Mediul padurilor de foioase (si de amestec)
Acest mediu se dezvolta intr-un intr-un climat cu precipitatii tot timpul anului, dar cu veri calde si cu ierni cu atat mai friguroase cu cat ne departam de vestul continentului euro-asiatic si american catre est. Este specific emisferei nordice. LOCALIZARE Daca in Europa si vestul Asiei, acest mediu se intalneste aproximativ aproximativ intre paralele de 43o si 60o (in Asia numai intre 52o si 55o), in Estul Asiei el coboara intre 24 si 50 N. In America, mediul padurilor temperate se dezvolta ca o fasie larga pe fatada atlantica a continentului. Catre Pacific, mediul respectiv este situat ceva mai la Nord. In emisfera sudica, tipul acesta de mediu aproape nu exista. Este intalnit pe coasta Pacifica din Sudul statului Chile, in sud-estul Africii, in sud-estul Australiei, in Tasmania Tasmania si Noua Zeelanda. CLIMA La modul general, este deosebit de favorabila dezvoltarii padurilor cu frunze cazatoare, chiar si a unor tipuri de conifere. Conditia este insa sa existe si suficienta apa, iar vegetatia sa prezinte o mare adaptibilitate la alternanta anilor ploiosi cu cei secetosi , precum si la anumite conditii locale (de roca, expunere, panta etc.). In mare, clima se afla sub influenta latitudinii si a vanturilor de vest, respectiv sub influenta deplasarii ciclonilor tropicali si subpolari. Exista 4 anotimpuri, dintre care 2 extreme: veri calde si ierni friguroase, dar cu zapada multa, ceea ce face ca solul, in general, sa nu inghete. De aceea, in afara caracterului temperat, care reprezinta o medie mai mult teoretica, aceasta clima se remarca prin schimbari frecvente si uneori bruste de vreme, prin alternante neperiodice, de zile si luni ploioase cu altele secetoase, prin ani foarte ploiosi si altii saraci in precipitatii. In Romania, Romania, dar si in alte tari, agricultorii parafrazeaza para frazeaza
astfel de intamplari prin expresii de genul “anul strugurilor”, “anul prunelor” etc. Este vorba de ani in care conditiile meteo au fost favorabile unei culturi anume. Iarna aici stagneaza aer polar. Anotimpul acesta se caracterizeaza prin zile scurte si reci, vreme relativ uscata si frumoasa cu inghet frecvent. Vara, insa, zilele sunt foarte lungi si calde. Precipitatiile cad tot timpul anului, cu precadere vara, avand o medie anuala de 550-1200 mm. in cazul climatului oceanic, frecventa ploilor este mai mare iarna. Totusi, pe parcursul anului, ajung aici fronturi calde si reci, fapt ce implica precipitatii cu o repartitie foarte neregulata. In anii secetosi, multe culturi sunt salvate prin apa inmagazinata in prealabil in solul profund. SOLURILE Sunt brune de padure si mult mai fertile decat podzolurile, deoarece au un grad mai redus de levigare. Frunzele cazute toamna influenteaza fertilitatea prin descompunerea lor si,totodata, pastreaza umezeala, astfel formandu-se un humus finisat bine amestecat cu minerale. De asemenea, solurile sunt profunde si bogate in elemente interschimbabile, fiind formate pe paturi de dezagregari periglaciare pe nisip, pietrisuri sau loess, care contin astfel de elemente. Exist si 2 varietati extreme de sol: Un sol mai levigat (in climatul oceanic, de obicei sub stejar) cu un orizont A, avand o nuanta de bej-malos.
•
Un sol podzolic intalnit in sectoarele cu un continentalism mai pronuntat si sub paduri de amestec fag-conifer.
•
Orizontul A este cenusiu, iar cel B mai ruginiu (datorita prezentei oxizilor de fier). Diferentieri locale, importante in orizontul de sol, sunt impuse de roci, expozitia versantilor, panta si drenaj.
VEGETATIA Specifica este cea de frunze cazatoare in anotimpul rece, dominata de stejar si fag. Bogatia speciilor este cu mult mai mare decat in mediul boreal, cauza fiind amestecul impus de oscilatiile climatice cuaternare. Formatiunile vegetale prezinta o stratificare complexa in care se pot deosebi arbori inalti, arbustii si stratul inferior. Acesta din urma infloreste primavara cand razele solare patrund pana la sol. Arborii care domina sunt diferitele tipuri de stejar, castan, fag, carpen, artar, frasin, ulm, plop, salcie, anina, iar dintre arbusti alunul, cornul s.a. Apar si conifere precum pinul, bradul, tisa, in special in partile mai reci. Adesea se formeaza asociatii de catre 2-3 specii dominante care pot fi impuse de roca, de expunere a versantului, de sol, de gradul de drenaj. Asa sunt de exemplu, asociatiile de cer si garnita, de salcie si anin, care urmeaza cel mai adesea raurile. In partile mai reci si in etajul montan de tranzitie. Acest mediu vegetal a suferit defrisari masive si astazi apare puternic transformat datorita interventiei antropice. FAUNA Este destul de bogata datorita resurselor mari de hrana, dar mult mai redusa in prezent din cauza antropizarii puternice. Specifice sunt o serie de erbivore, carnivorele gasindu-se aici in numar tot mai redus, ca si omnivorele (ursul brun). Se mai intalnesc: rozatoare, multe insecte fitofage, animale insectivore, precum si o bogasta pedofauna. Dintre erbivore, cele mai cunoscute sunt cerbul si caprioara; dintre carnivore, lupul, vulpea, nevastuica, rasul, bufnita, eretele, iar dintre insectivore numeroase specii de pasari, lilieci, arici s.a. Mai pot fi amintite ca reprezentative mistretul sau chiar iepurele. Temperaturile influenteaza intensitatea vietii. Vara, toate etajele padurii sunt bine populate, pe cand iarna majoritatea animalelor se refugiaza in sol sau la nivelul solului. Clima combinata cu factorii locali (relieful) conduce la o adaptare a vietuitoarelor de unde rezulta o diversificare regionala a faunei.
RELIEFUL Relieful acestui mediu este de altitudine joasa, predominand campiile, podisurile, iar muntii fiind dezvoltati sub 1000 m altitudine. Specificul reliefului, din punct de vedere al mediului, consta intr-o dubla mostenire. Este vorba, pe de o parte, de suprafete si niveluri de eroziune, de obicei tropicale, iar pe de alta de reliefuri cuaternare modelate alternativ in faze periglaciare si temperate. De la relieful cuaternar s-au mostenit atat depozite superficiale variate, cat si reliefuri intre care o densitate mare de vai bine adancite, versanti relativ stabili, reliefuri colinare si de acumulare. Depozitele superficiale sunt reprezentate prin straturi groase, de dezagregari periglaciare, depuneri de tip Loess, dar si prin morene glaciare cu toata gama lor de forme (morene de fund, frontale, intre fund si frontale depozite fluvio-glaciare, precum si prin relief fluvioglaciar). Asa se prezinta arealele Scandinaviei sudice, Germania nordica si Polonia. Aceeasi situatie se intalneste in America de Nord, unde sedimente glaciare si depozite periglaciare apar pana mult in sudul Marilor Lacuri. Morfogeneza cea mai activa a existat aici in conditiile de tundra din timpul glaciatiunii cuaternare cand raurile carau multe pietrisuri si creau vai largi pe care le pardoseau cu aluviuni. Atunci s-au nivelat multe dintre podurile foarte largi de terase, iar versantii sufereau o intensa modelare pana la atingerea unor profile care puteau mentine o patura de dezagregari. Pe acestea s-au format ulterior solurile.Versantii actuali sunt, in consecinta, mosteniti. In momentul de fata,desi densitatea fragmentarii prin vai este puternica, eroziunea este mult incetinita, precipitatiile infiltrandu-se cu usurinta in sol, in stratul de frunze sau in dezagregarile vechi(periglaciare). In urma defrisarilor,sau in anumite conditii locale provocate de om, procesele de eroziune devin active.In rest, padurile tampon impun
o evolutie in echilibru a peisajului. Umiditatea este permanenta datorita precipitatiilor care se infiltreaza in aceste straturi si, inevitabil, duce la dizolvare. Specific acestui mediu este faptul ca domina dizolvarea si foarte putin descompunerea chimica. Hidrografia este constanta,datorita apelor acumulate in subteran ce alimenteaza numeroase izvoare limpezi. Luncile largi ale vailor raurilor fac distinctia intre acest mediu si alte medii,inundatiile ce pot aparea brusc, ramanand in limitele albiilor minore.In regimul climei continentale, cu alimentatie pluvio-nivala, nivelurile raurilor atingand nivelul maxim in martie – aprilie, pe cand in cel oceanic,in februarie. Antropizarea a avut un efect puternic asupra acestui mediu, Diferentele vazandu-se in functie de roca, panta, expunere, mod de utilizare al terenurilor etc. VARIETATILE MEDIULUI TEMPERAT ANTROPIZAT Spre deosebire de padurea boreala, cea temperata a fost puternic umanizata inca din Antichitate,astfel luand nastere “civilizatia lemnului”. Datorita popularii dense mediul initial a fost transformat radical, exceptand mediul montan,unde modificarile sunt mai putin intense. Omul a intervenit prin defrisari si prin geosisteme naturalantropice sau antropizate.Cele mai timpurii defrisari au avut loc in China si apoi in Europa, insa in China au fost aproape totale.In Europa s-au mai pastrat unele areale impaduritepentru vanatori.Mai recent,despaduririle iau amplare si in America de Nord, unde inca au mai ramas areale intinse de padure,precum cele din Apalasi. Necesitate de agricultura a atras dupa sine despaduririle si,odata cu acestea, araturile, locurile respective devenind niste “openfields” (campuri deschise). In aceste locuri omul a creat si diverse ecosisteme antropizate (orase, sate). In unele situatii, in urma despaduririi, locul padurii a fost luat de
alta vegetatie naturala,numita “vegetatie secundara”;astfel gorunul sau stejarul au luat locul fagului. Omul a mai introdus in multe locuri si canstanul comestibil,castanele avand mare cautare in lipsa cartofului. Terenurile degradate,un alt efect al antropizarii, sunt acele terenuri rezultate in urma despaduririlor haotice. In locul padurilor s-a instalat stepa secundara,suprapasunata, afectata de ravene si torenti.In acesta situatie se gasesc delurile si muntii josi din Anglia,iar in climatul continental (cu ploi mai neregulate), putem da ca exemplu Subcarpatii, PodIsul Transivaniei s.a. Mediul de deal si de munte jos este in echilibru doar daca este impadurit, odata devenit teren agricol fiind afectat si acest echilibru. Starea de subechilibru si degradare apare odata cu lipsa intretinerii pantelor si teraselor special amenajate.
