PROIECT DE SEMINAR
Suciu Dora
Economia comerțului, turismului și serviciilor ANUL 2
2015
1. Ce este știința?
Etimologia cuvântului „ştiinţă” este de origine latină, provine din latinescul „scientia” însemnând „cunoaştere”. În sens larg, termenul desemnează totalitatea cunoştinţelor acumulate, având la bază descoperirile ipotezelor realizate de savanţi, oameni de ştiinţă şi specialişti din întreaga lume şi puse în slujba omenirii. În sens restrâns, fiecare ştiinţă este formată dintr -o mare diversitate de cunoştinţe specifice unui domeniu, ramură sau specialitate, acumulate în timp, ca rezultat al cercetării desfăşurate. Pornind de la logică, ştiinţa constă în afirmarea unui set de proprietăţi modale care reprezintă sistemul legilor naturale întemeiate pe cauzalitate. Astfel, ştiinţa este un set de argumente inferenţiale care se dovedesc obligatorii în anumite ocazii din întreg domeniul posibilităţii.
2. Ce reprezintă metoda științifică?
Toate ştiinţele au în comun ceea ce se numeşte metoda ştiinţifică de abordare a cercetării. Deşi concepţia despre metodă se schimbă odată cu ştiinţa însăşi, se conturează o serie de principii cu caracter permanent, proprii oricărei metode ştiinţifice. Toate ştiinţele se bazează pe o serie de fapte, date, “evidenţe”, percepute din lumea reală, pe care trebuie să le explice şi cu care se confruntă diversele teorii. Datele se află într-o serie de relaţii, ca expresie a interdependenţelor dintre date, care sunt interpretate în cadrul anumitor modele, ca un prim pas către elaborarea unor teorii cuprinzătoare. Confuzia şi ambiguitatea apare atunci când se încalcă succesiunea date – relaţii – modele. Acest fapt constituie o gravă abatere de la metoda ştiinţifică.
1
3. Ce este cercetarea științifică?
Cercetarea ştiinţifică este o activitate sistematică, creatoare, menită să sporească volumul cunoştinţelor pentru noi aplicaţii. Aceasta activitate presupune formularea şi testarea unor enunţuri, ipoteze, construirea de sisteme teoretice şi confruntarea acestora cu experienţa prin observaţie şi experiment. Poate fi analizată sub două aspecte:
Cercetare ştiinţifică fundamentală - este o activitate profundă , minuţioasă şi complexă care se ocupă de un anumit domeniu vital pentru omenire;
Cercetarea operativ- aplicativă – activitate specifică într-un anumit domeniu, strict limitată, care are ca scop cunoaşterea şi aplicarea într -un timp cât mai scurt. Cercetarea de tip ştiinţific se întemeiază pe premisa că lumea este
cognoscibilă iar scopul cercetării este acela de a identifica regularităţile – constantele şi variabilele diferitelor fenomene, procese, evenimente din domeniul specific de cercetare. Activităţile de cercetare se întemeiază pe faptul că aceste regularităţi pot fi descoperite în urma unei observări atente şi a aplicării unor metode de cercetare ce presupun distanţarea subiectului de obiectul de cercetat. Identificarea şi analiza acestor constante face posibilă o altă dimeniune a cercetării ştiinţifice: predictibilitatea.
4. Care sunt nivelurile cunoașterii științifice?
Cunoaşterea ştiinţifică presupune două niveluri relativ distincte care însă se presupun reciproc: nivelul empiric şi nivelul teoretic. Nivelul empiric constă din datele şi faptele empirice ale ştiinţei. Faptele economice reale sunt însumate, grupate, indexate şi cuprinse în indicatori economici potrivit nevoilor cunoaşterii şi exigenţelor metodologice existente. Ele devin astfel fapte ştiinţifice, diferite de faptele reale. Pe baza faptelor ştiinţifice şi a legităţilor empirice (care nu surprind esenţa şi cauzele fenomenelor) sunt elaborate enunţurile ştiinţifice. Nivelul teoretic este constituit din teoriile ştiinţifice. În cadrul teoriilor economice sunt formulate noţiunile, enunţurile şi tezele ştiinţifice, precum şi legile economice. 2
5. Ce este metodologia cercetaării științifice?
Metodologia cercetării ştiinţifice reprezintă sistem ul de metode, procedee, tehnici, reguli, principii şi instrumente, precum şi know-how-ul aferent, angajate în procesul cunoaşterii ştiinţifice. Metodologia este ştiinţa cercetării ştiinţifice care se ocupă de ansamblul ştiinţelor precum şi de o anumită ştiinţă şi a cărui rezultat poate fi o descoperire, ipoteză sau teorie. Metodologia cercetării științifice economice este o parte a științei economice. Ea poate fi definită ca un ansamblu de principii, de etape și faze, de metode, tehnici și instrumente de investigare și cunoaștere științifică a fenomenelor economice. Metodologia cercetării științifice economice (ca de altfel și a altor științe) este alcătuită din trei niveluri de metode:
Metode de maximă generalitate, specifică tuturor științelor;
Metode proprii unui grup de științe;
Metode specifice fiecarei științe.
6. Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o teorie
pentru a răspunde cerințelor impuse de cunoașterea științifică?
coerenţă logică - enunţurile să se afle în relaţii de compatibilitate
reciprocă;
deductibilitate - enunţurile derivă logic unele din altele;
completitudine - teoria ştiinţifică tinde să acopere explicativ domeniul
la care se referă;
să formuleze toate relaţiile semnificative pentru cunoaşterea acestuia
la un moment dat;
verificabilitate - orice teorie ştiinţifică trebuie să cuprindă procedee
care să o lege de experienţă, precum şi criterii esenţiale de verificare a conţinutului său ştiinţific.
3
7. Ce este creația științifică?
Creaţia ştiinţifică este „o realitate artistică şi o valoare morală” , reprezentând produsul final al unei cercetări ştiinţifice. Creaţia ştiinţifică este acţiunea de a crea opere ştiinţifice, sau un produs valoros al muncii creatoare, opera creată; realizarea unei lucrări cu tot ce înseamnă ea - definitivarea planului general al lucrării, elaborarea şi definitivarea tuturor componentelor lucrării şi distribuirea pe întreaga structură a lucrării şi rezultatelor cercetării, a rezultatelor formulării şi verificării ipotezelor şi fundamentării concluziilor. Ştiinţa este creaţia umană, fiind rezultat al gândirii, inteligenţei şi inventivităţii, precum şi activităţii de cercetare şi creare de bunuri şi valori corespunzatoare nevoilor sociale, deosebit de complexe şi dinamice.
4
8. Ce este teoria cercetării științifice?
Teoria cercetării ştiinţifice reprezintă ansamblul de ipoteze, legi şi concepte organizate într-un sistem logic care descriu şi explică un domeniu al realităţii obiective sau al conştiinţei sociale; formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității
9. Care sunt tipurile de cercetare științifică?
Cercetarea ştiinţifică în calitatea ei de investigare consacrată descoperirii, evidenţierii, verificării şi punerii în slujba omului şi progresului social a unor noi cunoştinţe, poate fi delimitată în următoarele tipuri:
Cercetarea fundamentală . Ea este menită să descifreze legile naturii,
gândirii şi societăţii, să asigure deschideri noi spre cunoaştere, să ofere perspective de progres. Un loc deosebit în cadrul ei îl are cercetarea fundamentală orientată spre aplicaţii practice în viitor.
Cercetarea aplicativă. Acest tip de cercetare, folosind rezultatele celorlalte
categorii de cercetare precum şi cunoştinţe empirice, se preocupă de transformarea lor în
3 tehnici şi tehnologii concrete, în maşini şi
echipamente noi sau perfecţionate, în produse noi sau înnoite, în măsuri de perfecţionare a conducerii şi organizării economiei, etc.
Cercetarea de dezvoltare . - Este consacrată utilizării rezultatelor cercetării
fundamentale şi aplicative în vederea obţinerii unor soluţii noi, de principiu, problemelor ridicate de diferite domenii ale tehnicii şi economiei.
10. Ce este gândirea științifică?
Produs specific al creierului uman, gândirea reprezintă forma cea mai înaltă a cunoaşterii ce reflectă realitatea trecută şi prezentă şi proiectează acţiunile viitoare. Gândirea ştiinţifică îşi are originile în Grecia, filozofii ionieni fiind primii care au avut convingerea că oamenii pot înţelege universul bazându -se doar pe raţionament şi nu pe mitologie şi religie. Gândirea ştiinţifică nu este o trăsătură proprie numai omului de ştiinţă, ci una necesară azi unui profesionist, aceasta devenind „o condiţie din ce mai imperios 5
necesară în toate domeniile de activitate umană”(I.Mînzat). Gândirea ştiinţifică se diferenţiază de gândirea empirică prin faptul că: operează cu abstractizări şi generalizări, presupune demersuri strict organizate şi se bazează pe investiţii profunde, operează cu volumul cunoştinţelor acumulate istoric, presupun căutare creativă şi flexibilitate, include aptitudini cognitive care permit căut area creatoare a noului, utilizează analiza structurală şi cercetarea sistematică, exercită intercorelarea dintre componenta teoretică şi cea experimentală şi nu în ultimul rând, are o desfăşurare multifazică şi multidimensională.
11. Ce este cunoașterea științifică?
Cunoaşterea este facultatea de înţelegere a tuturor fenomenelor externe şi interne care relaţionează cu noi.Cunoaşterea ştiinţifică este capacitatea psihologică de a înţelege sau a pricepe toate fenomenele externe si interne inerente nouă înşine.
12. Ce este comunicarea științifică?
Comunicarea ştiinţifică este un rezultat parţial sau final al unui studiu ştiinţific individual sau de grup. Este axată, de regulă, pe o idee de bază, însoţită de analiza de confirmare sau informare a ipotezei, cu caracter de informare sau de dezbatere ştiinţifică înaintea publicării, fiind rodul unor cercetări îndelungate. Comunicare ştiinţifică mai poate fi văzută ca fiind o reţea complexă de filiere sociale care servesc nu numai ca mijloace pentru a face legătura dintre comunitatea ştiinţifică şi public, dar şi ca instrument eficient pentru extinderea cunoştinţelor ştiinţifice şi obţinerea sprijinului din partea publicului pentru cercetare şi dezvoltare.
13. Ce este etica științifică?
Termenul „etică” provine din cuvântul grecesc „ethos” care se traduce prin „ felul sau maniera de a fi.”. Etica este ştiinţa moralei, alcătuită din setul de principii care guvernează comportamentul unui individ sau a unui grup. În ceea ce priveşte etica şi conduita ştiinţifică, orice a ctivitate de cercetare ştiinţifică implică o responsabilitate morală, socială, politică, etc. Elementul 6
central al oricărei etici a activităţii ştiinţifice îl reprezintă responsabilitatea cercetătorului faţă de munca sa, dar mai ales faţă de rezultatele ac esteia. El trebuie să justifice actul de cercetare, să justifice utilitatea şi valabilitatea rezultatelor obţinute, să încerce să aducă un beneficiu societăţii prin cercetarea sa, orice activitate ştiinţifică fiind pusă sub semnul unei cenzuri morale.
14. Care sunt principiile cercetării științifice?
Instrumentele necesare ştiinţei în procesul cunoaşterii sunt înainte de toate bunul simţ şi legile logicii. Dar în afară de metodele care decurg din acestea, comune tuturor sferelor de activitate, ştiinţa a dezvoltat şi verificat în practică principii care permit evitarea greşelilor şi scurtarea timpului pe drumul către adevăr. Conform principiului cauzalităţii cauza precede întotdeauna efectul. Orice teorie trebuie
să satisfacă principiul corespondenţei , ea trebuie să fie legată de teoria anterioară, dacă sunt valabile condiţiile în care a fost stabilită aceasta din urmă . Principiul corespondenţei reflectă continuitatea ştiinţei. Principiul observabilităţii
cere ca în ştiinţă să se introducă numai acele afirmaţii care pot fi supuse unui experiment, fie el şi numai mental sau, fie şi numai în principiu. El nu poate fi aplicat însă fără anumite rezerve. Principiul complementarităţii conform căruia anumite noţiuni sunt reciproc incompatibile şi trebuie deci să fie int erpretate numai prin prisma completării reciproce. Ideea complementarităţii permite să se înţeleagă şi să se concilieze diferite entităţi contradictorii.
7
15. Care sunt particularitățile cercetării științifice în economie?
Complexitatea obiectului de studiu care implică un caracter complex cercetării economice. Procesele şi fenomenele economice sunt interdependente şi totodată se află sub influenţa unor factori extraeconomici: naturali, demografici, sociali, politici.
Volum de muncă mare şi divers pentru a putea cuprinde multitudinea de aspecte datorate interdependenţelor ce caracterizează procesele şi fenomenele economice.
Caracter costisitor datorat investigaţiilor complexe şi a volumului mare de informaţii de cules şi de prelucrat.
Grad ridicat de dificultate în realizarea cercetării datorită complexităţii problematicii, volumului de muncă mare şi divers, costurilor ridicate.
8
16. Ce este istoria științei?
Istoria ştiinţei se ocupă cu studiul evoluţiei societăţii omeneşti şi a legităţilor ei de dezvoltare. Obiectivul istoriei ştiinţei este de a cerceta apariţia şi evoluţia istorică a ştiinţelor şi a disciplinelor lor respective. În acest sens, foloseşte, printre altele, metodele cercetării istorice. Oamenii de ştiinţă care se ocupă cu istoria ştiinţei provin, deseori, din disciplina pe care o analizează istoric iar in acest caz istoria ştiinţei apare ca o parte istorică a disciplinei respective.Istoria ştiinţei poate fi analizată după două modalităţi diferite:
În primul rând, istoria ştiinţei se rezumă la menţionarea evoluţiei
cunoaşterii, în diferite domenii, de la primele începuturi până în zilele noastre;
O altă modalitate in studiul istoriei ştiinţei constă în analiza naturii şi a
obiectivului teoriei ştiinţifice, a metodologiei cercetării, a criteriilor care stau la baza evoluţiei ştiinţei, această modalitate exprimând esenţa dezvoltării ştiinţei.
17. Ce este omul de știință?
Un om de știință este un expert în cel puțin un domeniu al științei care utilizează metoda științifică pentru a cerceta. Conform DEX , sinonimele acestui termen sunt: savant, erudit, învățat, cărturar. Totodată, oamenii de știință pot fi oameni ce cunosc bine mai multe domenii științifice, putând să aducă mari contribuții omenirii. ”Omul de știință nu este pur și simplu o ființă curioasă, redusă la un intelect care gândește. El este mai perfecționat decât o mașină de calcul, este o ființă vie, iubește și urăște, are bucurii artistice, ăși pune probleme de etică etc. Toate duc la marea cultură generală, așa cum ar trebui să fie înțeleasă de toată lumea.”(Grigore Moisil)
9
18. Ce este cercetătorul științific?
Cercetătorul ştiinţific e o persoană cu pregătire superioară care desfasoară activităţi de cercetare în cadrul unui Forum Ştiinţific (Academie, Institut, Fundație, Agenție) a instituţiilor de învăţământ sau în particular. Cercetătorul e omul pasionat şi dornic să pătrundă în "Tainele naturii", să facă descoperiri sau să aducă elemente ştiinţifice noi la ceea ce s -a descoperit şi se cunoaște. El trăieşte pentru ştiinţă şi aceasta îi aduce mari satisfacţii. Cercetătorul trebuie să posede o pregătire superioară în domeniul profesional şi o cunoaştere profundă în domeniul cercetat, precum şi în direcţii adiacente. Citește mult şi permanent fiind în cunoştiinţă cu realizările ştiinţei în general, dar mai ales în domeniul cercetat.
19. Cum se clasifică științele?
Nu există o clasificare a științelor universal acceptată; această clasificare depinde de de multe aspecte. De regulă, ştiinţa este împărţită în două mari părţi: grupul ştiinţelor naturale (care studiază fenomenele naturale, inclusiv viaţa biologică) şi grupul ştiinţelor sociale. Dar pe lângă aceste două g rupuri mari de ştiinţe, mai există încă trei grupuri, mai mici: ştiinţele formale, aplicative şi cognitive.
20. Cum se clasifică științele economice?
Ştiinţa economică studiază realităţi cu caracter dublu: atât obiective, cât şi subiective. În antichitate ideile economice erau formulate şi integrate în alte sisteme de gândire. Abia în sec. XVIII ele se deprind de alte ştiinţe, constituind o ştiinţă aparte. Iniţial, ştiinţa economică avea denumirea de „economie politică”, însă treptat de la ea încep să se deprindă ştiinţe autonome (statistica, contabilitatea, marketing). Acestea se constitue în „sistemul ştiinţelor economice”, unde economia politică ocupă un loc central. Clasificarea ştiinţelor economice:
ştiinţele economice fundamentale;
ştiinţele economice funcţionale;
ştiinţele economice concrete; 10
ştiinţele economice istorice;
ştiinţele economice de frontieră.
În principal, există două criterii de bază în clasificarea ştiinţelor economice: criteriul evolutiv şi crieteriul sferei de analiză economică. Plecând de la aceste aspecte ştiinţele economice mai pot fi clasificate astfel:
Ştiinţele economice teoretice;
Teoria doctrinelor economice;
Istoria economică;
Statistica economică.
21. Care sunt etapele cercetării științifice economice în special?
Etapele unei cercetări ştiinţifice economine sunt:
Stabilirea ariei tematice sau a domeniului investigaţiei ştiinţifice;
Stabilirea titlului sau a temei lucrării;
Elaborarea structurii provizorii a lucrării prin consultarea unor lucrări similare sau a unei bibliografii minimale (planul lucrării);
Documentarea ştiinţifică: a)
Inventarierea bibliografiei;
b)
Consultarea bibliografiei;
c)
Stabilirea metodelor de cercetare;
d)
Prelucrarea informaţiilor;
Elaboratul ştiinţific (textul lucrării);
Revizuirea textului;
Redactarea finală;
Valorificarea cercetării ştiinţifice.
11
22. Ce cunoașteți despre proprietatea intelectuală și drepturile de autor?
Proprietatea intelectuală e o formă de titlu legal care permite posesorului să controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii. Valorificarea comercială a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice, respectiv circumscrierea acestora în relaţiile de piaţă, impune codificarea acestora. Prin urmare, acestea devin bunuri publice. În condiţiile internalizării proceselor de producere şi de utilizare a cunoştinţelor se creează o relaţie directă între producătorul de cunoştinţe şi utilizatorul de cunoştinţe, cu rezultate pozitive pentru cel dintâi. Totodată internalizarea acestor produse constituie o piedică în răspândirea informaţiilor rezultate. Drepturile de proprietate industrială tind să înlăture aceste obstacole şi în acelaşi timp, să asigure stimularea producţiei de cunoştinţe şi să ţintească o permanentă stimulare la inovare. Formele comune de proprietate intelectuală includ: brevet de invenţie, drept de autor, mărcile înregistrate, secretul industrial. Dreptul de autor protejează forma unei lucrări expresive originale (literare, artistice sau tehnice). Brevetul de invenţie protejează soluţii sau idei originale, iar marca înregistrată protejează modul de identificare a unui producător sau a altei surse de reputație. Aceste drepturi pot fi cedate, închiriate (licenţiate), uneori chiar folosite ca garanţie, similar unei proprietăţi reale. Aceste drepturi au însă limitări specifice, cum ar fi limitări în timp.
23. Ce știți despre cercetarea științifică din facultatea noastră?
Având în vedere rolul tot mai crescut al activităţii de cercetare în învăţământul superior, cu efecte din ce în ce mai importante, inclusiv în ceea ce priveşte finanţarea, atât directă prin proiecte de cercetare, cât şi indirectă, prin clasificări ale liniilor de studiu şi universităţilor, se impune o strategie unică şi coerentă la nivelul facultăţii. Strategia cuprinde opt puncte de interes:
Buget pentru cercetare;
Politica de promovare a cadrelor didactice;
Stimularea cercetării pentru cadrele didactice care nu vizează promovarea pe termen scurt; 12
Activitatea de cercetare la nivelul doctoranzilor;
Stimularea activităţii ştiinţifice din department prin algoritmul repartizării locurilor bugetate;
Seminar ştiinţific al facultăţii;
Publicații ştiinţifice proprii;
Încurajare şi suport pentru participarea la competiţii de proiecte.
24. Ce reviste cu tematică economică cunoașteți?
Business Magazin- Revista săptămânală de ştiri, comentarii şi tendinţe
de business
Capital - Primul săptămânal economic şi financiar din România;
Capitalul - Ştiri economice şi ştiri imobiliare. Piaţa de capital;
eFinance- Totul despre finanţe şi afaceri electronice;
Financiarul - Publicaţie economică a Regiunii de Dezvoltare Nord-Est;
Idei de afaceri - Revista celor care acceptă provocarea succesului;
Money Expres- Accelerează succesul;
Primm- Revista pieţei asigurărilor din România;
Săptămâna financiară;
Tribuna Economică- Site-ul publicaţiei „Tribuna Economică”.
25.Care e prima lucrare cu tematică economică pe care aţi citit -o?
Prima lucrare cu tematică economică pe care am citit-o a fost cartea intitulată Microeconomie scrisă de autorii: Paul Cocioc (coord.), Gheorghe Popescu, Gabriela Bodea, Octavian Jula, Flavius Rovinaru, Irina Ban, Larisa Pop; Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2013. Această carte este un manual de macroeconomie în care sunt prezentate bazele acestei discipline si este destinată în special studenţiilor din anul 1 de la Facultatea de Ştiinţe Economice Şi Gestiunea Afacerilor Universitatea Babes Bolyai, Cluj-Napoca.
13
26.Care e ultima lucrare cu tematică economică pe care ati citit-o?
Ultima lucrare cu tematică economică pe care am citit -o este un articol intitulat:” Prognoze PIB pe 2015: între 2% şi aproape 4%. Î n scenariul cel mai optimist vom simţi î n mod real avansul economic” de pe site-ul: http://www.wall-street.ro/. Acest articol a fost publicat de către Răzvan Enache în data de 5 Ianuarie 2015.(Sursă articol: http://www.wallstreet.ro/articol/Economie/177153/prognoze-pib-2015.html)
27.Ce jurnale/baze de date cu conținut economic cunoașteți?
Cambridge Journals - textul integral din revistele ştiinţifice de cercetare în format on-line din peste 270 de reviste academice și peste 5.000.000 de articole din domeniile: agricultură ,drept, economie, etc.
Regional Business News-cuprinde texte integrale din publicaţii regionale de afaceri, informaţii din peste 80 de publicaţii din toate zonele urbane şi rurale din Statele Unite.
Business Source Premier - cea mai utilizată bază de date pentru căutări în domeniul afacerilor. Oferă texte integrale, din peste 1.100 de titluri verificate de experţi.
28.Ce știți despre cercetarea științifică studențească din facultatea noastră?
Activitatea de informare şi documentare didactică şi ştiinţifică este asigurată de bibliotecile catedrelor, de biblioteca facultăţii, care dispun de un reprezentativ fond documentar alcătuit din reviste, publicaţii, cărţi, CD-uri, DVDuri. Prin reţelele informatizate ale facultăţii şi bibliotecii se asigură accesul la bazele de date online de documentare şi informare didactică şi ştiinţifică. Activitatea de cercetare ştiinţifică a studenţilor s -a concretizat în rezultatele deosebite obţinute de la Olimpiadele studenţilor economişti, organizate anual 14
de Asociaţia Facultăţilor de Economie din România: locul 2 pe ţară după ASE Bucureşti (cu cele 8 facultăţi ale sale), în 2006 şi locul unu în 2007. Producţia ştiinţifică se concretizează în cărţi, studii şi arti cole publicate în edituri de prestigiu, în reviste recunoscute ISI, indexate BDI sau CNCSIS. La acestea se adaugă granturile şi programele ştiinţifice obţinute prin competiţie internă CNCSIS, precum şi cele europene şi internaţionale. De asemenea, în ultimii ani au fost organizate conferinţe internaţionale cu o largă şi prestigioasă reprezentare academică şi ştiinţifică.
29.Ce distincţii se acordă la nivel mondial pentru cercetarea ştiinţifică economică?
Premiul pentru științe economice al Băncii Centr ale Suedeze în memoria lui Alfred, de obicei prescurtat, impropriu, ca Premiul Nobel pentru Științe Economice –
este
acordat
anual
pentru
contribuții
excepționale
în
domeniul științelor economice și este considerat drept unul dintre cele mai prestigioase
premii
în
acest
domeniu. Nu
este
unul
dintre premiile
Nobel fondate în 1985 prin testamentul lui Alfred Nobel, dar este asimilat cu ele. Premiul a fost fondat în 1968 de Banca Centrală Suedeză (Sveriges Riksbank), la cea de-a 300 a aniversare a băncii, în memoria lui Alfred Nobel. Laureații premiului pentru științe economice sunt selectați, ca și laureații premiilor pentru fiziologie sau medicină, fizică și chimie, după aceleași criterii, de un comitet al Academiei Regale Suedeze de Științe. A fost acordat pentru prima oară în 1969 economiștilor Jan Tinbergen și Ragnar Frisch pentru „descoperirea și utilizarea modelelor dinamice în analiza proceselor economice”.
30.Ce distincţii româneşti se acordă pentru cercetarea ştiinţifică economică ?
Potrivit tradiției, manifestarea dedicată Zilei Economiștilor și Zilei Profesorului de Economie a inclus și momentul decernării distincțiilor conferite de AGER, 15
AFER și SRS.Distincţiile se acordă în semn de apreciere și recunoaștere a contribuției pe care personalul didactic și de cercetare o are la dezvoltarea și perfecționarea învățământului superior economic din țara noastră, în spiritul reformator promovat de Procesul Bologna: EXCELENȚĂ PENTRU ÎNT REAGA
, ACTIVITATE
acordată în semn de înaltă
apreciere și recunoaștere a rezultatelor meritorii pe care un cadru didactic le -a
avut în decursul activității sale, contribuind la înființarea, dezvoltarea,
perfecționarea și afirmarea învățământului universitar economic în plan național și internațional, cu prilejul ieșirii din activitatea universitară (pensionării) sau la împlinirea unei vârste venerabile. DIPLOMA DE EXCELENȚĂ ACORDATĂ PENTRU ACTIVITATEA DEOSEBITĂ DESFĂȘURATĂ DE CĂTRE UN CADRU DIDACTIC. DISTINCȚIA „DEBUT PROFESORAL” , acordată celor mai buni debutanți în cariera universitară în primii 5 ani de activitate didactică și de cercetare științifică. AFER a instituit distincția „Diploma de onoare In Memoriam”, care
este
conferită unor personalități ale învățământului, cercetării științifice și managementului universitar, menționate în Monografia „Pagini din istoria învățământului superior economic din România”, recent apărută în Editura ASE
București, sub egida AFER.
16
17
