AMPLASAREA REŢELELOR EDILITARE SUBTERANE Şef lucrări dr. ing. Nicolae Ioan ALBOIU
Amplasarea subterană a reţelelor edilitare: • Pozare independentă; • pozare în galerii edilitare multifuncţionale. POZARE INDEPENDENTĂ SR 8591 – stabileşte condiţiile de amplasare în localităţi a reţelelor edilitare subterane executate în săpături pentru distribuţia apei potabile şi industriale, de canalizare, termoficare, gaze naturale, telecomunicaţii, energie electrică. – se aplică în cazul reţelelor noi şi al reţelelor existente care se modifică. Condiţii de amplasare (SR 8591) Condiţii generale: • Amplasarea reţelelor edilitare subterană în localităţi trebuie corelată cu celelalte lucrări subterane şi de suprafaţă existente sau de perspectivă. • După executarea reţelelor edilitare subterane acestea trebuie marcate şi reperate pe teren (conform STAS 9570/1).
Condiţii privind traseele: • Reţelele edilitare subterane se amplasează, în funcţie de condiţiile tehnico-economice, în ampriza străzilor şi a spaţiilor verzi dintre clădiri (conform tabelului 1 SR 8591). • În planurile urbanistice zonale (PUZ) trebuie să se indice traseele reţelelor edilitare subterane. • Amplasarea reţelelor edilitare subterane se face de regulă în afara părţi carosabile a străzilor. Dacă acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau economic se pot amplasa în partea carosabilă cu următoarea ordine de prioritate: - canalizarea de ape meteorice; - canalizarea de ape menajere; - termoficare; - alimentare cu apă; - gaze naturale; - telecomunicaţii; - alte reţele.
¾ Amplasarea reţelelor în planul de situaţie coordonator din cadrul proiectelor trebuie justificată tehnico–economic funcţie de: • caracteristicile terenului de fundare; • siguranţa de exploatare; • categoria străzii şi sistemului rutier existent sau proiectat; • posibilitatea proiectării şi executării în mod coordonat a tuturor reţelelor subterane; • etapizarea executării lucrărilor; • posibilitatea de deviere sau întrerupere a circulaţiei. ¾ Condiţiile specifice de amplasare pe categorii de reţele se stabilesc conform prevederilor de mai jos: • reţelele subterane electrice şi de telecomunicaţii amplasate pe trasee paralele de lungime mare se recomandă să se pozeze separat , de o parte şi de alta a străzii; • reţelele de tracţiune electrică se amplasează lângă fundaţiile stâlpilor susţinători respectivi; • reţelele de telecomunicaţii se recomandă ă se pozeze în zona cuprinsă între frontul de aliniere a construcţiilor şi partea carosabilă a străzii; • reţelele de gaze naturale se recomandă să se pozeze în zona necarosabilă a străzii, pe partea opusă canalelor termice şi canalizaţiilor telefonice; • distanţa minimă între conducte şi canale precum şi între acestea şi construcţiile existente trebuie să asigure stabilitatea construcţiilor, ţinând seama de adâncimea de fundare precum şi de caracteristicile geotehnice ale ternului.
Figura 1 Amplasarea unor reţele edilitare subterane (exemplu SR 8591)
¾ Traseul unei reţele edilitare sau al unei galerii edilitare se recomandă să se stabilească pe traseul străzii unde se află cele mei multe puncte de utilizare. Dublarea reţelelor prin amplasarea de o parte şi de alta faţă de axul străzii se face în baza unui clacul tehnico-economic. ¾ Aducţiunile pentru alimentare cu apă care au trasee comune, în localităţi, cu celelalte reţele edilitare subterane, se amplasează conform prevederilor prezentului standard.
Condiţii privind distanţele minime: ¾ Distanţele minime dintre reţelele edilitare subterane sau dintre acestea şi elementele de construcţii sunt indicate în tabelul 1. Aceste distanţe se consideră de la faţa exterioară a conductelor, canalelor, canalelor sau a tălpii şinei de tramvai. Distanţele minime dintre faţa exterioară a conductelor, canalelor şi faţa exterioară a căminelor sau a altor accesorii de pe reţea nu pot fi mai mici decât cele prevăzute în tabelul 1, dar nu sub distanţele prevăzute în reglementările tehnice de specialitate în vigoare pentru reţelele respective. ¾ Distanţele minime prevăzute în tabel pot fi reduse cu luarea de măsuri speciale (protecţie, materiale etc.) specifice reţelelor respective, cu acordul întreprinderilor care exploatează aceste reţele. ¾ În cazul reţelelor de apă potabilă aflate în vecinătatea reţelelor de canalizare trebuie să se asigure evitarea infiltraţiilor din reţelele de canalizarea apelor uzate în reţeaua de apă potabilă.
¾ Reducerea distanţelor minime din tabelul 1 trebuie justificată din punct de vedere tehnico-economic, avându-se în vedere următoarele: • necesitatea amplasării reţelelor edilitare subterane în zone aglomerate; • soluţionarea optimă privind măsurile de protecţie necesare care să asigure funcţionarea şi exploatarea corespunzătoare ansamblului de reţele subterane; • economicitatea amplasării pe lungimi limitate a reţelelor. ¾ Când reţelele existente nu se modifică iar amplasarea reţelelor noi nu poate respecta, pe anumite trasee, distanţele minime prevăzute, se iau măsurile de protecţie prevăzute în reglementările tehnice în vigoare.
Condiţii privind subtraversări şi încrucişări: ¾ Subtraversări de căi ferate, căi de rulare pentru tramvaie, drumuri şi străzi. • La subtraversarea căilor ferate, a căilor de rulare pentru tramvaie şi a drumurilor, conductele de gaze şi lichide se amplasează conform STAS 9312. • La subtraversarea căilor ferate, a căilor de rulare pentru tramvaie şi a părţii carosabile a străzilor, cablurile electrice se montează în tuburi de protecţie. • Subtraversarea cu conducte metalice a intersecţiilor dintre liniile electrificate, respectiv tramvaie sau căi ferate, precum şi a punctelor de conectare la şină a cablurilor de întoarcere, se poate face numai la o distanţă minimă în plan faţă de punctul de intersecţie cel mai apropiat al şinelor, respectiv faţă de punctul de conectare de: - 3 m pentru subtraversarea liniilor de tramvai; - 10 m pentru subtraversarea căilor ferate electrificate.
Dacă aceste distanţe minime nu pot fi respectate, soluţia de subtraversare se stabileşte de comun acord cu beneficiarul căi de comunicaţie electrificate. ¾ Încrucişarea dintre reţelele edilitare subterane. • Încrucişările dintre reţelele subterane se fac, de regulă, sub un unghi de proiecţie în plan orizontal de 750...900. Se admit reduceri ale unghiului până la 450, în cazul în care conductele sunt amplasate pe străzi care se intersectează până la acest unghi. • Condiţiile de amplasare la încrucişarea reţelelor edilitare sunt conform cu tabelul 2 care cuprinde şi măsurile de protecţie suplimentară în cazul în care condiţiile de amplasare nu pot fi respectate.
Amplasarea reţelelor edilitare - secţiuni uzuale
Figura 2 Amplasarea reţelelor edilitare (platformă de 13 m în zonă e habitat colectiv) 1. Colector ape uzate; 2. colector ape meteorice; 3. conductă apă potabilă; 4. conductă gaze; 5. termoficare; 6. cabluri telefonice; 7. cabluri electrice de joasă tensiune; 8. cabluri electrice de medie tensiune; 9. iluminat public.
Figura 3 Amplasarea reţelelor edilitare – reţea de canalizare sub trotuare 1. Colector ape uzate; 2. colector ape meteorice; 3. conductă apă potabilă; 4. conductă gaze; 5. termoficare; 6. cabluri telefonice; 7. cabluri electrice de joasă tensiune; 8. cabluri electrice de medie tensiune; 9. iluminat public.
Figura 4 Amplasarea reţelelor edilitare (platformă de 10 m în zonă e habitat colectiv) 1. Colector ape uzate; 2. colector ape meteorice; 3. conductă apă potabilă; 4. conductă gaze; 5. termoficare; 6. cabluri telefonice; 7. cabluri electrice de joasă tensiune; 8. cabluri electrice de medie tensiune; 9. iluminat public.
Probleme privind pozarea independentă a reţelelor edilitare Probleme apărute le pozarea subterană a reţelelor edilitare în zonele urbane: • Lipsa spaţiului; • dificultăţi în cazul intervenţiilor necesare pentru remedierea avariilor; • necesitatea dezvoltării prin pozarea de noi reţele; • necesităţi de sistematizare. Inconveniente privind pozarea îngropat a reţelelor: • Îmbătrânirea mai rapidă a conductelor şi cablurilor; • depistarea cu întârziere a avariilor, fapt ce conduce la creşterea pierderilor din sistem, în cazul gazelor apare şi pericol potenţial al producerii de explozii; • remedierea defecţiunilor a căror frecvenţă creşte odată cu îmbătrânirea reţelelor, fapt ce atrage după sine creşterea cheltuielilor necesare pentru exploatarea reţelelor; • perturbarea activităţilor desfăşurate la suprafaţă în zona de intervenţie; • în cazul cartierelor vechi, cu străzi înguste, amplasarea de noi reţele sau înlocuirea celor vechi cu reţele ce au capacităţi de transport mai mari poate constitui o problemă prin lipsa spaţiului disponibil; • posibila interacţiune dintre reţele şi vegetaţie (rădăcini).
Incompatibilitate între reţele şi vegetaţie: • riscuri de degradare a reţelelor din cauza rădăcinilor; • degradarea vegetaţiei ca urmare a lucrărilor desfăşurate pentru execuţia/ întreţinerea reţelelor edilitare.
Figura 5 Amplasarea arborilor şi arbuştilor în raport cu strada
Concluzii privind pozarea reţelelor edilitare Configuraţia pe verticală (enumerare de la suprafaţă spre adâncime): • Cabluri PTT, încălzire urbană, reţele de gaze şi electrice; • reţeaua e distribuţie a apei (minim asigurarea a adâncimii de îngheţ); • reţeaua de canalizare ape meteorice; • reţeaua de canalizare ape uzate menajere (la adâncimea care să permită evacuarea apelor din subsolul imobilelor). Configuraţia transversală (enumerare de la faţada clădirilor spre axul străzii): • Reţele de telecomunicaţii; • reţele pentru distribuţia energiei electrice; • reţele pentru distribuţia gazelor; • reţeaua de alimentare cu apă; • cabluri electrice de medie tensiune, dacă nu este posibilă pozarea cu cele de joasă tensiune; • canale de reţele termice şi canivouri multitubulare de telecomunicaţii; • reţele de canalizare.
Concepte privind coordonarea reţelelor edilitare: • Spaţiul public trebuie considerat ca o lucrare de sine stătătoare; • conceperea modului de ocupare al spaţiului public şi al subsolului astfel încât să permită intervenţia ulterioară şi/sau găsirea de noi amplasamente în spaţiul rezervat unui anumit tip de reţele; • autoritatea publică şi antreprenorul general trebuie să înmâneze fiecărui gestionar de reţele un plan de perspectivă privind ocuparea solului; • înainte de demararea lucrărilor trebuie să se dispună de un plan de coordonare complet (reţele, branşamente, lucrări private etc.) pentru totalitate spaţiului colectiv; • orice lucrare executată în subsolul urban trebuie să se încheie cu un plan riguros de urmărire şi control a lucrărilor executate.
GALERII EDILITARE Galerie edilitară – construcţia subterană pentru amplasarea în comun a reţelelor tehnicoedilitare, energetice, telefonice, care permite circulaţia în lungul galeriei în scopul montajului şi exploatării reţelelor. Oportunitatea amplasării reţelelor subterane în galerii edilitare: • pe străzile existente cu reţele edilitare dens construite care nu permit instalarea de noi conducte în subsolul lor; • pe artere şi în intersecţiile principale; • în cartierele noi de locuinţe; • în complexele industriale; • în cazul terenurilor macroporice sensibile la înmuiere. Alcătuirea galeriei edilitare: • corpul galeriei; • reţelele pozate în galerie (mobilare); • construcţii şi instalaţii anexă (acces, iluminat, ventilare, epuisment).
Criterii privind adoptarea soluţiei cu galerie edilitară, prin comparaţie cu soluţia pozării independente a reţelelor subterane: • zone nou construite în care sunt prezente construcţii tipizate dezvoltate pe verticală şi avânt toate dotările de reţele subterane şi un număr relativ redus de racorduri; • calcule tehnico-economice (artere importante de circulaţie, din punct de vedere al traficului şi deservirii localităţii); • străzi cu gabarit redus care nu permit pozarea reţelelor pe trasee individuale. Factori determinanţi în alegerea soluţiei constructive: • pozarea galeriei sub partea carosabilă sau în afara acesteia, corelat cu nivelul apei subterane; • dotarea tehnică pentru execuţia galeriei, corelat cu termenele de realizare; • preluarea sarcinilor accidentale; • reţele admise în galerie. Alegerea formei geometrice a galeriilor edilitare (figura 6): • criteriile enumerate anterior; • elemente de utilizare a spaţiului util (mobilare).
Figura 6 Forme geometrice ale galeriilor edilitare
Traseul galeriilor edilitare (figura 7) • să fie pe cât posibil în linie dreaptă; • schimbările de direcţie se realizează prin intermediul unor construcţii speciale; • galeriile de ramificaţie sunt perpendiculare pe galeriile principale; • traseul trebuie să îndeplinească criteriul tehnico-economic (construcţie şi exploatare). Amplasarea galeriilor edilitare: • paralel cu axa arterelor de circulaţie; • pot fi poziţionate sub: trotuare, spaţii verzi, partea carosabilă, alei de circulaţie.
Figura 7 Amplasarea galeriilor edilitare – exemple 1. Galerie edilitară; 2. metrou; 3. spaţiu pentru a doua galerie edilitară. a. Galerie edilitară în subteranul unei străzi. b. Galerie principală şi galerii de racord. c. Galerie a cărui traseu trece parţial prin clădiri.
Sisteme de galerii edilitare (figura 7): • sistemul de galerii principale şi galerii de racord ce fac legătura cu blocurile de locuinţe; • galerii al căror traseu trece parţial prin clădire. Mobilarea galeriilor edilitare Principii pentru mobilarea galeriilor edilitare: • alegerea reţelelor edilitare care să fie pozate în galerii – orice reţea dacă se aleg soluţii pentru ca funcţionarea acesteia să nu prejudicieze exploatarea celorlalte reţele; • crearea condiţiilor de exploatare optime pentru fiecare tip de reţea şi pentru ansamblul galeriei (asigurarea spaţiului minim de circulaţie şi dotările anexă ale galeriei edilitare). Aspecte privind proiectarea galeriilor edilitare: • perspectiva dezvoltării serviciilor care trebuie asigurate de reţelele pozate în galerii; • posibilităţile tehnice de înlocuire pentru unele reţele la perioade de 30 – 40 ani (optime din punct de vedere al siguranţei în funcţionare); • asigurarea condiţiilor tehnice optime pentru o exploatare şi întreţinere sigură şi eficientă pentru fiecare tip de reţea pozată în galerie.
Variante constructive (galerii cu structura optimizată pentru secţiunile 4, 6, 8, 10 m2): • secţiune rectangulară; • tunel cu boltă; • secţiune circulară. Variante principale pentru mobilarea galeriilor: • cu introducerea conductelor de termoficare în galeria edilitară; • fără introducerea termoficării; • cu sau fără pozarea în galerie a reţelei de canalizare.
Figura 8 Galerie rectangulară S = 4 mp
Figura 9 Galerie tip tunel cu boltă S = 4 mp
Figura 10 Galerie circulară S = 4 mp
Figura 11 Galerie rectangulară S = 8 mp
Figura 12 Galerie tip tunel cu boltă S = 8 mp
Figura 13 Galerie circulară S = 8 mp
Instalaţii anexe galeriilor edilitare: • instalaţii electrice de iluminat – la tensiuni nominale şi reduse şi prize pentru lămpi portabile la 24 V; • instalaţii electrice de forţă la tensiunea 3 x 380/220 V pentru acţionarea vanelor, pompelor de epuisment, ventilatoarelor şi pentru prizele de sudură; • instalaţii de ventilare; • instalaţii pentru pomparea apelor provenite din infiltraţii, aerisiri şi golirea conductelor; • instalaţii telefonice fixe şi prize pentru telefoane mobile; • echipamente pentru detectarea gazelor şi alarmare.
Alte tipuri de galerii edilitare
