UNIVERSITATEA “ AUREL VLAICU“ din ARAD FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SPECIALIZAREA FINANTARE SI MANAGEMENT IN ADMINISTRATIE PUBLICA Master, Semestrul I
METODA CERCETARII STIINTIFICE
Prof. univ. dr.: Matei Simandan
Hetco Marius Gabriel FMAP, ZI, 4 Semestre, An I
Dezideratul neutralismului valoric
Problema distinctiei dinstre fapte si valori, precum si specificul explicatiei in stiinta economica au constituit si constituie teme de dezbateri filosofice dintre cele mai controversate. Aceste dezbateri incearca sa defineasca particularitatile pe care le implica explicatia cauzata, criteriile de obiectivitate pe care le putem invoca si sprijinul afirmatiilor noastre, motivele care au determinat un anumit comportament, rolul optiunilor valorice sau ideologice ale cercetatorului in explicarea fenomenelor studiate si lista poate continua. In prima parte sunt analizate relatiile dintre faptele socio-economice, actiunea umana si varietatea influentelor pe care le exercita relatiile sociale, grupurile de interes, organizatiile, institutiile, contextele culturale, traditiile si mentalitatile sociale asupra semnificatiei, intelegerii si interpretarii fenomenelor economico-sociale. Ideea de fond este ca, in stiinta economica interpretarea subiectiva este caracteristica definitorie a cunoasterii, iar ceea ce noi trebuie sa intelegem de fiecare data este semnificatia atribuita diferitelor forme de comportament individual si social. Aceste caracteristici ale explicatiei intre ceea ce este si ceea ce ar trebui sa fie au stat la baza distinctiei dintre fapte si valori, iar pe un plan mai general, a raportului dintre stiinta economica pozitiva si cea normatica. In aceste conditii, neutralitatea valoricasau axiologica tine de un ideal de cunoastere, studierea realitatii economico-sociale fiind inevitabil marcata de subiectivitatea cercetatorului. Pentru a obtineo cunoastere care sa tinda spre nivel cat mai ridicat de obiectivitate, acest referat se referat la conceptiile lui Max Weber, Mark Blaug, Friedrich Hayek si Gunnar Myrdal, conceptii care vizeaza atat particularitatile cunoasterii din domeniul stiintei economice, cat si caracterul partial si limitat al obiectivitatii. Studierea acestor aspecte da studentilor posibilitatea de a intelege, pe de o parte, statutul cognitiv al explicatiei din stiinta economica si a rolului pe care il au semnificatiile
2
atribuite unor fenomene economico-sociale. Pe de alta parte, este vorba de interpretarea acestor fenomene prin raportare la contexte sociale si institutionale, la comportamente individuale si sociale, precum si la interese si valori. De asemenea, ei vor putea sa-si explice de ce este nevoie sa constientizam si sa recunoastem valorile la care ne raportam si de ce trebuie sa ne asumam sensul obiectiv si subiectiv al faptelor sociale. Discutarea cauzelor ce determina influentele valorice si ideologice ale conceptelor, ipotezelor, teoriilor, demersurilor de cercetare si a concluziilor obtinute are menirea de a aduce clarificari cu privire la ideile de comprehensiune si interpretare, la criteriile de validare a adevarului, la transferurile de concepte din alte domenii ale stiintelor socio-umane, la consilierea de specialitate data factorilor de decizie sau compromisurile epistemologice si metodologice asociate stiintei economice. Un alt obiectiv ce decurge din structura acestui capitol este acela de a familiariza studentii cu folosirea adecvata a conceptelor cu care opereaza stiinta economica, cu necesitatea de a recurge la explicatii interdisciplicare si cu cerinta de a formula argumente logice in legatura cu faptele studiate.
Obiectivitate, intelegere, interpretare Cerintele edificarii unei cunoasteri stiintifice a fenomenelor socio-economice au ridicat fata cercetatorilor cateva probleme de principiu: In ce consta explicatia cauzala si daca ea se distinge de explicatia practicata in stiintele naturii? Ce criterii de obiectivitate putem admite in sprijinul concluziilor obtinute? Cum putem reconstitui motivele care au determinat un anumit comportament sau o anumita titudine? Ce rol au optiunile valorice sau ideologice ale cercetatorului in descrierea si explicarea fenomenelor studiate? Ce statut cognitiv putem atribui adevarului si criteriilor sale de verificare? In traditia cercetarii sociale, Max Weber a incercat sa fundamenteze stiinta economica pe o metodolofie pozitiva, fara sa neglijeze faptul ca actiunea umana trebuie inteleasa in termeni de semnificatie atribuita acesteia de catre cercetator, agent social sau de catre societate in ansamblul ei. Premisa de la care pleaca este ca, sfera fenomenelor economice este greu de delimitat cu precizie si ca „un fenomen isi manifesta calitatea sa
3
economica numai in masura in care si atata timp cat interesul nostru il considera important in lupta pentru existenta noastra materiale”. Varietatea coplesitoare a influentelor pe care le exercita relatiile sociale, institutiile sau grupurile de interes, ca si totalitatea conditiilor de viata ce determina modalitatile de realizare a proceselor economice fac ca numai un segment limitat al realitatii sa constituie obiect de interes pentru cunoasterea stiintifica. De aici urmeaza ca in cazul asa-ziselor legi economice fara exceptie, nu este vorba niciodata de coneiunile legice in sensul strict cu care este utilizat termenul in domeniul stiintelor naturii, ci de conexiuni cauzale adecvate, exprimate in reguli, deci de aplicarea categoriei posibilitatii obiective. Daca are sens sa aducem la o formula legica o regularitate familiara de conexiuni cauzale observate in viata cotidiana , noteaza Weber, este o chestiune de oportunitate in fiecare caz in parte. Conform acestei pozitii, abordarea obiectiva a fenomenelor sociale prin reducerea realitatii empirice la legi tine de un ideal al activitatii stiintifice din cel putin doua motive: in primul rand, cunoasterea legilor sociale nu este o cunoastere a realitatii sociale, ci numai unul din mijloacele pe care gandirea omului le foloseste in acest scop; in al doilea rand, nu se poate concepe o cunoastere de la semnificatia pe care o are pentru noi manifestarile specifice ale realitatii sociale. Prin urmare, interpretarea subiectiva este caracteristica definitorie a cunoasterii sociale, iar ceea ce noi trebuie sa intelegem de fiecare data este semnificatia atribuita diferitelor forme de comportament individual sau social. Trebuie inca spus ca Weber combate ideea potrivit careia intelegerea si explicatia ar reprezenta doua moduri de gandire distincte. El arata ca intelegerea se bazeaza pe convingerea ca oamenii nu sunt simplii purtatori de structuri institutionale, ci producatori activiai socialului, deci depozitari ai unei cunoasteri importantece trebuie analizata din interior prin intermediul sistemului de valori al individului. Dar tot el ne avertizeazaca activitatea de cunoastere nu se limiteaza la aceasta faza, cercetatorul trebuind sa aiba capacitatea de a interpreta si explica fenomenelor sociale. In acelasi timp, autorul german insista asupra imprejurarii conform careia, cunoasterea intemeiata pe adevar si obiectivitate se deosebeste de actiunea umana reala, condusa de scopuri, valori si norme de ordin moral si politic. Pe aceasta linie, el face o
4
distinctie intre judecatile empirice cu privire la fapte, si normele sociale reprezentand imperative practice. Sustinand ca adevarul primelor si valabilitatea celor secunde se situeaza pe planuri diferite, Weber formuleaza cerinta ca investigatia sociala sa opereze separarea faptelor ce pot fi descrise impartial cu ajutorul unor enunturi pozitive. Cu siguranta, discutarea acestor aspecte si implicatiile lor merita o dezbatere mai larga, motiv pentru care ele vor fi aprofundate in sectiunea urmatoare.
Raportul dintre fapte si valori Dupa cum am mai aratat, una dintre temele controversate din filosofia stiintei economice a fost aceea a raportului dintre stiinta economica pozitiva, preocupata de ceea ce este si stiinta economica normativa interesata de ceea ce trebuie sa fie. In aceasta ordine, filosofia stiintei economice retine trei tendinte principale: prima, sustine teza conform careia, concluziile stiintei economice pozitice au relevanta doar pentru o serie de probleme normative structurate in jurul intrebarilor: ce-i de facut si cum trebuie atins un scop sau altul; a doua, preconizeaza elaborarea de concluzii pozitive in stransa legatura cu sfera valorilor, iar in cazul in care implicatiile normative ale acestora erau greu de acceptat, concluziile pozitive trebuiau respinde; a treia, de factura clasica, a formulat teza ca stiinta economica trebuie sa fie neutra din punct de vedete etic, adica sa nu fie atasata nici uneia din proiectele sociale aflate in competitie. Neutralitatea axiologica presupune o distinctie intre judecati de valoare si raportarea fata de valori, aceasta din urma insemnand ca, o valoare devine un concept ce va servi la profilarea realitatii examinate de catre cercetator, fie ca acesta este legat sau nu fata de ea. Sintagma „raportare la valori” desemneaza interpretarea filosofica a interesului stiintific ceghideaza selectia si formarea obiectului unei cercetari empirice. Daca asa par sa stea lucrurile din perspectiva filosofica a stiintei, practica ne demonstreaza ca stiinta economica are totusi o valoare si ca o stiinta sociale dezinteresata nu poate sa existe din considerente ce tin de logica formala. „Chiar daca intreaga stiinta economica ar putea fi impartita in teorii testabile si netestabile si chiar daca s-ar obtine acceptarea unanima a validitatii teoriilor testabile, tot trebuie sa le apreciem semnificatia”, noteaza cat se poate de convingator, M. Blaug.
5
Principala concluzie care poate fi retinuta este urmatoarea: studierea realitatii este inevitabil marcata de subiectivitatea cercetatorului, cu atat mai mult cu cat , interactioneaza elemente de acelasi gen si de acelasi ordin de marime. Mai exact, in studierea valorilor, intereselor, dorintelor, preferintelor sau ideologiilor altora se impregneaza valorile, interesele, dorintele, preferintele sau ideologia cercetatorului in cauza. In legatura cu aceste aspecte merita semnalata conceptia lui F.A. Hayek cu privire la caracterul limitat al cunoasterii si la faptul ca nu exista teorii perfecte, si doar teorii care aproximeaza anumite laturi ale realitatii. Autorul se ridica impotriva atitudinii scientiste din teoriile stiintei economice, atitudine aparuta ca reactie la tendintele de politizare in acest domeniu, dar si din preocuparea cercetatorilor de a imita standardele de validare a cunostintelor specifice stiintelor exacte. Departe de a fi o simpla reflectie filosofica asupra aspectelor discutate , Hayek este convins ca prejudecata conform cariea noi detinem stiinta si puterea, care ne permit sa modelam procesele din societate dupa dorinta noastra ne pune in situatia de a face mai mult rau, decat bine. Atasat valorilor liberalismului, autorul nu scapa prilejul de a sublinia ideea ca exercitiul oricarei puteri are urmari benefice si „poate duce la o noua forma de exercitare a puterii de coercitie asupra altora de catre persoane carora li s-a conferit o anumita autoritate. Chiar daca o asemenea putere nu este rea in sine, concluzioneaza Hayek, exercitarea ei poate stanjeni actiunea acelor forte spontane ordonatoare de care omul, fara sa le inteleaga, este atat de mult ajutat in urmarirea obiectivelor sale”.
De ce nu poate fi stiinta economica libera de valori? Din multitudinea punctelor de vedere cu privire la relatia dintre fapte si valori, dar si a celor referitoare la cauzele pentru care stiinta economica nu poate fi libera de valori ma voi opri sa pozitia teoretizata de Gunnar Myrdal intr-o lucrare de referinta asupra acestei teme. Analist profund al metodologiei cercetarii sociale, Myrdal sustine ca nu exista o care realista de studiere a fenomenelor economice si sociale, decat din punctul de vedere al idealurilor umane. In contradictie cu pozitia lui J. N. Keynes, care sublinia ca
6
uniformitatile economica pot fi investigate fara a emite judecati etice si fara a formula precepte economice, Myrdal este convins ca „o stiinta sociale libera de valori este un non sens si ca ea nu a existat si nu va exista niciodata. Dimpotriva, spune el, orice studiu al problemelor sociale, oricat ar fi de limitat ca scop este determinat de evaluari”. Examinand cazul stiintei economice, Gunnar Myrdal constata ca, in numele stiintei lor, o serie de economisti au expus si argumentat puncte de vedere cu privire la ceea ce sunt considerate, in general, imperative sociale. Chiar daca acest lucru nu era formulat in mod explicit, concluziile lor implicau ideea ca analiza economica este apta sa produca legi cu valoare de norme, si nu doar legi in sensul de regularitati ale evenimentelor reale sau posibile. Intre numeroasele exemple la care recurge in demonstratia sa, sunt de retinut: teoria liberei concurente, care prin presupozitiile ei devine un deziderat politic; miscarea de capital si distribuirea teritoriala a fortei de munca, discutate din perspectiva binelui comun sau a bunastarii generale; problema impozitelor asociata cu setul de principii referitoare la repartitia echitabila si justa a acestora intre membrii societatii. Exemplele de aceste, nu spune Myrdal, nu fac decat sa puna in evidenta neconcordanta dintre principiile declarate ale cercetarii din economia politica si practica stiintifica. El merge mai departe si sustine ca semnificatiile valorice ale conceptelor cu care opereaza cercetarea stiintifica sugereaza, in care masura, interesul pe care il manifestam prentu o problema sau alta, ca si orientarea modului de gandire in definirea tipului de inferente si evaluari. Solutia pe care o intrevede autorul este ca fiecare cercetator sa dezvalui premisele valorce de la care a plecat in studierea diferitelor aspecte ale domeniului social. In acelasi timp, el atrage atentia ca datorita caracterului implicit si vag al premiselor exiologice, acestea conduc la distorsiuni in domeniul cercetarii sociale, si ca singura modalitate de a realiza obiectivitatea analizei este „de a scoate la lumina valorile si de a le permite sa determine nestingherite cercetarea teoretica”.
7
