistice)” sunt prezentate caracteristici, factori de influe nță, forme de manifestare, modalități de evaluare, precum și
cele trei segmente distincte din punct de vedere spațial: zona emițătoare, zona de tranzit și zona receptoare. De asemenea, în acest capitol sunt discutate sezonalitatea turistică, durata sejurului și modele spațiale ale fluxurilor. În continuare, în capitolul cinci, se evidențiază existența a celor patru tipuri de turism:
turismul de recreere, curativ sau de îngrijire a sănătății, cultural și polivalent sau mixt și a formelor de turism. În ultimele capitole sunt definite elemente și noțiuni de prospectare și geoinformare
turistică, de planificare și amenajare turistică, de regionare turistică, termeni din domeniul turismului ecologic. Analiza generală și evaluarea lucrării
Cei doi autori au realizat lucrarea „Geografia turismului” în anul 2009, care este un
studiu de actualitate ce își face debutul prin explicarea unor noțiuni menite să introducă cititorul în cunoașterea fenomenului turistic. Această carte succede altor lucrări în domeniu și vine pentru a continua, a completa , a esențializa conceptele și definițiile ce sunt legate de fenomenul turistic, fenomen aflat într-o continuă și accelerată schimbare. Atenția lectorului
este îndreptată către resursele atractive, infrastructura turistică, circulația turistică, tipurile și fenomenele de turism, elemente și noțiuni de prospectare, geoinformare, regionare, planificare și amenajare turistică, ecoturism, fenomene și procese de risc turistic. Astfel, in cele 276 de pagini, fenomenul turistic este analizat în profunzime, cu foarte mare minuțiozitate.
4
Concluzii
În concluzie, lucrarea „Geografia turismului” de Pompei Cocean și Ștefan Dezsi reprezintă un punct de plecare în înțelegerea fe nomenului turistic, ei definind clar și succint conceptele de bază ale acestei discipline.
5
