Metodologie elaborare/redactare lucrari stiintifice

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunaoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5 „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” Titlul proiectului „Studii doctorale şi postdoctorale Orizont 2020: promovarea interesului naţional prin excelenţă, competitivitate şi responsabilitate în cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicată românească” Contract POSDRU/159/1.5/S/140106

METODOLOGIE DE ELABORARE ȘI REDACTARE A LUCRĂRILOR ȘTIINȚIFICE TUTORI: CSI DR. NAPOLEON POP CSI DR. SIMONA MOAGĂR-POLADIAN Studii doctorale şi postdoctorale Orizont 2020: promovarea interesului naţional prin excelenţă, competitivitate şi responsabilitate în cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicată românească

CUPRINS: 1. METODOLOGIE DE REDACTARE ARTICOLE ÎN CADRUL PROIECTULUI POSDRU/159/1.5/S/140106 2. GHID DE ELABORARE ŞI REDACTARE A LUCRĂRII DE CERCETARE DOCTORALĂ/ POSTDOCTORALĂ POSDRU/159/1.5/S/140106 3. MODEL DE REDACTARE – STILUL APA 4. SEPTIMIU CHELCEA – CUM SĂ REDACTĂM O LUCRARE ȘTIINȚIFICĂ 5. GHID DE REDACTARE ŞI PREZENTARE A TEZEI DE DOCTORAT, IAȘI 6. REGULAMENT INSTITUŢIONAL DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE A ȘCOLII DOCTORALE DE ISTORIE, BUCUREȘTI 7. GHID DE REDACTARE A TEZEI DE DOCTORAT, CLUJ-NAPOCA 8. GHID PENTRU REDACTAREA TEZELOR DE DOCTORAT ÎN SOCIOLOGIE, BUCUREȘTI

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5 „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” Titlul proiectului „Studii doctorale şi postdoctorale Orizont 2020: promovarea interesului naţional prin excelenţă, competitivitate şi responsabilitate în cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicată românească” Contract POSDRU/159/1.5/S/140106

METODOLOGIE DE EDITARE A ARTICOLELOR ÎN CADRUL PROIECTULUI POSDRU/159/1.5/S/140106

Lucrările acceptate spre publicare trebuie să fie originale, să aibă o metodologie de cercetare ştiinţifică clară şi obiective bine definite în rezumatul lucrării. Lucrările trebuie să contribuie în mod relevant la abordarea unor problematici de interes pentru comunitatea ştiinţifică şi academică naţională.

Cerinţe generale: 1. Conţinutul ştiinţific va fi convergent cu titlul temei alese la începutul stagiului, incluzând elemente de noutate şi contribuţii personale clar identificate şi respectând rigorile unei cercetări ştiinţifice. Lucrarea va conţine: a) stadiul actual al cercetării în domeniu; b) scopul, obiectivele urmărite; c) metodologia utilizată; d) rezultatele aşteptate şi cele obţinute; e) evidenţierea contribuţiilor proprii aduse la cercetare, pe categorii (dezvoltare conceptuală, de metodologii şi instrumente de analiză, cercetare aplicativă originală, propuneri de strategii şi elemente de politici, dezvoltare legislativă şi instituţională etc.); f) impactul posibil al cercetării in domeniul economic, social şi pe alte paliere inter şi intra-disciplinare, cu identificarea elementelor specifice obiectivelor urmărite prin proiectul „Studii doctorale şi postdoctorale Orizont 2020: promovarea interesului naţional prin excelenţă, competitivitate şi responsabilitate

în

cercetarea

ştiinţifică

fundamentală

şi

aplicată

românească”

Contract POSDRU/159/1.5/S/140106

Bibliografia - se va redacta conform normelor agreate la nivel internaţional (de ex.: cele prezentate pe site-ul: http://libweb.anglia.ac.uk/referencing/files/Harvard_referencing_2011.pdf). Bibliografia va fi scrisă normal (nu în tabel), cu caractere de 10 cpi.

Tehnicile de subliniere (bolduire, scris cursiv/italice, etc.) se pot utiliza în cazurile unor idei noi şi pentru contribuţii personale. Ecuaţiile vor fi scrise cu editorul de ecuaţii, iar semnul de înmulţire va fi „* ”, si nu „•” (punct). Alte precizări de interes pentru postdoctoranzi: Evaluarea lucrării se va face de către expertul de cercetare științifică / îndrumător şi de către o comisie de evaluare avizată. Scopul recepţiei ştiinţifice constă în verificarea realizării obiectivelor asumate prin contract şi prin proiectul de cercetare doctorală / postdoctorală, precum şi evaluarea standardelor ştiinţifice la care s-a realizat atingerea obiectivelor stabilite. TEMPLATE DE EDITARE Rezumatul trebuie scris cu alineat şi trebuie să aibă maximum între 100-150 de cuvinte. Formatarea rezumatului va fi Times New Roman (TNR), 13. Titlul, numele şi prenumele autorului, rezumatul, cuvintele cheie (cel puţin cinci cuvinte despărţite prin virgule între ele, fără punct la sfârşit) şi clasificarea JEL trebuie să fie separat pe pagină de restul articolului. Articolele vor avea maximum 12 pagini, TNR, font 12 pentru text (inclusiv pentru rezumat), font 13, Bold pentru titluri şi subtitluri, 10 pentru note de subsol, 11 pentru bibliografie, spaţiere între rânduri Multiple:1,2, Page Setup: Top: 0,75; Bottom: 0,56; Left: 0,79; Right: 0,79. Nu se vor adăuga spaţii înaintea sau după paragrafele din textul articolului. Titlurile graficelor, imaginilor şi tabelelor trebuie să fie TNR 11 Bold, iar sursele şi eventualele note explicative, TNR 10. Toate articolele vor fi supuse unei evaluări riguroase de către Comitetul Editorial în sistem de „peer- review”. Prin urmare, articolele vor include:

TITLUL (TNR 14, MAJUSCULE, Bold) fără acronime sau abrevieri – aliniat central NUME, Prenume autor/ autori (TNR 14) - aliniat central sub titlu Afiliere (Instituţie, Departament, Funcţie), adresă de e-mail (TNR 14) – aliniat central sub titlu 

Rezumatul (Abstract) – maximum 100-150 de cuvinte (TNR 13, italic) – aliniat justified;



Cuvinte cheie (TNR 12, Bold): Se vor include toate cuvintele esenţiale din titlu şi din rezumat. Acronimele vor fi menţionate şi în varianta desfăşurată, fără paranteze – aliniat justified; Clasificare JEL (TNR 12, Bold); Textul propriu-zis al manuscrisului (în română sau engleză) (TNR 12, spaţiere la 1,2, maxim 12 pagini); Imagini/Figuri/Tabele. Pentru imaginile cu copyright preluate din alte surse trebuie să fie obţinută permisiunea deţinătorilor drepturilor de autor. Este responsabilitatea autorilor manuscrisului să obţină aprobarea scrisă pentru orice imagini cu copyright incluse în lucrarea lor, fie că sunt figuri, grafice, tabele, desene sau fotografii. Autorii sunt obligaţi să

  



menţioneze în lucrare sursa imaginilor pentru a căror preluare au obţinut aprobare. În cazul în care autorii creează ei înşişi o imagine care se inspiră, chiar şi pe departe, dintr-o alta, protejată prin copyright, ei trebuie să menţioneze acest fapt, precum şi sursa originală; Model Tabel Titlul: TNR 11, bold, alineat central

Sursa: TNR 10, alineat justified 

Model Grafic Titlul: TNR 11, bold, alineat central (unitatea de măsură)

140 120 100 80 Series1 60 40 20 0 Abc

Abc

Abc

Sursa: TNR 10, alineat justified Notă: Formatul graficului este orientativ. Alte formate (Pie, Line, Area Doughnat, etc. sunt admise), dar graficele trebuie să fie alb-negru şi să aibă unitatea de măsură clar exprimată). Nu se admit grafice copiate! Toate graficele trebuie să reprezinte prelucrarea autorului cu indicarea sursei datelor.



Bibliografie. Pentru referinţe, se menţionează în text, între paranteze numele autorului şi data (exemplu: Ionescu, 2014) şi o prezentare de detaliu a surselor, în ordine alfabetică, la sfârşitul articolului (nume autor cu toate iniţialele, data publicării, titlul articolului/publicaţiei cu italice, numărul volumului, editura, paginile: de exemplu: Kidder, T. (1981) - The soul of a new machine, Boston, MA: Little, Brown & Company). În cazul în care există mai multe referinţe din acelaşi an pentru acelaşi autor, identificarea se va face prin adăugarea unor litere-sufix (ex. Pearce, 1995a).

Dacă lucrarea citată, reprezintă o publicaţie accesată pe internet citarea se va face ca în exemplul următor: Sanchez, D., & King-Toler, E. (2007) - Addressing disparities consultation and outreach strategies for university settings, Consulting Psychology Journal: Practice and Research, 59(4), 286-295. Este recomandabil ca notele de subsol să fie evitate. Când acestea vor fi, totuși, folosite, va fi numai pentru clarificări sau exemplificări ale unor afirmaţii din text şi vor fi cât mai scurte. 

Fraza de Acknowledgements se inserează la sfârșitul articolului: “Această lucrare a fost realizată cu sprijinul finanţării obţinute în cadrul proiectului de studii doctorale şi postdoctorale: „Studii doctorale şi postdoctorale Orizont 2020: promovarea interesului naţional prin excelenţă, competitivitate şi responsabilitate în cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicată românească” Contract POSDRU/159/1.5/S/140106. În cazul în care lucrarea este redactată în limba engleză, va fi inserată fraza în limba engleză, respectiv: This paper has been financially supported within the project entitled “Horizon 2020 -Doctoral and Postdoctoral Studies: Promoting the National Interest through Excellence, Competitiveness and Responsibility in the Field of Romanian Fundamental and Applied Scientific Research”, contract number POSDRU/159/1.5/S/140106. This project is co-financed by European Social Fund through Sectoral Operational Programme for Human Resources Development 2007-2013. Investing in people!

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5 „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” Titlul proiectului „Studii doctorale şi postdoctorale Orizont 2020: promovarea interesului naţional prin excelenţă, competitivitate şi responsabilitate în cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicată românească” Contract POSDRU/159/1.5/S/140106

GHID DE ELABORARE ŞI REDACTARE A LUCRĂRII DE CERCETARE DOCTORALĂ/POSTDOCTORALĂ POSDRU/159/1.5/S/140106 -draft februarie 2015Scrierea şi redactarea lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală presupune un demers laborios şi foarte riguros, fiind rezultatul activității bursierilor în cadrul proiectului (conform graficului de cercetare doctorală/postdoctorală prezentat în anexa 1 a prezentului ghid). Doctoranzii proiectului POSDRU/159/1.5/S/140106 trebuie să facă dovada că lucrarea de cercetare realizată prin intermediul finanțării din prezentul program este parte integrantă a tezei de doctorat depusă și susținută în vederea obținerii titlului de doctor. Formatul standard al lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală trebuie să respecte Ghidul de redactare a articolelor publicate în revistele și volumele conferințelor din cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/140106 (parte integrantă a Metodologiei de elaborare și redactare a lucrărilor științifice din cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/140106). 

Finalizarea demersului enunțiativ al lucrării de cercetare postdoctorală

doctorală/

Finalizarea demersului enunțiativ al lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală nu este deloc uşoară, deoarece tema supusă analizei corespunde interesului de cunoaştere al fiecărui doctorand/postdoctorand, interes conturat în timp şi care poate porni de la domeniul de licenţă, master. În literatura de specialitate sunt prezentate o serie de criterii obiective în derularea demersului enunțiativ care urmează să fie dezvoltat. De exemplu, profesorul de sociologie din USA, B. Useem (1997) citat de profesorul S, Chelcea (2005, 30) aminteşte că probabilitatea de realizare şi contribuţia ştiinţifică ar fi prioritare în derularea demersului enunțiativ. Mai sunt enumerate probabilitatea de a folosi metodologii noi de cercetare, contribuţia la cunoaştere sau facilitarea accesului în găsirea unui loc de muncă. Considerăm că definitivarea alegerii unui enunț cu conținut realist (prin care să putem cerceta domeniul), realizabilă în timp util şi care să fie interesantă, ar trebui să motiveze subiectul în demersul său.  Originalitate Un criteriu care poate ridica semne de întrebare ar fi „cât de originală ar trebui să fie lucrarea de cercetare doctorală/postdoctorală”? Pentru o lucrare de cercetare doctorală/postdoctorală trebuie să se cunoască în primul rând ce au scris ceilalţi cercetători pe domeniul respectiv şi apoi să se descopere ceva ce alţii n-au spus

încă. „În orice caz, cercetătorul trebuie să producă o lucrare pe care, în teorie, ceilalţi cercetători ai ramurii n-ar trebui s-o ignore, fiindcă spune ceva nou”, aşa cum remarca şi U. Eco (2000, 11). De asemenea, acelaşi autor vorbeşte despre două tipuri de lucrări: de cercetare şi de compilaţie, cu deosebirea că lucrarea de cercetare este mai lungă şi mai obositoare, iar cea de compilaţie poate fi şi lungă şi obositoare dar, poate fi făcută într-o perioadă mai mică de timp şi cu riscuri mai mici. Uneori accesul la informaţie, metodologiile folosite în strategia cercetării, implicaţiile etice sau legale pot reprezenta bariere sau dificultăţi în definitivarea conținutului enunțiativ al lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală şi pot descuraja cercetătorul.  Lucrările de cercetare doctorală/postdoctorală din domeniul socio-uman trebuie să fie disertaţii de cercetare cel puţin la nivel teoretic, dacă nu şi practic. Delimitarea clară a domeniului de cercetare de care se simte atras poate să îl conducă pe doctorand/postdoctorand la rezultate semnificative.  De exemplu, o lucrare de cercetare doctorală/postdoctorală din istorie se poate concentra pe diferite perioade, evenimente, personalităţi marcante ale epocii sau spaţii geografice.  In domeniul vast al economiei, cercetarea poate viza domeniul bancar, al turismului ş.a., subiecte ce pot fi cercetate şi analizate şi unde se pot întrevedea diverse soluţii care ar putea fi contribuţii personale ale cercetătorului.  Profesorul L. Vlăsceanu prezintă ca teme de cercetare în domeniul sociologiei diverse probleme: a. teoretice, b. sociale (sau factuale) şi c. factual-teoretice şi care pot deveni motivante pentru doctorand/postdoctorand, cercetător. Este avansată şi o schemă conceptuală care poate fi utilizată în cercetarea problemelor factual-teoretice care pot reprezenta subiectul lucrării de cercetare doctorale/postdoctorale sau ale rapoartelor de cercetare, reprezentată grafic sub forma: O= f (V1, V2 , .....Vi ; M 1, M 2, ....M j), unde O reprezintă obiectivul cercetării, V şi M, factori variabili interiori (v) şi exteriori şi corelaţi (M), iar f reprezintă relaţia dintre obiectiv şi variabilele explicative (L. Vlăsceanu, 2013, 164-167). Cercetătorul poate recurge la diverse abordări ale lucrării de cercetare doctorală/ postdoctorală. Poate apela la modalităţi dialectice, progresive, comparative, cronologice sau mixte. Spre exemplificare prezentăm sintetic modelul propus de Ferreol & Flageul (1998, 119). Tipul de plan

Caracteristici

Dialectic

a. Teză: prezentare a unui model explicativ b.Antiteză:critică sau respingere a construcţiei precedente c. Sinteză: propunere de depăşire

Progresiv

a. Fapte şi întrebări: contextul spaţio-temporal b. Analiză : mecanisme, factori, consecinţe.



Definitivarea enunțurilor din structura lucrării de cercetare

Definitivarea enunțului poate fi o „piatră de încercare”....el trebuie să reflecte în cuvinte puţine esenţa conţinutului lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală. Unele cuvinte pot fi suprimate (de obicei, verbul a fi, a avea, a obţine) în locul lor apărând virgula, linia de spaţiere şi vorbim de „elipsă” sau de „hiperbat”, atunci când sunt schimbate sau permutate anumite cuvinte (Chelcea, 2005, 61-62) pentru a evidenţia anumiţi determinanţi. De exemplu, D. Gusti şi echipa sa monografică a Şcolii de la Bucureşti, şi-a intitulat articolele publicate mai târziu folosind cele două figuri de stil: „Chezăşia unei munci rodnice - căminul cultural” sau „Un scop al muncii noastre - muzeul satelor româneşti” unde se poate observa linia de spaţiu şi lipsa unor verbe.  În ştiinţele socio-umane se recomandă un enunț scurt, concis, nu mai lung de 10-12 cuvinte, dar pentru a lămuri cititorul se poate apela şi la un subtitlu, care poate poate fi scris cu litere mai mici şi care oferă informaţii lămuritoare despre conţinut. În vederea publicării lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală se recomandă să fie trecute numele autorului şi instituţia unde este bursier, sub titlul temei. Alături de numele şi prenumele autorului până acum se obişnuia a fi trecute gradele didactice sau militare, titlurile academice dar, la nivel internaţional s-a impus un model fără aceste precizări, astfel de informaţii vor fi trecute la sfârşit pe coperta a patra. Dacă sunt mai multe instituţii unde autorul îşi desfăşoară activitatea (este doctorand în cadrul unui IOSUD, angajat la o altă instituție și este bursier la una dintre instituțiile partenere în proiectul POSDRU/159/1.5/S/140106) este recomandat să se treacă doar două sau eventual instituţia unde este bursier. 

Documentarea bibliografică

După definitivarea enunțului temei de cercetare va începe un demers laborios de documentare bibliografică prin identificarea, culegerea, selectarea şi sistematizarea informaţiilor citite.  Demersul poate porni de la studiul altor lucări de doctorat/postdoctorat, consultarea cataloagelor diverselor biblioteci, baze de date internaţionale, reviste de specialitate, rapoarte de cercetare ale diverselor institute de cercetare sau alte instituţii specializate. Bibliografia poate fi grupată în funcţie de domeniul specializării doctorandului/ postdoctorandului după mai multe criterii:  gradul de tratare sau abordare (mai amplă sau restrânsă) a problemei de cercetat,  cronologic, urmărind evoluţia fenomenului sau interesului pentru cercetarea problemei,  pe secţiuni sau părţi ale lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală ş.a. În cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/140106 se recomandă gruparea bibliografiei pe secțiuni sau părți și listarea acesteia la finele lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală. Pentru început este recomandat să se consulte dicţionarele şi enciclopediile de specialitate (de sociologie, de pedagogie, de psihologie, filosofie, filologie, economie, antropologie ş.a.) sau

căutarea pe Google Scholar, nefiind recomandate dicţionarele explicative ale limbii române, spre exemplu. Printre cele mai cunoscute şi accesate baze de date internaţionale din domeniul sociouman se numără: ISI Web of Knowledge, Scopus, EBSCO, ProQuest, CEEOL, Ulrich, ERIH, Index Copernicus, SAGE, OVID, ECOLIT, Psychlit, PubMed, Elsevier, Springerlink, Persee, Oxford Journals ş.a. pentru domeniul socio-uman. De asemenea, Bibioteca Centrală Universitară are un fond de carte remarcabil şi unde se poate accesa şi diverse baze de date internaţionale la adresa: http://www.bcub.ro/resurseelectronice/baze-de-date-stiintifice. 

Trimiterile bibliografice

Cum se fac trimiterile bibliografice fără a fi acuzaţi de plagiat? Trimiterile incorecte la sursa originală, preluări ale unor paragrafe fără o citare corectă, citarea la mâna a doua, reprezintă, de obicei, cele mai frecvente erori.  U. Eco (2000) recomandă 10 reguli de citare corectă a textelor asupra cărora autorul se va opri din punct de vedere interpretativ sau care îl vor ajuta în susţinerea propriul punct de vedere (p.168-175). Regula 10, pe care o vom cita şi noi aici, este pe cât de sugestivă, pe atât de concludentă:  „A cita este ca şi cum ai depune mărturie într-un proces. Trebuie să fiţi întotdeauna în măsură să reperaţi martorii şi să demonstraţi că sunt credibili. De aceea, referinţa trebuie să fie exactă şi punctuală (nu se citează un autor fără a spune în ce carte şi în ce pagină) şi trebuie să poată fi controlabilă de către oricine” (p. 175). Autorul, mai sugerează printre altele, ca din orice citat să se înţeleagă uşor autorul şi ediţia tipărită, trimiterile să fie făcute clar şi către ediţia cea mai acreditată iar citatele să fie cât mai fidele.  Cele mai frecvent utilizate modalităţi de citare sunt (Eco, 2000; Chelcea, 2005 ş.a.): a. modelul Harvard care mai este numit şi modelul de citare autor-dată, şi b. modelul citat-notă sau modelul autor-număr. Ambele modele sau sisteme de citare sunt de actualitate, sunt utilizate frecvent dar, este recomandat să nu apară ambele în acelaşi timp, în aceeaşi lucrare. Trebuie folosit un singur sistem de citare pe tot parcursul lucrării (conform Ghidului de elaborare și redactare a articolelor pentru revistele și volumele proiectului acest sistem este APA, apropiat modelului Harvard). a. Modelul Harvard presupune inserarea între paranteze a numelui autorului (fără prenume), anul apariţiei lucrării şi pagina de unde a fost preluat paragraful, sistem ce permite eliminarea notelor bibliografice cu condiţia ca la final, lista bibliografică să evidenţieze toate elementele de identificare ale autorului. Se mai poate utiliza, dar mai rar, includerea numelui autorului în text, anul apariţiei ediţiei princeps, fără să fie trecute parantezele, el făcând parte integrantă a unui comentariu sau analize.  Acest sistem permite ca într-o lucrare de anvergura unei lucrări de cercetare doctorală/postdoctorală, unde se citează multe cărţi şi se face o trecere în revistă a literaturii de specialitate, să fie eliminate notele, iar textul să fie „curat”, eliberat de adnotări de genul „op.cit., ibidem”.... Pentru un astfel de model de citare, bibliografia finală trebuie să fie de actualitate, omogenă, specializată, iar cititorii să poată recunoaşte uşor lucrările în cauză.

Dacă sunt mai mult de trei sau patru autori până la şase, se va meţiona în text prima dată numele tuturor, ca mai apoi să apară, la următoarele citări, cu menţionarea doar a primului autor cu precizarea et al. (şi alţii) sau şi colab., anul apariţiei lucrării, pagina, iar la final, lista bibliografică va fi completată cu numele tuturor autorilor. Regula mai precizează că acolo unde sunt lucrări coordonate se va menţiona acest lucru după numele autorului sau autorilor, între paranteze. B. Modelul citat-notă sau modelul autor-număr presupune inserarea la subsolul paginii a notelor care oferă toate informaţiile despre opera la care facem referire, adică vor fi trecute: numele, prenumele autorului, anul apariţiei lucrării, titlul cărţii, editura, oraşul, pagina sau paginile de unde este preluat paragraful. Acest sistem este mai mult folosit în domeniul istoriei şi filosofiei, mai puţin în domeniul socio-uman, unde este folosit sistemul Harvard.  Atenţie, dacă pe aceeaşi pagină apar mai multe citate din acelaşi autor, acceaşi lucrare, dar intre ele mai apar şi alte note ale altor autori se va menţiona autor, iniţială, (an), op.cit. şi se va trece apoi pagina.  O situaţie care ar putea să ridice semne de întrebare ar fi cum procedăm cu folosirea expresiilor care provin din limba latină: „ibidem ” şi „idem”. a. Prima expresie „ibidem”sau „ibid” o folosim în citare pentru a face referire la aceeaşi lucrare, la aceaşi pagină, adică la o notă citată anterior, tot acolo, în acelaşi loc.. b. A doua expresie „idem” sau „id.” face trimitere la acelaşi autor, acceaşi carte sau volum. Recomandăm folosirea acestei expresii, „idem”, doar pentru a vă referi la un autor menţionat în nota respectivă, nu şi-n nota anterioară. Nu va fi scris idem atunci când ar trebui scris doar un ibidem neurmat de nici o pagină. Această expresie ar trebui folosită cu precauţie, recomandăm folosirea expresiei „ibidem”.  Notele se vor trece la subsolul paginii în ordinea apariţiei lor în text şi abia în finalul lucrării, ele vor fi trecute în ordine alfabetică, după numele autorului. O notă nu ar trebui să fie foarte lungă, altfel ea ar deveni „apendice” şi ar trebui trecută la sfârşitul lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală. Trebuie să fie o coerenţă în folosirea sistemului, aşa cum ne recomadă U. Eco (2000, 183): „ori toate notele la subsolul paginii, ori toate notele la sfârşit de capitol, ori scurte note la subsololul paginii şi apendice la sfârşitul lucrării”. .  Nu se recomandă paragrafe lungi în citare, ele nu trebuie să depăşească 20-28 de rânduri de text iar dacă acestea depăşesc 40 de cuvinte se vor trece în interiorul paginii (cu un spaţiu la stânga şi unul la dreapta) şi va scris puţin mai mic, la un rând, aşa cum ne recomandă Lee Cuba (2002, 179) citat de S. Chelcea (2005, 83).  De asemenea, nu se recomandă mai mult de 30% proporţia citatelor incluse în lucrarea de cercetare doctorală/postdoctorală, excluzând bibliografia, anexele şi notele. În cazul lucărilor traduse, este recomandat ca la final, după precizările legate de editură şi oraş, să se treacă între paranteze şi titlul original, oraşul, editura, anul primei apariţii. Nu este un model foarte uzitat dar este recomandat mai ales în cazul ediţiilor mai vechi şi care au fost revizuite şi completate dar mai ales, a nu se înţelege în unele cazuri, că acea lucrare abia a apărut iar autorul ei nemaifiind în viaţă de mult.... De exemplu, lucrarea lui U. Eco (2000) ar trebui trecută astfel:

 Eco, U. (2000), Cum se face o teză de licenţă. Disciplinele umaniste, Bucureşti, Editura Pontica (it. Come si fa una tesi de laurea. Milano: Bompiani, 1997) Dacă un autor are mai multe apariţii editoriale, ele vor fi trecute în ordine cronologică de la prima apariţie până la ultima şi dacă vor fi mai multe apariţii în acelaşi an, se va menţiona cu a, b...între paranteze, alături de an. Ex.: Eco, U. (2000a)...., Eco, U. (2000b)....., Eco, U. (2000c)..... În cazul lucrărilor unor autori clasici, care au apărut cu foarte mult timp în urmă, se va menţiona între paranteze pătrate anul primei apariţii editoriale şi între paranteze rotunde anul ediţiei re-editate sau traduse (dacă este cazul) şi pe care a consultat-o doctorand/postdoctorandul. Exemplu:  Maslow A. [1954] (2007), Motivaţie şi personalitate, traducere A. Răsuceanu, Bucureşti, Editura Trei, (Motivation and Personality, USA) Citarea dintr-un volum colectiv se va face prin trimiterea la autorul capitolului şi nu la coordonatorul ediţiei. Exemplu:  Nistor Gheorghiţa (2012), „Etică şi valori în practica consilierii în asistenţa socială”. În Dumitraşcu H. (coord.), Consiliere în asistenţă socială, Iaşi, Editura Polirom, p. 17-42 O altă precizare privind citarea ar fi legată de apariţia unor informaţii din cursurile profesorilor dvs şi care nu au fost publicate. În acest caz se va menţiona acest aspect după denumirea cursului; ex: curs universitar nepublicat, an universitar 2013-2014, Universitatea ......Facultatea de......  Citarea articolelor sau a lucrărilor care au fost prezentate la congrese, conferinţe, simpozioane etc .....şi au apărut într-un volum colectiv se va face ca şi cum materialul ar fi tipărit într-o carte. Dacă materialul a apărut într-o revistă de specialitate (ediţie print sau online) se va preciza seria, volumul....Exemplu: Nistor Gh. (2014). Workaholism: A New Challenge For Organisation Management.Procedia-Social and Behavioral Journal, 109, 255-300, [on-line] Disponibil pe http://www.sciencedirect.com/science/journal/18770428 Accesarea unor baze de date electronice poate reprezenta o modalitate rapidă de cunoaştere a datelor statistice sau a altor rapoarte de cercetare şi pot reprezenta importante surse primare de documentare.  Citarea acestora se va face prin precizarea autorului/autorilor (coordonatorului sau coordonatorilor), anul, denumirea bazei de date sau a raportului de cercetare, datele de recunoaştere electronică (adresă, link...) precum şi data accesării acelei adrese (ZZ.LL.AAAA). O situaţie care poate ridica unele semne de întrebare ar putea fi legată de sursele de mâna a doua, adică trebuie să citaţi un autor care este citat de către alt autor. Recomandat ar fi să mergeţi la sursa primară, dar poate din motive obiective nu aveţi acces la ea (cartea nu se găseşte în ţară, este o ediţie mai veche, nu o găsiţi etc.) şi trebuie să prezentaţi ideile acelui autor. În acest caz, în text citaţi prima sursa cu menţiunea că este citat de către autorul consultat de dumneavoastră. Exemplu:  C. Hart (1998) (citat de S. Chelcea, 2005,79-80) „propune o listă cu imperativele trecerii în revistă a literaturii de specialitate: să identificăm şi să discutăm studiile cele mai relevante în

legătură cu tema care ne preocupă .......” , iar la bibliografia finală va fi citat doar S. Chelcea (2005), Cum să redactăm. O lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socio-umane. Editura Comunicare.ro, Bucureşti.  Întocmirea listei bibliografice care va ăpărea în finalul unui articol ştiinţific va fi una mai scurtă decât cea a unei lucrări ştiinţifice, ea va conţine doar lucrările citate strict în articolul care urmează a fi publicat.  Bibliografia unei lucrări de cercetare doctorală/postdoctorală va conţine o listă cu: bibliografia temei (engl. References), adică a lucrărilor la care s-au făcut trimiteri în textul lucrării şi, -o listă cu bibliografia consultată (engl. Bibliography) din care nu au fost preluate citate dar a fost totuşi consultată.  Ordinea autorilor în lista bibliografică finală este dată de numele autorului, iniţiala prenumelui, anul apariţiei lucrării.....etc. (vezi recomandările Asociaţiei Americane de Psihologie, APA Style Website, www.apastyle.org) . ORDINEA CITĂRII în bibliografia finală a lucrării: 1. Cărţi de autor: Nume, Iniţila Prenumelui. [dacă este cazul, anul primei ediţii în paranteze pătrate].(Anul apariţiei lucrării).Titlul cărţii cu litere italice. Oraşul. Editura..... Chelcea, S. (2005).Cum să redactăm. O lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socio-umane. Bucureşti. Editura Comunicare.ro  pentru citarea coautorilor sau a autorilor multipli se folosesc aceleaşi reguli. 2. Studii, capitole în voume colective: Nume, Iniţila Prenumelui. (Anul apariţiei lucrării). Titlul capitolului sau studiului. în Titlul volumului cărţii cu litere italice, Locul, Editura, Colecţia (eventual numărul), pp (paginile între care se găseşte capitolul). Nistor, Gh. (2012), „Etică şi valori în practica consilierii în asistenţa socială”. În Dumitraşcu H. (coord.), Consiliere în asistenţă socială, Iaşi, Editura Polirom, p. 17-42  Articole în reviste de specialitate: Nume, Iniţila Prenumelui. (Anul apariţiei lucrării).Titlul articolului. Denumirea revistei cu litere italice, Volumul (numărul), paginile pp.... Nistor, Gh., Urea R., Neacsu I.(2014). Youth, protection and education today: perceived vulnerabilities, statistical issues, perspectives, Revista de Cercetare şi Intervenţie Socială, 44(1), 44-66.  Surse on-line: Nume, Iniţila Prenumelui. (anul).Titlul lucrării cu litere italice. [on-line] Disponibil pe: (se va trece link-ul), [Accesat la data de ZZ.LL.AAAA].

Nistor Gh. (2014). Workaholism: A New Challenge For Organisation Management. Procedia-Social and Behavioral Journal, 109, 255-300.[on-line] Disponibil pe: http://www.sciencedirect.com/science/journal/18770428 . [Accesat la data de 01.04.2014]. Dacă unele informaţii despre lucrarea utilizată nu pot fi găsite, se va preciza acest fapt astfel:  „sine loco”, dacă locul publicaţiei nu a fost găsit,  „sine nomine”, dacă editura nu se cunoaşte,  „sine annum”, dacă nu se cunoaşte anul.

 PREZENTAREA GRAFICĂ A DATELOR ÎN LUCRAREA DE CERCETARE DOCTORALĂ/POSTDOCTORALĂ Analiza şi prezentarea grafică a datelor rezultate în urma cercetării reprezintă o parte importantă a lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală. Tabelele, graficele şi imaginile pot prezenta informaţiile centralizat, oferind o imagine concentrată şi mai uşor de urmărit dacă sunt construite corect. TABELELE:  Datele din tabel pot fi cifrice, date cantitative rezultate din cercetare, dar pot conţine şi date calitative, cum ar fi anumite caracteristici, funcţii ş.a. Cel mai frecvent sunt utilizate tabelele cu date cantitative.  Tabelul poate fi inserat între paragrafe cu trimitere la el, având un titlu si numerotare arabă în funcţie de apariţia lor în text (dacă sunt mai multe tabele în lucrare).  Numeretoarea şi titlul vor fi trecute deasupra tabelului. Exemplu: „În urma efectuării analizei datelor din ancheta de teren am observat că ........(vezi tab.nr. 1).......” Tabelul 1. Titlul tabelului ..... .................

Dacă tabelul este preluat dintr-o altă lucrare a unui anumit autor, în sistemul Harvard, se specifică precizarea acestui aspect, prin trecerea în paranteză a autorului, anului, pagina de unde este luată informaţia. În România există o reglementare care precizează cum se face numerotarea tabelelor şi a graficelor în lucrările ştiinţifice, respectiv STAS 8660-82 (Chelcea, 2005, 103). GRAFICELE Graficele: pot fi inserate în text dar, pot fi trecute şi în anexă. Pentru o mai bună înţelegere a textului şi de a urmări cu uşurinţă prezentarea grafică a cifrelor şi comentariilor din text, recomandăm utilizarea în interiorul lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală din cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/140106. Numerotarea şi denumirea graficului va fi făcută tot cu cifre arabe, dar acestea vor apărea sub grafic. Le fel ca şi în cazul tabelelor, în sistemul Harvard, se cere precizarea cu trecerea în paranteză rotundă a autorului, anului, pagina de unde este preluată informaţia, dacă figura nu aparţine autorului. Exemplu:

Fig. 2. Structura pe vârste (Nistor, Urea, Neacşu, 2014, p.54)



STRUCTURA LUCRĂRII

 STRUCTURA unei lucrări de cercetare doctorală/postdoctorală din cadrul proiectului ... poate fi diferită, în funcţie de tema abordată şi ar trebui să cuprindă o parte teoretică, de trecere în revistă a teoriilor domeniului şi o parte practică, de cercetare sociologică, în care doctorand/postdoctorandul îşi aduce contribuţia.  Ea trebuie să respecte în primul rând reglementările acestui ghid privind formatul lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală. Pe prima pagină vor fi trecute datele de identificare ale doctorand/postdoctorandului, instituţia de învăţământ superior şi numele coordonatorului. Pentru o mai mare înţelegere a paşilor care ar trebui urmaţi prezentăm un model, o posibilă structură a unei lucrări de cercetare doctorală/postdoctorală cu următoarele elemente de conţinut (Chelcea, 2005, 176): Introducere Trecerea în revistă a literaturii de specialitate Metodologia: metodele şi tehnicile utilizate Datele obţinute Discuţia datelor Concluzii şi recomandări pentru cercetările viitoare Anexe (opţional) Glosar (opţional) Elemente bibliografice: Note Lista bibliografică (cu lucrări din care s-a citat şi lucrări citite, dar din care nu s-a citat) 

Formatul lucrării

Lucrarea trebuie să aibă minim 75 de pagini, de la pagina de titlu la bibliografie inclusiv, plus anexe, în funcţie de recomandările acestui ghid. Redactarea se va face cu font Times New Roman 12, iar spaţierea se face la 1,5 rânduri, primul rând aliniat cu 1,27 cm (vezi anexa nr.2.). Anexele se vor trece la sfârşitul lucrării şi pot conţine: elemente de legislaţie, instrumente de cercetare, protocoale, interviuri transcrise, tabele, grafice, hărţi, fotografii ş.a..  Paginile vor avea format A4 şi margini: sus-jos 2,54 cm şi dreapta-stânga 2,54 cm.

Lucrările trebuie să respecte normele ortografice curente ale Academiei Române, să fie redactate cu diacritice (ş,ţ,ă,î,â) şi fără greşeli ortografice, lexicale sau gramaticale. Textul lucrării trebuie sa fie redactat îngrijit, recitit şi corectat, dovedind atenţie din partea doctorand/postdoctorandului sau cercetătorului înainte de predare.  Lucrările de cercetare doctorală/postdoctorală trebuie să prezinte cercetarea proprie efectuată de către doctorand/postdoctorand în perioada de pregătire doctorală/postdoctorală şi să reflecte gradul său de maturitate ştiinţifică.  Orice lucrare de cercetare doctorală/postdoctorală, indiferent de tema şi de perspectiva abordată, trebuie să demonstreze că doctorand/postdoctorandul:  stăpâneşte conceptele ştiinţifice proprii specifice domeniului de pregătire şi foloseşte în redactarea lucrării un limbaj academic,  cunoaşte şi utilizează corect metodologia de cercetare ştiinţifică specifică domeniului,  prezintă puncte personale de reflecţie critică asupra temei analizate. Structura lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală Elementele de redactare tehnică Pagina de titlu: - Denumirea universităţii/institutului partener în cadrul proiectului - Denumirea universității/institutului la care este doctorand bursierul (dacă doctoratul se face în co-tutelă se va trece şi numele instituţie partenere şi după caz, vor fi respectate şi celelalte reguli ale instituţiei implicate) (aplicabil doctoranzilor) Titlul şi subtitlul lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală - Gradul didactic/știițific, prenumele și numele conducătorului de doctorat (aplicabil doctoranzilor) - Gradul didactic/științific, prenumele şi numele tutorelui - Gradul didactic/științific, prenumele şi numele expertului de cercetare științifică / expertului de îndrumare doctorat - Numele şi prenumele autorului Luna şi anul susţinerii lucrării (vezi anexa nr.2) Cuprins (sumarul, tabla de materii) - de preferat la începutul lucrării, trebuie să fie detaliat. - elemente opţionale: lista figurilor şi tabelelor, a abrevierilor,ş.a.; dacă sunt mulţumiri, doctorandul/postdoctorandul le poate adresa persoanelor sau conducerilor instituţiilor care l-au sprijinit în demersul său. Conţinutul lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală Rezumatul lucrării: -se face o sinteză pe o pagină în care vor fi prezentate întrebările care au stat la baza demersului ştiinţific, metodele de cercetare utilizate, tipul de informaţii folosite şi concluziile generale.

Introducere: - Motivaţia alegerii temei: se pot preciza argumente de ordin ştiinţific sau personal. - Întrebările de la care s-a pornit în demersul de cercetare şi la care doctorand/postdoctorandul îşi propune să răspundă; în text se vor utiliza concepte specifice domeniului de specialitate precum şi un limbaj academic. Conţinutul lucrării poate fi structurat în părţi, capitole şi subcapitole, care pot alcătui, ele însele, un rezumat a ceea ce urmează a fi studiat. I. CADRUL TEORETIC: Analiza conceptuală şi cadrul teoretic: în prima parte a lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală se va face o analiză a cadrului noţional precum şi a teoriilor relevante pentru tema studiată. - Se va prezenta de asemenea, care este stadiul lucrărilor sau cercetărilor în domeniu la momentul actualei cercetări. De exemplu, în sociologie se pot prezenta alte cercetări relevante domeniului dar şi din domenii interdisciplinare care au legătură cu tema în cauză. Stilul de citare este recomandat, de obicei, stilul Harvard. - Descrierea preliminară şi analiza datelor primare. - Această prima parte a lucrării poate reflecta, pe baza analizei critice, şi domeniile în care se pot dezvolta noi cercetări, întrebări pentru viitoare demersuri, astfel încât evaluatorul poate observa modul de gândire al doctorand/postdoctorandului. II. METODOLOGIA UTILIZATĂ ÎN LUCRAREA DE CERCETARE DOCTORALĂ/POSTDOCTORALĂ Precizări metodologice: se vor preciza metodele, tehnicile şi instrumentele de colectare, selectare şi analiză a datelor rezultate din cercetarea efectuată. -Precizarea tipului de cercetare (exploratorie, cantitativă, calitativă, comparativă ş.a.); - Metodele şi tehnicile folosite în culegerea sau analiza datelor proprii, generate de propria cercetare sau a datelor din lucrările altor autori care au analizat problema respectivă. - Definirea limitelor în metodologia utilizată în cercetare, dificultăţi în culegerea şi selectarea datelor etc.. Analiza şi interpretarea informaţiilor obţinute prin raportarea la întrebările formulate la începutul demersului ştiinţific; - testarea ipotezelor, analiza critică şi relevanţa acestora pentru tema cercetată. CONCLUZII şi contribuţia personală (reflecţii) - Reprezintă o parte de analiză dificilă pentru autor dar şi cea care evidenţiază originalitatea demersului ştiinţific întreprins cu trimitere la întrebările formulate anterior. - Se va menţiona aportul autorului la cunoaştere, contribuţia personală dar şi originalitatea lucrării; lipsa precizărilor clare faţă de aceste aspecte poate conduce la o evaluare slabă a lucrării, aducând prejudicii valorii lucrării. De aceea, cele mai multe ghiduri precizează necesitatea clarităţii şi acurateţii în formularea acestor aspecte.

- Sunt evidenţiate rezultatele cercetării comparativ cu alte cercetări în domeniu sau cu nivelul de cunoaştere al domeniului respectiv. - Se poate preciza gradul de aplicativitate al rezultatelor cercetării, inventivitatea, gradul de inovare, dificutăţile întâlnite în demersul de cercetare ş.a.. - Recomandări pentru cercetările ştiinţifice viitoare pe aceeaşi temă sau pe teme asemănătoare. BIBIOGRAFIE a. se vor trece mai întâi notele, b. bibliografia temei (engl. References), lucrările la care s-au făcut trimiteri în textul lucrării, c. bibliografia consultată (engl. Bibliography). ANEXE Glosar (opţional) Anexe (opţional) Lucrarea va fi predată şi în format electronic, cu mai multe extensii iar aici urmăriţi, în mod special, recomandările instituţiei. Exemplu de numire a fişierului: radu.ioana_2015_v1.doc radu_ioana_2015_v1.pdf BIBLIOGRAFIE    

Chelcea, S. (2005) (2010). Cum să redactăm. O lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socio-umane. Bucureşti, Editura Comunicare.ro Eco, U. (2000), Cum se face o teză de licenţă. Disciplinele umaniste, Bucureşti, Editura Pontica (it. Come si fa una tesi de laurea. Milano: Bompiani, 1997) Ferreol, G.&Flageul, N. (1998). Metode şi tehnici de exprimare scrisă şi orală. Iaşi, Editura Polirom, (fr. Methodes et techniques de l'expression ecrite et orale) Vlăsceanu, L. (2013). Introducere în metodologia cercetării sociologice. Editura Polirom, Iaşi.

***Adrese ghiduri redactare lucrări de doctorat (accesibile on-line: sociologie, psihologie, chimie, istorie, stiinţe medicale, economie.... ) doctorat.sas.unibuc.ro/…crarii-de-doctorat_2012.pdf fpse.unibuc.ro/…D%20METODOLOGIC%20DE%20INTOCMIRE... istorie.unibuc.ro/…t-SDI+Ghid-de-redactare-teza.pdf www.chem.uaic.ro/…3/doctorat/ghid-de-redactare-a... www.umfiasi.ro/…ents/Anexa_1_ghid_teza_doctorat.pdf www.econ.ubbcluj.ro/…hid%20de%20redactare%20a%20...

ANEXE: Anexa nr. 1. GRAFICUL ACTIVITĂȚILOR ȘTIINȚIFICE DOCTORANZI / POSTDOCTORANZI

1.

Referat privind interesul național (în conexiune cu tema proprie de cercetare)

2.

Sinteză bibliografică

3.

Planul lucrării de cercetare (preferabil 4 capitole)

4.

Capitolul 1 (partea întâi)

5.

Capitolul 1 (partea a doua)

6.


7.


8.


9.


10.

Capitolul 3 (partea a treia)

11.

Mobilitate națională / transnațională

12.


13.


14.

Capitolul 4 (partea a treia)

15.

Raportul final de cercetare științifică

16.

Raportul final de cercetare științifică

L18. Septembrie 2015

L17. August 2015

L16. Iulie 2015

L15. Iunie 2015

L14. Mai 2015

L13. Aprilie 2015

L12. Martie 2015

L11. Februarie 2015

L10. Ianuarie 2015

L9. Decembrie 2014

L8. Noiembrie 2014

L7. Octombrie 2014

L6. Septembrie 2014

L5. August 2014

ACTIVITATEA

L4. Iulie 2014

Nr.crt.

L3. Iunie 2014

POSDRU/159/1.5/S/140106

Anexa nr.2. Exemple de formatare a textului

Anexa nr. 3: Prima pagină a lucrării de cercetare doctorală/postdoctorală UNIVERSITATEA...................(sau Academia Română) FACULTATEA .......................(Institutul......................) (eventual numele instituţiei unde este bursierul doctorand și/sau al instituției partenere dacă este un doctorat în co-tutelă)

TITLUL LUCRĂRII DE CERCETARE DOCTORALĂ/POSTDOCTORALĂ........... Subtitlu................

DOMENIUL: ..................

Conducător de doctorat: (aplicabil doctoranzilor) Gradul didactic/științific, Prenume şi NUME Tutore: Gradul didactic/științific, Prenume şi NUME Expert de cercetare științifică/Expert îndrumare doctorat: Gradul didactic/științific, Prenume şi NUME

Doctorand/postdoctorand: Prenumele şi NUMELE autorului

București 2015 Localitatea, anul susţinerii lucrării

APA FORMAT Creating a bibliography using the American Psychological Association guidelines At the end of a research paper, you need to provide a list of works you’ve consulted and cited. This should be done on a separate page with Bibliography centered at the top and the citations listed below in alphabetical order with a hanging indent. The Publication Manual of the American Psychological th Association (6 ed.) provides citation examples covering a wide variety of potential sources. Below are examples for some of the most commonly cited sources. If your source is not listed below, or for information on other aspects of writing papers, visit the library and check the Publication Manual, or consult the APA Style Website (www.apastyle.org). (NOTE: All citations are reverse-indented and double spaced.)

BOOK Booth, W. C., Colomb, G. C., & Williams, J. M. (2003). The craft of research. Chicago: University of Chicago Press.

AN ENTRY IN AN ENCYCLOPEDIA Bergmann, P. G. (1993). Relativity. In The new encyclopaedia Britannica. (Vol. 26, pp. 501-508). Chicago: Encyclopaedia Britannica.

AN ENTRY FROM A DICTIONARY Educational psychology. (2007). In Merriam-Webster’s collegiate dictionary (p.396). Springfield, MA: Merriam-Webster.

JOURNAL ARTICLE, ONE AUTHOR Bank, D. (2007). Back to school: Baby boomers prepare for encore careers. Community College Journal, 78(1), 18-19.

JOURNAL ARTICLE, TWO AUTHORS Fowler, D. & Visher, M. (2007). Helping displaced workers find a home. Community College Journal, 78(1), 39-42.

JOURNAL ARTICLE, THREE TO SIX AUTHORS Kernis, M. H., Cornell, D. P., Sun, C. R., Berry, A., & Harlow, T. (1993). There’s more to self-esteem than whether it is high or low: The importance of stability of self-esteem. Journal of Personality and Social Psychology, 65, 1190-1204.

P. Akerman, Revised 1/15/2010

A JOURNAL ARTICLE FROM A WEBSITE Keown, D. (1995). Are there “human rights” in Buddhism? Journal of Buddhist Ethics, 2. Retrieved from http://jbe.gold.ac.uk/2keown2.html

ARTICLE FROM AN ONLINE DATABASE Pierson, S. (2007, September). Cognition in children with sensorineural hearing loss: Etiologic considerations. Laryngoscope, 117(9), 1661-1665. Retrieved from EBSCO MegaFILE.

A GOVERNMENT PUBLICATION National Institute of Mental Health. (1990). Clinical training in serious mental illness (DHHS Publication No. ADM 90-1679). Washington, DC: U.S. Government Printing Office.

A MOTION PICTURE, DVD, OR VIDEOTAPE WITH LIMITED AVAILABILITY Schulman, C., Cheadle, D., Yari, B., Harris, M., Moresco, B. & Haggis, P. (Producers) & Haggis, P. (Director). (2004). Crash. [Motion picture]. Santa Monica, CA: Lionsgate.

P. Akerman, Revised 1/15/2010

ANEXA 1

GHID DE REDACTARE ŞI PREZENTARE A TEZEI DE DOCTORAT MESAJ ŞTIINŢIFIC ŞI STRUCTURARE STILISTICĂ

CUPRINS 1. SEMNIFICAŢIA STUDIILOR DOCTORALE ÎN CONTEXTUL ACTIVITĂŢII ŞTIINŢIFICE INSTITUŢIONALE 2. REDACTAREA TEZEI DE DOCTORAT 2.1. PRINCIPII ŞI REPERE DE FACTURĂ ŞTIINŢIFICĂ 2.2. PRINCIPII ŞI REPERE ÎN ELABORAREA ŞI ORGANIZAREA TEXTULUI 2.2.1. REGULI DE BAZĂ ÎN SCRIEREA ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ 2.2.2. STRUCTURA GENERALĂ A TEZEI 2.2.3. ELEMENTE CARACTERISTICE PENTRU PARTEA PERSONALĂ (CONTRIBUŢII PROPRII) 2.2.4. MODALITĂŢI DE ILUSTRARE: TABELE, FIGURI 2.2.5. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE 2.2.6. ALTE INDICAŢII 2.3. REGULI DE TEHNOREDACTARE 2.4. DEPUNERE, ARHIVARE 2.5. REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

2 3 3 4 4 5 6 8 10 14 14 16

3. PREZENTAREA TEZEI DE DOCTORAT 3.1. REGULI DE BAZĂ 3.2. REALIZAREA MATERIALULUI SUPORT PENTRU EXPUNERE 3.3. EXPUNEREA PROPRIU-ZISĂ

17 17 17 18

4. PUBLICAŢIILE ÎN PERIOADA STUDIILOR DOCTORALE 4.1. ALEGEREA REVISTEI ADECVATE PENTRU PUBLICARE, NORME INTERNAŢIONALE DE PUBLICARE 4.2. CONCEPEREA TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ

19

5. VIZIBILITATEA TEZEI DE DOCTORAT

20

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ALE GHIDULUI

21

19 19

1. SEMNIFICAŢIA INSTITUŢIONALE

STUDIILOR

DOCTORALE

ÎN

CONTEXTUL

ACTIVITĂŢII

ŞTIINŢIFICE

În realizarea acestui Ghid, am pornit de la dezideratul creşterii calităţii cercetării doctorale, cu repercutare directă în racordarea doctoratului realizat în România la tipul de doctorat ştiinţific validat la nivel european şi internaţional. În acest sens, organizarea studiilor universitare de doctorat este direcţionată spre implementarea şi respectarea standardelor operaţionale la nivel internaţional, obligatorii în asigurarea de oportunităţi pentru: - recunoaşterea capacităţii şi valorii formative instituţionale, prin procese de audit academic intern şi extern; - analiza şi evaluarea comparativă, în raport cu alte instituţii de învăţământ superior medical; - garantarea valorii titlului de doctor în ştiinţe medicale obţinut la UMF Iaşi; - amplificarea posibilităţilor de dezvoltare a carierei, după finalizarea doctoratului. Studiile doctorale, încadrate în tiparul educaţiei post-universitare, trebuie privite şi înţelese ca o investiţie valorică majoră pe care corpului academic al Universităţii noastre o face în formarea absolvenţilor cu disponibilitate şi aplicabilitate pentru activitatea de cercetare. Formarea doctoranzilor în spiritul rigorii şi adevărului ştiinţific constituie în fapt o contribuţie esenţială la consolidarea şi dezvoltarea patrimoniului profesional al Universităţii. Nu în ultimul rând, rezultatele studiilor doctorale, materializate prin publicaţii în fluxul principal, trebuie să contribuie în mod real la creşterea vizibilităţii Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” Iaşi în comunitatea ştiinţifică biomedicală internaţională. Acest Ghid urmăreşte să ofere doctoranzilor o bază de informaţii necesare pentru: - redactarea tezei de doctorat, respectând standardele operaţionale de scriere ştiinţifică medicală, prin intermediul cărora forma tezei scoate în evidenţă fondul cercetării proprii realizate; - prezentarea publică a tezei de doctorat, în sistemul “presentation and defense of a thesis”. Considerăm că acest Ghid, aflat la dispoziţia doctoranzilor şi oferind repere de construcţie finală a tezei încă din primele luni ale studiile doctorale, va conduce la: - implicarea eficientă în activitatea de cercetare; - stimularea performanţei şi competitivităţii ştiinţifice; - conştientizarea elementelor legate de calitate – apreciată prin originalitate, noutate şi certificată prin dovezi ştiinţifice; - asumarea responsabilă a unei activităţi de concepţie; - raportarea la nivele de evaluare fundamentate pe calitate. Prin aplicarea principiilor existente în acest Ghid, intenţionăm să asigurăm un standard bine definit pentru formele finale ale tezelor de doctorat, conţinutul acestora reprezentând o carte de vizită pentru activitatea ştiinţifică a Universităţii noastre. 2. REDACTAREA TEZEI DE DOCTORAT 2.1. PRINCIPII ŞI REPERE DE FACTURĂ ŞTIINŢIFICĂ Comentariu În realizarea unei tezei de doctorat, sub raport ştiinţific: - responsabilitatea principală revine doctorandului – care trebuie să transforme o idee într-un mesaj ştiinţific coerent utilizând, pe de o parte, metode şi tehnici de lucru şi, pe de altă parte, instrumente ale gândirii ştiinţifice (logica, deducţia, imaginaţia); - în paralel, conducătorul ştiinţific intervine cu responsabilitatea formatorului (de echipă, de şcoală, de idei…) şi a girantului, coordonând, transferând determinare şi experienţă, monitorizând. Din această perspectivă, prezentul Ghid nu poate oferi indicaţii standardizate legate de fondul ştiinţific al tezei de doctorat, care reflectă o activitate de cercetare individualizată la două nivele:  general: în raport de aria tematică (domeniu de interes), subiectul propriu-zis, oportunităţile de investigaţie;  particular: în raport de profesionalismul şi personalitatea doctorandului. Cu toate acestea, considerăm oportune câteva observaţii, în scopul de a accentua unele elemente cu caracter general.  Obiectivul principal al unei teze de doctorat, ca produs final al studiilor doctorale, este transmiterea unui mesaj ştiinţific, în care primează valoarea conţinutului.  Teza de doctorat, încadrată ca tip de lucrare ştiinţifică, trebuie obligatoriu să îndeplinească următoarele două calităţi: (i) să suscite interes ştiinţific în domeniul ales, (ii) să prezinte un bun nivel de redactare ştiinţifică.  Titlul tezei (în alegerea căruia intervin cei doi parteneri ştiinţifici: doctorandul şi conducătorul de doctorat) trebuie reflecte nu numai conţinutul tezei, ci mai ales elementele de noutate/originalitate care o individualizează. Titlul tezei, alături de rezumatul acesteia, constituie un ansamblu autonom care poate fi inclus în surse secundare de documentare (exemple: baze de date, sisteme de indexare a informaţiei şi nu în ultimul rând pagina web a Bibliotecii UMF Iaşi), contribuind la creşterea vizibilităţii cercetării ştiinţifice 1

Acest Ghid a fost parţial redactat în cadrul Proiectului POSDRU/88/1.5/S/58965 „Burse doctorale pentru doctoranzi competitivi în aria europeană a cercetării”, beneficiar: Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” – Iaşi (Căruntu, Grigoriu, 2010, 2011)





proprii şi a Universităţii. În consecinţă, este necesară utilizarea de cuvinte-cheie (pentru o indexare corectă), plasarea cuvintelor informative în poziţii forte (care atrag atenţia), precum şi identificarea raportului optim între un titlul prea concis şi unul prea detaliat. Documentarea reprezintă un instrument de lucru major, utilizabil pe tot parcursul studiilor doctorale (de la admitere, până la prezentarea publică a tezei). Este esenţial ca în documentare doctorandul să respecte regulile de bază, legate de accesarea surselor primare prin intermediul surselor secundare. Este obligatoriu ca textul din Partea generală (Stadiul cunoaşterii) să dovedească înţelegerea şi utilizarea în manieră creativă a materialelor bibliografice, nu simpla lor calchiere. Teza de doctorat trebuie concepută astfel încât să reflecte contribuţiile personale (cu un grad de complexitate adecvat), care se raportează la elementele deja cunoscute şi unanim acceptate.

2.2. PRINCIPII ŞI REPERE ÎN ELABORAREA ŞI ORGANIZAREA TEXTULUI 2.2.1. REGULI DE BAZĂ ÎN SCRIEREA ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ Redactarea ştiinţifică se raportează la principii care s-au dezvoltat progresiv şi care impun rigoare ştiinţifică, sub raport stilistic fiind ghidată de tehnici specifice demersurilor ştiinţifice, şi nu artistice (literare). Aceste principii urmăresc existenţa unei relaţii coerente între formă (prin modalitatea de redactare) şi fond (prin conţinutul ştiinţific).  Stilul de redactare ştiinţifică - clar, precis, clar, concis; Claritatea - o concepere riguroasă conduce la o enunţare clară, care permite o difuzare largă şi o percepţie adecvată în rândul celor interesaţi; Se recomandă: - alegerea celei mai adecvate formulări pentru ideile şi faptele care vor fi raportate; - realizarea unei exprimări simple şi clare, care să faciliteze lectura şi înţelegerea de către un public cât mai larg, cu un nivel de informare în domeniu minim spre mediu; - se vor evita exprimările eliptice sau jargonul medical (chiar cel folosit curent) şi pe cât posibil abrevierile. Precizia - lipsa de precizie în redactare poate ridica suspiciuni asupra rigorii cu care a fost efectuată cercetarea; - este reflectată cel mai clar în capitolele/secţiunile Material şi metodă, Rezultate (a se vedea secţiunea 2.2.2. Structura generală a tezei). Se recomandă: - verificarea coerenţei/suprapunerii comentariilor din text, privind datele din tabele/figuri; - evitarea formulărilor colocviale sau a jargonului în favoarea exprimărilor convenţionale; - alegerea ordinii cuvintelor în titlu, sau la începutul unei fraze sau paragraf – noţiunea de poziţie forte, contribuind la reţinerea atenţiei cititorului. Concizia - formularea concisă nu înseamnă suprimarea unor idei care sunt indispensabile pentru înţelegerea textului; - doctorandul trebuie să enunţe fiecare etapă a raţionamentului său, chiar şi dacă etapele i se par evidente, astfel încât cititorul să nu fie obligat a face apel la imaginaţie sau deducţie; Se recomandă: - semnalarea unui fapt direct, fără a specifica intenţia de semnalare; - evitarea repetiţiilor (exemplu: fraze din Introducere regăsite în alte secţiuni, Concluziile finale organizate doar prin simpla însumare a tuturor concluziile parţiale prezentate pe parcursul tezei, şi NU prin reformularea şi sintetizarea lor); - utilizarea abrevierilor care substituie un cuvânt/câteva cuvinte; abrevierile trebuie anunţate şi pot fi utilizate dacă termenul respectiv se repetă mai mult de 3-4 ori, fiind necesară introducerea unei secţiuni separate Abrevieri la începutul tezei, în care acestea să fie indexate - uşurând astfel lectura tezei.  Principii gramaticale Se va acorda atenţia cuvenită următoarelor aspecte: - utilizarea cuvintelor simple şi a unei sintaxe corecte; - utilizarea adecvată a timpurilor la care sunt puse verbele: timpul trecut pentru tot ceea ce exprimă experienţa personală a autorului, timpul prezent pentru noţiuni bine stabilite şi unanim acceptate; - utilizarea aceluiaşi cuvânt pentru a desemna o aceeaşi noţiune, fără utilizarea sinonimelor care pot crea confuzii; - evitarea utilizării diatezei pasive (atunci când poate crea impresia de anonimat privind autorul – ca subiect logic al construcţiei gramaticale) şi folosirea (neabuzivă) a diatezei active cu pronumele persoanei întâia, uzual plural (care indică exact implicarea autorului în realizarea studiului); - evitarea adjectivelor şi adverbelor inutile, mai ales a celor care au ca scop evidenţierea „calităţii” datelor prezentate; - evitarea pleonasmelor; - stabilirea unei corespondenţe de adjective şi adverbe care pot fi folosite, eventual prin prezentarea unui tabel de corespondenţă; - utilizarea virgulei pentru evita ambiguităţile – este permisă virgula înainte de “şi”; 2


-

evitarea utilizării etc. la sfârşitul unei secvenţe de termeni, atunci când este necesară identificarea completă a tuturor termenilor.

2.2.2. STRUCTURA GENERALĂ A TEZEI - teza este organizată în două secţiuni principale distincte: Partea generală (Stadiul cunoaşterii) şi Partea personală (Contribuţii proprii); raportul dintre cele două secţiuni este cel puţin 1/3:2/3; - teza poate avea o Introducere, în care doctorandul prezintă: - aspectul general al subiectului, prin prisma informaţiilor actuale, permiţând astfel încadrarea subiectului abordat în domeniul de interes; - aspectul particular al subiectului abordat, în mod concret scopul / obiectivele studiului (de exemplu: clarificarea unui aspect controversat, acoperirea unor lacune în cunoştinţele existente, testarea unei ipoteze). Comentariu Introducerea nu este obligatorie, teza poate începe cu primul capitol din Partea generală (Stadiul cunoaşterii). Este chiar indicat ca datele punctate mai sus să aparţină Părţii personale (Contribuţii proprii), făcând obiectul primului capitol numită, de exemplu, Scopul / motivaţia studiului doctoral, Scopul / motivaţia şi obiectivele studiului doctoral. Textul trebuie însă să sublinieze gradul de noutate al cercetării şi realizările proprii obţinute. - teza conţine obligatoriu, după pagina de titlu, o secţiune de Cuprins; teza poate conţine, la sfârşitul Părţii personale, o secţiune dedicată perspectivelor deschise de rezultatele prezentate în teză; - teza conţine obligatoriu, la final, o secţiune de Bibliografie (Referinţe bibliografice); - teza poate conţine una / mai multe Anexe; o Anexă va include forma in extenso a articolelor publicate sau acceptate pentru publicare în timpul studiilor doctorale, în domeniul tezei; - teza poate conţine la început o secţiune Mulţumiri pentru persoanele care au contribuit la realizarea cercetării (echipa care a intervenit în formarea doctorandului şi cu care acesta a colaborat în mod real), persoanelor / instituţiilor care au asigurat un suport financiar pentru realizarea cercetării; - teza poate conţine, în final, un Index general sau un Index tematic (menţionat distinct în Cuprins). PARTEA GENERALĂ (STADIUL CUNOAŞTERII) Scopuri informative: - realizează prezentarea informaţiilor existente în literatura de specialitate în legătură cu subiectul abordat: stadiul actual al cunoştinţelor în domeniu; - asigură fondul teoretic (referenţialul) cercetării, prin acumularea căruia doctorandul îşi conturează idei clare asupra direcţiilor pe care le va aborda; Organizare - modul de organizare este specific fiecărui doctorand, fiind concordant cu subiectul abordat; - textul este dublat de referinţe bibliografice – pertinente, recente şi accesibile, selectate în ordinea importanţei; - este necesar ca textul prezentat să fie o sinteză coerentă a literaturii, care exprimă un punct de vedere formulat riguros, în baza unei cunoaşteri solide a subiectului, şi nu prezentarea secvenţială (prin reproducere) a unor texte existente; PARTEA PERSONALĂ (CONTRIBUŢII PROPRII) Organizare - modul de organizare este specific fiecărui doctorand, fiind concordant cu subiectul abordat; - poate fi respectată structura tip IMRAD (Introducere, Material şi Metodă, Rezultate, Discuţii) specifică articolului original; - poate fi concepută o structură personalizată în funcţie de direcţiile de cercetare urmărite; în această situaţie, fiecare capitol - va avea un titlu care să reflecte fiecare direcţie de cercetare abordată; - va fi organizat pe structura tip IMRAD (cu aceleaşi comentarii legate de Introducere ca mai sus, şi menţiunea că aici pot fi introduse Obiective specifice); - va putea fi finalizat cu concluzii parţiale; - dacă există elemente comune legate de materialul şi metodele utilizate în mai multe / toate direcţiile de cercetare abordate, atunci ele pot constitui un capitol omogen de Material şi metode, urmat de capitole separate pentru detalierea diferitelor tipuri de rezultate obţinute, în diferite tipuri de studii / direcţii de cercetare şi, respectiv, de capitole separate destinate discuţiilor pe fiecare tip de studiu / direcţie de cercetare; dacă există elemente comune legate de totalitatea rezultatelor, care pot fi discutate în mod integrat într-un ansamblu, atunci ele pot constitui un capitol omogen de Discuţii; Se recomandă acordarea atenţiei cuvenite următoarelor aspecte: - construcţia titlurilor capitolelor, cu valorificarea poziţiei forte a cuvintelor; - evitarea interpolărilor între Rezultate şi Discuţii (practicate uneori), care denotă necunoaşterea principiilor şi regulilor de scriere ştiinţifică medicală; - prezentarea rezultatelor într-o succesiune logică, care să faciliteze înţelegerea subiectului, şi nu în ordinea în care au fost, eventual, obţinute; de exemplu, dacă teza cuprinde atât un studiu/studii clinic/clinice, cât şi un studiu/studii 3


experimental/experimentale, doctorandul va decide fie prezentarea la început a elementelor fundamentale, dacă acestea se constituie în justificarea elementelor clinice studiate, fie prezentarea lor după elementele clinice, dacă acestea se constituie în explicaţia observaţiilor studiului clinic descriptiv iniţial. 2.2.3. ELEMENTE CARACTERISTICE PENTRU PARTEA PERSONALĂ (CONTRIBUŢII PROPRII) Comentariu Oricare dintre modalităţile de organizare a textului, enunţate mai sus, este aleasă, doctorandul va respecta principiile generale de redactare a capitolelor/subcapitolelor Introducere, Material şi metode, Rezultate, Discuţii, Concluzii. INTRODUCERE sau SCOPUL / MOTIVAŢIA ŞI OBIECTIVELE STUDIULUI DOCTORAL - include obligatoriu elementele de noutate/originalitate vizate; - stabileşte / defineşte obiective generale şi/sau specifice care corespund direcţiei/direcţiilor de cercetare; MATERIAL ŞI METODE - doctorandul va furniza date precise, care pot fi verificate; - tehnicile utilizate în cadrul cercetării doctorale vor fi prezentate cât mai detaliat, oferind referinţe bibliografice pertinente, şi se vor discuta eventualele modificări faţă de datele din literatură; prezentarea detaliată este necesară pentru a asigura reproductibilitatea cercetării; protocoalele de studiu pot fi incluse în Anexe, astfel încât să nu crească volumul capitolului Material şi metode; Materialul investigat - exemple - populaţia luată în analiză: modalitatea de selecţionare, descriere; - tip de studiu: serie consecutivă/neconsecutivă, studiu retrospectiv sau prospectiv, studiu randomizat sau nerandomizat, studiu deschis sau orb, studiu caz-martor, studiu pe serii scurte; - animale de experienţă: specie, origine, durata observaţiei, condiţii de creştere; - culturi celulare: modalitatea de obţinere şi conservare – mediu de cultură, pH, temperatură, adiţia unor substanţe; Metode utilizate sau elementele testate – exemple - acţiunea unui medicament – doza zilnică, modul de administrare, orarul de administrare; - intervenţii chirurgicale – descriere tehnică; - examene morfologice / biologice – descriere tehnică; - model experimental; Criteriile de evaluare şi validare a elementelor testate, utilizate pentru aprecierea rezultatelor - exemple: - complicaţii; - supravieţuire; - variaţii ale parametrilor biologici; Analiza statistică - pentru stabilirea de corelaţii, se specifică şi se descriu detaliat metodele folosite (teste statistice de analiză şi validare); Se recomandă acordarea atenţiei cuvenite următoarelor aspecte: - specificarea (i) denumirii chimice şi a fabricantul pentru reactivi, substanţe, (ii) tipului, producătorului pentru aparate; - evitarea introducerii de comentarii personale; - evitarea introducerii de descrieri lungi legate de tehnică; - evitarea introducerii unor rezultate; - utilizarea unui stil telegrafic; REZULTATE - doctorandul va utiliza o redactare obiectivă, impersonală, neutră, fără efectuarea de comentarii – rezultatele se prezintă enunţiativ; Se recomandă: - prezentarea în evoluţie cronologică (rezultate imediate, rezultate tardive); - prezentare completă: - rezultate pozitive; - rezultate negative – informaţie posibil utilă într-o cercetare diagnostică, prognostică, sau pentru a evita un tratament ineficace; - asigurarea concordanţei în prezentarea informaţiilor numerice (text, figuri, tabele); - evitarea “pierderii” unui rezultat, în acest capitol, şi “regăsirea” sa în capitolul Discuţii; - evitarea introducerii unor rezultate marginale, care nu sunt legate de scopul cercetării; DISCUŢII - doctorandul va interpreta rezultatele obţinute, capitolul fiind construit prin comentarii personale care reflectă cultura ştiinţifică, inteligenţa autorilor şi gradul de elaborare al lucrării; Organizare - obiective (ordine obligatorie): - se precizează dacă scopul cercetării a fost atins sau nu (prin prezentarea sintetică a principalelor rezultate legate direct de scop); 4


se subliniază aportul adus de cercetare în progresul cunoştinţelor în domeniu; se evaluează calitatea şi validitatea rezultatelor, prin discuţie critică şi obiectivă asupra materialului utilizat, metodelor folosite, interpretării rezultatelor; - se compară rezultatele personale cu cele ale altor autori (comparaţia poate fi facilitată prin figuri şi tabele, care permit evitarea repetărilor, şi prin comentarea referativă, fără a enunţa detaliat ce conţin graficele/figurile respective) şi, consecutiv, se explică diferenţelor apărute (de exemplu, datorate particularităţilor materialului şi metodei); Se recomandă acordarea atenţiei cuvenite următoarelor aspecte: - evitarea depăşirii obiectivelor fixate în Introducere; - evitarea discutării subiectului în ansamblu, şi nu a lucrării (tendinţe pedagogice); - repetarea unor noţiuni existe în Partea generală; - evitarea unor citări inexacte – rezultate incorecte, idei incorect preluate; - evitarea absenţei referinţelor bibliografice; -

2.2.4. MODALITĂŢI DE ILUSTRARE: TABELE, FIGURI - sunt specifice pentru prezentarea Rezultatelor, dar pot fi prezente în Partea generală, sau în alte capitole ale Părţii personale (Material şi metodă, Discuţii); - exprimă clar ceea ce este dificil de redactat şi obositor de citit; - oferă, într-o formă sintetică, un maximum de informaţii într-un minimum de spaţiu; - limitează riscul de a repeta aceleaşi informaţii (ca prezentare de text), în capitolul/subcapitolul Discuţii; de aceea, este util ca figurile şi tabelele să fie concepute înainte de a redacta textul; - au autonomie informaţională – prin titlu, legendă, note de subsol fiind entităţi de sine stătătoare, care pot fi citite/interpretate independent de text; - este obligatorie referirea lor în text, numerotarea fiind în ordinea referirii; - alegerea modalităţii de ilustrare depinde de: - obiectivele urmărite; - numărul şi natura datelor; - tabelul conţine informaţii numerice; - figura conţine informaţii grafice: desene/scheme, grafice, imagini/fotografii; Se recomandă acordarea atenţiei cuvenite următoarelor aspecte: - evitarea exprimării sub formă de tabel a unor informaţii limitate, care pot fi enunţate clar şi succint ca text; - evitarea prezentării aceloraşi informaţii sub formă de text, tabel şi figură; - pentru reproducerea de figuri şi/sau tabele dintr-o altă publicaţie, cel puţin citarea sursei (ca referinţă bibliografică), dacă nu este posibilă obţinerea autorizaţiei titularului (drept de autor, copyright); TABELELE - numerotarea se face cu cifre romane dar, dacă numărul de tabele este foarte mare şi implicit scrierea cifrelor romane ridică probleme, se poate utiliza numerotarea cu cifre arabe; - numerotarea corespunde ordinii de apariţie în text, fiind obligatorie minimum o referire; - titlul, formulat de exemplu ca Tabel I, este situat deasupra, fiind urmat de un text scurt care sumarizează conţinutul; - dacă numărul de coloane este mai mare decât dublul numărului de rânduri, coloanele se inversează cu rândurile; - semnificaţii uzuale: - capetele de coloane – variabile măsurate sau explicate (unităţi de măsură); - capetele de rânduri – variabile controlate sau explicative (unităţi de măsură); - tabelele ce conţin date comparabile trebuie să prezinte aceleaşi informaţii, structurate în aceeaşi ordine şi folosind aceleaşi unităţi de măsură; - alinierea datelor este realizată în raport cu virgula/punctul zecimal, precizând acelaşi număr de poziţii zecimale pentru variabilele cu aceeaşi semnificaţie; - în cazul informaţiilor lipsă se precizează “absent”, evitând simbolurile matematice (-, 0); - pot conţine abrevieri, incluse în note de subsol, toate abreveriele (inclusiv cele curent utilizate) fiind explicate; FIGURILE - numerotarea se face cu cifre arabe; - numerotarea corespunde ordinii de apariţie în text, fiind obligatorie minimum o referire; - au legendă localizată subjacent, incluzând toate elementele necesare înţelegerii figurii (explicaţia simbolurilor, abrevieri, scală, inclusiv uneori detalii privind tehnicile experimentale daca sunt necesare pentru înţelegere); - tipuri de figuri: scheme, reprezentări grafice, fotografii; - în economia lucrării, schemele, imaginile/fotografiile si graficele sunt tratate drept entităţi de tip figură - folosind deci o numerotare comună, acelaşi mod de referire în text (fig. xx) şi acelaşi mod de concepere a legendei; - se evită fragmentarea datelor prin prezentarea lor în figuri separate, fiind preferabilă sintetizarea lor într-o figură „compusă” (care conţine, de exemplu, diagrame multiple ce descriu caracteristicile demografice ale populaţiei studiate); Reprezentări grafice - diagrame cu sectoare de cerc (“camembert”, “pie”) – recomandate pentru prezentarea procentajelor (< 7 sectoare); 5


diagrame cu coloane verticale sau orizontale (histograme) – recomandate pentru compararea statică a diferitelor cifre, poate indica deviaţia standard (< 7 zone); - traiectorii (curbe de distribuţie) – x (abscisa – variabila independentă) este variabila de control sau explicativă, y (ordonata – variabila dependentă) este variabila de măsurat sau explicată; graficul reprezintă în manieră dinamică evoluţia variabilei y în funcţie de x; - reprezentări prin puncte (“scattergram”, “nuages de points”) – recomandate pentru concretizarea datelor individuale (distribuţia lor) sau pentru concretizarea existenţei/absenţei unei corelaţii între variabila x şi y; punctele trebuie să fie suficient de mari pentru a fi uşor identificate; se pot adăuga: coeficientul de corelaţie r, gradul de libertate, curba de regresie, semnificaţia statistică p; - pentru reprezentările grafice, doctorandul poate utiliza singur modalităţile de realizare asistată de calculator: exploatarea facilităţilor oferite de programe (medii software) pentru reprezentări grafice şi interpretare statistică (exemple: MS-Works, MS-Excel, GraphPad, SigmaPlot etc.); Fotografii/imagini digitizate (alb-negru/color) - exemple: radiografii, preparate microscopice, EKG, EEG; - suplimentar, legenda conţine informaţii specifice despre scala de referinţă, ordinul de mărire, coloraţiile histologice; - pentru imaginile ce conţin chipuri umane este obligatorie acoperirea ochilor, în scopul păstrării anonimatului; - este interzisă retuşarea imaginilor prin orice metodă (digitală sau analogică), acestea fiind utilizate doar pentru adnotare şi indicarea detaliilor semnificative; -

2.2.5. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE - scopul introducerii lor este justificarea tuturor faptelor/datelor enunţate – principiu fundamental într-un demers ştiinţific; - alegerea referinţelor se face prin documentare, din bibliografia asupra subiectului (ansamblul articolelor şi cărţilor scrise despre un subiect precis), doctorandul selecţionând şi citând numai documente citite şi alese pentru valoarea lor; - permit trimiterea la: articole, tratate, monografii, documente oficiale, baze de date, alte forme de publicaţii; - excesul nu reflectă întotdeauna multitudinea de cunoştinţe, ci, mai degrabă, absenţa spiritului critic; - se citează numai documente publicate, citite şi alese pentru valoarea lor, fără a utiliza citarea indirectă (de exemplu: Rubens et al., 2006, citat de Popescu, 2009); - citarea unei referinţe poate fi repetată de mai multe ori; - plasarea referinţelor se face obligatoriu: - în corpul textului: - după enunţarea faptului/informaţiei respective – în interiorul sau la sfârşitul unei fraze; - în secţiunea Parte generală (Stadiul cunoaşterii) în toate capitolele/subcapitolele, în secţiunea Parte personală (Contribuţii proprii) în capitolele/subcapitolele Introducere, Material şi metodă, Discuţii; - la finalul tezei, într-o secţiune separată (Bibliografie/Referinţe bibliografice), sub formă de listă; - erori posibile: - greşeli în transcrierea referinţei, care determină dificultăţi în găsirea articolului; - greşeli în citarea conţinutului referinţei, cu inadvertenţe între faptul enunţat şi articolul citat; - se evită a face referiri la: - articole greu accesibile; - teze de doctorat; - rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, publicate în periodice; - scrisori către redacţia unei reviste; - articole acceptate pentru publicare (eng. in press, to appear); - nu se fac referiri la: - lucrări prezentate la congrese, nepublicate (in extenso sau rezumat) în periodice; - articole trimise pentru publicare (eng. submitted); - date care nu sunt accesibile în mod public; INSTRUCŢIUNI DE SCRIERE A REFERINŢELOR BIBLIOGRAFICE, ÎN RAPORT DE SURSA PRIMARĂ Articole în reviste (periodice) - ordinea elementelor: Nume (întreg), Prenume (iniţiala). Titlul articolului. Titlul revistei (prescurtare după Index Medicus, italic), anul; număr volum (număr fascicol): pagini. - dacă numărul autorilor este până la 4, se trec toţi autorii; dacă numărul autorilor este mai mare de 4, se trec primii 3 et al. Exemplu Alitalo K, Tammela T, Petrova TV. Lymphangiogenesis in development and human disease. Nature Insight 2005; 438: 946-953. Allen BA, Terdiman JP. Hereditary polyposis syndromes and hereditary non-polyposis colorectal cancer. Clin Gastroenterol 2003; 17(2): 237-258. Bodey B, Bodey B Jr, Siegel SE, Kaiser HE. Prognostic significance of matrix metalloproteinase expression in colorectal carcinomas. In Vivo 2000; 14(5): 659-666. 6


Compton CC. Colorectal carcinoma: diagnostic, prognostic, and molecular features. Mod Pathol 2003; 16: 376-388. Curran S, Dundas SR, Buxton J et al. Matrix metalloproteinase (MMP/TIMP) phenotype identifies poor prognosis colorectal cancers. Clin Cancer Res 2004; 10: 8229-8234.

Cărţi - ordinea elementelor : Nume (întreg), Prenume (iniţiala) / Asociaţie / . Titlul cărţii (italic). Sediul editurii, Editura, data publicării, pagini. Exemplu Murrell G, Huang C, Ellis H. Research in Medicine. Cambridge: Cambridge University Press, 1990, 23-35. American Joint Committee on Cancer. Staging Manual, 6th ed. New York: Springer, 2002.

Capitole în cărţi - ordinea elementelor : Nume (întreg), Prenume (iniţiala). Titlul capitolului. In: Nume (întreg), Prenume (iniţiala) (ed. / eds.). Titlul cărţii (italic), număr ediţie (dacă este cazul). Sediul editurii, Editura, anul publicării, pagini. Exemplu Ribero D, Chun YS, Vauthey JN. Surgery for colorectal metastases. In: Vauthey JN, Hoff PMG, Audisio RA, Poston GJ (eds.). Liver Metastases, London: Springer, 2009, 25-38.

Documente în format electronic - ordinea elementelor: Titlu document (Autori – daca sunt menţionaţi)/ site / bază de date. (link-ul către resursă=Adresa www, precum şi Data accesării. *** Medguide: Virtual Courses Histology and Embryology. www.akh-wien.ac.at/sty/plattner/specialties/histology.html, 1990

Teze de doctorat - ordinea elementelor: Nume (întreg), Prenume (iniţiala). Titlul tezei. Instituţia organizatoare a studiilor doctorale, anul Exemplu Tamba BI. Studii experimentale privind influenţa asupra procesului algezic şi a comportamentului a unor oligoelemente şi asociaţii medicamentoase. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi, 2010.

SISTEME DE SCRIERE A REFERINŢELOR BIBLIOGRAFICE Prezentarea bibliografiei se poate face în conformitate cu oricare dintre cele 3 sisteme operaţionale de scriere a bibliografiei, fiind însă puternic recomandat sistemul Vancouver. a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard; b) sistemul numeric secvenţial – Vancouver; c) sistemul alfabetic numeric; a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard În text - în cazul a 1 sau 2 autori se citează primul autor, respectiv ambii autori, şi anul de publicaţie; - mai mult de doi autori – se citează primul autor, urmat de “et coll.” sau “et al.”; Exemplu: Se apreciază că factorii sus-menţionaţi nu au sensibilitatea necesară pentru un prognostic individual (Choti et al., 2002, Smith et al., 2004, Pawlik, Choti, 2007).

În lista de referinţe - clasificare fără număr de ordine, alfabetic, de la prima literă a numelui primului autor al articolului; Exemplu 1 Choti MA, Sitzmann JV, Tiburi MF et al. Trends in long-term survival following liver resection for hepatic colorectal metastases. Ann Surg 2002; 235: 759–766. Smith DL, Soria JC, Morat L et al. Human telomerase reverse transcriptase (hTERT) and Ki-67 are better predictors of survival than established clinical indicators in patients undergoing curative hepatic resection for colorectal metastases. Ann Surg Oncol 2004; 11: 45–51. Pawlik TM, Choti MA. Shifting from clinical to biological indicators of prognosis after resection of hepatic colorectal metastases. Curr Oncol Rep 2007; 9(3): 193-201.

-

mai multe referinţe ale aceluiaşi prim autor – clasificate după ordinea alfabetică a primei litere a celui de-al doilea autor, etc.;

Exemplu 2 Pawlik TM, Abdalla EK, Ellis LM et al. Debunking dogma: Surgery for four or more colorectal liver metastases is justified. J Gastrointest Surg 2006; 10(2): 240-248. Pawlik TM, Choti MA. Shifting from clinical to biological indicators of prognosis after resection of hepatic colorectal metastases. Curr Oncol Rep 2007; 9(3): 193-201.

7


-

mai multe referinţe ale aceluiaşi autor / aceloraşi autori – clasificate după anul de publicaţie, începând cu data cea mai îndepărtată;

Exemplu 3 Jass JR. Lymphocytic infiltration and survival in rectal cancer. J Clin Pathol 1986; 39: 585–589. Jass JR. Serrated route to colorectal cancer: back street or super highway? J Pathol 2001; 193(3): 283–285. Jass JR. Role of the pathologist in the diagnosis of hereditary nonpolyposis colorectal cancer. Dis Markers 2004; 20(4–5): 215–224.

-

mai multe referinţe ale aceloraşi autori, cu acelaşi an de publicaţie – se adaugă “a, b, c, d,…” după anul de publicaţie şi se clasează în această ordine (la citarea în text, se includ “a, b, c, d,…”);

Exemplu 4 Ngan CY, Yamamoto H, Seshimo I et al. A multivariate analysis of adhesion molecules expression in assessment of colorectal cancer. J Surg Oncol 2007a; 95(8): 652-662. Ngan CY, Yamamoto H, Seshimo I et al. Quantitative evaluation of vimentin expression in tumour stroma of colorectal cancer. Br J Cancer 2007b; 96(6): 986-992.

-

numele ultimului autor poate fi precedat de “and”, “et” sau “şi”; acest sistem de scriere a referinţelor îngreunează citirea textului, dar este foarte facil pentru autor, care poate introduce uşor o referinţă nouă;

b) sistemul numeric secvenţial În text - referinţele sunt numerotate cu cifre arabe, în ordinea apariţiei, în paranteze; - dacă o referinţă este citată de mai multe ori, se păstrează numărul atribuit prima dată; - într-o paranteză, referinţele sunt clasificate în ordine crescătoare şi separate prin virgule; Exemplu Înmugurirea tumorală (eng. tumour budding) este descrisă ca o tranziţie de la structurile glandulare la celule singure sau grupuri de mai mult de 4 celule, la marginile invazive ale CCR (1). Mugurii tumorali au proprietăţi de celule stem maligne, incluzând potenţialul pentru diferenţiere atât la nivel local, cât şi la locurile metastazelor (2). Înmugurirea tumorală este diagnosticată la putere de mărire crescută şi trebuie să fie clar discriminată de configuraţia marginilor tumorale (infiltraţie versus împingere), care este diagnosticată la obiectiv mic (2). Numeroase studii au arătat că înmugurirea tumorală este un factor de risc independent pentru invazia locală, MTS ganglionare şi la distanţă, recurenţă, şi supravieţuirea redusă după chirurgia curativă (1, 3, 4)). Date cuantificate despre înmugurirea tumorală şi formarea de prelungiri/expansiuni (podia) a fost legată de statusul mutaţional K-ras, trăsătură prezentă în aproximativ 30% din CCR (2). Absenţa înmuguririi tumorale este de asemenea corelată cu prezenţa limfocitelor intratumorale şi peritumorale, posibil responsabile pentru distrugerea mugurilor şi, consecutiv, de îmbunătăţirea prognosticului (4). În cazurile în care reacţia inflamatorie poate masca formarea mugurilor, este propusă utilizarea examenului imunohistochimic cu anticorpi anti-citokeratine, pentru identificarea prezenţei acestora (5).

În lista de referinţe - clasificarea se face prin numărul de ordine corespunzător în text, fără criteriu alfabetic; - facilitează lectura, neîncărcând articolul cu nume de autori; - dificil pentru autor, care dacă introduce o nouă referinţă trebuie să renumeroteze toate referinţele următoare, existând riscul de eroare; Exemplu 1. Ueno H, Murphy J, Jass JR, Mochizuki H, Talbot IC. Tumour 'budding' as an index to estimate the potential of aggressiveness in rectal cancer. Histopathology 2002; 40: 127-132. 2. Prall F. Tumour budding in colorectal carcinoma. Histopathology 2007; 50: 151-162. 3. Nakamura T, Mitomi H, Kikuchi S, Ohtani Y, Sato K. Evaluation of the usefulness of tumor budding on the prediction of metastasis to the lung and liver after curative excision of colorectal cancer. Hepatogastroenterology 2005; 52: 1432-1435. 4. Zlobec I, Lugli A, Baker K et al. Role of APAF-1, E-cadherin and peritumoral lymphocytic infiltration in tumour budding in colorectal cancer. J Pathol 2007c; 212: 260-268. 5. Compton CC. Optimal Pathologic Staging: Defining Stage II Disease. Clin Cancer Res 2007; 13: 6862s-6870s.

c) sistemul alfabetic numeric În text - referinţele sunt citate printr-un număr de ordine, indicat în paranteze, care are corespondent în lista de referinţe (ordonată alfabetic, şi nu în ordinea citării); Exemplu CEA, descoperit în 1965 şi utilizat ca marker tumoral clinic în carcinomul colorectal (2), este o moleculă de adeziune intercelulară homotipică, calciu-independentă, stabilizată prin legături fosfatidil-inozitol (1, 5). În mucoasa colonică normală, CEA este exprimat numai la nivelul domeniului apical (3). În celulele maligne din cancerul colorectal, CEA este exprimat pe toată suprafaţa celulară; adeziunea intercelulară fiind compromisă, rezultă alterarea histoarhitectoniei în teritoriul respective (3). Prezenţa CEA facilitează, în schimb, în metastazele hepatice, adeziunea între celulele tumorale sau adeziunea cu celulele gazdei (3, 4).

8


În lista de referinţe - clasificarea se face alfabetic, de la prima literă a numelui primului autor; - fiecare referire din lista rezultată primeşte un numărul de ordine în secvenţa naturală, număr care se citează în text; Exemplu 1. Benchimol S, Fuks A, Jothy S et al. Carcinoembryonic antigen, a human tumor marker, functions as an intercellular adhesion molecule. Cell 1989; 57(2): 327-334. 2. Gold P, Freedman S. Demonstration of tumor-specific antigens in human colonic carcinoma by immunological tolerance and absorption techniques. J Exp Med 1965; 121: 439-462. 3. Ishi S, Steele G, Ford R et al. Normal colonic epithelium adheres to carcinoembryonic antigen and type lV collagen. Gastroenterology 1994; 106(5): 1242-1250. 4. Jessup JM, Petrick AT, Toth CA et al. Carcinoembryonic antigen: enhancement of liver colonisation through retention of human colorectal carcinoma cells. Brit J Cancer 1993; 67(3): 464-470. 5. Téllez-Avila FI, García-Osogobio SM. The carcinoembryonic antigen: apropos of an old friend. Rev Invest Clin 2005; 57(6): 814819.

2.2.6. ALTE INDICAŢII - se respectă terminologia biomedicală internaţională şi modul specific de scriere (pentru medicamente, bacterii, viruşi, elemente anatomice); - se utilizează abrevierile internaţionale pentru unităţi de măsură, când urmează după cifre; - se utilizează scrierea cu italic pentru cuvintele / termenii provenite / proveniţi din alte limbi (de exemplu: versus, via, International Union Against Cancer - American Joint Committee on Cancer); 2.3. REGULI DE TEHNOREDACTARE Comentariu: Instrucţiunile pentru tehnoredactare au ca obiectiv asigurarea unei anume uniformităţi în modul de redactare a tezelor de doctorat, cu impact asupra lizibilităţii, difuzibilităţii / vizibilităţii şi conservării / arhivării. Instrucţiunile au specificitate instituţională, urmărind, consecutiv implementării acestor reguli: - din punctul de vedere al formei, crearea unui model individualizat la nivel naţional; - din punctul de vedere al fondului, facilitarea accesului la informaţia ştiinţifică conţinută; Reguli - setarea paginii: A4, margini de 2,5 cm; - pagina de titlu (prima pagină) nu se numerotează şi conţine: - denumirea oficială, administrativă a Universităţii (Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi); - elemente de identificare vizuală a universităţii, a altor instituţii participante / finanţatoare (de exemplu: denumirea şi sigla altei universităţi/instituţii atunci când teza este realizată în cotutelă sau când cercetarea a fost realizată în totalitate / preponderent în cadrul unui institut de cercetare sau a unei unităţi a Academiei Române); - titlul tezei; - numele şi prenumele doctorandului (numele avut la momentul admiterii la studiile doctorale nu se modifică în raport de modificarea stării civile, cu litere mari, prenumele cu litere mici); - numele şi prenumele conducătorului ştiinţific (numele cu litere mari, prenumele cu litere mici); dacă există doi conducători ştiinţifici, se menţionează întâi conducătorul principal; dacă teza a fost condusă prin cotutelă internaţională, se utilizează o bară oblică (/) pentru a separa cei doi conducători; - anul elaborării; - teza este numerotată începând cu prima pagină a cuprinsului, până la ultima pagină – corespunzătoare textului scris; - cuprinsul conţine, în succesiune, cu corespondenţa paginilor: numele capitolelor, subcapitolelor şi paragrafelor, lista documentelor incluse ca Anexe, numerotate în secvenţă crescătoare proprie (nu în continuarea capitolelor) şi care pot avea titluri formulate de aşa manieră încât să reflecte conţinutul (de exemplu: Model de fişă de urmărire a pacienţilor, Protocol tehnică, Consimţământ informat...); - textul tezei se scrie cu font Times New Roman, obligatoriu cu diacritice, size 12 pt, spaţiat la un rând, aliniat dreapta-stânga; - pentru titlurile de secţiuni, capitole şi subcapitole se pot folosi moduri de scriere diferită, pentru evidenţierea acestora; - listarea tezei se face faţă-verso; consecutiv, doctorandul poate să acorde atenţie, ca detaliu, începerii fiecărui capitol pe pagină impară; - figurile (scheme, grafice, imagini/fotografii) se plasează convenabil în pagină, fiind recomandată numerotarea modernă, în secvenţă crescătoare pentru fiecare capitol, numărul figurii fiind precedat de numărul capitolului (exemplu: Fig. 2.1 - corespunzătoare figurii 1 din Capitolul 2); figurile se referă în text prin numărul lor (exemplu: fig. 2.1, fig. 2.1-2.5); legendele figurilor se scriu cu acelaşi font ca şi textul tezei (Times New Roman), dar cu un corp de literă mai mic decât cel utilizat pentru corpul textului (size 10-11 pt); dimensiunea figurilor va fi cea necesară unei lecturi facile a datelor, fără a „câştiga” spaţiu prin supradimensionare; - tabelele se plasează convenabil în pagină, fiind recomandată numerotarea modernă, în secvenţă crescătoare pentru fiecare capitol, numărul tabelului fiind precedat de numărul capitolului (exemplu: Tabel 2.II – corespunzător 9


-

tabelului II din Capitolul 2); tabelele se referă în text prin numărul lor (exemplu: tabel 2.II, tabel 2.III-2.V); titlul tabelului şi textul din tabel se scriu cu acelaşi font ca şi textul tezei (Times New Roman), dar cu un corp de literă mai mic decât cel utilizat pentru corpul textului (size 10-11 pt); I.O.S.U.D. – U.M.F. Iaşi recomandă ca teza de doctorat să aibă minimum 120 de pagini text fără bibliografie, o treime reprezentând Partea Generală (Stadiul cunoaşterii) şi două treimi Partea parsonală (Contribuţii proprii).

2.4. DEPUNERE, ARVIHARE Regulile de depunere a tezei de doctorat sunt incluse în Regulamentul de organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de doctorat, disponibile pe site-ul Universităţii. 2.5. REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT Rezumatul tezei de doctorat oferă cititorului esenţa informaţiilor ştiinţifice ale cercetării realizate în cadrul studiului doctoral. Din acest motiv, se încadrează în categoria rezumatelor informative. Dat fiind faptul că teza de doctorat se realizează într-un număr prestabilit de exemplare, accesul la conţinutul in extenso fiind rezervat membrilor comisiei numită pentru analiza tezei şi validarea, prin susţinere publică, rolul principal al rezumatului este de a face teza de doctorat vizibilă în cadrul comunitatea academică, ca urmare a difuzării sale unui număr larg de specialişti în domeniu. Din acest motiv, rezumatul conţine obligatoriu Cuprinsul tezei de doctorat, cu paginaţia corespondentă existentă în teză, pentru a permite celor interesaţi să aibă o viziune asupra organizării generale a tezei. Se recomandă includerea unei secţiuni aparte, pentru un set de cuvinte-cheie, selectate conform MeSH – Medical Subject Headings În elaborarea rezumatului, doctorandul trebuie să să concentreze asupra datelor existente în Partea personală (Contribuţii proprii), respectând structura IMRAD operaţională în scrierea unui articol original. Consecutiv, textul va fi conceput astfel încât cititorul să aibă acces la următoarele informaţii: - motivaţia alegerii temei şi, respectiv, a realizării cercetării doctorale; - obiectivele definite; - materialul şi metodele utilizate; - principalele rezultate obţinute; - discuţiile asupra semnificaţiei şi relevanţei rezultatelor; - concluziile. De asemenea, este recomandată menţionarea numărului total de figuri şi tabele şi, respectiv, de referinţe bibliografice prezente în teza de doctorat. Dacă, pentru redactarea rezumatului, au fost selectate un număr limitat de figuri şi tabele care păstrează numerotarea lor din teză, acest fapt trebuie menţionat în clar. Bibliografia inclusă în rezumat este selectivă. Rezumatul trebuie conceput în limita a 10% din numărul de pagini al tezei de doctorat (în mod concret, maximum 15 de pagini – format A5). De asemenea, conform recomandărilor CNADTCU, rezumatul tezei de doctorat trebuie realizat şi într-o limbă de circulaţie internaţională (engleză), cu repercutare directă în creşterea vizibilităţii la nivel internaţional). Rezumatul tezei de doctorat va fi tehnoredactat respectînd aceleaşi reguli ca şi pentru Teza de doctorat. Ideea principală în realizarea rezumatului este de a atrage atenţia asupra elementelor de originalitate care caracterizează şi justifică cercetarea doctorală. 3. PREZENTAREA TEZEI DE DOCTORAT 3.1. REGULI DE BAZĂ - expunerea se concentrează pe ideile fundamentale, fără a se încerca prezentarea detaliilor, în manieră accelerată; - planul de prezentare orală respectă planul de organizare a tezei de doctorat, cu următoarele menţiuni: - referirile la Stadiul cunoaşterii trebuie să fie scurte, având doar rolul de a defini cadrul general în care a fost implementată tema; - Introducerea / Scopul/motivaţia şi obiectivele studiului doctoral – obligatorie ca punct de start al expunerii; - Material şi metode – limitare la elementele esenţiale, se prezintă principii, fără detalii tehnice; - Rezultate – partea cea mai importantă, i se alocă durata cea mai mare din timpul expunerii, accentuându-se asupra datelor valoroase prin noutate sau prin perspectivele pe care le oferă, ca aplicabilitate; - Discuţii – în raport cu literatura existentă, se subliniază elementele de originalitate aduse; - Concluzii – sintetizează contribuţiile la dezvoltarea cunoaşterii şi/sau direcţiile de cercetare deschise, fără a relua o prezentare a rezultatelor; - planul de prezentare şi timpul sunt stabilite de comun acord cu conducătorul ştiinţific; - modalitatea de prezentare depinde de personalitatea şi experienţa doctorandului; 3.2. REALIZAREA MATERIALULUI SUPORT PENTRU EXPUNERE - etape: - elaborarea unei liste cu ideile majore care vor fi prezentate; - elaborarea textului diapozitivelor, astfel încât să acopere, ca informaţie scrisă şi comentarii orale, durata de timp stabilită; - conceperea prezentării în întregime (comentarea fiecărui diapozitiv plus elemente ce asigură legătura dintre acestea); 10


-

- reevaluarea textului diapozitivelor, urmată de eventuale modificări; diapozitivele: - text scurt, sistematizat, punctând etapele prezentării, permiţând o expunere liberă (şi nu o lectură); - optim: 8-10 linii de text, cu 7-8 cuvinte pe rând, culorile recomandate: albastru, alb, galben; - titlu/subtitlu pentru fiecare diapozitiv – facilitează urmărirea prezentării; - organizate de aşa manieră încât să pună în evidenţă contribuţiile proprii ale doctorandului, valoarea ştiinţifică a activităţii desfăşurate în cadrul studiilor doctorale şi posibilitatea de extindere a cercetării; - pot include grafice şi tabele, asigurând concizia expunerii şi implicit economie de timp; - rezultatele de tip similar trebuie prezentate în acelaşi stil (fie grafice, fie tabele); rezultatele diferite pot utiliza stiluri diferite de prezentare; - figurile şi graficele, respectiv tabelele să aibă legende, respectiv titluri corespunzătoare; - gata cu minimum o săptămână înainte de data prezentării publice când, pentru evaluarea conciziei şi clarităţii, este indicat ca o persoană care nu a participat la cercetare să facă o evaluare a prezentării;

3.3. EXPUNEREA PROPRIU-ZISĂ Comentarii Doctorandul are obligaţia de a concepe cu responsabilitate expunerea, astfel încât să pună în evidenţă calitatea tezei, în ansamblul ei. Rolul diapozitivelor este de a susţine prezentarea, printr-o comentare elocventă, la obiect, demonstrând o foarte bună cunoaştere a fondului ştiinţific al tezei. O prezentare „improvizată” poate crea o impresie nefavorabilă, chiar în condiţiile unei teze de calitate. Este indicat ca doctorandul să programeze o expunere-repetiţie cu câteva zile înainte de data stabilită pentru susţinerea publică, la care să participe conducătorul ştiinţific. În demersul de a organiza studiile doctorale la standardele europene şi internaţionale, susţinerea publică a tezei de doctorat presupune tiparul “presentation and defense of a thesis”, în cadrul căruia comisia de referenţi ştiinţifici şi auditoriul (avizat) este stimulat de a pune întrebări asupra fondului ştiinţific. În aceste condiţii, doctorandul trebuie să se pregătească pentru a putea formula răspunsuri rapid, clar şi precis, demonstrând că stăpâneşte toate elementele legate de teza de doctorat. Susţinerea publică a tezei de doctorat şi apărarea acesteia reprezintă un punct decisiv în cadrul studiilor doctorale, dezbaterea academică fiind în esenţă modalitatea de confirmare a valorii cercetării realizate. Se recomandă: - poziţia cu faţa orientată spre sală şi spatele spre diapozitive (asigurată printr-o dispoziţie în faţa auditoriului, cu corpul într-un unghi de 450 în raport cu sala); - vorbirea liberă, atitudine calmă; - un ritm lent, o tonalitate coborâtă la începutul fiecărei fraze (pentru că vocea are tendinţa să urce); - exerciţii de respiraţie, care să permită asigurarea acoperirii unei fraze prin rezerva de aer inspirată la început; Toate aceste recomandări pot fi uşor respectate dacă doctorandul are exerciţiu anterior în vorbirea în faţa unui auditoriu. Dacă nu există acest exerciţiu, numărul de repetiţii anterior prezentării publice (pentru formarea unui stil şi verificarea încadrării în timp) trebuie crescut. Comentariu Este indicat ca toate prezentările impuse pe parcursul studiilor doctorale (de exemplu: susţinerea rapoartelor ştiinţifice, susţinerea în faţă comisiei de îndrumare), până la susţinerea publică a tezei, să se facă după acest tipar. 4. PUBLICAŢII ÎN PERIOADA STUDIILE DOCTORALE Doctorandul are obligativitatea ca, pe parcursul studiilor doctorale, până în momentul depunerii tezei, să elaboreze un număr de două articole originale, evaluând calitatea lor ştiinţifică – bazată pe valorificarea contribuţiilor personale – astfel încât acestea să fie acceptate pentru publicare şi, respectiv, publicate în reviste indexate sau cotate ISI Web of Knowledge. 4.1. ALEGEREA REVISTEI ADECVATE PENTRU PUBLICARE, NORME INTERNAŢIONALE DE PUBLICARE  Alegerea revistei - decizia pentru trimiterea unui articol la o anume revistă se ia înainte de a începe redactarea articolului, pentru ca redactarea să se conformeze indicaţiilor pentru autori din revista respectivă; - pentru a evalua şansele de acceptare, obligatoriu doctorandul trebuie să consulta anterior mai multe numere din revista respectivă, şi de a citi mai multe articole publicate, pentru a avea o imagine exactă asupra nivelului ştiinţific al articolelor acceptate; - doctorandul poate apela la conducătorul de doctorat sau la alţi specialişti în domeniu, cu experienţă în activitatea de publicare ştiinţifică, pentru consiliere; - criterii de alegere: corespondenţa dintre subiectul articolului şi specificul revistei; aprecierea impactului articolului, în cazul publicării într-o revistă de specialitate, sau într-o revistă cu caracter general (grad de adresabilitate, arie de difuzare a revistei); evaluarea şanselor de acceptare a articolului – în raport cu politica editorială a revistei şi cu autoaprecierea calităţii articolului;  Norme internaţionale de publicare - redactarea articolului va respecta Instrucţiunile pentru autori specifice revistei, precum şi Uniform Requirements for Manuscripts Submitted to Biomedical Journals: Writing and Editing for Biomedical Publications (www.icmje.org/); 11


4.2. CONCEPEREA TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ - în condiţiile unor cunoştinţe medii de limbă, se recomandă: - iniţial, elaborarea unui text în limba maternă, urmată de traducerea textului de către autor; - în final, verificarea traducerii de către un specialist; - traducerea implică abilităţi de scriere în limba respectivă, care să garanteze atât corectitudinea din punct de vedere ortografic şi gramatical, precum şi utilizarea terminologiei medicale adecvate; - în tehnoredactarea computerizată, se poate face apel la utilizarea speller-ului şi a fondului lexical de tip tezaur; - de evitat: realizarea unei traduceri cuvânt cu cuvânt, întrucât organizarea frazeologică este specifică fiecărei limbi; - pentru persoanele cu ample cunoştinţe de limbă, este oportună conceperea lucrării direct în limba străină respectivă (economie de timp substanţială); 5. VIZIBILITATEA TEZEI DE DOCTORAT În contextul în care tezele de doctorat reflectă o secvenţă a activităţii ştiinţifice desfăşurate sub egida Universităţii noastre şi constituie un element esenţial în aprecierea profilului ştiinţific al doctorandului, asigurarea vizibilităţilor este considerată oportună atât prin prisma nivelului instituţional, cât şi a celui personal. Dată fiind dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, teza de doctorat este vizibilă prin intermediului rezumatului care, în format electronic, poate fi accesat pe site-ul Universităţii. Odată postat pe site-ul Universităţii, rezumatului tezei de doctorat devine disponibil prin intermediul reţelei Internet, oferind doctorandului oportunitatea ca lucrarea sa să fie cunoscută şi consultată în comunitatea ştiinţifică medicală interesată de domeniul abordat. Rezumatul tezei de doctorat include elemente precise de identificare a doctorandului, care deţine dreptul de proprietate intelectuală, fiind totodată securizat pentru a nu permite utilizarea abuzivă a informaţiilor, fără acordul autorului. Tezele de doctorat pot fi consultate, ca text in extenso, în cadrul Bibliotecii Centrale a Universităţii, unde sunt arhivate. Dacă o teză de doctorat este solicitată de persoane din alte centre universitare, aceasta poate fi disponibilă în condiţiile respectării Regulamentului de funcţionare a Bibliotecii Centrale, prin intermediul Serviciului de împrumut interbibliotecar şi, respectiv, a Serviciului de schimb interbibliotecar. Comentariu 1 În condiţiile în care doctorandul este interesat de o creştere a vizibilităţii tezei de doctorat şi vizează o difuzibilitate largă, teza de doctorat, ca text in extenso, poate fi pusă la dispoziţia Şcolii Doctorale, cu solicitarea (scrisă) de a fi postată pe site-ul Universităţii. Comentariu 2 În condiţiile în care informaţiile ştiinţifice conţinute în teză au caracter confidenţial, doctorandul, conducătorul de doctorat şi Consiliul Şcolii Doctorale pot decide protejarea acestora, printr-o clauză de confidenţialitate. Dacă teza conţine rezultate originale brevetabile, cererea de brevet trebuie depusă înainte de susţinerea publică. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ALE GHIDULUI Brause RS. Writing Your Doctoral Dissertation. Invisible Rules for Success. London: Farmer Press, 2000. Desvals H. Comment organiser sa documentation scientifique. Paris: Gauthier-Villars, 1975. Dudley H. The Presentation of Original Work in Medicine and Biology. Edinburgh: Churchill Livingstone, 1977. Dunleavy P. Authoring a Ph.D. How to Plan, Draft, Write and Finish a Doctoral Thesis or Dissertation. Houndmills, Basingstoke, Hampshire, New York: Palgrave Macmillan, 2003. Febvre M, Giordan A. Maitriser l’information scientifique et medicale. Paris: Delachaux et Niestle, 1990. Greenhalgh T. How to Read a Paper: The Basics of Evidence Based Medicine. London: BMJ Publishing Group London, 2006. Gosling PA, Noordam BD. Mastering your PhD: Survival and Success in the Doctoral Years and Beyond. New York: Springer Verlag, 2006 Huguier M, Maisonnneuve H, Benhamou CL, De Calan L, Grenier B, Franco D, Galmiche JP, Lorette G. La redaction medicale. Paris: Doin Editeurs, 1990. Jolly D, Ankri J, Chapuis F, Czernichow P, Guillemin F. Lecture critique d’articles médicaux. Paris: Masson, 2005. Mauch JE, Park N. Guide the Successful Thesis and Dissertation: A Handbook for Students and Faculty. New York: M. Dekker, 2003. Ministere de l’Education Nationale, Ministere de la Recherche. Guide pour la redaction et la presentation des theses. A l’usage des doctorants, 2007. Murrell G, Huang C, Ellis H. Research in Medicine. A Guide to Writing a Thesis in the Medical Sciences. Cambridge: Cambridge University Press, 1990. Phillips EM, Pugh DD. How to Get a PhD. A Handbook for Students and their Supervisors, 4nd ed. Philadelphia: Open University Press, 2005. Salmi LR. Lecture critique et rédaction médicale scientifique: comment lire, rédiger et publier une étude clinique ou épidémiologique. Paris: Elsevier, 2002. 12


UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE ISTORIE

REGULAMENT instituţional de organizare şi funcţionare a Școlii Doctorale de Istorie

Capitolul I - Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Regulamentul instituţional de organizare şi funcţionare a programului de studii universitare de doctorat în cadrul Şcolii doctorale de Istorie ("Regulamentul") este adoptat în temeiul Legii nr. 1/2011 a educaţiei naţionale ("Legea"), al Codului studiilor universitare de doctorat, aprobat prin HG nr. 681/2011 ("Codul"), al Cartei Universităţii din Bucureşti din 2011 ("Cartă") şi a Regulamentului instituţional de organizare şi funcţionare a studiilor universitare de doctorat din Universitatea din Bucureşti („Regulament UB”) (2) Regulamentul se aplică în cadrul Facultăţii de Istorie ("Facultatea"), în calitate de facultate organizatoare de studii universitare de doctorat, pentru școala doctorală care funcţionează în cadrul sau, precum şi pentru relaţiile acesteia cu alte structuri ale Universităţii şi pentru relaţiile cu alte entităţi exterioare. (3) Potrivit principiului subsidiarităţii, toate domeniile care nu sunt reglementate expres prin Lege, Cod, Cartă sau Regulament sunt, în limita acestora, de competenţa școlii doctorale, prin regulamentul propriu şi prin actele adoptate în temeiul acestuia.

Capitolul II - Studiile universitare de doctorat

Art. 2. - (1) Universitatea organizează, prin școlile doctorale, studii universitare de doctorat științific. (2) Programul de studii universitare de doctorat în domeniul Istorie este organizat de școala doctorală de istorie, sub coordonarea Consiliului Școlii Doctorale (CSD) şi a Consiliului Facultăţii. (3) Admiterea la ciclul de studii universitare de doctorat se realizează în una sau două sesiuni anuale, desfăşurate înainte de începerea anului universitar, iar înmatricularea studenţilor-doctoranzi se face cu prima zi a anului universitar. (4) Metodologia de admitere la studii universitare de doctorat este stabilită şi aprobată de Consiliul Școlii Doctorale, pentru fiecare sesiune de admitere. (5) Programul de pregătire bazat pe studii universitare avansate are o durată de un semestru (de preferinţă semestrul I al primului an de studii doctorale), echivalentul unei activităţi didactice permanente finalizate cu 30 de credite.

1

(6) Următoarele semestre de studiu (2-6) vor fi evaluate prin verificarea activităţii ştiinţifice a doctoranzilor, în cadrul comisiei de îndrumare, la sfârşitul fiecărui semestru. Evaluarea se va realiza cel puțin pe baza unui raport narativ de activitate; comisia de îndrumare poate solicita de asemenea referate, rapoarte de cercetare, sau alte rezultate ştiinţifice. La sfârşitul semestrului 4, doctorandul va prezenta comisiei de îndrumare o lucrare redactată conform standardelor de publicare pentru un articol științific. În anumite situaţii justificate, evaluarea se poate face şi anticipat. (7) Îndrumarea studentului-doctorand de către conducătorul de doctorat se realizează pe perioada programului de doctorat (inclusiv pe durata programului de pregătire bazat pe studii universitare avansate), a cărui durată este, de regulă, de 3 ani, care poate include una sau mai multe perioade de prelungire care, cumulate, nu pot depăși 2 ani. Perioadele de prelungire vor fi aprobate în cadrul CSD, la recomandarea coordonatorului ştiinţific și a comisiei de îndrumare, în funcţie de activitatea ştiinţifică a doctorandului. (8) La finalizarea unei teze de doctorat, CSD va aviza susţinerea publică a tezei, în urma evaluării în cadrul CSD şi a referatului de acceptare redactat de coordonatorul ştiinţific al tezei. CSD va decide dacă este necesară şi participarea doctorandului la discuțiile privind evaluarea tezei. (9) Comisia de susținere publică a tezei de doctorat este propusă de conducătorul de doctorat (conducătorii de doctorat, în cazul tezelor în cotutelă) și aprobată de Consiliul Școlii Doctorale (de consiliul școlii doctorale din care face parte conducătorul de doctorat principal, în cazul tezelor de doctorat în cotutelă) și de rectorul Universității (inclusiv în cazul tezelor de doctorat în cotutelă, când conducătorii de doctorat fac parte din două IOSUD, iar Universitatea din București este IOSUD principală). Comisia de doctorat este alcătuită din preşedinte, conducătorul de doctorat şi 3 referenţi oficiali, din care cel puţin doi specialişti îşi desfăşoară activitatea în afara Universităţii din Bucureşti. Preşedintele comisiei de doctorat este Directorul Școlii doctorale de istorie, Decanul Facultăţii de Istorie sau delegatul acestora (prodecanii, membrii Consiliului SDI). Referenţii oficiali sunt specialişti în domeniul în care a fost elaborată teza de doctorat, au titlul de doctor şi au funcţia didactică de cel puţin conferenţiar universitar sau de cercetător ştiinţific principal gradul I. Din comisia de doctorat pot face parte şi specialişti din alte ţări care îndeplinesc condiţiile prevăzute în HG 567/2005. În cazul doctoratului în cotutelă comisia de doctorat este formată din specialişti din ambele instituţii. Comisia de doctorat poate fi completată cu 1- 2 specialişti dintr-o terţă instituţie de învăţământ superior. Preşedintele comisiei de doctorat este reprezentantul şcolii doctorale la care a fost înmatriculat doctorandul.

(10) Un doctorand poate fi exmatriculat cu votul majoritar al CSD în următoarele condiții: a) La a treia respingere a tezei în cadrul Școlii Doctorale; b) La a doua respingere a tezei în cadrul Școlii Doctorale pentru cazuri de plagiat datorat neglijenței în redactare; c) În cazul respingerii tezei în cadrul Școlii Doctorale pentru cazuri grave de plagiat, contrafacere a datelor, sau alte încălcări grave ale eticii academice și profesionale.

2

Art. 3. - (1) Școala doctorală de istorie are atribuţii privind: a) adoptarea metodologiilor proprii privind standarde şi proceduri interne de evaluare periodică a calităţii şi de deontologie profesională; b) stabilirea standardelor pentru conducătorii de doctorat, pentru personalul didactic şi de cercetare afiliat şcolii doctorale, pentru membrii comisiilor de doctorat şi pentru persoanele exterioare şi studenţii-doctoranzi care candidează pentru calitatea de membru al Consiliului şcolii doctorale; c) adoptarea regulilor privind recunoaşterea şi echivalarea studiilor sau a programelor de studii efectuate în ţară sau în străinătate, privind recunoaşterea parcurgerii unor stagii anterioare de doctorat şi/sau a unor stagii de cercetare ştiinţifică, desfăşurate în ţară sau în străinătate, în universităţi sau în centre de cercetare de prestigiu şi privind recunoaşterea unor cursuri parcurse în cadrul programelor de studii universitare de master de cercetare; d) adoptarea regulilor privind întreruperea şi prelungirea studiilor universitare de doctorat; e) adoptarea cerinţelor de elaborare a tezelor de doctorat; f) adoptarea metodologiei de admitere la programele postdoctorale de cercetare avansată.

(2) Școala doctorală de istorie a) încurajează acordarea diferențiată de calificative tezelor de doctorat; b) asigură, în cadrul programului de pregătire bazat pe studii universitare avansate, pregătirea metodologică pentru cercetarea ştiinţifică şi pregătirea didactică a studenţilor-doctoranzi; c) asigură, în cadrul programului de pregătire bazat pe studii universitare avansate, cursuri, seminare, laboratoare şi alte asemenea în limbi de circulaţie internaţională; în tot cuprinsul prezentului Regulament, prin "limbi de circulaţie internaţională" se înţelege: engleză, franceză, spaniolă, rusă, arabă, chineză, germană, italiană, japoneză şi portugheză; d) stabileşte standarde pentru studenții-doctoranzi, inclusiv în ceea ce privește prezența și frecvența, numărul, tipul și modalitatea de promovare a formelor de verificare, numărul, tipul și recunoașterea activității științifice desfășurate; e) favorizează redactarea tezelor de doctorat în limbi de circulaţie internaţională; f) favorizează studiile de doctorat în cotutelă internaţională.

Capitolul III – Consiliul Şcolii doctorale (CSD)

Art. 4. - (1) CSD (Consiliul Școlii Doctorale) este coordonat de directorul școlii doctorale. (2) Numărul membrilor consiliului şcolii doctorale se stabileşte de Consiliul Facultăţii, în raport cu numărul total al conducătorilor de doctorat, conform normelor stabilite prin Regulamentul UB. Actualmente, din CSD fac parte: directorul CSD, alți 2 conducători de doctorat membri titulari ai Şcolii doctorale, 2 persoane exterioare cu titlul de doctor în domeniu și 2 doctoranzi. (3) Toţi membrii CSD sunt aleşi de conducătorii de doctorat cu drept de vot, conform Legii, Codului şi Cartei.

3

(4) Pentru a fi ales în CSD, conducătorul de doctorat membru al școlii doctorale trebuie să aibă drept de vot şi de a candida, conform Legii, Codului şi Cartei. (5) Nu pot face parte în acelaşi timp din CSD un conducător de doctorat şi un student-doctorand condus de acesta sau 2 studenţi-doctoranzi având acelaşi conducător de doctorat. (6) Persoanele exterioare din consiliul școlii doctorale trebuie să deţină titlul de doctor în domeniu. Se recomandă ca aceste persoane să nu fie conducători de doctorat în activitate la o şcoală doctorală din cadrul unei alte IOSUD din România. (7) Directorul şcolii doctorale este ales direct în această calitate, dintre conducătorii de doctorat având drept de vot şi de a candida, potrivit Legii, Codului şi Cartei, şi care deţin gradul didactic de profesor universitar. Directorul este membru al CSD în limita numărului de membri care au calitatea de conducător de doctorat. (8) Alegerea consiliului şi directorului şcolii doctorale este validată de Consiliul facultăţii. După alegere şi validare, directorul şcolii doctorale este numit în această funcţie de directorul CSUD.

Art.5.- (1) CSD se întruneşte atât în şedinţe ordinare de două ori pe semestru, precum şi în şedinţe extraordinare. De asemenea, întâlnirile pot avea loc și virtual, cu vot electronic (e-mail sau chiar telefonic, în cazuri urgente) sau prin conferința Skype sau alte forme tehnice. (2) Şedinţele CSD sunt prezidate şi actele consiliului şcolii doctorale sunt semnate de directorul şcolii doctorale. În cazul în care directorul şcolii doctorale se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, acesta sau consiliul şcolii doctorale desemnează dintre membrii săi (exceptând studentuldoctorand) un înlocuitor temporar. (3) Şedinţele CSD sunt valid constituite dacă participă cel puţin două treimi din membri. Actele CSD sunt adoptate cu majoritatea membrilor prezenţi, cu condiţia votului favorabil al majorităţii absolute a membrilor consiliului şcolii doctorale care au calitatea de conducător de doctorat. (4) La şedinţele CSD pot participa, fără drept de vot, directorul CSUD, decanul, prodecanii, precum şi directorul centrului de studii universitare doctorale avansate, directorul centrului postdoctoral, directorul centrului de studii de master şi directorii centrelor sau laboratoarelor de cercetare din cadrul şcolii doctorale. Directorul şcolii doctorale poate invita să participe la şedinţe pe directorii departamentelor şi alte persoane.

Art. 6.- (1) CSD are următoarele atribuţii: a) adoptă regulamentul şcolii doctorale, pe care îl supune spre avizare conducătorilor de doctorat şi consiliului facultăţii şi spre aprobare CSUD; b) adoptă metodologia privind standarde şi proceduri interne de evaluare periodică a calităţii şi de deontologie profesională; c) adoptă programul de studii doctorale, inclusiv programul de pregătire bazat pe studii universitare avansate, pe care îl supune spre avizare consiliului facultăţii şi spre aprobare CSUD; d) hotărăşte înfiinţarea, în cadrul şcolii doctorale, a centrului de studii universitare doctorale avansate, adoptă regulamentul şi numeşte directorul acestuia, dintre conducătorii de doctorat; e) hotărăşte înfiinţarea, în cadrul şcolii doctorale, a centrului postdoctoral, adoptă regulamentul şi numeşte directorul acestuia; aprobă planurile de cercetare postdoctorală;

4

f) hotărăşte înfiinţarea, în cadrul şcolii doctorale, a centrului de studii de master de cercetare şi adoptă regulamentul acestuia, pe care îl supune spre aprobare consiliului facultăţii; adoptă programele de studii de master de cercetare din cadrul şcolii doctorale, pe care le supune spre aprobare consiliului facultăţii; g) hotărăşte înfiinţarea, în cadrul şcolii doctorale, de centre sau laboratoare de cercetare, aprobă regulamentele şi numeşte directorii acestora; h) aprobă dobândirea şi decide încetarea calităţii de membru al şcolii doctorale a cadrelor didactice sau de cercetare având calitatea de conducător de doctorat, care au normă la altă facultate din cadrul Universităţii sau funcţia de bază în cadrul unei instituţii care nu este IOSUD; i) stabileşte standarde şi aprobă afilierea şi încetarea afilierii la şcoala doctorală a cadrelor didactice şi de cercetare care nu au calitatea de conducător de doctorat şi care desfăşoară activităţi didactice sau de cercetare la şcoala doctorală, inclusiv în calitate de membri ai comisiilor de îndrumare; j) stabileşte standarde şi aprobă referenţii oficiali membri ai comisiilor de doctorat şi aprobă componenţa comisiilor de doctorat; k) stabileşte standarde pentru persoanele exterioare şi pentru studenţii-doctoranzi care candidează pentru calitatea de membru al consiliului şcolii doctorale; l) stabileşte criteriile minimale şi orientative pentru conţinutul şi forma concursului de admitere la doctorat şi avizează înmatricularea studenţilor-doctoranzi; m) avizează modelul contractului-cadru de studii universitare de doctorat, elaborat de şcoala doctorală, şi îl supune spre aprobare CSUD; n) adoptă modelul certificatului de absolvire a programului de pregătire bazat pe studii universitare avansate; o) stabileşte cerinţele de elaborare şi formatul-tip ale tezei de doctorat; p) elaborează modelul-cadru de convenţii de cotutelă de doctorat al şcolii doctorale şi îl supune spre aprobare CSUD; q) decide încheierea actelor, acordurilor şi parteneriatelor privind colaborările instituţionale cu alte şcoli doctorale ale Universităţii, precum şi cu şcoli doctorale din cadrul altor IOSUD, din ţară sau din străinătate, inclusiv privind participarea la consorţii internaţionale şi efectuarea studiilor universitare de doctorat în cotutelă cu altă şcoală doctorală din cadrul Universităţii sau cu o altă IOSUD din ţară sau din străinătate, şi le supune spre aprobare CSUD; r) adoptă măsurile necesare pentru asigurarea calităţii studiilor universitare de doctorat, pentru bună desfăşurare a evaluărilor periodice ale şcolii doctorale şi conducătorilor de doctorat, pentru respectarea normelor de etică şi deontologie de conducătorii de doctorat şi studenţii-doctoranzi; s) avizează cererile studenţilor-doctoranzi de acordare de sprijin financiar pentru efectuarea de stagii de cercetare în ţară sau în străinătate, în urma acordului conducătorului de doctorat, şi le supune spre aprobare CSUD; t) aprobă cererile studenţilor-doctoranzi de prelungire, de întrerupere sau de reluare a activităţii de doctorat, cu avizul conform al conducătorului de doctorat; u) stabileşte regimul drepturilor de proprietate intelectuală pentru teza de doctorat; v) mediază conflictele dintre studenţii-doctoranzi şi conducătorii de doctorat;

5

w) decide schimbarea conducătorului de doctorat; x) iniţiază procedura de acordare a calităţii de profesor emerit profesorilor universitari care au calitatea de conducător de doctorat, la pensionare. (2) Consiliul şcolii doctorale exercită celelalte atribuţii stabilite prin Lege, Cod, Cartă, Regulament, regulamentul şcolii doctorale sau alte acte normative. (3) Prin regulamentul școlii doctorale se poate decide exercitarea atribuțiilor consiliului științific sau a unora dintre acestea după consultarea prealabilă a conducătorilor de doctorat.

Capitolul IV - Şcoala doctorală

Art. 7.- (1) Şcoala doctorala de istorie funcţionează în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti. (2) Şcoala doctorală se poate organiza şi în parteneriate sau consorţii cu alte instituţii de învăţământ superior sau cu unităţi de cercetare-dezvoltare, din ţară sau din străinătate. (3) În statele de funcţii ale şcolilor doctorale se înscriu posturile conducătorilor de doctorat care optează în acest sens, precum şi posturile personalului de cercetare, studenţilor-doctoranzi, personalului didactic auxiliar şi personalului nedidactic. (4) Fac parte din școala doctorală conducătorii de doctorat (cadre didactice şi cercetători), cadrele didactice și de cercetare afiliate care nu sunt conducători de doctorat, studenții doctoranzi, cercetătorii postdoctorali, personal didactic auxiliar și personal nedidactic.

Art. 8. - (1) Conducătorii de doctorat ai unei şcoli doctorale se întrunesc în şedinţă cel puţin o dată pe semestru. (2) Şedinţele sunt valid constituite indiferent de numărul conducătorilor de doctorat care participă, iar hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Hotărârile au caracter consultativ pentru consiliul şcolii doctorale, cu excepţia cazurilor în care Legea, Codul, Carta, Regulamentul sau regulamentul şcolii doctorale dispune altfel. (3) La şedinţe pot participa, fără drept de vot, membrii consiliului ştiinţific care nu au calitatea de conducător de doctorat, directorul CSUD, decanul facultăţii şi prodecanii. Directorul şcolii doctorale poate invita să participe la şedinţe pe directorii departamentelor şi alte persoane.

Capitolul V - Conducătorul de doctorat

Art. 9. - (1) Un cadru didactic sau de cercetare titular, cu contract de muncă pe durată nedeterminată şi funcţia de bază în Universitate, având calitatea de conducător de doctorat, este membru de drept al şcolii doctorale care funcţionează în cadrul facultăţii unde are norma. Conducătorul de doctorat nu poate îndruma studenți-doctoranzi decât în cadrul școlii doctorale din care face parte, cu excepția tezelor în cotutelă. Aceste reguli se aplică și în cazul înființării de noi școli doctorale, al comasării ori divizării celor existente, inclusiv pentru școlile doctorale cu caracter interși/sau pluridisciplinar.

6

(2) Postul conducătorului de doctorat este înscris fie în statul de funcţii al unui departament, fie în statul de funcţii al şcolii doctorale, potrivit alegerii libere a conducătorului de doctorat. Pentru a fi înscris în statul de funcţii al şcolii doctorale, este necesar ca peste jumătate din activitatea din cadrul normei să fie realizată la şcoala doctorală. Este interzisă fracţionarea normei cadrului didactic sau de cercetare conducător de doctorat între statul de funcţii al unui departament şi statul de funcţii al şcolii doctorale ori între statele de funcţii a două şcoli doctorale. (3) Cadrul didactic sau de cercetare conducător de doctorat este subordonat directorului şcolii doctorale, pentru partea din normă privind activitatea în cadrul şcolii doctorale, şi directorului departamentului, pentru partea din normă privind activitatea în cadrul departamentului, indiferent dacă postul se află în statul de funcţii al şcolii doctorale ori al departamentului. (4) După împlinirea vârstei de pensionare, conducătorul de doctorat, dacă doreşte şi în condiţiile Legii, îşi păstrează această calitate şi rămâne membru al şcolii doctorale, fie în baza unui contract de muncă pe durată determinată de 1 an, care poate fi prelungit anual, fără limită de vârstă, fie în regim de plată cu ora, inclusiv în calitate de profesor emerit. (5) Un conducător de doctorat nu poate îndruma simultan mai mult de 12 studenţi-doctoranzi, aflaţi în diverse stadii ale studiilor de doctorat, precum şi mai mult de 4 cercetători postdoctorali. Nu se includ în numărul maxim de 12 studenţi-doctoranzi, la data concursului de admitere la doctorat: studenţii-doctoranzi aflaţi în întreruperea activităţii; studenţii-doctoranzi aflaţi în perioada de graţie pentru finalizarea şi susţinerea publică a tezei de doctorat; studenţii-doctoranzi care au susţinut public teza de doctorat, dar nu au fost încă validaţi; studenţii-doctoranzi care refac sau completează teza în urma nepromovării susţinerii publice ori a invalidării; studenţii-doctoranzi în cotutelă, pentru care conducătorul de doctorat nu are calitatea principală. (6) În situații excepționale, când - prin reluarea programului doctoral după întrerupere sau prin preluarea îndrumării unui student-doctorand de la alt conducător de doctorat - se ajunge la depășirea numărului maxim de 12 studenți-doctoranzi îndrumați simultan, conducătorul de doctorat nu va mai scoate la concurs noi posturi de studenți-doctoranzi vacanţe, până când numărul de studențidoctoranzi pe care îi îndrumă simultan nu scade sub 12. (7) Un conducător de doctorat are dreptul să refuze să declare admis un candidat la concursul de admitere la studiile universitare de doctorat şi să refuze să conducă teza de doctorat dacă apreciază că tema propusă de candidat (în cazul în care acest lucru decurge din normele școlii doctorale) nu se înscrie între preocupările sale prezente de cercetare şi/sau nu este importantă ori actuală din perspectivă ştiinţifică generală. El are de asemenea acest drept, precum şi dreptul să refuze să mai continue conducerea unei teze de doctorat, atunci când apreciază că există ori se poate naşte o situaţie de conflict de interese şi/sau de încălcare a normelor legale și/sau deontologice. Pentru aceleași motive (științifice ori privind conflictul de interese), un conducător de doctorat are dreptul să refuze să preia îndrumarea unui student-doctorand de la alt conducător de doctorat. Exercitarea acestor drepturi de conducătorul de doctorat nu poate fi cenzurată de nicio autoritate academică. 8) Profesorii titulari din cadrul UB, Facultatea de Istorie, care vor obține abilitarea, vor fi primiți în cadrul Școlii doctorale de istorie cu dreptul de a conduce doctorate fără condiții suplimentare. În cazul unor profesori de la alte facultăți ale UB sau titulari la alte instituții, se va institui o comisie de 3 profesori ai ȘDI (condusă de Directorul ȘDI), care va face o evaluare a oportunității primirii în cadrul SDI a respectivilor candidați (după criterii standard stabilite de CSDI, dar și ca strategie a Școlii Doctorale de Istorie). Evaluarea comisiei va fi supusă aprobării prin vot în cadrul Consiliului SDI, apoi Consiliului Facultății și CSUD.

7

9) Retragerea calității de membru al SDI se va iniția în cazul unor abateri grave de la deontologia profesională și în toate situațiile prevăzute de legislația în vigoare. În asemenea situații, directorul SDI numește o comisie formată din 3 conducători de doctorat, care analizează situația șo elaborează im raport care va conține și propuneri pe măsură. Aceste propuneri, care por merge până la sancțiunea retragerii calității de membru al SDI, sunt apoi discutate în adunarea generală a conducătorilor de doctorat, car ele avizează cu majoritate calificată (2/3 dintre membrii prezenți). 10) Structura şi conţinutul programului de pregătire bazat pe studii universitare avansate sunt propuse de către Directorul SDI, după consultarea membrilor SDI și aprobate de Consiliul SDI. (11) Dispozițiile alin. (5) - (7) se aplică în mod corespunzător și pentru conducerea cercetătorilor postdoctorali. (12) Cooptarea de noi membri - conducători de doctorat în Şcoala doctorală de istorie se va face în condiţiile legii şi prin respectarea standardelor profesionale pentru abilitare.

Art. 10. Normarea conducerii de doctorat, a participării la comisiile de îndrumare și a conducerii de postdoctorat se face conform prevederilor din Regulamentul UB.

Art. 11. - (1) Directorul şcolii doctorale reprezintă funcţie de conducere şi este salarizat la nivelul directorului de departament, chiar dacă postul său face parte din statul de funcţii al unui departament. (2) Directorul centrului de studii universitare doctorale avansate, directorul centrului postdoctoral, directorul centrului de studii de master şi directorii centrelor sau laboratoarelor de cercetare, toate din cadrul şcolii doctorale, nu reprezintă funcţii de conducere şi nu sunt salarizate. (3) Membrii comisiei de doctorat sunt remuneraţi în sistemul plată cu ora, conform prevederilor din Regulamentul UB.

Capitolul VI - Studentul-doctorand

Art. 12. - (1) Studentul doctorand are statutul prevăzut de Lege, Cod, Cartă, Regulament, regulamentul şcolii doctorale şi celelalte norme adoptate de Universitate, facultate şi şcoala doctorală. (2) Pentru activitatea de pregătire doctorală, studentul-doctorand se află sub autoritatea conducătorului de doctorat (a ambilor conducători de doctorat, în cazul cotutelei), ajutat de comisia de îndrumare, precum şi a consiliului şi directorului şcolii doctorale. (3) Pentru activitatea didactică, studentul-doctorand se află sub autoritatea titularului de curs / disciplină, precum şi a consiliului şi directorului departamentului şi a consiliului şi directorului şcolii doctorale. (4) Evaluarea studentului doctorand este realizată de către conducătorul de doctorat şi comisia de îndrumare. În urma susţinerii raportului de progres conducătorul de doctorat si comisia de îndrumare acorda unul din următoarele două calificative: admis sau respins. Acordarea calificativului respins atrage după sine îmbunătăţirea raportului de progres şi prezentarea acestuia într-o a doua sesiune conform calendarului anual aprobat.

8

(5) Studentul doctorand poate contesta calificativul obţinut în termen de 48 de ore de la data evaluării/anunţării rezultatelor, printr-o cerere adresată directorului şcolii doctorale. În acest caz directorul şcolii doctorale dispune formarea unei comisii alcătuite din trei conducători de doctorat, care va proceda la o nouă evaluare a raportului de progres. Rezultatul dat de această comisie se comunică CSD în scris in termen de 7 zile de la formularea contestatiei şi constituie calificativul definitiv la proba contestată. Acesta va fi comunicat studentului doctorand pe pagina personala sau prin email. (6) Pe parcursul desfăşurării programului de studii universitare de doctorat, studentul-doctorand are dreptul: a) să beneficieze de sprijinul şi coordonarea conducătorului de doctorat şi a comisiei de îndrumare; b) să participe la seminariile sau reuniunile de lucru ale centrelor de cercetare din UB atunci când sunt în discuţie teme relevante pentru studiile universitare de doctorat; c) să fie reprezentat în forurile decizionale ale şcolii doctorale, potrivit prevederilor prezentului regulament; d) să aibă acces la centrele de documentare, bibliotecile şi echipamentele şcolii pentru elaborarea rapoartelor de cercetare şi a tezei de doctorat; e) să participe la cursurile şi seminariile organizate de alte şcoli doctorale; f) să lucreze împreună cu echipe de cercetători din cadrul UB sau din cadrul unor unităţi de cercetare-dezvoltare care au încheiat acorduri sau parteneriate instituţionale cu UB; g) să beneficieze de mobilităţi naţionale sau internaţional, în limita fondurilor disponibile; h) să beneficieze de sprijin instituţional pentru a participa la conferinţe sau congrese ştiinţifice, ateliere de lucru, şcoli de vară sau iarnă şi seminarii naţionale şi internaţionale în domeniul de specializare în care şi-a ales teza de doctorat , în limita fondurilor disponibile; i) să participe la sesiunile de comunicări ştiinţifice organizate de şcoala doctorală sau/şi de UB; j) să fie informat cu privire la curriculumul studiilor universitare de doctorat din cadrul şcolii doctorale; (7) Pe parcursul desfăşurării programului de studii universitare de doctorat, studentul-doctorand are obligatia: a) Să promoveze examenele și alte forme de verificare pentru obținerea numarului de credite prevazute în planul de pregatire individuală. - În anul I: 30 credite din cursuri ale Școlii doctorale; Proiectul de cercetare pe anul I, care se va susține la Colocviul de trecere în anul II. - În anul II: 2 rapoarte de cercetare (referate); 1 raport de progres - În anul III: 1 raport de cercetare (referat); 1 raport de progres până la data 30 iunie a anului terminal.

9

b) Să depună la termenul stabilit de CSD/Scoala Doctorala centralizatorul de credite, rapoartele de activitate si orice alte documente solicitate. c) Să participe la activitatea didactică (în limita a 4-6 ore fizice) și administrativă din Facultatea de Istorie atunci când este solicitat (10 ore pe an). d) Publicarea a două articole în volume sau reviste de specialitate. e) Să respecte normele de redactare a tezei stabilite de Școala Doctorală

Capitolul VIII – Teza de doctorat

Art. 14. – (1) Școala doctorală elaborează un Ghid de redactare al tezelor de doctorat, supus aprobării CSD, inclus ca anexă a prezentului Regulament. Tezele de doctorat vor fi redactate în conformitate cu cerințele ghidului. Art. 15. Școala doctorală va elabora un set de condiții minime privind activitatea științifică a doctoranzilor pe parcursul studiilor de doctorat. Acest set de condiții va fi aprobat de CSD. Art. 16. Calificativul obținut la susținerea tezei va ține cont de următoarele criterii, conform unor repere formulate de Școala doctorală și aprobate de CSD: - Calitatea tezei de doctorat; - Calitatea susținerii publice a tezei de doctorat; - Activitatea științifică a doctorandului pe parcursul studiilor de doctorat (publicații științifice, participarea la conferințe).

Capitolul VIII - Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 14 - (1) Dispozițiile prezentului Regulament se aplică și studenților-doctoranzi înmatriculați la data de 01 octombrie 2013 și celor din anul II din 2012-2013. (2) Prezentul Regulament este adoptat de Consiliul Școlii Doctorale de Istorie şi de Consiliul Facultăţii de Istorie și intră în vigoare de la 1 octombrie 2013. Școala Doctorală de Istorie, Director Prof. dr. Viorel Panaite Facultatea de Istorie Decan Prof. dr. Adrian Cioroianu

Regulamentul a fost aprobat la data de 12 septembrie 2013, în ședința Consiliului Școlii Doctorale de Istorie.

10

ANEXA 1 La Regulamentul instituțional de organizare și funcționare a Școlii Doctorale de Istorie

GHID DE ELABORARE, PREDARE ȘI VERIFICARE A TEZELOR DE DOCTORAT pentru Şcoala Doctorală de Istorie.

Cerinţe generale obligatorii pentru acceptarea spre susținere a unei teze de doctorat

Teza de doctorat în istorie reprezintă rezultatul propriului efort de cercetare şi de redactare, sub îndrumarea conducătorului de doctorat. Prin urmare, o teză de doctorat în istorie, indiferent de tema şi de perspectiva abordată, trebuie să demonstreze: - stăpânirea metodologiei ştiinţifice de cercetare; - stăpânirea conceptelor ştiinţifice proprii istoriei şi a perspectivei istorice de analiză și sinteză; - efortul personal de învăţare şi de reflecţie critică al autoarei/autorului - contribuții originale la cunoașterea științifică în domeniu. Teza de doctorat trebuie să precizeze clar: - întrebările de cercetare la care îşi propune să răspundă (formulate cu noțiuni specifice istoriei şi folosind o perspectivă istorică); - informaţiile care sunt utilizate pentru a găsi un răspuns, fie că sunt izvoare de arhive descoperite de autor, izvoare publicate de altcineva sau interpretări din lucrări de specialitate. Acestea vor fi descrise în detaliu și discutate; - rezultatele analizei informațiilor istorice; - contribuţiile personale originale la înțelegerea respectivei teme, precum şi alte reflecţii personale referitor la limitele şi punctele tari ale lucrării. Teza de doctorat trebuie să respecte principiile de etică academică și profesională, inclusiv cele privind plagiatul, încălcarea drepturilor de distribuție a creațiilor intelectuale etc. - Citările în lucrare să fie strict justificate prin funcția lor de a argumenta sau detalia formulările proprii sau aprecierile referitoare la stadiul cunoașterii și al dezbaterilor de specialitate.

11

- Teza de doctarat nu trebuie să includă fragmente extinse din documente istorice sau din publicațiile științifice. În măsura în care sunt necesare pentru argumentație citate lungi, de mai mult de aproximativ 20 de rânduri (extrase din izvoare narative, documente oficiale etc.), astfel de materiale pot fi incluse în Anexe, cu respectarea eticii științifice și a legislației proprietății intelectuale. Fac excepție tezele axate explicit pe editarea unor izvoare istorice. - Proporția tuturor citatelor incluse în teză nu poate depăși 30% din totalul textului, excluzând notele, bibliografia și anexele.

Predarea tezei de doctorat

Predarea tezei de doctorat se face după următoarea procedură: 1. Mai întâi are loc predarea neoficială la conducător pentru lectură (conducătorul decide dacă și cum vrea teza: numai în formă printată, numai în formă electronică sau în ambele forme). 2. Verificarea de către conducătorul științific. 3. Redactarea de către conducătorul științific a referatului de acceptare a tezei de doctorat. 4. Predarea oficială la Secretariatul SD, împreună cu referatul de acceptare al conducătorului. Abia acum este nevoie și de CD/DVD, declarația de asumare a răspunderii etc.

Doctorandul trebuie să aibă în vedere predarea tezei la Secretariatul SD și conducătorului de doctorat în două forme: a) în formă tipărită: - Teza va avea paginile numerotate, începînd cu prima pagină de text propriu-zis (adică, fără pagina de gardă) şi pînă la sfîrşitul imprimatului. - Imprimarea tezei se va face pe faţa paginii A4 (fața – verso). - Exemplarele imprimate ale tezei depuse la CSD în vederea susţinerii vor fi legate în coperţi cartonate. - Exemplarele remise membrilor comisiei de susţinere pot fi spiralate. b) în formă electronică (format .doc + format .pdf): - Teza va fi copiată și predată pe un CD-ROM / DVD-ROM și, totodată, trimisă pe adresa de e-mail a Școlii Doctorale de Istorie. - În cazul fișierelor cu dimensiuni ce nu pot fi trimise prin e-mail, textul va fi transferat cu ajutorul unui Flash-Drive USB pe computerul Școlii Doctorale sau va fi încărcat pe Internet și va fi trimis doar link-ul tezei. Pentru încărcarea tezei pe Internet cu un link ne-public pot fi folosite programe precum Dropbox sau transfer.ro.

12

- Lucrările în format electronic vor fi predate într-un singur fişier, inclusiv pagina de titlu și anexele, cu denumirea: UB-Doctorat-Istorie-Anul-Nume-Prenume (exemplu: UBDoctorat-Istorie-2013-Ionescu-Emil.pdf) - La lucrare va fi anexată Declaraţia de asumare a răspunderii semnată de candidat (vezi anexa 2) - Secretariatul Școlii Doctorale de Istorie va confirma prin e-mail primirea și înregistrarea oficială a tezelor primite.

Procedura de verificare electronică a tezelor de doctorat

(1) Conducătorii de doctorat au obligația de a verifica tezele de doctorat elaborate sub îndrumarea lor, astfel încât să fie prevenite situațiile de plagiat și/sau alte încălcări ale deontologiei profesionale. Pentru aceasta, înainte de redactarea referatului de acceptare, conducătorii de doctorat vor realiza o verificare electronică preliminară, folosind resursele Open Access, sau orice alte mijloace potrivite. (2) În cazul în care verificarea preliminară îndreptățește suspiciuni cu privire la un eventual plagiat, conducătorul de doctorat transmite forma electronică a tezei de doctorat (salvat în format PDF într-un singur fişier, inclusiv pagina de titlu și anexele, cu denumirea UBDoctorat-domeniul-Anul-Nume-Prenume-Pre-acceptare) serviciului IT al Universității (domnului Marius Moisescu – tel.0788252813) pe adresa [email protected] cu solicitarea realizării unei verificări aprofundate folosind soft-ul antiplagiat. După transmiterea tezei, mesajul este forwardat (fără fișierul atașat) pe adresa directorului Școlii Doctorale de Istorie și Biroului Doctorate. Biroul Doctorate înregistrează actul verificării într-o bază de date internă. (3) În termen de maximum 2 zile lucrătoare, serviciul IT al Universității transmite conducătorului de doctorat și Biroului Doctorate un raport în care prezintă rezultatul verificării. Conducătorul de doctorat are obligația de a informa și pe directorul Școlii Doctorale de Istorie în legătură cu rezultatul verificării. (4) În cazul în care verificarea confirmă suspiciunea de plagiat, cazul este înaintat Comisiei de Etică a Universității din București, care va decide asupra sancțiunilor. (5) Pe toată durata desfășurării procedurii de mai sus, toate persoanele implicate au obligația de a păstra în raport cu terții confidențialitatea asupra procedurii și vor veghea să nu aducă atingere dreptului la imagine al doctoranzilor ale căror teze sunt supuse procesului de verificare.

13

Dimensiunile tezei de doctorat

- Teza de doctorat prezentată pentru susținere la Școala Doctorală de Istorie va avea dimensiuni de minimum 100000 cuvinte, inclusiv notele și lista bibliografică. Conducătorul de doctorat are dreptul să fixeze o limită maximă a dimensiunii tezei. - Pentru a obține această limită minimală textul ar trebui scris în format Times New Roman, 12. Paginile vor avea format A4 cu margini de 2,54 cm (sus-jos şi dreapta-stânga). Spaţierea textului se face la 1,5 rânduri, primul rând fiind aliniat cu 1,27 cm. - Notele se vor redacta cu font Times New Roman, corp de 10 (sau 11), în orice caz cu unul sau doi indici de mărime inferior corpului textului propriu-zis. Notele pot fi în subsolul paginii sau la sfîrşitul fiecărui capitol. Se recomandă utilizarea sistemului de note de subsol, mai uşor de consultat în timpul lecturii. Numerotarea notelor va fi automată, cu cifre arabe, începută de la nota 1 la fiecare nou capitol al tezei. - La textul de 100000 cuvinte se adaugă în mod obligatoriu aparatul critic al tezei: lista de abrevieri, anexele (glosare, tabele, hărţi, ilustrații, extrase extinse din izvoare istorice etc) și indexul. Pentru acestea nu există o limită de volum. - Citatele se vor supune unor reguli precise: dacă citatul este mai lung de 3 rînduri, el se va pagina într-un paragraf separat de textul tezei, ca block-text, cu caracter de o dimensiune mai mic decît textul tezei (dacă teza este scrisă cu caractere de corp 12, citatele block-text vor fi scrise cu corp 11 sau 10).

Redactarea tezei de doctorat

- Teza trebuie să respecte normele de redactare în limba română conform cerințelor prezente ale Academiei Române, precum: să fie redactată cu diacritice (ă, î, ş, ţ, â), conform ortografiei actuale; să nu prezinte erori sistematice lexicale, gramaticale, de sintaxă etc. - Tezele redactate în limbi de circulație internațională trebuie să respecte normele specifice limbilor respective. - Doctorandul trebuie să delimiteze clar opiniile personale de formulările preluate din izvoare istorice și de interpretările altor autori .

14

Structura tezei de doctorat

1. Pagina de titlu (pagina de gardă) a tezei va cuprinde, în principiu: - numele instituţiei (Universitatea din București, Facultatea de Istorie) la care este înmatriculat doctorandul, precum şi numele Școlii Doctorale de Istorie; - tipul doctoratului şi/ sau domeniul tezei: „doctorat ştiinţific în domeniul Istorie”. - prenumele și numele autorului; - titlul tezei; - gradul universitar, prenumele și numele conducătorului de doctorat. Dacă teza de doctorat este în cotutelă, pagina de gardă poate fi completată cu alte informaţii cerute de universitatea parteneră prin regulamentele sale (obligatoriu, numele ambelor instituţii). 2. Cuprins - Se va prezenta la începutul textului, după pagina de titlu. Lista anexelor tezei se va da întotdeauna la sfârşitul Cuprinsului. 3. Lista de abrevieri; Lista ilustrațiilor, hărților şi tabelelor. 4. Conținutul tezei poate fi structurat în: părți, capitole și subcapitole. Teza va avea în mod obligatoriu „Introducere” și „Concluzii”. Pentru explicitarea problemelor, ipotezelor și rezultatelor cercetării, introducerea tezei trebuie să cuprindă următoarele componente: • • • •

Problematica lucrării, cu explicitarea principalelor întrebări cărora li se caută răspuns și/sau a ipotezelor de lucru centrale Stadiul cunoașterii (inclusiv istoricul succinct al cercetărilor pe tema abordată în teză și cadrul teoretic/conceptual al acestor cercetări) Descrierea și analiza preliminară a informațiilor primare disponibile pentru cercetare Metodele folosite în cadrul cercetării și/sau pentru testarea ipotezelor, inclusiv o analiză critică a relevanței și limitelor acestor metode.

Totodată, concluziile tezei trebuie să conțină o enumerare și analiză a principalelor rezultatele ale cercetării, incluzând referința explicită la toate problemele de cercetare enunțate în introducere precum și o evaluare preliminară a relevanței rezultatelor proprii pentru domeniul de cunoaștere în care se încadrează teza.

5. Bibliografie. Teza va avea în mod obligatoriu o listă bibliografică finală, care va cuprinde toate sursele și numai cele la care se face trimitere în notele de subsol ale textului. Prezentarea Bibliografiei poate varia în funcţie de tematica lucrarii. Conţinutul trebuie însă să fie coerent, omogen şi lizibil. Fiecare element va trebui să fie clar delimitat de următorul element. Se recomandă însă ca lista bibliografică să fie structurată în două părți mari:

15

a) lista surselor primare sau sursele de primă mână, grupate în două categorii: - izvoare nepublicate (fonduri arhivistice, manuscrise etc.) - izvoare publicate (ediții critice de documente, texte narative, presă de epocă etc.) b) lista surselor secundare, care cuprinde lista lucrărilor generale și de specialitate folosite de doctorand în procesul de documentare și de redactare a tezei. Nu se recomandă ca lista surselor secundare să fie organizată pe domenii tematice (exemplu: volume şi studii ştiinţifice/critice; dicţionare etc.) din două motive: - pentru că oricum în partea introductivă trebuie să-și găsească loc prezentarea și analiza critică a literaturii de specialitate; - pentru că lista bibliografică este destinată orientării cititorului (iar această orientare se face mai ușor după o listă nefragmentată, ordonată doar alfabetic). Enumerarea referinţelor se va face în ordinea alfabetică a numelor de autori sau a primului cuvînt al titlului, atunci când publicaţia este anonimă sau are mai mult de 3 autori. Dacă acelaşi autor are mai multe scrieri, ordinea lor în interiorul „sublistei” autorului respectiv va fi alfabetică, după primul cuvînt al titlului, sau cronologică, după anul apariţiei scrierii respective. Teza va utiliza însă un singur criteriu de ordonare, în mod constant. Ordinea elementelor citării: Volume ştiinţifice, monografii. NUME, Prenume, Titlul volumului (în italice), ediţia (opţional), locul publicării, editura, « colecţia » (în ghilimele), anul publicării (eventual, în paranteze drepte, anul primei ediţii), p. (numărul de pagini, urmat de p.) Studii/capitole în volume colective. NUME, Prenume, « Titlul studiului » (în ghilimele, fără italice cu excepţia cazului în care titlul prezintă el însuşi caractere în italice), în Titlul volumului (în italice), locul publicării, editura, « colecţia » (în ghilimele), numărul din colecţie (opţional), pp. (paginile de început şi de sfârşit ale articolului, precedate de pp.) Articole de revistă: NUME, Prenume, „Titlul articolului” (în ghilimele, fără italice cu excepţia cazului în care titlul prezintă el însuşi caractere în italice), în (opţional) Titlul revistei (în italice; se vor evita titlurile prescurtate), n° (numărul revistei), luna şi anul apariţiei, paginile de început şi de sfârşit ale articoluluiIÎnI. Documente electronice: indicarea URL-ul site-lui folosit uneori pentru accesarea unor documente și lucrări de specialitate nu trebuie să înlocuiască celelalte elemente ale citării (autor, titlu, locul și anul publicării). El poate fi indicat în paranteză, după indicarea elementelor clasice ale citării, pentru a arăta modalitatea prin care s-a ajuns la textul respectiv.

6. Anexe: glosare, tabele, hărţi, ilustrătii, extrase extise din izvoare istorice etc.

7. Indice (Index) va cuprinde numele proprii (indicele poate fi generat în mod automat în momentul tehnoredactării tezei).

8. La lucrare va fi anexată Declaraţia de asumare a răspunderii semnată de candidat (vezi anexa 2)

16

Modalități de citare a surselor în teza de doctorat

Întrucât metodele electronice de redactare au impus în practică și alte variante decât modalitățile clasice de citare a surselor în teza de doctorat, conducătorul de doctorat va decide împreună cu doctorandul sistemul adoptat pentru citare și punerea de acord a acestui sistem cu lista bibliografică. De exemplu, există alternativa indicării nume-an-pagina pentru note (Ionescu, 1997: 42). Aceasta ar impune însă ordonarea cronologică a lucrărilor unui autor în bibliografia finală. Sau, varianta indicării nume-primul cuvânt din titlu-pagina. Evident, lista bibliografică finală trebuie ordonată strict alfabetic. În acest context, principiul general al redactării referinţelor este cel al „consecvenţei interne”: se va respecta un singur stil, un singur format, un singur sistem pentru întreg documentul.

Sistemul clasic de citare presupune trimiterea la titlurile indicate în lista bibliografică în următoarele forme: - Volume ştiinţifice, Monografii. Ordinea elementelor citării: Prenume Nume, Titlul şi subtitlul volumului (în italice), editura, locul publicării, anul publicării (urmat, facultativ, de anul primei ediţii, menţionat în paranteze drepte), numărul volumului (t.; opţional), p./pp. (numărul paginii din care provine citatul, precedat de p., în cazul unei singure pagini, sau de pp., în cazul unui citat care se întinde pe mai multe pagini). Opțional se poate indica „colecţia” (în ghilimele). - Studii / Capitole în volume colective, acte de colocvii etc. Ordinea elementelor citării: Prenume Nume, „Titlul studiului” (în ghilimele, fără italice cu excepţia cazului în care titlul prezintă el însuşi caractere în italice), în Prenumele şi numele coordonatorilor (sous la direction de), Titlul volumului (în italice), editura, locul publicării, anul publicării, p. / pp. (numărul paginii din care provine citatul, precedat de p., în cazul unei singure pagini, sau de pp., în cazul unui citat care se întinde pe mai multe pagini). Opțional se poate indica „colecţia” (în ghilimele) - Articole din periodice. Ordinea elementelor citării: Prenume Nume, „Titlul articolului” (în ghilimele), Titlul revistei (în italice), nr. sau no. (numărul revistei), luna şi anul apariţiei numărului, pp. (paginile de început şi de sfârşit ale articolului, precedate de p., în cazul unei singure pagini, sau de pp., în cazul mai multor pagini) - Documente electronice. Dacă există mai multe versiuni electronice, se va indica versiunea consultată (e.g. epub). - Pentru cărți consultate online se indică URL-ul; data consultării textului online se indică doar la solicitarea editorului sau coordonatorului. Dacă textul citat nu este paginat, indicaţi titlul secţiunii, numărul sau numele capitolului etc.

Trimiteri ulterioare la surse deja citate: - Citări succesive ale aceleiași surse: Ibid. (Sau Ibidem) – reia referinţa completă din nota anterioară.

17

Ibid. (Sau Ibidem), p. 80. – face referire la o anumită pagină din referinţa din nota anterioară. Ibid. (Sau Ibidem), pp. 80-81. – face referire la mai multe pagini din referinţa din nota anterioară. - Dacă nota face trimitere la un document deja citat, dar ale cărui referinţe nu precedă imediat nota nouă, se va folosi op. cit. În cazul unui titlu mai lung, titlul poate fi redus la primele două elemente urmate, eventual, de puncte de suspensie.

Traduceri în textul tezei: Dacă traducerile aparţin autorului, acest lucru se va preciza în paranteze drepte după citatul tradus sau în nota de referinţă a acestuia sub forma [tr.n.]. Dacă există traduceri publicate în limba română, se vor utiliza acele traduceri (cu indicarea ediţiei); neutilizarea lor şi traducerea de către doctorand, din nou, a unor texte trebuie justificată explicit în teză (de exemplu, se poate argumenta că traducerea existentă nu este fidelă). Deciziile despre traducerea sau păstrarea în original a citatelor utilizate în teză se vor lua, în funcţie de subiectul cercetării, de comun acord cu conducătorul de doctorat.

18

Anexa 2

Declaraţie de asumare a răspunderii

Subsemnatul/a .........………………………................................................................... doctorand/ă înmatriculat/ă în anul .…… în Școala Doctorală de Istorie, Universitatea din Bucureşti, declar că teza de doctorat este elaborată doar de mine, pe baza efortului personal de cercetare şi redactare. În cadrul lucrării precizez sursa tuturor ideilor, datelor şi formulărilor care nu îmi aparţin, conform normelor de citare a surselor și a respectării legislației privind drepturile de autor. Declar că toate afirmaţiile din lucrare referitoare la datele şi informaţiile analizate, la metodele prin care acestea au fost obţinute şi la sursele din care le-am obţinut sunt adevărate. Înţeleg că falsificarea datelor şi a informaţiilor analizate în lucrare constituie fraudă şi este sancţionată prin exmatriculare. Înţeleg că atât susţinerea publică a unei teze elaborate de altcineva, cât şi inserarea în lucrarea proprie a unor formulări, date sau idei elaborate de altcineva fără a preciza explicit sursa acestora conform normelor de citare, chiar dacă formulările din text sunt modificate, combinate cu idei proprii sau traduse din altă limbă, constituie plagiat şi sunt sancţionate prin exmatriculare.

Data:

Semnătura doctorandului:

19

ANEXĂ LA REGULAMENTUL FACULTĂȚII DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR DE ORGANIZARE ȘI DESFĂȘURARE A STUDIILOR UNIVERSITARE DE DOCTORAT aprobat în 5 Februarie 2013

GHID DE REDACTARE A TEZEI DE DOCTORAT 1. Informaţii generale Prezentul ghid se referă strict la modul de redactare a tezei de doctorat de către studentul-doctorand și nu acoperă partea de structurare a conținutului tezei de doctorat, întrucât aceasta este specifică fiecărui domeniu de doctorat și potrivit art. 38 aliniatul 5 din Regulamentul Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor de organizare și desfășurare a studiilor universitare de doctorat (aprobat în 5 februarie 2013) conducătorul de doctorat răspunde împreună cu autorul tezei de doctorat de respectarea standardelor de calitate și de etică profesională, inclusiv de asigurarea originalității conținutului acesteia. Teza de doctorat va fi redactată sub forma unui volum cu formatul A4 (normal) care să cuprindă conținutul tezei și anexele acesteia, numărul total de pagini se recomandă a fi cuprins între 200 și 250 pagini, din care anexele să nu depășească 20%. În vederea declanșării organizării susținerii publice a tezei de doctorat, studentul-doctorand depune la Institutul de Studii Doctorale exemplarele tezei de doctorat și ale rezumatelor în formă tipărită, legate în coperți cartonate, însoțite de fișierele acestora în format digital pdf, înscrise pe un CD/DVD-Read only. Exemplarele din teza de doctorat transmise membrilor comisiei de doctorat în scopul evaluării acesteia pot fi sub formă spiralată. Numerotarea paginilor începe cu prima pagină de text propriu-zis (fără copertă și pagina de titlu), continuând până la sfârșitul tezei, exceptând anexele care vor fi numerotate distinct începând cu pagina 1. Nu se recomandă tipărirea tezei de doctorat pe verso-ul paginii.

2. Pagina de gardă și pagina de titlu a tezei Pagina de gardă ( coperta) va cuprinde informații generale: a) Numele instituției (universitate și facultate) și al școlii doctorale la care este înmatriculat doctorandul. În cazul unui doctorat în cotutelă se vor trece numele ambelor instituții; b) Teză de doctorat (fără a preciza titlul acesteia); c) Numele și prenumele studentului-doctorand; d) Conducătorul științific/ conducătorii științifici (în cazul cotutelei): funcția didactică, numele și prenumele; e) Localitatea și anul susținerii. Pagina de titlu a tezei de doctorat va cuprinde următoarele informații: a) Numele instituției (universitate și facultate) și al școlii doctorale la care este înmatriculat doctorandul. În cazul unui doctorat în cotutelă se vor trece numele ambelor instituții; b) Titlul tezei de doctorat; c) Numele și prenumele studentului-doctorand; d) Conducătorul științific/ conducătorii științifici (în cazul cotutelei): funcția didactică, numele și prenumele; e) Localitatea și anul susținerii; f) Alte informații solicitate de instituția parteneră dacă teza a fost elaborată în cotutelă.

3. Reguli de redactare a tezei Teza de doctorat va fi redactată de către fiecare student-doctorand potrivit prevederilor din Planul individual al studiilor universitare de doctorat (aprobat de Consiliul Școlii doctorale Științe Economice și Gestiunea Afacerilor), în una dintre limbile: română, maghiară, germană sau altă limbă de circulație internațională. În funcţie de limba de redactare a tezei studentul-doctorand va utiliza diacritice, accente etc. Cuprinsul se va insera la începutul tezei de doctorat, imediat după pagina de titlu, fiind urmat de lista abrevierilor, lista figurilor, a graficelor și tabelelor, respectiv lista anexelor, după care urmează conținutul efectiv al tezei. Textul tezei de doctorat se va încheia cu referințele bibliografice și anexele. 2

La redactarea textului se recomandă utilizarea caracterelor Times New Roman sau Arial, cu dimensiunea 12, spaţierea 1,5 rânduri, iar alinierea textului "justified". Sunt acceptate şi alte tipuri de literă, cu condiţia ca textul de pe o pagină să totalizeze între 2500 și 3500 caractere. 4. Referințele bibliografice La finalul textului tezei de doctorat se înserează referințele bibliografice, respectiv anexele. Referințele bibliografice vor cuprinde în mod obligatoriu orice sursă de informare folosită de studentul-doctorand și citată în text, astfel că orice referință din lista bibliografică să reflecte cel puțin o citare în textul tezei. Citările din textul tezei de doctorat se recomandă a fi făcute în așa fel încât să poată fi delimitate cu ușurință ideile preluate din diferite surse de informare, față de contribuțiile aduse de studentul-doctorand. Se presupune că informațiile pentru care nu se menționează citări sunt contribuții originale ale studentului-doctorand. Se va acorda atenție maximă sistemului de citări pentru a elimina orice suspiciune de plagiat. Citările în text se vor face după cum urmează: a) dacă lucrarea citată are un singur autor: (Porter, 1990);

b) dacă lucrarea citată are doi autori: (Burrows &

Hamm, 2006); c) dacă lucrarea citată are trei sau mai mulți autori: (Frost et al., 2002), d) dacă sunt citate mai multe lucrări din același an ale unuia sau mai multor autori: (Hoffman, 2007a),

(Hoffman, 2007b) sau (Rosenblum, Tomlinson, Scott,

2003a), respectiv (Rosenblum, Tomlinson, Scott, 2003b); e) dacă autorii au același nume de familie, atunci, prin excepție, pentru a-i distinge se adaugă inițiala prenumelui: (Nicolescu, O. Nicolescu, L., 2007). Pentru precizări de natură conceptuală sau faptică se pot folosi note de subsol care se vor numerota automat, în continuare, pe tot cuprinsul tezei de doctorat. Redactarea referințelor bibliografice se va face folosind aceleași caractere ca la textul tezei de doctorat, cu dimensiunea 10, spaţierea la un rând, alinierea textului "justified", ordonarea referințelor fiind alfabetică și numerotată cu cifre arabe. Se vor respecta următoarele cerințe de redactare: a) în cazul cărților publicate în formă tipărită: Porter, M.A., (1985), Competitive advantage, New York: The Free Press; Wheelen, T. &

Hunger, D., (2010), Strategic Management and Business

3

Policy. Achieving sustainability. 12th Edition, New Jersey: Pearson/Prentice Hall; b) în cazul unui capitol publicat într-o carte (în formă tipărită) cu editori: Rumelt, R.P, Schendel, D.E. & Teece,D.J., (1994), Fundamentals Issues in Strategy, în Rumelt, R.P, Schendel, D.E. & Teece,D.J. (eds), Fundamentals Issues in Strategy: A Research Agenda, Boston: HBS Press c) în cazul articolelor publicate în jurnale: Lei, D & Hitt, M.A., (1996), Strategic Restructuring and Outsourcing: The Effect of Mergers and Acquisitions and LBOs on Building Firms Skills and Capabilities, Journal of Management, 21 (5), p. 835-859 d) în cazul articolelor publicate online: Venn, R. & Berg, N., (2013), Building competitive advantage through Social Intrapreneurship, South Asian Journal of Global Business Research, 2 (1), p. 320-356, disponibil la http://www.emeraldinsight.com, accesat la 30/01/2013 e) în cazul unor cărți disponibile în format electronic: Sadler, P. (2003) Strategic Management, Sterling VA: Kogan Page, disponibil la http://www.netlibrary.com/reader/, accesat la 6/5/2012

Director Şcoala Doctorală, Prof.univ.dr. Anca BORZA

4

Școala Doctorală de Sociologie Universitatea din București

Ghid pentru redactarea tezelor de doctorat în sociologie

– Schiță, 1 ianuarie 2012 –

Cuprins

1

Introducere__________________________________________________________________ 2

2

Prevederi preliminare _________________________________________________________ 2

3

4

2.1

Cerinţe obligatorii pentru susţinerea lucrărilor _________________________________ 2

2.2

Declaraţia olografă de asumare a răspunderii__________________________________ 3

2.3

Predarea lucrărilor în format electronic ______________________________________ 4

Redactarea tezelor de doctorat _________________________________________________ 5 3.1

Proceduri de citare _______________________________________________________ 5

3.2

Formatul lucrării _________________________________________________________ 5

3.3

Structura lucrării _________________________________________________________ 6

Anexe ______________________________________________________________________ 9 4.1

Declaraţie de asumare a răspunderii _________________________________________ 9

4.2

Îndrumări privind tehnoredactarea şi susţinerea lucrării de doctorat ______________ 10

4.2.1 4.2.2

4.3 4.3.1 4.3.2 4.3.3

Redactarea structurată __________________________________________________________ 10 Exemple de formatare în MS Word ________________________________________________ 10

Citarea surselor şi redactarea bibliografiei ___________________________________ 13 Referiri la publicațiile proprii anterioare ____________________________________________ 13 Stilul Harvard__________________________________________________________________ 13 Exemple de formatare a bibliografiei _______________________________________________ 13

1


Acest ghid cuprinde recomandări pentru redactarea tezelor de doctorat, fiind menit să completeze, acolo unde este cazul, îndrumările primite de la conducătorul de doctorat. Versiunea actuală este preliminară. Ghidul va fi finalizat în cadrul Școlii Doctorale.

1 Introducere Lucrările de doctorat în sociologie reprezintă rezultatul propriului efort de cercetare şi de redactare, sub îndrumarea conducătorului de doctorat. Prin urmare, toate lucrările de doctorat în sociologie, indiferent de tema şi de perspectiva abordată, trebuie să demonstreze: (1) stăpânirea metodologiei ştiinţifice de cercetare; (2) stăpânirea conceptelor ştiinţifice proprii sociologiei şi a perspectivei sociologice de analiză; (3) efortul personal de învăţare şi de reflecţie critică al autoarei/autorului; (4) contribuții originale la cunoașterea științifică în domeniu.

2 Prevederi preliminare 2.1

Cerinţe obligatorii pentru susţinerea lucrărilor Pentru a fi suspusă evaluării colective în școala doctorală/departament,

lucrarea de

doctorat trebuie să satisfacă minimal următoarele condiții: 1. Conținut. Să aibă clar specificate 1.1. Problemele de cercetare, cu concepte operaționalizate astfel încât să permită investigația sociologică, și/sau ipotezele de cercetare în formă testabilă; 1.2. Metodele folosite pentru formularea răspunsurilor și / sau testarea ipotezelor; 1.3. Concepte și teorii specifice orientării disciplinare în care se înscrie teza (sociologie, antropologie, științe politice, asistență socială etc.). O teză care nu are întrebări de cercetare/ipoteze, metode și concepte științifice specifice pentru orientarea căreia i se subsumează nu poate fi asimilată unei lucrări cu caracter științific. 2. Deontologie. Să respecte principiile de etică academică și profesională a căror încălcare duce la plagiere, contrafacerea datelor de analiză, încălcarea drepturilor de distribuție a creațiilor intelectuale etc. 3. Citările în lucrare să fie strict justificate prin funcția lor de a argumenta sau detalia formulările proprii. Desigur, ponderea citatelor este funcție de profilul și conținutul tezei. Practica general

2


recomandată este ca „pentru fiecare rând pe care îl citezi să ai cel puțin două rânduri de comentariu”1. 3.1. La limită, respectarea unei astfel de reguli trimite la teze care să nu aibă mai mult de un sfert din totalul de rânduri/pagini constituite din citate. 3.2. În situațiile particulare în care este nevoie de citate lungi, de mai mult de aproximativ 20 de rânduri (extrase din interviuri, documente istorice, documente oficiale etc.) este indicat să se apeleze la citări în anexe de lucrare sau la simpla indicare a linkurilor pentru situația în care documentele respective sunt publicate online, de autorul tezei sau de altcineva. 4. Redactare. 4.1. Să respecte normele de redactare în limba română conform cerințelor prezente ale Academiei Române, precum: să fie redactată cu diacritice (ă, î, ş, ţ, â), să nu prezinte erori sistematice lexicale, gramaticale, de sintaxă etc.; redactarea cu diacritice, conform ortografiei actuale, este obligatorie pentru toate lucrările. 4.2. Să delimiteze formulările cu caracter personal – opinii, credințe sau ideologii – din lucrare de cele care au caracter științific demarcarea formulărilor de tip științific (constatativ, teoretic, ipotetic). Distincția dintre constatări și discuție în cadrul concluziilor, spre exemplu, este o modalitate care ilustrează o astfel de separare. 5. Dimensiune. Să aibă cel puțin 30.000 de cuvinte, plus anexe, conform normelor de paginare detaliate în ghid. Încălcarea oricăreia dintre cele cinci categorii de reguli duce automat la neacceptarea tezei pentru a fi discutată/acceptată în școala doctorală/departament. 2.2

Declaraţia olografă de asumare a răspunderii Studenții doctoranzi care doresc să îşi susţină în Departament, în Școala Doctorală sau public

lucrarea de doctorat trebuie să anexeze o declaraţie semnată (conform anexei) prin care îşi asumă calitatea de autor al lucrării, respectarea regulilor de onestitate intelectuală în folosirea surselor bibliografice şi a datelor analizate, precum şi acceptarea sancţiunilor în cazul lucrărilor care conţin idei sau formulări plagiate. Fiecare copie a lucrării de doctorat va include câte un exemplar semnat al declaraţiei de asumare a răspunderii.

1

„Most of the time, paraphrasing and summarizing your sources is sufficient (but remember that you still have to cite them!). If you think it’s important to quote something, an excellent rule of thumb is that for every line you quote, you should have at least two lines analyzing it” recomandă, spre exemplu, Plagiarism.org, ramură educațională a iParadigms LLC, în articolul „How do I cite sources?”. Documentul este publicat online la adresa: http://www.plagiarism.org/plag_article_how_do_i_cite_sources.html (consultat în decembrie 2011).

3


2.3

Predarea lucrărilor în format electronic Lucrările predate în format electronic vor respecta următoarele cerințe:

-

Lucrarea va fi predată în format .rtf, .doc sau .odt

-

Lucrările vor fi predate într-un singur fişier, inclusiv pagina de titlu și anexele, cu denumirea (exemplu): nume_prenumecomplet_an.doc Exemplu de numire a fişierului: ionescu_anamaria_2009.doc

-

Lucrările vor fi trimise prin e-mail sau, în cazul fișierelor cu dimensiuni de peste 3Gb, vor fi încărcate pe Internet și va fi trimis doar link-ul tezei. Pentru încărcarea tezei pe Internet cu un link ne-public pot fi folosite programe precum Dropbox2 sau transfer.ro

2

Vezi și prezentarea: Ștefania Matei, Soluții de stocare online a datelor: Dropbox și SkyDrive, disponibilă online la: http://doctorat.sas.unibuc.ro/wp-content/uploads/2010/12/DropSky_Review.pdf

4


3 Redactarea tezelor de doctorat 3.1

Proceduri de citare Procedurile de citare a surselor în lucrările de doctorat sunt specificate în anexă. Regula de

bază în citarea lucrărilor este că fiecare referinţă la un alt text trebuie să includă cel puțin patru elemente – respectând detaliile de formatare specifice stilului folosit: - autorul textului – fie persoane, grupuri, comunități sau organizaţii, după caz. Ca regulă, textele care nu au un autor clar nu pot fi citate ca autoritate științifică. Ele pot fi folosite ca date în analiza de text, sau pentru a ilustra un punct de vedere, pentru a detalia o realitate socială - dar nu pot fi invocate ca o lucrare științifică; - titlul textului; - anul publicării; - calea prin care textul respectiv poate fi găsit de o persoană interesată: de exemplu, editura și oraşul, pentru cărți; revista, volumul și paginile, pentru articole; site-ul și adresa de internet precisă a documentului împreună cu data accesării, pentru materialele publicate online, ș.a.m.d. – conform specificaţiilor din anexă sau a stilului bibliografic utilizat (de exemplu Harvard, APA, Chicago etc.). Este incorect să cităm un text doar prin indicarea căii de găsire a documentului. De exemplu, citarea unui text de pe internet doar prin indicarea adresei URL este incompletă. În anexă sunt precizate toate elementele necesare unei citări corecte. Utilizarea unor formulări originale preluate cuvânt cu cuvânt din alt autor fără precizarea corectă a sursei constituie plagiat – precum şi utilizarea ideilor altor autori, chiar dacă sunt parafrazate, fără precizarea corectă a sursei. 3.2

Formatul lucrării Lucrarea va cuprinde cel puțin 30.000 de cuvinte plus bibliografie și anexe, redactate

preferabil cu font Calibri mărimea 11 sau Times New Roman mărimea 12. Nu există o limită de volum pentru anexe (care pot conţine, printre altele: interviuri transcrise, tabele, hărţi, fotografii, prezentarea detaliată a unor elemente de legislaţie etc). Spaţierea textului se face la un rând şi jumătate, primul rând aliniat cu 1,27 cm. Paginile vor avea format A4 şi margini: sus-jos 2,54 cm şi dreapta-stânga 2,54 cm. Nu vor fi acceptate lucrările care nu respectă normele ortografice curente ale Academiei Române, precum lucrările redactate fără diacritice sau cu greşeli ortografice sau gramaticale sistematice.

5


3.3

Structura lucrării Lucrările de doctorat reprezintă rezultatul efortului propriu de cercetare al studenţilor

doctoranzi. Prin urmare lucrările trebuie să precizeze clar: - Întrebările de cercetare la care îşi propun să răspundă (formulate cu concepte specifice sociologiei şi folosind o perspectivă sociologică de analiză); - Informaţiile sau datele pe care le utilizează pentru a găsi un răspuns – fie că sunt date produse de altcineva şi utilizate într-o analiză secundară, date produse chiar de autor (calitative sau cantitative), sau alte tipuri de informaţii (texte din literatura de specialitate, surse istorice, surse legislative etc); vor fi descrise în detaliu și discutate, cu referire la literatura de specialitate, metodele de selectare şi obţinere a informaţiilor analizate; - Rezultatele analizei datelor / informaţiilor; - Contribuţiile personale originale la înțelegerea respectivei teme, precum şi alte reflecţii personale referitor la limitele şi punctele tari ale lucrării. Nu vor fi incluse în teza de doctorat documente care nu sunt rezultatul activității de cercetare a autorului – precum fragmente extinse din acte normative, alte rapoarte de cercetare, alte publicații științifice etc. În măsura în care sunt necesare pentru argumentație, astfel de materiale pot fi incluse în Anexe, cu respectarea eticii științifice și a legislației proprietății intelectuale. O structură orientativă a lucrărilor este descrisă mai jos. Pentru fiecare secțiune (marcată în caractere îngroşate în schema de mai jos) studenţii doctoranzi vor propune un titlu propriu care să reflecte specificul lucrării. Studenții doctoranzi pot utiliza și o altă structură a lucrării, având în vedere includerea tuturor informațiilor necesare despre obiectivele, metodele și rezultatele cercetării.

Structură orientativă a lucrărilor de doctorat în Sociologie Elementele tehnice Pagina de titlu: - Denumirea universităţii - Denumirea facultăţii - Titlul şi subtitlul tezei de doctorat - Numele şi prenumele autorului - Gradul didactic, prenumele şi numele conducătorului de doctorat - Luna şi anul susţinerii publice a tezei Cuprins (sumarul, tabla de materii) Elemente opţionale: Lista figurilor şi tabelelor, Lista abrevierilor, Mulţumiri pentru persoanele şi instituţiile care l-au ajutat pe doctorand să realizeze teza 6


Elementele de conţinut Rezumat: precizează succint întrebările lucrării, metodele, tipul de informaţii utilizate şi concluziile principale. Pentru fiecare dintre elementele de conținut de mai jos este posibil și recomandabil să fie formulate, acolo unde este cazul, titluri proprii, corespunzătoare tematicii discutate în secțiunea respectivă. Introducere: - Motivaţia alegerii temei; - Întrebările la care lucrarea îşi propune să răspundă, formulate cu concepte specifice sociologiei şi folosind o perspectivă sociologică de analiză. Precizări conceptuale şi cadru teoretic: discutarea literaturii sociologice şi din alte discipline relevante pentru întrebările cercetării: - definiţiile conceptelor folosite în analiza datelor / informaţiilor din lucrare; - prezentarea rezultatelor altor cercetări ştiinţifice, din sociologie sau eventual şi din alte discipline, pe aceeaşi temă. Precizări metodologice: discutarea metodelor folosite şi a informaţiilor/datelor pe care este realizată analiza: - Tipul cercetării: exploratorie sau confirmatorie, centrată în principal pe analiza comparativă a conceptelor şi teoriilor, pe validarea empirică a acestora sau pe discutarea acestora în contextul social al producerii lor, etc.; - Metodele şi tehnicile utilizate în selectarea datelor/informaţiilor din volumul total disponibil, sau metodele şi tehnicile de producere a datelor /informaţiilor; - Reflecții critice asupra metodelor folosite în producerea datelor analizate; - Descrierea informaţiilor sau datelor analizate în lucrare (pe care se bazează concluziile, răspunsurile oferite) – fie că sunt date secundare, date proprii (cantitative, calitative), sau informaţii din lucrările altor autori care au studiat tema (pentru lucrările teoretice sau istorice) etc; - Metodele folosite în analiza sau interpretarea datelor/informaţiilor. Analize şi interpretări: discutarea datelor prin raportare la întrebările cercetării: - ce răspunsuri oferă analiza acestor informaţii/date la întrebările cercetării? - ce limite au informaţiile/datele utilizate: incertitudini cu privire la răspunsurile aflate (acurateţe, subiectivitate, generalitate etc) Concluzii şi reflecţii personale: - Concluziile lucrării: răspunsurile la întrebările iniţiale și la alte întrebări de cercetare asumate pe parcurs; - Prezentarea contribuţiilor proprii: ce anume aduce nou această lucrare, în raport cu alte lucrări pe aceeaşi temă? susţine sau nu rezultatele altor cercetări? ce elemente de originalitate include? Originalitatea lucrării se poate referi, de exemplu, la: noutatea subiectului abordat, adaptări sau inovaţii în ceea ce priveşte conceptele şi metodele utilizate, producerea unor date proprii, propunerea unor ipoteze noi pentru cercetările viitoare); care este potenţialul aplicativ al rezultatelor cercetării? (dacă este cazul); 7


- Reflecţii personale privind experienţa de elaborare şi redactare a lucrării, precum: - detalii semnificative din această experienţă: formularea şi reformularea ulterioară a întrebărilor cercetării, căutarea informaţiilor privind teoria relevantă, analiza literaturii de specialitate, căutarea şi selectarea informaţiilor şi datelor necesare, impresii din cercetarea de teren (dacă este cazul), dificultăţi în analiza datelor / informaţiilor; - evaluarea acestei experienţe: ce anume aţi învăţat pe parcursul elaborării lucrării? cu ce dificultăţi v-aţi confruntat pe parcurs, şi cum le-aţi depăşit? cine anume a citit lucrarea Dvs. înainte de finalizare, şi ce fel de feed-back (observaţii, recomandări) aţi primit? care consideraţi că sunt punctele slabe şi punctele tari ale lucrării Dvs? - Recomandări pentru cercetările viitoare pe aceeaşi temă (sau pe teme similare) Elemente bibliografice - Note (opţional) - Listă bibliografică - elaborată preferabil conform standardului de redactare Harvard prezentat aici: http://redactare.sas.unibuc.ro/wp-content/uploads/2010/12/Harvard.pdf (Comisia de examinare poate pune studenţilor întrebări referitoare la lucrările incluse în lista bibliografică. În acest sens, este recomandabil ca lista să precizeze cât mai concret sursele folosite - de exemplu, capitolele care au fost folosite dintr-o anumită lucrare). Anexe La lucrare va fi anexată Declaraţia de asumare a răspunderii semnată de candidat. Glosar (opţional) Anexe (opţional): instrumente de cercetare, interviuri transcrise sau alte date invocate în analiză, hărţi, fotografii, fragmente din legislație sau alte documente oficiale relevante, etc.

8


4 Anexe 4.1

Declaraţie de asumare a răspunderii Subsemnatul/a .........………………………................................................................... doctorand/ă

înmatriculat/ă în anul .…… în Școala Doctorală de Sociologie, Universitatea din Bucureşti, declar că teza de doctorat este elaborată doar de mine, pe baza efortului personal de cercetare şi redactare. În cadrul lucrării precizez sursa tuturor ideilor, datelor şi formulărilor care nu îmi aparţin, conform normelor de citare a surselor și a respectării legislației privind drepturile de autor. Declar că toate afirmaţiile din lucrare referitoare la datele şi informaţiile analizate, la metodele prin care acestea au fost obţinute şi la sursele din care le-am obţinut sunt adevărate. Înţeleg că falsificarea datelor şi a informaţiilor analizate în lucrare constituie fraudă şi este sancţionată prin exmatriculare. Înţeleg că atât susţinerea publică a unei teze elaborate de altcineva, cât şi inserarea în lucrarea proprie a unor formulări, date sau idei elaborate de altcineva fără a preciza explicit sursa acestora conform normelor de citare, chiar dacă formulările din text sunt modificate, combinate cu idei proprii sau traduse din altă limbă, constituie plagiat şi sunt sancţionate prin exmatriculare.

Data:

Semnătura:

9


4.2

Îndrumări privind tehnoredactarea şi susţinerea lucrării de doctorat

4.2.1

Redactarea structurată Este recomandabil ca lucrarea să fie redactată structurat, folosind formatări de titlu şi

subtitlu (en: „heading”) precum şi numerotarea automată a tabelelor, graficelor etc (en.: „caption”). Utilizarea formatărilor de titlu permite realizarea automată a cuprinsului. Mai multe informaţii despre redactarea structurată în MS Word (în special despre folosirea şi formatarea „heading”-urilor) sunt disponibile, de exemplu, în Kelly:

Shauna

Kelly,

Making

the

Most

of

Word

in

Your

Business,

disponibil

online

la

http://www.shaunakelly.com/word/index.html

Convertirea lucrării în format pdf în vederea imprimării poate fi realizată cu programe gratuite precum Primo PDF: http://www.primopdf.com/

4.2.2

Exemple de formatare în MS Word

10

Formatarea fontului:

Formatarea paragrafului:

Este posibilă formatarea diferită a fontului pentru stiluri speciale de text (de exemplu: titluri Este posibilă formatarea diferită a paragrafului pentru stiluri

şi subtitluri, tabele, citate din interviuri, titluri de tabele sau grafice, etc)

speciale de text (de exemplu: titluri şi subtitluri, tabele, citate din interviuri, titluri de tabele sau grafice, etc)

11

Formatarea dimensiunilor paginii (A4):

Formatarea marginilor paginii:

12

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială Departamentul de Sociologie

4.3 4.3.1

Citarea surselor şi redactarea bibliografiei Referiri la publicațiile proprii anterioare

Teza de doctorat poate include cercetări publicate anterior de autor, pe parcursul studiilor doctorale. În cazul în care anumite părți din lucrarea de doctorat au fost publicate anterior susținerii tezei, precizați clar referințele lor bibliografice – de exemplu, în note de subsol la începutul capitolului respectiv. În eventualitatea în care publicațiile dvs. care au stat la baza redactării tezei de doctorat au coautori, clarificați care sunt contribuțiile acestora și care sunt contribuțiile Dvs. 4.3.2

Stilul Harvard

Stilul recomandat de citare este Harvard. Detaliile citării și redactării referințelor sunt disponibile în: Citing & Referencing Guide: Harvard Style, Imperial College of London. Disponibil la adresa: http://redactare.sas.unibuc.ro/wp-content/uploads/2010/12/Harvard.pdf Este recomandabil să utilizați programe pentru redactarea și formatarea automată a bibliografiei și referințelor, precum: - Mendeley - Zotero - Opțiunile de redactare a bibliografiei și referințelor din Word (disponibile în meniul References) 4.3.3

Exemple de formatare a bibliografiei

Cărţi de autor: Nume, Inițială. (Anul). Titlul lucrării cu litere italice. Locul, Editura. Durkheim, E. (1995). Formele elementare ale vieţii religioase. Iaşi, Polirom.

Articole în reviste: Nume, Inițială. (Anul). Titlul articolului. Numele revistei cu litere italice, volumul (numărul), paginile. Goldthorpe, J. H. (1991). The uses of history in sociology: reflections on some recent tendencies. The British Journal of Sociology, 42 (2), 211-230. Pentru autori multipli, se folosesc aceleaşi reguli ca la cărţile de autor.

13

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială Departamentul de Sociologie

Publicaţii electronice de pe Internet: Autorul, Inițială. (Anul). Titlul publicaţiei cu litere italice. [Online] Disponibil pe: [Accesat la data de ZZ.LL.AAAA]. Hume, D. (1748). An enquiry concerning human understanding. [Online] Disponibil pe: http://www.infidels.org. [Accesat la data de 30.07.2007].

Pentru informaţiile care nu pot fi găsite în publicaţie, se utilizează anumite abrevieri: − locul publicaţiei nu este cunoscut: “(s.l.)” (sine loco) − editura necunoscută: “(s.n.)” (sine nomine) − anul nu este specificat: “(s.a.)” (sine annum)

14

Metodologie elaborare/redactare lucrari stiintifice

Recommend Documents