Linii Electrice Subterane

″LINII ELECTRICE SUBTERANE″

Cuprins Nr. curent

Denumirea capitolului. Subcapitolul

1.

Denumirea proiectului

2.

Cuprinsul

Pagina

3.

I

Introducere, argumentarea lucrării

1

4.

II

Liniile electrice subterane (LES)

3

5.

II:1

Distribuţia energiei electrice

3

6.

II:2

Linii electrice subterane

4

7.

II:3

Cablurile de energie pentru LES

5

8.

II:4

Accesorii pentru joncţiuni şi derivaţii

6

9.

II:5

Tehnologia de montare LES

7

10.

III

Intreţinerea şi exploatarea LES

15

11.

IV

Norme de protecţie a muncii şi PSI

19

Bibliografie

22

12.

2

CAPITOLUL I INTRODUCERE: ARGUMENTAREA PRIVIND IMPORŢANTA LUCRĂRII SCRISE A PROIECTULUI DE SPECIALITATE Aplicaţiile curentului electric în viaţa de zi cu zi a societăţii sunt foarte diversificate, neexistand practic domeniu al activităţiior umane unde sa nu fie prezent, sub o formă sau alta. Cateva dintre aplicaţiile curentului electric se regăsesc în urmatoarele domenii: •

iluminatul electric atât pentru nevoiile productive şi pentru iluminatul public, iluminatul interior al locuinţelor, spitalelor, spaţiilor de invaţământ, etc;

•

incălzitul electric realizat cu elemente rezistive (diverse aparate de uz casnic, aparate de incălzire industrială, de uscare sau de tratamente termice) sau cu arc electric (sudură electrica sau la cuptoare metalurgice pentru topire şi elaborarea oţelului, fie cu curenţi de înalta fregvenţă (tratamente termice de călire superficiala );

•

acţionările

mecanice

prin

intermediul

motoarelor

electrice,

pentru

majoritatea

maşinilor unelte (strunguri, maşini de găurit, maşini de frezat, războaie de ţesut, etc), a agregatelor de pompare a apei sau a altor lichide, a echiparii compresoarelor, a antrenarii benzilor transportoare, etc.; •

transportul electric, atât pe cale ferata cât şi pe căi de circulaţie urbane sau de transport uzinare;

•

telecomunicaţiile şi transmisiunile de date incepând cu telefonul obişnuit, telefaxul, comunicări la marile sisteme prin sateliţi;

•

radiocomunicaţiile şi televiziunea, atât cea pentru marele public cât şi cea utilizata în comunicaţii profesionale sau televiziune în circuit inchis pentru urmărirea proceselor din mediul toxic sau periculos, în investigaţii, în medicină, etc.;

•

automatizările şi sabotizarea industriei şi a aplicarii tehnicii de calcul electronic in diferite procese de cercetare şi în industrie;

•

activitatea

de

service

(servis)

pentru

intreaga

gamă

de

echipamente

electrice

electronice prin utilizarea unor aparaturi de masurare specifice ( osciloscoape, fregventmetre, multimetre înregistratoare, generatoare de semnal specifice etc ); •

cercetarea spaţiului extraterestru, aselinizarea şi revenirea oamenilor pe Pământ

din spaţiul cosmic este de neconceput fara aportul curentului electric; 3

•

în procesul de invaţamant, curentul este intalnit practic pretutindeni. Este de la sine inţeles ca pentru a putea fi folosit la atâtea aplicaţii, curentul electric trebuie să fie produs în permanenţă ( majoritar este produs de termocentralele şi hidrocentralele sistemului energetic) prin conversia unor alte forme de energie (termică, chimică, mecanică, nucleară) în energie electrica. De la locul de producere, energia electrica este transportată şi distribuită tuturor utiiizatorilor. In acest uriaş "imperiu electric" curenţii electrici se întâlnesc într-o foarte mare gamă de

valori, de la ordinul microamperilor la zeci de mii de amperi obţinuţi de la surse ce au tensiuni de la milivolţi la milioane de volţi, atât în curent continuu cât şi curent alternativ la fregvenţe industriale şi la fregvenţe ridicate. Pentru fiecare domeniu de activitate specific pentru care se utilizeaza de regulă marimi electrice intr-o gamă de 3-4 ordine de mărirne, există anumite părţi cutanităţi ale echipamentelor şi circuitelor folosite în decursul timpului s-au considerat curenţi "tari" cei de ordinul zecilor de amperi, la tensiuni de ordinul sutelor de volti şi curenti "slabi" specifici telecomunicaţiilor, radiocomunicaţiilor şi instalaţiilor de semnalizare, care de regula sunt sub un amper şi la tensiuni sub o sută de volţi. Utilizarea pe scară largă a energiei electrice nu este posibilă fără respectarea unor reguli stricte de utilizare şi folosire corectă, numite norme de tehnică a securităţii muncii.Nerespectarea lor poate duce la apariţia unor accidente grave ( incendii, avarii sau chiar la electrocutării mortale ).

4

CAPITOLUL II LINIILE ELECTRICE SUBTERANE

II.1. Distribuţia energiei electrice se realizează printr-un sistem de reţele aflat în prelungirea reţelelor de transport până la consumatori. Pe aceste reţele se găsesc staţii de reducere a tensiunii, astfel încât la consumatori acesta să ajungă la valoarea de 10-6 KV sau 380 / 220 V.

Schema pentru distribuirea energiei electrice Distribuţia energiei electrice se executa de regulă prin linii electrice subterane (LES) sau îngropate în elementele de constructii. Mai rar se executa şi prin linii aeriene (LEA). Energia electrică astfel transportată trebuie să ajungă a fi utilizată de receptoarele electrice pentru a o transforma în energie mecanică, luminoasă, termică permitand omului sa-şi desfăşoare activitatea zilnica.

5

Schema de distribuţie a energiei electrice la consumator

Contorul electric - reprezintă aparatul ce înregistrarează consumul de energie electrică al consumatorului. El constituie punctul de separare între cele două reţele de distribuţie. Tabloul electric - reprezintă un ansambiu de aparate ce asigură distribuţia energiei electrice către receptoare. Tabloul electric general ( TG ) este tabloul cel mai important al consumatorului. Acesta asigură distribuţia energiei către un numar de tablouri principale ( TP), iar acestea la rândul lor asigură distribuţia energiei la tablourile secundare ( TS ). Ultimele asigură distribuţia energiei electrice la receptoare. Coloana electrică reprezintă legatura electrică dintre două tablouri electrice. Circuitui electric reprezintă legatura electrică dintre tabloul secundar şi un receptor (corp de iluminat, priză electrică, motor).

II.2. LINII ELECTRICE SUBTERANE

Liniile electrice ( reţelele ) subterane (LES) de joasă tensiune sunt reţelele a căror tensiune este mai mică decat 1 KV. Faţă de LEA, ele au câteva avantaje importante : •

ofera o siguranţă de funcţionare mult mai mare;

•

exploatarea este mai simplă; 6

•

oferă condiţii de tehnică securităţii muncii mult mai bune;

•

au un grad estetic ridicat;

Au în acelaşi timp şi câteva dezavantaje importante: localizarea şi îndepartarea unui defect se executa mult mai dificil şi cu cost mai



ridicat. Reţelele electrice subterane, în funcţie de destinaţia pe care o au se pot clasifica în : 1. Reţele pentru distribuţia energiei electrice. Aceste reţele sunt utilizate atât pentru curent continuu cât şi pentru curent alternativ, de înalta, medie sau joasă tensiune. LES se execută de regula, pentru tensiuni mai mici de 35 KV. Peste această valoare se adopta LES de regulă în marile oraşe, în incinta marilor consumatori şi în alte cazuri speciale. 2. Reţele pentru teletransmisie - utilizate instalaţiile de telefonie, telex, ceasoficare, radioficare, avertizare de incendiu, etc. 3. Reţele pentru control şi comanda - utilizate pentru măsurare, semnalizare şi protecţie în instalaţiile de automatizare. Sunt utilizate de asemenea în acţionarea de la distanţă a unor elemente din instalaţiile gospodăreşti oraşeneşti sau aflate la mare depărtare în incinta unui consumator.Reţelele electrice subterane prezintă de asemenea multe particularităţi specifice modului de amplasare care poate fi: •

direct în sol;

•

în

canale

nevizitabile

sau

vizitabile

în subsolurile construcţiilor; •

în apa de râu, fluviu, lac, dulce sau sărată;

•

in galeriile din subteran;

•

in mediu cu temperaturi foarte variate. În toate cazurile LES se executa din cabluri

şi accesorii pentru joncţiuni, derivaţii şi legături la tablourile electrice;

II.3. CABLURILE DE ENERGIE PENTRU LES

Sunt utilizate îndeosebi cablurile care au mantaua exterioara din pvc, plumb sau iută - se folosesc atât armate cât şi nearmate.Cablurile cu mantaua din plumb se pot monta direct în sol uscat sau umed. Cablurile cu mantaua din pvc se pot monta deasemenea direct în sol, in special 7

în solurile acide sau puternic corozive.Cand sunt supuse la eforturi mecanice rezultate din tasarea solului se utilizează cablurile armate cu bandă din otel sau se protejează pe porţiunea expusă cu tevi de protecţie. Cablurile cu mantaua de iută se utilizează mai ales în canalele vizitabile şi nevizitabife sau direct în solurile uscate.

II.4. ACCESORII PENTRU JONCŢIUNI ŞI DERIVAŢII

Principalele accesorii pentru cablurile de energie din LES sunt: •

manşoanele de legătură;

•

manşoanele de derivaţie;

•

cutiile terminale; Manşoanele de legătură sunt utilizate pentru înădirea a două cabluri de-a lungul LES. În

figură este reprezentat un manşon pentru înădirea cablurilor cu manta de plumb. Acesta se compune dintr-un manşon exterior de fontă şi un manşon de plumb.Conductoarele cablurilor se leagş intre ele cu cleme de legatură în prelungire.

Manşon de legatură: a - manşon exterior din fontă, b - manşon interior din plumb Manşoanele pentru cablurile cu mantaua din pvc sunt tot din material plastic şi au o construcţie asemanatoare. Mansoanele de derivaţie sunt utilizate pentru realizarea conexiuniior intre cablurile care nu 8

sunt în prelungire. Capetele acestor cabluri se prind în clerne de derivaţie sau nedemontabile. Cutiile terminale sunt utilizate de cate ori este necesara protejarea faţă de mediu a capătului cablului ce a fost dezizolat pentru a permite montarea papucilor de conductoare. Exista cutii terminale pentru unul pana la şase cabluri. Ele se execută din tablă, silumin sau pvc.

Cutie terminala din tablă: a - pentru un cablu b - pentru doua cabluri

Manson de derivaţie

II.5.TEHNOLOGIA DE MONTARE A LES

Cablurile electrice ale LES de regula se monteaza direct în pamant. în marile orase existenţa numeroaselor gospodarii de cabluri şi de alte instalaţii obliga la montarea acestora în canale special amenajate. Acestea pot fi vizitabile sau nevizitabile. Principalele unelte şi utilaje necesare la execuţia LES sunt urmatoarele: 1. Unelte pentru masurat-ruleta, franghie de canepa, nivela cu bula de aer 2. Unelte pentru sapat pamantul şi refacut pavajul-lopeţi, cazmale, ciocane de 5kg cu coada lunga. ciocane pneumatice, roaba, targa de lemn, mai 3. Utilaje mecanizate pentru saparea sanţurilor 4. Utilaje pentru transportul tamburilor cu cabluri 5. Dispozitive de ridicare a tamburilor - vinciuri de 4-7 tone, arbore metalic pentru tambure de 1-7 tone, troliu de 5 tone sau macara. 9

6. Unelte pentru desfacut cablul de pe tambur - clesti de cuie, ciocane, dalţi, ranga 7. Unelte pentru fasonat şi imbinat cablurile - ferastrau pentru metale, pile, cuţit de cablu, ciocan de lipit, lampa de benzina, cositor, perii metalice, pensula, surubelniţe, presa hiuraulica pentru lipit papuci. 8. Unelte pentru tragerea cablurilor - ciorapi de tras cablul, role de lemn sau aluminiu şi dispozitiv de tragere mecanizata a cablului. Pentru montarea direct în sol a LES este necesara executarea urmatoarelor operaţii: 1. Marcarea traseului.Traseul este stabilit prin proiect, el se parcurge cu piciorul în vederea verificarii tuturor locurilor care necesita traversari, necesita eventuale devieri pentru ocolire de obstacole şi din loc în loc se planteaza în pamant ţarusi pentru a jalona traseul în vederea sapaturilor. 2. Executarea traversarilor pe porţiunea în care linia traverseaza un drum carosabil sau o cale ferata se prevad pentru protecţia cablurilor, tuburi din beton, din oţel sau din pvc dur. Secţiunea transversala a tuburilor poate fi circulara sau patrata prevazute cu goluri practicate în paralel cu linia traseului.Pentru traversari se executa sapari pe jumatatea traversarii în asa fel incit circulaţia prin restricţie sa se poata continua. Pentru traversarile pe sub caile ferate se foloseste metoda de forare orizontala prin metoda manuala sau mecanica.

Protecţia LES la traversări: a - cu tub de beton (metalic) circular b - cu tub de beton pătrat cu goluri c - secţiune printr-o traversare 10

3. Executarea şanţurilor - cuprinde următoarele etape: Se desfac pavajele utilizând ciocane pneumatice sau freze rotative şi răngi metalice. Saparea şanţurilor la dimensiunile prevazute în proiect, se va avea în vederc ca parnantul dislocat să se depoziteze pe o singură parte a şanţului. Consolidarea pereţilor la sanţurile adânci sau în terenurile moi se face utilizând sprijin cu plăci de scândură de dimensiuni potrivite. 4. Derularea şi pozarea cablurilor: Tamburul cu cablul se depozitează pe o platforma şi se ridică pe un suport tip capră pe un ax rotitor. Pentru derulare se foloseşte fie forţa umana fie un troliu mecanic de tragere. La traseuri lungi şi cu deviaţii faţă de linia dreaptă se prevăd role de sprijin montate atat pe fundul sanţului cât şi pe părţile laterale inspre unghiul mai mic al curburii pentru reducerea frecărilor. Pentru pozarea cablurilor se execută aşa numitul pat de nisip adică se asigură un strat de circa 10-15 cm grosime de nisip fin peste care se aşează cablul derulat, se completează incă un strat de 10-15 cm nisip fin. Dacă pe acelaşi traseu se montează în paralel mai multe cabluri, acestea se distanţează cu câ e o lăţime de cărămida care se montează din loc în loc. Deasupra patului de nisip pe toată lungimea traseului se amplasează un strat compact de caramidă pentru protecţie şi avertizare.

Aşezarea rolelor pe fundul şanţului 5. Executarea joncţiunilor şi ramificaţiilor 11

In acest scop sanţul este lărgit şi deviat faţă de traseul principal cu aproximativ un metru. Inadirile sau joncţiunile se realizează în manşoane în condiţii igenice perfecte, toate lucrările executandu-se sub cort indiferent de starea vremii.Lucrarea de manşonare conţine urmatoarele etape: formarea unei bucle ale capetelor de inadit prin care se va evita eventuala tensionare mecanică a joncţiunii. •

în şanţul prevăzut se introduce un suport tip capră prin care joncţiunea este

ridicată la înaltimea omului pe o lungime de aproximativ 0.5 m se dezizolează cele două capete de înadit; •

se execută înadirea cu cleme fixe sau demontabile (prin lipire la cald sau

surub-piulită ); •

se execută refacerea straturilor de izolaţie şi de protecţie;

•

se montează semimanşonul superior;

•

se toarnă pe gemuleţul de umplere masa bituminoasă sau masa galbenă de

umplere, pentru ca umplerea să se realizeze perfect, înregul ansamblu este încalzit cu lampa de gaz; •

se

montează

capacul de umplere şi eticheta

pe care

se menţioneaza felul

cablului, tensiunea nominală, data execuţiei, manşonarii, persoana care a executat şi raspunde de manşonare;

Îmbinarea a două cabluri:

Aşezarea capetelor cablurilor pentru

1 - îmbinarea conductoarelor

îmbinare

2 - conductoarele cu izolaţie 3 - distanţier izolat între conducte

12

6. Executarea profilelor LES, astuparea şanţurilor şi refacerea pavajelor. Dupa executarea joncţiunilor şi ramificaţiilor se măsoară din nou rezistenţa de izolaţie a cablurilor LES deoarece în timpul pozării şi tragerii prin tuburi acesta ar fi putut suferi deteriorări. Dacă rezistentă de izoiaţie corespunde se scot din şanţ rolele de tragere şi se trece la executarea profilelor. Aceasta constă în : •

aşezarea pe fundul şantului peste cabluri a nisipului de 10 cm înălţime. Patul de nisip are rolul de a drena apa ce ar ajunge în zona cablului. Se execută apoi marcarea cablurilor din 5 în 5m pentru a putea fi uşor de identificat. Aceasta se face cu benzi de plumb sau pvc, pe care se înscriu tensiunea, secţiunea, punctele de plecare şi sosire şi anul montării. Daca LES are mai multe cabluri paralele de tensiuni diferite în şanţ, între acestea se executa o separare cu o caramida asezată pe lat. •

aşternerea peste cablu a unui nou strat de nisip de 10 cm grosime;

aşezarea unui strat din cărămizi sau plăci din pvc cu rolul de a distribui uniform sarcina mecanică. După executarea profilelor se astupă şanţul cu pământ în staturi de 2 cm bine bătut cu maiul.Apoi se toarnă placa de beton şi se reface pavajul. La suprafaţa din 50 în 50m LES este marcată prin borne (trunchi de piramidă) pe care sunt încastrate plăcuţe metalice pe care se înscriu tensiunea şi sectiunea cablurilor,punctele de plecare şi sosire şi anul montării.

Executarea profilelor LES: a - pentru un singur cablu b - pentru două cabluri c - pentru trei cabluri

13

7. Punerea sub tensiune şi darea în exploatare a LES Punerea sub tensiune şi incercarile la care sunt supuse cablurile de energie ale unei LES se fac în conformitate cu instrucţiunile prevăzute în normative şi în "caietul de sarcini al cablului" Dintre acestea cele mai importante sunt: •

măsurarea rezistenţei electrice a conductoarelor;

•

măsurarea rezistenţei de izolaţie; Măsurarea rezistenţei electrice a conductoarelor permite depistarea unor eventuale

rezistenţe de contact marite faţă de valorile normale care pot aparea în special în manşoane de legătură printr-o lipire incorecta, întrerupenea conductoarelor electrice pe una sau mai multe faze, contacte electrice conductoare datorate unor defecte de izolaţie. Rezistenţa conductoarelor cablului se măsoara cu ajutoru! punţi simple.

Schema de principiu a punţii simple Unde R1, R2, R4

şi

sunt rezistenţe cunoscute iar Rx rezistenţa conductorului cablului

electric, care trebuie determinată. Între punctele C şi D se montează un galvanometru. Sistemul este conectat la sursa de curent continuu prin intrerupatorul K. Cu ajutorul rezistenţelor reglabile R2 şi R4 se echilibrează puntea până când prin galvanometru curentul este nul în această condiţie se scriu ecuaţiile tensiunii:

14

R 1 I1 − R x I1 = 0 R 2 I1 − R 4 I 2 = 0 R 2 I1 = R 4 I 2 R 1 I1 = R x I 2 R1 R x = R2 R4

Rx =

R1 R4 R2

Măsurarea se realizează în general la o temperatură diferită de temperatura de referinţă de 20° C pentru care sunt indicate valorile rezistentelor pe Km de cablu astfel incat este necesara recalcularea valorilor măsurate pentru a putea fi comparată cu valoarea de catalog.

θ≠ 20 o C L - lungimea

cablului

in km

R 20 =

R [ Ω / km] [1 + α( θ − 20) ] L

Măsurarea rezistenţei de izolaţie Încercarea la o tensiune mărita aplicând între conductor şi izolatie o tensiune de 5 ori tensiunea nominală a cablului. În aceste condiţii o eventuală defecţiune de izolaţie incipientă se va pune în evidentă clară producându-se străpungerea, aceasta se va indica prin creşterea bruscă a curentului de fugă (de la ordinul mtcroamperilor la ordinul mili sau zecimi de amperi ). Dacă cablul rezista incercarii de inaltă tensiune se trece la etapa urmatoare: măsurarea cu megohmetrul MΩ a rezistentei de izolaţie. Pentru cabluri de joasa tensiune se folosesc MΩ de 1000 V. Pentru cabluri de inaltă tensiune se folosesc MΩ de 2500 V.Se masoară rezistenta de izolatie intre conductor şi izolatie fie direct pe mansoanele de legatura fie pe cutia terminala. O borna a aparatului MΩ se leaga la conductorul activ, cealalta borna ( minusul ) la cutia terminala ( partea metalica ).Se actioneaza butonul de masurare a MΩ urmărind cadranul timp de 15 sec timp în care acul indicator nu trebuie sa-şi modifice pozitia. Pe toată perioada montării LES se va da atenţie masurilor specifice de tehnica securităţii muncii la : •

descărcarea tamburilor cu cabluri;

•

rostogolirea acestora se face numai în sensul indicat de sageată, spirele cablului

strângându-se pe tambur; 15

•

executarea şanturilor în special în zonele care există gospodării de cabluri sau alte

conducte deja montate; •

peste şanţuri se vor prevedea podeţe pentru trecerea pietonilor sau poduri pentru

autovehicule; •

pozarea cablurilor şi executarea lucrărilor de refacere a pavajelor;

•

verificările şi punerile sub tensiune ce se fac inainte de a se da în exploatare LES. La

capetele LES se execută îngrădiri, se aşează la vedere plăcuţe avertizoare sau se posteaza persoane de pază pe toata durata verificărilor;

16

CAPITOLUL III INTRETINEREA ŞI EXPLOATAREA LES

Liniile electrice subterane sunt usor de exploatat atâta timp cât nu a intervenit un defect, acesta constând în : •

verificări periodice ale tensiunii (de fază şi linie ) în capătul de la consumator a LES;

•

verificări periodice ale sarcinii LES prin măsurarea intensităţilor curenţilor;

• controlul rezistenţei de izolaţie în special dupa perioadele de suprasarcina a LES controlul rezistenţei electrice a conductoarelor cablului; In cazul în care a apărut un defect pe LES acesta se scoate de sub tensiune, se identifică şi se repară defectul şi apoi se repune sub tensiune.Se poate constata că defectele ce pot aparea în cablurile LES au cauze foarte diferite şi se pot prezenta sub diferite forme. Acest lucru ca şi accesul greoi la locul defect, explică dificultatea mare în întretinerea şi exploatarea LES. Pentru a determina punctul de defect în LES se utilizează diverse metode, în funcţie de natura defectului, rezistenţa la defect, lungimea cablului, tensiunea de utilizare a acestuia.Cateva din cele mai importane sunt: Metoda inductivă Această metodă se poate aplica acelor defecte în cabluri la care există un scurtcircuit clar între cel putin doua conductoare fara intreruperea conductorului activ, daca strapungerea nu este totala se face în prealabil o încercare la tensiune marită sub acţiunea căreia se produce un scurtcircuit clar între conductoare.

17

Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cablu prin metoda inductivă (de exemplu: scurt circuit trifazat cu punere la pamânt): G/F - Generator de înalta frecvenţa, SO - sonda, A - amplificator, C - cască telefonică Se alimentează două conductoare active de la un generator de inaltă frecvenţă (8003OOOHz),circuitul îchizându-se prin locul de defect a izolaţiei, căutarea se porneşte de la un capăt al tronsonului de langa o cutie terminală, cu ajutorul sondei se receptionează efectul câmpului magnetic inductor determinat de curentul din cablu, semnal care este amplificat de amplificatorul A, ajunge la o casca audio în care se recepţionează un zgomot constant. Acest zgomot se mentine până la zona defectului în cablu după care pe un interval de câţiva centimetri dispare total indicând astfel locul defectului. Metoda econometrică Se bazează pe fenomenul de reflexie ce se produce intr-un cablu în care s-a produs un defect. Se trimite un impuls de sondaj de la capătul cablului, acesta se reflecta la locul defectului şi impulsul poate fi receptionat pe ecranul unui osciloscop. Se determină diferenţa de timp ∆t între momentul când s-a inregistrat impulsul reflectat şi momentul cand a pornit impulsul de sondaj. Distanta pana la punctul de defect este: l x = Vi

∆t 2

După determinarea punctului de defect în cablu se procedează la repararea acestuia. Dacă defectul este chiar în manşon, acesta se desfsce cu lampă de benzină. Manşoanele din pvc nu mai pot fi refolosite, cele din plumb şi din fonta se pot recupera. Dupa îndepartarea defectului se fac masurari ale rezistentei electrice a conductoarelor şi a izolatiei. Apoi se face incercarea la tensiune marita. Pe timpul repararii unui cablu defect, se iau aceleasi masuri de tehnica securitatii muncii ca şi în cazul montării cablurilor LES. 18

Metoda acustică Aceasta metoda se poate aplica pentru determinarea punctului de defect, în cazu! punerii unei faze la pamant, daca rezistenta electrica a defectului este mica. Pentru masurare intre faza defecta şi mantaua metalica a cablului se aplica socuri de tensiune cu o anumita fregventa. Acestea produc vibratii sonore care se propaga prin sol şi pot fi receptionate la suprafata cu stetoscop sau microfon etc. Socurile de tensiune se pot produce utilizandu-se un transformator de inalta tensiune T, un tub electronic (kenotron) K pentru redresare, un eclator E şi un condensator cu capacitatea C = 2- 4 pF. Deasupra punctului de defect sunetul din cască se modifică sensibil, permiţând identificarea acestuia.

Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cabluri prin metoda acustica: 7- transformator de inalta tensiune, K- kenotron, E- eciator, CT- casca telefonica, S – stetoscop Metoda în buclă Aceasta se utilizează când în cablu există cel puţin un conductor lipsit de defecte şi neîntrerupt. La unul dintre capetele conductorului lipsit de defecte SS' se leaga conductorul defect TT' prin legatura S'T' ce se realizează din funie de cupru cu papuci de alama. La celalalt cablu se conecteaza o punte de măsură, la care rezistenţele R1 şi R2 sunt reglabile astfel incat galvanometrul G să indice zero. Când puntea este în echilibru există relaţia: R1 R 2 = R3 R4

Distanţa până la punctul de defect este:

l x = 2l

R3 R1 + R 3 19

ce poate fi usor determinată.

Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cablu prin metoda în buclă Pentru a se verifica daca masurarea este corecta se reface măsurarea capătul opus. Va trebui să rezulte o distanţă până la punctul de defect egală cu: l − lx

20

CAPITOLUL IV

NORME DE PROTECŢIE A MUNCII Şi PSI Activitatea de tehnică a securitaţii muncii este reglementată la nivel de ţară prin “norme de protecţie a muncii”. Acestea cuprind cadrul general de tehnica a securitaţii muncii şi normele de igiena a muncii, obligatorii pentru toate ministerele de stat şi organizaţii obşteşti. Sub indrumarea ministerului muncii, fiecare departament, minister sau sector de activitate, elaboreaza norme de partamentare de protecţie a muncii, obligatorii pentru toate organizaţiile aflate în subordine. Personalul care lucrează în instalaţii electrice sub tensiune, va respecta următoarele principale măsuri: •

foloseşte mijloace individuale de protecţie împotriva electrocutarii şi acţiunii arcului

electric; Acestea sunt: •

mijloace de protecţie izolante care au drept scop protejarea omului impotriva

electrocutării prin atingere directă (clesti şi prajini electroizolante, manuşi, cizme, galoşi, covoare şi platforme electroizolante); • indicatoare mobile de tensiune pentru identificarea prezenţei sau lipsei tensiunii în zona de lucru; • panouri, paravane şi imprejmuiri pentru delimitarea şi protejarea zonei de lucru; • placi avertizoare de avertizare a pericolului prezenţei tensiunii, de interzicere a unor acţiuni sau de informare asupra unor particularităţi la punctele de lucru; La locurile de muncă, pentru diferitele lucrări în instalatiile electrice, se vor afişa instrucţiuni de protecţie a muncii, de acordare a primului ajutor şi revenire şi stingere a incendiilor. Executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice se vor face numai de electricieni calificati. Electricienii care trebuie sa execute lucrări sub tensiune, vor fi autorizati de conducerea inteprinderii, respectând urmatoarele cerinte: •

să fie sănătoşi din punct de vedere psihic;

•

să nu sufere de boli sau să aibă infirmităţi care le-ar putea stânjeni în activitatea lor;

21

• să posede cunoştinţele profesionale şi de protecţie a muncii, corespunzator funcţiei pe care o deţin; •

să cunoască procedeele de scoatere sub tensiune a persoanelor electrocutate şi să le

poată acorda primul ajutor; Pentru ca electricienii să poată executa lucrări în buna sigurantă, personalul este supus urmatoarelor tipuri de instructaje: •

instructajul introductiv general, care se efectuează la angajare, dureaza intre 8 ore şi 2 zile în funcţie de specificul inteprinderii; instructajul şi verificarea cunostinţelor se consemnează în fişa individuală de protecţie a muncii;

•

instructajul la locul de muncă; durata nu depaşeşte 8 ore; conţinutul, instructajul şi verificarea cunostintelor se consemnează în fişa individuală de protecţia muncii;

•

instructajul periodic se executa în urmatoarele cazuri: o lucrătorul a suferit un accident de muncă soldat cu incapacitate de muncă; o lucrătorul a lipsit mai mult de 40 de zile; o s-a modificat procesul tehnologic, utilaje şi tehnici noi; o cand s-au modificat “normele de partamentare a muncii”

Norme de prevenire şi stingere a incendiilor: In medii normale şi în special în mediul exploziv se iau masuri care să prevină declansarea unui incendiu sau a unei explozii. Pentru aceasta, în functie de mediu, s-au stabilit o serie de masuri specifice care trebuiesc respectate dupa cum urmeaza: •

se interzice folosirea în stare defectă a instalaţiilor electrice si a receptoarelor de energie electrica de orice fel, precum şi a celor uzate sau improvizate;

•

se interzice încalcarea reţelelor electrice peste sarcina admisă;

•

se interzice suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare;

•

se interzice folosire instalaţiilor electrice neprotejate în raport cu mediul (etansare la praf şi umezeală);

•

se interzice executarea lucrărilor de intreţinere sau reparaţie a instalaţiilor electrice de către personal necalificat şi neautorizat;

•

se interzice folosirea la corpurile de iluminat şi a filtrelor de lumină, improvizaţiilor din carton, hârtie sau alte materiale inflamabile;

22

•

se interzice întrebuinţarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice în alte locuri decât cele stabilite sau în condiţii ce prezinta pericol de incendiu;

•

se interzice utilizarea receptoarelor de energie electrica (fiare de calcat, reşouri, radiatoare, etc.), fără luarea măsurilor de izolare termică, faţă de elemente inflamabile din încapere;

•

se interzice lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice în cazul demontarii parţiale a unei instalaţii;

23

BIBLIOGRAFIE:

Niculae, Mira; Constantin,Negus — ″Instalaţii şi echipamente electrice″ , manual pentru clasele a Xl-a şi a Xll-a licee industriale şi de matematica-fizica cu profil de electrotehnică şi şcoli profesionale.

24