1. Clasificarea liniilor de transmisiune, tipurile de retele telefonice. Perspectiva dezvoltarii retelelor de telecomunicatii. Liniile de transmisiuni se împart în 3 clase: a) Linii interurbane – interurbane – legătura legătura cu alte ări; b) Linii interne – legătura capitalei republicii cu ora ele i raionele republici i cu alte regiuni autonome. c) Linii interraionale- legături locle i raionale a republicii. Liniile aeriene se amenajează pe piloni în lungimea autodrumurilor i a căii ferate. Linia aerianaă poate fi montată p e piloni şi pe suporturi ce se întăresc pe acoperi urile caselor.
ț
ș ș
ț
ș
ș
ș
În dependen ă de condi iile climaterice liniile aeriene se împart în: a) Linii u oare - în regiuni unde pe fir grosimea chiciurei ajunge la 5 mm; b) Linie normală - în regiuni unde pe fir grosimea chiciurei ajunge la 10 mm; c) Linie fortificată - în regiuni unde pe fir grosimea chiciurei ajunge la 15 mm; d) Linie foarte fortificată în regiuni unde pe fir grosimea chiciurei ajunge la 20 mm;
ș
După construc ie liniile se deosebesc după distan a dintre piloni (numărul de piloni la un km de lungime). a) Linie uşoară - 20 pil/km, cu distanţa între piloni 50m b) Linie normală - 20 pil/km, cu distanţa între piloni 50m c) Linie fortificată - 25 pil/km, cu distanţa între piloni 40m d) Linie foarte foarte fortificată - 28 pil/km, cu distanţa între piloni 28m
ț
ț
ț
ș ț ț ș ș
Tipuri de re ele telefonice: Re ele urbane, Re ele rurale, Re ele interurbane i Re ele interna ionale. Mai exista reţele aeriente, subterane şi acvatice . Mijloacele de transmitere a informa iilor sunt diferite, datorită sistemelor de multiplexare astăzi putem asigura transmitere prin una i aceeasi linie mai multe convorbiri simultan a a sunt sistemele ISDN-unde în acela i moment se asigură câteva convorbiri telefonice, un calculator, un fax i alte sisteme care asigura în acela i timp 10-12 legaturi.
ț
ș
ș
ș
Perspectiva dezvoltării: Prima linie de transmisiune a fost linia telegrafica propusă de medicul spaniol Frasisco Salva – 1795. – 1795. i pentru prima dată foloseste termenul, Cablu de transmisiune. Salva a propus ca firile sa fie izolate printr-un strat de hîrtie si smoala.Acest cablu poate fi montat atît pe piloti, cât si în sol i chear sub apă. În 1816 savantul englez Francis Ronalds, experimenteaza un asa cablu subteran i propune sa fie îngropat nu direct in pamânt dar in uluce speciale din lemn. Situa ia s-a schimbat când în 1838 savantul american Morse, propune telegraful electric. De aici începe era dezvoltării cablurilor. Tot în acest an Savantul German teini propune ca la transmiterea prin telegraf
Ș
ș
ț
ș
Ș ț
1
să fie utilizat pamântul ca al doilea conductor al semnalului , dar savantul Siemens construieste o presa pentru izolarea cablului. Primul cablu subteran caatare se construieste in anul 1850 i este compus din fire sub iri înfa urate cu fire sub iri din matase, iar apoi acoperite cu un strat de ozocherita. Prima linie telegrafica dupa proiectul Morse a fost construita în 1844 în America i avea o lungime de 60 km (Washington – Boltimore) – Boltimore) i era suspendata pe piloni. Drept izolatoare pentru agă area cablurilor serveau gâturi de sticla. În 1871 a fost construita cea mai lungă linie telegrafica – telegrafica – 12 12 (Moscova-Vladivostoc). Cablurile subterane se montau în evi din o el sau sticlă. Datorită insuccesului liniei de 2250 km m ontate intre Anglia si India, Savantul Englez Thomson cu un grup de colaboratori in 1850 a calculat paramatrii electrici ai cablului.
ș
ț
ț
ș
ș
ș
ș
ț
ț
2. Reţele de telecomunicaţii urbane. Tipurile de legătură a liniilor de abonaţi prin alimentarea directă, prin metoda de subrepartitoare şi prin metoda mixtă. Cerinţele faţă de reţelele de telecomunicaţii. Retelele telefonice urbane asigura legatura telefonica in orasul dat si prin intermediul centralei interurbane asigura legatura internationala. In afara de aceasta in orase se asigura legatura telefoanelor publice si a telefoanelor juridice. Linia telefonica poate fi: a) Linie aeriana b) Linie subterana subterana c) Linie subacvatica Dupa functiile sale linia telefonica urbana se divizeaza in: a) Linia magestrala b) Linia de distributie distributie c) Linia de abonati
Tipuri de legatura a liniilor de abonati: a bonati: Prin metoda de alimentarea directa - se utilizeaza atunci cand densitatea populatiei este mica. Toti abonatii se conecteaza direct la centrala. - se efectuiaza atunci cand regiunea data este mai mare si avem mai multi abonati. Legatura se efectueaza prin montarea pe linie a subrepartitoarelor. De la subrepartitoare linia se distribuie spre abonati utilizînd cutiile de cablu si cutiile de distribu ie.
Prin metoda de subrepartitoare
ț
- La moment, în majoritatea oraselor mari pentru asigurarea legaturii telefonice se utilizeaza sistemul mixt. Acest sistem consta din cateva sectoare. De la CTA – pe o distanta distanta de 500 m toti abonatii abonatii se conecteaza conecteaza direct direct in retea.
Prin metoda mixta
2
Cerinte fata de retelele de telecomunicatii: - Traseul trebuie sa fie in principiul rectiliniu si sa se raspandeasta in lungimea traseului auto. - Cablul telefonic se monteaza in canalizatia telefonica fara a fi supus unei tensiuni exterioare. - Intre cablurile montate paralel trebuie de pastrat distanta de 50 mm - Adincimea ingroparii cablurilor trebuie sa corespunda standardelor 1,2-0,7m - La trecerea peste traseul auto se monteaza in tevi speciale (asbociment sau polietilena) - In locul aflarii mansoanelor, pe traseu se monteaza aru i. - Cablul optic trebuie montat in canalul telefonic separat de cablul electric. - Cablul telefonic la trecerea prin FC se aseaza pe console speciale pe perimetrul fîntînei. - Toate cablurile in fîntînele de cabluri trebuie numerotate - Cablurile electrice in fantanile de cabluri se coloreaza cu o linie rosie, iar cablurile optice cu o linie galbena. - Distanta dintre axele a doua cabluri montate in fintina, pe verticala, trebuie sa fie de 20 cm, iar distanta de la fundul fantanii si de la capat – 30 – 30 cm
Ț ș
3. Cablurile de telecomunicaţii. Elementele de construcţie. Grupuri elementare, miezul, învelişul izolant, ecranul, mantaua de protecţie. Rolul ecranului în cablul telefonic. Capacitatea standardă în cablul telefonic. Lungimea de construcţie. Prin cablul telefonic transmitem informatia necesara la distanta. Cablurile se caracterizeaza dupa: - dupa domeniul exploatarii: cabluri magistrale, cabluri urbane, cabluri rurale si cabluri de conexiune. - Dupa modul de montaj - in sol, in canalizatia telefonica, in colectoare, subacvatice si aeriene. - Dupa spectrul fregventei de transmisiune - cabluri de frecvente joase - 12 kHz si cabluri de frecventa inalta – inalta – mai mai mare de 12 kHz. - Dupa constructia circuitului - cu izolatie sub forma de teava, izolatie din hirtie, izolatie din polietilena, polietilena, sub forma forma de rondele.. rondele.. - Dupa structura invelisului metalic - din plumb, otel, aluminiu. - Dupa invelisul izolator - polietilena, polivinilcloridul. Elementele de constructie a cablurilor sunt: Firul metalic – executat – executat din Cu sau Al cu diametrul de 0,4 - 1,2 mm Se mai fabrica cabluri de tip Aliamocupru – Centrul – Centrul este din Al, iar invelisul din Cu Izolatia – se – se utilizeaza hirtia, polistirolul, polietilena, polivinilcloridul. Ecranul - protejeaza cablul telefonic de curentii de inductie. Mantaua de protectie - polietilena, policlorura, polipropilena Capacitatea standard în cablul telefonic este de 50 mF. 3
Capacitatea standarda a cablului este: 10x2; 20x2; 30x2; 50x2; 100x2; 200x2; 300x2; 400x2; 500x2; 600x2; 700x2; 800x2; 900x2; 1000x2; 1200x2; 1400x2; 1600x2. Lungimea de constructie 500m - 10x2; 125-150m - 500x2; 4. Cabluri de telecomunicaţii telecomunicaţii urbane. Marcarea. Elemente de construcţie. Răsucirea firelor conductoare în cablu. Răsucirea simplă şi în grup. Cabluri cu umplutură de gel. Pentru instalarea retelei telefonice urbane, se utilizeaza cabluri cu urmatoarea destinatie: cablu de abonat - realizeaza legatura dintre cutia de distributie. Cablu magistral, ce ne realizeaza legatura dintre CTA si subrepartitor. Cablu de interconectiune - realizeaza legatura CTA intre ele si legatura interurbana. Pentru linia de abonati se utilizeaza cabluri de o capacitate mica, pina la 100x2. Pentru linia magistrala se utilizeaza cabluri cu o capacitate mai mare : 200x2, 400x2, 600x2 etc. Cablurile de telecomunicatii urbane se monteaza aerian (pe piloni sau pe fatadele cladirilor), direct in sol sau in canalizatia telefonica. Drept substante izolatoare se utilizeaza: hirtia electroizolanta, stiroflexul, matasa, bumbacul, polietilena polietilena etc. Pentru mantaua mantaua de protectie protectie se utilizeaza utilizeaza polietilena, polietilena, policlorura, policlorura, polipropilena. polipropilena. Invelisu Invelisull metalic de protectie protectie este este din plumb, otel otel sau aluminiu. aluminiu. Marcarea: T-Cablu telefonic TПTП- Cablu telefonic cu izolatie din plastmasa TПCTПC- Cablu telefonic cu izolatie polietilena si invelis din otel. TПATПA- cu invelis din Al Cablurile de tipul TП au un fir din Cu cu diametrul de 0,4 -,07mm – izolatia firelor polietilena, polietilena, rasucire in pereche. pereche. (se fabrica pina la 100x2) Firele sunt colorate. colorate. Rezistenta Rezistenta firului este de 190Ω/km. Rezistenta izolatiei 5000 MΩ/km. TППTПП- Izolatia din polietilena, invelis din polivinilclorid. TППБTППБ- Cablu bronzat cu vergi din otel. TППЭ-Cablu TППЭ-Cablu cu invelis din aliumopolisitilen TППTTППT- Cablu cu cordon TПВTПВ- Cu invelis din poliviniclorid autoinductie, care apar in linie la Rasucirea se efectueaza cu scopul de a lichida curentii de autoinductie, transmiterea informatiei. Răsucirea simple se efectuează între 2 fire apropiate, iar răsucirea în grup ne alcătuieşte 4 fire care se răsucesc 2 cîte 2 vis-a-vis vis-a-vis
Umplutura cu gel protejeaza cablul de umiditate. Paralel cu fabricarea cablului in interiorul lui se introduce acest gel.
4
5. Cabluri de telecomunicaţii telecomunicaţii rurale. Marcarea. Elemente de construcţie. Cabluri cu o singură cuartă şi în cuadratură. Clasificarea cablurilor rurale. Conductoarele utilizate la liniile de abonat. Cablurile rurale se divizeaza in: a) Cabluri de conexiune dintre centrale - leaga centrala data cu centrala de baza din centrul raional sau centrala terminala b) Cabluri Cabluri de abonati abonati - conectea conecteaza za abonatul abonatul cu centrala sa. Pentru conectia dintre centrale se utilizeaza cablul КСПП - 1x4, cablu cu o singura cuarta sau КСПП – 4x4, cablu în cuadratură. La acest cablu putem utiliza aparatura de multiplexare HKM-12, care ne permite sa organizam pe aceeasi linie transmiterea de la 1224 canale. К – кабель – кабель С – связи – связи П – полиэтиленова – полиэтиленоваяя изоляция П – полиэтиленовая – полиэтиленовая оболочка Parametrii primari ai cablului telefonic rural: - Rezistenta active R = 72 Ω/km - Inductanta firelor L = 0,7 mH/km - Capacitatea electrica C = 50nF/km Parametrii secundari: - Atenuarea α = 1,24 dB/km - Factor de propagare β=0,141 rad/km rad/km - Factor de faza φ=41 grade (unghi) - Impedanta Z=253 Ω
6. Cabluri coaxiale. Marcarea. Elemente de construcţie. construcţie. Clasificarea şi utilizarea cablurilor coaxiale. Parametrii primari şi secundari ai cablurilor coaxiale. Cablul coaxial este un cablu electric, care se compune dintr-un fir conductor înconjurat de un material izolator, înconjurat de un alt îmveli , conductor la rândul său, acoperit de un ultim strat izolator. Acesta este utilizat pentru transmisiuni de înaltă frecven ă sau pentru semnale de bandă largă. Deoarece câmpul electromagnetic purtător al semnalului există doar în spa iul dintre cei 2 conductori, acesta nu poate interfera (fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde care se întâlnesc într-un punct din spa iu) sau permite interferen e cu alte câmpuri electromagnetice externe. Datorita faptului ca in jurul cablului coaxial lipseste cimpul electromagnetic- pierderile energiei in cablul coaxial sunt mici. De aceea toata energia cimpului se raspindeste numai in exteriorul cablului.
ș
ț
ț
ț
ț
5
Parametrii primari ai cablului coaxial: Rezistenta activa R=
+=√ (+)
√ Capacitatea C= /(18ln ) Conductanta G= +ωctgσe.
Inductivitatea L=[2ln + ( + )]*
Parametrii secundari al cablului coaxial:
+ ; Creste cu marirea fregventei
Factor de atenuare α=
√ Impedenta- Zc= e posibil si o alta formula β= ; Factor de faza β=
c-viteza luminii
Viteza de propagare a semnalului V= √
√
In cablul coaxial V= β =C/
In principiul pierderi in cablu coaxial au loc in izolatie la marirea fregventei curentului. Daca inlocuim firele din Cu cu Al atenuarea creste. Viteza de propagare a energiei in cablul coaxial este mai mare ca in alte tipuri de cablu, si depinde de permitivitatea electrica a mediului. Impedenta in cablul coaxial este 50- 75Ω. Pentru efecacitatea constructiei cablului coaxial este necesar de a alege corect deametrul cablului interior si a cablului exterior.
7. Cabluri de telecomunicaţii simetrice. Marcarea. Elemente de construcţie. Clasificarea cablurilor simetrice. Cabluri utilizate pentru linii de conexiune(TЗ;T4A;TЗГ; Cablul optic). Cablurile simetrice sunt folosite în mod curent pentru sistemele de curenţi purtători, având până la 120 de căi în gama 12 -552 kHz, sau chiar 180 de căi, în cadrul circuitelor pe 4 fire. Folosirea lor la frecvenţe mai înalte este limitată de efectul pelicular şi de radiaţie al conductoarelor. Conductoarele din cablu, din cupru sau aluminiu, izolate iniţial cu hârtie apoi cu material plastic, sunt răsucite în perechi de 2 sau 4 conductoare la un loc, cu sc opul de a se realiza o interferenţă electromagnetică minimă între perechi. În cazul răsucirii a câte 4 conductoare împreună se obţine un coeficient de umplere mai mare cu 40%, dar diafonia creşte. 6
Conductoarele din cablu fiind mai subţiri şi mai apropiate între ele decât în liniile aeriene, au rezistenţa mai mare şi impedanţa caracteristică mai mică ( Z0= Z0= 150 Ω) şi vor prezenta atenuări mai mari, necesitând o plasare a repetoarelor la distanţe mai mici. Folosind repetoare de construcţie perfecţionată şi tehnici avansate de modulare s- a reuşit transmiterea cu viteze de ordinul a câtorva Mb/ssau zeci de Mb/s pe aceste linii. Capacitatea dintre conductoare este mult mai mare decât la liniile aeriene, efectul ei făcându -se simţit la frecvenţe înalte. Ea ar putea fi redusă prin creşterea distanţei între fire, ceea ce ar creşte costul şi ar micşora substanţial numărul de conductoare din cablu.
Marcarea cablurilor de comunicaţii: comunicaţii: Predestinarea cablului: M - cablu magistral MK - cablu magistral simetric KM - cablu magistral coaxial ЗК - cablu zonal T- cablu telefonic urban KC- cablu rural Tipul izolaţiei: izolaţiei: Dacă aceasta lipseşte avem izolaţie din hîrtie. C- izolaţie din plumb П- izolaţie din polietilenă B- izolaţie venilhlorid AШПAШП- izolaţie de aluminiu cu furtun din polietilenă CTШПCTШП- izolaţie izolaţie din oţel gofrată cu furtun din polietilen Cablul de protecţie: A - aluminiul C - oţel П - polietilenă polietilenă B - venilhlorid 8. Cabluri de telecomunicaţii de tipul „T”. Marcarea. Elemente de construcţie. Clasificarea şi utilizarea cablurilor de tip „T” şi „TП”. „TП”. Cablurile telefonice se înseamnă prin litera „T”. Cablul telefonic după construcţie se împarte în cablu electric şi cablu optic. Cu ajutorul cablurilor transmitem informaţia la distanţă. Informaţia poate fi transmisă de asemenea prin aer cu ajutorul undelor electromagnetice. Cablurile telefonice se clasifică: a) Domeniul de exploatare – exploatare – cabluri cabluri magistrale, urbane, rurale, subacvatice b) Modul de montaj – montaj – aerian, aerian, subteran, subacvatic, în colectoare speciale. 7
c) Spectrul de frecvenţă utilizat la transmiterea informaţiei – joase (12000 KHz), înalte (mai mari de 12000 KHz), minimă (800 KHz).
Elemente de construcţie a cablului: 2 fire a cablului telefonic alcătuiesc o pereche, 10 fire o grupă, iar număru de perechi de cablu caracterizează capacitatea cablului. Firul cablului este fabricat din cupru şi învelit cu izolaţie din hîrtie cordel sau polietilenă. Diametrul firului variază de la 0,4 – 1,2 mm. La cablu subteran diametru firului variază de la 0,4 – 0,4 – 0.7 0.7 mm. La cablu aerian 0,8 – 0,8 – 1,2 1,2 mm. 9. Schema echivalentă a liniei telefonice. Parametrii primari ai liniei telefonice. Caracterizarea parametrilor primari. Caracteristica amplitudăamplitudă-frecvenţă a parametrilor primari. Proprietatile cablului telefonic se caracterizeaza de parametrii primari RLCG: R - rezistenta liniei L - inductanta C - capacitatea G – conductanta – conductanta În principiu frecvenţa nominală prin care se transmite informaţia prin cablu telefonic este de 800 Hz. G – standardul – standardul conductantei pentru conductantei pentru izolaţie izolaţie este 500 microsiemens microsiemens/km /km R – rezistenţa – rezistenţa firului se numeşte rezistenţă activă şi trebuie să fie foarte mică. C – capacitatea – capacitatea cablului la frecvenţa de 800 Hz alcătuieşte 45 -50 nF/km L – Inductanţa – Inductanţa cablului la frecvenţa de 800 Hz este de 0,6 microH.
Schema echivalentă echivalentă a liniei telefonice:
10. Schema echivalentă a liniei telefonice. Transmiterea energiei prin cablul telefonic. Polarizarea dielectricilor. Tensiunea de străpungere. Parametrii secundari ai liniei telefonice. Caracteristica amplitudă amplitudă--frecvenţă a parametrilor secundari. Informatia se transmite prin cablul telefonic cu ajutorul cimpului electromagnetic. Cimpul electric se transmite prin firul metalic, iar cimpul magnetic se transmite prin izolatia datorita polarizarii polarizarii dielectricului. dielectricului. 8
Polarizarea dielectricului – in dielectric purtatorii de sarcini liberi nu avem. In dielectric avem sarcini legate. Adica molecula unui dielectric este compusa din atomi care la temperature de 20 grade C si in conditii normale sunt destul de stabili si nu elimina electroni. Sarcinile intr-o molecula sunt egale, cele pozitive sunt egale cu cele negative si sunt aranjate haotic. Cind introducem molecula in cimp electric, are loc separarea sarcinilor in 2 centre, unul pozitiv si altul negative. negative. Se creeaza un dipol electric. Acest Acest fenomen se numeste polarizarea polarizarea dielectricului. Daca marim cimpul atunci are loc orientarea acestor dipoli intr-o singura directie. Aceasta da posibilitatea ca informatia sa fie transmisa prin dielectric. Daca cimpul se mareste mai intii molecula se alungeste, apoi poate sa se rupa. Acest fenomen se numeste strapungerea dielectricului.Tensiunea la care are loc ruperea dipolului se numeste tensiune de strapungere, dupa dielectricul isi pierde calitatile sale.
Parametrii secundari au insemnatate mare pentru linia telefonica. Acestia sunt: a) Zc – Zc – rezistenta rezistenta caracteristica - rezistenta pe care o intilneste unda electromagnetic la raspindirea ei in cablu. Se determina dupa formula :
– nu depinde de lungimea cablului si practic este constant ape parcursul
Zc=
acesteia
b) Energia cimpului cimpului electromagnetic electromagnetic raspindindu-se raspindindu-se prin cablu se micsoreaza micsoreaza spre sfirsitul liniei. Micsorarea puterii semnalului la sfirsitul liniei fata de semnalul de la inceputul acesteia se numeste atenuare :
a=10 lg , dB ; atenuarea poate fi exprimata prin factorul de propagare:
( ω(ω
γ=
Pentru un cablu simetric cu firele din cupru:
+ ,
a=
c)Factorul de propagare – ne caracterizeaza micsorarea puterii semnalului in linie si schimbarea fazei tensiunii si a curentului in linie la o unitate de lungime .
( =β +jα , (( β – constanta – constanta de atenuare β=ω √ = ω γ=
d) Viteza de propagare a undelor electromagnetice
υ=√ =
√
υ= ;
=ω√ - factor de faza. 9
Caracteristica amplitudine-f recventa recventa (C.A.F.) pentru α si β
11. Protec Protecţia ţia cablului telefonic la descărcările electrice din atmosferă. Montarea parafulgerului. Normele rezistenţei la montarea parafulgerului. Protecţia cablului ca blului telefonic la descărcările electrice în localităţile urbane şi în afara lor. Ecranarea. Descarcarile electrice sunt foarte primejdioase pentru cablul telefonic atit aerian cit si subteran. La descarcarea electrica tensiunea de descarcare ajunge la mii si sute de Volti, iar curentul creat la descarcarile atmosferice ajunge la 10000 de Amperi. Acest curent colosiv patrunde in pamint pina la 10 m, intilnind cablul telephonic il arde sau il scoate din functiune. Fulgerul atinge cablul telephonic cind: • cablul nu este protejat de descarcarile electrice • nu se pastreaza distant necesara intre cablul electric si cel telephonic • cablul telephonic se monteaza in locurile usor accesibile fulgerului • cablul telephonic se monteaza in apropierea copacilor inalti sau linga padure. Pentru protectia cablului telephonic aerian, pe piloni se monteaza parafiulger. La fundul gropii unde se ingroapa pilonul se monteaza o bara metalica cu diametrul de 3 cm si lungimea de 1 m. De capatul barei se sudeaza o sirma de 4mm Zincata. Dupa ingroparea pilonului, pilonului, sirma se intareste intareste in scoabe peste peste 30 cm. Pentru micsorarea micsorarea puterii puterii fulgerului fulgerului la 1,5 m de la suprafata pamintului se efectueaza o taiere de 5 cm. Atunci puterea curentului se micsoreaza considerabil, descarcarea principal se efectueaza astfel, in taietura. Daunele aduse la descarcarile electrice sunt mari. Rezistenta firului parafulgerului nu trebuie sa depaseasca 200 Ω. Parafulgerul se monteaza in localitatile urbane si rurale la 250 m, iar inafara acestora la 2,5 Km. Daca cablul trece pe linga copaci inalti sau pe linga padure, atunci in canalul telefonic subteran , parallel cu cablul telefonic se monteaza o sirma zincata capetele careia la marginile padurii se indeparteaza de cablu. Copacii inalti se iau intr-un inel pus la pamint. Protectia cablului telefonic de descarcarile electrice din atmosfera. Masuri de protective: • cind probabilitatea descarcarilor electrice in locul dat depaseste norma (3 -4 descarcari in 5 ani) 10
• cind cablul existent este supus deteriorarilor din cauza descarcarilor electrice (cablul se protejeaza protejeaza pe o distant distant de de 100 m in ambele ambele directii directii de la locul locul deteriorar deteriorarii). ii). • la montarea cablului in lungimea sectorlui de padure • in apropierea copacilor inalti (a <1,5h) • in apropierea liniei radioreleu • la montarea cablului in lungimea liniei electrice de transport (cale ferata, linie de troleibuz, linia de tramvai) • la intretaierea liniei telefonice cu linia electrica de transport cu tensiunea mai mare de 1000V • cablul telefonic ТПП poate fi inlocuit cu un cablu ce are un grad de protective mai inalt • utilizarea unui cordon metalic (d>4mm)
12. Cuplajul electric în circuitele cablurilor de telecomunicaţii. Factorul de cuplaj electric. Cauzele apariţiei legăturilor electrice. Efectul pelicular în liniile telefonice şi metode de înlăturare a acestui efect. Pe parcursul transmiterii semnalului prin cablul telefonic are loc influenta liniilor telefonice una asupra alteia. Aceasta influenta are loc prin intermediul cimpului electric. Semnalul telefonic se transmite printr-o pereche telefonica. Influenta dintre linii se observa mai ales la frecvente inalte. Influenta dintre linii se manifesta prin aparitia convorbirilor telefonice dintr-o linie in alta, sau apar fosnete, trasnete si alte deformari. Aceste infuente duc la micsorarea calitatii convorbirilor telefonice. Trecerea energiei dintr-o linie in alta poate fi reprezentata ca suma dintre cimpul electric si cimpul magnetic a liniei de influenta. Influenta create de cimpul electric se numeste influenta electrica. Influenta electrica se caracterizeaza de raportul curentului indus in linia supusa influentei catre tensiunea U, din linia de influenta. Efectul pelicular (superficial) Transmiterea informatiei prin cablul telefonic se efectueaza cu ajutorul undelor electromagnetice de frecventa inalta, incepind cu 820 Hz. Stim ca substanta este alcatuita din atomi si molecule. Atomul la rindul lui este compus din nucleu si electroni. In nucleu se afla protonii si neutronii, iar in jurul nucleului se rotesc electronii pe orbite special. La marirea energiei corpului, electronii isi maresc si ei energia si parasesc atomul devenind electroni liberi. Acesti electroni liberi circula haotic prin conductor creind un gaz electronic. La aplicarea unei diferente de potential la capetele conductorului, in acesta apare un current electric. Sub influenta cimpului electromagnetic electronii capata o miscare orientate. La un current continuu, densitatea electronilor in conductor este constanta. Cind prin conductor conductor trece un current alternativ alternativ de o anumita frecventa, frecventa, electronii electronii se misca in acelasi moment rectiliniu, si sub actiunea cimpului electromagnetic variabil se deplaseaza spre suprafata conductorului. Cu marirea frecventei curentului, forta centrifuga ce actioneaza asupra electronilor este mai mare si deplasarea lor spre suprafata conductorului este mai mare. Deci cu marirea frecventei curentului electroni din interiorul conductorului se deplaseaza spre suprafata lui, astfel marindu-i densitatea sarcinilor la suprafata conductorului. Acumularea electronilor la suprafata conductorului la marirea frecventei curentului se numeste – numeste – efect efect pelicular (superficial). 11
Intrucit densitatea de current la suprafata conductorului in acest caz este mai mare, conductorul se incalzeste si poate chiar sa arda. Pentru a inlatura efectul pelicular, conductorul care lucreaza la frecvente inalte se acopera cu aur sau argint care au o conductanta cu mult mai mare ca Cuprul. Intrucit partea interioara interioara a conductorului, conductorului, defapt, defapt, nu participa participa la conducerea conducerea curentului, ne creaza un conductor tubular, gol in interior, care se numeste conductor sau cablu coaxial, unde ca parte conductoarea conductoarea este este numai cea exterioara exterioara a lui si se ulitlizeaza ulitlizeaza la centralele centralele de radio radio si televiziune si la sistemele de frecventa inalta.
13. Cuplajul magnetic în circuitele cablurilor de telecomunicaţii. Factorul de cuplaj magnetic. Efectul “din aproape” în liniile telefonice şi metode de înlăturare a acestui efect. Cuplajul magnetic se caracterizeaza de raportul dintre t.e.m. indusa in circuitul secundar catre marimea curentului din circuitul primar. La cuplaj magnetic, componenta activa a cuplajului r se caracterizeaza de curentii turbionari. La trecerea curentului alternativ prin linia telefonica cimpul electromagnetic al unei linii intretaie linia a doua si induce in ea un current de inductie care duce la pierderi in linie si deformarea semnalului. Pierderile in linie se datoreaza si asimetriei dintre aceste doua linii si diametrul diferit al firelor. Efectul din aproape – daca 2 curenti sunt paraleli, atunci datorita influentei cimpurilor magnetice are loc redistributia sarcinilor pe partile laterale a conductoarelor. Acesta duce la incalzirea firelor, pina la iesirea lor din functiune. Pentru a înlătura acest efect părţile a conductorului se acopera cu aur sau argint. 14. Atenuarea diafonică în liniile de telecomunicaţii. Dependenţa atenuării de lungimea liniei telefonice si frecventa. Metode de protectie impotriva diafoniei in linia de telecomunicatii. Influenta dintre circuitele liniei telefonice. Semnalul telefonic, adica informatia transmisa se efectueaza atit prin firul metalic cit si prin izolatie. Prin firul metalic, in directia longitudinala, se transmite cimpul electric. Prin izolatie, in directive transversala, se transmite cimpul magnetic. Propagarea transversala a energiei semnalelor de telecomunicatii intr-un cablu telefonic are loc ca efect transmiterea semnalului de pe un circuit pe alt circuit, acest fenomen se numeste – diafonie. – diafonie. Semnalul transmis de pe o linie pe alta poate avea aceeasi forma, dar poate si mai slab. In acest caz semnalul poate sa-si schimbe nu numai forma, dar si parametrii ne mai putind fi cunoscut. Procesul de diafonie este provocat de cuplajele electromagnetice ce se stabilesc intre circuitele fizice ale unui cablu telefonic. Asimetriile capacitive si inductive apar datorita neuniformitatii diametrului firului metalic, neuniformitaii izolatiei, variatia pasului de torsidare, procese de fabricatie, existent instalatiilor electrice instalate in apropierea liniei telefonice etc., duc la aparitia fenomenului diatoniei. Dezechilibrul capacitiv se datoreaza asimetriilor capacitatilor fata de pamint pamint si instalatiile electrice din apropiere de retelele de cablu. 12
15. Simetrizarea circuitelor în cablurile de telecomunicaţii. telecomu nicaţii. Noţiunea de simetrizare. Simetrizarea prin metoda încrucişării circuitelor. Simetrizarea capacitivă. Etapele de simetrizare. Influen a reciprocă dintre liniile telefonice mic orează calitatea legăturii telefonce. Când influen a diafonică este mai mică decît norma, atunci în procesul montării cablului se parcurge la simetrizarea simetrizarea circuitelor. circuitelor. Simetrizarea Simetrizarea constă constă în echilibrare echilibrareaa capacită capacită ilor astfel ca capacitatea dintre fire să se mic oreze considerabil.
ț
ș
ț
ț
ș
Simetrizarea circuitelor se efectuează prin 2 metode: 1. Prevede compensarea capacită ii circuitelor prin conectarea directă a firelor sau prin încruci area lor. Lungimea păr ilor îcruci ate trebuie să fie aceia i. 2. Metoda a doua constă ăn aceia că între firele cablului sau fir i înveli ul metalic se introduc capacitp i adpugătoare care duc la nivelarea capacită ilor. Rezisten a cablului poate fi mic orată prin mărirea diametrului cablului. Atenuarea i conductan a cablului poate fi mic orată prin îmbunătă irea calită ii firului i a izola iei.
ș
ș
ț
ț
ș
ș
ț
ș
ț
ț
ș
ț
ș
ț
ș
ț
ț
ș
ș
Încruci area firelor constă în schimbarea locului perechii telefonice peste un anumit interval de lungime.
ș
ș
ș
Există încruci are fizică i incruci are electrică: Încruci area fizică constă în răsucirea firelor cu un anumit pas de rasucire. Încruci area electrică constă în schimbarea fazei curentului în circuit. Curen ii de influen ă a unei linii compensează curen ii de influen ă a liniei vecine. La efectuarea încruci ării linia telefonică se împarte în sectoare cu pereche.
ș ș
ș
ț
ț
ț
ț
16. Liniile telefonice aeriene. Caracterizarea liniilor telefonice aeriene. Jalonarea traseului. Regulile de montare a liniilor telefonice aeriene. La liniile telefonice aeriene se referă pilonii şi dispozitivele cablu -fir, care încep la ieşirea din canalizaţia telefonică pe piloni şi până la racordul posturilor de abonaţi. În dependenţă de condiţiile meteorologice, liniile telefonice aeriene se distribuie în 4 categorii: U (O*) - linie uşoară - se montează în regiunile cu un climat moale unde depunerile de chiciură, pe fir nu depăşesc 5 mm la îngheţuri, iar promoroaca depusă pe ele ajunge la 20 mm; deschiderea - 50 m. N (H*) - linie normală, depunerile de chiciură pe fir nu depăşesc 10 mm; deschiderea - 50 m. F (Y*) - linie fortificată, depunerile de chiciură pe fir nu depăşesc 15 mm; des chiderea - 40 m. SF (OY*) - linie suprafortificată, depunerile de chiciură pe fir nu depăşesc 20 mm; deschiderea - 35,7 m. 13
Pilonii de linii ai reţelelor urbane telefonice se divizează în: piloni de cablu, intermediatori (de întindere) de colţ şi piloni ter minali. ter minali. Pilonii de cablu se montează la începutul liniei telefonice şi se amenajează cu traverse, cutii de cablu, rampă, trepte,, etc. Pilonii terminali se montează la sfârşitul liniei. Pilonii intermediari se montează între pilonii de cablu şi pilonii ter minali. ter minali. Pilonii de colţ se montează în locurile de schimbare a direcţiei liniei. În afară de aceasta toţi pilonii de cablu de colţ şi cei terminali se amenajează cu prize de punere la la pământ pământ şi parafulger. parafulger. Pe liniile reţelelor telefonice urbane se folosesc piloni de lemn cu lungimea de 7,5÷13 m, şi piloni din din beton armat cu cu lungimea lungimea de 7,5÷8,5 7,5÷8,5 m. m. Jalonarea traseului (pichetarea liniei) Determinarea locului îngropării pilonilor pe traseu, reieşind din condiţiile localităţii, se numeşte jalonarea traseului (pichetarea liniei). După primirea permisiunii de a efectua lucrările pe teren, se produce jalonarea traseului la locul menţionat în corespundere cu schema de lucru acordată preventiv. Jalonarea traseului se efectuează în 2 etape: a) trecerea în natură a schemei de lucru cu fixarea cotiturilor, locurilor îngropării pilonilor şi a centrelor intermediare ale axei traseului; b) determinarea rectilinităţii traseului şi trecerea în natură a axei longitudinale între cotiturile traseului şi a centrelor intermedia re ale axei traseului. Împărţirea traseului se efectuează cu ajutorul jaloanelor cu lungimea de 3 -4 m, ţăruşilor cu lungimea de 30-40 30-40 cm şi ruletă de măsură. La începutul traseului, sau în locurile de cotitură, se fixează jalonul N1. În direcţia trasării, la o distanţă vizibilă, de 200÷250 m, se fixează jalonul N2, astfel ca el să fie observat din partea jalonului jalonului N1.
În direcţia jalonului N2, începând cu jalonul N1, se măsoară un interval ce corespunde deschiderii dintre piloni - 50 m şi se fixează jalonul N3 în reper cu jalonul N1 şi N2. Jalonul N3 se permută în stânga şi în dreapta, dreapta, până când toate trei jaloane se vor afla pe aceeaşi dreaptă. Locurile de îngropare a pilonilor se marchează cu ţăruşi. 14
Apoi, de la jalonul N3, în direcţia traseului, se măsoară un interval egal cu deschiderea dintre piloni - 50 m şi se permută în acest loc jalonul N1 în reper cu jaloanele N2 şi N3. Jalonul N1 se permută în stânga şi în dreapta, până când toate trei jaloane se vor afla pe aceeaşi dreaptă. Astfel se determină locul de îngropare şi a celorlalţi piloni. La determinarea locului îngropării pilonilor de colţ trebuie de urmărit ca unghiul de decalaj (unghi de schimbare a direcţiei d irecţiei liniei) să intre în limita normei. Unghiul de decalaj normal este unghiul cu decalajul < 15 m la deschiderea dintre piloni de 50 m. Toate locurile determinate se marchează cu ţăruşi, mai apoi în aceste locuri se sapă gropi pentru piloni.
Regulile de montare a liniilor telefonice aeriene: Traseul liniilor telefonice aerien e, după posibilitate, trebuie să fie rectiliniu şi să îndeplinească următoarele cerinţe: - pilonii trebuie montaţi montaţi pe pista pentru pentru pietoni; pietoni; - distanţa pilonului până la bordura trotuarului, sau şanţului de scurgere, nu trebuie să depăşească 0,5 m; - montarea pilonilor pil onilor contra porţilor, portiţelor, uşilor, ferestrelor, în şanţul de scurgere, sau pe marginea marginea acestuia, acestuia, este este interzisă; interzisă; - firele şi cablul telefonic trebuie să intersecteze străzile perpendicular axelor acestora, în cazuri excepţionale sub un unghi nu mai mic de 45º; - linia telefonică aeriană trebuie montată pe partea opusă a străzii faţă de linia electrică de distribuţie. 17. Instalarea liniilor telefonice aeriene. Instalarea pilonilor în adaptoare. Pregătirea pilonilor pentru montaj. Săparea gropilor şi îngroparea şi îngroparea pilonilor. Echiparea pilonilor de cablu. cablu. Montarea cutiilor de cablu. Metode de protecţie la instalarea liniilor telefonice aeriene. Pentru săparea gropilor se folosesc macarale - perforatoare perforatoare de tipul BM care permit de a săpa gropi cu diametrul de 0,3÷0,8 m şi adâncimea de până la 3 m, de asemenea, macarale perforatoare perforatoare de tipul BVC care permit de a săpa gropi cu diametrul de 0,35 m şi adâncimea de până la 1,8 m. Gropile sunt săpate în locurile însemnate cu ţăruşi. La prelucrarea mecanizată a solului gropile pentru piloni se sapă sub formă cilindrică, la prelucrarea prelucrarea manuală manuală – sub formă de scări. Adâncimea îngropării pilonilor într -un într -un sol dur este de 1,2÷1,8 m, întrun sol pietros – 0,9÷1,1 – 0,9÷1,1 m. Pilonii liniilor aeriene telefonice se instalează atât cu ajutorul mecanismelor, cât şi manual. În principiu se folosesc dispozitivele BCGM, BUS, etc. Pilonii din beton armat se montează numai cu ajutorul mecanismelor specialeб macarale dirijate automat sau manual. La folosirea unei macarale mecanizate pilonul se leagă cu un cablu de oţel (odgon), lângă scoaba de montaj, se ridică îndreptându -se cu rădăcina în groapă. Apoi pilonul se acoperă cu pământ ce se bătătoreşte bătătoreşte la fiecare fiecare 200 mm. La bază pilonul se muşuroiază cu pământ. 15
La permutarea pilonilor dintr-un lo c în altul muncitorii se aranjează în lungimea pilonilor după înălţime. Ridicarea pilonilor şi aruncarea lor la pământ, se efectuează în acelaşi timp după comandă. Înainte de a îngropa pilonul la fundul gropii se bate bara de punere la pământ şi parafulger ul (în caz de necesitate). Pilonul se duce la groapă şi se orientează cu rădăcina spre partea largă a acesteia. În groapă se dă drumul la o scândură de 40 cm grosime, care trebuie să se sprijine pe fundul gropii şi pereţii ei, şi să iasă în afară la 1 m de asupra gropii. Pilonul se împinge spre groapă până când rădăcina lui se va sprijini în scândură, apoi cu ajutorul furcilor şi ţapinelor pilonul se ridică treptat, trecând furcile şi ţapinele de la vârf spre centrul pilonului. Rădăcina pilonului alunecă treptat pe scândură şi se aşează în groapă. La ridicarea pilonului din fag impregnat, numărul muncitorilor se măreşte cel puţin cu doi. La ridicarea pilonilor cu braţele este necesar reţinerea lor în planul de ridicare cu ajutorul frânghiei solid fixate de vâ rful pilonului. Este interzis ca mânerul furcii sau ţapinei să se sprijine pe piept. În timpul ridicării, este interzis ca muncitorii sa stea sub pilon. După ridicarea pilonului scoatem scândura din groapă şi pilonul se aşează vertical cu ajutorul unui dispozitiv di spozitiv de suspensie. Pilonul se fixează astfel ca planul crampoanelor sau a traverselor să fie perpendiculare pe direcţia liniei telefonice aeriene. Pilonul ridicat, în groapă se acoperă cu pământ ce se bătătoreşte la fiecare 200 mm. La suprafaţă baza pilonului pilonului se muşuroiază. Ridicarea pe pilon se admite după plantarea lui definitiv. Înainte de a începe lucrările pe piloni, muncitorul va verifica, cu indicatorul de tensiune, lipsa sau existenţa de tensiune la diferite piese metalice ale pilonului. Dacă există pe pilon tensiune de defect, atunci lucrările încep după scoaterea de sub tensiune a pieselor pilonului. În principiu după standard adaptoarele din beton armat au lungime de 2,8; 3,0; 3,2 şi 3,5 m.
Echiparea pilonilor constă în curăţirea lor de coajă şi produs fibros, cioplirea vârfului în două pante, marcarea şi sfredelirea găurilor pentru crampoane, traverse, buloane, treptei, etc. De asemenea, înşurubarea crampoanelor, fixarea izolatoarelor, întărirea traverselor, întărirea rampei, punerea la pământ, pămâ nt, montarea parafulgerului, etc. Marcarea găurilor pentru crampoane, traverse, cutia de cablu şi a treptelor se efectuează după şablon. Diametrul găurilor trebuie să fie cu 1 ÷ 2 mm mai mic decât diametrul armăturii înşurubate, iar adâncimea lor cu 10 mm mai scurte decât lungimea filetului armăturii. Montarea izolatoarelor cu ajutorul unei şuviţe de câlţi sau frânghie. Rezistenţa izolatoarelor trebuie să fie de 20000 MΩ. Pilonul de cablu se amenajează cu cutie de cablu, rampă, traverse, trepte, parafulger şi se conectează la priza de punere la pământ. Amenajarea pilonului de cablu se efectuează de sus în jos, şi după fixarea lui definitivă. Amenajarea unui pilon de cablu: 1 – parafulger; 2 – coş de cablu; 3 – priză – priză de punere la pământ; 4 – cutie – cutie de cablu; 5 – uluc – uluc metalic pentru protecţia cablului; 6 – adaptor din beton armat; 7 – 7 – ţeavă ţeavă metalică la racord; 8 – trepte 16
Cutia de cablu are destinaţia de a realiza trecerea de la cablul 10×2 sau 20×2 la cablul aerian, fire metalice sau cablul de o singură pereche a postului abonatului, de asemenea, pentru a apăra linia linia abonatului abonatului de de influenţa influenţa periculoasă periculoasă a curentului curentului şi tensiunii. tensiunii. Se Se montează montează pe pilonii de cablu sau în podurile caselor particulare. particulare. Cutia de cablu 10×2 se montează sub traversa a doua, iar cutia de cablu 20×2 se montează sub traversa a treia. Corpul cutiei de cablu se conectează la priza de punere la pământ. În cutia de cablu 10×2 plintul este situat vertical şi numărarea perechilor din partea din faţă se efectuează de sus şi de la stânga la dreapta. În cutia de cablu 20×2 avem două plinturi, aşezate orizontal şi numărarea perechilor din partea din faţă se efectuează de la stânga la dreapta şi de sus în jos. 18. Surse de tensiuni periculoase şi de curenţi paraziţi. Sectoare de linie cu pericol avansat. Protecţia liniilor de telecomunicaţii de sursele de tensiuni înalte şi curenţi paraziţi. Trecerea liniei telefonice peste linia electrică e lectrică de distribuţie. Sursele periculoase pentru reţelele de telecomunicaţii, atât aeriene, cât şi subterane, se numesc sursele datorită cărora în liniile de telecomunicaţii apar tensiuni şi curenţi ce prezintă un pericol pentru viaţa şi sănătatea sănătatea personalului personalului ce deserveşte deserveşte aceste linii, de asemenea, pot avea loc deteriorări în linii, sau ieşirea din funcţiune a dispozitive lor conectate în aceste linii. Influenţă de perturbare se numeşte aşa influenţă, în rezultatul căreia, curenţii şi tensiunea indusă în liniile de telecomunicaţii duc la apariţia zgomotelor în aparatele telefonice, înrăutăţesc calitatea transmisiunii, denaturează informaţia transmisă atât prin linia linia telefonică, telefonică, cât cât şi prin prin linia telegrafică. telegrafică. Surse periculoase de tensiune şi curenţi paraziţi pentru construcţiile liniilor telefonice sunt: * liniile reţelelor electrice cu tensiunea până la 1000 V şi reţeaua de contact a transportului electric urban la comunicarea lor cu liniile telefonice; * liniile reţelelor electrice cu tensiunea mai mare de 1000 V, câmpurile electromagnetice care influenţează negativ asupra liniilor telefonice; * liniile reţelelor electrice cu tensiunea de 110 kV şi mai mare, câmpurile electromagnetice care au o influenţa, atât electrică, cât şi galvanică asupra liniilor telefonice; * reţeaua de contact a liniilor căii ferate electrificate, ce creează atât câmp electric, cât şi câmp electromagnetic electromag netic ce influenţează asupra liniilor telefonice, de asemenea, au şi o acţiune galvanică; * descărcările electrice din atmosferă şi lovirea directă a fulgerului în pilonii de telefon. Protecţia liniilor de telecomunicaţii de sursele de tensiuni înalte şi curenţi paraziţi Toţi pilonii de cablu, de colţ şi terminali a liniilor telefonice aeriene sunt amenajaţi cu parafulger parafulger şi prize de punere la pământ. Intersecţia Intersecţia liniei telefonice telefonice aeriene aeriene cu linia electrică electrică de transport se permite la o tensiune de până la 1000 V şi se îndeplineşte cu conductor izolat PSBAP (V) cablul se atârnă sub linia electrică cu respectarea gabaritelor. Pe suporturile întărite pe acoperişurile caselor particulare cablul telefonic poate fi atârnat deasupra liniei electrice cu respectarea gabaritelor. 17
La amenajarea intersecţiei liniei telefonice cu linia electrică de transport este necesar de a îndeplini următoarele cerinţe: * pilonii liniei de tranziţie trebuie întăriţi cu proptele, care se fixează spre intersecţia liniei electrice, şi îngropaţi la o distanţă nu mai mică de 10 m de la linia electrică; * pilonii de tranziţie trebuie amenajaţi cu traverse duble sau crampoane * linia telefonică trebuie să intersecteze linia electrică utilizând un conductor izolat PSBAP(V) sub un unghi de 90°, dar nu mai mic de 45°; * dacă linia telefonică intersectează linia electrică de transport cu o tensiune mai mare de 1000 V, atunci cablul telefonic subtraversează cablul electric în canalizaţia telefonică. Pentru protejarea cablului, de o parte şi de alta a liniei electrice se îngroapă piloni, pe care se instalează cutii de cablu unde se conectează cablul aerian cu cablul subteran; * îmbinarea conductoarelor PSBAP între deschiderile pilonilor liniei aeriene nu se admite; * la intersecţia liniei electrice de transport din partea liniei de telecomunicaţie, pe suporturi se efectuează o legătură dublă la întărirea conductoarelor pe izolatoare.
Trecerea liniei telefonice peste linia electrică de distribuţie Distanţa minimă dintre linia telefonică aeriană şi cel mai apropiat conductor al liniei electrice cu tensiunea până la 1000 V trebuie să fie nu mai puţin de 2 m. La intersecţia liniei electrice cu tensiunea de până la 1000 V, cu cablul telefonic subteran acesta nu are nevoie de protecţie. Este interzis traver sarea sarea cu circuite de telecomunicaţie peste LEA cu tensiunea mai mare de 1000 V sau circuite de alimentare a mijloacelor de transport în comun (tramvai, troleibuz), aceste lucrări se vor efectua numai prin subtraversări. La orice subtraversare de cale ferat ă în curent alternativ, se va efectua de ambele părţi ale căii ferate, o legare la pământ a mantalei şi a armăturii, prin prize de pământ la cel mult 100 m de calea ferată şi nu mai puţin de 20 m de la axa liniei ferate electrificate. Nu se admite legarea cablului de telecomunicaţie direct de părţile metalice ale podurilor, viaductelor şi ale celorlalte părţi ale căii ferate, fără o izolare perfectă a cablului faţă de aceste părţi metalice. În cazul când cablul subteran trebuie să traverseze aerian anumite obstacole, toate părţile metalice ale traversării vor fi legate la pământ la ambele capete al porţiunii aeriene, prin prize de pământ. Legarea la pământ se efectuează efectuează conectând conectând mai întâi SR, CC sau CD la priza de pământ şi şi apoi la cablul. cablul. La intersecţia cablului telefonic cu LEA mai mare de 1000 V cablul telefonic se pozează în canalizaţia telefonică şi trebuie să aibă o protecţie avansată ce constă în: * utilizarea cablului cu înveliş metalic de ecranare avansată; * utilizarea unui eclator; * utilizarea unui transformator de izolare; * utilizarea unui odgon sau a unei sârme din oţel zincată (ø 4÷5 mm) montată paralel cu cablul telefonic şi pusă la pământ peste fiecare 250 m; 18
* sursa de energie electrică este ocolită de cablul telefonic la o distanţă de influenţă insuficientă.
19. Protecţia cablului telefonic de curenţi, de înalte tensiuni, de cîmpuri electromagnetice. Punerea la pămînt a pilonilor de cablu. Punerea la pămînt a centralei telefonice. Rezistenţa de punere la pămînt. Punerea la pămînt a liniei telefonice aeriene în localităţile lo calităţile urbane şi în afara lor. Linia electrică de transport, căile ferate electrice, liniile de troleibuz şi tramvai, pot crea curenţi paraziţi sau periculoşi nu numai pentru cablul telefonic dar şi pentru dispozitivele din circuit şi personalul de deservire a reţelelor telefonice. Sub noţiunea de tensiune şi curenţi periculoşi, în cablul de telecomunicaţii, se subânţeleg aşa tensiuni şi curenţi, care pot ameninţa nu numai sănătatea, dar şi viaţa personalului, în afară de aceasta, curenţii creează perturbaţii şi înrăutăţesc calitatea transmisiunilor telefonice. Situaţii periculoase în cablul telefonic pot crea şi descărcările electrice din atmosferă. În acest caz, atât cablul telefonic, cât şi pilonii pot fi afectaţi sau distruşi. Pentru protejarea liniei liniei telefonice în acest caz se folosesc prize de punere la pământ şi montarea pe piloni a parafulgerului parafulgerului (pentru (pentru aceasta aceasta se foloseşte foloseşte sârmă sârmă din oţel oţel zincată zincată cu diametru diametrull de 4 – 5 mm). Pentru punerea la pământ a pilonilor de cablu se foloseşte o ţeavă din oţel cu diametrul de 25÷50 mm, sau o bară metalică cu lungimea de 2,5÷3,0 m, şi diametrul de 10÷12 mm. De bara metalică se sudează o sârmă din oţel zincată, cu diametrul de 4÷5 mm, iar lungimea sârmei se alege astfel ca după adâncimea barei la fundul gropii, fiind montată pe pilon să ajungă până la cutia de cablu. În condiţiile când sârma de oţel zincată nu poate fi sudată de bara metalică, se recomandă recomandă de sudat preventiv de această bară un bulon (şurub) cu piuliţă. Capătul sârmei se învârteşte de câteva ori în jurul bulonului şi piuliţa se strânge strâns cu cheia. Se pun la pământ pilonii de cablu, de colţ şi terminali. De asemenea se pun la pământ pilonii folosiţi folosiţi la trecerea trecerea subterană subterană a cablului cablului telefonic telefonic la intersecţiile intersecţiile liniilor electrice electrice de transport cu tensiune mai mare de 1000 V. Tot la cutia de cablu se conectează şi odgonul, ce susţine cablul telefonic (la bulonul prizei de punere la pământ). Sârma de punere la pământ se ridică pe pilon şi se conectează la cutia de cablu, se întăreşte în scoabe peste pe ste fiecare 30 cm. Sârma de punere la pământ nu trebuie să contacteze cu platforma platforma coşului de cablu, cu treptele de ridicare, cu brăţara de fixare a adaptorului adaptorului din beton armat, cu sârma parafulgerului parafulgerului şi trebuie acoperită acoperită cu un uluc de lemn pe întreaga lungime. Rezistenţa de punere la pământ a unui pilon de cablu depinde nu numai de categoria solului, dar şi de numărul de fire conectate în cutia de cablu şi variază de la 4 la 30 Ω. În interiorul clădirilor drept dispozitive de punere la pământ, se foloseşte sârma izolată din cupru, cu diametrul de 1,5 mm, iar pe pereţii exteriori se pozează sârmă de oţel, zincată cu 19
diametrul de 4÷5 mm şi se întăreşte cu scoabe pe vertical peste 350 mm, iar pe orizontală – peste 250 250 mm.
20. Suspendarea cablului telefonic pe piloni. piloni. Determinarea săgeţii de încovoiere a cablului telefonic aerian. Metode de protecţie la îndeplinirea lucrărilor de montare pe piloni. Pe pilonii liniilor aeriene telefonice se permite suspendarea cablului cu o capacitate de până la 200 perechi, dar un cablu nu poate avea o capacitate mai mare de 100 perechi. Pe suporturi se permite suspendarea cablului nu mai mare de 30 perechi. Cablul se atârnă de odgon sau sârmă de oţel zincată cu ajutorul dispozitivelor de suspensie. Cablul de o capacitate mică se suspendează cu un fir de torsiune (spirală de oţel zincată). Pe linia aeriană manşonul se montează la distanţa de 45÷50 cm de pilon, iar mănuşa la 65÷70 cm de pilon. Suspendarea cablului pe pilon se efectuează în următorul mod: * mai întâi pe pilon se mon montează tează consola, borna de fixare şi brăţara de întărire a odgonului; * apoi se debobinează odgonul şi se întinde pe un interval de 3÷4 deschideri, se efectuează prima fixare fixare o odgonului odgonului de consola consola pilonului pilonului de plecare; plecare; * odgonul se întinde cu ajutorul scripe telor şi se fixează la pilonul învecinat; * un montor se află pe pilon şi fixează dispozitivele de suspensie de cablu, apoi de odgon peste fiecare 35 cm, al doilea montor se află jos la sol şi trage cablul egat cu o frânghie frânghie trecută peste un scripete; * după după îndeplinirea lucrului pe prima deschidere, se trece la următoarea. Dispozitivele de suspensie se fixează astfel ca cablul să fie bine strâns în ele, iar pe odgon să alunece uşor. Dacă pe pilon se montează 2 cabluri, atunci ele se aranjează de ambele părţi ale pilonului. Săgeata de încovoiere, pentru sârma de oţel zincată sau sârma bimetalică, poate fi stabilită şi cu ajutorul unui dinamometru, după forţa de tensiune în sârmă. Sârma pe care este întărit cablul are o legătură iniţială la pilon, apoi de alt capăt se agaţă dinamometrul, care se trage cu o anumită forţă. Metode de protecţie: Înainte de a începe lucrul pe pilon este necesar de a controla: întărirea pilonului de adaptor, gradul de putrezire a pilonului, ghearele pe picior; dispozitivele de strângere; centura de siguranţă; cârligul cu arc; lanţul de susţinere. De urcat şi de lucrat pe pilonii de colţ se permite numai pe partea exterioară a unghiului de cotitură. Ghearele trebuie alese atât după dimensiunile piciorului, cât şi după dimensiunile pilonului. Se interzice de a agăţa sau a sprijini instrumentele de lucru pe traversă sau pe liniile telefonice. Lucrările pe linia telefonică la intersecţia cu linia electrică de transport, linia căii ferate electrice, linia de tramvai sau troleibuz, trebuie să se efectueze îmbrăcând mănuşi de cauciuc şi galoşi, iar lucrările se supraveghează de conducătorul diviziunii. Lucrul pe piloni 20
fără gheare şi centură de siguranţă est e interzis. Suspendarea liniei telefonice asupra liniei electrice cu tensiunea mai mare de 380 V este interzisă. Linia telefonică ce intersectează linia electrică cu tensiunea mai mare de 380 V se pune la pământ pe ambii piloni de tranzaţie.
21. Linie telefonică telefonică subterană. Jalonarea traseului. Separarea şanţului, îngrădirea sectorului, întărirea şanţului. Dimensiunile şanţului şi adîncimea de îngropare a ţevilor. Regulile de montare a ţevilor în canal. Numerotarea canalelor. Ţevile canalizaţiei telefonice trebuie îngropate la aşa adâncime, ca presiunea transportului pe partea partea carosabilă carosabilă a drumului drumului să nu defectez defectezee conducta conducta subterană. subterană. La prelucrarea mecanizată a solului, mai întâi se sapă şanţul pentru conducta canalizaţiei telefonice, apoi gropile pentru fântân ile de cablu. La prelucrarea manuală a solului, săparea şanţului şi a gropilor pentru fântânile de cablu poate fi efectuată în orice consecutivitate. Pe locurile cu pantă avansată (ridicări, coborâri) şanţurile se sapă în zigzag pe tot parcursul ridicării sau coborârii, cu o abatere a curburii de la linia trasată la 1,5 m şi lungimea fiecărei curburi de 5 m. Dimensiunile şanţului:
Numărarea canalelor se efectuează stând cu faţa spre direcţia dezvoltării canalizaţiei telefonice (cu spatele spre staţie), în direcţia măririi numărului de ordine a caselor. Numărarea Numărarea canalelor canalelor se efectuează efectuează începând cu rândul de jos de la stânga spre dreapta, iar apoi consecutiv de jos în sus. În intervalele dintre fântânile de cablu, ţevile se instalează cu o înclinaţie de 3÷4 mm la fiecare metru lungime, pentru asigurarea scurgerii apei în ambele capete sau într- un capăt al ţevii.
21
22. Dispozitive de punere la pămînt. Punerea la pămînt a pilonilor din lemn şi a pilonilor din beton armat. Normele rezistenţei de punere la pămînt. Pentru punerea la pământ a pilonilor de cablu se foloseşte o ţeavă din oţel cu diametrul de 25÷50 mm, sau o bară metalică cu lungimea de 2,5÷3,0 m, şi diametrul de 10÷12 mm. De bara metalică se sudează o sârmă din oţel zincată, cu diametrul de 4÷5 mm, iar lungimea sârmei se alege astfel ca după adâncimea barei la fundul gropii, fiind montată pe pilon să ajungă până la cutia de cablu. În condiţiile când sârma de oţel zincată nu poate fi sudată de bara metalică, se recomandă recomandă de sudat preventiv de această bară un bulon (şurub) cu piuliţă. Capătul sârmei se învârteşte de câteva ori în jurul bulonului şi piuliţa se strânge strâns cu cheia. Se pun la pământ pilonii de cablu, de colţ şi terminali. De asemenea se pun la pământ pilonii folosiţi folosiţi la trecerea trecerea subterană subterană a cablului cablului telefonic telefonic la intersecţiile intersecţiile liniilo r electrice de transport cu tensiune mai mare de 1000 V. Tot la cutia de cablu se conectează şi odgonul, ce susţine cablul telefonic (la bulonul prizei de punere la pământ). Sârma de punere la pământ se ridică pe pilon şi se conectează la cutia de cablu, se întăreşte în scoabe peste fiecare 30 cm. Sârma de punere la pământ nu trebuie să contacteze cu platforma platforma coşului de cablu, cu treptele de ridicare, cu brăţara de fixare a adaptorului adaptorului din beton armat, cu sârma parafulgerului parafulgerului şi trebuie acoperită acoperită cu un u luc de lemn pe întreaga lungime. Rezistenţa de punere la pământ a unui pilon de cablu depinde nu numai de categoria solului, dar şi de numărul de fire conectate în cutia de cablu şi variază de la 4 la 30 Ω. 23. Organizarea canalizaţiei telefonice pentru pozarea pozarea cablului. Pozarea cablului în canalizaţia telefonică. Pozarea manuală şi pozarea mecanizată. Gradul de încărcare a unui canal telefonic. Pozarea cablului pe pantă. Rezerva de cablu la montarea în şanţ. Nemijlocit Nemijlocit înainte de pozarea cablului în canalizaţia canalizaţia telefonică este necesar de a efectua efectua un anumit lucru de pregătire, ce constă în tragerea prin canalul telefonic (de la o fântână la alta) a unei sârme, a unui odgon, sau a unei funii. Lucrul de pregătire şi control a canalelor telefonice poate fi efectuat cu ajutorul unui înaintător pneumatic, bandă de oţel cu profil de uluc, cu o ţeavă din polietilenă, cu vergele cu şurub sau cu o sârmă din oţel cu diametrul de 5 mm. Înainte de a începe lucrul, fântân ile de cablu şi fântânile megieşe trebuie deschise pentru aerisire. La aceste fântâni se deschide capacul şi câteva canale libere din partea de sus a sistemului. Aerisirea se efectuează pe cale naturală sau cu ajutorul unui ventilator pus în mişcare de un dispozitiv manual sau electric. De asemenea, în prealabil, trebuie de efectuat o analiza a conţinutului bioxidului de carbon şi a gazului propan -butan în interiorul fântânilor. Înainte de pozarea cablului în canalizaţia telefonică se controlează conductoar ele lui la scurtcircuit, comunicare şi rupere. De asemenea, este necesar de a măsura rezistenţa izolaţiei 22
cablului. La cablurile cu capacitatea de 100×2 şi mai mare, se controlează mantaua cablului la etanşeitate. Lucrul de pregătire, pentru pozarea cablului în canalizaţia telefonică, se termina cu achiziţia canalului, care constă în: folosirea barelor metalice cu cuplaj prin şurub; folosirea sârmei cu Ø 5÷6 mm; folosirea unui tub din polietilenă cu Ø 25÷30 mm,, etc. Pentru achiziţia canalului mai întâi se controlează starea de funcţionare a acestuia. Pentru aceasta în canal se trage o sârmă din oţel sau un odgon din cânepă, la capătul căruia se leagă un cilindru de probă şi o perie din metal. De perie se leagă al doilea odgon,pentru odgon,pentru ca în caz că peria se va bloca în canalul canalul defectat, defectat, să fie fie posibil posibil de a o scoate din el. Cilindrul, peria şi odgonul sunt unite între ele cu un cârlig cu arc. După controlul canalului şi stabilirea stării bune a acestuia, în canal se introduce sârma de achiziţionare, apoi se trece la tragerea cablului. Tamburul pentru înfăşurarea cablului se instalează lângă intrarea în fântână. La bocaportul fântânii a doua se instalează un troliu pentru întinderea cablului, astfel ca odgonul de tracţiune să fie perpendicular planului axei ca nalului. Odgonul troliului se uneşte cu sârma din canal. Capătul odgonului se uneşte cu capătul cablului cu ajutorul unui ciorap de tras cablu sau un alt dispozitiv de cuplare. La îmbrăcarea ciorapului pe cablu, acesta se dilată şi cablul liber intră în ci orap, iar la întindere – întindere – se se comprimă şi strâns prinde cablul. La tragerea cablului în canalizaţia telefonică, unde mai sunt şi alte cabluri, se foloseşte un odgon din cânepă pentru a nu defecta învelişul de protecţie a cablului. Pentru a proteja învelişul cablului de deteriorări, la tragerea lui în canalizaţia telefonică, atât pe marginea fântânii, cât şi la intrarea cablului în canal, se fixează o bucşă de protecţie sau un cot de racordare. După tragerea cablului în canalizaţia telefonică, în fântână se montează manşonul (dacă este necesar), apoi cablul se aşează pe console şi se fixează.
24. Fîntînile de cablu. Clasificarea şi destinaţia fîntînilor de cablu. Amenajarea fîntînilor de cablu. Montarea cablului telefonic în fîntînile de cablu şi în mina centralei telefonice. Rezerva de cablu în fîntînile de cablu. Fântânile de cablu servesc la: pozarea cablului în canalizaţia telefonică; alungirea şi ramificarea cablului; efectuarea măsurărilor parametrilor cablului telefonic; determinarea deteriorărilor de teriorărilor în cablul telefonic şi înlăturarea lor; scoaterea cablului defectat şi înlocuirea lui cu unul nou. Menţionăm că cutiile de cablu CC -1 şi CC-2 CC-2 se folosesc la instalarea racordurilor subterane (pentru un canal sau două). Dacă distanţa de la canalizaţia telefonică până la racord este mai mare de 30 m, apoi pe acest interval se instalează încă o cutie de cablu CC -1 sau CC-2. De asemenea, trebuie de luat aminte că în faţa fiecărui subrepartitor se instalează o fântână de cablu FC-3 FC-3 la o distanţă nu mai mare de 30 m de subrepartitor. Dacă distanţa este mai mare de 30 m, apoi între ele se instalează încă o fântână de cablu FC -3. Se admite instalarea dulapului de distribuţie direct pe fântână, lăsând intrarea în ea liberă. 23
Distanţa maximă dintre fântânile de cablu nu trebuie să depăşească 125÷150 m, distanţa minimă nu se precizează, dar este prevăzută de proiect. Toate fântânile de cablu se amenajează cu bocaport uşor din fontă pe drumul pentru pietoni şi bocaport greu pe partea carosabilă a drumului. Partea interioară a fântânilor de cablu, a colectoarelor şi a camerei de derivaţie se dotează cu consolă -suport pentru cablu. Numărul de console depinde de numărul de canale ce revine la fântâna dată. Avem fîntîni de tranziţie, de colţ, de derivaţie, de staţie.
Rezerva de cablu:
25. Subrepartitorul. Clasificarea după capacitate şi tipul subrepartitorului. Montarea subrepartitorului. Amplasarea boxelor în subrepartitor. Boxe magistrale şi boxe de distribuţie. Încărcarea boxelor. Marcarea boxelor. 26. Dispozitive terminale. Record prin cablu subteran şi record aerian. Amenajarea racordurilor în clădirea centralei telefonice. 27. Cutia de distribuţie, destinaţia ei în linia telefonică. Amenajarea şi instalarea cutiilor de distribuţie. Încărcarea cutiilor de distribuţie. Cutia de cablu. Marcarea cutiilor de distribuţie şi a cutiilor de cablu. 28. Montarea posturilor de abonaţi. Categoriile defecţiunilor în linia posturilor de abonaţi. Depistarea şi înlăturarea defecţiunilor în linia de d e abonat. 29. Întreţinerea cablului sub presiune excedentară. Instalarea de compresoare şi de semnalizare. Metode de determinare a locului neiermetizării învelişului cablului telefonic. 30. Corozia cablului de telecomunicaţii. Tipurile de corozie. Metode de protecţie împotriva coroziei coroziei cablurilor de telecomunicaţie. 24
