Migraţia internaţională în contextul globalizări Fenomene pozitive şi negative Globalizarea şi migraţia – perspectivă de ansamblu în contextul contemporan Globalizarea este un fenomen complex şi nu există o definiţie universal acceptată a acesteia, probabil şi pentru că inclde o multitudine de procese care vizează domenii diverse ale societ societăţi ăţii.i. Legătu Legăturil rilee social sociale, e, economi economice ce şi politi politice ce care care travers traverseaz eazăă graniţe graniţele le dintre dintre state state influenţează în mod decisiv soarta celor care trăiesc în acele ţări. Termenul general utilizat ppen entr truu a cara caract cteri eriza za acea aceast stăă inte interde rdepe pend ndenţ enţăă cres crescâ cândă ndă a soci societ etăţ ăţii ii umane umane este este acel acelaa de globalizare. Termenul globalizare a apărut la sfârşitul anilor ’60 şi a fost lansat de un specialist canadian în teoria mijloacelor de comunicare în masă, profesorul Marshall McLuhan de la Univers Universita itatea tea din Toront Torontoo şi specia specialis listul tul americ american an în problem problemele ele comuni comunismu smului lui,, Zbigni Zbigniew ew Brzezinski de la Universitatea Columbia. Termenul de globalizare a intrat în dicţionar prima dată în 1961. În literatura de specialitate există numeroase definiţii ale acestui fenomen contemporan. Proces prin care lumea tinde să devină un spaţiu unic, globalizarea este fie contestată (de conservatori conservatori), ), fie promovată cu curaj (de liberali), liberali), ca măsură a prosperităţ prosperităţii ii universale, păcii şi libertăţii, fie tratată ca pe un pericol (de critici). Definită Definită ca proces de lărgire, adâncire şi grăbire a interconectări interconectăriii globale, globalizarea globalizarea este situată într-un spaţiu spaţiu al schimbării, cu „legarea „legarea şi extinderea activităţii umane umane peste regiuni şi continente“1. O diferenţiere a acestui proces de cele de localizare, naţionalizare, regionalizare şi internaţionalizare duce, firesc, la definirea conceptului de globalizare nu ca stare singulară, ci ca proces sau sau set de procese procese ateritori ateritoriale ale de structurare structurare şi stratif stratificare icare globală globală a relaţiil relaţiilor or şi tranzacţiil tranzacţiilor or sociale sociale2, generat generator or de fluxuri fluxuri şi reţele reţele transc transcont ontine inenta ntale le sau interre interregio gionale nale de activitate, interacţiune şi exercitare a puterii. Expri Exprima marea rea cea cea mai mai sint sintet etic icăă a aces acestu tuii proce process comp comple lexx este este dată dată de „Str „Strat ateg egia ia de Securitate Naţională a Statelor Unite: O nouă Eră“ (2002), care îl defineşte ca un proces „de accele accelerare rare a integră integrării rii economice economice,, tehnol tehnologi ogice, ce, cultur culturale ale
şi politice politice,, alătur alăturii de guvernar guvernaree
1
David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, Jonathan PERRATON, „Transformări „Transformări globale. Politică, economie şi cultură”, Editura Polirom, Iaşi, 2004, p. 39 2 David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, Jonathan PERRATON, op.cit .,., pp. 51-52
1
democratică, economie de piaţă, respectarea drepturilor omului, dinamism economic şi revoluţia comunicaţiilor“3. Globalizarea este un proces ce lărgeşte cadrele determinante ale schimbării sociale la nivelul lumii ca întreg. Astfel, în timp ce schimbarea socială a fost iniţial abordată în cadre locale, regionale şi naţionale, acum accentul se pune pe internaţionalizare şi globalizare. A crescut interesul în explicarea relaţiilor dintre unităţile teritoriale şi lumea ca întreg, discutiile purtându-se asupra problemelor cu privire la legătura dintre nivelul micro şi nivelul macro, dintre raportul local şi global. Având în vedere că globalizarea este un proces complex care se desfăşoară pe mai multe paliere, paliere, studiile studiile de specialit specialitate ate au iniţ iniţiat iat concepţia conform căreia globalizarea globalizarea acţionează la nivelul a cinci domenii fundamentale: economie, politică, mediu, societate şi cultură4. Atunci când diferenţiem dimensiunile mondializării este important să afirmăm că acestea nu pot fi delimitate în mod clar una ce cealaltă. În această lucrare, conceptul de globalizare este interconectat cu domeniul migraţiei internaţionale, referindu-ne, în mod specific, la deplasarea oamenilor între regiuni şi continente, fie acestea acestea migraţii în căutarea de locuri de muncă, diaspore diaspore sau o viaţă mai bună. Acest proces de globalizarea privit din perspectiva migraţiei, este un fenomen vechi, care a precedat formarea statelor naţiune (de exemplu: exodul de etnici germani din Europa de Est şi din Uniunea Sovietică în perioada de după cel de-al doilea război mondial sau fluxurile din Peninsula Iberică şi Italia către Europa de Nord din anii 50 sunt considerate o formă de regionalizare sau de migraţie regională5). Deplasarea muncitorilor salariaţi, reacţionând la forţele pieţei (ale cererii şi ofertei) constituie un aspect important al deplasărilor în masă a fiinţelor umane în jurul lumii. Dar, fenomenul migraţiei se intersectează şi cu puterea politică, militară şi culturală, modelele globale sau regionale ale migraţiei fiind multiple. Prezenţ Prezenţaa imi imigran granţil ţilor or generea generează ză inevit inevitabi abill element elementee de compara comparaţie ţie şi de contra contrast st în legătură cu populaţiile indgene. Mişcarea oamenilor are ca rezultat schimbul de idei, credinţe, opinii, culturi, religii. Este lesne de înţeles că mişcarea oamenilor este determinată de două coordonate esenţiale: spaţiu şi timp. migraţia presupune infrastructuri de transporturi şi de comunicaţii, acestea fiind factori importanţi în derularea migraţiilor. Infrascturile de transport şi 3
Vasile POPA, „Implicaţiile globalizării asupra securităţii naţionale”, Editura Universităţii Naţionale de Apărare Carol I, Bucureşti, 2005, p. 9 4 Joseph STIGLITZ, „Globalizarea. Speranţe şi deziluzii”, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p. 12 5 David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, Jonathan PERRATON, op. cit., p. 327
2
comuni comunicaţi caţiii afecte afectează ază costur costurile ile,, riscuri riscurile, le, veloci velocitat tatea ea şi dimens dimensiun iunil ilee migraţ migraţiil iilor or posibi posibile. le. Existenţa transporturilor şi a telecomunicaţiilor ieftine afectează măsura în care comunităţile imigrante pot să menţină contactul cu societăţile lor de origine. Migranţia contemporană, privită din perspectiva globalizării, se desfăşoară sub auspiciile dreptului internaţional, iar organizaţiile internaţionale monitorizează şi intervin şi ele în procesele de migraţie. Stra Strati tifi ficar carea ea migra migraţi ţiei ei globa globale le şi regi region onal alee poate poate fi anal analiz izat atăă în prim primul ul rând rând din din perspectiv perspectivaa disparităţ disparităţii ii dintre origini şi destinaţii destinaţii.. Distribuţi Distribuţiaa inegală inegală a accesului accesului diverselor diverselor grupuri în diferite locuri şi puterea relativă a fluxurilor migratoare pot fi studiate şi din prisma ierarhiilor de putere. Distincţia relizată de McNeill 6 între migraţia de elite şi cea de masă evidenţiază, nu numai, alcătuirea socială diferită a migraţiilor, ci şi capacităţile distincte ale diverselor grupuri sociale de a acumula resurse în scopul migraţiei şi de a pătrunde cu succes în alte societăţi şi teritorii. Această ierarhie de putere printre migranţi este reflectată de ierarhia puterii statelor, în care ţări diferite posedă capacităţi inegale de a controla deplasările populaţiei, de a-şi menţine integritatea graniţelor şi de a contura structura regimurilor internaţionale de migraţie.
Fenomenul migraţiei – delimitări conceptuale Pentru a înţelege mai bine fenomenul migraţiei interconectat procesului de globalizare, este nevoie de o delimitare conceptuală privind noţiunea de migraţie, mobilitate geografică, populaţie. Mişcarea Mişcarea totală a unei populaţii se compune din mişcarea mişcarea naturală naturală şi mişcarea
administrativ-teritoriale îşi modifică modifică numărul migratorie. Populaţia unei ţări sau a unei unităţi administrativ-teritoriale nu numai numai ca urmare urmare a intrări intrărilor lor şi ieşir ieşirilo ilorr determin determinate ate de naşter naşterii şi deces decese, e, ci şi în urma urma imigrărilor şi emigrărilor. Deoarece fluxurile migratorii pot să afecteze grupe particulare de persoane persoane sub raportul raportul caracteri caracteristici sticilor lor vârstă vârstă şi sex, migraţia migraţia modifi modifică că nu numai numărul numărul popul populaţi aţiei, ei, ci şi structura structura acesteia acesteia după sex şi vârstă vârstă şi, eventual eventual,, după alte caracteri caracteristi stici. ci. Deplasările locuitorilor se pot face în afara localităţii, între ţări, pot avea o durată mai mică sau definitivă, ceea ce face necesară o clasificare detaliată a diferitelor tipuri de migraţie. Fiind parte a mişcării totale a unei populaţii, migraţia interesează nu numai demografia, ci şi sociologia, care
6
David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, Jonathan PERRATON, op. cit., pp. 329-330
3
studiază fenomenele de adaptare sau aculturaţie a persoanelor migrante, influenţa migraţiei asupra structurii populaţiei, asupra instituţiilor sociale e.t.c 7. Migraţia Migraţia populaţiei populaţiei este forma forma princi principal pală ă a mobilit mobilităţi ăţiii geograf geografice ice (spaţiale) a
constân ândd în schi schimb mbare areaa defin definit itiv ivăă a domic domicil iliu iulu luii stabi stabil, l, într întree două două unită unităţi ţi populaţiei, const administrativ-teritoriale bine definite. Se mai numeşte migraţie rezidenţială, întrucât persoana implicată într-o asemenea mişcare îşi schimbă statutul rezidenţial. Prin urmare, în noţiunea de migraţie a populaţiei nu intră excursiile, deplasările sezoniere, diferitele forme ale navetismului etc. etc. De acee aceea, a, este este impo import rtan antt să se defin definea easc scăă core corect ct unit unităţ ăţil ilee geogr geograf afic icee sau sau teri terito tori rial al-administrative şi tipurile de mişcări ale populaţiei 8. În raport cu graniţele oficiale ale unei ţări, migraţia poate fi: •
migraţie internă: totalitatea deplasărilor, însoţite de schimbarea definitivă (permanentă)
a domiciliului obişnuit, obişnuit, în cadrul unei ţări, între unităţile unităţile teritorial-administrative. •
(externă): ): totali totalitat tatea ea deplasă deplasăril rilor, or, însoţi însoţite te de schimb schimbarea area migraţie migraţie internaţional internaţională ă (externă definitivă (permanentă) a domiciliului, între două ţări.
În raport cu localitatea de destinaţie (sosire), respectiv de plecare (origine), se folosesc termenii de imigrare şi emigrare: •
imigrarea: migraţie privită din punctul de vedere al localităţii de destinaţie (de obicei, în
cadrul migraţiei internaţionale). Persoanele cuprinse în acest flux migratoriu se numesc persoane imigrante •
emigrarea: migraţie privită din punctul de vedere al localităţii de plecare (de obicei, în
cadrul migraţiei internaţionale). Persoanele cuprinse în acest flux migratoriu se numesc persoane emigrante Literatura de specialitate care a studiat fenomenul migraţiei prezintă mai multe cauze care determină mişcarea migratorie a populaţiei9, printre care: •
O cauză esenţială rezidă în procesele de suprapopulare, marcate prin ruptura dintre numărul populaţiei şi resurse, având drept efect reducerea veniturilor veniturilor şi imposibilitatea satisfacerii consumului. Suprapopularea poate fi determinată de excedentul naşterilor, care domină indicele indicele mortalităţii, mortalităţii, fapt specific specific mai ales ţărilor ţărilor mai puţin dezvoltate. dezvoltate. O
7
Dan ROŞCA, „Introducere în sociologia populaţiei şi demografie”, ediţia a IV-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 96 8 Dan ROŞCA, op. cit., pp. 97-98 9 Dan ROŞCA, op. cit., pp. 99-100
4
asemen asemenea ea creşter creşteree a caracte caracteriza rizat,t, în secolu secolull al XIX-le XIX-lea, a, Europa Europa Occide Occidental ntală, ă, când când scăderea mortalităţii a compensat reducerea fecundităţii. •
În anumite anumite ţări, creşterea creşterea intensivă intensivă a animale animalelor lor a favorizat favorizat disponibi disponibilizare lizareaa forţei de muncă, aceasta intrând apoi sub incidenţa migraţiei.
•
În alte situaţii, situaţii, dezvoltarea căilor de comunicaţie a facilitat dispersarea industriilor, industriilor, ceea ce reclamă forţă de muncă şi antrenează o parte a populaţiei în fluxul migratoriu. Transportul maritim şi, într-o măsură mai mică, cel feroviar au favorizat migraţiile intercontinentale.
•
De asemenea, mişcările mişcările migratorii migratorii pot fi determinate determinate şi de motive istorice, istorice, religioase, religioase, politice, care pot fi considerate drept cauze accidentale şi actuale. Accidentale pot fi şi cataclismele şi maladiile, ce pot determina imigrări şi emigrări masive şi bruşte.
•
Cauzele de ordin psihologic au în vedere fascinaţia unor locuri, forme de relief sau peisaje. În acest fel, locurile alese de un grup de populaţie pot fi poli de atracţie pentru compatrioţi, aşa cum, de exemplu, Barcelonette – colonie în Mexic – a devenit un caz clasic, la fel ca şi cartierele-colonii din S.U.A. şi Europa Occidentală.
•
Cauzele de ordin ecologic determină determină aşa-numita migraţie ecologică. Aceasta Aceasta presupune deplasări de populaţie din zonele afectate de transformări ale mediului natural sau antropic antropic spre alte regiuni. regiuni. Astfel, Astfel, Mexico City, City, Milano şi Atena sunt oraşe oraşe extrem de afectate de poluare şi pot constitui centre de disconfort şi de emigrare a populaţiei.
Mişc Mişcăr ăril ilee migr migrat ator orii ii au impl implic icaţ aţii ii prof profun unde de în cadr cadrul ul soci societ etăţ ăţil ilor or cont contem empo pora rane ne,, identificâ identificându-se ndu-se trei paliere paliere10 asupra asupra cărora cărora migraţ migraţii iile le produc produc efecte efecte import important ante: e: efecte efectele le migraţiei asupra populaţiei de origine, asupra populaţiei de destinaţie şi asupra migranţilor înşişi. Conform studiilor sociologice, există nenumărate consecinţe pe care migraţiile le produc la nivelul acestor trei nivele dintr-o societate, dar nu vom menţiona decât pe cele mai importante şi relevante11 pentru această lucrare. O migraţie ce antrenează un număr mare de persoane, în general de vârstă tânără, poate provoca, în populaţia de origine, un deficit de forţă de muncă şi, deci, o slăbire a activităţilor, o scăd scăder eree a nata natali lită tăţi ţii, i, o îmbăt îmbătrân rânir iree demo demogr graf afic ică. ă. Dacă Dacă avem avem situ situaţ aţia ia unei unei zone zone iniţ iniţia iall suprapopulate, migraţia poate, prin slăbirea presiunii demografice, să amelioreze situaţia celor 10
Lazăr VLĂSCEANU, Cătălin ZAMFIR, „Dicţionar sociologie”, ediţia online: http://www.dictsociologie. http://www.dictsociologie.netfirms.com/M netfirms.com/M/Termeni/migra /Termeni/migratie.htm tie.htm 11 David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, op. cit., pp. 332-334
5
rămaşi, rămaşi, mai cu seamă dacă migranţii migranţii trimit celor rămaşi acasă bunuri materiale materiale şi bani. Situaţia Situaţia populaţiei din aria de primire poate fi şi ea influenţată în ambele sensuri. În perioade de creştere economică, imigranţii contribuie la completarea necesarului forţei de muncă; în schimb, în epoci de recesiune, participă la îngroşarea îngroşarea rândurilor şomerilor, şomerilor, fiind fiind cei mai expuşi la concediere, concediere, şi determină un consum suplimentar de resurse. Un alt aspect deosebit de intens cercetat este integrarea migranţilor în comunităţile de primire. În cazul migraţiei interne, accentul cade îndeosebi pe problema adaptării ruralilor la viaţa viaţa urbană şi la munca munca industri industrială ală.. În cazul celei celei externe externe,, o atenţi atenţiee specia specială lă se acordă acordă contactelor între două populaţii ale căror culturi sunt mult diferite, fapt ce ridică probleme deosebite de integrare.
Condiţia de „migrant” Nu există o definiţie universal valabilă şi acceptată a termenului de „migrant”, dar definiţia dată de Organizaţia Naţiunilor Unite este foarte pertinentă: „orice persoană care ăşi schimbă teritoriul unde locuieşte de obicei”12. Astfel, în această categorie nu intră turiştii şi oamenii de afaceri, deoarece călătoriile lor nu implică schimbarea locului obişnuit de rezidenţă. Statistic, populaţia migratoare poate fi direct determinată în funcţie de numărul de străini care se găsesc într-o ţară: cei înregistraţi în funcţie de ţara natală sau acel procent al populaţiei cu naţionalitate străină. Confuzia Confuzia în privinţa migranţilor migranţilor este exacerbată, exacerbată, deoarece deoarece se consideră că naţionalita naţionalitatea tea migrantului trebuie să corespundă cu ţara natală a migrantului, dar naţionalitatea poate fi schimbată, pe când, locul naşterii nu poate fi modificat, cel puţin din perspectivă legală. Astfel, o persoană poate fi născută într-un teritoriu, dar poate fi calificat drept străin dacă are părinţi străini sau invers: o persoană născută poate fi considerată cetăţean naţional, dar caracterizat drept străin dacă este născut peste hotarele acelui stat. Se poate constata că există o varietate a criteriilor naţionale în ceea ce priveşte definirea condiţia de imigrant în cadrul statelor lumii. În tabelul de mai jos, am prezentat criteriile privind condiţia de migrant în Marea Britanie şi Irlanda. Cine se califică drept MIGRANT în Marea Britanie (M.B.) şi Irlanda13
12
Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), „Internaţional migration, economic development and policy”, Banca Mondială, Washington DC, 2007, p. 19 13 Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), „Internaţional migration, economic development and policy”, Banca Mondială, Editura Palgrave Macmillan, Washington DC, 2007, p. 21
6
Născut în M.B.
Născut în M.B.
Născut în Irlanda
Născut în Irlanda
Locul de
Naţionalitatea
Naţionalitatea
Naţionalitatea
Naţionalitatea
rezidenţă
M.B.
Irlandei
M.B.
Irlandei
Populaţie
Populaţie străină
Populaţie străină
autohtonă datorită
în M.B. din cauza
în M.B. din cauza
ţării natale Populaţie străină
ţării natale Populaţie
ţării natale Populaţie străină
în M.B. din cauza
autohtonă datorită
în M.B. din cauza
naţionalităţii Populaţie
naţionalităţii
Populaţie străină
naţionalităţii Populaţie străină
în Irlanda din
în Irlanda din
autohtonă datorită
cauza ţării natale Populaţie străină
cauza ţării natale Populaţie
ţării natale Populaţie străină
în Irlanda din
autohtonă în
în Irlanda din
Rezidenţă
Nu se califică
în M.B.
drept migrant
Rezidenţă în Irlanda
cauza naţionalităţii Irlanda datorită
Nu se califică drept migrant
cauza naţionalităţii
naţionalităţii
Securitatea societală şi migraţia internaţională Migraţia internaţională este unul dintre cele mai vechi fenomene sociale. Martin O. Heisler şi Zig Layton-Henry arată că, înainte de toate, migraţia este o problemă de securitate 14. În antichitate, Grecia şi Roma au apărut şi, mai ales, au dispărut ca state datorită migraţiei. Abia în timpurile mai recente, migraţia a ajuns să fie studiată din punct de vedere al securităţii. Uniunea Europeană, Europeană, printre alte foruri internaţion internaţionale, ale, a adoptat adoptat o serie de măsuri pentru a limita efectele negati negative ve ale migraţ migraţiei iei.. Din perspect perspectivă ivă teoret teoretică ică,, concept conceptul ul de securi securitat tatee societ societală ală includ includee problema migraţiei, ca element cheie. Pe agenda europeană de securitate, migraţia tratează consecinţele actuale şi potenţiale asupra securităţii societale datorate prezenţei unui mare număr de imigranţi în ţările Uniunii Europene. Europene. Migraţia Migraţia afectează profund dreptul de a decide cine poate pătrunde pe teritoriul teritoriul unui stat (grup de state), pentru a căpăta rezidenţă şi pentru a lucra. Pe termen mediu şi lung, migraţia afectează dreptul de a decide compoziţia etnică şi rasială a populaţiei, cultura publică, securitatea socială, locurile de muncă şi ordinea publică. Între 1945 şi 2000, statisticile arată că în Europa de 14
Ionel Nicu SAVA, „Teoria şi practica securităţii”, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Bucureşti, 2007, p. 53, ediţia online: http://www.romaniaeuropa.co http://www.romaniaeuropa.com/cartionline/c m/cartionline/carti_psihologie/teor arti_psihologie/teoria_si_practica ia_si_practica_securitatii_ionel _securitatii_ionel_nicu_sava.php _nicu_sava.php
7
Vest au migrat peste 50 de milioane de persoane15. Referindu-ne la frontiere, migraţia afectează capacitatea statelor de a-şi controla propriile frontiere. Încât, se poate afirma şi confirma că migraţia, în general şi migraţia de masă, în principal, a devenit un fenomen de securitate. Migraţia este expresia unor relaţii sociale dezechilibrate între zonele mai puţin dezvoltate şi zonele dezvoltate ale lumii. Statul bunăstării din ţările Europei de Vest reprezintă o atracţie pentru populaţiile din periferia europeană (Europa de Est, Turcia, Africa de Nord). Chiar şi dificultatea găsirii unui loc de muncă sau o existenţă marginală în Europa de Vest sunt considerate surmontabile sau preferabile unui statut economic, social şi politic în ţările din periferie16. După 1945, stabilirea unor comunităţi semnificative din ţările Lumii a III-a în ţările industriale avansate a dus la crearea unor "capete de pod" (bridgeheads), care sunt în permanenţă alimentate de noi valuri de imigranţi. Procesul de stabilire a unei comunităţi de imigranţi într-o într-o ţară şi transformarea ei în recipient pentru noi imigranţi a fost denumit "lanţ de imigrare" (chain migration). Migraţia în lanţ înseamnă reîntregirea familiilor, căsătorii mixte, invitarea rudelor, a apropiaţilor, înfieri, etc17. Este cazul, de exemplu, al comunităţii turce in Germania, stabilită în anii "50-"60 în Republica Federală, dar care a fost continuu alimentată cu noi imigranţi. Comunitatea înregistrează la nivelul anilor 2000 peste 2 milioane de etnici turci stabiliţi legal în Germania. Dacă imigranţii sunt legal stabiliţi în ţările-gazdă, de ce comunităţile de imigranţi, migraţ migraţia ia în lanţ lanţ şi fenome fenomenel nelee asocia asociate te sunt sunt consid considera erate te o posibi posibilă lă amenin ameninţar ţaree la adresa adresa securităţii? În viziunea şcolii europene de securitate18, sunt două dimensiuni care impun această abordare. Mai întâi este vorba de procesul de redefinire socială specific Europei de Vest după cel de-al doilea război mondial. În condiţiile diminuării funcţiilor externe ale statului (securitatea era garantată de NATO, coloniile deveniseră independente, o serie de atribute statale au fost delegate Comisiei de la Bruxelles), societăţile occidentale au realizat un nou echilibru social sub forma statul statului ui bunăst bunăstări ăriii (welfa (welfare re state) state).. Statul Statul bunăstă bunăstării rii este este un stat stat univer universal sal,, se bazeaz bazeazăă pe includerea tuturor cetăţenilor. Procesul de creare a statului bunăstării a creat o formă de cetăţenie mai extinsă, mai profundă. Extinderea drepturilor politice şi economice sub forma organizării 15
Ionel Nicu SAVA, op. cit., p. 55 David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, Jonathan PERRATON, op. cit., pp. 366-367 17 Jef HUYSMANS, „The politics of insecurity: fear, migration and asylum in the EU”, Editura Routledge, Londra, 2006, p. 43 18 Jef HUYSMANS, op. cit. , p. 54 16
8
sindicale şi corporatiste, negocierea colectivă, sufragiul universal, libertăţi civile lărgite, accesul la educaţie publică gratuită, sistem de impozitare redistributiv, sprijin pentru familiile cu venituri mici, asistenţă de sănătate pentru aproape toţi cetăţenii, locuinţe sociale au fost posibile datorită statului bunăstării. Crearea statului bunăstării şi asigurarea securităţii militare au creat condiţiile ca politicile publice să se orienteze îndeosebi către securitatea socială şi economică şi, în paralel, către creşterea participării politice. Statul bunăstării a omogenizat societăţile ocidentale, a egalizat şansele sociale, a crescut parti participa ciparea rea social socialăă pentru pentru crearea crearea bunăstă bunăstării rii şi pentru pentru distri distribuţ buţia ia ei. Sursel Surselee interne interne de instabilitate au fost diminuate până la dispariţie (sărăcia, minorităţile agresive, şomajul cronic), astfel încât societăţile Europei Occidentale, sub umbrela de securitatea a NATO şi sub scutul economic economic al Uniunii Europene, au atins un optim social, social, politic politic şi economic. economic. Calitatea vieţii în Europa de Vest este cea mai înaltă din lume. Grecia, cea mai "săracă" ţară a Uniunii Europene avea, în 1990, un produs intern brut pe cap de locuitor de circa 6.000 USD. Austria, care avea să devină membră UE mai tarziu, înregistra circa 17.000 USD pe cap de locuitor. Prin comparaţie, Cehoslovacia avea circa 3.500 USD, iar România numai 1.600 USD pe cap de locuitor 19. Evident că acest optim social, obţinut prin eforturi individuale şi comune de ţările europen europene, e, este este afecta afectatt prin prin migraţ migraţie. ie. Recesiu Recesiunea nea economi economică că a UE din anii anii "90, creşterea creşterea şomajului, competiţia economică cu SUA şi Japonia, susţinerea procesului de extindere a Uniunii către Europa centrală şi de Est, îmbătrânirea populaţiei au pus în discuţie statul bunăstării. O serie de evenimente (criminalitate, îndeosebi delicte împotriva persoanei şi bunurilor personale, violenţă de stradă, ghettouri de imigranţi în periferiile marilor oraşe, toate surprinse de media), la care se adaugă şomajul pe termen lung, criza locuinţelor, violenţa în şcoli, mizeria din locurile publice au transferat responsabilitatea situaţiei comunităţilor de imigranţi. Şomajul, mizeria, lipsa locuinţelor, violenţa în şcoli se datorează imigranţilor. Imigranţii s-au transformat, astfel, din muncitori-invitaţi în cetăţeni indezirabili. În opinia publică se percepe că o parte însemnată a problemelor sociale existente în ţările Europei Occidentale se datorează imigranţilor. Imigranţii sunt percepuţi ca străini (outsiders), chiar şi cei care provin din a doua sau chiar a treia generaţie20. Pe de altă parte, o bună parte a imigranţilor, îndeosebi cei care prin culoarea pielii şi alte trăsături rasiale se deosebesc evident de populaţia majoritară, se consideră ei înşişi imigranţi. Un 19
Jef HUYSMANS, op. cit. , p. 57 Peter STALKER, „Workers without frontiers: the impact of globalization on international migration”, migration”, Editura Lynne Rienner Publishers, Londra, 2000, p. 84
20
9
francez imigrant este cetăţean al Republicii şi se bucură de toate drepturile definite juridic de consti constituţ tuţie, ie, însă însă nu este este conside considerat rat un france francezz adevărat adevărat21. Aceast Aceastaa înseam înseamnă nă că acordar acordarea ea cetăţeniei, obţinerea unui loc de muncă permanent şi a unei rezidenţe stabile nu sunt suficiente pentru a defini identitatea. În continuare, în Europa, spre deosebire de America sau Australia, identitatea este apreciată în funcţie de trăsăturile fizice şi, mai ales, de religie, naţionalitate şi cultură. A fi american este, de cele mai multe ori, suficient a fi cetăţean. A fi francez, german sau englez nu se poate poate dobândi dobândi prin prin cetăţe cetăţenie nie.. Cele Cele mai multe multe state state europene europene se conside consideră ră statestate-naţ naţion ionale ale omogene, a căror membri au sentimentul apartenenţei la comunitatea naţională datorită unor factori unificatori precum: istorie comună, identitate etnică, limbă, cultură şi experienţă politică. p olitică. Imigraţia Imigraţia poate genera riscuri riscuri la adresa securităţii securităţii în ţările receptoare, în ţările de tranzit tranzit şi în ţările furnizoare de imigranţi, deşi nu de natură militară. În ţările de origine, cel mai adesea emigrează cetăţenii apţi de muncă. În emigraţia de masă, forţa de muncă este redusă cu până la 20-30 % în ţara de origine. Apar fenomene sociale ce afectează grav echilibrul economic şi social: familii dezintegrate, minori nesupravegheaţi, sistem de pensii fără resurse, etc. Un astfel de exemplu este Republica Moldova. În ţările ţările de tranzit, tranzit, fenomenul fenomenul migraţiei încurajează încurajează “industrii “industriile le traficului traficului cu persoane”: persoane”: procurarea procurarea documentelor documentelor de transport, transport, alegerea destinaţi destinaţiei ei finale, finale, identifica identificarea rea viitorului viitorului loc de muncă. În ţările receptoare, principala dificultate rezidă în integrarea socială a noilor veniţi. Apar taberele de refugiaţi, o birocraţie locală pentru procesarea datelor personale ale imigranţilor, legislaţie, delicvenţă ş.a. Capacitatea instituţiilor sociale, economice, politice, administrative de a integr integraa un număr număr mare mare de imi imigran granţi, ţi, reziste rezistenţa nţa unor comuni comunităţ tăţii de imi imigra granţi nţi la asimil asimilare, are, afectează stabilitatea statelor şi, în acest mod, afectează capacitatea guvernelor de a guverna. Alături de riscurile societale la adresa securităţii, în ţările de destinaţie apar şi riscuri de natură militară: a) activităţi activităţi iredentis iredentiste, te, derulate derulate de imigranţi imigranţi ce încearcă să afecteze procesul procesul politic politic în ţările de origine (este cazul minorităţilor albaneze din ţările Europei Occidentale, care s-au implicat în conflictele din Kosovo şi Macedonia)
21
Iordan Gheorghe BĂRBULESCU, „Uniunea Europeană: politicile extinderii”, Editura Tritonic, Bucureşti, 2006, pp. 431-433
10
b) conflicte conflicte importate importate de grupurile de imigranţi, imigranţi, care conduc conduc la violenţă în ţara gazdă (este cazul grupurilor de palestinieni, care au provocat acte de violenţă împotriva evreilor) c) activi activităţ tăţii terori teroriste ste (este (este vorba vorba în principa principall de grupările grupările tip Al Quaeda, Quaeda, active active în aproape toate ţările occidentale) d) iniţia iniţiati tive ve polit politice ice ale ţării ţării gazdă de a stopa, stopa, prin interven intervenţie ţie militar militară, ă, fluxul fluxul de imigranţi în ţările furnizoare (este cazul intervenţiei militare italiene în Albania în anul 1997)
Exodul inteligenţei Migraţiile Migraţiile contemporane contemporane s-au diversificat diversificat şi ponderat. ponderat. Fiind subordonate subordonate unor scopuri politice politice şi economice, economice, au trecut sub controlul unor organisme organisme specializate. specializate. Pe de altă parte, parte, se deosebesc de cele anterioare şi prin caracterul, volumul şi orientarea geografică. De asemenea, s-au extins migraţiile migraţiile din interiorul continentelor continentelor şi au scăzut cele intercontinentale. Un fenome fenomenn deoseb deosebit it îl reprezi reprezintă ntă exodul exodul inteli inteligenţ genţei, ei, al „creie „creierelo relor” r” cu califi calificare care superioară şi al familiilor acestora, dinspre ţări mai slab dezvoltate spre S.U.A., Canada, ţările din Europa Occidentală22. Se apreciază că 40% din savanţii americani laureaţi ai premiului Nobel sunt, de provenienţă, din afara Americii. Spre Europa s-a îndreptat forţă de muncă din diferite ţări slab dezvoltate ale Asiei, Africii şi Americii Latine, în timp ce spre S.U.A. se îndreaptă emigranţi preponderent din America Latină Latină şi mai puţin puţin din Europa. Migrarea creierelor (aşa-numitul "brain drain") este considerată o problemă extrem de importantă cu care se confruntă numeroase state în curs de dezvoltare, printre care şi România. Majoritatea studiilor efectuate pe această temă sugerează că fenomenul are două efecte negative distincte. Argumentul că exodul de inteligenţă este dăunător ţării de origine deoarece duce la pierderea producţiei care ar putea fi creată dacă populaţia nu ar emigra, nu se sprijină pe baze solide. Chiar dacă împiedicarea exodului de inteligenţă ar duce la creşterea producţiei, această consecinţă nu justifică politica de blocare a emigraţiei. În ultimă instanţă, bunăstarea societăţii derivă dintr-o multitudine de elemente, avuţia materială reprezentând doar unul dintre acestea. Pentru unii indivizi, traiul într-o societate lipsită de restricţii, de genul împiedicării liberei circulaţii a forţei de muncă, poate fi suficient de important pentru a compensa o bogăţie materială mai redusă. Pentru alţi oameni, mediul social în care îşi desfăşoară activitatea contează mai mult 22
Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), „International migrations, remittances and the brain drain”, Banca Mondială, Editura Palgrave Macmillan, Washington DC, 2006, p. 186
11
decât diferenţa de avuţie avuţie materială materială23. Cu alte cuvinte, bunăstarea este subiectivă, ea depinde de preferinţele fiecăruia, nu de condiţiile materiale. Din acest motiv, nivelurile de bunăstare ale diferiţilor indivizi nu pot fi agregate pentru a obţine bunăstarea naţiunii. Exodul de inteligenţă constituie, probabil, cel mai interesant aspect al unui fenomen mai larg - migrarea migrarea capitalului capitalului uman şi a forţei forţei de muncă în general. În economia economia de piaţă, piaţă, resursele migrează întotdeauna către acele locaţii unde sunt cel mai bine remunerate. Proprietarii lor obţin un profit de pe urma migrării. Liberul schimb, inclusiv libera circulaţie a capitalului uman, sporeşte bunăstarea tuturor participanţilor la piaţă şi, astfel, crează stimulentele necesare pentru perfecţionarea indivizilor şi pentru dezvoltarea economică în continuare. Dacă ştiu că profesia de medic este foarte bine remunerată - în România sau în alt stat - atunci voi fi stimulat să acumulez capital uman pentru a deveni medic. Invers, dacă veniturile mele viitoare ca medic sunt reduse din cauză că numărul doctorilor doctorilor este deja prea mare sau pentru că mi se interzice interzice să profesez în afara graniţelor statului român - atunci voi fi motivat să acumulez alt tip de capital uman ori, pur şi simplu, să aloc o mai mare parte din timp distracţiei. Am văzut că deplasarea resurselor, inclusiv a capitalului uman, nu reprezintă o problemă în sine. Aceasta nu înseamnă că, în anumite cazuri, fenomenul migrării creierelor nu este asociat unei probleme economice. Este momentul să ne referim la cel de-al doilea efect negativ al emigraţiei, şi anume, impactul fiscal. Exportul de capital uman semnalează, în prezent, existenţa unei probleme, din cauza contextului. Migrarea creierelor reprezintă o pierdere pentru societate, deoarece banii investiţi în formarea capitalului uman nu pot fi recuperaţi. Societatea pierde producţia pe care ar fi putut-o realiza realiza cu ajutorul indivizilor indivizilor în formarea formarea cărora a investit. investit. Fiecare dintre noi plăteşte plăteşte impozite. Cu o parte din banii adunaţi prin impozitare impozitare statul finanţează învăţământul învăţământul public. În principiu, principiu, sistemul ar trebui să asigure generaţiei tinere înzestrarea cu capitalul uman adecvat sporirii productivităţii, astfel încât din creşterea viitoare a veniturilor să se acopere atât retribuirea tinerilor specialişti cât şi a generaţiei vârstnice, care a reprezentat baza de finanţare a întregului proces. În practică, funcţionarea sistemului s-a dovedit defectuoasă. De-a lungul timpului, au apărut numeroase propuneri de soluţionare a fenomenului. În anii '70, s-a propus ca statele care absorb capital uman să ofere "reparaţii" statelor care suferă din pricina exodului de inteligenţă. În ţările ex-comuniste, s-a încercat stoparea fenomenului prin 23
Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), „International migrations, remittances and the brain drain”, Banca Mondială, Editura Palgrave Macmillan, Washington DC, 2006, p. 192
12
limitarea drastică a dreptului la circulaţie a indivizilor. Ulterior, statele au început să cultive relaţiile cu diaspora în încercarea de a extrage beneficii de pe urma capitalului uman al expatriaţilor. În ultima vreme, se vorbeşte mult despre politica de încurajare a revenirii în ţară a ti tineri nerilor lor educaţ educaţi.i. Printr Printree divers diversee măsuri măsuri,, se are în vedere vedere creşter creşterea ea salari salarizări zăriii personal personalulu uluii angrenat în activitatea de cercetare, oferirea de facilităţi pentru cei care se întorc în ţara de origine cu scopul deschiderii unei afaceri, modernizarea infrastructurii din educaţie şi cercetare. După cum se poate observa, toate propunerile de soluţionare a problemei se referă, în esenţă, la îmbunătăţirea gestionării de către stat a investiţiei în capital uman. Opinia cvasiunanimă a analiştilor români este că fenomenul migrării creierelor poate fi stopat prin adoptarea de către stat a unor standarde de calitate în managementul activităţii de educaţie şi cercetare şi, mai ales, prin suplimentarea bugetului destinat acestui sector: "Statul român trebuie să-şi permită «luxu «luxul» l» de a util utiliz izaa toat toatee mijl mijloac oacel elee de prot protej ejare are şi de stim stimul ulare are din din punc punctt de veder vederee organizatoric şi financiar, a minusculei pături sociale denumite cercetătorii români"24. Idea centrală este că soluţiile propuse până în prezent nu au dat rezultatele scontate, deoarece nu ţintesc către cauza reală a fenomenului. Migrarea creierelor indică, fundamental, o problemă de proprietate, nu deficienţe în managementul formării de capital uman.
Reducerea sărăciei Sărăcia este o problemă globală stringentă în contextul contemporan şi, de aceea la nivel global aceasta este o temă esenţială pe agenda discurţiilor forurilor internaţionale. Există două instrumente de măsurare a sărăciei: traiul cu 1$ pe zi reprezintă starea de sărăcie extremă, iar cel cu 2$ pe zi caracterizează starea de sărăcie moderată. Studiile efectuate până în acest moment pe migraţia migraţia voluntară voluntară indică indică faptul că un factor factor determinant determinant îl constituie constituie diferenţele diferenţele economice economice şi, implicit, oportunităţile de câştig. Cu toate acestea, stimularea emigrării nu depinde doar de diferenţele absolute dintre câştigurile obtenabile în ţara de origine şi cea de destinaţie, nivelul relativ de salarizare din ţara de origine fiind destul de important. Dacă veniturile depăşesc un anumit prag al sărăciei ajungând la un prag social acceptabil, tendinţa continuă să fie aceea de a migra, daca este depăşită însă această situaţie, există suficiente motivaţii de a rămâne. Acum aproape trei decenii, diferenţele dintre nivelele de salarizare între ţările mai bogate (cum ar fi Germania şi Franţa) şi cele mai sărace (Spania, Portugalia, Grecia) erau de aproximativ 6 la1, 24
Ştefan SZEDLACSEK, „Zece căi de a atrage cercetătorii români spre Romania”: http://www.adastra.ro/journal/6/szedlacsek.pdf
13
ceea ce a determinat determinat mobilizarea mobilizarea unor fluxuri de la sud la nord. La sfârsitul sfârsitul anului 2000 rata era de aproximativ 3 la1, iar tendinţa de a migra s-a redus substanţial. În alte situaţii această rată ar fi continuat să fie determinantă, aşa cum este la nivelul altor ţări, realitate ce vine în sprijinul ideii că există alţi factori ce pot avea o pondere substaţială în decizia de a migra. Dacă încrederea în viitorul ţării de origine creşte, atunci tendinţa de a pleca se reduce. Nu sunt totuşi neglijabile intensificarea comerţului între ţările europene prin liberalizarea pieţei şi o anumită convergenţă a nivelului de salarizare. Aceste aspecte au avut un impact direct asupra reducerii fenomenului migrator la nivel intra-comunitar. Conform unor studii efectuate în 12 state din America Latină şi ţări din Caraibe, banii trimişi de emigranţi la familiile care au rămas în ţara natală au un efect benefic asupra reducerii sărăciei, la scară largă. Efectele acestea au cel mai mare impact şi relevanţă în state precum Mexic, El Salvador, unde emigranţii provin din rândul populaţiei care avea în locul de origine un venit foarte mic. Sărăcia extremă este în jur de 35% în aceste state, iar sărăcia moderată este de 15% în Mexic şi 21% în El Salvador. Reducerea sărăciei extreme cu ajutorul migraţiei şi, implicit implicit prin trimiterea trimiterea de bani în ţara natală, natală, în cele 12 state state studiate este în medie de 14%, iar micşorarea sărăciei moderate are un procent de 8%25. Sumele repatriate oficial înregistrate la nivel mondial au depăşit $232 miliarde în 2005. Din acestea, ţările în curs de dezvoltare au primit $167 miliarde, mai mult decât dublul ajutorului pentru dezvoltare din toate sursele. Este ştiut că sumele trimise acasă prin canale informale ar mai putea reprezenta încă cel puţin jumătate din suma oficială estimată, ceea ce face ca în multe ţări în curs de dezvoltare sumele repatriate să constituie cea mai mare sursă de capital extern. Ţările în care se înregistreaza cele mai mari intrări de sume repatriate sunt26: 1. India India ($21, ($21,77 mil milia iarde rde)) 2. Chin Chinaa ($21 ($21,3 ,3 mili miliar arde) de) 3. Mexi Mexicc ($1 ($18,1 8,1 mili miliar arde de)) 4. Franţ Franţaa ($1 ($12,7 2,7 mili miliard arde) e) 5. Fili Filipi pine ne ($11, ($11,66 mili miliar arde) de)..
25
Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), „Internaţional migration, economic development and policy”, Banca Mondială, Editura Palgrave Macmillan, Washington DC, 2007, p. 5 26 Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), „Internaţional migration, economic development and policy”, Banca Mondială, Editura Palgrave Macmillan, Washington DC, 2007, p. 27
14
Cele pentru care sumele repatriate reprezintă cea mai mare proporţie din produsul intern brut sunt Tonga (31%), Moldova Moldova (27,1%), (27,1%), Lesotho Lesotho (25,8%), (25,8%), Haiti (24,8%) si Bosnia si Hertegovina Hertegovina (22,5%. Al doilea aspect care s-a constatat 27, din perspectiva trimiterii de bani de către emigranţi, este că efectul de reducere a sărăciei este mult mai mare dacă se ia în considerare doar populaţia care primeşte acei bani, decât dacă se face o statistică la nivel naţional. Un alt studiu efectuat în mai multe localităţi din Mexic demonstrează acelaşi lucru: cele 2400 de familii care aveau rude emig emigran rante te şi de la care care prim primea eauu bani bani,, aveau aveau un nive nivell de trai trai cons consid idera erabi bill îmbu îmbună nătă tăţi ţit, t, înregistrându-se, în consecinţă, un grad mai scăzut de sărăcie la nivelul acelor familii şi la nivelul întregii comunităţi.
Migraţia şi nivelul de educaţie Cercetătorul Ghazala Mansuri ne oferă o analiză pertinentă privind impactul migraţiei internaţionale asupra nivelului de educaţie a populaţiei migratoare. Studiul se concentrează pe analiza impactului migraţiei, atât în ceea ce priveşte intrarea în sistemele educaţionale, cât şi din perspectiva finalizării ciclurilor de educaţie. Studiul arată că migraţia are un impact pozitiv asupra educaţiei la orice nivel, şi din orice perspectivă analizată. Copiii care provin din familii cu imigranţi, e mai probabil să frecventeze şcoala şi să rămână în structurile de învăţământ şi să progreseze cu ajutorul educaţiei la o rată mult mai bună, decât copiii copiii care nu provin din acest tip de familii, familii, dar care posedă aceeaşi stare materială de sărăcie, care i-a determinat pe unii să aleagă cndiţia de migrant. O altă chestiune care s-a observat este că genul influenţează destul de mult impactul pe care îl are migraţia asupra educaţiei şi asupra nivelului dobândit de copiii imigranţilor. Procentul fetelor din cadrul familiilor imigrante care se înscriu la şcoală este cu 7% mai mare decât al băieţilor din aceeaşi categorie. De asemenea, în privinţa renunţării pe parcurs la frecventarea cursurile educaţionale, s-a observat că fetele renunţă în număr mai mare decât băieţii. Aşadar, migraţia internaţională este un fenomen ambivalent, neputându-se afirma, că este un proces în întregime pozitiv sau negativ. Efectele migraţiei asupra populaţiei (celei care imigrează şi celei care primeşte) sunt diverse, neputând face o clasificare universal valabilă pentru toate stele lumii. Depinde foarte mult de condiţiile din ţara respectivă, de situaţia economică, culturală şi politică, de populaţia migratoare şi de trăsăturile ei în comparaţie cu cea din statul care îi 27
Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), op. cit., p. 8
15
primeşte. Sunt o multitudine de variabile care influenţează percepţia, atât la nivel global, cât mai ales la nivel individual, asupra efectelor produse de migraţiile internaţionale. Cine se califică drept MIGRANT în Marea Britanie (M.B.) şi Irlanda Născut în M.B.
Născut în M.B.
Născut în Irlanda
Născut în Irlanda
Locul de
Naţionalitatea
Naţionalitatea
Naţionalitatea
Naţionalitatea
rezidenţă
M.B.
Irlandei
M.B.
Irlandei
Populaţie
Populaţie străină
Populaţie străină
autohtonă datorită
în M.B. din cauza
în M.B. din cauza
ţării natale Populaţie străină
ţării natale Populaţie
ţării natale Populaţie străină
în M.B. din cauza
autohtonă datorită
în M.B. din cauza
naţionalităţii Populaţie
naţionalităţii
Populaţie străină
naţionalităţii Populaţie străină
în Irlanda din
în Irlanda din
autohtonă datorită
cauza ţării natale Populaţie străină
cauza ţării natale Populaţie
ţării natale Populaţie străină
în Irlanda din
autohtonă în
în Irlanda din
Rezidenţă
Nu se califică
în M.B.
drept migrant
Rezidenţă în Irlanda
cauza naţionalităţii Irlanda datorită
Nu se califică drept migrant
cauza naţionalităţii
naţionalităţii
BIBLIOGRAFIE
1. BĂRB BĂRBUL ULES ESCU CU,, Iordan Iordan Gheor Gheorghe ghe,, Uniunea Uniunea Europeană: Europeană: politicile politicile extinderii extinderii , Editura Tritonic, Bucureşti, 2006 2. HELD HELD,, Davi David, d, McGRE McGREW, W, Antho Anthony, ny, GOLD GOLDBL BLAT ATT, T, Davi David, d, PERR PERRAT ATON ON,, Jona Jonath than an,, Transformări globale. Politică, economie şi cultură , Editura Polirom, Iaşi, 2004
3. HUYS HUYSM MANS, ANS, Jef, Jef, The politics of insecurity: fear, migration and asylum in the EU , Editura Routledge, Londra, 2006 4. OZDEN, Caglar, ar, SCHIFF IFF, Mauric rice (ed.) d.), Interna Internaţion ţional al migratio migration, n, economi economicc development and policy , Banca Mondială, Washington DC, 2007
5. OZDEN, OZDEN, Caglar Caglar,, SCHIFF SCHIFF,, Mauri Maurice ce (ed. (ed.), ), International migrations, remittances and the brain drain, Banca Mondială, Editura Palgrave Macmillan, Washington DC, 2006
16
6. POPA POPA,, Vas Vasil ile, e, Implicaţiile globalizării asupra securităţii naţionale, Editura Universităţii Naţionale de Apărare Carol I, Bucureşti, 2005 7. ROŞCA ŞCA, Dan, Introducere în sociologia populaţiei şi demografie , ediţia a IV-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007 8. SAVA SAVA,, Ione Ionell Nicu Nicu,, Teoria şi practica practica securităţii securităţii , Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Bucureşti, 2007, ediţia online 9. STALKER, Peter, Work Worker erss with withou outt fron fronti tier ers: s: the the impa impact ct of glob global aliz izat atio ion n on international migration , Editura Lynne Rienner Publishers, Londra, 2000
10. STIGLIT STIGLITZ, Z, Joseph, Joseph, Globalizarea. Speranţe şi deziluzii , Editura Economică, Bucureşti, 2005 11. SZEDLACSEK, SZEDLACSEK, Ştefan, Ştefan, Zece căi de a atrage cercetătorii români spre Romania , articol articol online din Revista Tinerilor Cercetători Români 12. VLĂSCEANU, VLĂSCEANU, Lazăr, ZAMFIR, ZAMFIR, Cătălin, Cătălin, Dicţionar sociologie, ediţia online SURSE INTERNET
1. www.dictsociologie.netfirms.com 2. www.romaniaeuropa.com 3. www.ad-astra.ro
17
