Avantajele şi dezavantajele globalizării
poat atee fi de defi fini nita ta ca fiin fiindd proc proces esul ul Global Globaliz izare area a econom economiei iei mondia mondiale le po
deosebit de dinamic al cresterii interdependintelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale in tot mai largi si variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale si avand drept implicatie faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, cerand la randul lor o solutionare mai curand globala decat nationala. O de defin finiti itiee asem aseman anato atoare are este este preze prezent ntata ata si intr-u intr-unn rapor raportt al Fond Fondulu uluii Mone Monetar tar Inter Interna natio tiona nall din 19 1997 97:: fenomenul globalizarii economiei mondiale reprezinta integrarea internationala aflata in stransa crestere, atat a pietelor de bunuri si servicii, cat si a celor de capital. Avantajele globalizării: 1. Sa poti calatori liber oriunde, fara vize, fara aprobari speciale
Cu toate ca nu suntem cetateni americani sa putem calatori aproape oriunde fara viza, in prezent, dupa aproape 18 ani de cand avem democratie, putem calatori fara vize oriunde UE si in alte cateva tari precum El Salvador, Zamibia sau Brazilia. Insa astept ziua, cand nu vor mai fi granite intre state si se va putea calatori liberi oriunde. Probabil undeva in uramatorii 30-50 de ani va veni acea zi. 2. Sa poti comunica mobil cu oricine de pe planeta instant si gratuit (sau cu costuri foarte mici)
In prezent accesul roaming gsm sau telefonia prin satelit este disponibila, dar costurile sunt destul de mari pentru un om obisnuit, chiar si pentru roamingul aceluisi operator gsm. Internetul mobil wifi gratuit este destul de raspandit in tarile dezvoltate dar nu este indeajuns incat sa fie majoritar. Astept ziua in care va exista o retea wifi globala sau un sistem similar; cand comunicarea de tip video, voce, si text va fi gratuita sau cu costuri foarte mici. Probabil in urmatorii 5 ani toate acestea vor fi posibile. 3. Sa ai harti GPS pentru orice zona de pe planeta.
In ultimii ani tehnologia GPS a explodat, costurile au scazut incat sa-si poata permite aproape oricine. Toate tarile dezvoltate sunt acoperite cu harti detaliate si cu servi rvicii prec recum hote otelur luri, benz nziinarii rii sau alte ltele de inte interres general ral. Insa zone precum Orientul Mijlociu, Africa sau alte tari indepartate inca nu au acoperire. Probabil acea zi va veni undeva in urmatorii 5 ani. 4. Sa poti comunica cu oricine folosind o limba cu caracter international
Odata cu renuntarea la granite intre natiuni, avem nevoie sa ne putem intelege cu persoanele din diferite culturi intr-o limba comuna. Este mult mai dificil sa invatam limba locala unde calatorim. Mai ales ca sunt sute de limbi si dialecte diferite. O limba cu caracter global este necesara pentru o comunicare eficienta. Traind intr-o era a societatii informationale, consider ca limba engleza ar putea fi candidatul ideal pentru asta. 5. Sa existe moneda unica
O moneda unica folosita pe tot globul ar salva timp si costuri inutile. Nu mai stai sa alergi dupa casele de schimb valutar si nu mai pierzi bani la diferentele de curs valutar. Estimare: 20 ani. 6. Sa ai dreptul legal sa poti munci oriunde
In prezent pentu o meserie IT este tehnic posibil sa lucrezi de oriunde – daca ai un laptop si o conexiune la internet. Tehnologia permite acum lucrul in echipa la distanta. In schimb pentru alte meserii sunt necesare aprobari speciale. Si acum partea mai putin placuta, si anume dezavantajele: 1. migratia fortei de munca (forta de munca ieftina din tarile in curs de dezvoltare migreaza in tari dezvoltate, ceea ce duce la o scaderea a nivelului salarial, fapt multumitor pentru angajator, dar nemultumitor pentru forta de munca autohtona) 2. -acces la tari cu forta de munca ieftine (spre deosebire de cazul de mai sus, multinationalele isi inchid filialele de productie din acele tari dezvoltate care prezentau avantajul unei piete bune de desfacere dar cu costuri ridicate de productie datorita fortei de munca scumpe, si isi deschid filiale de productie in tarile in curs de dezvoltare, cu forta de munca ieftina; produc in aceste tari produsele si, dupa caz, le vand acolo unde au piete de desfacere. Rezultatul: in tarile dezvoltate creste numarul somerilor, iar acestia sunt cei care protesteaza destul de violent) 3. implicarea la nivel politic a multinationalelor (asa cum se intampla si in RO, guvernele acorda "facilitati", in maniere mai mult sau mai putin ortodoxe, multinationalelor, pentru a atrage ISD si pentru a-si echilibra deficitul bugetar.) 4. implicarea unor trusturi corporatiste in mass-media si influentarea acesteia 5. risc sporit de transmitere de boli/virusi (nemaiexistand controale vamale, turistii pot transmite mult mai usor un virus si pot extinde raza de infectie pe plan mondial) 6. disparitia culturii si a identitatii nationale (intreba cineva mai sus ce rost au datinile, taiatul porcului, prepararea carnatilor etc. Exact aceste datini iti dau tie valoarea de persoana, te individualizeaza la nivel mondial. Este ceea ce te face diferit de alte popoare, este ceea ce iti este tie caracteristic si te defineste ca roman; identitatea natioanala este aceea care iti permite sa nu accepti (inghiti) obiceiurile altor popoare (de ex. Sf Valentine) ci iti ofera posibilitatea sa le filtrezi prin prisma persoanei care nu are nevoie de "traditii de imprumut". 7. organizatiile corporatiste al caror obiect de activitate duce la poluarea mediul sau la consumul unei cantitati mari de resurse (ex. industria sticlariei) se orienteaza spre tari in curs de dezvoltare care nu au o legislatie bine pusa la punct in privinta standardelor de mediu (aceste tari in curs de dezvoltare au un sistem de guvernare birocratic
si corupt, o caracteristica fiind faptul ca legislatia se modifica in functie de diferite interesele individuale ) Argumente pro şi contra Thomas L. Friedman, Lexus şi măslinul,Editura Fundaţiei Pro, Bucureşti, 2001
pg. 29 “ …Războiul Rece, ca sistem internaţional, îşi avea propria sa structură de putere: echilibrul dintre Statele Unite şi URSS. Războiul Rece îşi avea propriile sale reguli: în plan extern, nici o superputere nu va viola sfera de influenţă a alteia; în domeniul economic, ţările mai puţin dezvoltate se vor concentra asupra creşterii propriilor industrii naţionale, ţările în curs de dezvoltare asupra creşterii orientate spre export, ţările comuniste asupra autarhiei şi economiile occidentale asupra comerţului regulat. Războiul Rece avea ideile sale dominante: conflictul dintre comunism şi capitalism, destindere, nealiniere şi perestroika. Războiul Rece avea propriile tendinţe demografice: mişcarea persoanelor dinspre Est spre Vest a fost înmare măsură îngheţată de Cortina de Fier, dar mişcarea de la Sud la Nord a fost un neîntrerupt şuvoi. …. Războiul Rece avea propria anxietate definitorie: teama de distrugerea nucleară. Toate aceste elemente ale sistemului Războiului Rece luate la un loc au influenţat politica internă şi relaţiile externe ale fiecărei ţări din lume. Actuala eră a globalizării este un sistem internaţional similar, cu propriile sale atribute unice, care contrastează violent cu cele ale Războiului Rece. În primul rând, Războiul Rece era caracterizat de o trăsătură unificatoare:divizarea. Acest sistem era simbolizat de un singur cuvânt:zidul. …. Sistemul globalizării este puţin diferit. Şi el are o trăsătură unificatoare –integrarea. Lumea a devenit un loc tot mai interconectat. … Acest sistem al globalizării este caracterizat de un singur cuvânt:WEB. Globalizarea are propriul set de reguli economice, reguli care gravitează în jurul deschiderii, dereglementării şi privatizării economiilor naţionale, pentru a le face mai atractive pentru investiţiile străine. În 1975, la apogeul Războiului Rece, numai 8% din ţările lumii aveau regimuri liberale, de piaţă liberă, iar investiţiile străine directe totalizau, potrivit Băncii Mondiale 23 miliarde de dolari. În 1997, numărul ţărilor cu regimuri liberale reprezenta 28%, iar investiţiile străine totalizau 644 miliarde de dolari. Spre deosebire de sistemul Războiului Rece, globalizarea are propria ei cultură dominantă, care este şi cauza acţiunii ei omogenizatoare. … Globalizarea înseamnă, din punct de vedere cultural, extinderea amplă, chiar dacă nu totală a americanizării globului – de la Big Mac la Mickey Mouse. Globalizarea are propriile ei tehnologii definitorii: comuterizarea, miniaturizarea, digitalizarea, comunicarea prin satelit, fibrele optice şi Internetul. Globalizarea are, de asemenea, propriul ei model demografic: accelerarea rapidă a deplasării oamenilor din mediul rural şi din stilul de viaţă agrar în mediul urban care este mai strâns legat de tendinţele globale din modă, alimentaţie, pieţe şi divertisment. Globalizarea are prorpia structură de putere: sistemul globalizării este construit pe trei echilibre de forţă, care se intersectează şi se influenţează reciproc. Primul este echilibrul tradiţional dintre statele naţionale. În sistemul globalizării, Statele Unite sunt singura superputere dominantă şi toate celelalte naţiuni îi sunt
subordonate într-un grad sau altul. Cel de-al doilea echilibru din sistemul globalizării este cel dintre statele naţionale şi pieţele globale. Aceste pieţe globale se compun din milioane de investitori care rulează bani de jur îmrejurul lumii printr-un simplu clic pe mouse. Cel de-al treilea echilibru este cel dintre individ şi statele naţionale. … Globalizarea conferă indivizilor puterea de a influenţa deopotrivă pieţele şi statele naţionale. …. Osama bin Laden a declarat război Statelor Unite la sfârşitul anilor ’90, iar US Air Force a trebuit să lanseze un atac cu rachete de croazieră împotriva lui ca şi când ar fi fost un alt stat naţional. Gândiţi-vă! Statele Unite au lansat 75 de rachete de croazieră, fiecare costând 1 milion de dolari împotriva unui individ!” (+ 11 septembrie) Hans – Peter Martin, Harald Schumann,Capcana globalizării: atac la democraţie şi bunăstare, Editura Economică, 1999
Pg. 13 “20% din populaţia aptă de muncă ar fi suficientă în secolul următor pentru a asigura avântul economiei mondiale. .. O cincime din cei care caută de lucru vor fi de ajuns pentru a produce toate mărfurile şi a furniza serviciile de înaltă calitate pe care şi le poate permite societatea mondială. .. Dar ce se va întâmpla cu ceilalţi? 80% dintre cei ce doresc să muncească vor rămâne fără slujbe? … Problema viitorului este “to have lunch or to be lunch”, a avea mâncare sau a fi mâncat”. George Soros, Criza capitalismului global,Editura Polirom, 1999 Pg.105
“Sistemul este favorabil capitalului financiar, care are libertatea de a se mişca acolo unde este mai bine recompensat, ceea ce a dus la rapida dezvoltare a pieţelor financiare globale. Rezultatul este apariţia unui sistem circulator gigantic, care absoarbe capital prin pieţele şi instituţiile financiare de la centru, după care îl pompează către periferie, fie în mod direct, sub formă de credite şi investiţii de portofoliu, fie indirect, prin corporaţiile multinaţionale. … Sistemul este însă profund deficient … câştigul banilor are prioritate asupra tuturor celorlalte considerente sociale. Dezvoltarea economiei globale nu se sincronizează cu dezvoltarea societăţii globale. Critica pe care o aduc sistemului capitalist global are două direcţii principale: defectele mecanismului de piaţă (instabilităţile de pe pieţele financiare internaţionale) şi deficienţele apărute în sectorul ce nu aparţine relaţiilor de piaţă (non – market sector).” David C. Korten, lumea post – corporatistă,Editura Antet, 1999
Lumea post – corporatistă porneşte de la ameninţarea reprezentată de un colaps ecologic şi social, provocat de excesele unui sistem economic orb faţă de nevoile umane. … Ea este scrisă pentru a sfida povestea ce a devenit o mantră a discursului public şi care sună cam aşa: Că ne place sau nu – odată cu prăbuşirea socialismului – forţele globalizării economice şi noul capitalism global sunt imuabile şi ireversibile. Nu
există alternativă. Trebuie să ne adâncim devotamentul faţă de consumerism, liber – schimbism şi creştere economică, chiar în timp ce îndurăm încercările distrugerii creatoare provocate de capitalism. Între timp, cei care vor supravieţui şi vor prospera trebuie să înveţe să câştige în competiţia nemiloasă generată de economia globală. Pentru cei dintre noi care consideră că viaţa înseamnă mai mult decât goana după bani şi achiziţionarea din megamall-uri a unor produse despre care aflăm că ne trebuie abia după ce vedem reclama la televizor, acest discurs este un îndemn dezumanizant la disperare şi resemnare.”
