UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS”- GALAŢI FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT SPECIALIZAREA ATLETISM
LUCRARE DE DIPLOMĂ METODE ŞI MIJLOACE SPECIFICE ATLETISMULUI PENTRU DEZVOLTAREA REZISTENŢEI ÎN CICLUL LICEAL DE ÎNVǍŢĂMÂNT
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,
ABSOLVENT
GALAŢI -!""#1
C$%&'()*) I + I'(.*/0011111111111111111! 22 A/'*$)&'$'0$ '030&111111111111111! 2! C$*40)0 $)050&& '030& I3%('$6$11111111111# 27 S/(%*) /0/0'8'&&1111111111111111119 2: I%('04$ .0 )*/*1111111111111111119 C$%&'()*) II + F*.$30'$0$ ;'&&6&<&/8 =& 30'(.&/8 $ '030&11112" !2 C0='00$ 0<&/&060& )0/6&0& .0 0.*/$6&0 <&4&/8111111112" !! F$/'(&& /$0 <$>(&40$48 .04>()'$0$ 04&;'060&1111127 !7 M0'(.0 =& 3&?)($/0 %0'* .04>()'$0$ 04&;'060&1111111112@ !: I.&/$6&& 30'(.&/0 %&>&. .04>()'$0$ 04&;'060&11111111!7 ! R()*) 0;%&$6&0& .04>()'$0$ 04&;'060&1111111111117" ! T0&/$ $)058&&11111111111111117! !@ T$/'&/$ $)058&&111111111111111111111117 !# P$'&/*)$&'$&)0 .0 >;'8111111111111111111179 !9 L0/6&$ .0 0.*/$6&0 <&4&/8:7 C$%&'()*) III + O5$&4$0$ =& .0;<8=*$0$ /0/0'8&&11111111119 72 S*&0/&& H& (5$&4$0$ /0/0'8&&11111111119 7! O5$&4$0$ /0/0'8&&9 7! M0'(.0)0 =& '0&/&)0 .0 /0/0'$0 *'&)&4$'01111111" 77 I.&/$'(&& 3(<(-<*/6&($)& H& 3('&/& <()(;&& 0%0&30'1 7: I.&/$'(&& 3$'03$'&/(-;'$'&;'&/& /*%&=& /0/0'$011111@2 C$%&'()*) IV + R04*)'$'0)0 /0/0'8&& H& &'0%0'$0$ )(11111@7 2
:2 P0)*/$0$ =& &'0%0'$0$ .$'0)( /*)0;01111111@7 C$%&'()*) V + C(/)*4&& H& %(%*0&1111111111111@# 2 R0/(3$.8&111111111111111111111@9
3
II'(.*/00 Această lucrare este rezultatul cercetării mele în domeniu. În această lucrare de diploma am tratat metodele si mijloacele specifice atletismului prin care se poate dezvolta rezistenţa în ciclul liceal, o cercetare care are ca scop aducerea de noi soluţii în această direcţie a educaţiei fizice. În prezent, educaţia fizică a devenit o activitate cu fundamentare solidă, dispunând de o metodologie de cercetare proprie. În domeniul educaţiei fizice colare, cunoaterea elevilor pe !aza aprecierii randamentului acestora capătă o semnificaţie deose!ită, specialitii tre!uie să surprindă caracteristicile individuale în dinamica dezvoltării personalităţii. "unoscând capacităţile elevilor vom tii nivelul îndeplinirii o!iectivelor educaţiei fizice, vom aprecia înclinaţiile, interesele, aptitudinile, motivaţia i aspiraţiile pentru a practica e#erciţiile fizice. $inalitatea procesului de cunoatere contri!uie în !ună măsură la optimizarea procesului instructiv%educativ. "unoaterea randamentului elevilor nu reprezintă o măsură episodică sau o modă, ci este o acţiune ritmică, metodică, dictată de contiinţa profesională a cadrului didactic care tre!uie să cunoască în orice moment nivelul posi!ilităţilor elevilor, distanţa acestora faţă de o!iectiv i ce măsuri didactice tre!uie să întreprindă în plan metodic. &valuarea gradului de realizare a o!iectivelor educaţiei fizice colare capătă un caracter permanent i tre!uie să fie o!iectivă, condiţie o!ligatorie pentru motivarea i sporirea încrederii în forţele proprii ale elevului.
A/'*$)&'$'0$ '030& &ducaţia fizică reprezintă una din cele mai vec'i forme de e#ercitare a acţiunii formative fiind o parte component( a structurii multiforme a personalităţii. Această componentă a educaţiei cuprinde un cumul de activităţi care contri!uie la formarea i dezvoltarea fiinţei umane prin valorificarea dimensiunilor psi'ofizice ale personalităţii, sta!ilirea unui ec'ili!ru dintre fizic i psi'ic, psi'omotricitate i potenţialul intelectual, emotivitate, afectivitate i voinţă după aprecierile f(cute de
)
*.+. onomariov -1/)0, *. Ale#e -1/0, .A. Amarin, 1/ 4. "'iriţă, -1)0, 5. &puran -1)0, 6.*.7anail -180. 6ocietatea contemporan( impune un învăţământ !azat pe formarea unei personalităţi active, armonioase, sănătoase, fapt care necesită restructurarea, perfecţionarea, optimizarea întregului sistem educaţional conform autorilor -4. erger, 1/3 9. unescu, 1/) 5. 7uţu, 1 6. "ristea, 1) :. 4rimalsc'i, 2;;; 9. 5ândâcanu, 2;;10. În etapa actuală de dezvoltare a societaţii noastre întâlnim cu regularitate termenul de eficienţă în toate sferele activităţii sociale. entru ca un proces sa fie eficient tre!uie să se realizeze un progres, progres care stă la !aza dezvoltării continue a fiecărei tiinţe. Astfel i educaţia fizică i sportul sunt într%o continuă dezvoltare i progres, de la an la an sunt găsite i dezvoltate nenumărate metode i mijloace pentru perfecţionarea multitudinii de e#erciţii, ramuri sportive, i noi metode de antrenament care au ca singur scop perfecţionarea i atingerea unui nivel din ce în ce mai înalt de performanţă. Antrenamentul sportiv este un proces instructiv%educativ desfăsurat sistematic si continu, gradat, în vederea adaptării organismului la eforturi fizice i psi'ice intense pentru atingerea unor performanţe superioare. În acelai timp, această formă de pregătire contri!uie la dezvoltarea personalităţii celui ce practică o ramură sau o pro!ă sportivă. Atletismul a constituit i constituie, prin conţinutul său, un mijloc sigur i eficient de realizare a antrenamentului în cadrul tuturor ramurilor sau pro!elor sportive, cu aport deose!it în adaptarea treptată a organismului pentru evitarea suprasolicitărilor. "el ce se ocupă de instruirea sportivilor în cadrul lecţiilor de antrenament are la îndemână un număr redus de e#erciţii fizice comparativ cu cele utilizate în educaţia fizică colară, dar cu un nivel mult mai ridicat din punct de vedere te'nic, un volum i o intensitate mult mai mare. 7in această perspectivă succesul în domeniu este asigurat de modul în care profesorul selectează aceste e#erciţii i le aplică în practică ţinând cont de următoarele cerinţe< continuitatea în pregătire pe parcursul anului i pe mai mulţi ani optimizarea raportului dintre pregătirea fizică =
generală i cea specială. onderea pregătirii fizice generale este invers proporţională cu nivelul de măiestrie sportivă i cu nivelul de manifestare a calităţilor motrice de !ază. "u cât nivelul măiestriei este mai ridicat, pregătirea fizică va fi mai redusă, dar mijloacele mai selective. >rganizarea justă a procesului de învăţare a te'nicii e#erciţiilor atletice presupune folosirea largă a principiilor i metodelor pedagogice generale, precum i a diferitelor procedee ţinând seama de specificul fiecărui e#erciţiu atletic. În această muncă tre!uie sa ne conducem după sarcinile principale ale educaţiei i după particularităţile o!iectului de învăţat. Învăţarea te'nicii oricărui e#erciţiu, ca i procesul perfecţionării continue a elevilor se efectuează prin do!ândirea cunotinţelor teoretice necesare i prin formarea deprinderilor motrice adecvate. 7ezvoltarea calităţilor motrice joacă un rol deose!it în realizarea o!iectivelor educaţiei fizice colare, reprezentând o finalitate importantă a acestui proces. &ste deci necesar ca aceasta pro!lemă să se !ucure din partea profesorilor de o atenţie mai mare, acţionându%se sistematic si consecvent pentru dezvoltarea calităţilor la nivelul indicilor programaţi pentru fiecare an de studiu, pentru fiecare ciclu de învăţământ. Într%o lecţie de educaţie fizică ori de câte ori nu avem tema de educare i dezvoltare a calităţilor motrice, prin modul în care dozăm efortul ca 9olum, +ntensitate, "omple#itate putem acţiona asupra educării calităţilor motrice i prin utilizarea anumitor deprinderi motrice insistând pe dominanta specifică calităţii motrice respectiva. "alităţile motrice sunt însuiri ale organismului care oferă individului posi!ilitatea e#ecutării diferitelor acte motrice, legate atât de activitatea sa zilnică, cât i de cea sportivă. În procesul de învăţământ un loc important în cadrul preocupărilor profesorului de specialitate îl ocupă găsirea i utilizarea în pregătire a celor mai eficiente metode i mijloace care să asigure dezvoltarea acestor calităţi. rofesorul de educaţie fizică tre!uie să sta!ilească anumite priorităţi în educarea calităţilor.
8
6e recomandă ca programarea dezvoltării lor sa se facă cu pondere diferită în funcţie de conţinutul lecţiilor, materialele sportive e#istente, condiţiile de anotimp, fondul motric al elevilor într%o anumită etapă. erfecţionarea calităţilor motrice reprezintă unul din principalele o!iective ale procesului de pregătire a tineretului colar realizată concomitent cu formarea priceperilor i deprinderilor motrice. Alături de deprinderile motrice, calităţile motrice sunt o!iective primordiale ale conţinutului lecţiei de educatie fizică. +ndiferent de condiţii materiale -sală, aparaturi, materiale0 sau atmosferice -ploaie, zăpada, ceaţa, frig0, educarea calităţilor motrice este primordială, esenţială. &ste indicat ca în lecţia de educaţie fizică, calităţile motrice să nu fie aezate la întâmplare. ?ocul acţiunilor pentru dezvoltarea calităţilor motrice în lecţia de educaţie fizică tre!uie sta!ilit în funcţie de natura efortului respectiv pentru a putea asigura un volum sau o intensitate optima si asigurarea revenirii organismului. 7ezvoltarea 9itezei i Îndemanarii se va plasa după veriga a +++%a a lecţiei -influentarea selectiva a aparatului locomotor0, iar forţa si rezistenţa se vor situa înaintea verigii de revenire a organismului dupa efort. rivind vârsta optima de influenţare favora!ilă a dezvoltării calităţilor motrice menţionăm că viteza poate fi dezvoltată cu rezultate foarte !une la vârsta 1;%12 ani dar activitatea de educare a vitezei su! diferitele ei forme poate începe la =%8 ani. Îndemânarea se dezvolta !ine între aceeai limită de vârsta ca i viteza. $orţa i rezistenţa, calităţi motrice mai uor perfecti!ile se pot educa sistematic de la %1; ani având o evoluţie ascendenta i posi!ilitate ma#imă de perfecţionare. În literatura de specialitate precum i în lim!ajul specialitilor se folosesc mai mulţi termeni precum< calităţi fizice, calităţi motrice, calităţi !io%motrice, calităţi ale activităţii motrice, funcţii motrice de !aza, etc "alitatile motrice au un caracter nativ al carui nivel de manifestare initiala depinde de fondul genetic ereditar. 7ezvoltarea lor ulterioara ca dealtfel si formarea deprinderilor motrice, se realizeaza odata cu evolutia procesului de crestere si dezvoltare, ele fiind influentate de specificul activitatilor desfasurate, /
conditiile de viata, ereditatea, mediul geografic si climateric si activitatile desfasurate in mediul scolar. "alitatile motrice conditioneaza si determina in mare masura formarea si in special consolidarea deprinderilor motrice. 7ezvoltarea calitatilor motrice favorizeaza cresterea capacitatii de efort a organismului. 7ezvoltarea calitatilor motrice se poate realiza si in conditii materiale simple. 7ezvoltarea calitatilor motrice se poate face si in cadrul activitatii independente a elevilor. 6%a mai amintit că, nu cu mult timp în urmă, dezvoltarea calităţilor motrice nu figura ca o verigă distinctă a lecţiei de educaţie fizică, nu se sta!ileau teme speciale pentru dezvoltarea acestora i în consecinţă nu se acţiona în mod planificat. > data cu determinarea mai e#actă a rolului calităţilor motrice în pregătirea fizică a elevilor i introducerea sistemului unitar de verificare i apreciere a gradului de pregătire fizică i sportivă a acestora, s%au perfecţionat si activităţile destinate educării acestora, sunt tot mai curioi profesorii care acţionează în această direcţie, mai organizat, planificat. Având în vedere că progresele ce se relizează în dezvoltarea calităţilor motrice sunt mult mai evidente decât în cazul deprinderilor, că se pot măsura cu mare e#actitate, dispunând de criterii o!iective i că principala lege care guvernează dezvoltarea acestora o reprezintă continuitatea, planificarea dezvoltării lor pe semestre, an colar i c'iar pe ciclu de colarizare, devine o necesitate de prim ordin. 7e catre specialiti, rezistenţa este definită su! multiple formulări, toate concentrând i e#primând în cuvinte diferite capacitatea organismului de a efectua acte sau acţiuni motrice< @capacitatea organismului de a efectua eforturi de intensitate mare un timp mai îndelungat -Barre, 1/30 @menţinerea capacităţii de lucru în timpul unor eforturi de lungă durată, prin învingerea fenomenului de o!oseală i printr%un tempo ridicat al resta!ilirii organismului după o activitate o!ositoare -7emeter, 110 @rezistenţa se referă la limita de timp pană la care o muncă de intensitate data poate fi sustinută -ompa, 2;;10 @calitatea motrică
rezistentă reprezintă capacitatea omului de a face faţa o!oselii fizice -Ardelean, 1;0. 7in aceste definiţii desprindem câteva elemente care caracterizează această calitate motrică i relaţia dintre ele< durata efortului % eficacitatea cât mai constantă a activităţii motrice pe toată durata ei % rapiditatea refacerii organismului după efortul efectuat. Cezistenţa, su! aspect fizic, este o calitate motrică care poate fi uor perfecti!ilă, ca urmare a efectuării sistematice, continue i după anumite reguli a unor e#erciţii fizice specifice, păstrându%se, la valoarea atinsă, perioade de timp îndelungate. Ceferindu%mâ strict la ramura sportiva aleasă de mine i anume @atletismulD pot spune că pro!ele specifice atletismului colar contri!uie la creterea capacităţii de efort a organismului, asigură pregătirea motrică multilaterală, fapt ce a determinat raţiunea de a fi folosit ca mijloc de realizare a o!iectivelor educaţiei fizice colare. rin gama largă de mijloace, atletismul influenţează eficienţa asupra fortificării oraganismului, dezvoltă calitaţile motrice, formează priceperi i deprinderi motrice cu largi valenţe apli cative. $aptul că atletism ul colar este considerat ca o disciplină de !ază are ca temei posi!ilităţile de adaptare a e#erciţiilor i pro!elor atletice la particularităţile de varstă i se# ale elevilor. Acest adevăr este pus în evidenţă prin precizia cu care se poate sta!ili i controla cantitatea i calitatea efortului, cât i prin urmărirea în timp a evoluţiei rezultatelor. În funcţie de posi!ilităţile colectivului se programează mijloacele i se sta!ilesc parametrii efortului. În utilizarea structurilor i e#erciţiilor pentru dezvoltarea unei anumite calităţi motrice se pornete de la elementele cele mai simple, urmând ca pe măsură ce elevii do!ândesc e#perienţa necesară să se modifice treptat atât conţinutul structurii sau c'iar structura, cât i parametrii efortului. +ndicaţiile metodice prezentate fie în cadrul fiecărei structuri, fie la finele unor pro!e au rolul de a atenţiona pedagogul asupra elementelor esenţiale ce tre!uie luate în considerare atunci când utilizează structura respectivă. C$*40)0 $)050&& T030& I3%('$6$ Am ales a!ordarea acestei teme întrucât dispun de mijloacele i cunotinţele necesare pentru a ridica la un rang mai înalt cunotinţele deja
do!ândite în acest domeniu atât la nivel teoretic cât i practic. "unotinţele o!ţinute prin studiile la nivel superior, m%au determinat să încerc i să i reuesc după cum voi demonstra să dau noi valenţe acestei ramuri a atletismului. 7e altfel mi%a plăcut i am fost mereu fascinat de sport în general i am coc'etat cu diferite sporturi printre care i atletismul fapt care m%a motivat i m%a determinat să realizez o cercetare în acest sens i să contri!ui prin mijloacele de care dispun la fortificarea acestui domeniu. +nteracţiunea i lucrul cu colectivele de elevi m%au fascinat din totdeauna i găsesc atractivă această munca depusa atât în folosul grupului cu care am lucrat, cât i al domeniului educaţiei fizice, domeniu pentru care pot aduce o contri!uţie importantă în scopul perfecţionarii lui. 7e asemenea, un alt motiv care m%a determinat să aleg această temă, este faptul că la această vârstă a maturizării-1)%1 ani0, aproape toţi indicii fizici sunt în cretere, iar din punct de vedere motric, elevul ajunge la o capacitate de muncă optimă. În această etapă, se realizează o consolidare i c'iar o finalizare a dezvoltării unor calităţi motrice. $orţa i rezistenţa pot fi dezvoltate intens, ele fiind calităţi motrice uor perfecti!ile, se pot educa sistematic de la vârsta de %1; ani, având o evoluţie ascendentă i posi!ilităţile ma#ime de perfecţionare după maturizarea organismului, motiv pentru care am ales calitatea motrică, rezistenţa, ca un domeniu pe care îl pot îm!unatăţi semnificativ prin noi metode i mijloace de pregătire pentru elevii din ciclul liceal. entru a realiza acest studiu, asupra dezvoltării rezistenţei prin metode i mijloace specifice atletismului în ciclul liceal de învăţământ, am efectuat o cercetare la liceul industrial alimentar @rad 6egalD :ulcea având ca motive principale faptul că aici am găsit resursele materiale i umane potrivite i motivante pentru realizarea a ceea ce mi%am propus. Am dispus de pista de atletism a terenului de fot!al al ec'ipei @7elta :ulceaD cu o lungime de );; m pentru efectuarea testarilor, de terenul de sport al colii pentru efectuarea pregătirii practice a su!iecţilor, precum i cronometru pentru efectuarea măsurătorilor, dar i de suportul uman din partea colectivului de 1;
elevi, care a fost deose!it de receptiv i interesat i al profesorului de educatie fizica arfene 9asile, de care aveam mare nevoie. S/(%*) /0/0'8&& Îl constituie perfecţionarea procesului de educaţie fizică liceală în !aza folosirii metodelor i mijloacelor atletice în vederea dezvoltării calităţii motrice @rezistentăD. I%('04$ .0 )*/* Astfel pentru îm!unătăţirea metodelor i mijloacelor prin care se realizează progrese la nivelul pregătirii elevilor în lecţia de educatie fizică în liceu pentru dezvoltarea calităţii motrice @rezistentăD am efectuat o cercetare prin care am reusit să demonstrez că metodele folosite de mine au adus un caracter nou i inovator i că aceste metode au îm!unătăţit rezultatele su!iecţilor. Acţionarea în mod deli!erat pentru dezvoltarea rezistenţei în lecţia de antrenament conduce în final la creterea indicilor de dezvoltare a acesteia Etilizare unor e#erciţii specifice pentru dezvoltarea rezistenţei are efecte pozitive i asupra celorlalte capacităţi motrice, dar i asupra dezvoltării organismului, în special a indicilor funcţionali % circulaţie, respiraţie.
11
IIF*.$30'$0$ ='&&6&<&/8 =& 30'(.&/8 $ '030&+ !2 C0='00$ 0<&/&060& )0/6&0& .0 0.*/$6&0 <&4&/8 Asigurarea permanentă a conţinutului educativ din lecţii. "unoscut fiind faptul că educaţia fizică este parte integrantă a activităţii de instruire i educare a tineretului, contri!uind la îndeplinirea cu succes a sarcinilor generale din coală, pe linia realizării educaţiei, cadrele didactice au o!ligaţia permanentă de a programa în lecţii mijloace i metode care să asigure pe lângă realizarea sarcinilor de instruire i a celor de ordin educativ. Analizând sarcinile educaţiei fizice ca parte integrantă a educaţiei se constată că eficienţa ei nu se poate o!ţine numai prin prisma realizării sarcinilor ce vizeaza formarea deprinderilor specifice, dezvoltarea fizică armonioasă i întărirea sănătaţii. &a tre!uie să asigure prin mijloace ce îi sunt la dispoziţie o cât mai cuprinzătoare influentă educativa asupra intregului colectiv de elevi. entru realizarea acestui o!iectiv, este necesar ca profesorul să cunoască care sunt elementele de ordin educativ ce pot fi influenţate prin lecţie, care sunt mijloacele cele mai eficiente, potrivit vârstei elevilor i în ce moment din lecţi e pot fi ele programate. Cealizarea unei !une pregătiri fizice a elevilor practicanţi ai atletismului presupune în primul rând dezvoltarea i perfecţionarea calităţilor motrice, concomitent cu învaţarea i perfecţionarea priceperilor i deprinderilor de !ază i dezvoltarea indicilor morfologici i funcţionali ai organismului. "alităţile motrice sunt însuiri ale organismului care oferă individului posi!ilitatea e#ecutării diferitelor acte motrice, legate atât de activitatea sa zilnică, cât i de cea sportivă. În procesul de învaţământ un loc important în cadrul preocupărilor profesorului de specialitate îl ocupă găsirea i utilizarea în pregătire a celor mai eficiente metode i mijloace care să asigure dezvoltarea acestor calitaţi. În activitatea de dezvoltare a acestora -este permanentă0 profesorul de educaţie fizică tre!uie să sta!ilească anumite priorităţi în educarea calitaţilor. 6e recomandă ca programarea dezvoltării lor să se facă cu pondere diferită în funcţie de 12
conţinutul lecţiilor, materialele sportive e#istente, condiţiile de anotimp, fondul motric al elevilor într%o anumită etapă. erfecţionarea calităţilor motrice reprezintă unul din principalele o!iective ale procesului de pregătire a tineretului colar realizată concomitent cu formarea priceperilor i deprinderilor motrice. "alităţile motrice sunt însuiri ale organismului concretizate în capacitatea de efectuare a acţiunilor de micare cu anumiţi indici de viteză, fortă, rezistenţă i îndemânare. "alităţile motrice au un caracter nativ al cărui nivel de manifestare iniţială depinde de fondul genetic ereditar. 7ezvoltarea lor ulterioară ca de altfel i formarea deprinderilor motrice, se realizează odată cu evoluţia procesului de cretere i dezvoltare, ele fiind influenţate de specificul activităţilor desfaurate, condiţiile de viaţă, ereditatea, mediul geografic i climateric i activităţile desfaurate în mediul colar. Alături de deprinderile motrice, calităţile motrice sunt o!iective primordiale ale conţinutului lecţiei de educaţie fizică. +ndiferent de condiţiile materiale -sala, aparaturi, materiale0 sau atmosferice -ploaie, zăpadă, ceaţa, frig0, educarea calităţilor motrice este primordială, esenţială. &ste indicat ca în lecţia de educaţie fizică, calităţile motrice sa nu fie aezate la întamplare. ?ocul acţiunilor pentru dezvoltarea calităţilor motrice în lecţia de educatie fizică tre!uie sta!ilit în funcţie de natura efortului respectiv pentru a putea asigura un volum sau o intensitate optimă i asigurarea revenirii organismului. 7ezvoltarea 9itezei i Îndemanarii se va plasa dupa veriga a +++%a a lecţiei -influenţarea selectivă a aparatului locomotor0, iar forţa i rezistenţa se vor situa înaintea verigii de revenire a organismului după efort. În literatura de specialitate precum i în lim!ajul specialitilor se folosesc mai mulţi termeni precum< calităţi fizice, calităţi motrice, calităţi !io%motrice, calităţi ale activităţii motrice, funcţii motrice de !ază, etc. În cadrul procesului instructiv educativ, dezvoltarea calităţilor motrice tre!uie să ocupe un loc prioritar deoarece< % calităţile motrice condiţionează i determină în mare masură formarea i în special consolidarea deprinderilor motrice 13
% dezvoltarea calităţilor motrice favorizează creterea capacităţii de efort a organismului % dezvoltarea calităţilor motrice se poate realiza i în condiţii materiale simple % dezvoltarea calităţilor motrice se poate face i în cadrul activităţii independente a elevilor. 9om trata conform temei alese calitatea motrică DrezistenţăD su! toate aspectele ei. În activitatea oricărui cetăţean, indiferent de specificul profesiei sale, rezistenţa este o calitate care influenţează, în !una masură, randamentul muncii. 6olicitările din ce în ce mai mari, în producţie, în activitatea colară i în viaţa cotidiană fac din rezistenţă un factor deose!it de important prin care omul poate învinge apariţia timpurie a o!oselii atât în domeniul intelectual, senzorial, emoţional cât i în cel fizic. rincipalul factor care limitează manifestarea rezistenţei un timp cât mai îndelungat il constituie o!oseala. $enomenul de o!oseală se caracterizează prin scăderea temporară a capacităţii de lucru a organismului, prin creterea dificultăţilor sau prin imposi!ilitatea de a continua efortul -activitatea motrică0 dat, cu aceeai intensitate, în acelai ritm, cu aceeai amplitudine, precizie i randament. >!oseala este cauzată de sla!a adaptare a organismului la efort, de diminuarea activităţii centrilor nervoi superiori care coordonează capacitatea de lucru a muc'ilor i în special a funcţiilor circulatorii i respiratorii. 7upă cum remarca 9. 6. $arfel, capacitatea de lucru a aparatului nervos central este veriga principală în lanţul de procese care determină apariţia mai devreme sau mai târziu a o!oselii. ?upta cu o!oseala este în primul rând lupta centrilor nervoi superiori pentru menţinerea propriei lor capacităţi de lucru. În procesul de dezvoltare a rezistenţei se perfecţionează întregul sistem de legături nervoase necesare efectuării lucrului sta!ilit, ceea ce are influenţe i asupra în!unătăţirii coordonării funcţiilor, organelor i sistemelor, reducerii c'eltuielilor energetice. Am arătat mai sus că o!oseala reprezintă factorul de !ază care are influenţe limitative asupra rezistenţei. :re!uie să reţinem însă că o!oseala constituie, în acelai timp, i factorul 'otărâtor de adaptare a organismului la efort. "a urmare, 1)
arăta 9. 6. $arfel, numai efortul efectuat până la o!oseală i încercările de a o învinge pot gră!i procesul de dezvoltare a rezistenţei. F$/'(& /$0 <$>(&40$48 .04>()'$0$ 04&;'060& 7ezvoltarea rezistenţei i valoarea ei depind de mai mulţi factori. 7intre acetia cei mai importanţi sunt posi!ilităţile sistemelor cardiovascular, respirator, muscular i ale celorlalte funcţii ale organismului, care susţin efortul, calitatea meta!olismului i a surselor energetice -meta!olismul anaero! alactacid, rezistenţa de sprint ce se desfăoară pe durata a 1;%1= secunde meta!olismul anaero! lactacid, rezistenţa de semifond, desfaurată pe o perioadă până la 1 minut i 3; de secunde meta!olismul aero!, rezistenţa fondistului0. En alt factor ar fi nivelul la care sistemul nervos central realizează coordonarea activităţii aparatului locomotor i a funcţiei vegetative, a acţiunii musculaturii antagoniste i agoniste, alternantă în contracţie a fi!relor musculare, coordonarea respiraţiei cu circulaţia, dar i calitatea proceselor volitive cu ajutorul cărora se poate susţine sau relua un efort sau, din contra, a!andonarea efectuării efortului. 7e asemenea i relaţia dintre pauză i efort în cadrul ramurilor i pro!elor sportive care se desfăoară cu alternarea intensităţii efortului constituie unul dintre factorii dezvoltării rezistenţei. Cezultă din cele de mai sus că valoarea rezistenţei este condiţionată de anumite posi!ilităţi morfo%funcţionale i psi'ice ale organismului, perfecti!ile printr%o pregătire sistematică. 7ezvoltarea rezistenţei este determinată de sta!ilirea unor legături, condiţionate optim, între e#ercitarea funcţiilor diferitelor aparate i sisteme în !aza cărora se reglează activitatea aparatului locomotor i a funcţiilor vegetative. $orme de manifestare a rezistenţei < În diverse domenii de activitate, termenul de rezistenţă comportă modalităţi diferite de întelegere. Astfel în medicină termenul de rezistenţă se utilizează nu numai pentru efortul muscular ci i pentru cel mintal, precum i pentru determinarea capacităţii de apărare a organismului în cele mai variate i dificile condiţii faţă de diveri factori ai mediului e#tern i intern. 1=
În te'nică, de asemenea, termenul de rezistenţă reprezintă stări de manifestare a metalelor, aliajelor, uneltelor. În domeniul educaţiei fizice i sportului, termenul de rezistenţă, folosit în sensul definirii capacităţii organismului de a efectua un efort fizic într%un timp cât mai îndelungat, prezintă aspecte particulare faţa de noţiunea de rezistenţă proprie altor domenii de activitate. ractica activităţii sportive de performanţă, domeniu în care rezistenţa fizică condiţionează în mare masură rezultatele înalte, evidenţiază două forme principale de manifestare a rezistenţei i anume< Cezistenţa generală caracterizată prin capacitatea organismului de a e#ecuta timp îndelungat acţiuni motrice care angrenează circa /;F din grupele musculare i impune solicitări mari sistemelor nervos central, cardiovascular i respirator. Cezistenţa generală asigură sportivului posi!ilitatea de a acţiona eficient, mai ales în cadrul pro!elor de durată. &a se dezvoltă, cu precădere prin e#ecutarea, timp îndelungat, a unor e#erciţii care angrenează întregul organism, marea majoritate a grupelor musculare i în special sistemele cardiovascular i respirator. &ste vor!a de un efort predominant aero!, organismul lucrând în condiţii de ec'ili!ru relativ în privinţa c'eltuielilor energetice i a aprovizionării cu o#igen. Cezistenţa specială sau specifică se referă la aspectele particularizate ale rezistenţei, necesare în anumite profesii sau ramuri sportive. În sport, rezistenţa specifică este condiţionată de particularităţile cerinţelor impuse organismului sportivului de e#ecutarea e#erciţiilor din ramura lui de sport. Cezistenţa specifică nu tre!uie redusa numai la capacitatea organismului de a lupta contra o!oselii, ci i de a e#ecuta cât mai eficient diferite acţiuni motrice precise sau uneori impuse de prevederile regulamentare i modul de acţionare a adversarului. 7upă cum am mai arătat, aceste două forme principale de manifestare a rezistenţei sunt proprii antrenamentului sportiv, activitate deose!it de comple#ă i dificilă pentru o!ţinerea performanţelor de valoare mondială. entru realizarea oricăreia din aceste forme la parametrii marei performanţe, se depun eforturi deose!it de intense, planificate pe perioade destul de lungi. 18
7educem cu uurinţa că, în condiţiile celor 1%2 ore de educaţie fizică pe săptămână, repartizate în diferite momente ale zilei de scoală, desfaurate în condiţii diverse i cu un număr mare de elevi, nu se pot realiza valori ale rezistenţei generale proprii sportului de performanţă i cu atât mai puţin valorile rezistenţei specifice. "u toate acestea, pentru ca rezistenţa constituie o calitate foarte necesară elevilor în activitatea colara precum i în cea productivă, în limita timpului afectat educaţiei fizice, tre!uie găsite soluţii pentru dezvoltarea ei. "a noţiunile să fie cât mai în concordanţă cu valoarea activităţii pe care o e#primă i mai ales cu eficienţa acesteia, socotesc că pentru ceea ce se poate realiza la nivelul timpului afectat educaţiei fizice colare, putem ca alături de rezistenţa generală -termen specific antrenamentului sportiv0 să folosim termenul de rezistenţă utilă, rezistenţă do!ândită de elev ca urmare a practicării e#erciţiilor fizice în mod organizat, aceasta fiindu%i necesară în primul rând activităţii sale profesionale i în al doilea rând celei sportive. 7upă alte criterii formele de manifestare a rezistenţei pot fi grupate astfel< Cezistenţa de durată lungă, caracterizată printr%un efort care depăete ca durată %1; minute, i se desfasoară într%un regim total aero!. Cezistenţa de durată medie, caracterizată printr%un efort ce nu depăete minute -2%min.0 i care se desfaoară pe fond aero!, dar i cu apariţia proceselor anaero!e spre limita superioară a duratei. Cezistenţa de durată scurtă, caracterizată ca timp între )=s i 2 min i desfaurată prin manifestarea intensă a proceselor anaero!e. Cezistenţa în regim de forţă, caracterizată atât prin manifestarea unei capacităţi mari de forţa, cât i de rezistentă, com!inate în cadrul aceleiai pro!e, ramuri de sport cum ar fi înotul, canotajul i caiac%canoe. Cezistenţa în regim de viteză, specifică eforturilor scurte i rapide -1;;m plat, 1;;m înot0. 6e lucrează mult în apnee, deci cu un efort predominant anaero!. În concluzie, putem considera că rezistenţa este prezentă i necesară în marea majoritate a acţiunilor motrice specifice sau nespecifice ramurilor de sport, su! următoarele forme< rezistenta în eforturi cu intensitate constantă, rezistenţa în 1/
eforturi cu intensitate varia!ilă, rezistenţa în eforturi varia!ile, rezistenţa în eforturi com!inată cu forţa i viteza. 5etodologia dezvoltării rezistenţei În toate programele colare de educaţie fizică, începând cu ciclul primar i până la cel liceal i profesional, rezistenţa apare ca o!iectiv instructiv%educativ, formulat i concretizat ca cerinţă în raport cu anul de studiu, deci de vârsta elevilor i elevelor. :ratând aici perioada de studiu pe care m%am 'otărât să o a!ordez i anume învăţământul liceal, aici sunt prevăzute în clasa a +G%a perfecţionarea rezistenţei în erforturi repetate în tempouri uniforme i variate, în clasa a G%a i a G++%a programa prevede perfecţionarea rezistenţei în eforturi repetate în tempouri variate urmând ca în clasa a G++%a programa să prevadă acelai lucru ca i în clasele a G%a i a G+%a. ro!ele de control referitoare la rezistenţă pentru fiecare an de studiu prevăd verificarea stadiului de dezvoltare a acestei calităţi motrice su! forma unor alergări pe diferite distanţe. Aceste distanţe sunt clar sta!ilite i calculate în cadrul sistemului unitar de verificare i apreciere a gradului de pregătire fizică i sportivă a elevilor. În învăţământul liceal sunt prevăzute ca distanţe ;; m pentru fete i 1 ;;; m pentru !ăieţi cu aprecieri pe note, în raport cu timpul realizat
A)05$0 .0 04&;'068 #"" 3 <0'0, 2""" 3 8&06&K C)$;$ I I II
N('$ :" :: ::" ::"
N('$ :: ::" :7 :7
N('$ @ ::" :7 :7" :7"
1
N('$ # N('$ 9 N('$ 2" :7 :7" :! :7" :! :!" :! :!" :2 :! :!" :2
M0'(.0 =& 3&?)($/0 %0'* .04>()'$0$ 04&;'060& + ?iteratura de specialitate i practica antrenamentului sportiv ne pun la dispoziţie un număr mare de metode i procedee pentru dezvoltarea rezistenţei. În procesul perfecţionării acestei calităţi motrice se folosesc, în general, metode în care predomină eforturile !azate pe contracţii musculare izotonice, izometrice i intermediare. Caportând aceste metode i procedee la specificul activităţii colare, reţinem ca fiind adapta!ile i posi!ile de aplicat următoarele< metode !azate pe variaţia volumului metoda eforturilor uniforme, continue metoda eforturilor repetate metode !azate pe variaţia intensităţii metoda eforturilor varia!ile metoda eforturilor progresive metode !azate pe variaţia volumului i intensităţii metoda antrenamentului pe intervale. rezentăm pe scurt principalele caracteristici ale acestor metode. 5etoda eforturilor uniforme este specifică dezvoltării rezistenţei generale, a capacităţii de efort aero!. 5etoda se caracterizează prin uniformitatea intensităţii efortului, prin continuitatea i durata acestuia. &lementul unic de progresie îl constituie creterea duratei -timpului de e#ecuţie, distanţei, numărului de repetări etc.0 efortului cu menţinerea uniformităţii intensităţii. "a metodologie de planificare, la început se sta!ilete volumul efortului, e#primat în distanţă, durată sau număr de repetări. În cazul aplicării acestei metode, volumul este sta!ilit, ca cerinţă minimă, pentru fiecare clasă, în distanţă i timpul prevăzute în sistemul unitar de verificare i apreciere a gradului de pregătire fizică i sportivă a elevilor, cu valorile lor minime -în raport cu nivelul de pregătire al elevilor0 i cele ma#ime, care pot fi atinse la sfâritul etapei -semestrului, anului colar0 de pregătire. În raport cu valorile o!ţinute la testarea iniţială se sta!ilete tempoul de alergare pe întreaga distanţă, lecţie de lecţie, 1
mărindu%l i deci micorând timpul de parcurgere a distanţei. 7e reţinut că intensitatea tre!uie menţinută pe tot timpul alergării la valori apro#imativ constante. 7upă părera specialitilor această metodă este uor de aplicat în activitatea de educaţie fizică colara, o!ţinându%se rezultate !une. Aplicată lecţie de lecţie valorile ma#ime cerute de programă pot fi uor realizate i c'iar depăite. 5etoda eforturilor repetate are ca efect principal dezvoltarea rezistenţei generale, a capacităţii aero!e. &a constă în repetarea relativ standard a aceluiai efort, parcurgerea repetată a unei anumite distanţe cu aceeai viteză de deplasare. 5etoda este indicată i în cazurile dezvoltării rezistenţei specifice la o intensitate dinainte sta!ilită. 6pre e#emplu, dacă distanţa de 1;;; m tre!uie parcursă într%un timp de 3 minute i 2; de secunde, valoare care depăete puţin cerinţele ma#ime ale programei, elevii tre!uie să efectueze, în primul rând, eforturi cu o viteză de deplasare de = mHs, formându%se treptat un stereotip care determină adaptarea proceselor din organism la acest gen de efort. 5etoda eforturilor varia!ile se !azează pe modificarea vitezei -tempoului0 de parcurgere a anumitor porţiuni în cadrul alergărilor de durată. 6e folosete o gamă largă de intensităţi în cadrul aceleiai lecţii, fapt care determină solicitări variate ale funcţiilor organismului i are ca urmare o adaptare multilaterală la eforturi. În practica antrenamentului sportiv metoda este folosită, în principal, su! forma alergărilor de durată cu pregătire în teren variat, cu modificarea repetată a intensităţii de lucru. 9ariaţia intensităţii efortului se poate realiza fie folosind acţiunea factorilor e#terni -profilul terenului, condiţiile atmosferice0, fie pe cea a factorilor volitivi necesari în sc'im!area repetată a intensităţii efortului. În activitatea de educaţie fizică colară această metodă, su! forma sa clasică, poate fi utilizată în special la clasele mai mari. Cegulile sale pot fi adaptate însa i la e#ecutarea acţiunilor motrice din cadrul parcursurilor aplicative, a tafetelor i mai ales a celor din jocurile sportive unde pe langă variaţia de intensitate -de ritm, de tempo, de durată0 determinată de regulile normale ale desfăurării acestora, profesorul poate sta!ili momente de accelerare a e#ecuţiilor 2;
sau de reducere a tempoului, ceea ce au efect asupra dezvoltării i adaptării !iologice, multilaterale la eforturi, a organismului. 5etoda eforturilor progresive !azată în e#clusivitate pe variaţia intensităţii efortului, mai e#act pe variaţia în sens progresiv a acesteia, metoda se referă la repetarea succesivă a unor eforturi a căror intensitate crete mereu. 6pre e#emplu, repetarea de ) ori a distanţei de 2;; m cu timpii de 2=,= sec., 2= sec., 2),= sec., 2) sec. 5etoda contri!uie la dezvoltarea rezistenţei specifice eforturilor de intensitate ma#imală. 5etoda antrenamentului pe intervale, cu intervale sau fracţionat. &ste o metodă de !ază pentru dezvoltarea rezistenţei. Antrenamentul cu intervale reprezintă, prin e#celenţă, o metodă de dezvoltare a capacităţii de efort aero!, o metodă de dezvoltare a posi!ilităţii aparatului cardio%vascular de a transporta o cantitate cât mai mare de o#igen. Antrenamentul cu intervale se folosete de mult timp în pregătirea sportivilor, la început în atletism, având o contri!uţie deose!ită la realizarea unor mari recorduri în alergările de fond, iar mai târziu i în pregătirea altor ramuri de sport. $undamentarea tiinţifică a antrenamentului pe intervale, posi!ilitatea i limitele metodei în dezvoltarea rezistenţei sunt realizări relativ mai recente, !azele fiziologice fiind precizate mai clar de Ceindell i cola!oratorii săi in 182. "adrul general de organizare i desfaurare a antrenamentului pe intervale se recomandă a fi urmatorul< % încalzirea organismului elevilor cu scopul de a produce, ca element o!iectiv de apreciere, o cretere a frecvenţei cardiace la circa 12;%13; pulsaţii pe minut, angrenând în activitate majoritatea grupelor musculare % e#ecutarea efortului sta!ilit -!ucăţi de parcurs, repriza de joc, e#erciţii de o!iecte etc.0 până când valorile frecvenţei cardiace urca la 1/;%1; pulsaţii. 7acă în timpul sta!ilit frecvenţa cardiacă nu atinge aceste valori sau le depăete, tre!uie să avem grijă ca efortul următor să se modifice corespunzator % intervalul propriu%zis -pauza0, moment foarte important în concepţia metodei, care datorită rolului său a determinat i denumirea metodei. &fortul, în timpul intervalului poate continua cu o intensitate scăzută sau poate fi întrerupt 21
complet -mai puţin recomanda!il0, până când frecvenţa cardiacă ajunge la valori de 12;%13; pulsaţii pe minut. 7e aici se reîncepe efortul. În cazul în care frecvenţa cardiacă nu a atins aceste valori în ma#imul ; secunde înseamna că efortul a fost prea intens i în consecinţă următorul va fi mai scăzut, iar dacă frecvenţa cardiacă atinge valori de 12;%13; pulsaţii pe minut mai repede de )= de secunde înseamna că intensitatea efortului a fost prea mică % efortul -!ucata, repriza0 se poate repeta de atâtea ori până când frecvenţa cardiacă nu mai co!oară la 12;%13; pulsaţii pe minut într%un interval de ma#imum ; de secunde. rincipalul element de progresie îl constituie creterea numărului de repetări a efortului cu revenirea frecvenţei la 12;%13; pulsaţii pe minut în ma#imum ; de secunde. > caracteristică importantă a metodei o constituie faptul că pauza -intervalul0 este incompletă, organismul nu este resta!ilit complet, efortul reluându%se pe acest fond de neresta!ilire completă, mai e#act în faza de supracompensare. "a efecte pozitive ale antrenamentului pe intervale se pot menţiona< % permite profesorilor să adopte un progr am mai precis, mai tiinţ ific pentru dezvoltarea, cu precădere, a rezistenţei, indiferent de mijloacele folosite -alergare, tafete, parcursuri aplicative, jocuri de micare, jocuri sportive0 % înlătură plictiseala determinată de e#ecutarea unor acţiuni motrice de durată, elevii fiind activi în determinarea frecvenţei cardiace, în adaptarea duratei i intensitaţii efortului la cerinţe precise % se poate folosi pe orice teren, nesolicitând amenajări speciale % îm!unătăţete vizi!il i destul de repede funcţia cardiovasculară, favorizând o sporire a capacităţii de refacere a organismului după efort % dezvoltă i rezistenţa psi'ică împotriva o!oselii i mărete puterea de concentrare, voinţa. > pro!lemă la fel de importantă ca durata i conţinutul intervalului o constituie mărimea distanţei de alergare, durata reprizei, numărul de repetări a unor acţiuni motrice. În această privinţă e#ista mai multe opinii ale diverilor 22
specialiti care au studiat i aplicat această metodă. Enii recomandă porţiuni scurte, număr de repetări puţine, dar mai intense. Alţi specialiti optează pentru porţiuni mai lungi care pot fi alergate, parcurse cu o viteză mai mică decât cea a pro!ei respective, dar care totalizează un volum mare de lucru. În fine, alţi specialiti recomandă îm!inarea porţiunilor lungi cu cele scurte. utem reţine ca orientare generală regula potrivit căreia la sta!ilirea lungimii !ucăţilor, a duratei reprizelor se recomandă ca acestea să crească paralel cu lungimea sau durata pro!ei ramurei pentru care se pregătesc sportivii. 7e e#emplu, cât mai aproape de 8; metri pentru pro!ele de viteză i de 2;;; m pentru cele de fond. 5etoda antrenamentului cu intervale este aplica!ilă în cadrul lecţiilor de educaţie fizică în următoarele situaţii< % când se ur mărete dezvoltarea rezistenţei generale i a unor forme com!inate de manifestare a calităţilor motrice, cum ar fi, rezistenţa în regim de viteză sau de forţă. În acest caz e#erciţiile sta!ilite, dacă este vor!a de alergare, pot fi efectuate spre mijlocul lecţiei având în vedere solicitarea la care este e#pus organismul i timpul necesar pentru revenire sau pe toată durata lecţiei dacă este vor!a de reprize de jocuri, tafete. Aplicarea metodei pe toată durata lecţiei se recomandă a fi facută în prima parte a anului colar când se urmărete asigurarea unei !aze de lucru, dezvoltarea capacităţii generale de efort a organismului, influenţarea glo!ală a calităţilor motrice pe fondul unei rezistenţe generale. % când tema lecţiei prevede dezvoltarea rezistenţei de alergare sau a rezistenţei în cadrul unei alte acţiuni motrice, raportul dintre e#ecuţie i interval se determină pe !aza regulilor menţionate la cadrul general de organizare i desfăurare a metodei. % la repetarea unor procedee te'nice din jocurile sportive -izolate sau com!inate în cadrul unor structuri0. În acest caz accentul cade mai puţin pe corectitudinea e#ecuţiei -elemente de amănunt0, ci mai mult pe realizarea unei frecvenţe a e#ecuţiei capa!ile ca într%o unitate de timp să determine o cretere a frecvenţei cardiace la 1/;%1; pulsaţii pe minut, urmată de o revenire în limitele celor 12;%13; pulsaţii, stare optimă pentru reluarea efortului.
23
% la ap licarea procedeelor te'nice în co ndiţii de jo c sau în jocurile sportive desfăurate cu reguli simplificate, sau cu respectarea integrală a acestora. În toate cazurile dominanta e#ecutării acţiunilor motrice tre!uie să fie dezvoltarea rezistenţei. Am prezentat toate metodele prin care se poate influenţa dezvoltarea rezistenţei, cu unele încercari de adaptare la specificul activităţii de educaţie fizică colară. 6tudierea atentă a acestor metode, folosite frecvent i cu rezultate deose!ite în practica antrenamentului sportiv, ne poate sugera modalităţi noi de acţionare. e lângă metodele prezentate mai sunt cunoscute i altele, ca de e#emplu, -TABELPAG 2@7Kmetoda maraton, care însa mai greu poate fi adaptată i aplicată la specificul colii. 7r. 7ietric' Barre prezintă următoarea sc'emă a metodelor de rezistenţă < 5&:>7&?& A*:C&*A5&*:E?E+ "E +*:&C9A?& 5&:>7A A*:C&*A% 5&*:E?E+ 7& 7ECA:A
"E +*:&C9A?& 7& 7ECA:A ?E*4A
"E +*:&C9A?& 5&7++
"E +*:&C9A?& 7& 6"EC:A 7ECA:A
9AC+A*:& 5&:>7A ">*:+*EA 5&:>7A A?:&C*A:+% 9A $AC:?&I
DISTANTA DE INTENSITACONCURS TEA FRAGMANTATA
LUNGIMEA PAUZELOR
Aceeasi lungime uniforma
egala
pasiva
Aceeasi lungime uniforma
diferita
pasiv
Aceeasi lungime uniforma
egala
activ
?ungimi diferite uniforma
egala
CONTINUTUL PAUZELOR
pasiv
Antrenamentul cu intervale in serii < toate metodele se pot folosi la alcatuirea seriilor
2)
I.&/$6&& 30'(.&/0 %&>&. .04>()'$0$ 04&;'060& Aa cum am mai menţionat, rezistenţa este o calitate motrică perfecti!ilă i care se păstrează timp îndelungat în apropierea valorilor atinse. 7ezvoltarea acestei calităţi motrice, având în vedere tocmai aceste particularităţi, tre!uie realizată respectând câteva reguli de !ază. 7intre acestea amintim< a0 continuitatea reprezintă un principiu de mare importanţă pentru dezvoltarea rezistenţei. Aceasta presupune< %
planificarea pe semestre, an colar i c'iar pe ciclu de colarizare -+%
+9, 9%9+++, liceu0 timp cât mai îndelungat posi!il, a acţiunilor care pot contri!ui la dezvoltarea rezistenţei. rogramarea întâmplătoare, sporadică a mijloacelor specifice dezvoltării rezistenţei nu poate avea efecte pozitive asupra acesteia % utilizarea un ti mp cât mai mare a acelorai sisteme de ac ţionare pentru a se putea aprecia valoarea lor asupra dezvoltării rezistenţei într%o etapă dată. !0 variaţia volumului efortului reprezintă un element principal de progres în dezvoltarea rezistenţei generale. Având în vedere cerinţele programei colare, referitoare la dezvoltarea, cu prioritate, a rezistenţei generale, utile, se va acţiona cu eforturi de valoare moderată, ceea ce presupune ca element de progres volumul în com!inaţie cu intensitatea -distanţa, durata0. c0 "reterea continuă a duratei activităţii sau a distanţei J este de asemenea, un element 'otărâtor pentru realizarea progresului în dezvoltarea rezistenţei. d0 Aprecierea continuă a progreselor J principiu care pretinde o evidenţa strictă a metodelor, procedeelor i mijloacelor utilizate i mai ales a efectelor pe care acestea le au într%o anumită perioadă. $ără a aprecia continuu progresele realizate, planificarea sistemelor de acţionare este întâmplătoare neconformă cu posi!ilităţile de progres ale elevilor.
2=
S&;'030 .0 $/6&($0 %0'* .04>()'$0$ 04&;'060& /$.*) $/'&>&'86&)( =/()$0 .0 0.*/$6&0 <&4&/8 =& ;%(' rincipalele forme de organizare a educaţiei fizice colare în care profesorul poate acţiona asupra dezvoltării rezistenţei elevilor sunt< % lecţia de educaţie fizică % orele de activităţi sportive J pentru elevii selectionaţi % activităţile sportive de la sfaritul săptămânii % e#cursiile, drumeţiile. rimul grup de mijloace prin care se poate acţiona, în cadrul acestor forme, pentru dezvoltarea rezistenţei, este constituit din mers i alergare. $actorii care asigură efectele calitative i cantitative ale e#erciţiilor i com!inaţiilor de mers i alergare sunt volumul, e#primat de regulă, prin mărirea distanţei pe care se e#ecută deplasarea sau durata ei în timp, i intensitatea, sta!ilită prin tempoul în care se e#ecută deplasarea. :empoul, de o!icei, este marcat prin următoarele numere, fracţii sta!ilite convenţional< 1H) K tempo lent, 2H) K tempo mijlociu, 3H) K tempo su!ma#imal, )H) K tempo ma#im. :a!elul de mai jos prezintă principalii factori i mijloace implicate în dezvoltarea rezistenţei, folosind mersul i alergarea.- jos ta!el pag. 1/8, 2;0 5&C6 L+ A?&C4AC& 9>?E5 %distanţă %durată
+*:&*6+:A:& :&5>< 1H) K lent 2H) K mijlociu 3H) K su!ma#imal )H) K ma#im
5+M?>A"&< %mers vioi %alergare uoară %alergare în tempo uniform %alergare în tempo variat %alergare pe teren variat %alergare accelerată %alergare pe intervale %alergare repetată
28
:&C&* < %plat %variat %pista
5ersul vioi este indicat a se folosi pentru dezvoltarea rezistenţei generale la începători, în special pentru elevii din clasele +%+++. 5ersul vioi se poate utiliza i în pregătirea elevilor mai mari, ca element de legatură între distanţele ce se repetă după metoda intervalelor. 6ta!ilirea lungimii distanţelor de alternare a mersului i alergării se face de regulă într%o proporţie de 1H3 mers si 2H3 alergare. Alergarea uoară se folosete tot la categoriile de începători, clase de început, pentru dezvoltarea rezistenţei generale. :empoul de alergare este 1H) lent, distanţa fiind sta!ilită în raport cu vârsta elevilor. Acest gen de alergare poate fi utilizată la elevii mai mari, ca element de legatură între repetări sau ca mijloc specific a activităţii din cadrul intervalelor. Alergarea în tempo uniform este un e#erciţiu caracterizat prin uniformitatea vitezei de deplasare i prin faptul că tempoul i distanţa sunt !ine sta!ilite. În funcţie de tempoul adoptat, e#erciţiul poate servi pentru dezvoltarea rezistenţei generale i speciale sau a rezistenţei în regim de viteză. entru dezvoltarea rezistenţei generale se recomandă tempouri între 1H) si 2H). e#erciţiul este i un !un mijloc pentru dezvoltarea simţului tempoului. Atăt distanţa cât i tempoul de alergare tre!uie să fie sta!ilite la valori care să corespundă îndeplinirii o!iectivului planificat i posi!ilităţilor colectivului de elevi. Alergările în tempo uniform se utilizează mai mult pe terenuri plate pentru a se putea păstra uniformitatea tempoului de alergare. :empoul de alergare se poate sta!ili, raportând timpul propus, în care tre!uie parcursă o anumită distanţă, la distanţa respectivă, calculată în metri. 7e e#emplu, 1;;; m în clasa a +G%a , !ăieţi, tre!uie parcursă pentru nota = în ) minute, iar pentru nota 1;, în 3 min i ); s. :impul de 3 min ); s, corespunde unei viteze de deplasare de ),= mHs, iar cel de ) min unei viteze de )mHs. 7eplasarea continuă cu viteza respectivă pe secundă face parte din categoria alergărilor în tempo uniform, foarte eficientă i recomandată în activitatea colară. &ste suficient ca 1, 2 elevi să deprindă tempoul respectiv, întregul grup putând fi uor ordonat în efectuarea alergării.
2/
Alergarea în tempo variat reprezintă varianta de alergare recomandată, în special, pentru pregătirea elevilor din liceu, i în mod deose!it a elevilor înscrii în selecţiile de atletism. e parcursul alergării, la anumite distanţe sau după scurgerea unui anumit timp, se sc'im!ă tempoul de alergare. 9ariaţia tempoului poate fi cuprinsă între 1H) i )H) în cadrul aceleiai alergări. 6c'im!ările de tempo se pot introduce lent -accelerând treptat sau reducând treptat0 sau !rusc. Alergarea în tempo variat se dovedete eficientă atât în dezvoltarea rezistenţei generale, cât i a celei speciale, tempoul adoptat ca dominant fiind 'otarâtor.Această alergare se poate desfaura pe orice teren. 7e o!icei, alergarea pe teren variat o!ligă, datorită configuraţiei terenului, la sc'im!ări de tempo, de regulă neprevăzute dinainte, aa cum se poate realiza pe teren plat . +ată câteva e#emple de administrare a tempoului variat pe anumite distanţe de alergare< % );; m :v -tempo variat0 K 1;;m 3H) N 2;;m 1H) N1;;m 2H) % ;; m f :v K 2;;m 2H) N2;;m 1H) N2;;m 2H) N2;;m 1H) % 1;;; m ! :v.K 3;;m 2H) N2;;m 1H) N2;;m 2H) N 3;;m 3H) Alergarea de durată este o alergare utilizată, în principal, de către sportivii avansaţi pentru dezvoltarea rezistenţei, dar i de începători, durata sta!ilindu%se în raport de o!iectivul urmărit, i nivelul de pregătire a acestora. "aracteristic acestei alergări este distanţa mare parcursă într%un tempo uniform , realizându%se dezvoltarea, cu precădere, a rezistenţei generale În activitatea cu începatori, cei doi factori% volumul i intensitatea% sunt reprezentaţi astfel< la primele lecţii -)%80 de la o lecţie la alta, distanţa de alergare, deci i durata cresc treptat, timp în care tempoul de alergare ramâne constant, nedepăind 2H) din posi!ilităţile elevului. În următoarele lecţii se poate scade distanţa, durata de alergare ajungându%se pană la distanţa o!iectiv J- ;;%1;;;%m0 timp în care, paralel, crete i tempoul. Alergarea de durată se recomandă a se efectua, de regulă, pe terenuri plate, tempoul având un rol important în eficienţa alergării.
2
Alergarea pe intervale J reprezintă principalul procedeu de alergare pentru dezvoltarea rezistenţei. "u ajutorul ei se poate acţiona asupra rezistenţei generale, speciale, a vitezei în regim de rezistenţa sau a tuturor calităţilor deodată. rincipalele indicaţii ce se impun a fi respectate, în folosirea acestui gen de alergare sunt< % alternarea stărilor de solicitare a organismului cu cele de repaus activ sau pasiv %
efectuarea alergării cu in tensităţi diferite în ca re tempoul poate fi
ec'ivalent cu cel propriu normelor prevăzute în programa colară, mai scăzut -în etapele de început0 sau mai mare -în etapele de perfecţionare0 % distanţele de alergare sunt de regulă, mai scurte decât distanţa pentru care tre!uie do!ândită rezistenţa. 6unt preferate distanţele scurte -1;;%);;m0 , deoarece permit reluarea efortului de mai multe ori. 6e recomandă ca !ucata de repetat să varieze de la o săptămâna la alta, solicitând astfel în mod difer it organismul % componenta care determină realizarea o!iectivului sta!ilit -rezisţenta generală, specială sau rezistenţa în regim de viteză0 o constituie tempoul adoptat pentru parcurgerea distanţei. *umărul repetărilor depinde de< % lungimea pro!ei % lungimea !ucăţilor de repetat % tempoul sta!ilit % durata pauzelor % nivelul de pregătire În realizarea alergării pe intervale apare, în mod evident un aspect important care se referă la sta!ilirea e#actă a distanţelor, tempourilor, pauzelor i ţinerea unei evidenţe precise a acestora i modificarea lor în raport cu progresele realizate de elevi. Am prezentat principalele procedee de alergare pentru dezvoltarea rezistenţei urmând ca fiecare profesor , în raport cu vârsta elevilor , nivelul lor de pregătire să%i aleagă procedeul cel mai adecvat. 2
5ulţi profesori, consideră, din păcate, că rezistenţa poate fi dezvoltată e#clusiv prin alergare, neglijând din această cauză, educarea ei în perioadele anului colar în care timpul nu permite utilizarea acestui e#erciţiu. În continuare ne vom referi la o a doua grupă de mijloace prin care se poate acţiona asupra rezistenţei. În prezentarea acestei grupe pornim de la ideea că orice acţiune motrică, c'iar i cele prin care se urmărete încălzirea generală sau selectivă a organismului, efectuată pe o durată mai mare de timp, poate contri!ui la menţinerea i dezvoltarea rezistenţei. rincipalele categorii de mijloace care fac parte din această grupă sunt< Acţiuni motrice efectuate de pe loc sau din uoara deplasare , referindu%ne la< %
e#erciţii li!ere fără aparate, utilizate, în sp ecial, pentru formarea
coordonării micărilor i pentru încălzirea orientându%le dominanta pe efortul de durată %
generală a aparatului locomotor
repetarea unor procedee te'nico%tactice din jocurile sportive
% e#erciţii acro!atice e#ecutate su! formă de torent. $actorii care pot determina ca aceste e#erciţii, care la prima vedere i mai ales conform o!inuinţei noastre par contrastante cu noţiunea de rezistenţă, sunt durata de e#ecuţie, ritmul în care se repetă i lungimea pauzelor dintre repetări. 5anevrând !ine aceti trei factori, activizăm grupele musculare proprii micării respective, dar mai ales aparatele respirator i circulator care, joacă un rol de prim ordin în dezvoltarea rezistenţei. 6ă e#emplificăm< a0 un comple# de 1; e#erciţii sta!ilite pentru încălzirea generală a organismului i utilizate, de o!icei, la începutul lecţiei, poate fi e#ecutat< % fiecare e#erciţiu izolat, de un număr de ori -)% ori0, cu pauză între fiecare. Citm moderat durata totală a e#ecuţiei comple#ului %1; min %
e#ecutarea legată a 2 e #erciţii, în 12 J 18 timpi, cu pauze normale
între fiecare grup de e#erciţii. Citm vioi durata totală a e#ecuţiei comple#ului /% minute
3;
% e#ecutarea legată a 3%) e#rciţii, în 2)%3; timpi cu pauze scurte între fiecare grup de e#erciţii. Citm vioi. 7urata totală a e#ecuţiei comple#ului 8% minute %
e#ecutarea legată a 2 e#erciţii sau a fiecărui e#erciţiu în mod izolat în
12%1) timpi, cu pauze foarte scurte i într%un timp foarte vioi durata e#ecuţiei comple#ului %1; minute % e#ecutarea legată a )%= e#erciţii, fiecare e#erciţiu repetat de %12 ori, cu pauze foarte scurte i în ritm accelerat durata totală a e#ecuţiei comple#ului % 1; minute. 7in aceste e#emple desprindem uor faptul că primele două e#ecuţii au ca o!iectiv strict încalzirea generală a organismului, în timp ce celelalte i mai ales ultimile două, datorită duratei e#ecuţiei, a ritmului vioi i c'iar accelerat precum i a pauzelor scurte pot avea influenţă i asupra dezvoltării rezistenţei generale. !0 pasarea mingii de !asc'et, 'and!al, volei, fot!al între 2%3 elevi, conducerea mingii pe distanţe scurte printre jaloane aruncări repetate la co sau la poartă din saritură, prin durata sta!ilită a e#ecuţiei, a ritmului i a intervalelor dintre e#ecuţii pot sau nu influenţa dezvoltarea rezistenţei, aceasta în funcţie de dominanta cu care investim aceste procedee te'nice specifice diferitelor jocuri sportive, mult, c'iar foarte mult utilizate în lecţiile de educaţie fizică. Acţiuni motrice e#ecutate din alergare. În această grupă de mijloace se aplică în general, aceleai principii i reguli pe care le%am prezentat la grupa e#erciţiilor de alergare. &#ecuţia unor actiuni motrice din alergare tre!uie !ine dirijată dacă urmărim ca prin aceasta să dezvoltăm rezistenţa generală i să nu lăsăm desfaurarea ei la întâmplare. În afara regulilor aplicate la alegere tre!uie să avem în vedere i efortul suplimentar solicitat de e#ecutarea acţiunilor motrice, de gradul sporit de concentrare a atenţiei impusă de o astfel de e#ecuţie. În acelai timp, această com!inaţie are i un mare avantaj deoarece elevii fiind mo!ilizaţi, în principal, pentru e#ecutarea diferitelor acţiuni motrice, sta!ilite pe toată durata, suportă mai uor efortul impus de alergare. "e fel de com!inaţii se pot realizaO +ata câteva e#emple<
31
% alergare în tempouri diferite pe anumite di stanţe com!inată, la anumite puncte -distanţe0, cu pas sărit sau pas săltat %
alergare în tempouri diferite pe anumite distanţe cu intercalarea unor
acţiuni gen catarare, escaladare, aruncare, transport de greutăţi % sărituri pe i peste aparate e#ecutate în torent repetat de n ori % pasarea mingii de !asc'et, 'and!al, fot!al, rug!i între 2%3 elevi din alergare pe distanţe sau durate diferite %
conducerea mingii de fot!al, 'and!al, !asc'et în diferite direcţii,
alternând !raţul sau piciorul, pe distanţe sau durate diferite %
e#ecutarea unor acţiuni motrice în ca drul unui parcurs aplicativ pe
anumite distanţe i repetat de mai multe ori. În efectuarea acestor com!inaţii, aplicând unele reguli ale metodei cu intervale putem realiza, de e#emplu < % pasarea mingii de ! asc'et cu a m!ele mâini de la piept, între 2 elevi pe o distanţă totală de 2;; m, într%un tempo de 2H). 6e repetă de = ori, cu pauze de 8;%; secunde între repetări. Cepetarea unor procedee te'nico%tactice în condiţii de joc "om!inaţii de pase, conducerea mingii, aruncări la co sau poartă, elemente de micare în teren e#ecutate pe durate determinate, în ritm vioi i cu pauze precise între repetări constituie tot atâtea posi!ilităţi pentru a acţiona premeditat asupra dezvoltării rezistenţei, paralel cu consolidarea unor deprinderi motrice, care la rândul lor, reprezintă numeroase motive de uurare aparentă a efortului necesar pentru a influenţa dezvoltarea acestei calităţi motrice. R()*) 0;%&$6&0& .04>()'$0$ 04&;'060& Asigurarea unui înalt nivel al activităţii aero!e a organismului depinde, în mare masură, de gradul de pregătire a aparatului respirator, de e#ecutarea unei respiraţii corecte, atât în repaus, cât i în timpul efortului. &ste !ine cunoscut că aparatul respirator se dezvoltă morfofuncţional su! influenţa unor e#erciţii speciale. "oncomitent cu această dezvoltare are loc i o
32
perfecţionare a proceselor nervoase care acordează respiraţia la intensitatea activităţii fizice. Cespiraţia are un rol deose!it în cazul eforturilor de intensitate moderată, su!ma#imală i mare, intensităţi care acţionează frecvent în timpul dezvoltării rezistenţei. 7atorită acestor considerente elevii tre!uie învăţaţi să respire corect i ritmic în timpul efortului. În actul respirator foarte importantă este e#ecutarea e#piraţiei depline i intense, la început forţată în mod contient. :reptat, ea devenind o componentă a acţiunii motrice, nu va mai necesita acordarea unei atenţii deose!ite. entru a reliefa importanţa respiraţiei în timpul efectuării unui efort prezentăm, în continuare, un e#periment realizat de *. 4. >zolin i I. 5. $etisova. 7oua grupe de atlete începatoare -în total 11 persoane0 au alergat distanţa de ;; m de două ori, la interval de o săptămână. ?a cea de a doua repetare uneia din grupe i s%a indicat să alerge cu respiraţia activă, adâncă, pe parcursul întregii distanţe. ?a această grupă rezultatul mediu s%a îm!unătăţit cu 13,= secunde, în timp ce la grupa de control numai cu 3 secunde. În educarea respiraţiei tre!uie să avem în vedere că inspiraţia durează, de o!icei, ceva mai mult decât e#piraţia, la începători o inspiraţie la 3%) pai, iar o e#piraţie la 2%3 pai. +niţial, acest fel de a e#pira pare dificil, pentru că muc'ii respiratori o!osesc repede, precum i datorită senzaţiei de usturime pe traiectul căilor respiratorii. 7atorită repetării e#erciţiilor de respiraţie, muc'ii respiratori devin mai rezistenţi, favorizând o activitate normală timp îndelungat, iar capacitatea plamânilor marindu%se asigură efectuarea respiraţiei necesare realizării actului motric în condiţii normale. > respiraţie corectă se poate realiza folosind, în principal, e#erciţii ciclice în timpul cărora tre!uie impusă i menţinută, la început, o respiraţie ritmică accentuată. Atenţie deose!ită tre!uie acordată modului în care respiră elevii în timpul e#ecutării unor acţiuni motrice aciclice, în special la jocurile sportive. Aici se 33
recomandă o grijă deose!ită e#erciţiilor de respiraţie din timpul întreruperilor sau al terminării acţiunii. TENICA ALERGĂRII + În condiţiile actuale, pentru o!ţinerea unor rezultate meritorii devine tot mai importantă te'nica raţională de alergare, care asigură un consum minim de energie. "a urmare, atleţii pot menţine un înalt tempo de alergare, fiind capa!ili să sprinteze pe orice porţiune de traseu. *oile înveliuri sintetice ale pistelor de alergare au impus de asemenea o pregătire te'nică perfecţionată. ?ocul pistelor de zgură i cauciuc%!itum l%au luat cele de tartan i recortan, care au o influenţă activă asupra alergătorului. 7e aceea, cele mai mici greeli în te'nica de alergare duc în prezent la o rapidă o!oseală a musculaturii picioarelor, fenomen aproape neo!servat pe vec'ile piste. În cele ce urmează vom analiza te'nica alergării, o te'nică raţională i care duce la economie de energie i evident la o!ţinerea unor rezultate mult mai !une i astfel de o!ţinere a unor performanţe mult mai crescute. :runc'iul se ţine drept, dei înclinarea acestuia faţă de verticală atinge %1; grade. rincipalele caracteristici ale te'nicii sunt li!ertatea, degajarea micărilor, alternarea neîntreruptă a rela#ării i contracţiei musculaturii, mai ales a mem!relor inferioare. 7e asemenea recomandat este i menţinerea unui caracter rectiliniu pronunţat al micării < tălpile se aează în linie dreaptă, trunc'iul nu se !alansează lateral. 7e mare însemnătate este corelaţia dintre faza de z!or i cea de sprijin -de amortizare0 în cadrul unui pas. 5odificarea acestor parametrii duce la dereglarea te'nicii. În faza de sprijin se nasc eforturile pentru deplasarea înainte, iar în faza de z!or, muc'ii care dezvoltă eforturi se rela#eaza. În alergarea de fond, durata fazei de sprijin i a celei de z!or sunt apro#imativ egale, iar în alergarea de semifond faza de z!or ocupă ceva mai mult timp decât cea de sprijin. Enul din principalele elemente ale alergării este impulsia, care se caracterizează prin întinderea piciorului în trei articulaţii < co#ofemurală, genunc'i i gleznă mai importantă este însă întinderea în articulaţiile co#ofemurală i ale 3)
gleznei. &#ecutând impulsia, alergătorul tre!uie să tindă să realizeze o e#tensie completă în articulaţia cea mai mare J co#ofemurală. Întinderea la!ei piciorului reprezintă de asemenea unul din cele mai importante elemente ale impulsiei. "ând întinderea la!ei este totală, tre!uie să se resimtă o solicitare suplimentară a degetelor de la picioare, îndeose!i a celui mare. 7upă desprinderea piciorului de pe sol începe faza pasului posterior, când este necesar să se rela#eze muc'ii gam!ei. entru aceasta, calcâiul tre!uie săltat ceva mai sus de nivelul genunc'iului. În trecut alergătorii @aruncauD uneori gam!a înapoi prea sus, ceea ce mărea durata pasului. în prezent, acest element se e#ecută mai rapid< concomitent cu ducerea calcâiului înapoi, genunc'iul este tras înainte, ceea ce mărete tempoul alergării. Îndoirea piciorului în momentul verticalei este asigurată de micarea precedentă de rela#are a muc'ilor gam!ei. În momentul verticalei, la!a piciorului este rela#ată, fără a retrage vârful. 7ucerea piciorului înainte pentru pasul următor se realizează pe seama micării coapsei. În această fază gam!a este partea acţionată, condusă a corpului, iar coapsa, partea care conduce. "u cât muc'ii fle#ori ai coapsei pe !azin sunt mai contractaţi în momentul impulsiei, cu atât mai repede se e#ecută ducerea coapsei înainte în faza pasului anterior. 5icarea nu tre!uie însa prelungită< coapsa se lasă rapid în jos, moment în care gam!a rela#ată oscilează înainte. În te'nica contemporană de alergare, punerea piciorului pe sol amintete mersul pe trepte, când, pe seama co!orârii coapsei, gam!a se aează printr%o micare de sus în jos. Aezarea elastică a piciorului pe pingea, urmată de rularea la!ei piciorului pe partea e#terioară, iar apoi pe toată talpa, asigură în continuare i o impulsie eficientă. 7ar la punerea piciorului pe pingea, călcâiul tre!uie să se afle aproape de sol, ceea ce asigură o !ună amortizare, o aezare elastică i totodată lină, uoară a piciorului pe sol. Aterizarea cu vârful prea întins, cu călcâiul la prea mare înălţime faţă de sol reduce viteza alergării. entru perfecţionarea punerii piciorului pe sol este !ine să se recurgă la alergarea pe trepte, zăpadă adâncă, apă. entru a o!ţine o alergare elastică este necesar ca în momentul punerii pingelei pe pământ, 3=
alergătorul să se opună întrucâtva atingerii solului cu călcâiul. 6u! acţiunea forţei gravitaţionale însa, în momentul verticalei călcâiul este presat către sol. 7acă sportivul sau elevul, după atingerea solului cu pingeaua, nu opune nici o rezistenţă, lăsându%se imediat pe călcâi, o asemenea aezare a piciorului nu este elastică, iar alergarea pierde din supleţe. În momentul verticalei, genunc'iul tre!uie să se îndoaie puţin, dar ung'iul acestei fle#ii este cu atât mai mic cu cât atletul are mai multă forţă în picioare. În alergare, !raţele îndeplinesc funcţia de ec'ili!rare. 6imultan cu ducerea coapsei piciorului oscilant înainte, !azinul alergătorului pivotează în jurul a#ei verticale. entru asigurarea ec'ili!rului, umerii se rotesc în jurul aceleiai a#e, dar în sens opus !azinului. Alergătorii e#ecută miarea activă cu !raţele numai spre înapoi i puţin spre e#terior. raţele se mică inainte, spre înăuntru, până la linia mediană a corpului i mai jos de nivelul !ăr!iei. Eng'iul dintre !raţ i ante!raţ se modifică oarecum în timpul alergării, dar poziţia nu tre!uie menţinută in mod activ, pentru că în felul acesta se ajunge la o @încătuareD a !raţelor. &ste foarte important ca !raţele să fie întotdeauna rela#ate. Enii alergători lasă mâinile în jos pentru rela#area !raţelor. "u cât alergarea este mai rapidă, cu atât pasul i micările !raţelor sunt mai ample, i cu atât faza de sprijin este mai scurtă în comparaţie cu cea de z!or. 7e aceea, într%o alergare rapidă piciorul se aează mai ferm pe sol. 9iteza alergării crete atât pe seama frecvenţei pailor, cât i a lungimii acestora. 7e e#emplu comparând alergarea pe ;; i 1=;; m a unui atlet, se poate vedea că, la aproape aceeai frecvenţă, pasul este mai lung în alergarea pe ;; m. "omparând alergarea de semifond cu cea de fond, se constată că mărirea distanţei corespunde cu reducerea frecvenţei i lungimii pailor. "u cât alergarea este mai rapidă, cu atât forţa de impulsie dezvoltată de alergător este mai mare, ca i forţele de reacţie ce survin în momentul aterizării. ineînţeles, alergătorul tre!uie să tindă mereu spre înainte, cu cât mai puţine oscilaţii pe verticală. :e'nica raţională depinde în multe privinţe de o respiraţie corectă. ?ucrul muc'ilor respiratori este strâns legat de al celorlalţi muc'i, care asigură micările în timpul alergării. Întrucât în alergare survine totdeauna un anumit 38
deficit de o#igen, respiraţiei e#terne i se impun cerinţe uriae. >rganele respiratorii tre!uie să furnizeze 12;%1; l de aer pe minut. entru a asigura organismului o asemenea cantitate de aer, este necesară o anumită frecvenţă i profunzime a respiraţiei. ?a alergătorii fruntai, frecvenţa respiratorie atinge valori de /;%1;; respiraţii pe minut, cu o profunzime egală cu apro#imativ 1H3 din capacitatea vitală. ?a o asemenea profunzime, respiraţia se asigură de către mu'ii respiratori. ?a o profunzime mai mare contri!uie atât muc'ii respiratori, cât i ceilalţi muc'i, situaţi în regiunea cutieitoracice i a centurii a!dominale. 7ar aceti muc'i suportă în alergare i un alt efort, motiv pentru care o!osesc în cazul unei respiraţii prea profunde. 9entilaţia pulmonară necesară tre!uie menţinută, pe seama frecvenţei respiratorii, la profunzimea optimă. entru a ventila peste 1;; l aer pe minut, respiraţia se face i pe gură, i pe nas, numai aceasta din urmă neputând asigura ventilaţia pulmonară necesară. Citmul respiraţiei în timpul alergării poate fi următorul< % la 2 pai inspiraţie i la 2 pai e#piraţie -un ciclu respirator în ) pai0 % la 1,= pai inspiraţie i la 1,= pai e#piraţie sau la 2 pai inspiraţie i la un pas e#piraţie -un ciclu respirator în 3 pai0 % la un pas inspiraţie i la un pas e#piraţie -un ciclu respirator în 2 pai0. 7e o!icei, la alergarea de semifond i fond tempoul este între 3 i ) pai pe secundă -1;%2); pai pe minut0. Citmurile de respiraţie prezentate se formează în cazul unei frecvenţe de /; până la 1;; respiraţii pe minut. În alergarea pe aceste distanţe este important ca ritmul respiraţiei să fie sta!il, fără nici un fel de reţinere a acesteia la start, pe traseu sau în sprintul final. 7eose!it de activă tre!uie să fie a doua fază a ciclului respirator i anume e#piraţia, pentru că e#piraţia forţată, completă asigură o inspiraţie profundă, pe deplin eficientă. :e'nica raţională a alergării depinde în multe privinţe de dezvoltarea forţei i elasticităţii musculare, precum i de mo!ilitatea articulară.
3/
TACTICA ALERGǍII În cele ce urmează vom prezenta i câteva aspecte ale tacticii alergării, având în vedere că pro!ele date cu clasa e#periment -G++ "0 a avut i o latură competiţională, startul fiind în masă, s%a creat i o stare care a motivat suplimentar su!iecţii, acetia dorind să o!ţina la finalul pro!ei un loc cât mai înalt în clasament. În ultima perioadă de timp, la marile competiţii naţionale i internaţionale concurenţa a crescut considera!il. Au apărut mulţi alergători care o!ţin rezultate !une apro#imativ de acelai nivel, astfel încât victoria este condiţionată în măsură tot mai mare de tactică. În primele etape ale perfecţionării, atingerea rezultatului planificat pe o anumită distanţă constituie, de o!icei, scopul propus în majoritatea concursurilor. >dată cu creterea rezultatelor însa, alergătorul se lovete de necesitatea de a o!ţine victoria sau dreptul de participare la următoarea fază a competiţiei. entru componenţii ec'ipelor naţionale, în majoritatea concursurilor, ţelul este să învingă, o!ţinând un rezultat valoros. :actica de alergare în concursuri este determinată de caţiva factori < forma sportivă, dispoziţia, componenţa participanţilor la cursă, tactica utilizată de principalii adversari. "u acest prilej, un rol foarte important îl joacă starea pistei, condiţiile climatice i formula de desfaurare a competiţiei, adică numărul curselor< serii, sferturi de finală, semifinală i finală. ?a alergările de semifond, căci către ele facem o referire aparte, ele fiind cele mai apropiate specificului alergării de rezistenţă liceale, în concursurile foarte mari, se programează între 2 i ) asemenea curse. ?a Mocurile >limpice, alergătorii de ;; m au parcurs distanţa de ) ori, iar la pro!ele pe distanţele mai mari cum ar fi 3 ;;; m ostacole, de 2 ori, c'iar i la pro!ele i mai mari cum ar fi cea de 1; ;;;m, de asemenea s%au alergat i calificări i !ineînteles finala. "ând concursurile se desfăoară în câteva etape, alergătorul caută, de o!icei, să intre în numărul sportivilor care participă în etapa următoare -de
3
e#emplu în semifinale sau finala0. În felul acesta sunt posi!ile două tactici de alergare < pentru rezultat i pentru victorie. 7e regulă, în cazul alergării pentru rezultat, sportivul preia iniţiativa în cursă i impune un tempo ridicat. $olosirea acestei variante tactice este posi!ilă cu condiţia ca sportivul să se simtă !ine i să fi atins o !ună formă sportivă. Într%o astfel de alergare, atletul se situează în condiţii mai puţin favora!ile în comparaţie cu principalii adversari, care ar putea să dispună de un sprint final foarte !un. În acest caz, principalul este menţinerea unui tempo ridicat de alergare, lipsindu%i astfel, eventual, pe ceilalţi alergători de posi!ilitatea de a sprinta rapid în final, i totodata păstrarea capacităţii de a termina parcursul în tempo ridicat. "u o asemenea tactică, alergarea se poate desfăura în tempo uniform ridicat -oscilaţiile de viteză nu depăesc 3F0 sau în tempo variat cu sprinturi pe parcurs. A doua variantă tactică o constituie alergarea cu scopul de a o!ţine victoria. În ultimii ani, din ce în ce mai mulţi alergători aleg tocmai această variantă, aa cum s%a putut o!serva i la Mocurile >limpice, aproape pe toate distanţele între ;; i 1; ;;; m. În a doua variantă tactică, important este ca atletul să facă faţă tempoului înalt de alergare propus de adversari i să păstreze forţa pentru sprintul 'otărâtor. entru aceasta sportivul îi alege de o!icei locul în cursă imediat în urma liderului i îl urmărete cu atenţie, atât pe el cât i pe ceilalţi concurenţi, pregătindu%se să intreprindă o manevră, să mărească tempoul, să iasă din încercuire, etc. în orice moment. &ste foarte important ca în dreapta alergătorului să fie loc li!er, necesar pentru manevre. "el mai indicat este să se alerge în urma liderului, dar nu pe !ordură, ci puţin mai înspre dreapta. În funcţie de pro!a de alergare, finiul se desfăoară pe distanţe diferite. ?a alergarea pe ;; m se începe sprintul final cu 2;; J 2=; m înainte de sosire. În acest scop, înca de pe linia dreaptă penultimă, alergătorul încearca să ocupe o poziţie fruntaă. ?a 1 =;; m, finiul se declansează de o!icei cu 3;; J 3=; m înainte de sosire. "u cât alergătorul este mai puternic, cu atât începe mai devreme
3
sprintul final. În alergările pe distanţele mai mari sprintul final începe cu );; m, iar uneori c'iar cu ;; m înainte de linia de sosire. "apacitatea de finiP a celor mai !uni alergători crePte cu fiecare an, ceea ce demonstrează că tre!uie să se acorde o mai mare atenţie dezvoltării capacităţii de finiP de%a lungul tuturor anilor de pregătire. Împotriva adversarilor cu un sprint final puternic, alergătorii care aplică tactica conducerii cursei sunt nevoiţi să ţină seama de câteva aspecte. Astfel, de o!icei, pe fiecare distanţă de alergare e#istă porţiuni mai complicate, mai dificile pe care fiecărui atlet îi vine greu să alerge datorită o!oselii în continua cretere. e aceste porţiuni de traseu, liderul tre!uie să caute să măreasca tempoul alergării i să se desprindă de adversari recurgând la sprinturi urmărind să le reducă posi!ilităţile de a dezvolta un fisiP rapid. 6unt considerate drept asemenea porţiuni< în alergarea pe ;; m, porţiunea dintre );; m i 8;; m, la 1 =;; m între 8;; J 1 ;;; m, la = ;;; m % al patrulea Qilometru, la 1; ;;; m % Qilometrul 8 i , la 3 ;;; m o!stacole % începutul celui de%al treilea Qilometru. &ste posi!ilă i o altă variantă de modificare a vitezei J pe seama unor sprinturi mai scurte i mai dese, dar aceasta nu este decât la îndemana alergătorilor de elita. 5omentul cel mai propice pentru sprint este cel în care adversarul termină accelerarea, în încercarea sa de a%l ajunge pe lider, lic'idând distanţa intervenită între ei, i deci este de presupus că nu mai are resurse pentru repetarea sprintului. 5ajoritatea procedeelor tactice prezentate se referă la variantele alergării în tempo ridicat pe întregul traseu. 7ar în cursele de calificare, în serii viteza este relativ redusă. În asemenea cazuri, toţi participanţii tre!uie să se pregătească pentru un fini pe o distanţă mai lungă< la semifind, c'iar de la începutul celei de%a doua jumătăţi a parcursului, iar la fond % de la ultimul sfert al traseului. 5ai e#istă i alte variante, de e#emplu aceea în care, pe prima porţiune a traseului, sportivul dezvoltă o viteză foarte mare pentru a se desprinde de grupul mare de alergători apoi tempoul se reduce considera!il i crete din nou spre finiP. 7in start, mai ales pe primii =; m, alergarea tre!uie să înceapă totdeauna în tempo rapid. Accelerarea pe primii metri permite să se atingă viteza de alergare
);
necesară i apoi să se menţină în continuare. Începerea rapidă a alergării dă posi!ilitatea de evadare din plutonul mare, de orientare, de evitare a ciocnirilor. Alegând planul tactic necesar, se întocmete totodată i graficul alergării, mai ales în cazul în care s%a ales varianta tactică de conducere a cursei pentru o!ţinerea unui !un rezultat. În cazul tacticii @pentru victorieD, graficul alergării nu este supus unor anumite reguli, cu o singură e#cepţie< să se mărească mult viteza pe porţiunea sprintului final. entru o!ţinerea unor rezultate remarca!ile, prima i a doua jumătate a traseului tre!uie parcursă la fel, iar uneori, a doua c'iar mai rapid decât prima. ?a alergătorii fruntai pe ;; m, diferenţa dintre prima i a doua porţiune de );; m reprezintă o secunda. "ea mai @lentăD este de regulă a doua sau a treia portiune de 2;; m. În alergarea pe 1=;; m, cei mai !uni sportivi parcurg primele 3 ture aproape uniform, mărind viteza pe ultimii 3;; m. ?a fonditii renumiţi se remarcă de asemenea viteza mare la începutul alergării i pe ultimul Qilometru, partea de mijloc a traseului fiind parcursă mai uniform. :actica de alergare pe distanţele de semifond este aproape imposi!il de descris în toate variantele ei, de aceea alergătorii tre!uie să gândească de%a lungul întregului parcurs i să%i urmărească cu atenţie adversarii. "unoasterea variantelor % tip descrise aici, îm!inată cu propria isteţime, il va ajuta pe sportiv să aleagă i să aplice manevra tactică cea mai potrivită. P$'&/*)$&'86&)0 .0 >;'8 În perioada pu!ertăţii -13%18 ani la fete i 1)%1/ ani la !ăieţi0 se produce o cretere intensificată a întregului organism i o întărire a aparatului locomotor. Între 11%1) ani la fete i 11%1/ ani la !ăieţi se efectuează îndeose!i o cretere în lungime -perioada celei de a doua creteri0. e la 11 ani se înc'eie formarea cartilagiului diepifizar su! forma unui strat între terminaţiile oaselor i corpul lor la copil i la adolescent, acest cartilaj atenuează toate ocurile i trepidaţiile. În cazul încordărilor mari i al ocurilor puternice, al aterizărilor dure pe un sol tare i al aruncării unor o!iecte grele, cartilajul epifizar poate fi vătămat, ceea ce )1
!ineînţeles nu are o influenţa pozitivă asupra creterii normale a oaselor în lungime. 7e aceea, când se aleg e#erciţiile, este necesar sa se ţina seama de toate acestea. &#erciţiile de forţa, care impun o mare încordare, cu caracter static, sunt de asemenea contraindicate pentru această vârsta, deoarece pot provoca osificarea timpurie, adică oprirea înainte de timp a creterii oaselor în lungime. :otodată aceasta are repercursiuni negative asupra activităţii aparatului circulator. rofesorul tre!uie să fie foarte prudent în ceea ce privete e#ecutarea e#erciţiilor la aparatele de gimnastică, reducând la minimum poziţiile statice, mai ales în cazul e#erciţiilor în sprijin. "u cât vârsta copiilor este mai mică, cu atât folosirea acestor e#erciţii impune mai multă prudenţă. 7atorită creterii energice în lungime i a reducerii cantităţii de ţesut cartilaginos, la această vârstă se constată o oarecare pierdere a elasticităţii i supleţei în micări. ?a vârsta de 13%1= ani creterea musculaturii rămâne în urmă faţă de creterea sc'eletului. 7e o!icei a!ia la sfaritul perioadei pu!ertăţii musculatura îi înc'eie creterea, atingând la fete, în medie 38F din greutatea totală a corpului, iar la !ăieţi );F. Aceasta este una din cauzele pentru care copiii de 13%1= ani sunt sla!i, stângaci i o!osesc foarte repede. În acest timp, toate forţele copilului sunt a!sor!ite de cretere. 5uc'ii copilului se deose!esc de muc'ii adultului nu numai prin volum i structura lor, ci i prin compoziţia c'imică. 7in această cauză, viteza de contractare a muc'ilor, forţa i rezistenţa muc'ilor copilului sunt mult mai reduse decât la adult. 5uc'ii copilului sunt relativ gingai i foarte puţin adaptaţi la e#erciţiile de forţă i la e#erciţiile care necesită rezistenţă. rofesorul tre!uie să recurgă cu foarte multă prudenţă la o activitate de forţă la o activitate îndelungată, monotonă, care, necesită o rezistenţă considera!ilă -alergare de rezistenţă, e#erciţiile la aparate, aruncarea o!iectelor relativ grele etc.0. 7e asemenea tre!uie să se ţină seama de faptul că muc'ii fle#ori ai copilului se dezvoltă mai repede decât e#tensorii. 7e aceea se impune folosirea e#erciţiilor de întindere a muc'ilor i de întărire a grupelor rămase în urmă în dezvoltarea lor, pentru a contri!ui la formarea unei ţinute corecte i la o întindere completă din articulaţii.
)2
?a vârsta de 1=%1/ ani crete tonusul muscular, se dezvoltă forţa i capacitatea de lucru. :otui, la această vârstă, muc'ii nu s%au format complet i din această cauză se impune o anumită prudenţă J ca i în perioada de vârstă anterioară J la alegerea e#erciţiilor. 6istemul circulator se dezvoltă mult până la 18 %1 ani, dei la această vârstă nici inima, nici vasele sangvine, nu s%au format complet. "u toate că la 12 ani volumul inimii se marete considera!il, ea nu are capacitatea de lucru a inimii adultului, deoarece pereţii musculari ai inimii continuă să fie sla!i. În acest timp, vasele sangvine se întind puternic în lungime i nu reuesc să se lărgească în lumenul lor -diametrul interior0, astfel că inima cu pereţii ei musculari sla!i este nevoită să pompeze sangele în vase sangvine foarte înguste i lungi, care opun o mare rezistenţă, îngreunând activitatea inimii. ?a această vârstă este mai !ine ca elevii să se antreneze mai des, însă cu efort mic. Acest procedeu contri!uie la creterea i dezvoltarea generală a organismului, în timp ce efortul neîntrerupt, de lungă durată, poate să%i dăuneze. ?a vârsta de 12%1= ani, inima poate suferi foarte uor de pe urma dozărilor mari i a caracterului necorespunzător al e#erciţiilor< de e#emplu, e#erciţiile care necesită forţă i rezistenţă i mai ales cele care provoacă fenomene de mare încordare. 7e aceea, profesorul tre!uie să fie prudent nu numai atunci când dă e#erciţii de alergare pentru rezistenţă, ci i în cazul diferitelor e#erciţii consecutive -sărituri în serie, e#erciţii în serie cu mingi grele etc.0. ?ecţia de atletism în ansam!lu, indiferent dacă se desfăoară în aer li!er sau în sală, tre!uie să ai!a un număr suficient de pauze pentru o odi'nă relativă. e la 18 ani, activitatea cardiovasculară se ec'ili!rează datorită întăririi pereţilor inimii, a măririi forţei inimii i a perfecţionării aparatului ei nervos. Începând de la această vârstă se poate acorda mai multă atenţie e#erciţiilor de alergare pentru rezistenţă i e#erciţiilor de forţă. "u toate acestea i în acest caz nu tre!uie să se uite că forţele i posi!ilităţile unui tânăr de 18 ani sunt foarte departe de posi!ilităţile unui adult. rocentul scăzut de 'emoglo!ină în sângele adolescenţilor necesită antrenamente în aer li!er. "el mai simplu teren de sport este mult mai necesar )3
adolescentului decât o sală perfect utilată. 7e aceea e#erciţiile atletice i mai mult decât atât, toate acele e#erciţii care completează atletismul tre!uie să se desfaoare, pe cât posi!il, în aer li!er, indiferent de anotimp. entru vârsta de 11%18 ani este caracteristic fenomenul fiziologic al aa% zisei ingustimi a cutiei toracice -4ruzdev0< dezvoltarea cutiei toracice în lăţime este mult în urmă în comparaţie cu înălţimea corpului. e la 18%1 ani, cutia toracică capătă prin forma sa toate particularităţile cutiei toracice a adultului. 7imensiunile cutiei toracice influenţează i capacitatea vitală a plămânilor. Ena din cele mai importante îndatorări a profesorului este de a înlesni dezvoltarea cutiei toracice. "el mai !un mijloc pentru aceasta sunt e#erciţiile în aer li!er, care implică o activitate destul de energică a sistemului respirator i care contri!uie la dezvoltarea cutiei toracice i a mo!ilităţii ei. *e referim în primul rând la mers, alergare, iar în timpul iernii, la mersul pe sc'iuri. Alte e#erciţii foarte folositoare sunt i jocurile dinamice în aer li!er, cu condiţia să se respecte regulile de prudenţă în dozarea lor. 7e asemenea este necesar să se ţină seama de o oarecare insta!ilitate a sistemului nervos al copiilor. Atenţia i memoria lor nu tre!uie încarcate cu forme de e#erciţii complicate i a!stracte. În fiecare e#erciţiu, adolescentul tre!uie să ai!ă în faţă un scop clar, să%i îndrepte întotdeauna atenţia asupra esenţialului dintr%o micare să treacă la învăţarea detaliilor. rin indicaţiile repetate cu privire la respectarea prudenţei, în ceea ce privete eforturile mari i a unei succesiuni precise în mărirea lor, nu tre!uie să se înţeleagă, în nici un caz, înlăturarea completă a eforturilor mari în antrenamentele atletice ale copiilor i adolescenţilor. "u toate acestea, ignorarea particularităţilor dezvoltării fizice a copiilor i a adolescenţilor, prin compararea posi!ilităţilor lor funcţionale cu posi!ilităţile adulţilor, aceasta este inadmisi!ilă. Aadar calitatea motrică @rezistenţaD la această vârstă a liceului are perspective mari de dezvoltare, toţi indicii fizici fiind în plină dezvoltare, ajungând aproape de valorile lor ma#ime.
))
L0/6&$ .0 0.*/$6&0 <&4&/8 6elecRionarea i sistematizarea mijloacelor reprezintă preocuparea de !ază a profesorului pentru asigurarea, conRinutului educativ din lecţie. entru aceasta este necesar ca el să cunoască foarte !ine valenţele educative ale fiecărui e#erciţiu fizic utilizat. În alegerea mijloacelor de acţionare tre!uie să se ai!ă în vedere faptul că unele e#erciţii simple pot avea influenţă asupra aspectului educativ al lecţiei c'iar în stadiul de învăţare, în timp ce alte e#erciţii tre!uie mai întâi consolidate. 7e e#emplu< aspectul de ordine i disciplină poate fi influenţat prin e#erciţii de ordine i formaţii în orice etapă, î n timp ce elemen tul curaj nu%1 putem dezvol ta decât prin e#erciţii cu un grad ridicat de dificultate, ceea ce presupune consolidarea unor deprinderi anterioare de micare i te'nica sportivă, în caz contrar, creîndu%se pericolul producerii unor accidentări. entru o mai clară întelegere a pro!lemei, în cele ce urmează e#emplific în mod orientativ câteva din elementele educative ce pot influenţa în cadrul lecţiei de educaţie fizică i unele m ijloace de acţionare. a0 7ezvoltarea spiritului de punctualitate, ordine i disciplină. Acest aspect educativ tre!uie asigurat permanent pe întreg parcursul lecţiei, el având o influenţă directa i continuă asupra modului de desfaurare i calităţii acesteia. Încă de la înce putu l orei , profeso rul va dovedi o e#igenţă rid icată pentru punctualitatea elevilor i integrarea rapidă a acestora în dispozitivul sta!ilit. &#erciţiile de ordine i formaţii -care urmează0 vor fi e#ecutate cu energie i promptitudine, captând atenţia elevilor i determinându%i să adopte o atitudine corectă i disciplinată. e parcursul lecţiei, profesorul va sesiza toate momentele în care se impune respectarea severă a ordinii i discip linei, acţionând în consecinţă . Astfel de momente pot fi < respectarea e#actă a indicaţiilor ce privesc modul de e#ersare, deplasarea de la un loc de act ivitate la altul, tran sportul i instalarea unor aparate, curaţenia i ordinea din spaţiul de lucru, înlăturarea unor stări conflictuale dintre elevi pe parcursul e#ersării etc. 5enţionăm că adaptarea unei atitudini consecvente i e#igente din partea profesorului va crea un adevărat stil de lucru în lecţii consolidând această )=
deprindere atât în activitatea sportivă, cât i pentru viaţă. Acţiunile de moment, e#igenţa profesorului numai în situaţii grave de indisciplină i dezordine nu pot asigura această cerinţă decât pentru un scurt timp. !0 7eterminarea participării active, perseverente i cu dăruire a tuturor elevilor la lecţie . ro!lema participării active la lecţie este o cerinţă vala!ilă pentru toate disciplinele de învăţământ, spre deose!ire însa de celelalte o!iecte, la educaţia fizică se ofer ă mult mai largi posi!ilit ăţi pe ntru rea lizarea ei în proporţie de masă, aceasta depinzând în mare măsură de cadrul organizatoric creat, e#istenţa unui !ogat material sportiv i folosirea unor mijloace cât mai atractive. În sta!ilirea conţinutului a numitor momente din le cţie profesorul va avea în vedere fi#area unor cerinţe concrete, uor masura!ile care să%i determine pe elevi în a persevera cu e#ecuţiile până la atingerea unor parametri dinainte sta!iliţi, dăruindu%se pentru aceasta cu tot po tenţialul fizic i psi'ic de ca re dispun. En !un e#emplu în această direcţie ni%1 oferă sistemul normelor de control, cu fi#area unor cerin ţe individuale, apreciindu %se progresul înregistrat de fiecare elev. En rol important în determinarea elevilor pentru realizarea unei participări active îl are i măsura în care profesorul a reuit să contientizeze elevii în procesul de predare. Adoptând o atitudine contientă, elevul îi va lărgi sfera preocupărilor sale, va desfaura o activitate intensă în lecţie i în afara programului colar. c0 7ezvoltarea curajului i încrederii de a acţiona în concordanţă cu posi!ilităţile ma#ime de care dispune fiecare elev. &ste !inecunoscut faptul că unii elevi, cu precădere fetele -mai ales în situaţia desfăurării unor lecţii cu efective mi#te0, manifestă rezerve, esc'ivându%se de la e#ecutarea unor e#erciţii cu un grad mai ridicat de dificultate ca de e#emplu, săriturile la aparatele de gimnastică i unele elemente acro!atice. entru a%i învinge teama de e#ecuţii, elevii tre!uie să%i cunoască precis posi!ilităţile de care dispun, iar profesorul să le asigure însuirea corectă a !azelor micării resp ective i să le ofere un sprijin diferenţ iat care se va diminua treptat, )8
pe măsură ce elevii capătă încrederea necesară, înlăturându%se în acest mod orice pericol de accidentare. Îndemnând elevii la activităţi care solicită o atitudine curajoasă, profesorul va com!ate cu toată fermitatea pe cei care caută să !raveze în faţa colectivului, prin încercarea unor e#ecuţii ce depăesc nivelul de cerinţe , posi!ilităţile lor reale, asumându%i un risc nedorit. d0 7ezvoltarea spiritului colectivist i al întrajutorării recip roce. rin specificul activităţii, în lecţiile de educaţie fizică se întâlnesc numeroase momente, când spiritul de colectiv îi găsete un larg câmp de manifestare. "u prilejul organizarii diferitelor Ptafete, jocuri dinamice i sportive, circuite, lucru pe grupe i alte forme de e#ersare colectivă, profesorul va insista pe su!ordenarea intereselor personale celor colective, formarea spiritului de ec'ipă, întrajutorare, corectitudine i stimă reciprocă în relaţiile cu adversarii, conjugarea forţelor individuale pentru o!ţinerea unor rezultate superioare ale colectivului. En !un prilej pentru formarea spiritului colectiv la elevi îl constituie participarea acestora în formaţiile clasei, anilor de studii sau colii, care iau parte la întrecerile inter% coli sau licee. 7e aici i necesi tatea ca în fiecare clasă să e#iste cât mai multe ec'ipe care să fie angrenate în competiţii în mod variat i continuu, întreceri la care copiii să participe cu mult interes. 2. Cealizarea integrală, prin lecţie, la un nivel calitativ cât mai ridicat, a tuturor cerinţelor programei colare,e#primate, în principal, prin o!ţinerea unei dezvoltări fizice corespunzătoare Pi realizarea unor incici calitativi în continuă crePtere la trecerea pro!elor Pi normelor de control care vizează atât nivelul de dezv olta re a calităţilor motrice de !ază, cât Pi însuPirea corectă Pi temeinică a deprinderilor motrice specifice diferitelor ramuri de sport. 3. "onceperea i desfăPurarea lecţiei conform cerinţelor metodice de specialitate, respectându%se structura acesteia pe momente sau verigi. În activitatea de concepere creatoare profesorul are o!ligaţia de a cunoaPte în )/
amănunt o!iectivele, sarcinile Pi mijloacele de realizare a fiecărui moment din structura lecţiei respective, precum Pi sta!ilirea priorităţii anumitor momente, cunoscut fiind faptul că nu toate lecţiile au aceeaPi structură, în ceea ce privePte numărul Pi felul momentelor. &#emplificăm în continuare unele soluţii de realizare, în spiritul eficienţei, a principalelor cerinţe pentru fiecare moment din lecţie < V0&5$ I O5$&4$0$ /()0/'&>*)*& .0 0)0>&& T&3% .0 $/'&>&'$'0 $%(&3$'&> 3& În această verigă profesorul îi concentrează atenţia asupra unor acţiuni specifice începutului de lecţie. Astfel momentul organizatoric din prima parte a orei va începe de la locul de ec'ipare, unde se va asigura o activitate rapidă a elevilor, incl usiv adunarea lor pentru intrarea în spaţ iul de luc ru. în conti nuare, elevii responsa!ili de grupe vor comunica profesorulu i situ aţia preze nţei , pe care o va nota în caietul personal, va face unele aprec ieri asupra ţin utei ele vilor i va comunica eventualele o!servaţii, cu caracter general sau particular, privind ec'ipamentul, fi#ându%se termene de prezentare în ţinuta corespunzat oare, după care va comunica temele lecţiei. În continuare se vor programa e#erciţii de ordine i formaţii care vor fi atent selecţionate pentru a stimula concentrarea elevilor la activita te i crear ea unui climat corespunzător de disciplină. entru ca acest o!iectiv să poată fi realizat este !ine ca repetăril e stereo tipe, constân d din simple întoarceri, să fie completate cu structuri de e#erciţii atra ctive, cum ar fi, de e#emplu doi paPi înainte% stânga împrejur doi paPi înainte, la dreapta Pi înainte marP, marcând ener gic primii 3 paPi, întoarceri la stânga împrejur din deplas are, elevii fiind dispuPi în coloană ori în linie, sau alte comple#e concepute de profesor în funcţie de nivelul de pregătire i vârsta elevilo r. 5enţionăm că eficienţa acestor e#erciţii poate fi asigurată numai dacă ele se e#ecută foarte corect i prompt. În anumite situaţii, când se învaţă structur i mai comple#e, profesorul poate recoman da elevilor să efectu eze aceste e#erciţii independen t atât în ore, cât Pi in cadrul activităţii li!ere -acasă0, micPorând în acest mod timpul necesar omogenizării de ansam!lu. ; structură cu e#er ciţii de ordine este !in e să se e#ers eze în )%= lecţii , )
după care se înv aRă alta , astfel ca la sfâritul semestrului fiecare clasă să stăpânească !ine =%8 structuri. În ficare lecţie timpul alocat acestor e#ersări nu tre!uie să depăească 3 J ) minute.
V0 &5 $ $ II -$ +n flu en ţar ea se lec tiv ă a ap ar atu lu i locomotor i pregătirea organismului pentru efort. :imp de activitate apro#imativ 12 minute. 6copul acestei verigi este, aa după cum reiese Pi din denumirea ei, influenţarea selectivă a aparatului l ocomotor, pregătirea organismu lui pentru efort i crearea unei stări emoRionale cât mai ridicate. +nfluenţarea selectivă se realizează prin e#erciRii care asigură prelucrarea analitică a organismului, având o influenRă precisă asupra articulaţiilor, grupelor musculare i a marilor funcRii ale organismului -respiraţie% circulaţie0. &#erciţiile ce urmează a fi folosite în această verig ă tre!ui e astfel selecţionate încât ele să realizeze atât pregătirea generală a organismului pentru efort, cât Pi pregătirea specifică a acestuia pentru sarcinile ce urmează a fi îndeplinite în cadrul temelor de lecRie. ; parte din e#erciRiile efectuate în această verigă se vor adresa corectării sau prevenirii unor vicii de atitudine caracteristice Pcolarilor -atitudine cifotică, scoliotică, lordotică etc.0. Acest moment din lecRie se caracterizează prin dinamism Pi varietate de mijloace, stimulându%se permanent spiritul de autodepăPire Pi întrecere. entru ca eficienţa . acestei verigi să crească, se recomandă ca o parte din e#erciţiile efectuate să utiliz eze un o!iect -eParfă, !aston, coardă de sarituri, minge etc.0, eventual pe un fond muzical. V0&5$ $ III-$, Învăţare a acţi unil or, cunotin ţelo r, priceperilor i deprinderilor motrice noi. :imp de activitate apro#imativ 1= minute. Această verigă, în principiu, alternează cu veriga a +9%a, de consolidare a cunotinţelor. În procesul învăRării deprinderilor motrice utilitare de !ază Pi specifice diferitelor ramuri de sport, profesorul va avea în vedere următoarele <
)
% să asigure e#plicarea i demonstrarea corectă -personală sau printr%un elev0 a deprinderii ce urmează a fi însuPite. 7emonstraţia se va relua de mai multe ori, pentru întregul efectiv cu care se lucrează sau pentra grupe restrânse de elevi % să organizeze în aPa mod e#er sarea încât fiecă rui elev să i se asigure un număr sporit de repetări. entru aceasta este necesare organizarea activităţii pe grupe mici de elevi, utilizându%se un !ogat material sportiv % să programeze e#ersarea fragmentată a procedeelor te'nice comple#e, repetarea glo!ală sau în structuri de e#erciRii efectuându%se numai după ce s%a constatat că elevii stapânesc !ine procedeul respectiv. 7e e#emplu, nu vom programa invăRarea unei structuri din jocul de !asc'et în componenRa căreia intră aruncarea la coP din dri!ling, dacă elevii nu i%au însuPit în preala!il corect aruncarea la coP de pe loc % organizarea e#ersării su! îndrumarea responsa!ililor de grupe, folosindu%se mijloace cu o ridicată stare emoţională. V0&5$ $ IV-$ "onsolidareaa cunotinţelor, priceperilor i deprinderilor motrice prin repetare. :imp de activitate apro#imativ 1= minute. În această verigă se urmărePte consolidarea deprinderilor invăRate Pi genera% lizarea capacităţii de aplicare a cunoPtinţelor, priceperilor Pi deprinderilor motrice însuPite. &#ersarea se efectuează, de regulă, în structuri Pi activităiţi glo!ale, folosindu% se, pe o scară largă, parcursurile aplicative, întreceri Pi jocuri. În structuri sau jocuri nu se vor introduce elemente Pi procedee neînvăRate, acestea putând să denatureze e#ecuţia corectă, creând i pericolul unor accidente. entru a asigura o eficienţă crescută a acestei verigi este recomanda!il ca activitatea să fie organizată pe grupe valorice. &levilor cu un nivel mai ridicat de pregătire li se va putea fi#a un sistem de cerinţe mai ridicat, iar pentru cei cu lipsuri în pregătire, se va putea organiza o e#ersare simplificată ca efort i comple#itate, creându%le astfel condiţii pentru a progresa. >rganizarea activităRii pe grupe valorice nu tre!uie să ducă la jignirea elevilor din acest motiv, ca i pentru stimularea acelora care au progre sat, unii elevi vor fi trecuRi periodic de la o grupă valorică la cealaltă. V0& 5$ $ V-$ 7ez vol tare a cali tăţil or mot rice . :imp de activitate =;
apro#imativ 1= minute. În această verigă se urmărePte ridicarea indicilor de dezvoltare a calităţilor motrice. &a tre!uie să fie prezentă în fiecare lecţie atât prin mijloace specifice -de regulă prin lucru frontal cu o!iecte portati ve sau circuit e de pregăti re fi zică0, cât Pi prin folosirea unor mijloace nespecifice prin a căror e#ersare se dezvoltă una sau mai multe calităţi motrice. 7e e#emplu< dacă e#ersăm în scopul consolidării aruncarea la poartă cu pasă de contraatac, prin modul în care organi zăm e#erciţiile Pi sta!ilirea distanţelor de alergare vom dezvolta concomitent cu aruncarea la poartă Pi viteza de deplasare. 5ijlo cul cel mai eficient pentru dezvoltarea calită Rilor motrice rămâne însă circuitul de pregătire fizică, conceput pentru anumite calităţi sau vizând însumarea mai multora. V0& 5$ $ VI- $ Cevenirea organismului la o stare apropiată de cea o!inui tă. :imp de activitate ap ro#imativ 2 minute. entru atingerea scopului propus prin această verig ă, profesorul folosePte e#erciţii de respiraţie, liniPtire, rela#are i captarea atenţiei. Această activitate se va realiza în funcţie de durata Pi natura efortului depus. ine ar fi, acolo unde sunt condiţii, ca e#erciţiile din această verigă să se e#ecute pe fond muzical. V0 &5 $ $ VI I- $ . Ap rec ie ri as up ra ac tiv ită ţii de sfaurate i recomandări pentru activitatea independentă. :imp de activi tate apr o#imativ 2 minute. Acest moment tre!uie să fie scurt Pi precis, evidenţiindu%se cu precădere aspectele pozitive din lecţie. Apreciind progresele înregistrate de elevi, profesorul va efectua cu aces t prilej Pi notarea curentă, comunicând elevilor notele o!ţinute. :ot cu această ocazie prof esorul va face recomandări pentru activitatea independentă sau concursurile Pcolare. ). Asigu rarea densităţii, varietăţii i atracti vităţii lecţiei entru ca scopul lecRiei să fie în întreg ime atins, iar eficienţa acesteia să crească la parametri, superiori, se impune cu 'otărâre, ca fiind indispensa!ilă, asigurarea a t rei cerinţe de !ază indiferent de tipul Pi o!iectivele lecţiei respective, Pi anume< densitate optimă,
=1
varietate Pi atractivitate. Aceste cerinţe se pot realiza prin diferite modalităţi e#emplificăm o parte dintre acestea< a0 7ensitatea optimă este o!ţinută, în principal, prin modul de organizare a activităţii în lecţie, frontal sau pe grupe mici de elevi, care să asigure o participare activă Pi permanentă a tuturor elevilor, folosindu%se integral Pi în mod cât mai jud icio s, timp ul de luc ru practic . en tru aceasta este necesar să se utilizeze un !ogat material sportiv, permiţând tutur or elevil or realizare a prin e#ersare a unui număr cât mai mare de
repetări.
!0 9arietatea conţinutului lecţiei se poate realiza prin utilizarea unui număr mare de mijloace -varietate de conţinut0 sau, dacă este necesar, menţinerea aceloraPi mijloace la un anumit ciclu de lecţii, varietatea realizându%se prin modificări aduse în forma de organizare, sc'im!ându%se formaţiile de lucru Pi stimulenţii care pot contri!ui la crePterea interesului elevilor pentru lecţie. c0 Atractivitatea lecţiei reprezintă pro!lema @c'eie a eficienţei acesteia. 7e modul în care se iz!utePte realizarea acestui aspect din lecţie depinde interesul Pi particip area efectivă, contientă Pi activă a elevilor, acePtia dăruindu%se cu întreaga lor disponi!ilitate psi'ică Pi fizică pent ru activit atea prog ramată. Aceste aspecte din lecţie contri!uie în mare măsură la determinarea elevil or să iu!ească e#erciţiul fizic Pi să manifeste dorinţa de a%l practica independent. Atractivitatea e#erciţiilo r se poate realiza prin conţinutul acesto ra -care tre!uie să ai!ă un grad emoţional ridicat0 sau prin asigurarea permanentă a spiritului de autodepăPire i întrecere pe fondul unui climat placut, recreativ, realizat cu precădere prin întreceri Pi jocuri de miPcare. entru a reuPi să realize ze toate aceste cerinţe, care vizează crePterea eficienţei lecţiei, profesorul are datoria să acorde o deose!ită Pi permanentă atenţie studiului de specialitate, selecţionând continuu metode Pi mijloace, să le ordoneze pe fiPe de lucru pentru toate capitolele pro gramei Pcolare, căutând să le îm!unătăţească permanent, completându%le cu note Pi interesante e#erciţii, create pe !aza e#perienţei proprii sau preluate din literatura de specialitate. =. Cealiza rea optimă a unor aspecte ce privesc relaţia profesor%elev în cadrul lecţiei. Celaţia profesor%elev din Pcoala noastra este o relaţie de tip nou, =2
democratic, în care atât profesorul, cât Pi elevul sunt angrenaţi în activitatea comuna, pentru realizarea unui scop comun, fiecare din cei doi factori având sarcini !ine conturate, în care îPi manifestarea rolului conducator Pi al autorităRii sale, profesorul nu tre!uie să uite că atât indulgenţa, cât i e#igenţa e#agerate influenţeaz ă negativ rezult atul pracesului instructiv%educativ. Autoritatea pro% fesorului izvorăPte din competenţa Pi comportarea sa. Acea sta tre!uie să fie demn ă, core ctă, e#igenta atât cu sine, câ t Pi cu elevii. În sprijinu l autorităţi i sale vine pregătirea sa profesională, pe care elevii o anal izează i o apreciază în mod permanent. Celaţia profesor%elev în activităţile de educaţie fizică se încadrează în ansam!lul sistemului educaţional din coală. 6pre deose!ir e însă de celela lte discipline de învăţământ, în domeniul educaRiei fizice aceasta este o relaţie mai comple#ă ce se manife stă pe mul tiple i diverse planuri. 5anifestarea relaţiei profesor%elev în cadrul activităţilor de educaţie fizică Pi sportivă poate a vea mai multe forme, Pi anume< % relaţia profesor %elev în cadrul lecţiei de educaţie fizică % relaţia profesor%elev în cadrul orelor de activităţi sportive % relaţia profesor%elev în cadrul activităţii competi ţionale desfăPurate în Pcoală i în afara Pcolii % relaţia profe sor%elev în ca drul e#cursiil or i ta!erelor colare % relaţia profesor%elev din cadrul clu!urilor sportive colare. 7ei relaţia profesor%elev are cerinţe general vala!ile pentru întreaga activitate de educaţie fizică, e#istă totui i unele norme i cerinţe caracteristice fiecăreia din formele mai sus menţionate. 7e modul în care se cunosc i se rezolvă aspectele legate de această relaţie depinde în mare măsură eficienţa procesului instructiv%educativ. 5anifestări ale relaţiei profesor%elev în cadrul lecţiei de educaţie fizică. Activitatea din cadrul acestei relaţii începe să se manifeste odată cu pregătirea profesorului pentru ec'iparea elevilor, pregătirea materialelor Pi instalaţiilor sportive, comunicarea locului de desfăPurare a activităţii etc.0.
=3
Sinuta profesorului la lecţie va fi decentă Pi curată aPa după cum este cerută i elevilor cu care lucrează, în nici un caz profesorului nu îi este îngăduit să se prezinte la lecţie în ţinuta de stradă. >data cu începerea lecţiei, profesorul intră în relaţie cu elevul în mod foarte varia t i continuu, conform cu cerin ţele difer itelor momente din lecţie . entru asigurarea unui climat de lucru corespunzător, profesorul tre!uie, în permanenRă, să dea dovadă de mult tact, cautând să creeze condiţii egale de activitate pentru întreg colectivul de elevi, să fie o!iectiv Pi e#igent atât privind disciplina de lucru, cât Pi nivelul e#ecuţiilor. ; deose!ită atenţie tre!uie acordată elevilor cu lipsuri în pregatire pentru care tre!uie luate măsuri organizatorice speciale, fără a%i jigni, stimulându%i Pi incurajându%i pentru toate progresele realizate. În anumite momente din lecţie elevilor tre!uie să li se ofere posi!ilitatea de a%Pi manifesta personalitatea Pi creativitatea, înlâturând e#ersarea rigidă i monotonă, lipsită de interes. Acest lucru nu tre!uie confundat însă cu desfăPurarea unei activi tăţi întâmplătoare aPa%zise independente în care profesorului îi rev ine doar rolu l de supr aveg 'eto r. ; preo cupar e contin uă se va acord a participării conPtiente Pi active a elevilor pe tot parcursul lecţiei. În conducerea activităţilor se recomandă ca profesoru l să adop te un ton corespunzător, alternând comenzile prompte Pi severe din anumite momente ale lecţiei cu e#primări apropiate, încurajatoare, fapt ce va determina pe elevi să se comporte corespunzător. >!servaţiile, indicaţiile sau aprecierile privind nivelul e#ecuţiilor se recomandă a fi facute, oprind colectivul din activitate, în liniPte Pi foarte clar, tonalitatea vocii nu tre!uie să lase impresia unor reproPuri, mai ales când nereu Pita e#erciţiilo r nu se datorează unor cauze care Rin de elev. entru asigurarea unei conduceri competente, o deose!ită importanţă o are folosirea unei terminologii corespunzătoare, pentru a permite o înţelegere clară din partea elevilor. . ; atitudin e !ine orientată se impune din partea profesor ului în situa ţia apariţiei unor stări conflictuale create între elevi sau între profesor Pi anumiţi elevi, stări generate de cauze multiple. ; primă măsură ce se impune a fi luată în asemenea situaţii este soluţionarea individuală a cazului respectiv, aceasta =)
presupunând o !ună cunoatere a trasăturilor de caracter Pi temperamentale ale fiecărui elev. 7e cele mai multe ori tem perarea uno r manif estăr i de moment , mai ales cu ocazia practicării unor jocuri sportive, lic'idează fără consecinţe a!aterea respectivă. entru situaţii mai grave, o eficienţă deose!ită o au discuţiile indi vidu ale sau în faţa cole cti vulu i, ori cu alRi factori educaţionali din coală. > deose!ită importanţă pentru o conducere eficientă o are preocuparea profesorului pentru a%i sta!ili permanent locul i spaţiul de lucru în funcţie de sarcin ile dif erit elor mom ente din lecţ ie. Astfel , în pri mele verigi, când se e#ersează frontal, profesorul va ocupa o poziţie e#centrică pe un plan mai ridicat de unde să poată f i văzut i auzit de toţi ele vii, iar el la rândul său să poată supraveg'ea e#ecuţiile întregului colectiv. În celelalte momen te, profesorul tre!uie să îm!ine supraveg'erea frontală cu cea de grup, motiv pentru care poziţia lui în lecţie va fi diferită. Atitudinea pasivă, de repaus în Pezând este contraindicată, mai ales dacă este vor!a de practi carea unui joc sportiv, când profesorul are o!ligaţia de a ar!itra i de a îndruma elevii, evitând în acelai timp unele discuţii i aprecieri necorespunză toare. > atenţie permanentă se va acorda modului de organizare a e#ersării, luandu%se măsuri precise de asigurare -ajutorare i sprijin0 care să evite orice posi!ilitate de accidentare a elevilor. Aceeai atenţie tre!uie acordată învăRării transportului i depozitării materialelor i aparatelor folosite pentru lecRie. 6istemul de notare al elevilor constituie un alt moment în care relaţia profesor%elev poate îm!răca aspecte diferite. entru o rezolvare corectă a acestei pro!leme, profesorul va acorda toată atenţia modului în care mânuiete sistemul de notare, dovedind deplină o!iectivitate i realism în apreciere. ?a sta!ilirea notelor se va ţine seama atât de rezultatele pro!elor de control, cât i de interesul i progresul înregistrat de elevi. :rec erea zilnică în catalog a a!senţelor i notelor constituie o cerinţă o!ligatorie care favorizează evoluţia unor relaţii corecte între profesor i elev. 8. "ontientizarea J principiu al procesului de învăţământ. "reterea eficienţei lecţiilor de educaţie fizică este influenţată pozitiv dacă, profesorul se preocupă, pe lângă luarea măsurilor metodico%arganizatorice i de aplicarea ==
principiului de contientizare a elevilor în procesul de practicare al e#erciţiilor din lecţie. A contientiza elevii inseamnă a%i face să înţeleagă scopul învăţării i al utilităţii cunotinţelor însuite. rocesul de contientizare duce inevita!il la activizarea elevilor, la înţelegerea e#ecuţiei i conţinutului cunotinţelor. În momentul în care elevul va înţelege aceste lucruri el va acţiona cu mai multă plăcere, dovedind o mai mare voinţă pentru perfecţionarea e#ecuţiilor sale. &levul tre!uie să înţeleagă scopul practicării e#erciţiilor fizice i influenţa lor asupra organismului. 7e e#emplu este !ine ca elevii să cunoască scopul pentru care se e#ecută, în prima parte a lecţiei, anumite e#erciţii< care din acestea sunt e#erciţiile de dezvoltare generală, care influenţează dezvoltarea armonioasă a organismului, care sunt e#erciţiile corective ce previn apariţia unor deficienţe ale coloanei verte!rale, precum i cele care se folosesc în scop compensator în pauzele orelor de curs sau acasă. entru activitatea desfăPurată în timpul lecţiilor, elevii tre!uie să Ptie că fiecare e#erciţiu are un moment @c'eie de care depinde succesul sau insuccesul e#ecuţiilor. Activitatea practică a demonstrat faptul că pe parcursul procesului de învăţare a deprinderilor motrice se pun în evidenţă unul sau mai multe momente esenţiale -parRi din e#erciţiu 0, de însuPirea cărora depinde învăţarea corectă a deprinderii motrice respective. "unoscând acest lucru, profesorul tre!uie să se preocupe pentru a sta!ili care anume parte din e#erciţiu reprezintă @c'eia miPcării Pi să se pregătească pentru a acRiona cu mijloace eficiente asupra ei pe parcursul e#ersării. 7e e#emplu, pentru e#ecuţia corectă a rostogolirii înainte @c'eia constă în tragerea !ăr! iei cât mai mult spre piept , sau @c'ei a plon jonu lui latera l la volei îl constitute e#ecutarea corectă a fandării cu piciorul din partea în care se e#ecută plonjonul. 7eci nu se va e#ersa plonjonul până nu se însuPePte e#ecuţia corectă a fandărilor. Acţionarea asupra acestor momente face parte integrantă din te'nologia =8
didactică Pi ca atare ea tre!uie însuită Pi aplicată de fiecare profesor. $oarte important este însă ca profesorul, aplicând principiul conPtientizării, să asigure cunoaPterea acestor mamente de către toţi elevii
clasei. În felul acesta elevii
vor e#ecuta mai corect, cu mai multă siguranţă e#erciţiile, iar timpul afectat procesului de instruire se reduce în mod considera!il, deci implicit crePte eficienţa lecţiei. 5otivaţia activităţii conPtiente a elevului pentru practicarea e#erciţiilor fizice este det erminată de motivaţii imedia te, legate de oră Pi motiva ţii de perspectivă, dintre care enumerăm < % dorinţa de a fi printre fruntaPii clasei în practicarea sportului % dorinţa de a practica la nivel de performanţă o anumită ramură de sport sau o mese rie care este cond iţionată de dezvoltarea anumitor calităţi fizice, de starea de ro!usteţe etc. ; influenţă deose!ită în amplificarea conPtientizării o pot avea e#plicaţia, demonstraţia, pre cum Pi util izarea cât mai multor materiale intuitive. APadar , contientizarea elevilor nu se face la întâmplare< ea tre!uie să fie programată cu ate nRi e în dif eri tel e momen te ale lec ţie i, c'iar când aceasta se impune. 5etodele i procedeele folosite pentru conPtientizare sunt sta!ilite în funcţie de vârsta Pi nivelul colectivului cu care se lucrează. "onPtientizarea elevilor în cadrul lecţiilor de educaţie fizică se recamandă să se realizeze fie prin opri rea cole ctivului din e#erciţii Pi atenţiona rea elevilor asupra anumitor elemente sau prin recomandări Pi măsuri ce se iau c'iar în timpul e#ecuţiei -indicaRii te'nice, e#punerea unor materiale intuitive0, deoarece acestea trezesc interesul elevilor, determinându%i la e#ersarea conPtientă a e#erci ţiilor respective. > deose!ită importanţă pentru asigurarea unei activităRi conPtiente în lecRie o are intere sul depus de elevi pentru aceasta. &l poate fi influenţat Pi de succ esul sau insuccesul în e#ecutarea diferitelor e#erciţii. +nsuccesele pot avea mai multe cauze< a0 "auze legate de elevi < % necunoaPterea Pi neînţelegerea e#erciţiului respectiv =/
% e#perienţa motrică necorespunzătoare, !agaj sărac de deprinderi motrice comparativ cu comple#itatea e#er ciţiului % dezvoltarea fizică su! nivelul cerinţelo r lecţiei % neatenţie Pi dezinteres pentru lecRie % reprezentări incomplete % sla!a dezvoltare a calităRilor motrice. !0 "uuze legate de profesor < % e#pli carea e #erciţiil or insuficient de clară sau grePită % demonstrarea incompletă, incorectă, numai glo!al sau numai analitic % lipsa organizării activităţii independente a elevilor % lipsa de e#igenţă pentru e#ecuţia corectă a elevi lor % corectarea tardivă a grePelilor % lipsa de varietate i atractivitate ce tre!uie asigurate conţinutului. c0 Alte cauze < % colective numeroase Pi neomogene % insuficienţa materialului sportiv % întreruperi în pregătire. entru trezirea inte resului Pi activiz area elevilo r pe lângă lic'idarea cauzelor arâtate mai sus, profesorul mai poate lua Pi alte măsuri< % sporirea numărului de indicaţii pentru unii elevi sau pentru întregul colectiv al clasei % repetarea demonstraţiei în ritm lent, atrăgând atenţi a elevilor Pi su!liniind care este @c'eia e#ecuţiei % e#plicarea suplimentară a e#erciţiilor cu un grad ridicat de dificultate % introducerea unor e#erciţii pregătitoare % o!iPnuirea elevilor cu autoo!servarea, autocontrolul Pi întrajutorarea % luarea măsurilor necesare pentru crPterea stării emoţionale din lecţii. În vederea verificării modului în care s%a reuit conPtientizarea elevilor, profesorul tre!uie să%i c'estioneze periodic pe elevi, prin sondaj, constatându%se astfel dacă acePtia înţeleg utilitatea Pi scopul e#erciţiilor pe care le efectuează în lecţia respectivă. =
/. P)03$'&4$0$ - 30'(.8 3(.08 *'&)&4$'8 )0/6&&)0 .0 0.*/$6&0 <&4&/8 În procesul de învăţare Pi perfecRionare a activităRilor fizice, atât a celor ce au loc în cadrul lecţiilor de curs, cât Pi a celor care se organizează în cadr ul activ ită ţil or e#tra cla să, o contr i!uţi e din ce în ce mai însemnată o au metodele active. Ena dintre aceste metode o constituie pro!lematizarea. &a presupune crearea unor condiţii speciale de e#ersare în care se propun spre rezolvare sarcini legate de situaRiile pro!lemă. &levul este pus să rezolve sarcini, teoretice sau practice, prin efort propriu Pi e#perienţă personală, să rezolve o dificultate pentru care nu are un răspuns gata ela!orat. entru a aplica această metodă este necesar să se creeze condiţii care oferă elevilor posi!ilitatea să%Pi pună în valoare calităţile de @descopeiritori. 5ijlocul de !ază al descoperirii prin e#ersare se realizează prin organizarea intenţionată a unor comple#e de e#erciţii cu unele sarcini care ridică elevului situaRii pro!lemă. Întâlnind asemen ea situaţie, elevu l, pentru că nu are cunoPtinţe precise despre modul în care urmează să rezolve situaRia întâlnită, este nevoit să apeleze prin ana logie la cunoPtinRele sale generale care îi ajută Pi îi permit să rezolve corect situaţia% pro!lemă respectivă. 7e regulă, situaţiile%pro!lemă programate, spre e#emplu,
într%un traseu
aplicativ se rezolvă cu mai mare uPurinRa atunci când traseul respectiv este parcurs a doua oară, sau cei ce urmează să%1 parcurgă au asistat la e#erciţiile altor colegi. Enul din importantele avantaje ale folosirii acestei metode îl constituie faptul că ea asigură independenţa intelectuală în dirijarea e#ecuţiei, precum i dezvoltarea gândirii creatoare. 7in punct de vedere al modului de organizare i a form ei de manif estar e, pro! lemat izarea apare în lecţ ii programate sau neprogramate. -a0 pro!lematizarea programată, de către profesor, crează în mod intenţionat situaţiile%pro!lemă, în acest caz este vor! a de o pro! lematiz are dirija tă -d e e#em plu cea creată pe parcursurile aplicative0. !0 pro!lematizarea neprogramată apare instantaneu. e parcursul e#ersării, elevii caută în mod diferit soluţii de rezolvare. În această situaţie este necesar ca pro% fesorul, o!servând modul de rezolvare al elevilor, să între prindă acţiuni =
suplimentare de demonstrare i e#plicare a e#erciţiilor, atunci când este cazul, adoptând i generalizând modalitatea de rezolvare găsită de anumiţi elevi sau recomandând el o altă rezolvare -situaţii des întâlnite în procesul de consolidare a cunoPtin ţelor la jocuri sporti ve0. ro!lematizarea programată se face cu uurinţă î n cadrul diferitelor trasee aplicative utilitare. &a apare însă în mod instantaneu, frecvent în procesul de învăţare i practicare a jocurilor sportive, unde pro!lematizarea nu are un caracter repr oduc tiv, nede curgând din info rmaţii directe, ci dintr%o com!inaţie de informaţii, prin solicitarea intensă a activităţii intelectuale. Tinând cont de toate aceste aspecte ce leagă activitatea profesorului de cea a colectivului cu care lucrează, am aplicat toate cunotineţele mele în domeniul educaţiei fizice colare cu grupa e#periment cu care am lucrat încercând să aduc la un nivel cât mai înalt acest domeniu i pentru a%mi îndeplini scopul propus.
8;
II ORGANIZAREA ŞI DESFǍŞURAREA CERCETĂRII S*&0/6&& =& (5$&4$0$ /0/0'8&&+ S*&0/6&& + "ercetarea s%a desfaurat cu două clase de elevi i anume a G++%a A formată din 2; de elevi, dintre care 1; !aieRi i 1; fete, reprezentând clasa martor Pi a G++%a " formată din 2; elevi dintre care 1; !aieRi i 1; fete, reprezentând clasa e#periment, am!ele de la liceul industrial @rad 6egalD :ulcea, în anul Pcolar 2;;/% 2;;. APadar pentru desfăPurarea e#perimentului avem un total ); de su!iecRi dintre care 2; fete i 2; !aieRi, acesta neconstituind numărul total al elevilor prezenţi în cele doua clase, o parte dintre acetia fiind scutiţi medical, iar o altă parte nefrecventănd toate orele de educaţie fizică i sport incluluse în e#perimentul pe care eu l%am făcut, domnul profesor arfene 9asile e#plicându%mi situaţia i interesul câtorva elevi cu privire la ora de educaţie fizică i sport. 6u!iecţii sunt, după cum am prezentat, clasa a G++%a i sunt cuprini între 1/ i 1 ani, majoritatea fiind pe punctul de a implini 1 ani. *ici unul dintre elevi nu a practicat sport de performanţa, doar coc'etând perioade scurte de timp cu anumite sporturi, însa niciunul nu a practicat atletismul, aadar avem de%a face cu elevi care nu au o pregătire specifică, diferenţa făcând%o !ineînţeles calităţile motrice cu care au fost, mai mult sau mai puţin înzestraţi. O5$&4$0$ /0/0'8&& + &#perimentul s%a desfăPurat începând cu data de marţi, 18 octom!rie 2;;/ i înc'eind pe data de 21 noiem!rie 2;;/ pe perioada a cinci săptămâni câte două ore pe săptamâna, în fiecare marţi la ora 1;<;; i în fiecare miercuri la ora 11<;;, deci în total 1; ore, fiecare oră de educaţie fizică având =; de minute, în care am introdus propriile mele metode pentru dezvoltarea rezistenRei la acest nivel de vârstă, pentru a arăta că ele pot contri!ui semnificativ în acest domeniu al educaRiei fizice Pcolare.
81
"ercetarea s%a desfăurat atât pe terenul liceului, în sala de sport a liceului, acolo unde am efectuat o parte din e#erciţiile i pregătirea specifică pentru a realiza ceea ce mi%am propus i anume dezvoltarea indicilor de rezistenţă la clasa a G++%a ", de asemenea am dispus i de o pista de atletism, formată din zgură, a clu!ului de fot!al local @7elta :ulceaD unde am efectuat pro!a de control i cealaltă parte a e#erciţiilor propuse spre a fi efectuate. M0'(.0)0 =& '0&/&)0 .0 /0/0'$0 *'&)&4$'0 "a metode de cercetare în acest e#periment am folosit studiul materialului !i!liografic, teste i măsurători, metoda prelucrării statistice i a reprezentării grafice. Am efectuat atât la grupa martor cât i la grupa e#periment, o testare iniţială pentru a verifica nivelul dezvoltării calităţii motrice J rezistenţă J pentru a putea sta!ili la sfâritul e#perimentului, după testarea finală, progresul realizat de cele doua grupe, pe se#e, atât la !aieţi cât i la fete, pentru a putea confirma ipoteza de lucru. ro!ele de control atât la testarea iniţială cât i la cea finală pentru sta!ilirea timpilor i progreselor atinse, au constat în alergarea de rezistenţă pe distanţa de 1 ;;; m la !aieţi i ;; m fete pe teren plat cu start în !loc, din picioare, aa cum prevede i programa colară pentru acest nivel colar. ?a grupa martor s%au efectuat e#erciţii pentru dezvoltarea acestei calităţi motrice conform programei colare. ?a grupa e#periment -a G++%a "0 am implementat propriul sistem de e#erciţii pentru dezvoltarea rezistenţei ţinând cont de particularităţile de se# i vârstă ale su!iecţilor. Având la dispoziţie zece ore de educaţie fizică i sport, am împărţit această perioadă în trei părţi, fiecare conţinând 3 ore, în total ore, a zecea fiind destinată testării finale. Cezistenţa a fost plasată ca fiind a doua temă în lectie, niciodată nefiind plasată împreuna cu calitatea motrica %forţă% acestea neputând fi dezvoltate simultan cu rezultate palpa!ile.
82
&#ercitiile au fost efectuate independent la fete i !ăieţi, cu start în !loc din picioare pe teren plat atât pe pista de atletism cât i în jurul terenului de fot!al al colii. Aadar la grupa e#periment -G++ "0, în prima etapă ce a cuprisns trei ore, atăt la !ăieţi cât i la fete. Am folosit pentru dezvoltarea rezistenţei alergarea cu intervale, difereţa fiind facută de distanţa de alergare, care, a fost mai mare cu 1;; m la !ăieţi decât la fete din cauza posi!ilităţilor pe se#e prezente în această etapa de dezvoltare. Astfel în prima oră am folosit distanţa de 2 # );; m a doua ora pe distanta de 3 # );;m a treia ora ) # );;m, acestă distanţă fiind prevazută pentru fete. ?a !ăieţi am folosit următoarele distanţe< în prima ora 2 # =;;m 3 # =;;m ) # =;;m. Astfel am înc'eiat prima etapă cuprinsă în e#periment ce s%a desfăurat pe pista de atletism a stadionului de fot!al al ec'ipei @7elta :ulceaD F&5 2K
F&5 2
În a doua etapă am utilizat metoda alergării de durată, în care, pentru fete am folosit în prima oră, alergare 1; minute a doua ora alergare 1= minute a treia oră alergare 2; minute, iar pentru !ăieţi în prima ora alergare 12 minute, a doua
83
ora 1/ minute i în a treia ora, alergare 22 minute. Astfel, s%a inc'eiat a doua treime a e#perimentului, desfăurată în jurul terenului de fot!al al liceuluiFIG !K
F&5 !
În ultima etapă formată tot din trei ore am folosit metoda alergării în tempo variat, in care pentru fete în prima oră 2 # );;m, 2-1;; 2H) N 1;; 3H) N 1;; 2H) N )H)0, a doua oră 3 # );;m, 3-1;; 2H) N 1;; 3H) N 1;; 2H) N 1;; )H)0, a treia oră ) # );;m, )-1;; 2H) N 1;; 3H) N 1;; 2H) N 1;; )H) 0. :ot această etapă pentru !aieţi am folosit aceeai metodă diferenţa facând%o i de această dată distanţa. Aadar avem următoarele 2 # =;;m, 2-1;; 2H) N 2 # 1;; N 1;; 3H) N 1;; 2H) N 1;; )H)0, a doua oră 3 # =;;m, 3-1;; 2H) N 1;; # 2H) N 1;; 3H) N 1;; 2H) N 1;; )H)0, a treia oră ) # =;;m, )-1;; 2H) N 1;; 2H) N 1;; 3H) N 1;; 2H) N 1;; )H) 0. auzele dintre repetări au fost sta!ilite la 3 minute pentru !ăieţi i ) minute pentru fete, fiind tiut faptul că organismul feminin, cere o perioada mai lungă de timp pentru refacerea organismului după efort întrucat se#ul feminin are mai puţini 'ormoni de cretere regenerativi i de asemenea mai puţin testosteron, 8)
acesta fiind un 'ormon susţinător de efort. auzele au avut un caracter activ, conţinând mers linistitor, scuturarea picioarelor i cu o revenire i din punct de vedere respirator. 7e asemenea la fete i femei, dei pe distanţele de semifond cum ar fi ;; m, pro!ă pe care eu am aplicat%o, conform programei, !aza pregătirii o constituie aceleai principii i reguli ca la !ăr!aţi, înţelegând prin aceasta alcătuirea pregătirii în diferite cicluri, aplicarea mijloacelor i metodelor de !ază ale antrenamentului, tactica alergării. 7ar lucrul cu se#ul feminin presupune un plus de cunotinte în legătură cu particularităţile lor, de care profesorii tre!uie sa ţina seama. Astfel, fetele dispun de o forţa musculară redusă, dar de o mai mare supleţe, parametrii activităţii sistemelor lor cardiovascular i respirator sunt ceva mai mici, pulsul mai ridicat, indicii consumului ma#im de o#igen, ai capacităţii vitale i ai minutHvolumului respirator mai redui. 7e aceea profesorul tre!uie să acorde mai multă atenţie dezvoltării forţei grupelor musculare de !ază, îndeose!i ale spatelui, centurii a!dominale i mem!relor inferioare. entru dezvoltarea posi!ilităţilor aero!e, mai ales în primele etape ale perfecţionării, este necesar ca elevele să fie deprinse să e#ecute un lucru neîntrerupt de lungă durată în alergarea de ;; m. +ntensitatea medie a efortului de antrenament pe seama creterii volumului unui astfel de lucru poate fi ceva mai mică decât la !ăieţi. Antrenamentul fetelor în perioada ciclului menstrual este mult mai individualizat. *umeroi specialiti care au studiat această pro!lemă sunt înclinaţi să considere posi!ilă desfăurarea antrenamentului i c'iar participarea la concursuri în această perioadă, cu condiţia ca starea sănătăţii să fie !ună. În unele cazuri, la indicaţia medicului, este posi!il să se omită 2 J 3 lecţii de antrenament. În ultima oră i anume a G%a am efectuat pro!a de control cu grupa e#periment constatând în testarea finală unde am notat timpii scoi de fiecare elev în parte, la !ăieţi pe distanţa de 1;;; m i la fete pe ;; m aa cum am facut i la testarea iniţială. Acestea au fost, dupa cum am o!servat, e#erciţiile implementate de mine la grupa e#periment între testarea iniţială i cea finală ce a avut drept scop 8=
o!ţinerea unor rezultate superioare la testarea finală faţă de cele o!ţinute la grupa martor la aceeai testare i în aceleai condiţii, diferenţa facând%o e#erciţiile efectuate pentru dezvoltarea acestei calităţi motrice. În cele ce urmează prezetăm rezultatele pro!ei de control -1;;; m !ăieţi H ;; m fete0 la testarea iniţială -:.+.0 i la cea finală -:.$.0 o!ţinute atât de clasa martor cât i de cea e#periment, urmând ca interpretarea rezultatelor să ai!a loc în următorul capitol unde vom prezenta rezultatele complete ale cercetării.
Alergare de rezistenţa 800 m fete / 1000 m baieţi (timpi obţinuţi) Clasa Martor N C' S0 N*30 TI TF Clasa 2 ! 7 : @ # 9 2"
XII A (martor)
22 2! 27 2: 2 2 2@ 2# 29 !"
BĂIEI
FETE
C&&)$M$&*; C&*%0/8A)0$.* D$;/$)*I(*6 I>$(>I*)&$ L*5*M$&$ M$=$);/&C(43& M$&C&;'&$ N0.0)/*A.0& P$>0)A*0)&$ P*&=(M&$&
:2:” 7:9” 7@” :"@” 7” :!!” 7:!” 79” :!@” :29”
:"9” 7:!” 72” :"2” 7"” :2” 77#” 7” :!7” :27”
C(;'0$A/*6$ D$&)(>L$>&&$ D*3&'$=/*D$&0)$ G$. T$&$ I(.$R$)*/$ Q&>$'/(>;/&A$ L*%*F)(0'&$ M$*60$/L(0.$$ M8/&)$M&$0)$ M&/* I&$
772” ::” 7!” 77:” 7:!” :!:” :7” :2!” :72” :2"”
7!@” ::2” 72” 772” 77@” :29” :72” :2"” :!” :"@”
TABEL 2 TABEL !
88
Alergare de rezistenţă 800 m fete / 1000 m baieţi (timpi obţinuţi) Clasa !periment NC' S0 N*30 TI TF Clasa 2 A)&%$'& R(0' 7#” 7:@” ! A'(/0V$)0'& 7” 7:” 7 C$3**G$&0) :"7” 7!” : E%*0&I(*6 :7"” :29” @ # 9 2"
XII C (e!periment )
L$48 R$.* L0>0.& G0(50 M$()$/0R84>$ M*H$'S*)>&* T($.0 D$ M*'0$*B(5.$
:!” :2” 7:@” :7” 7:"” :2”
:2” :"!” 77#” :!2” 772” :"!”
22 2! 27 2: 2
A30)&$A/$ B$*=/8V&/'(&6$ B8*6$M&$0)$ M$60'(>&/&E)&;$0'$ M*'0$*M8.8)&$
7” :7” :2#” 7"” :":”
7:” :!@” :22” 7:"” 7”
2 2@ 2# 29 !"
R$.*I*)&$$ S($0A.&$$ 0$G0(5&$$ T*.0(E)0$ V0)&*M8.8)&$
7::” :!"” :"#” 7!” :2"”
77” :"9” :"2” 7:2” :""”
BĂIEI
FETE
7 I.&/$'(&& 3(<(-<*/6&($)& =& 3('&/& <()(;&6& 0%0&30' entru a reliefa cât mai !ine nivelul de pregătire al elevilor am efectuat o serie de teste i măsurători. 6%au sta!ilit trei indicatori somatici i anume înălţimea în ortostatism cu ajutorul taliometrului, anvergura !raţelor i greutatea corporală, prin cântărire. În cele ce urmează voi prezenta ta!elele ce conţin toate aceste date, atât la clasa martor -a G++ %a A0 căt i la cea e#periment -a G++ %a "0 pe se#e calculând i indicatorii statistici compui din media aritmetică, a!aterea standard i coeficientul de varia!ilitate . 7e asemenea vom prezenta i graficele comparative referitoare la indicii somatici ai su!iecţilor ce compun cele două clase.
TABEL 7 8/
Clasa a XII"a C (e!periment) #ăieţi *r+ ,rt+ 1+ -+ .+ + + + 2+ 8+ 3+ 10+
*ume AliprantiCo!ert Antoc'e9alentin "am!uru4a!riel &purei +onuţ ?azăr Cadu ?evendi4'eorg'e 5anolac'eCăzvan 5uPat 6ilviu :oader 7an 5unteanuogdan i r o t , a i d n I
i it, s ti a t s
MEDIA ARITMETICĂ K x ABATEREA STANDARD SK COEFICIENTUL DE VARIABILITATE CVK K
M$%&'$'I %MAIC Înălţime
4reutate
Anvergura
-cm0 18= 1/3 18 12 1/; 18 1/= 183 1/1 1/
-Ig0 88 /) ; /; 8/ 8= / 8) 83 /2
-cm0 18) 1/2 1= 1; 1/1 18 1/1 18; 18= 1/
2@7,7
9,9
2@2,:
@,72
,9
@,@:
:,!2
#,2
:,2
TABEL :
Clasa a XII"a C (e!periment) 4ete *r+ ,rt+ 1+ -+ .+ + + + 2+ 8+ 3+
*ume Amelian Anca a!usca9ictorita ar!uta5i'aela 5aRetovici &lisa!eta Cadu +uliana 9eliu5adalina 5unteanu"ristina 6oare Adriana Uer!an 4eta
MA%&'A'I %MAIC Înaltime
4reutate
-cm0 183 1/2 1== 18;
-Ig0 =; =8 )8 )
-cm0 181 1/1 1=1 1=/
18 1/; 1= 188 18)
=3 =) = 82 =2
18 18 1=8 18= 18;
8
Anvergura
10+
i r o t a i, d n I
i i, t s ti a t s
:udor &lena MEDIA ARITMETICA x K ABATEREA STANDARD SK COEFICIENTUL DE VARIABILITATE CVK
1/=
8;
1/)
2,!
:
27,!
,!7
,!@
@,79
7,@@
9,@
:,!
TABEL
Clasa a XII"a A (martor) #ăieţi *r+ ,rt+ 1+ -+ .+ +
*ume
M$%&'$'I %MAIC Înălţime
4reutate
Anvergura
-cm0
-Ig0
-cm0
"'irila 5arius
1//
/=
1/=
"iupercă Ale#andru 7ascălu +onuR +vanov iulian
12
/1
1;
1/8 1/
8/
/2
1/= 1/=
8
+ + 2+ 8+ 3+ 10+ ir o t a i, d n I
i it, s it ta s
?ungu 5arian 5aPalsc'i "ozmin 5arin "ristian *edelcu Andrei avel Aurelian uiPor 5i'ai
188 1) 1/2 12 182 1/)
MEDIA ARITMETICĂ x K ABATEREA STANDARD SK COEFICIENTUL DE VARIABILITATE CVK K
2@,:
@",:
2@7,2
@,2!
:,@
@,2"
:,"
,7
:,2"
Clasa a XII"a A (martor) fete *r+ ,rt+ 1+ -+ .+
81 /; 88 /3 /2 //
18= 1=
1/1 1/= 18; 1/;
M$%&'$'I %MAIC
*ume
Înălţime -cm0
4reutate -Ig0
Anvergura -cm0
"ostea Ancuţa 7anilov ?avinia 7umitrascu
18= 18/ 182
=; =) )
188 188 18;
7aniela /;
+ + +
4ard :ania +ordan Caluca Iivatcovsc'i
2+ 8+ 3+ 10+
Anioara ?upu $lorentina 5aruţeac?oredana 5ăncila 5i'aela 5incu +rina i r o t a , i d n I
i , ti its
MEDIA ARITMETICĂ x K ABATEREA STANDARD SK COEFICIENTUL DE VARIABILITATE CVK K
18
=
18
1=8 1=/
)/ =2
1== 1=8
188
81
18)
1/;
==
188
1/= 1==
=2 =2
18 1=)
2:,!
!,9
2!,7
,2
:,7"
,7
:,"!
#,2!
7,:"
a t s
TABEL
/1
/2
:I.&/$'(&& 3$'03$'&/(-;'$'&;'&/& /*%&=& /0/0'$0 Am folosit în cercetarea de faţă media aritmetică notată cu
x
i reprezintă
centrul de greutate al unui ir de date. 5edia aritmetică este principalul indicator al valorilor centrale de la care se pleacă în calcularea celorlalţi coeficienţi statistici i este egal cu suma valorilor varia!ilei # supra n, numărul de cazuri . 7e asemenea am folosit i coeficientul de varia!ilitate -aflarea omogenităRii0. entru calcularea acestui coeficient va tre!ui mai întâi să aflăm valoarea a!aterii standard, un alt indicator folosit de mine în această cercetare, care este notată cu @6D i având formula 6# K VWd 2#Hn%1. În continuare se află valoarea coeficientului de varia!ilitate după formula "v# K 6#H#-media aritmetică0X1;;. d# J reprezintă diferenţa fiecărei valoare faţă de media aritmetică. d# K Gi%G "oeficientului de varia!ilitate va fi e#primat în procente i va fi interpretat astfel< % ;F % 1;F varia!ilitate mică rezultă omogenitate mare % 1;F % 2;F varia!ilitate medie, omogenitate medie % peste 2;F lipsă de omogenitate.
/3
IV R04*)'$'0)0 /0/0'8&& =& &'0%0'$0$ )( P0)*/$0$ =& &'0%0'$0$ .$'0)( /*)0;0 9oi prezenta în continuare rezultatele finale ale cercetării efectuate cu mediile aritmetice la pro!ele de control -;; m fete, 1;;; m !ăieţi0 atât la grupa martor cât i la cea e#periment la testarea iniţială i la cea finală, printr%un ta!el, în scopul de a vedea dacă cercetarea i%a atins o!iectivul propus.
TABEL # BĂIEŢI G*%$ I.&/$'(& M0.&$ A&'30'&/8 3& ;0/K A$'00$ S'$.$.SK C(0<&/&0'*) .0 V$&$&)&'$'0 K
G*%$3$'( I T F T I T :@”! ::” !:@,@ !:: !,9 !,! 2",@@
2",@ /)
G*%$0%0&30' F T :”: 7”: !:, !7, 2,# 2,7# ,:
,!
TABEL 9 FETE
G*%$ I.&/$'(& M0.&$ A&'30'&/8 3& ;0/K A$'00$ S'$.$.SK C(0<&/&0'*) .0 >$&$&)&'$'0 C> K
G*%$3$'( I T F T I T ::”# 79”@ !:,! !79,@ 2:,# 2:,9@ ,2
,!:
/=
G*%$0%0&30' F T :#”: 7@” !:#,: !7@,7 2#, 2@,7@ @,
@,:!
Aadar o!servăm la grupa martor o crePtere a rezultatelor, la testarea finală faţă de cea iniţială, la !aieţi de =,= secunde, pe când la grupa e#perimentală o!servăm că rezultatele elevilor s%au îm!unătăţit cu 11,1 secunde. Aadar o!servăm că grupa e#perimentală a realizat, prin e#erciţiile implementate de mine, un progres de =,8 secunde faţă de grupa martor. ?a fete se o!servă că grupa martor i%a îm!unătăţit timpii la testarea finală cu 3,/ secunde, pe când grupa e#periment a realizat un progres de ,1 secunde la testarea finală faţă de testarea iniţială &ste mai mult decât evident progresul realizat de grupa e#periment, care a progresat cu =,) secunde faţă de grupa martor. 7e asemenea o!servăm că la grupa martor !ăieţi, cea mai mare diferenţă la testarea finală e cu / secunde mai !un decât la testarea iniţială, iar cea mai mica îm!unătăţire la testarea finală faţă de cea iniţială e de ) secunde, pe când la grupa e#periment !ăieţi, situaţia e cu totul alta, cel mai mare salt de la testarea iniţială la cea finală e de 1) secunde, iar cel mai mic e de secunde, acest lucru demonstrează clar în ceea ce privete !ăieţii că metodele de pregătire folosite sunt mai eficiente, o!ţinându% se progrese evidente în ceea ce privete rezistenţa.
/8
?a fete o!servăm o situatie similară, la grupa martor cea mai !ună im!unătăţire a timpului iniţial fiind de = secunde, iar cel mai sla! salt e de doar o secundă. ?a grupa e#periment cel mai important progres e de 11 secunde, iar cel mai sla! e de / secunde, fapt ce demonstrează încă o dată progresul evident efectuat de clasa e#perimentală. En alt aspect, poate nu la fel de relevant îl reprezintă faptul că la !ăieţii clasei martor o!servăm că cel mai !un timp la testarea finală este de 3 minute i 3 secunde, iar la clasa e#periment de 3 minute i 31 secunde. "el mai sla! timp la testarea finală la clasa martor e de ) minute i 23 secunde, iar la e#periment de ) minute i 21 secunde, lucru ce arată din nou progresele i de această dată mai mari ale clasei e#periment. ?a fete cel mai !un timp al clasei martor la testarea finală este de 3 minute i 28 secunde, cu o cretere de = secunde faţă de testarea finală, pe când la clasa e#periment cel mai !un timp e de doar de 3 minute 3= secunde, însă cu o cretere faţă de testarea iniţială de secunde, fapt care evident arată calitatea metodelor i mijloacelor folosite. "el mai sla! timp la testarea finală la clasa martor este de ) minute i )1 de secunde pe când la clasa e#periment e de ) minute i 2/ de secunde, din nou avem de%a face cu o cretere mai mare la clasa e#periment, uor o!serva!ilă, uitându%ne pe ta!elul cu cele două testări, iniţială i finală, la cele două clase.
//
Aa cum se o!servă i pe graficul de mai sus grupa e#periment are creterea evident mai mare decât grupa martor atât la fete cât i la !ăieţi ceea ce demonstrează că e#perimentul i%a atins o!iectivul i că ceea ce mi%am propus am i realizat, demonstrând astfel contri!uţia pe care această lucrare e#periment o aduce în domeniul educaţiei fizice colare în domeniul dezvoltării calităţii motrice @rezistenţăD în ciclul liceal de învăţământ. 7e asemenea analizând ta!elele finale cu mediile aritmetice cu timpii o!ţinuţi la cele două pro!e -:a!el i :a!el 0 o!servăm la !ăieţi un coeficient de varia!ilitate de su! 1;F ceea ce înseamnă că avem de%a face cu o varia!ilitate scăzută i deci omogenitate mare. În ceea ce priveste situaţia la fete lucrurile sunt puţin diferite, clasa martor având coeficientul de varia!ilitate puţin peste 1;F, ceea ce înseamnă că avem varia!ilitate medie i implicit omogenitate medie. ?a fete, clasa e#periment avem, la fel ca la !ăieţi, varia!ilitate mică i omogenitate mare, rezultatul fiind de asemenea într%un procent de su! 1;F. Ceferitor la indicii somatici putem constata pe urma calculelor mediei aritmetice i a coeficienţilor de varia!ilitate că avem de%a face cu două clase -e#periment, martor0 ec'ili!rate, cu mici variaţii în ceea ce priveste dezvoltarea fizică din punct de vedere al înălţimii, greutăţii i al anvergurii su!iecţilor. Acest lucru demonstrează că posi!ilităţile de îm!unătăţire a calităţii motrice @rezistenţăD înainte de efectuarea e#perimentului erau la apro#imativ aceai parametri, i posi!ilităţile su!iecţilor egale.
/
V C(/)*4&& =& %(%*0& 2 Cezistenţa este capacitatea organismului de a face faţa o!oselii, calitate care permite omului să efectueze anumite eforturi timp îndelungat. $actorul care limitează posi!ilităţile de a continua efortul este o!oseala. $actorii de care depinde, formele de manifestare i mijloacele de dezvoltare -educare0 sunt cunoscute. Cezistenţa este calitatea motrică perfecti!ilă care se păstrează timp îndelungat. entru aceasta se respectă câteva cerinţe de !ază< continuitatea J regulă de mare importanţă care presupune planificarea pe semestru, an colar a acţiunilor ce pot contri!ui la dezvoltarea rezistenţei. "reterea continuă a duratei sau distanţei i aprecierea continuă a progreselor. 7ezvoltarea alergării este indicat să se facă prin alergare de durată, prin alergare pe teren variat nu este indicat în cadrul colii -cu clasele0 metoda antrenamentului pe intervale, deoarece în această metodă tre!uie să se cunoască posi!ilităţile fiecărui elev în parte. !. "ercetarea efectuată având ca prim scop dezvoltarea -educarea0 rezistenţei prin metode i mijloace specifice atletismului cu elevi de clasa a G++%a a arătat faptul că această calitate motrica este perfecti!ilă la elevii de liceu i c'iar este de dorit a se /
proceda în acest fel pentru a elimina tentativele de reţinere sau susţinere sau de refuz din partea elevilor. 7 5ijloacele alese de noi, respectiv alergarea cu intervale, alergarea de durată i alergarea în tempo variat sunt eficiente, rezultatele o!ţinute după e#perimentul efectuat fiind !une. : rin folosirea celor trei mijloace am constatat că adaptarea organismului la efortul specific de rezistenţă se realizează prin oricare dintre acestea cu indici de superioritate la alergarea în tempo uniform, cu tempouri de =;%/=F folosite în cadrul metodei cu intervale, care se preteaza !ine la clasele liceale. 7atele investigaţiei e#perimentale efectuate pot constitui puncte de plecare în ela!orarea unei concepţii unitare privind planificarea dezvoltării calităţilor motrice în clasele liceale. 5ijloace specifice atletismului destinate dezvoltării -educării0 rezistenţei au fost selecţionate, cuantificate i apoi aplicate în conformitate cu particularităţile de se#, vârsta i nivelul de pregătire al elevilor. @. ro!ele de control au relevat faptul ca au fost !une pentru că< rima categorie % măsurătorile somatice au arătat nivelul de dezvoltare al elevilor din clasa martor -G++ A0 i al celor din clasa e#periment -G++ "0, astfel am o!servat că media aritmetică a înălţimii, greutăţii i a anvergurii sunt apro#imativ egale, ceea ce înseamnă că am avut parte de două grupe omogene de elevi, cu posi!ilităţi fizice apro#imativ egale, aadar i posi!ilităţile de dezvoltare a rezistenţei, erau cam la acelai nivel. "oeficientul de varia!ilitate -"v.0 ne indica date despre omogenitate i varia!ilitate, acestea fiind calculate, a rezultat că acestea se afla, la toate măsurătorile somatice, în intervalul ;F % 1;F, ceea ce înseamnă că avem de%a face cu o varia!ilitate mică de aici rezultând omogenitate mare. % pro!ele fizice au demonstrat ca rezistenţa s%a putut dezvolta i cu ajutorul mijloacelor specifice atletismului prin alergarea cu intervale, alergare de lungă durată i alergare în tempo variat, acest lucru a fost evidenţiat i de rezultatele la pro!ele de control date - 1 ;;; m !ăieţi i ;; m fete0
;
# Cezultatele o!ţinute de către elevii clasei e#perimentale la pro!ele de control au demonstrat că media aritmetică a timpilor o!ţinuţi a fost mai !ună decât cele ale clasei de control. 9 +potezele au fost verificate pentru că indicii de dezvoltare ai rezistenţei au fost în cretere faţă de nivelul iniţial precum i faptul că rezultatele elevilor clasei e#perimentale au fost mai !une decât nivelul iniţial. 2". 6arcinile lucrării au fost îndeplinite i astfel lucrarea a putut fi concepută în forma prezentată.
R0/(3$.8& 2. 7in cele o!servate, precum i din discuţiile cu domnul profesor, arfene 9asile, care predă la cele două clase, se poate trage o concluzie care poate deveni recomandare, i anume aceea că este foarte !ună intenţia de a dezvolta -educa0 calitatea motrică, rezistenţă, prin mijloacele spercifice atletismului i ea poate deveni o constantă pentru faptul că s%ar evita situaţiile de reţinere sau de refuz ale elevilor -mai ales ale elevelor0. !. ?a alegerea metodelor i a mijloacelor, în acest caz, tre!uie să se tină seama de nivelul de dezvoltare fizică i motrică, de particularităţile de vârstă i de se# ale elevilor. 7. +ntensitatea, volumul de lucru, durata de e#erciţiu i durata pauzelor tre!uie să realizeze un ec'ili!ru perfect astfel încât să nu se creeze situaţii dificile. În timpul pauzelor, care tre!uie să fie active se pot efectua inspiraţii profunde i e#piraţii forţate, mers cu rela#area mem!relor inferioare i superioare etc. : entru rezistenţa generală se pune accentul pe volum. entru educaţia fizică colară, cum este cazul nostru această situaţie este !inevenită, pentru că în această situaţie se dezvoltă, cu rezultate foarte !une, rezistenţa.
1
2
