MANAGEMENTUL
RISCULUI IN AFACERI
1.RISCUL
1.1 1.1 Defi Defini niti tiee
A cauta citate despre risc este un lucru usor, iar rezultatul cautarii va fi bogat, deoarece riscul pare a fi asimilat curajului. cur ajului. In lumea financiar-economica, financiar -economica, un intreg domeniu s-a dezvoltat (managementul riscului) si o multitudine de instrumente au aparut (instrumentele financiare derivate) pentru a reduce sau/si transfera riscul. Riscul este aici o variabila ce se doreste a fi controlata, astfel incat modificarile acesteia sa nu afecteze negativ o companie. Real Realiz izar area ea ob obie iect ctiv ivel elor or şi proi proiec ecte telo lorr un unei ei orga organi niza zai iii pres presup upun unee identificarea şi asumarea unor riscuri multiple, cum ar fi! "sc#imb$rile de mediu sau interne, "conceperea unor strategii nerealiste, "erori şi omisiuni %n proiectare şi e&ecuie. 'umim risc nesigurana asociat$ oric$rui rezultat. 'esigurana se poate referi la probabilitatea de apariie a unui eveniment sau la influena, la efectul unuii eveniment unu eveniment %n cazul %n care care acesta se produce. produce. Riscul Riscul economic economic poate poate fi definit prin modul de actiune intr-un mediu de afaceri in care factori mai putin controlabili sau necontrolabili pot interveni in mod aleator si influenta negativ rezultatele activitatii unui agent economic. Riscul apare atunci cnd! "un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur "efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariia evenimentului este nesigur$ "att evenimentul ct şi efectul acestuia sunt incerte. Riscul %n activitatea unei firme se refer$ la probabilitatea de a nu se resp respec ecta ta ob obie iect ctiv ivel elee stab stabil ilit itee %n term termen enii de pe perf rfor orma mant ntaa (ner (nerea eali liza zare reaa standardelor standardelor de calitate), calitate), program (nerespectarea (nerespectarea termenului termenului de e&ecuie) e&ecuie) si cost (dep$şirea bugetului). *lement de risc este orice element care are o probabilitate m$surabil$ de a devia de la plan. Aceasta presupune desigur e&istena unui plan. +trategiile, planurile şi programele firmei constituie elemente care permit prefigurarea realit$ii şi apoi confruntarea confruntarea realiz$rilor realiz$rilor efective cu rezultatele rezultatele aşteptate. aşteptate. entru realizarea realizarea obiectivelor obiectivelor firmei este necesar$ necesar$ derularea derularea unor seturi de activit$i. activit$i. activitate, activitate, notat$ (a), poate fi considerat$ element de risc dac$ sunt %ndeplinite simultan urm$toarele dou$ condiii! (a) 0 (0) 1(a) 2 (3) unde! (a) 2 probabilitatea ca un eveniment (a) s$ se produc$ *(a) 2 efectul evenimentului (a) asupra obiectivelor 1(a) 2 evaluarea monetar$ a lui *(a)
3
1.2 Procesul de management al riscului
rocesul de management al riscului cuprinde trei faze! 0)identificarea riscului! se realizeaz$ prin %ntocmirea unor liste de control, organizarea unor şedine de identificare a riscurilor şi analiza documentelor ar#ivate. In aceasta etapa se evalueaz$ pericolele poteniale, efectele şi probabilit$ile de apariie ale acestora pentru a decide care dintre riscuri trebuie prevenite. ractic, %n aceast$ faz$ se identific$ toate elementele care satisfac condiiile (0) şi (3). 4otodat$, se elimin$ riscurile neconcordante, adic$ acele elemente de risc cu probabilit$i reduse de apariie sau cu un efect nesemnificativ. Aceasta %nseamn$ c$ pot fi neglijate acele elemente pentru care (a) sau 1(a) tind c$tre zero. Identificarea riscurilor trebuie realizat$ %n mod regulat. Aceasta trebuie s$ ia %n considerare att riscurile interne ct şi pe cele e&terne. Riscurile interne sunt riscuri pe care ec#ipa managerial$ le poate controla sau influena, %n timp ce riscurile e&terne nu se afl$ sub controlul acesteia. Riscul poate fi identificat folosind diferite metode! " %ntocmirea unor liste de control care cuprind surse poteniale de risc, cum ar fi! condiii de mediu, rezultatele aşteptate, personalul, modific$ri ale obiectivelor, erorile şi omisiunile de proiectare şi e&ecuie, estim$rile costurilor şi a termenelor de e&ecuie etc. "analiza documentelor disponibile %n ar#iva firmei, pentru identificarea problemelor care au ap$rut %n situaii similare celor curente "utilizarea e&perienei personalului direct productiv (şefi de secii şi de ec#ipe) prin invitarea acestora la o şedin$ formala de identificare a riscurilor. 5e multe ori oamenii de pe teren sunt conştieni de riscuri şi probleme pe care cei din birouri nu le sesizeaz$. comunicare eficient$ teren - birouri este una dintre cele mai bune surse de identificare şi diminuare a riscurilor "identificarea riscurilor impuse din e&terior (prin legislaie, sc#imb$ri %n economie, te#nologie, relaii cu sindicatele) prin desemnarea unei persoane care s$ participe la %ntrunirile asociaiilor profesionale, la conferine şi care s$ parcurg$ publicaiile de specialitate. 3)analiza riscului! utilizeaz$ metode cum sunt! determinarea valorii aşteptate, simularea 6onte 7arlo şi arborii decizionali.+e considera riscurile identificate %n prima faz$ şi se realizeaz$ o cuantificare aprofundat$ a acestora. entru analiza riscului se foloseşte un instrumentar matematic divers, mergnd de la analiza probabilistic$ la analiza 6onte 7arlo. Alegerea instrumentului matematic trebuie s$ fie adaptat$ necesit$ilor analizei şi s$ in$ seama de acurateea datelor disponibile. 8
7ea mai simpl$ metod$ de cuantificare a riscurilor este aceea a valorii aşteptate (9A), care se calculeaz$ ca produs %ntre probabilit$ile de apariie ale anumitor evenimente şi efectele acestora! 9A(a) 2 (a) & *(a) (8) unde! 9A(a) 2 valoarea aşteptat$ a evenimentului (a) (a) 2 probabilitatea de apariie a evenimentului (a) *(a) 2 efectul apariiei fenomenului (a) 5e e&emplu, %n cazul unei firme de construcii, determinarea riscului are un impact major %n calculaia costurilor şi implicit %n activitatea de ofertare licitare. Astfel, dac$ %n timpul preg$tirii documentaiei pentru participarea la o licitaie pentru adjudecarea unei lucr$ri s-a identificat riscul de a se %ntlni un strat de roc$ dur$ %n timpul s$p$rii fundaiei, antreprenorul se poate asigura %mpotriva acestui risc calculnd valoarea aşteptat$ a producerii acestui fenomen şi o poate include %n calculele pentru elaborarea devizului ofert$. 7oncret, dac$ costul suplimentar antrenat de efectuarea de s$p$turi %n roc$ dur$ pentru o anumit$ lucrare este de 0. milioane lei, iar probabilitatea ca s$ se %ntlneasc$ roc$ dur$ a fost estimat$ la 8:, valoarea aşteptat$ a acestui risc va fi! 9A(a) 2 ,8 & 0. 2 8. milioane lei Antreprenorul poate s$ includ$ %n valoarea ofertei suma de 8. milioane lei pentru prevenirea acestui risc, ştiind c$ dup$ un num$r suficient de mare de licitaii, indiferent de rezultatul acestora, se vor acoperi costurile riscului. Avnd %n vedere faptul c$ estimarea probabilit$ilor este un proces cu un grad mare de subiectivitate, rezultatele obinute prin metoda valorii aşteptate sunt de obicei utilizate ca date de intrare pentru analize ulterioare. +imul$rile constituie o metod$ avansat$ de cuantificare a riscurilor. +imularea utilizeaz$ un model al unui sistem pentru a analiza performanele sau comportamentul sistemului. entru proiectele de construcii cel mai frecvent se foloseşte simularea 6onte 7arlo a programului de e&ecuie şi a costurilor asociate activit$ilor. Aceast$ te#nic$ simuleaz$ realizarea obiectivelor de un num$r mare de ori furniznd o distribuie statistic$ a rezultatelor.
;
Aceast$ curb$ arat$ probabilit$ile cumulate ale realiz$rii obiectivului pn$ la o anumit$ dat$. 5e e&emplu, e&ist$ o probabilitate de <: ca obiectivul s$ fie atins %n 0;< zile. 5atele de realizare a obiectivului din partea stng$ prezint$ riscuri mai mari dect cele din partea dreapt$ a graficului. Arborii decizionali sunt instrumente care descriu interaciunile c#eie dintre decizii şi evenimentele aleatoare, aşa cum sunt percepute de c$tre decideni. Ramurile arborelui reprezint$ fie decizii (reprezentate ca p$trate), fie rezultate aleatoare sau incerte (reprezentate sub forma unor cercuri). =igura urm$toare prezint$ un e&emplu de arbore decizional.
<
> 9aloarea aşteptat$ (9A) a unui efect 2 *fect & robabilitatea de apariie a efectului > 9aloarea aşteptat$ a unei decizii 2 suma valorilor aşteptate ale tuturor efectelor rezultnd din acea decizie > rogramul ?agresiv@ are valoarea aşteptat$ de 8 milioane lei şi va fi preferat programului ?conservator@ care are o valoare aşteptat$ de B milioane lei. 8)reactia la risc!cuprinde m$suri şi aciuni pentru diminuarea, eliminarea sau repartizarea riscului. *ste faza de aciune din cadrul ciclului managementului riscului, %n care se %ncearc$! s$ se elimine riscurile s$ se reduc$ riscurile şi / sau s$ se repartizeze riscurile. *liminarea riscurilor are scopul de a %ndep$rta riscurile. *c#ipa managerial$ sau %ntreprinz$torul poate! s$ nu iniieze o anumit$ tranzacie sau afacere s$ stabileasc$ un pre foarte mare, care s$ acopere riscurile s$ condiioneze oferta, etc. 7ele mai multe dintre opiunile care elimin$ riscul tind s$ scoat$ organizaia din afaceri. organizaie cu aversiune prea mare fa$ de risc nu va supravieui mult timp şi ar trebui s$-şi investeasc$ capitalul %n alt$ parte. 5iminuarea riscurilor se poate realiza printr-o serie de instrumente cum sunt! programarea. 5ac$ riscurile sunt legate de termenul de e&ecuie programarea ştiinific$ a activit$ilor cu ajutorul graficelor reea poate diminua riscurile %n limite rezonabile. instruirea. 6ulte riscuri sunt legate de securitatea muncii. Aceasta influeneaz$ productivitatea şi calitatea lucr$rilor. rin programe de instruire şi conştientizare %n domeniul securit$ii muncii se poate reduce probabilitatea producerii accidentelor şi efectul acestora. reproiectarea. Riscurile pot fi de multe ori diminuate printr-o reproiectare judicioas$ a ec#ipelor de munc$, flu&urilor de materiale, folosirii ec#ipamentelor şi a forei de munc$. Repartizarea riscurilor este de asemenea un instrument performant de management al riscului. Aceasta se refer$ la p$rile care vor accepta o parte sau %ntreaga responsabilitate pentru consecinele riscului. Repartizarea riscului trebuie s$ se fac$ inndu-se seama de comportamentul fa$ de risc al diferitelor organizaii implicate. Cn acest sens regula general$ de alocare a riscului este s$ se aloce riscul p$rii care poate s$ %l suporte şi s$ %l controleze cel mai bine. +trategia de contractare constituie un mecanism esenial %n repartizarea riscului. Riscurile pe care şi le asum$ firma sunt %n mod obişnuit formalizate prin contracte cu beneficiarii. Riscurile legate de resursele umane sunt acoperite, cel puin parial, prin %nc#eierea contractelor colective şi individuale de munc$. Cn majoritatea cazurilor, riscurile legate de materiale şi ec#ipamente pot fi •
•
•
transferate furnizorilor acestora, prin garaniile pe care aceştia le ofer$. Dnele riscuri pot fi %ndep$rtate prin %nc#eierea unor contracte de asigurare. 7ompania de asigur$ri %şi asum$ o parte din riscuri %n sc#imbul unui pre (prima de asigurare). 5ac$ riscul se produce %n condiiile specificate prin contractul de asigurare, asiguratorul va rambursa partea asigurat$ sau toate pierderile suferite datorit$ riscului. 5ac$ riscul nu apare, asiguratorul p$streaz$ prima de asigurare. Dn proces formalizat de management al riscului va da rezultate pozitive numai dac$ ia %n considerare toate aspectele acestuia. erformana %n procesul de management al riscului este dat$ de calitatea managerilor şi a personalului implicat, şi anume de cea mai slab$ verig$ din cadrul s$u. 6anagerii firmei trebuie s$ se asigure c$ ec#ipa care realizeaz$ managementul riscului este competent$ şi a g$sit o cale de mijloc %ntre te#nicizarea e&cesiv$ a procesului şi aciunea pe baz$ de intuiie.
2. ASIGURAREA RISCULUI OPERATIONAL BANCAR
In cadrul mediului de afaceri,in special in cel bancar,se intalnesc cu preponderenta riscul operational bancar si riscul de credit. 1a ora actuala, in sistemul bancar romanesc lucreaza apro&imativ 3. de angajati. In 3, au fost efectuate . de noi angajari in industria bancara, apro&imativ 0: din numarul total de personal. =iecare e&tindere in teritoriu, inseamna atragerea de resurse umane, iar bancile sunt obligate sa angajeze personal din categoria junior care nu au e&peripenta fiind e&puse riscului operational, care devine in ultimul timp, o realitate in sistemul financiar bancar romanesc, sub presiunea concurentei investitorilor din Romania, majoritatea grupuri bancare cu capital strain, care controleaza bancile din Romania, precum si a concurentei pentru cresterea cotei de piata. Institutul Eancar Roman a inceput un parteneriat strategic cu Eursa Romana de 6arfuri, Asociatia Romana a Eancilor si Eanca 'ationala a Romaniei pentru pregatirea resurselor umane din banci in vederea pregatirii pentru implementarea prevederilor noului acord de capital Easel II, care abordeaza riscul de management si pe cel operational. 5in 3, vor fi lansate multiple forme specializate de pregatire pentru angajatii din sistemul bancar inclusiv cei implicati in adminsitrarea riscului de management pentru a face fata sc#imbarilor care vor inteveni odata cu aderarea Romaniei la Dniunea *uropeana. F
'ormele Easel II vor intra in vigoare la 0 ianuarie 3F, dar bancile pot continua sa functioneze inca unui an conform principiilor acordului Easel I. 4otusi, sub presiunea noilor reglementari care se aplica pe plan international, bancile comerciale, vor trebui sa isi pregateasca personalul si sa sc#imbe comitetele de conducere cu comitete e&ecutive in care vor fi atrasi si sefi de compartimente care gestioneaza activitatile de management al riscului. 2.1 Asigurarea ca instrument de protectie împotriva riscului operational
roiectul Acordului de la Easel privind capitalul minim obligatoriu recunoaste rolul pe care asigurarea %l poate avea %n diminuarea impactului financiar al pierderilor operationale ale unei banci. Cntr-un mediu din ce %n ce mai competitiv, cum este cel al industriei bancare, transferul riscului catre un asigurator poate contribui la %mbunatatirea indicatorilor de performanta si a flu&urilor de lic#iditati, prevenind situatiile de criza. 6ai mult, asigurarea propriu-zisa poate fi %nsotita de servicii cone&e de management al riscurilor, care sa permita unei banci sa-si defineasca mai bine propriul profil de risc. Cn documentul consultativ asupra riscului operational, lansat de 7omitetul de la Easel %n anul 30, se recunoaste faptul ca asigurarea poate fi privita ca un instrument de diminuare a impactului financiar al riscurilor operationale ale bancilor. Cn acceptiunea documentului mentionat, diminuarea impactului financiar se refera la faptul ca %nc#eierea unei asigurari specifice %mpotriva riscurilor operationale poate conduce la un nivel mai redus al capitalului minim necesar alocat acestei categorii de riscuri. 4otusi, se atrage atentia asupra faptului ca piata asigurarilor %mpotriva riscurilor operationale parcurge ea %nsasi o etapa de dezvoltare si maturizare, astfel ca bancile se pot afla %n situatia de a %nlocui riscul operational cu un risc de contrapartida. 2.2 Produse de asigurare impotriva riscurilor operationale
Cn economiile dezvoltate, asigurarile reprezinta instrumente consacrate, utilizate de banci de mai multe decenii pentru protectia %mpotriva riscurilor operationale, ele actionnd %n trei domenii fundamentale! - raspunderea profesionala - daune asupra bunurilor si sediilor - atacuri criminale, iar politele de asigurare specifice oferite de companiile de asigurare acopera anumite segmente din domeniile mentionate. 5esi se prezinta %ntr-o forma standard, aceste polite comporta unele adaptari - %n functie de cerintele clientului asigurat -, %n sensul eliminarii unor clauze sau introducerii de clauze suplimentare, totul cu reflectarea de rigoare %n nivelul pretului. olitele de asigurare %mpotriva riscurilor operationale cel mai frecvent vndute G
de companiile de asigurare sunt! - =idelitH/EanerJs Elanet Eond (polita comple&a de asigurare bancara) protejeaza angajatorii %mpotriva lipsei de onestitate sau a ne%ndeplinirii sarcinilor de serviciu de catre angajati, ca si %mpotriva fraudei si falsurilor. olita standard acopera si pierderile din daune produse asupra bunurilor aflate %n proprietatea asiguratului (sedii, bunuri %n tranzit, valuta falsa, diverse pierderi din tranzactii etc.) - *lectronic 7omputer 7rime (frauda prin computer) - protejeaza asiguratul %mpotriva pierderilor produse de functionarea defectuoasa a retelei informatice, virusi, probleme de transfer al datelor, tranzactii frauduloase etc - rofessional IndemnitH (raspunderea profesionala) - acopera despagubirile platite tertilor datorita pierderilor suferite de acestia ca urmare a neglijentei sau erorilor profesionale ale salariatilor asiguratului - 5irectors K fficersJ 1iabilitH - protejeaza directorii si functionarii %mpotriva pierderilor pe care le-ar avea de suportat acestia ca urmare a sentintelor judecatoresti pronuntate %mpotriva lor, %n legatura cu modul de %ndeplinire a obligatiilor profesionale - *mploHment ractices 1iabilitH (raspunderea angajatorului) - acopera despagubirile care ar trebui platite de asigurat din cauza %ncalcarii legislatiei muncii (discriminare, nerespectarea contractului de munca etc.) - 'on-financial ropertH (proprietatea nefinanciara) - acopera riscurile uzuale care pot afecta bunurile din proprietatea asiguratului (incendiu, cutremur etc.) - Dnaut#orized 4rading (tranzactii neautorizate) - ofera tranzactii neautorizate, care pot reprezenta fraude prin computer sau %nregistrari fictive - Leneral and t#er 1iabilitH (raspundere generala si alte raspunderi). Cn ultimul timp, marile companii de asigurare au pus la dispozitia bancilor produse de asigurare de tip cos pentru riscuri multiple. Ratiunea crearii acestor produse de asigurare consta %n a oferi bancilor o acoperire cuprinzatoare, care sa elimine gap-urile si zonele de suprapunere (overlaps) care pot aparea %n cazul utilizarii asigurarilor de tip clasic %mpotriva riscurilor individuale. 6ai mult, permitnd asiguratorilor sa ia %n considerare corelatiile dintre riscurile generatoare de pierderi, pretul unei astfel de asigurari de tip cos este mai redus dect suma preturilor asigurarilor individuale. 2.3Avantaje ale asigurarilor pentru riscuri operationale
Cn esenta, rolul asigurarii este acela de a transfera impactul financiar al unui risc sau al unei combinatii de riscuri de la o entitate la alta. Cn sens strict, a transfera riscul nu reprezinta o modalitate de a controla riscul (controlul presupune evitarea, prevenirea sau reducerea evenimentelor de risc). rin asigurare, se transfera pur si simplu catre o alta entitate impactul financiar al unui eveniment de risc, conform clauzelor stabilite. 7ontractnd o asigurare %mpotriva unui anumit risc, banca se bazeaza pe capacitatea asiguratorului de a acorda despagubirea, conform conditiilor convenite, astfel ca decizia de transfer B
al riscului poate fi asimilata unei decizii de finantare. Asigurarea, ca instrument de reducere a riscului, ajuta banca sa evite sau sa diminueze pierderea (financiara sau de orice alta natura) generata de producerea unui risc. 4eoretic, beneficiile pe care o banca le poate obtine de pe urma contractarii unor asigurari %mpotriva riscurilor sunt legate, pe de o parte, de %nregistrarea unui flu& predictibil de lic#iditati si, pe de alta parte, de evitarea unor pierderi catastrofice. ierderile operationale mari si impredictibile pot sa reduca dramatic lic#iditatea unei banci, mergnd pna la epuizarea capitalului alocat! a) rin cumpararea unei polite de asigurare %mpotriva riscurilor operationale, banca plateste o prima de asigurare, %n sc#imbul careia primeste garantia ca va fi despagubita %n cazul producerii unui anumit risc. Aceasta %nseamna ca asigurarea %mpotriva riscurilor operationale da posibilitatea unei banci sa elimine sau sa diminueze fluctuatiile mari ale flu&ului de lic#iditati produse de pierderi operationale mari si impredictibile. b) Reducerea fluctuatiilor cas#-floM-ului genereaza si alte avantaje pentru banca, %n sensul %mbunatatirii veniturilor si, %n continuare, al cresterii valorii de piata a bancii. c) Dn alt avantaj vizeaza evitarea situatiilor catastrofice, prin faptul ca asigurarea acopera pierderile operationale mari care ar conduce la insolvabilitate.5esi unele banci (%n special cele mari, de talie internationala) siau dezvoltat sisteme proprii de management al riscurilor operationale, practica demonstreaza ca un asigurator dispune de mult mai multe resurse si e&pertiza %n acest sens, dobndite ca urmare a administrarii unui portofoliu mare de riscuri preluate de la clienti din diferite sectoare de activitate. d) rin contractarea unei polite de asigurare %mpotriva riscurilor operationale, bancile transfera riscul asupra asiguratorilor si beneficiaza, pe de o parte, de servicii eficiente si, pe de alta parte, de o monitorizare calificata. rimul aspect are la baza obiectul de activitate al unui asigurator, mai e&act, evaluarea, controlul si finantarea riscurilor. Astfel, marile companii de asigurari au un avantaj fata de banci prin datele disponibile, e&perienta si marimea portofoliilor de riscuri gestionate. entru banci poate fi mai eficient din punctul de vedere al costurilor sa e&ternalizeze o serie de elemente ale programului de management al riscurilor catre companiile de asigurare. Asiguratorii ofera servicii de evaluare si acoperire a daunelor, pe lnga consultanta juridica si serviciile de administrare (cum sunt cele de %ncasare a despagubirii). 7el de-al doilea aspect se refera la faptul ca, %n anumite cazuri, actionariatul poate solicita conducerii bancii sa investeasca %n activitatile de management al riscurilor mai mult dect ar fi aceasta dispusa sa aloce. 5e aceea, este greu pentru actionari sa monitorizeze comportamentul conducerii pentru a se asigura de %ndeplinirea sarcinilor. Cn acest caz, o solutie posibila consta %n contractarea unei asigurari, astfel %nct sarcinile de monitorizare sa revina 0
asiguratorului. Activitatea de monitorizare realizata de asigurator sprijina, %n realitate, manifestarea fortelor pietei. Riscul trebuie privit ca oricare alta marfa si poate fi tranzactionat. robleme apar %n momentul %n care persoane sau grupuri interesate %n activitatea unei banci (de e&emplu, anumiti actionari sau managementul %nsusi) profita de pozitia pe care o detin si %i e&pun pe ceilalti la riscuri care nu sunt remunerate corespunzator. 2.4 Factori de influenta a deciziei de asigurare împotriva riscurilor operationale
5ecizia unei banci de a contracta o asigurare %mpotriva riscurilor operationale depinde de o multitudine de factori care influenteaza att avantajele potentiale pe care le va obtine, ct si dimensiunea riscurilor asigurabile. +intetic, acesti factori vizeaza! - 5imensiunea bancii - are o influenta majora asupra deciziei de asigurare %mpotriva riscurilor operationale. *&ista diferente de abordare %ntre o banca de talie mare si una de talie mica, att prin prisma avantajelor potentiale, ct si prin cea a riscurilor asigurabile. *ste greu de apreciat daca avantajele asigurarii sunt mai mari pentru o categorie sau alta. Cn genere, bancile mici au capital propriu si cas#-floM liber mai reduse si, %n consecinta, sunt mai vulnerabile %n fata unor pierderi din riscuri operationale. Adesea, ele nu dispun de o dispersie a riscurilor si nici nu au fondurile necesare pentru a-si dezvolta propriul sistem de management al riscurilor %ntr-un asemenea grad de comple&itate %nct sa ec#ivaleze cu monitorizarea realizata %n baza asigurarii. Cn contrast, bancile mari dispun de resursele necesare pentru a realiza ele %nsele un management adecvat al riscurilor operationale. 7u toate acestea, bancile mari opteaza adesea pentru solutia asigurarii pentru a-si proteja veniturile %mpotriva pierderilor din riscuri operationale, %n special cnd acestea ar afecta %ncrederea investitorilor sau ar conduce la preluarea bancii %n cauza. unerea laolalta si administrarea riscurilor operationale mari sau mai putin obisnuite ale mai multor banci de catre un asigurator este aproape %ntotdeauna mai avantajoasa dect administrarea individuala a riscurilor respective %n cadrul unei banci. 5e asemenea, este mai ieftin pentru o banca mare sa transfere administrarea zilnica a unor riscuri relativ obisnuite si cu impact redus catre un asigurator, mai ales daca piata asigurarilor pentru riscul respectiv este competitiva. - rofilul de risc al bancii - proiectul Easel II statueaza ca nivelul si tipurile de risc identificate pe diferite segmente de afaceri variaza. *ste posibil ca aceste diferente sa afecteze caracterul asigurabil al riscurilor asociate unui segment de afaceri (de e&emplu, datorita absentei datelor sau marimii pierderilor). e lnga faptul ca determina marimea capitalului minim necesar, profilul de risc al bancii influenteaza si capacitatea acesteia de a contracta o 00
asigurare %mpotriva riscurilor operationale de buna calitate si avantajoasa sub aspectul costului. - rizontul de timp al managementului/actionarilor Eeneficiile asigurarii necesita o anumita perioada de timp pentru a deveni perceptibile. 5aca o banca renunta la un contract de asigurare, ea poate %nregistra un avantaj pe termen scurt, pentru ca economiseste prima de asigurare. 6asura %n care o banca poate suporta c#eltuiala imediata cu prima de asigurare %n sc#imbul unui avantaj care se poate materializa doar pe termen lung depinde de orizontul de timp pe care %l au la dispozitie managementul sau actionarii. 7ei implicati pe termen lung sunt, %n genere, mai favorabili solutiei oferite de asigurare dect cei care au interese imediate. - Atitudinea fata de risc a partilor interesate 7u ct grupurile interesate %n activitatea si rezultatele unei banci (management, actionari etc.) manifesta o aversiune mai mare fata de risc, cu att vor fi mai atrase de solutia asigurarii. Rezultatele empirice dovedesc faptul ca atitudinea fata de risc a grupurilor interesate %n activitatea bancii influenteaza %ntreaga strategie de management al riscurilor. - Ratingul bancii 7u ct ratingul este mai bun, cu att banca va avea un cost de refinantare mai redus. Cn aceste conditii, bancile cu rating foarte bun pot sa opteze pentru finantarea pierderilor prin contractarea de credite, mai degraba dect sa %nc#eie o asigurare. Acest aspect comporta totusi o nuantare, deoarece banca poate fi retrogradata imediat ce %nregistreaza o pierdere apreciabila, care nu a facut obiectul unei asigurari si, %n consecinta, accesul la finantare devine mai restrictiv.
3. PROIECTUL ACORDULUI BASEL II –
rolul asigurarilor %n managementul riscurilor operationale si impactul asupra capitalului obligatoriu al bancilor 3.1 Impactul asigurarilor asupra capitalului minim oligatoriu
Eancile cu un management performant ar putea recurge la asigurari comple&e de tip cos prin care sa-si asigure un nivel sporit de protectie, iar raportarea acestora le-ar %mbunatati ratingul, contribuind la reducerea costului capitalului atras. Cn prezent, piata asigurarilor %mpotriva riscurilor operationale parcurge un proces de dezvoltare si de adaptare, astfel %nct sa fie eliminate dezavantajele si ma&imizate beneficiile aduse bancilor. 5e e&emplu, noile produse de asigurare de tip cos ofera protectie %mpotriva mai multor riscuri si rezolva o parte dintre problemele legate de gap-urile si redundantele generate de utilizarea asigurarilor 03
clasice. Acordul Easel II trebuie sa creeze un cadru fle&ibil, care sa permita bancilor sa utilizeze asigurarea ca pe un instrument eficient de management al riscurilor operationale. rin noul acord, va trebui sa se reglementeze daca si %n ce masura asigurarea %mpotriva riscurilor operationale este obligatorie. 5e e&emplu, asigurarea de fidelitate care acopera toate riscurile - operationale si ne-operationale - este obligatorie %n +DA si %n alte cteva tari (printre care 6area Eritanie), care au sc#eme reduse de protectie a deponentilor. 5in perspectiva managementului riscurilor, Acordul Easel II trebuie sa contribuie la crearea unui mediu concurential %n care fortele pietei sa actioneze eficient si eficace. entru aceasta, autoritatile de reglementare ar trebui sa asigure infrastructura de reglementari si sa lase sarcina monitorizarii modului de aplicare a reglementarilor companiilor de asigurare si agentiilor de rating al riscului 7ompaniile de asigurare sunt foarte interesate sa sustina bancile %n vederea %mbunatatirii activitatilor de prevenire si reducere a riscurilor. 4otodata, agentiile de rating ofera deja evaluari e&terne independente. 5aca forma finala a Acordului Easel II va fi %n spiritul acestei abordari, atunci autoritatile de reglementare vor putea sa %si concentreze resursele limitate asupra acelor banci care creeaza probleme din punctul de vedere al asiguratorilor si agentiilor de rating al riscului. Dnul din obiectivele Easel II, acela de a asigura mai multa transparenta mediului financiar, ar putea fi atins prin publicarea ratingului de risc acordat bancilor pentru politele de asigurare %mpotriva riscurilor operationale, ca si a ratingului titlurilor de %mprumut. Aceasta necesita %nsa %ntarirea cooperarii %ntre autoritatile de reglementare si agentiile de rating al riscului, deoarece, spre deosebire de aceste agentii, autoritatile nu fac publice ratingurile acordate. Autoritatile de reglementare si supraveg#ere colecteaza datele privind riscurile operationale pentru a determina capitalul minim obligatoriu si ar fi util ca, att ct este posibil, datele sa fie facute publice pentru a servi la contractarea de asigurari si la standardizare. Aceasta ar garanta faptul ca sunt luate %n considerare date relevante si corect clasificate, ceea ce ar determina un calcul mult mai riguros al primelor de asigurare, mai putine clauze de e&cludere si limite de despagubire mai ridicate. Acordul Easel II aduce %n discutie si riscurile asociate activitatilor e&ternalizate, cum sunt sistemele de comunicatii si cele de plati si decontari. Abordarea traditionala folosita %n asigurari, aceea de a acoperi riscuri cunoscute, genereaza o serie de critici din partea bancilor, deoarece, %n ritmul deosebit de alert al crearii de noi produse si servicii, ea apare ca fiind esentialmente reactiva. r, aceasta atitudine reactiva permite aparitia unor gap-uri neprevazute %n acoperirea riscurilor operationale, datorate sc#imbarilor de te#nologie, cunostintelor si situatiei mediului economic. 7u toate ca o serie de asiguratori de talie internationala au adoptat o 08
atitudine pro-activa %n ceea ce priveste oferta de asigurari %n materie de riscuri operationale, nu se cunoaste si este greu de estimat nivelul cererii pentru acest gen de produse. Anterior, companiile de asigurari au creat asigurarea %mpotriva tranzactiilor frauduloase - considernd ca este utila bancilor - si au constatat ca cererea a fost ca si ine&istenta. entru a se evita situatii de genul celei mentionate, este necesar un dialog constructiv %ntre reprezentantii bancilor, asiguratorilor si autoritatilor de reglementare, pentru a se identifica %n mod real produsele pe care piata le cere si pentru care este dispusa sa plateasca. 1a nivelul pietei asigurarilor, se manifesta tot mai clar necesitatea de standardizare a documentatiei de dauna %n cazul pierderilor din riscuri operationale. Aceasta ar reduce posibilitatea aparitiei unor dispute si ar constitui o garantie (pentru autoritatile de reglementare si banci) a faptului ca pierderile dovedite vor fi acoperite conform asigurarilor contractate. Aceasta ar ajuta si la dezvoltarea unor produse alternative de protectie %mpotriva riscului, deoarece produsele standard ar putea fi tranzactionate pe piata de capital si oferite unui public mult mai numeros, prin mecanismul securitizarii. 4otusi, aici se impune o abordare prudenta, deoarece o standardizare e&cesiva ar putea sa %nabuse dezvoltarea produselor si sa afecteze functionarea eficienta a pietei. Cn plus, sc#imbarea continua a cererii clientilor face dificila crearea unor polite de asigurare pe deplin standardizate. 3.2 Atitudinea ancilor fata de solutia asigurarii
Cn momentul contractarii unei asigurari %mpotriva riscurilor operationale, o banca trebuie sa urmareasca, %n primul rnd, %n ce masura contribuie aceasta la cresterea valorii sale de piata, si nu sa aiba %n vedere doar costul. 7ontractarea unei asigurari poate creste valoarea de piata (masurata cel mai frecvent prin pretul pe piata al actiunilor) prin predictibilitatea flu&ului de lic#iditati, prevenirea unei catastofe financiare, asistenta %n monitorizarea si controlul riscurilor si utilizarea unui instrument de management al riscurilor eficient din punctul de vedere al costului. *ste important de subliniat faptul ca simpla contractare a unei asigurari pentru reducerea capitalului minim obligatoriu nu conduce automat la cresterea valorii detinute de piata a bancii, mai ales cnd costul de oportunitate al capitalului este redus. 7ontractarea unei asigurari trebuie sa se justifice prin aceea ca aduce beneficii si servicii pe care banca nu le-ar putea dezvolta prin forte proprii, %n conditii de eficienta a costurilor. 7onducerea bancii trebuie sa pledeze %n fata actionariatului pentru necesitatea de a %nc#eia asigurari %mpotriva riscurilor operationale, insistnd asupra faptului ca acestea reprezinta un instrument eficient de monitorizare si control. Dtilizarea politelor de asigurare specifice de catre o banca este, prin ea %nsasi, un semnal credibil al angajamentului pe linia unui management adecvat al riscurilor. +i aceasta, prin prisma urmatoarelor argumente! 0;
- constientizarea riscurilor - cntarirea atenta a riscurilor, pentru a decide care dintre ele pot fi retinute si care trebuie transferate prin asigurare - analiza, %mpreuna cu asiguratorul, a instrumentelor de control al riscurilor deja utilizate - acceptarea monitorizarii e&terne si a investigatiilor %ntreprinse de compania de asigurari. 3.3 !olul managerului de asigurari în cadrul unei anci
Cn unele banci multinationale, managerul de asigurari este plasat %n afara functiei de management al riscurilor, ceea ce determina, %n unele cazuri, o insuficienta coordonare %ntre managementul riscurilor si deciziile bancii %n materie de asigurari. Analitic vorbind, aceasta separare poate conduce la o e&agerare a rolului asigurarilor si a costurilor aferente, pierznd din vedere faptul ca acestea trebuie sa contribuie %n primul rnd la cresterea valorii de piata a bancii. Cn consecinta, tendinta manifestata %n institutiile bancare cu o anumita e&perienta %n managementul riscurilor prin utilizarea asigurarilor este aceea de a integra managerul de asigurari %n structura de management al riscurilor din cadrul bancii.
4. STUDIU DE CAZ 1 Stadiul pr!atirii p"tru apli#ara r!l$"taril%r Ba&l II i" &trat!ia BNR
Romnia, cea de-a doua ca m$rime dintre $rile estice, este pe cale s$ devin$ membr$ a Dniunii *uropene. In ciuda importantelor flu&uri de capital intrate %n ar$ %n ultimii ani şi a e&istenei unui sistem bancar ramificat pe 8B de b$nci comerciale, Romnia are %n prezent un sistem financiar relativ mic, cu credite contractate care se situeaz$ la circa 3: din IE. Cn acest conte&t, Eanca 'aional$ a Romniei (E'R), Asociaia Romn$ a E$ncilor (ARE) şi Institutul Eancar Romn (IER) şi-au unit forele cu Eanca 6ondial$ şi Eanca *uropean$ pentru Reconstrucie şi 5ezvoltare (E*R5) pentru organizarea unui Mors#op care s$ reuneasc$ cei mai buni practicieni şi specialişti, romni şi str$ini, pe problematica Easel II, %n scopul realiz$rii unei interactivit$i ct mai mari a cunoştinelor, a relief$rii celor mai bune practici europene, e&perimentate de ani buni %n vestul *uropei, de gestionare a riscurilor %n domeniul bancar. Referitor de proiectul Acordului Easel II supus dezbaterii %n cercurile de specialitate, %n rndul banc#erilor s-au dezvoltat doua acceptiuni legate de 0<
impactul asigurarilor asupra capitalului minim obligatoriu. rima dintre ele considera ca orice efort de %mbunatatire a managementului riscurilor ar trebui privit independent de cerinta de capital. Cn consecinta, asigurarea nu trebuie sa influenteze capitalul minim obligatoriu. 7ea de-a doua acceptiune considera ca, dimpotriva, trebuie oferite stimulente bancilor pentru %mbunatatirea sistemelor proprii de management al riscurilor. Cn consecinta, asigurarea trebuie luata %n considerare pentru diminuarea capitalului minim obligatoriu. 6ulti banc#eri si asiguratori considera ca asigurarea ar trebui sa fie tratata ca un instrument de reducere a capitalului minim necesar si, %n acest caz, problema se reduce la a stabili ct din suma asigurata se va deduce din nivelul capitalului obligatoriu. Acest eveniment şi-a focusat dezbaterile pe patru tematici eseniale! "provoc$rile impuse de noul cadru de reglementare al riscurilor, c$rora trebuie s$ fac$ fa$ b$ncile romneşti "studii de caz referitoare la implicaiile transfrontaliere ale implement$rii Easel II "managementul riscului de credit "infrastructura managementului de risc. Aceast$ manifestare specializat$ a ar$tat interesul major pe care Eanca 'aionala a Romniei o acord$ conştientiz$rii corecte, profesioniste a tuturor aspectelor legate de implementarea celor trei piloni ai Easel II %n Romnia!
5ata fiind comple&itatea deosebita a Acordului Easel II, rezultnd din recunoasterea a trei criterii de determinare a nivelului capitalului minim %n 0
cuprinsul pilonului I (abordarea de baza, abordarea standard si cea bazata pe sistemul propriu de masurare a riscului), este nevoie sa se defineasca, %n primul rnd, notiunea de Ncapital minimN. Cn al doilea rnd, trebuie clarificat daca o serie de instrumente, %n speta asigurarile %nc#eiate de banci, pot contribui la diminuarea acestui capital minim obligatoriu. 7el de-al doilea pilon al Acordului Easel II permite autoritatilor de reglementare sa majoreze capitalul obligatoriu. r, din aceasta perspectiva, ar trebui sa se permita bancilor sa se prevaleze de asigurarile %nc#eiate pentru a-si diminua sarcina de capital. 7el de-al treilea pilon acopera problematica transparentei si a controlului prin intermediul fortelor pietei. 5ate fiind avantajele privind monitorizarea si controlul riscurilor, asigurarea ar putea juca un rol important %n managementul riscurilor bancare.
Ri&#ul d #rdit O Abordarea bazat$ pe modele interne
Riscul de credit mai este denumit şi risc de insolvabilitate a debitorului şi risc de nerambursare. Riscul de creditare face parte din riscurile financiare şi reprezint$ riscul, c$ o parte contractual$ nu va putea sau nu va dori s$ ac#ite dobnzile şi pl$ile de baz$ pe credit conform obligaiunilor sale. ierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate dac$ operaiile de creditare sunt organizate şi gestionate cu profesionalism. 0F
9aluarea pierderii asteptate se calculeaza tinand cont de! 0.robabilitatea ca un debitor sa nu isi ac#ite obligatiile de plata ( proailitatea de neramursare"proailit# of default $PD%
3.7at urmeaza sa piarda banca din creanta cuvenita ( pierderea datorata neramursarii"&oss given default $&'D% 3.9aluarea creantelor pe care banca urmeaza sa nu riscul de neramursare" )*posure at default+)AD%
le recupereze ()*punerea la
I*R5*R*A A+4*4A4A25"1L5 9A1DAR*A I*R5*RII A+4*4A4*2I*R5*R*A A+4*4A4A"*A5 5eterminarea acestor indicatori este realizat$ de banc$, utiliznd modele interne dezvoltate de aceasta innd cont de profilul de risc.
0G
'. STUDIU DE CAZ 2 P%liti#a #u pri(ir la diri)ara ri&#ului rati d%*a"+ii
I. Baza legislativă
rezenta olitic$ este elaborat$ potrivit cerinelor E$ncii 'aionale a 6oldovei şi reglementeaz$ managementul riscului ratei dobnzii, adic$ procesele de evaluare şi gestionare a riscurilor ratei dobnzii %n Eanc$. Cn activitatea sa de dirijare a riscului ratei dobnzii E7 ?Investprivatban@ +.A. se bazeaz$ pe prevederile! 0B
Regulamentul ?7u privire la dirijarea riscului ratei dobnzii@ aprobat prin Pot$rrea 7A al E'6 nr.3;B, proces-verbal nr.;G din 33 septembrie 0BBB. Regulamentul ?7u privire la activitatea de creditare a b$ncilor care opereaz$ %n Republica 6oldova@, aprobat prin Pot$rrea 7A al E'6, proces-verbal nr.;< din 3< decembrie 0BBF cu complet$rile ulterioare. +copul dirij$rii riscului ratei dobnzii este! "5e a obine un venit net aferent dobnzii stabil şi de a optimiza profitul b$ncii, %n acelaşi timp menionnd capitalul normativ total "5e a controla nivelul ratei dobnzii şi al riscului termenelor de scaden$ la o banc$ "5e a menine o lic#iditate suficient$. II. Principii generale e iri!are a risc"l"i ratei #$%nzii
Analiza diferen,elor de scaden,- $ un sistem unic pentru evaluarea i dirijarea riscului ratei do/nzii .
Analiza diferenelor de scaden$ stabileşte riscul la care este supus venitul net aferent dobnzii, ca rezultat al modific$rii ratelor dobnzii. Rapoartele cu privire la analiza diferenelor indic$ suma activelor şi pasivelor sensibile la rata dobnzii ale unei b$nci (att posturile bilaniere ct şi e&trabilaniere) al c$ror pre va fi stabilit din nou %n decursul unei perioade specificate de timp. entru a stabili valoarea riscului la care este supus profitul b$ncii, este necesar ca %n fiecare perioad$ din activele sensibile la rata dobnzii de sc$zut pasivele sensibile la rata dobnzii pentru a obine ?diferena@ de la stabilirea noilor preuri pentru acea perioad$. Aceast$ diferen$ poate fi %nmulit$ la o modificare presupus$ a ratelor dobnzii pentru a obine o apro&imaie a modific$rii venitului net aferent dobnzii care este o consecin$ a unei fluctuaii a ratei dobnzii. Cn cazul %n care pasivele dep$şesc activele %n perioada dat$ de timp se obine o diferen$ negativ$, ceea ce %nseamn$ c$ o majorare a ratelor dobnzii pe pia$ ar putea cauza o reducere a venitului net aferent dobnzii. Cn cazul %n care activele dep$şesc pasivele %n perioada data de timp se obine o diferen$ pozitiv$ şi %nseamn$ c$ venitul net aferent dobnzii al b$ncii se poate diminua ca rezultat al micşor$rii ratei dobnzii pe pia$. Riscul ratei dobnzii O riscul pierderilor la care este supus$ o banc$ %n urma modific$rii ratelor dobnzii. Acest risc apare cnd activele b$ncii (creditele, investiiile etc.) devin scadente sau ale c$ror preuri noi se stabilesc %n alt$ perioad$ de timp dect la pasivele b$ncii (depozitele, %mprumuturile) care reprezint$ sursa de mijloace pentru active. =luctuaiile ratei dobnzii pot afecta profitul unei b$nci, valoarea economic$ de baz$ a activelor, pasivelor şi posturile e&trabilaniere ale b$ncii. 5irijarea riscului O un sistem de identificare, evaluare, supraveg#ere şi control al diferitelor riscuri la care este supus$ banca. 5eşi banca este supus$ la 3
multe riscuri, inclusiv la riscul creditelor şi fraud$, dirijarea activelor şi pasivelor prevede, %n primul rnd, controlul riscului ratei dobnzii, riscului scadenei şi riscului lic#idit$ii. Riscul de credit este unul din cele mai eseniale riscuri %n structura riscurilor bancare şi necesit$ o atenie deosebit$ din partea conducerii b$ncii. 5ecizia de a crea un activ care implic$ risc, nu poate fi bazat$ %n cadrul E$ncii numai pe intuiie, ci trebuie s$ se bazeze pe un proces structurat, profesional, respectnd responsabilitatea E$ncii fa$ de proprietarii şi de deponeni de a folosi cu eficien$ resursele. rincipalii factori care conduc Eanca la creşterea riscului de credit sunt! -'erespectarea normelor metodologice de creditare -7oncentrarea riscant$ a creditelor pe anumite piee -7reşterea e&cesiv$ a valorii portofoliului de credite, peste posibilit$ile rezonabile ale E$ncii de a acoperi riscurile -1ipsa metodelor de detectare a creditelor cu probleme -7reditarea preferenial$ (sub condiiile de pia$) 6anagementul riscului de creditare include! -oliticile de creditare -rocedura activit$ii de creditare (clientul şi tranzacia) -6anagementul portofoliului de credite 0. oliticile de creditare %n managementul riscului creditar reprezint$! 1imitele monetare ale creditelor O %n comparaie cu depozite, capital, total active 1imitele geografice, care se bazeaz$ pe cunoaşterea pieei, e&periena specialiştilor din domeniul credit$rii 5istribuie dup$ categoria creditului 4ipul creditului conform ramura activit$ii economice a clientului +cadene O determinate de c$tre sursele de plat$ anticipate reul creditului O suficient s$ acopere costul resurselor financiare, monitorizarea, pierderi 7oncentrarea creditului O riscul de creditare poate fi redus prin micşorarea creditelor acordate clienilor, care formeaz$ grupe %n intercone&iune şi prin limitarea e&punerii mari asemenilor clieni. 3. Riscul privind procedura activit$ii de creditare include! Integritatea şi relevana informaiei Analiza permanent$ a creditelor rocedura de urm$rire binerea asigur$rii creditelor a) *valuarea b) roprietatea c) Cnregistrarea d) Riscurile legate 30
e) 5repturile de obinere a informaiei despre clientul ce acord$ asigurarea pe credit 8. 6anagementul portofoliului de credite reprezint$ gestionarea urm$toarelor riscuri! +tructura portofoliului de credite O dup$ clieni, aria geografic$, m$rimea creditului, termenii de scaden$, ramura activit$ii economice a clientului 9enituri nete O volumul şi stabilitatea 7alitatea portofoliului de credite (standarde, supraveg#eate, substandarde, dubioase, compromise). e&punere e&tensiv$ la riscul de credit poate genera risc de lic#iditate, dac$ Eanca nu are suficiente active lic#ide pentru a face fa$ obligaiunilor sale scadente. robabilitatea riscului c$ o banc$ va deveni insolvabil$ depinde de modul %n care portofoliul reacioneaz$ la sc#imb$rile neprev$zute din economie. Insolvabilitatea poate fi micşorat$ fie prin reducerea nivelului riscului de portofoliu, fie prin creşterea capitalului. III. Nivel"rile
e
iri!are
a
risc"l"i
ratei
#$%nzii
rocesul de dirijare a riscului de creditare reprezint$ trei niveluri de gestionare! 0. 'ivelul deciziilor strategice, care este organul principal şi este reprezentat de membrii 7onsiliului E$ncii şi a 7onducerii E$ncii. 1a nivelul respectiv se iau decizii de acordare sau refuz a creditelor mari, care ar putea s$ modifice radical situaia portofoliului de credite, se stabilesc limitele monetare ale fiec$rui credit %n parte şi tot odat$ ale portofoliului de credite %n raport cu depozitele, capitalul şi total active. Acest organ aprob$ acordarea creditelor persoanelor afiliate E$ncii, deoarece creditarea preponderent$ a acestei categorii de clieni majoreaz$ riscul de credit. 7onsiliul E$ncii şi 7omitetul de conducere al E$ncii iau decizii privind limitele geografice şi ramurale ale portofoliului de credite, stabilesc ratele dobnzii, termenele şi tipurile depozitelor atrase. 3. 'ivelul de dirijare funcional$ este reprezentat de 7omitetul de creditare şi 7omitetul de administrare a activelor şi pasivelor. Cn competena comitetelor nominalizate %ntr$ luarea deciziilor şi elaborarea recomand$rilor referitor la sc#imb$rile %n dirijarea riscului de creditare, aprobarea noilor tipuri de credite şi stoparea altor, dirijarea fondului de risc, desc#iderea noilor tipuri de depozite şi atragerea resurselor, plasarea mijloacelor libere %n P9+ şi/sau antrenarea lor pe piaa interbancar$. 7$tre 7omitetul de creditare se prezint$ toate dosarele de credit spre acordare sau refuz, se analizeaz$ pe ct e de integr$ şi relevant$ informaia despre client, asigurarea creditului. +e stabileşte costul creditului O rata dobnzii suficient$ s$ acopere riscul E$ncii şi totodat$ s$ majoreze profitul. 8. 'ivelul zilnic operaionalde dirijare a riscului, reprezentat de 33
5epartamentul 7redite şi =inan$ri, 5irecia 4rezorerie, 5irecia 5econt$ri Internaionale şi 5epartamentul peraiuni Eancare. 1a nivelul menionat activeaz$ specialişti din 5epartamentul 7redite şi =inan$ri, care efectueaz$ lucrul zilnic de analiz$ a dosarelor şi eliberarea creditelor, monitorizare, evaluare a calit$ii portofoliului de credite şi specialiştii din 5irecia 4rezorerie care analizeaz$ termenii de scaden$ a activelor şi obligaiunilor şi conjunctura pieei %n ceea ce priveşte cererea, oferta şi preul care se formeaz$ pe piaa resurselor. *valuarea şi dirijarea riscului de credit are loc prin %mbinarea activit$ilor celor trei niveluri de gestionare.
&.C#ncl"zii
rivit dintr-o perspectiva sumara, managementul riscului inseamna sa tii in frau factorii care actioneaza asupra unui obiect, astfel incat acest obiect sa ramana intact, si mai mult, sa se dezvolte in mod constructiv. *lementul central este reprezentat de ceea ce se doreste sa se protejeze,de prevenire, si nu de remediere. entru elaborarea strategiei care se va urma devine esential punctul de plecare in determinarea ei. *lementul cel mai putin cunoscut in privinta managementului de risc il reprezinta tocmai riscul asociat acestui proces. Intradevar, managementul riscurilor presupune propriile sale riscuri si, surprinzator, neacceptarea provocarii unora dintre ele, materializata prin neasumarea acestora este unul dintre ele. Astazi, pietele financiare au devenit din ce in ce mai sofisticate in privinta practicilor de ris management. Instrumentele de securitizare sau derivativele contribuie la usurarea acestui proces, insa ele genereaza totodata riscuri proprii. *rorile frecvente de contabilitate si regularizare induc inca si mai multe riscuri, care au ocazional consecinte spectaculoase. Riscul inseamna sa sari de pe o stanca si sa iti construiesti aripi pana ajungi jos ( Ray Bradbury ).
38
0iliografie '
Alexandra Horobet, ‘ Managementul riscului’, Editura ALL beck,2005 Tatiana Garila, !iorel Le"ter ,’Managementul general al "irmei’,Ed a2a, Editura Economica,200# $idiu %icolescu, &on erboncu, ‘Management’, Ed a'a,Ed(Economica,)*** aricica toica anagement anca5 )d. )conomica P!I revista pietei asigurarilor Anul 6 + nr. 3"2773 (24 ( 8all treet revista 19 nov 277:
+lorin Georgescu rim-iceguernator al .%/, ‘tadiul regatirii entru alicarea reglementarilor .asel && in sistemul bancar romanesc’,' martie 2005 1edina 3onsiliului .3 4&nestriatbank (A roces-erbal nr( )5'
din ))(06(200'
3;
