ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DEPARTAMENTUL DE PREGĂTIRE A PERSONALULUI DIDACTIC
Sistemul de învăţământ românesc versus sisteme de învăţământ europene. Analiză comparativă
Profesor coordinator: Prep. univ. dr. Violeta Maria ŞERBU Student:
Bucureşti -2012-
Prefaţă
În prezenta lucrare doresc a face un studiu comparativ între sistemul de învăţământ românesc şi sistemele de învăţământ din statele europene, reliefând atât asemănările dintre acestea cât şi deosebirile principale, încercând astfel să evidenţiez lipsurile şi plusurile sistemului românesc, dar şi modalităţi ce pot imbunătăţi şi eficientiza învăţământul românesc. Am ales această temă întrucât învăţământul românesc este într-o continuuă schimbare la momentul actual, aceste schimbări având menirea de a îl aduce la un nivel cât mai ridicat, cât mai competitiv cu cel al ţărilor europene.
1
Cuprins
Capitolul I - Sistemul de învăţământ. Concept şi component…………..3 Capitolul II - Sisteme de Învăţământ al ţărilor europene……………….4 1. Germania ………………………………………………4 2. Danemarca…………………………………………… ..8 3. Franţa…………………………………………………..12 4. Italia …………………………………………………...15 5. Portugalia………………………………………………17 Capitolul III- Sistemul de învăţământ din România.................................20 Capitolul IV- Concluzii.............................................................................24 Bibliografie................................................................................................25
2
Capitolul I - Sistemul de învăţământ. Concept şi componente Sistemul de învăţământ reprezintă un subsistem al sistemului social, acesta fiind subordonat şi integrat în cadrul şi structura generală a societăţii, neavând doar o structură internă, ci supunându-se şi unor impulsuri sociale externe. Sistemul de învăţământ, privit ca un întreg, se referă, în mod fundamental, la organizarea sub formă instituţională a învăţământului, în acest sens sistemul de învăţământ cuprinzând totalitatea instituţiilor ce urmăresc îndeplinirea unor obiective educaţionale. Mai trebuie spus că sistemul de învăţământ are un caracter naţional şi istoric, cu alte cuvinte, evoluează şi se dezvoltă în raport cu dezvoltarea materială şi specificul cultural al fiecărei ţări. Prin urmare, există caracteristici comune între sistemele de învăţământ dintre diferitele ţări, caracteristici şi deosebiri ce sunt legate de condiţiile economice, sociale şi culturale din respectiva ţară. Concluzionând, vom spune că învăţământul, înţeles sub forma de organism instituţional, nu poate fi considerat ca având doar o structură internă, ca rezultat al interacţiunilor dintre componentele sale, ci el este supus unor presiuni sociale ce funcţionează independent şi în interacţiune, urmărind realizarea unor obiective educative. Sistemul de învăţământ include:
un flux de intrare- este alcătuit din resurse umane şi materiale, şi anume: personal
didactic, elevi, studenţi, construcţii şi spaţii şcolare,dotări tehnico-materiale, timp şcolar, fonduri băneşti;
procesul de învăţământ- angajează întregul ansamblu de resurse, în vederea
atingerii obiectivelor educaţionale, îngemănând în acest sens cele trei funcţii educaţionale esenţiale: predarea, învăţarea şi evaluarea;
un flux de ieşire- reprezintă produsul sistemului: persoanele educate, instruite,
înzestrate cu competenţe şi atitudini prevăzute de către cererea socială de educaţie;
3
Capitolul II- Sisteme de învăţământ al ţărilor europene 1. Germania Structura anului şcolar Vacanţe Data începutului de an şcolar Data sfârşitului de an şcolar Vacanţă de toamnă Crăciun/Anul Nou Iarnă/ Carnaval Primăvară/Paşte ”Al treilea termen” Vară Zile libere şi sărbători religioase
Învăţământ primar şi secundar 1 August* 31 Iulie* De la 3 la 12 zile eşalonate între 4 octombrie şi 5 noiembrie* De la 8 la 15 zile eşalonate între 21 decembrie şi 7 ianuarie* De la 0 la 12 zile eşalonate între 30 ianuarie şi 25 februarie* De la 6 la 15 zile eşalonate între 5 martie şi 14 aprilie* De la 0 la 11 zile eşalonate între 10 aprilie şi 9 iunie* 6 săptămâni eşalonate între 20 iunie şi 12 septembrie* Până la 10 zile*
*Depinde de land. Sursa Eurydice
Structura studiilor În Germania există mai multe forme de îngrijire a copiilor de la 0 – 3 ani, fie prin instituţii de stat, private sau aparţinând diferitor forme de organizaţii.
Kinderkrippen ( Creşe ) sunt în Germania instituţii de îngrijire a copiilor de la
până la 3 ani. În cadrul creşelor se mai face o împărţire a acestora în funcţie de vârsta copiilor, aşadar copiii vor putea fi încadraţi fie la Liegekrippe ( grupa de sugari de la 0 la 6 luni ), fie la Krabbelkrippe ( grupa de sugari de la 6 luni până la 12 luni ) sau dacă au împlinit un an la Laufkrippe.
Tagesmutter (mama de zi ) este o altă formă de îngrijire a copiilor,specific acestei
ţări, iar locul în care este desfăşurată această activitate este de obicei chiar locuinţa persoanei care ia în îngrijire copii. Numărul de copii luaţi în îngrijire este de maximum cinci. Copilul care este îngrijit de o mămică de zi are parte de o îngrijire intensivă, individuală, modelată pe nevoile copilului. Avantajul este că o Tagesmutter este mult mai flexibilă în ceea ce priveşte orele de aducere a copilului şi aceasta poate fi în prealabil stabilită cu parinţii, iar copilul rămâne în acelaşi mediu familial. Foarte multe mămici de zi sunt dispuse să îngrijeasca copii şi în week-end sau peste noapte. Costurile la o Tagesmutter sunt mai reduse decât la o creşă, în funcţie de numărul de ore ales. Tot în funcţie de numărul de ore alese este inclusă mâncarea şi băutura. 4
Kindergarten/Kindertagesstätte - educaţia preşcolară de la vârsta de 3 până la 6
ani se face îndeosebi în cadrul grădiniţelor ( Kindergarten ) sau în cadrul căminelor de zi pentru copii ( Kindertagesstätte ) Toţi elevii din Germania, în anul în care ajung la vârsta de şase ani intră la Grundschule, care, în aproape toate landurile se referă la clasele de la 1 la 4. După etapa de şcoala primară, învăţământul secundar se caracterizează prin divizare în căi diferite de învăţământ. Hauptschule – şcoala generală care cuprinde clasele 5 –9, se încheie cu un examen de absolvire (Qualifizierter Hauptschulabschluss). Există şi posibilitatea de a absolvi clasa a 10-a specială al cărei corespondent este echivalent cu absolvirea unei Realschule, adică a avea Mittlere Reife, aceasta constând într-o notă foarte bună la examenul de absolvire (Qualifizierter Hauptschulabschluss) a unei Hauptschule şi o situaţie şcolară foarte bună în clasa a 9-a din cadrul acesteia, la final făcându-se o medie între cele două. De asemenea, există şi posibilitatea după abolvirea celei de-a zecea clase, de a da examenul de admitere în cadrul unei Fachoberschule - „FOS“. După ce elevii au terminat învăţământul obligatoriu se muta în învăţământul secundar superior.Gama de cursuri din oferta include învăţământul general şi şcoli profesionale, precum şi formarea profesională în cadrul Sistemului de Duales (sistem dual). Realschule este şcoala cu profil specilizat care presupune absolvirea a 10 clase (Mittlere Reife). Absolvirea cu succes a celor 10 clase poate deschide calea către admiterea în cadrul unui gimnaziu sau în cadrul Fachoberschule. Diferenţe există însă, de la land la land, în ceea ce priveşte momentul de începere a unei Realschule, în sensul că se poate începe cu clasa a 5-a sau cu clasa a 7-a. Fachoberschule – este corespondentul unei postliceale şi perioada de studiu este de 2 ani, adică clasele a 11-cea şi a 12-cea, care se încheie cu susţinerea unui examen de bacalaureat de profil tehnic sau economic (Fachabitur). Cu ajutorul acestui tip de bacalaureat veţi putea fi admişi în cadrul învăţământului universitar, dar numai în cadrul unei facultăţi cu acelaşi profil, care poartă denumirea de Fachhochschule. Gymnasium – este corespondentul unui liceu şi se finalizeaza cu un examen general de bacalaureat ( Allgemeines Abitur ) la sfârşitul clasei a 12-cea; absolvirea clasei a 10 –cea în cadrul unui gimnaziu este echivalentă cu obţinerea Mittlere Reife. Gesamtschule – este o formă de învăţământ şcolar, care nu există în toate landurile şi care începe cu clasa a 5-a şi se încheie cu clasa a 9-a sau a 10-cea.
5
Sectorul terţiar cuprinde instituţiile de învăţământ superior şi alte instituţii care oferă cursuri de studiu eligibile pentru intrarea într-o profesie pentru studenţii care au absolvit nivelul secundar superior şi au obţinut o mai mare calificare în învăţământ. Sistemul de invăţământ preuniversitar în Germania este axat pe trei forme de învăţământ. Gymnasium, Fachoberschule şi Berufsoberschule. Fachoberschule ( FOS ): condiţia frecventării unei astfel de şcoli este absolvirea examenului de Mittlere Reife. Berufsoberschule ( BOS ): frecventarea cursurilor unei astfel de şcoli este condiţionată de deţinerea de Mittlere Reife sau de Fachoberschulreife şi de deţinerea unei meserii; prin absolvirea unei astfel de şcoli, adică a Fachhochschulreife ( este echivalent cu examenul de bacalaureat specializat din cadrul unei Fachoberschule – Fachabitur ), se deschide calea către învăţământul universitar. De asemenea, prin susţinerea unui examen la o a doua limbă străină se poate absolvi această şcoală şi cu Allgemeine Hochschulreife (echivalentul examenului de bacalaureat din cadrul unui gimnaziu – Allgemeines Abitur). Cei ce vor să studieze în Germania, au posibilitatea să aleagă între mai multe forme de învăţământ universitar cum ar fi pe de o parte Universităţi şi Universităţi tehnice, iar pe de altă parte facultăţi, care au la bază asimilarea materiilor din punct de vedere practic şi mai puţin teoretic, aşa numitele Fachhochschulen. Dacă primele două tipuri de facultăţi se întâlnesc pretutindeni în Europa, în ce priveşte Fachhochschulen, acestea sunt mai mult o particularitate a sistemului de învăţământ universitar german. Principalele caracteristici ale unui astfel de tip de facultate sunt:
accentul se pune pe practică şi mai puţin pe teorie;
cursurile au loc cu un număr mic de studenţi;
materii care au foarte mare legatură cu ceea ce se confruntă un absolvent la locul de muncă;
şi nu în ultimul rând timpul de studiu este mult mai redus ca la o facultate/ universitate normală;
absolvenţii unei Fachhoschule care au absolvit studiul cu note foarte bune se pot înscrie la doctorat doar în cadrul unei universităţi, deoarece Fachhochschulen nu oferă posibilitatea absolvirii unui doctorat.
6
Sursa Eurydice
Sistemul de notare Sistemul de notare german cuprinde note de la 1 pentru foarte bine până la 5 pentru insuficient. Pentru o mai bună diferenţiere a meritelor se pot acorda şi note cu zecimale, astfel: Notă -puncte 1,0- 1,5 1,6- 2,5 2,6-3,5 3,6-4,5 4,6-5,0 La universităţile care au ca şi condiţie de
Modul de notare Excelent Foarte Bine Bine Suficient Insuficient admitere Numerus Clausus (adică numărul de
locuri este limitat) sistemul de notare diferă, după cum urmează: Notă -puncte 16- 18 13- 15 10- 12 7- 9 4- 6 1- 3
Modul de notare Excelent Foarte Bine Bine Satisfăcător Suficient Insuficient
Metode de evaluare Aproape jumătate din landurile din Germania efectuează o evaluare a muncii şi a comportamentului social al elevilor din şcoala primară. Germania a lansat evaluarea elevilor pe baza standardelor naţionale din învăţământ în 2005. Standardele adoptate în Germania în 2004 au fost implementate prin testarea naţională în învăţământul secundar în toate landurile în 2005-2006, pentru a ajuta la acordarea certificatelor, precum şi la notarea elevilor şi la trecerea lor în noul stadiu de învăţământ.. Pe lângă testarea 7
pentru comparaţia centralizată dintre landuri, testele comparative bazate pe standardele educaţionale au fost date în fiecare land începând cu 2009. Testul pentru certificatul de la finalul studiilor în Germania care se eliberează în anul 9 sau 10 este corelat cu curriculum-ul din fiecare Land dar şi cu standardele educaţionale naţionale agreate la nivel federal. Germania testează atât limba germană şi matematică cât şi o limbă străină. Pentru elevii cu CES din şcolile normale care oferă o calificare, participarea la testarea naţională este obligatorie. Pentru aceia din şcolile CES care nu oferă o calificare, participarea nu este obligatorie. În Germania, testele sunt stabilite la nivel de land. Există doar un singur test naţional în timpul învăţământului obligatoriu. Conţinutul lor reflectă atât curriculum-ul landului în ceea ce priveşte disciplinele şi anii şcolari implicaţi, cât şi standardele educaţionale care au fost definite de către Institutul German pentru Dezvoltarea Educaţională şi adoptate în 2004 de Conferinţa Permanentă a Ministerelor de Învăţământ şi Afaceri Culturale din landuri. Testele sunt notate iniţial de către profesorul responsabil de predarea disciplinei care face obiectul testului. Acestea sunt notate apoi pentru a doua oară de către un profesor din aceeaşi şcoală sau de la o şcoală din vecinătate, profesor calificat în acelaşi domeniu şi desemnat de director.
2. Danemarca Structura anului şcolar Vacanţă
Învăţământ primar inferior(Folkeskole)
şi
secundar Învăţământul secundar superior (Gymnasium)
Data începutului de an şcolar Data sfârşitului de an şcolar Vacanţă de toamnă* Crăciun/Anul Nou* Iarnă/ Carnaval* Primăvară/Paşte* Vară* Zile libere şi sărbători religioase
17 August
17 August
29 Iunie
29 Iunie
15 – 23 Octombrie 23 Decembrie –2 Ianuarie 11 – 19 Februarie 31 Martie – 9 Aprilie 25 Iunie – 9 August 4 Mai 17 – 20 Mai 28 Mai 5 Iunie
17 – 23 Octombrie 21 Decembrie–3 Ianuarie 13 – 17 Februarie 2 – 9 Aprilie 25 Iunie – 10 August 4 Mai 17 – 20 Mai 28 Mai 5 Iunie
*Ministerul Educaţiei stabileşte atât prima cât şi ultima zi de şcoală, lăsând la decezia municipalităţilor alegerea concretă a datelor de începere şi sfărşit de vacanţe astfel încât să se atingă numarul minim de 200 de zile de şcoală pe an. Sursa Eurydice
8
Structura studiilor Danemarca are cel mai eficient şi mai bine structurat sistem de învăţământ. Cercetarea a avut la bază 36 de indicatori, structuraţi în 4 categorii, corespunzătoare celor patru dimensiuni ale învăţării definite de UNESCO şi anume: “învăţarea pentru a şti”, acoperită de educaţia formală, “învăţarea pentru a face”, reprezentată de perfecţionarea la locul de munca, şi “învăţarea convieţuirii”, legată de activităţile sociale desfăşurate în timpul liber şi, în final “învăţarea organizării propriei vieţi”, care presupune acumularea de informaţii puse în slujba dezvoltării personale şi a unui stil mai bun de viaţă. Sistemul educaţional danez constă într-un an preşcolar opţional şi 9-10 ani de şcoală în cadrul învăţământului primar şi secundar inferior, după care elevii trebuie să aleagă între cursurile academice din cadrul învăţământului secundar superior oferite de Gymnasium si colegiile vocaţionale şi educaţia profesională cu orientare practică si cursuri de formare, instruire oferite de colegiile vocaţionale. Următoarea alegere privind studiile este facută la vârsta de 19-20 de ani şi constă în alegerea între cursurile universitare şi ale instituţiilor de învăţământ superior non-universitare. Folkeskole (şcoala primară) care constituie prima parte a învăţământului secundar, cuprinde un an preşcolar opţional, urmat de nouă ani de studii obligatorii şi un al zecelea an care este opţional. După cei 9 - 10 ani de studiu ai şcolii primare elevii pot opta pentru Gymnasium (şcoli teoretice) care le oferă o educaţie completă si a cărui diplomă de absolvire le este necesară pentru admiterea la facultate. Învăţământul secundar superior este de orientare generală sau profesională. Este împărţit în trei mari ramuri cu o perioadă de studii cuprinsă între 2-5 ani în funcţie de ramura. Aceste ramuri sunt:
Gymnasium (şcoli teoretice);
Şcoli tehnice şi comerciale;
Şcoli de formare şi educaţie profesională.
Aceste şcoli se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 16-19 ani şi poartă denumirea de “Ungdomsuddannelser” (programe educaţionale pentru tineret). Instruirea pentru examinările tehnice şi comerciale se desfăşoara exclusiv în şcoală. În urma susţinerii unui examen elevii se pot transfera la aceste şcoli direct din Folkeskole. Învăţământul superior în Danemarca înclude atât cursuri de pregatire academică cât şi o serie de cursuri non-academice de scurtă durată. Diploma de studii superioare este dobândită în cadrul Universiteter (Universităţii) şi Hojere 9
Læreanstalter (Instituţii de învăţământ superior). Ultima oferă cursuri de formare specializate până la nivel universitar. Danemarca are un sistem universitar bine dezvoltat. Există diferenţe între universităţi, universităţi tehnice şi alte instituţii de învăţământ superior. Sunt cursuri de scurtă durată (până la 3 ani), de durată medie (3 - 4 ani) şi studii de lungă durată (peste 4 ani).
Sursa Eurydice
Sistemul de notare Sistemul de notare este urmatorul: -3, 00, 2, 4, 7, 10 si 12, nota de trecere fiind 2. 12 - Pentru o performanţă excelentă, afişarea unui nivel ridicat de cunoştinţă a tuturor aspectelor legate de materialul relevant, cu sau fără puncte slabe sau doar cu câteva greşeli minore.A 10 - Pentru o performanţă foarte bună, afişând un nivel ridicat de cunoaştere a mai multor aspecte ale materialului în cauză, doar cu deficienţe minore. B 7 -Pentru o performanţă bună, afişarea bună a cunoştinţelor materialului în cauză, dar, de asemenea cu unele deficienţe. C 4 - Pentru o performanţă acceptabilă, afişarea corectă a anumitor cunoştinţe ale materialelor relevante, dar, de asemenea cu unele deficienţe majore.D 02 - Pentru o performanţă care îndeplineşte doar cerinţele minime acceptate. E 00 - Pentru o performanţă care nu îndeplineşte cerinţele minime acceptate. Fx -3 - Pentru o performanţă, care este inacceptabilă în toate privinţele. F Metode de evaluare Evaluările deţin un loc secundar în priorităţile invăţământului obligatoriu. Totul este conceput astfel încât să fie evitate situaţiile stresante atât pentru elevi, profesori sau directorul de şcoală. Rezultatele evaluărilor nu sunt făcute cunoscute elevilor şi părinţilor ci doar profesorilor cu scop de concepere a planurilor de ameliorare pentru elevii cu dificultăţi de învăţare.
10
Acceptarea insuccesului şi critica sunt considerate ineficiente, demotivante. Abordarea pozitivă a oricărui aspect este considerată strategia eficientă. În Danemarca, testarea naţională a fost introdusă în 1975 şi implementată complet în 2010, sub forma testelor finale la sfârşitul şcolii secundare dar și pentru aproape fiecare an al învăţământului obligatoriu. . Acest tip de testare a fost adăugat la sistemul naţional de evaluare, în scopul de a monitoriza progresele şi rezultatele elevilor şi de a produce informaţii relevante astfel încât profesorii să poată satisface nevoile elevilor mai eficient, iar şcolile să-şi îmbunătăţească calitatea educaţiei. Obiectivul este de a combina modelele tradiţionale de monitorizare de sus în jos cu abordările de jos în sus ale evaluării elevilor la nivelul şcolii, astfel încât calitatea învăţământului este măsurată mai eficient şi astfel îmbunătăţită. Danemarca începe testarea în al doilea an de şcoală, utilizând instrumente standardizate mai des decât celelalte ţărialegând, de asemenea, să testeze un număr foarte mare de materii. Din cel de-al doilea an şcolar şi până la sfârşitul învăţământului obligatoriu în Danemarca, elevii trebuie să susţină între 10 şi 36 de teste la daneză, matematică, engleză, biologie, fizică/chimie şi geografie. Testarea la fiecare din aceste discipline este obligatorie în anumiţi ani şcolari specifici. În plus, teste opţionale sunt susţinute în daneză ca a doua limbă. Examenul de absolvire a Folkeskole includ o listă extinsă de discipline în comparaţie cu gama deja destul de largă testată în anii şcolari anteriori. Testele naţionale din Danemarca bazate pe TIC, se caracterizează prin adaptări importante în funcţie de nivelul fiecărui elev. De aceea, fiecare elev la fiecare nivel este chemat să susţină un test personalizat. Danemarca, utilizează şi probe practice și adoptă metode mai inovatoare, care se adaptează mai bine pe calculator. În ‘testele naţionale’ din Danemarca, elevii utilizează calculatoarele pentru a răspunde la întrebările accesate prin website, în timp ce rezultatele şi rapoartele către profesori şi părinţi sunt generate automat. Sistemul pentru testarea pe calculator din Danemarca este cunoscut ca ‘test informatic adaptativ’ (CAT), care înseamnă faptul că testul se adaptează la nivelurile individuale de abilităţi. Ca urmare a unui răspuns corect, elevilor li se pun întrebări mai dificile şi vice-versa. Raţionamentul este acela că testele sunt mai eficiente atunci când ‘dificultatea item-ului’ corespunde cu capacitatea elevului. Cerinţele tehnologice ale acestui mod de testare sunt considerabile, atât în privinţa capacităţii şi stabilităţii sistemului, cât şi în ceea ce priveşte apelarea unei bănci foarte largi de itemi cu exact acea combinaţie de itemi potriviţi şi de înaltă calitate. În Danemarca, o cercetare efectuată de Institutul Danez de Evaluare în 2002 a identificat faptul că disciplinele acoperite de testele naţionale pentru certificatul 11
acordat la sfârşitul învăţământului obligatoriu – şi mai ales la limba daneză şi la matematică – au fost considerate mai importante decât alte discipline, cum ar fi istoria, biologia şi geografia. Ca rezultat, şcolilor li s-a alocat o prioritate mai mare pentru dezvoltarea profesională continuă a profesorilor care au predate disciplinele de la testele naţionale.
3. Franţa Structura anului şcolar Vacanţă Data începutului de an şcolar Data sfârşitului de an şcolar Vacanţă de toamnă Crăciun/Anul Nou Iarnă/ Carnaval*
Învăţământ primar şi învăţământ secundar 5 Septembrie 5 Iulie
O săptămână jumătate, 22 Octombrie-3 Noiembrie Două săptămâni, 17 Decembrie – 3 Ianuarie Două săptămâni, 11-27 Februarie(A); 25 Februarie-12 Martie(B); 18 Februarie- 5 Martie(C) Primăvară/Paşte* Două săptămâni, 7-23 Aprilie(A); 21 Aprilie- 7 Mai(B); 14- 30 Aprilie(C) Vară Nouă săptămâni, 5 Iulie -4 Septembrie Zile libere şi 1 Noiembrie; 11 Noiembrie; 9 Aprilie; 1 Mai; 8 Mai; 17 Mai; 28 Mai sărbători religioase *Depinde de zonă: Zona A: Caen, Clermont-Ferrand, Grenoble, Lyon, Montpellier, Nancy-Metz, Nantes, Rennes, Toulouse Zona B: Aix-Marseille, Amiens, Besançon, Dijon, Lille, Limoges, Nice, Orléans-Tours, Poitiers, Reims, Rouen, Strasbourg Zona C: Bordeaux, Créteil, Paris, Versailles. Sursa Eurydice
Structura studiilor Educaţia este obligatorie între vârstele de 6 şi 16 ani.Sistemul de învăţământ francez este organizat în mai multe niveluri de învăţământ: Școala primară 6-11 ani Gimnaziul 11-15 ani Liceul de învățământ general și tehnologic sau liceu professional 15-18 ani Pre-primar (ISCED 0) , care se distribuie la şcoli "pepinieră" şi să iau copiii de la 2-3 până la 6 ani. Aproape toţi copiii participă la grădiniţă de la vârsta de trei ani, chiar dacă este opţională. Astfel de şcoli, prin urmare, formează, împreună cu nivelul elementar - o parte integrantă a "nivelului primar de învăţământ".
Învăţământul primar (ISCED 1), care este prevăzut în "şcolile elementare" şi
admite copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 11. Acesta marchează începutul învăţământului obligatoriu, şi este laic şi gratuit, distribuit în şcolile de stat. La finalul a 5 ani de cursuri, elevii 12
au acces automat la nivelul secundar de educaţie (nu există nici testele standardizate, nici proceduri de orientare);
Învăţământul secundar inferior (ISCED 2), care este prevăzut în colegii de 4 ani
de şcoală (elevi cu vârste cuprinse între 11 și 15 ani). Educaţia în colegii este obligatorie şi comună tuturor elevilor. O diplomă de nivel naţional (brevet), se acordă la sfârşitul colegiului. Admiterea la nivel secundar superior, nu este condiţionată de obținerea unui brevet. La sfârşitul şcolarizării facultative (elevi de 15 ani), şcoala recomandă familiilor, bazându-se pe rapoartele şcolare ale elevilor şi interesele particulare. Copiii vor continua şcolarizarea, fie în învăţământul general, tehnologic sau profesional, cu condiţia ca, la nivel secundar superior;
Învăţământul secundar superior (ISCED 3), care este distribuit în "licee generale
şi tehnologice" sau "în licee profesionale", care se întinde pe 3 ani (elevi cu vârste cuprinse între 15 si 18 ani). Învăţământul secundar superior oferă trei căi de învăţământ: cale generală (care pregăteşte elevii pentru studii pe termen lung ), cale tehnologică (care pregăteşte elevii în principal pentru studii superioare tehnologice) şi cale profesională (care duce în principal la viaţa activă de muncă, dar, de asemenea, permite studenţilor să îşi continue studiile în învăţământul superior). O diplomă naţională se acordă la sfârşitul şcolarizării secundar: bacalaureat. Acesta, care este atât un semn de finalizarea cu succes a studiilor secundare şi primul pas în învăţământul universitar, accesul la studii superioare fiind condiţionată de obţinerea acestuia. Elevii de la liceele profesionale pot pregăti PAC (Certificat d'aptitude professionnelle), un curs de studiu, care se întinde pe 2 ani, după care se pot integra, fie viaţa activă de muncă fie de a pregăti bacalaureatul profesional, după 2 ani de studii suplimentare.
Învăţământul superior (ISCED 5 şi ISCED 6), este distribuit în instituţiile de
învăţămînt superior. Cursuri preyentate la aceste instituţii au obiective diferite şi condiţii de admitere, dar cele mai multe dintre ele sunt structurate în trei cicluri de studii (licenţă, masterat şi doctorat), şi în credite ECTS, în conformitate cu principiile Procesului de la Bologna. Manualele şcolare sunt gratuite până la clasa a VIII-a precum şi materialele de uz comun. În liceu costurile manualelor intră în grija familiei.
Sursa Eurydice
13
Sistemul de notare Notă
Calificativ
Definiție
A
Excelent
Rezultate ecelente, remarcabile, cu mici erori
B
Foarte Bine
C
Bine
Foarte bine peste media rezulatelor, în pofida unui număr de deficienţe Bine, în ciuda unor greşeli notabile
D
M
Satisfăcător
Satisfăcător dar cu lipsuri notabile
E
e
Suficient
Rezultate ce îndeplinesc cerinţele minime
Fx
t
Insuficient
Insuficient, necesită o muncă suplimentară
F
o
Insuficient
Insuficient, necesită o muncă suplimentară considerabilă
Metode de evaluare În Franţa, testele naţionale au fost introduse prima dată la nivelul şcolilor primare şi apoi la cele secundare, parţial în scopul îmbunătăţirii evaluării sistemului de învăţământ. Evaluarea cunoştinţelor elevilor se efectuează pe două căi: – examenele de bacalaureat care au loc la sfîrşitul învăţămîntului secundar, cînd elevii împlinesc vârsta de 18 ani (deşi mai mulţi specialişti francezi consideră că acesta-i un dezavantaj al sistemului de apreciere din ţara lor); – evaluarea periodică prin teste de cunoştinţe. Testarea, care determină atît nivelul cunoştinţelor, cît şi direcţiile de activitate ulterioară, are două etape: se susţine la mijlocul şcolii primare şi în şcoala secundară. Sistemul de învăţămînt francez este structurat astfel: clasele primare (începînd cu vîrsta de şase ani) – cinci ani de studii şi clasele secundare – şapte ani. Învăţămîntul secundar, la rîndul său, cunoaşte două niveluri: nivelul I – trei ani şi nivelul II – patru ani. În cazul testării, la începutul fiecărui nivel, se face o distincţie clară între examene şi testele de evaluare. La nivelul învăţămîntului liceal francezii au trei categorii de examene de bacalaureat: •BAC-ul general – îi permite elevului să-şi urmeze studiile la universitate; •BAC-ul tehnologic – pentru continuarea studiilor la instituţiile de învăţămînt superior de profil; •BAC-ul profesional – permite angajarea la întreprinderi, în funcţie de profilul ales. Examenele de BAC general şi BAC tehnologic pot fi susţinute după trei ani de studii liceale, iar cel profesional – după doi ani. 14
Pentru obţinerea diplomei naţionale de brevet la sfârşitul învăţământului secundar inferior, se organizează un examen scris la mai multe materii, cu conţinut standardizat la nivel naţional. În ciuda existenţei procedurilor centrale pentru administrarea şi notarea acestui examen, ea nu poate fi considerată ca o formă de testare naţională standardizată, dată fiind marea varietate a practicilor în materie de notare şi interpretare a rezultatelor. Disciplinele sunt rotite după un ciclu de cinci ani la testele naţionale de pilotare de la sfârşitul învăţământului primar şi secundar. Aceste cicluri includ toate disciplinele studiate cu excepţia artelor şi sportului. Astfel, în primul an al ciclului, elevii sunt testaţi la franceză, în al doilea an la limbi străine (engleza, germana şi spaniola), în al treilea an la educaţie civică şi viaţa în societate, în al patrulea an la ştiinţele vieţii şi ale pământului, fizică şi chimie şi în al cincilea an la matematică. Întrebările sunt aceleaşi pentru toţi elevii care dau evaluările diagnostice şi evaluarea competenţelor de bază, în timp ce în ciclul pentru evaluarea de bilanţ de la sfârşitul învăţământului primar şi secundar inferior, întrebările sunt diferenţiate în conformitate cu teoria răspunsurilor la itemi. Rezultatele aşa numitelor 'evaluări diagnostic' permit profesorilor să formeze grupe de elevi (groupes de besoin) pentru care sunt puse în practică programe de dezvoltare şi de asistenţă personalizată. Mai mult, aceleaşi rezultate sunt o formă de autoevaluare pentru elevi, care pot săşi adapteze metodele de învăţare în consecinţă, iar acestea sunt comunicate părinţilor. Rezultatele evaluărilor de bilanţ servesc în primul rând la reglementarea politicilor cum ar fi acelea concepute pentru a combate eşecul şcolar, iar ‘reţeaua de ambiţie şi succes’ (réseau ambition-réussite) a fost creată pentru a ajuta şcolile cele mai serios afectate de această problemă.
4. Italia Structura anului şcolar Vacanţă Data începutului de an şcolar Data sfârşitului de an şcolar Vacanţă de toamnă Crăciun/Anul Nou Iarnă/ Carnaval* Primăvară/Paşte*
Învăţământ primar şi învăţământ secundar Între 12 şi 19 Septembrie Între 9 şi 16 Iunie Două săptămâni, 22/24 Decembrie – 6/8 Ianuarie Între 1 zi şi 5 zile în Februarie/Martie Între 4 şi 8 zile 2/16 -9/23 Aprilie 15
Vară 12-13 săptămâni, Iunie -Septembrie Zile libere şi 1Noiembrie; 8 Noiembrie; 25 Aprilie; 1 Mai; 2 Iunie sărbători religioase* *Depinde de regiune. Sursa Eurydice
Structura studiilor 1. CREŞA - primeşte copiii cu vârsta între 0 şi 6 luni. Creşele de stat sau private sunt destinate copiilor de la 3 luni la 3 ani. Dispunând de cantină, copilul poate rămâne toată ziua, în funcţie de programul creşei; Baby parking pentru copiii de la 13 luni la 6 ani (în anumite centre pot fi duşi şi sugarii). Nu dispun de cantină, iar copiii pot rămâne până la un maxim de 5 ore consecutive pe zi; Servicii educative complementare creşelor oferă spaţii şi posibilităţi de joacă şi de întâlnire pentru copiii însoţiţi de către un adult. 2. GRĂDINIŢA – (scuola d’infanzia) primeşte copiii cu vârsta între 3 şi 5 ani. Grădiniţa poate fi aleasă cea mai apropiată de casă, părinţii putând cere informaţii privind înscrierea la gradiniţă şi programul de funcţionare. Grădiniţele pot fi de stat, de municipiu, private, dar echivalate cu cele de stat şi cele private. 3. ŞCOALA PRIMARĂ – primeşte copiii cu vârsta cuprinsă între 6 si 10 ani. 4. ŞCOALA GIMNAZIALĂ – primeşte copiii cu vârsta cuprinsă între 11 şi 13 ani. 5. LICEUL – primeşte adolescenţii de la 14 ani în sus. Termenul generic de Şcoli superioare cuprinde: liceele, institutele tehnice şi institutele profesionale diverse profile. Durata liceului este de 5 ani şi se termină cu un examen de stat (de maturitate). În cadrul institutelor profesionale pot fi frecventate cursuri de 3 ani care se încheie cu un examen de calificare profesională, sau cursuri de 5 ani care se termină cu un examen de stat.
Sursa Eurydice
Sistemul de notare Sistemul de notare în cadrul învăţământului primar şi gimnazial este format din 5 calificative: Insuficient, Suficient, Bine, Foarte Bine şi Excelent , începând cu clasa a 9 a, elevii sunt punctaţi cu note, nota de trecere fiind 6. Elevii nu au carnete de note , astfel încât notele le sunt comunicate la sfârşitul semetrului. 16
Metode de evaluare Fiecare an şcolar este împărţit în două părţi: 1 semestru din septembrie până în decembrie şi altul din ianuarie până în iunie. În timpul celui de-al doilea semestru este prevăzută o evaluare intermediară (martie-aprilie): il pagellino. Evaluarea este exprimată în zecimi, iar notele sunt de la 1 la 10. Pentru un nivel suficient, este necesară cel puţin nota 6. În cazul în care rezultatele sunt negative, la sfârşitul primului semestru şcoala va implica elevii în activităţi de recuperare. În cazul obţinerii altor rezultate negative la mai multe materii până la sfârşitul anului şcolar, elevul nu va promova în clasa următoare şi va fi nevoit să repete anul. În cazul obţinerii de rezultate negative la mai mult de 3 materii la sfârşitul anului şcolar, elevii vor fi nevoiţi să se pregătească în timpul verii, cu ajutorul unor cursuri de recuperare organizate de şcoală, şi să susţină un test de verificare înainte de începutul noului an şcolar. În cazul obţinerii de rezultate pozitive, se pot frecventa cursurile corespunzătoare anului următor; cu toate acestea, în cazul în care nu va promova examenele va fi nevoit să repete anul de curs. La sfârşitul celor cinci ani de şcoală se susţine un examen final, examenul de stat. Italia testează doar principalele două discipline – limba de instruire şi matematica dar din 2011 au fost testate, de asemenea ştiinţele şi engleza ca limbă străină. În învăţământul primar şi în primul an al învăţământului secundar inferior, elevii cu CES nu iau parte la testarea naţională. În al treilea an al învăţământului secundar inferior, profesorii clasei decid dacă aceştia trebuie să participe. Profesorii din aceeaşi şcoală care nu le predau elevilor ce dau evaluarea sau profesorii de la alte şcoli au responsabilităţi în administrarea testelor pentru acordarea de certificate. examinările de stat de la sfârşitul învăţământului secundar inferior sunt notate de către o comisie de examinare formată din profesorii care lucrează în ultimul an al şcolii secundare inferioare şi un preşedinte din exterior.
5. Portugalia Structura anului şcolar Sistemul portughez de învăţământ nu este împărţit în trimestre sau semestre, anul şcolar fiind abordat ca un tot unitar (din septembrie şi până în iunie).
17
Vacanţă
Învăţământ primar
Învăţământul secundar superior
Data începutului de an şcolar Data sfârşitului de an şcolar Vacanţă de toamnă Crăciun/Anul Nou Iarnă/ Carnaval Primăvară/Paşte Vară
Între 8 şi 15 septembrie
Între 8 şi 15 septembrie
15 Iunie
8 Iunie (clasele :6, 9, 11, 12) 15 Iunie (clasele :5,7,8,10) 29 Decembrie –2 Ianuarie 19 Decembrie–2 Ianuarie 20 – 22 Februarie 20 – 22 Februarie 26 Martie – 9 Aprilie 26 Martie – 9 Aprilie Aproximativ 12 săptămâni Aproximativ 12 săptămâni 8 Iunie – 15 Septembrie 15 Iunie (exceptând clasele 6, 9, 11, 12) Zile libere şi 5 Octobrie;1 Novembrie; 5 Octobrie; 1 Novembrie; sărbători religioase 1 Decembrie;8 Decembrie; 1 Decembrie; 25 Decembrie;1 Ianuarie; 8 Decembrie; 25 Decembrie; 21 Februarie; 6 Aprilie;8 Aprilie; 1 Ianuarie; 21 Februarie; 6 Aprilie; 25 Aprilie; 1 Mai; 7 Iunie; 8 Aprilie; 25 Aprilie; 1 Mai; 10 Iunie; 15 August 7 Iunie; 10 Iunie; 15 August Sursa Eurydice
Structura studiilor Şcoala începe de obicei la 8.30 şi se termină la 14.30. După-amiaza nu sunt ore dar anumite şcoli oferă workshopuri opţionale. Sistemul educaţional public portughez se divide in 3 cicluri distincte: 1. Educaţia elementară (elementary): 6 clase de la 6 la 12 ani (clasele 1-6) 2. Educaţia secundară (secondary): 4 clase de la 12 la 16 ani (clasele 7-10) 3. Bacalaureatul: 2 clase de la 16 la 18 ani (clasele 11-12) După finalizarea educaţiei secundare (la sfârşitul clasei a 10-a), elevii pot părăsi şcoala cu un certificat de absolvire a ciclului secundar sau pot continua educaţia la liceu pentru doi ani. În cadrul ciclului secundar, cele mai multe obiecte de studiu sunt obligatorii: Ştiinţe Naturale, Ştiinţe Sociale, Educaţie Plastică şi Vizuală, Limba şi Literatura Portugheză, Limbi străine (de obicei Limba Engleză), Matematică, Muzica, etc. În cadrul ciclului de bacalureat, în clasa a 11-a obiectele obligatorii sunt Limba şi Literatura Portugheză I, Limbi străine I (de obicei Limba Engleză), Filosofia şi Educaţie Fizică iar în clasa a 12-a, obiectele obligatorii sunt Limba şi Literatura Portugheză II, Limbi străine II (de obicei Limba Engleză) şi Istoria. În ambele clase de Bacalaureat, elevii trebuie să-şi aleagă în funcţie de specializarea universitară pe care doresc să o urmeze, alte 3 obiecte dintre Fizică, Chimie, Biologie, Matematică, Latină, Greacă sau alte obiecte aflate in curricula opţională. 18
Pentru a fi eligibili din punct de vedere lingvistic, elevii trebuie să aibă cunoştinţe elementare spre medii de limbă portugheză (sa fi studiat portugheza cel puţin 2 ani în şcoala generală sau liceu) sau de limbă engleză.
Sursa Eurydice
Sistemul de notare Sistemul de notare portughez este compus din note de la 0 la 20, nota de trecere fiind 10. Profesorii din Portugalia sunt foarte exigenti si sunt de parere ca notele 9 si 10 nu exista (note de la 18 la 20).
Metode de evaluare Evaluarea la universităţi este de trei feluri: continuă, periodică si finală. Continuă insemnă proiecte, teste pe parcusrul semestrului, activitatea la curs, cea periodică constă în 2-3 teste stabilite anterior de profesor, iar finală este examenul final. Se poate alege de la început ce fel de evaluare doreşti, însă există posibilitatea dacă se alege evaluarea continuă să se rămână la cea finală (examen) în cazul în care nu se obţine notă de trecere sau se doreşte o nota mai mare. Testele naţionale evaluează şi monitorizează aplicarea curriculum-ului stabilit, testând doar principalele două discipline –limba de instruire şi matematica. În timp ce elevii cu CES din Portugalia iau şi ei parte la testarea naţională, aceia care urmează un curriculum puternic personalizat adaptat specific la cerinţele lor speciale sunt evaluaţi în conformitate cu acel curriculum. De asemenea, şcolile portugheze pot scuti anumiţi elevi de la testarea naţională. Cu toate acestea, participarea la testare este în principiu obligatorie pentru toţi elevii, cu excepţia celor migranţi sau itineranţi care ajung în ţară în timpul anului şcolar în care în mod normal ar fi testaţi sau cu mai puţin de un an înainte. Procesul de notare este supravegheat de către profesori special pregătiţi din afara şcolii. Evaluarea formativă este responsabilitatea individuală a profesorilor care păstrează dialogul cu elevii şi colaborează atât cu colegii lor profesori – în special cu cei din aceleaşi departamente curriculare, cât şi cu consiliul clasei care trasează şi coordonează proiectele curriculare pe baza curriculum-ului naţional – şi, unde este cazul, cu serviciile specializate de susţinere a învăţământului, părinţi sau tutori. 19
Capitolul III- Sistemul de învăţământ din România Structura anului şcolar Vacanţă
Învăţământ primar
Învăţământ gimnazial
Data începutului de an şcolar Data sfârşitului de an şcolar Vacanţă de toamnă Crăciun/Anul Nou
1 septembrie
1 septembrie
22 Iunie
22 Iunie
O săptămână 22-30 Octombrie Trei săptămâni 24 Decembrie –15 Ianuarie Iarnă/ Carnaval Primăvară/Paşte Două săptămâni, 7-22 Aprilie Vară 11 săptămâni 23 Iunie – 9 Septembrie Zile libere şi 1 Decembrie; 1 Mai; 4 Iunie sărbători religioase
Trei săptămâni 24 Decembrie–15 Ianuarie Două săptămâni, 7-22 Aprilie 11 săptămâni 23 Iunie -9 Septembrie 1 Decembrie; 1 Mai; 4 Iunie
Sursa Eurydice
Anul şcolar cuprinde aproximativ 177 de zile de învăţământ (36 de săptămâni) împărţite în două semestre. Structura studiilor Învăţământul preprimar a cuprins copii cu vârste între 3 şi 6 ani. Acest tip de învăţământ este asigurat în instituţii speciale – grădiniţe, majoritatea dintre ele fiind publice, organizat în trei tipuri de programe oferite în aceeaşi grădiniţe sau în grădiniţe diferite: program normal, prelungit sau săptămânal. Învăţământul obligatoriu durează 10 ani şi este împărţit în trei cicluri: învăţământ primar (4 ani), prima etapă a nivelului secundar inferior general (4 ani) şi a doua etapă a nivelului secundar inferior, care oferă cursuri generale, de specializare sau profesionale (2 ani). Tipul de învăţământ
Grupă de vârstă
Şcoala primară (nivelul primar), ISCED 1
6-10 ani
Gimnaziul (prima etapă a nivelului secundar inferior 10-14 ani general), ISCED 2 Liceul – ciclul inferior (a II-a fază a nivelului secundar 14-16 ani inferior general sau de specializare), ISCED 2 sau Şcoala de Arte şi Meserii (nivelul secundar inferior de 14-16 ani specializare – în lichidare începând 20
cu anul şcolar 2009/10), ISCED 2 & Nivel de calificare 1 Anul de completare (învăţământ profesional secundar 16-17 ani superior – în lichidare începând cu anul şcolar 2009/10), Nivel de calificare 2 Liceu – ciclul superior (învăţământ secundar superior 16-18/19 ani general şi de specializare), ISCED 3 & Nivel de calificare 3 Şcoală postliceală (învăţământ post-secundar), ISCED 4 & 18-20/21 ani Nivel de calificare 3+ Anul de completare oferă posibilitatea de a ajunge la nivelul educaţional necesar pentru a putea beneficia de învăţământ secundar superior şi de a obţine o calificare profesională mai bună. Învăţământul secundar superior (ciclul superior de liceu) oferă cursuri generale şi de specializare, în vederea continuării studiilor la nivel post-obligatoriu sau în învăţământul superior. Învăţământul post-secundar pregăteşte elevii pentru o calificare profesională mai bună, în vederea asigurării unui loc de muncă. Învăţământul superior se realizează prin instituţii de învăţământ de tipul: universităţi, academii, şcoli de studii academice postuniversitare. Misiunea instituţiilor de învăţământ superior este de învăţământ şi de cercetare sau numai de învăţământ. Instituţiile de învăţământ superior includ în mod obişnuit mai multe facultăţi, colegii universitare, departamente, catedre şi unităţi de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi de microproducţie.
Sursa Eurydice
Sistemul de notare Pentru primii patru ani, există un sistem numit calificative. Acestea sunt Foarte bine (FB) - Excelent, Bine (B) - Bine, Satisfăcător (S) -satisfăcător, de fapt, sensul (abia) trece și Insuficient (I) - a eșuat. Elevii care nu obțin pe tot parcursul anului note bune trebuie să susțină un examen în vară cu un ansamblu de profesori, iar în cazul în care situația nu este mai bună, elevul va repeta tot anul. "Calificativele" sunt folosite pe tot parcursul anului, într-un sistem de 21
evaluare pe tot parcursul anului, la teste, în activitățile școlare, acasă sau pentru proiecte. În medie, pentru un subiect (care va merge în catalog) se calculează de către profesor, ținând seama de progresele înregistrate de student si printr-o valoare de la 1-4 pentru fiecare calificativ. Pentru clasele 5-12, este utilizat un sistem de notare de la 1 la 10, 10 fiind cea mai bună notă, 1 fiind cea mai proastă notă și 5 este nota minimă de trecere. Sistemul de evaluare este folosit, de asemenea, cu note individuale pentru fiecare test, examen oral, proiect, teme pentru acasă sau exerciții în clasă fiind înscrise în catalog. La unele materii se susține un examen parțial, la sfârșitul semestrului (Teză). Această cerință este reglementată de către Minister ca obligatorii pentru anumite materii și nu poate fi schimbată. Teza valoarează 25% din media finală, iar pentru clasele 5 - 8 se aplică la Limba română și matematică și doar în clasa a opta la Geografie sau Istorie și în cazul unei școlii cu predare bilingvă într-o limbă minoritară. Notele sunt date pe baza unor orientări stricte ministeriale, care contează repartiția la liceu. La sfârșitul fiecărui semestru, media notelor este calculată în urma unei proceduri în patru pași: În primul rând, se calculează media aritmetică a notelor. Dacă există și Teză, această medie, cu o precizie de 0,01, este înmulțită cu 3, se adună cu teza (rotunjită la cel mai apropiat întreg) și se împarte cu 4. Această medie (cu sau fără Teza) este apoi rotunjită la cel mai apropiat întreg (9,5 este, astfel, 10) iar aceasta este media elevului pe semestru. Următorul pas este de a calcula media anuală a elevului. Aceasta se face prin adunarea mediilor pe cele două semestre ale elevului și împărțite la 2. Acestă medie nu este rotunjită. Ultimul pas este adăugarea tuturor mediilor anuale ale elevilor și împărțirea acestei sume la numărul total de subiecți. Aceasta se numește "medie generală". Aceasta nu este nici ponderată și nici rotunjită. În cazul în care un elev, are media anuală este sub 5, la maximum două materii, elevul trebuie să aibă un examen (corigență) la materia la care nu a reușit, în august, în fața unei comisii școlare. Dacă el nu trece acest examen, el trebuie să repete întregul an (repetenție). În cazul în care pe Subiect medie anuală este sub 5, la trei sau mai multe discipline, elevul nu mai are dreptul la examenul de corigență și trebuie să repete anul.
Metode de evaluare Elevii sunt evaluaţi de către profesori pe parcursul întregului an şcolar. Elevii cu dificultăţi de învăţare pot ajunge să repete anul. La sfârşitul şcolii primare, elevii promovează automat la nivelul următor (fără nici un fel de examinare finală). La sfârşitul gimnaziului, pe baza unei proceduri de selecţie şi repartizare stabilită de Ministerului Educaţiei, Cercetării, 22
Tineretului şi Sportului, în funcţie de rezultatele obţinute pe durata celor patru ani, elevii trebuie să aleagă una dintre cele două instituţii, liceu sau Şcoală de Arte şi Meserii, pentru a-şi continua studiile la nivelul secundar inferior. La sfârşitul nivelului secundar inferior (care coincide cu sfârşitul învăţământului obligatoriu) nu există nici un fel de examinare. Absolvenţii ciclului inferior al liceului primesc un certificat de absolvire, un portofoliu în vederea educaţiei viitoare şi, la cerere, o copie a situaţie şcolare cu notele obţinute pe parcursul anilor de învăţământ obligatoriu. Absolvenţii ciclului inferior al Şcolii de Arte şi Meserii primesc un certificat de absolvire, un portofoliu în vederea educaţiei viitoare şi, la cerere, o copie a situaţiei şcolare cu notele obţinute pe parcursul anilor de învăţământ obligatoriu. Pe lângă aceasta, ei pot obţine, în cazul în care trec examenul pentru certificarea competenţelor profesionale, un certificat care atestă nivelul 1 de calificare profesională. Pentru a putea beneficia de învăţământ secundar superior, ei trebuie să urmeze un an de completare. Absolvenţii anului de completare primesc un certificat de absolvire, un portofoliu în vederea educaţiei viitoare şi, la cerere, o copie a situaţiei şcolare cu notele obţinute. În urma susţinerii unei examinări profesionale, ei pot obţine un certificat care atestă nivelul 2 de pregătire profesională. Absolvenţii anului de completare care au un certificat de absolvire şi un certificat ce atestă nivelul 2 de pregătire profesională pot urma cursurile învăţământului secundar superior, potrivit metodologiei elaborate de Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului cu un an înaintea începerii fiecărui nou an şcolar. La sfârşitul ciclului superior de liceu există o examinare finală. Diploma obţinută în urma acestui examen (diplomă de bacalaureat) permite elevilor să se înscrie la examenele de admitere în instituţiile de învăţământ superior. Orice elev care absolvă nivelul de învăţământ secundar superior, beneficiind sau nu de un certificat de absolvire, se poate înscrie pentru a lua parte la examenul de admitere în instituţiile de învăţământ post-secundar (cu toate acestea, şcolile medicale post-secundare cer diploma de bacalaureat).
23
Capitolul IV- Concluzii Comparativ cu ţările europene, sistemul de învăţământ din România are atât avantaje cât şi dezavantaje. Avantajele sunt începând de la gratuitatea învăţământului obligatoriu şi asigurarea manualelor în această perioadă, până la sistemul de burse acordate, sistemul de notare şi de examinare finală dar şi organizarea orelor de curs. Astfel dacă în România, pe tot parcursul perioadei de învăţământ obligatoriu resursele bibliografice sunt distribuite gratuit, în Italia nici în învăţământul primar nu sunt asigurate manualele şcolare, astfel încât achiziţionarea acestora revine în sarcina părinţilor. O diferenţă mare între sistemul de organizare a orelor de curs în România şi în Italia este aceea că deşi elevii pot avea şi şapte ore aceştia au o singură recreaţie de 20 de minute, iar ora de curs durează 55 de minute, în condiţiile în care în România orele de curs durează 50 de minute urmate de pauze de 10 minute. Un mic avantaj îl constituie pentru România şi Examenul de Bacalaureat, întrucât comparativ cu celelalte ţări, are un grad de dificultate al subiectelor crescător, astfel încât să poată fi luat nu doar de cei cu performanţe şcolare ridicate. Comparativ cu celelalte ţări europene, sistemul de notare al României este mai permisiv, nota de trecere fiind 5, atât la materiile din timpul anului, cât şi la examene, exceptând Examenul de Bacalaureat a cărei medie trebuie să fie peste 6. (în Italia este 6) De asemenea sistemul nostru de învăţământ prezintă şi dezavantaje. Un astfel de exemplu este că în Portugalia la universităţi îţi sunt oferite atât resursele informatice cu mult mai multe decât în România cât şi instrumentele necesare, respectiv laptop-uri cu conexiune la internet pe tot parcusul cursurilor. Pentru sistemul de învăţământ din România un alt dezavantaj îl reprezintă metodele de predare aplicate în şcoli, întrucât de cele mai multe ori ele se bazează pe multe informaţii teoretice prezentate doar de profesor, comparativ cu celelalte ţări în care sunt folosite pentru predare: videoproiectoare, table inteligente şi se bazează foarte mult pe formarea spiritului de lucru în echipă, de competenţe în ceea ce priveşte prezentările publice, în faţa colegilor, de formare a unei gândiri mai mult practice şi mai puţin teoretice ca în cazul României.
24
Bibliografie:
1. http://eacea.ec.europa.eu/education/eurypedia 2.
http://eures.anofm.ro/index.php
3.
www.eurydice.org
4.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Échelle_de_notation_ECTS
5.
Legea Educaţiei Naţionale din 2012
25
