a.Pe baza celor expuse la curs, încercaţi să definiţi arhitectura vernaculară şi explicaţi prin ce se deosebeşte de arhitectura cultă/erudită. Arhitectura vernaculară denumește arhitectura fără autor/arhitect (cu autor anonim), fără proiect desenat, desenat, “fără teorie”, făcută făcută direct de utilizatori, eventual eventual cu mâna de lucru specializată a unor meșteri (conformă tradiției constructive și de viață a loc urilor). Arhitectura cultă/erudită este proiectată de un “specialist”, are un autor, care elaborează un proiect, pe baza baza unei/unor teorii, a unei unei culturi specifice transmise transmise prin diverse forme de învățământ.
b. Comentaţi relaţiile posibile dintre arhitectura vernaculară şi cea cultă/erudită! Ambele au o TRADIȚIE: Arhitectura vernaculară – transmisă – transmisă oral și internalizată natural în comunitățile respective; Arhitectura cultă/erudită – transmisă – transmisă “specialiștilor/cunoscătorilor” “specialiștilor/cunoscătorilor” prin cărți/text și prin învâțâmânt. TEORETIC, ambele vor același lucru: un spațiu construit cât mai bun. PRACTIC, rezultatele nu îi răspund totdeauna.
c. De ce a fost numită în curs „TO – timpul – timpul zero”? “TIMPURILE” ARHITECTURII: – arhitectura vernaculară t.o – arhitectura t.1 – arhitectura arhitectura erudită: traditia clasică – marea schimbare: mișcarea modernă t.2 – marea – arhitectura contemporană à t.4.0 t.3 – arhitectura Arhitectura vernaculara reprezinta reprezinta inceputul, timpul zero, inainte ca omul omul sa teoretizeze conceptul.
d. Comentaţi, pe baza unui exemplu, un tip de relaţie dintre arhitectura vernaculară şi cea erudită. Exemplul dat de Adolf Loos- arhitectura vernaculara se incadreaza in mediul natural, deoarece evolueaza pe baza acestuia, in timp ce arhitectura erudita nu se raporteaza mereu la nevoile oamenilor si poate distruge mediul natural, incercand sa creeze ceva memorabil. Lac pe malul unui munte din Alpi- casele, fermele si capelele se incadreaza Vila unui arhitect- nu corespund Scoala de la Bunesti- conlucreaza cele 2 arhit
e. Daţi un exemplu de arhitectură actuală care să ilustreze il ustreze un tip de relaţie cu arhitectura vernaculară; explicaţi relaţia şi sensul ei. Exista forme contemporane de vernacular… Ele sunt studiate si de la care se asteapta anumite idei care sa ajute adecvarea proiectului contemporan de arhitectura la nevoile utilizatorilor si la mediul natural.
Exemplu: casele tiganesti din satul Buzescu, Barriadas din Lima, Peru -arhitectura care tine seama de nevoile si preferintele utilizatorului- vernaculara- dar care nu detine rafinamentul arhitecturii arhitecturii erudite, nu tine cont de standardele standardele esteticii ale acesteia. acesteia. SAU Proiectul Casa de la Bunesti- conlucrare intre arhi erudita si vernaculara “Scoala propune tânarului orasean sa redescopere mediul rural în specificitatea lui artistica, economica, pastorala, si sa întâlneasca natura, nu ca pe un bun de consum ci ca pe un mediu de viata. Participantii la scoala de vara se vor organiza singuri în cadrul unei tabere t abere de corturi, creându-si conditiile de viata si cadrul de desfasurare al activit atii.” SAU Rural Studio, fondat in 1993 de arhitectii Samuel Mockbee si D.K. Ruth, atelier de proiectare si constructie condus de Auburn University in scopul de a-i invata pe studenti despre responsabilitatile sociale ale profesiei in paralel cu / prin constructia de case sanatoase, bine construite si inventive pentru comunitatile sarace din vestul Alabamei (“Black Belt”) Rural Studio a construit peste 80 de case si proiecte civice. Rural Studio, fondat in 1993 de arhitectii Samuel Mockbee si D.K. Ruth, atelier de proiectare si constructie condus de Auburn University in scopul de a-i invata pe studenti despre responsabilitatile sociale ale profesiei in paralel cu / prin constructia de case sanatoase, bine construite si inventive pentru comunitatile sarace din vestul Alabamei (“Black Belt”) Rural Studio a construit peste 80 de case si proiecte civice. SAU Bienala de arhitectura – Venetia Venetia 2008 Intitulata BOLT, instalatia propusa de echipa castigatoare a concursului pentru amenajarea Pavilionul Romaniei sugereaza o puternica legatura conceptuala intre arhitectura contemporana si un “out there” regional. Expozitia are o dubla dimensiune: o serie de fotografii de arhitectura amplasate perimetral si un element central construit din obiecte – interpretari interpretari ale scaunului tripodic pe care il fac rudarii din nordul Olteniei.
f. Care este diferenţa dintre „regionalism” şi „regionalism critic”? Exemplificaţi REGIONALISMUL CRITIC un demers care incearca sa contracareze uniformizarea, pierderea semnificatiilor, semnificatiilor, lipsa de caracter a locurilor datorate exceselor exceselor architecturii moderne si globalizarii, folosind fortele contextuale care dau sens si semnificatie unui loc. Dupa Frampton, regionalismul critic trebuie sa adopte arhitectura moderna pentru calitatile sale care progresiste universale, dar in mod critic, punand valoare pe raspunsurile r aspunsurile particulare la context. Accentul trebuie pus pe topografie, clima, lumina, pe formele tectonice t ectonice mai degraba decat pe scenografie si pe simtul tactil, pe materialitate, mai degraba decat numai pe vizual. Se distinge de regionalism, care incearca in mod programatic sa realizeze o coresondenta coresondenta directa cu arhitectura vernaculara, cu localul, fara sa ia parte in mod constient la universal
Exemplu: dominus winery- herzog & de meuron Amenajare loc de imbaiere in parcul Tineretului, Sovata Centrul cultural J-M Tjibaou- Renzo Piano Yusuhara wooden bridge museum Takaoka-Gun – Japan arh. Kengo Kuma, IIYAMA CULTURAL HALL NACHURA NAGANO – JAPAN arh. Kengo Kuma,
FORME “DIRIJATE” DE VERNACULAR: - participarea - “community architecture” flexibilitatea/adaptabilitatea in utilizare - presiunea pentru decizii urbanistice
g. În ce mod arhitectura vernaculară poate fi un model pentru cea cultă? Exemplificaţi. ARHITECTURA VERNACULARA CA INSPIRATIE PENTRU ARHITECTURA CULTA/ERUDITA: - ca sursa a arhitecturii erudite - ca optiune individuala - cautarile nationale “programatice” în arhitectura sec. XIX -XX: arhitectura neoromâneasca / cautarea “specificului national” , regional si universal - regionalismul critic - cercetarea antropologica ca fundament al proiectului - protejarea și promovar ea specificului local; - resuscitarea tehnicilor ancestrale cu materiale de construcție naturale, în spiritul protejării mediului și al dezvoltării durabile; -Recuperarea meșteșugurilor tradiționale -de a transmite istoria și cunoștiințele zise “tradiționale” și de a l e lega de problemele culturale și sociale actuale.
h. Credeţi că există o criză a arhitecturii vernaculare? Dar a arhitecturii culte? Dezvoltaţi comparându -le. Criza arhitecturii culte: - relatia cu mediul natural, pe care dezvoltarea contemporana risca sa îl distruga - relatia cu necesitatile utilizatorilor (oameni si societate), relatie care repune mereu in discutie modul in care “eruditia arhitectului” le raspunde. Criza arhitecturii vernaculare: - disparitia acestui mod direct de ed ificare in societatea modernă; specializarea; - schimbarea modului de viata si a sistemului de valori in societatile traditionale prin contactul cu societatea moderna si contemporana; - nu tot ce produce vernacularul urban este benefic pentru societate /comunitate Pare ca e sortita muzeificarii … pare depășită …
T1 a. Ce se înțelege prin limbaj clasic şi tradiţie clasică? se definitivează “limbajul clasic” pe programul de templu prin ceea ce numim azi ORDINELE CLASICE (grecii le numeau genuri) un limba j care durează mai bine de două milenii à tradiția clasică
ORDINUL/GENUL: unitatea formata de coloana si suprastructura ei in colonada unui templu = elementul fundamental al limbajului arhitectural al antichitatii , limbajul “clasic”. Cuvântul “ORDIN” în sensul actual (de însiruire de coloane dupa anumite reguli) este folosit abia din sec. XVI LIMBAJUL CLASIC : Elementul morfologic de baz ă = genurile de coloane si suprastructura lor + alte elemente ale templului (soclu, elemente de acoperire etc.).
Sintaxa = “ punerea impreuna intr -o dispozitie ordonata ” a tipurilor/genurilor de coloane, aplicata celor cateva “modele ” (principia ) de temple -proportie -simetrie -kosmos- armonia transcendenta -frumosul obiectiv
“ Symmetria ia nastere prin proportie pe care grecii o numesc analogia” Ca orice limbaj, “LIMBAJUL CLASIC ” a fost creat in anumite circumstante particulare pentru a raspunde la anumite nevoi (spirituale) si se va imbogati in timp, va “evolua ” . Aceasta evolutie constituie ceea ce numim TRADITIA CLASICA , pe care s -a sprijinit arhitectul /proiectarea peste 2000 de ani . La început, limbajul clasic e folosit numai pentru temple, apoi si pentru alte cladiri urbane/publice nereligioase si pentru locuinte . In civilizatia greaca, locul “magic ” al sanctuarului coboara spre oras prin investitia publica si privata in echiparea orasului .
b. Cum explicaţi faptul că inventarea limbajului clasic este numită în curs „o revoluţie formală”? Care este noutatea acestuia? Ca orice limbaj, “LIMBAJUL CLASIC ” a fost creat in anumite circumstante particulare pentru a raspunde la anumite nevoi (spirituale) si se va imbogati in timp, va “evolua ” . Aceasta evolutie constituie ceea ce numim TRADITIA CLASICA , pe care s -a sprijinit arhitectul /proiectarea peste 2000 de ani . La început, limbajul clasic e folosit numai pentru temple, apoi si pentru alte cladiri urbane/publice nereligioase si pentru locuinte . In civilizatia greaca, locul “magic ” al sanctuarului coboara spre oras prin investitia publica si privata in echiparea orasului . -este urmarea unei cautari de intelegere si organizare a lumii, raportata la capul si proportiile omului estetica armonica De aici, dar si din legendele fondatoare ale ordinelor (relatate de Vitruviu), apare si inzestrarea ordinelor cu un anumit caracter: doric - masculin, ionic -feminin, corintic – juvenil, cautari care vor fi continuate /reluate si teoretizate in timp.
c. Cum ați explica longevitatea a limbajului clasic? Durabilitatea acestui “mod de a proiecta” se bazează pe forta suportului metafizic, care îi confera “garanția frumosului”.
d. Care sunt momentele cheie în evoluţia limbajului clasic? [1] este creat in Antichitatea greaca si imbogatit de romani [2] este reluat in Renastere si teoretizat, codificat, devine norma a “bunei arhitecturi” si a “bunului gust” [3] este permanent prelucrat pana in sec. al XIX-lea
e. Cum se definește "țesutul urban"? Care sunt elementele care îl compun? Este un termen preluat din analogia cu o tesatura sau cu tesutul biologic, defineste o forma de organizare care prezinta concomitent o puternica solidaritate intre elemente, dar si capacitatea de a se adapta, modifica, transforma. Termenul dă seama despre modul de constituire a orașului
-este expresia fizica a formei urbane. Se citeste ca un sistem de spatii (strazi si piete) si de cladiri reprezentative (monumente si alte echipamente publice) decupate din masa locuintelor (majoritatea spatiilor private ale orașului). La modul cel mai simplu, tesutul urban se constituie din suprapunerea sau imbricarea a trei ansambluri: – reteaua de strazi, – decupajul funciar (parcelarul) – constructiile. Tesutul urban este asadar asimilabil acelui ansamblu de elemente fizice care contribuie la forma urbana. Rezulta o structura compusa din: – reteaua de strazi, – parcelarul, – construitul.
Se poate încerca şi o definiţie mai cuprinzătoare a ţesutului urban prin intermediul complexului de elemente tangibile/concrete şi intangibile/abstracte care îl compun. Elemente tangibile/concrete: – fondul construit – totalitatea clădirilor existente; – spatiile neocupate de construcţii – piaţa, strada, squarul, parcul sau zonele plantate, inclusiv cele din interiorul insulei sau al parcelelor – curţile deschise sau cele interioare; – monumentele de arta (fântâni, sculpturi, instalaţii, grupuri statuare etc.); – elementele de mobilier urban (stâlpi de iluminat, bănci, staţii de autobuz etc.); Elementele intangibile: – cultura comunităţii (incluzand si chestiunile economice) – generatoare a unui fel de a trata, percepe şi utiliza spaţiul urban; – memoria colectivă specifică; – elemente definitoare ale identităţii colective (tradiţii, obiceiuri, uzanţe); – modul de viata al comunităţii.
Astfel se poate formula o definitie a ţesutului urban ca fiind rezultatul complex al relatiilor dintre elementele tangibile / concrete sub directa conditionare a celor intangibile / abstracte.
f . De ce spunem că orașul tradițional este un "oraș al sedimentelor"? Explicați metafora.
Orașul tradițional numește generic orașul dinaintea „despărțirii radicale“ (a intervenției Mișcării Moderne care se s -a transpus în ideea „orașului funcționalist“, despre care vom vorbi în alte cursuri); deci numește orașul prefuncționalist. Este un oraș al sedimentelor/oraș sedimentar tocmai datorită acestei caracteristici – de a se forma prin depunerea de straturi succesive, etape ale istoriei sale.
g. Care sunt elementele care alcătuiesc țesutului urban? – reteaua de strazi, – parcelarul, – construitul.
h. Dați exemple care să ilustreze diferitele scări la care poate fi abordat țesutul urban. Tesutul urban poate fi văzut sub unghi “monumental” à major / monumental (un fel de zoom out) sau sub unghi domestic à țesut minor / domestic (un fel de zoom in) Tesutul minor / domestic se refera (prin opoziție cu cel major) la modul în care se configurează spațiul vieții obișnuite, cotidiene (nu spațiul evenimentului), la acele caracteristici care definesc latura domestica a orasului (spre deosebire de cea monumentala). Este subordonat în mare celui major, dar are propria sa autonomie la nivelul detaliului. Tesutul major / monumental se refera la acele caracteristici care definesc orasul in ansamblul sau (sau o zona mai mare a acestuia) și au un mare grad de reprezentativitate.
i. Care este rolul monumentelor/spațiilor urbane reprezentative în țesutul orașului tradițional? idk Tesutul major / monumental se refera la acele caracteristici care definesc orasul in ansamblul sau (sau o zona mai mare a acestuia) și au un mare grad de reprezentativitate.
j. Cum se aplică la scara orașului revoluția introdusă în arhitectură de reluarea limbajului clasic în Renaștere? La nivelul orasului, se deschide calea interventiilor urbane de estetizare a spatiului public/urban, de regularizare geometrica, de ordonare, prin aplicarea principiilor subintinse de estetica ordinelor clasice. Sec. XVI - termenul francez “embellissement“ se referă la început la suprafața stilistică, preocuparea pt estetica orașului = introducerea spațiului public în sistemul de proiectare al tradiției clasice (ordonnancement). Secolul Luminilor (sec XVIII) - în gândirea franceză, “embelissement” evoluează către o noțiune sincretică, prefigurând cumva termenul încă inexistent de urbanism = “un ansamblu
încă indistinct de reguli și de tehnici, de concepții și realizări .avînd ca scop ameliorarea organizării orașului în aceeași măsură cu aparența lui formală”. Ca urmare, el se referă atît la circulație și la salubritate cît și la ordonarea fațadelor sau construcția de monumente de for public, devenind astfel un instrument de ameliorare funcțională a orașelor și chiar de rectificare a moravurilor si de edificare morală a populației. Acest sens complex (sens parțial pierdut în Franța secolului al XIX -lea), unește funcționalul, igiena și estetica urbană. (Se răspândește și subîntinde /modelează și gândirea urbanistică bucureșteană a perioadei de modernizare și se reflectă în toate documentele care reglementează transformările urbane) Începând cu secolul al XVII- lea, în Franta, operațiile de estetizare/ordonare a spațiului public al orasului după principiile tradiției clasice ajung să cuprindă, în secolele XVIII și XIX, și operații edilitare menite să trateze problemele tehnice, de salubritate sau de circulație ale orasului. Sec XVIII - interventii “autoritare” asupra spațiului public și extinderea aceleiași concepții estetice de factură clasică asupra spațiilor din exterior, pe care le înglobează în timp.
k. Comentați asemănările și diferențele dintre orașul tradițional și orașul clasic. Referiți-vă la evoluția elementelor care compun țesutul urban. ??? Un tesut urban omogen poate fi definit ca aparenta fizica a unui fragment de oras in care elementele care il compun au caracteristici asemanatoare. Exista o mare diversitate de tesuturi omogene. oras clasic? Un tesut urban eterogen este caracterizat de o mare diversitate a elementelor care il compun: – forma și dimenisunile parcelelor; – modul de ocupare a parcelei/forma construită în relație cu spațiul public și cu cel neconstruit; – dimensiunile și traseele spațiilor publice; – etc. oras traditional Dezvoltarea organică (central si vest -europeana): țesut omogen lax, dezvoltat în mod spontan, adaptat formelor reliefului si individualizat de cateva puncte de interes ale comunitatii (biserica, primarie, scoala etc.), după logica direcțiilor de dezvoltare și a structurii majore Oras clasicCa urmare, infrumusetarea urbana se referă atît la circulație și la salubritate cît și la ordonarea fațadelor sau construcția de monumente de for public, devenind astfel un instrument de ameliorare funcțională a orașelor și chiar de rectificare a moravurilor si de edificare morală a populației.
T1/T2 – despărțirea blândă a. La ce se poate referi expresia „schimbări majore” în arhitectură? - aparitia de noi nevoi umane, care aduc noi programe arhitecturale (tipuri de cladiri) - aparitia de noi tehnologii si materiale de constructie - reorientarile gândirii umane: un „altceva“ care devine important pentru oameni TOATE ANTRENEAZA NOI CAUTARI - la nivelul obiectului, al limbajului expresiv: morfologie: repertoriu formal sintaxa: compozitie (modul de punere impreuna, intr-un tot cu sens, a componentelor morfologice, de vocabular) - la nivelul orasului MUTATIILE SECOLULUI AL XIX-LEA - saltul demografic, dezvoltarea și transformarea orașelor - revolutia industriala - gândirea liberală și democrația - ideologiile naționale - socialismul - încrederea în gândirea pozitivistă și în progresul stiintific - schimbările din artă și din teoria artei
b. Ce cauze de natură tehnologică, ideologică/culturală, economico -socială etc. duc la despărţirea de tradiţia clasică? Folosiţi -vă de exemple! MUTATIILE SECOLULUI AL XIX-LEA - saltul demografic, dezvoltarea și transformarea orașelor - revolutia industriala - gândirea liberală și democrația - ideologiile naționale - socialismul - încrederea în gândirea pozitivistă și în progresul stiintific - schimbările din artă și din teoria artei
c. Care sunt categoriile de cauze care pot provoca mari schimbări la nivelul formelor în arhitectură? Ilustraţi prin exemple! - aparitia de noi nevoi umane, care aduc noi programe arhitecturale (tipuri de cladiri) - aparitia de noi tehnologii si materiale de constructie - reorientarile gândirii umane: un „altceva“ care devine important pentru oameni - Dezvoltarea urbana fara precedent induce o noua problematica cantitativa si calitativa în termeni de circulatie, gestiunea terenurilor, echipamente urbane, locuinte pentru o patura sociala deprivilegiata etc. - Noutatea este coplesitoare, dar si anvergura problemelor, în general, depaseste cu mult scara la care acestea se pusesera pîna atunci.
- Apar noi tipuri de cladiri (fabrici, gari, hale alimentare, alte tipuri de cladiri administrative etc.). Gasirea formelor adecvate noilor necesitati (functiuni, programe) urbane, cu o noua simbolica/semnificatie devine terenul unor preocupari foarte diversificate. - La fel si cautarea modalitatilor de folosire expresiva si constructiva a noilor materiale si tehnologii de constructie (metalul si betonul armat), cautari care trebuie puse în legatura si cu dezvoltarea stiintelor ingineresti. - Arhitectura cauta programatic sa exprime spiritul noii epoci.
d. Care din categoriile de cauze care provoacă importante schimbări formale în arhitectură sunt active în secolul al XIX-lea? Exemplificaţi! MUTATIILE SECOLULUI AL XIX-LEA - saltul demografic, dezvoltarea și transformarea orașelor - revolutia industriala - gândirea liberală și democrația - ideologiile naționale - socialismul - încrederea în gândirea pozitivistă și în progresul stiintific - schimbările din artă și din teoria artei
e. Cum credeţi că a influenţat dezvoltarea tehnologică din secolul XIX arhitectura şi instituţiile de arhitectură? Dezbaterea tehnologica si institutiile arhitecturii - alimenteaza cautari expresive si realizari de alta natura - transforma doctrinele profesionale - marii cîstigatori: arhitectii si inginerii Dezbaterea tehnologica si institutiile arhitecturii - alimenteaza cautari expresive si realizari de alta natura - transforma doctrinele profesionale - tulbura obisnuintele profesionale: noile santiere si antreprize - Apar noi tipuri de cladiri (fabrici, gari, hale alimentare, alte tipuri de cladiri administrative etc.). Gasirea formelor adecvate noilor necesitati (functiuni, programe) urbane, cu o noua simbolica/semnificatie devine terenul unor preocupari foarte diversificate. - La fel si cautarea modalitatilor de folosire expresiva si constructiva a noilor materiale si tehnologii de constructie (metalul si betonul armat), cautari care trebuie puse în legatura si cu dezvoltarea stiintelor ingineresti.
Dimensiunea tehnică: modernizarea orasului prin – salubrizare – facilitarea transporturilor [distributia de persoane, de bunuri si retelele edilitare] – echipare: primarii, administratii, ministere, scoli, licee, oficii postale, piete alimentare, abatoare, spitale, inchisori, cazarmi, camere de comert, gari, etc .
f. Care sunt motivele pentru care se poate susține că eclectismul şi istoricismul pun în criză modelul clasic? Dezvoltaţi! ECLECTISM SI ISTORISM De multe feluri si cu problematica diversa:
- alegerea modelului din noul repertoriu mult mai diversificat al trecutului - amalgamarea de elemente diverse din repertoriul clasic si national Pune in criza modelul clasic Inglobeaza virtutile noilor tehnologii (metalul) Are o componenta rationalista, mai ales in programele noi
g. Care au fost mutaţiile secolului XIX care au dus la erodarea limbajului clasic? NOI PROBLEME IN FATA ARHITECTILOR - Dezvoltarea urbana fara precedent induce o noua problematica cantitativa si calitativa în termeni de circulatie, gestiunea terenurilor, echipamente urbane, locuinte pentru o patura sociala deprivilegiata etc. - Nu numai noutatea este coplesitoare, dar si anvergura problemelor, în general, depaseste cu mult scara la care acestea se pusesera pîna atunci. - Apar noi tipuri de cladiri (fabrici, gari, hale alimentare, alte tipuri de cladiri administrative etc.). Gasirea formelor adecvate noilor necesitati (functiuni, programe) urbane, cu o noua simbolica/semnificatie devine terenul unor preocupari foarte diversificate. - La fel si cautarea modalitatilor de folosire expresiva si constructiva a noilor materiale si tehnologii de constructie (metalul si betonul armat), cautari care trebuie puse în legatura si cu dezvoltarea stiintelor ingineresti. - Arhitectura cauta programatic sa exprime spiritul noii epoci.
…CARORA ARHITECTUL NU E PREGATIT SA LE RASPUNDA: O criză a profesiunii, pe care puțini o conștientizează si din care numai puțini caută să iasă; în virtutea traditiei, arhitectul rămâne cantonat în dezbaterea stilistică, în primul rând
h. Cum explicaţi longevitatea caracteristicilor definitorii ale orașului tradițional? Care au fost mutaţiile secolului XIX care au dus la punerea în criză a aces tuia? Durabilitatea în timp se bazează pe: (1) fundamentarea lui metafizică; (2) continuitatea gândirii/filozofiei renașterii cu cea antică; (3) eficiența în utilizare a sistemului; (4) nu intervine nimic major care să îl dizloce cu adevărat. T2/T3 a. Comentați succint premisele care generează despărțirea de tradiția clasică! Care sunt aceste elemente la nivelul limbajului? Reamintim: CAUZE MAJORE ALE SCHIMBĂRILOR DIN ARHITECTURĂ: - aparitia de noi nevoi umane, care aduc noi programe arhitecturale (tipuri de cladiri) - aparitia de noi tehnologii si materiale de constructie - reorientarile gândirii umane: un „altceva“ care devine important pentru oameni TOATE ANTRENEAZA NOI CAUTARI - la nivelul obiectului, al limbajului expresiv: morfologie: repertoriu formal sintaxa: compozitie (modul de punere impreuna, intr-un tot cu sens, a componentelor morfologice, de vocabular) - la nivelul orasului
construcția noului limbaj A. Folosirea altor elemente de vocabular şi de sintaxă arhitecturală (compoziţie) care să le înlocuiască pe cele "academice", cum ar fi: Elemente de vocabular: volume geometrice simple, intersecţii de volume simple, planuri simple (neornamentate), stâlpi (n u coloane), scheme de culoare după principiile artei moderne, detalii produse industrial etc.; Elemente de sintaxă: Nu au fost niciodată formulate în maniera coerentă în care s -a teoretizat sintaxa ordinelor clasice. Nici nu ar fi fost posibil să se formu leze reguli similare, deşi diverşi arhitecţi au încercat s -o facă (în virtutea ideii de a le înlocui pe cele clasice). De aceea, există mai ales reflexii sporadice, incomplete asupra subiectului. Ele se conturează mai degrabă în opoziţie cu sintaxa clasică : de exemplu, evitarea simetriei este cea mai frecventă şi mai uşor de evidenţiat; dar ideea lui Frank Lloyd Wright de „spargere a cutiei” (deconstrucţia geometriei tradiţionale a încăperii), precum şi alte principii ale arhitecturii organice (aparţinând aceluiaşi autor) au probabil acelaşi punct de pornire. Articulări libere ale volumelor simple care compun clădirile. Fiecare dintre nucleele generatoare ale MM îşi formulează propria sintaxă, în concordanţă cu principiile care le caracterizează şi cu tipul de expresivitate arhitecturală pe care îl caută. (De exemplu, neoplasticiştii olandezi nu acceptă formele curbe) . Cele cinci principii ale arhitecturii moderne reprezintă formularea cea mai coerentă şi mediatizată: clădirea ridicată pe stâlpi (pilotis), planul liber, faţada liberă, fereastra în bandă, acoperişul-gradina B. Refuzul ornamentului, deşi decurge din negarea repertoriului tradiţional, capătă o exprimare explicită mai timpurie şi o valoare de manifest deosebită. Adolf Loos (1870 1933) este principalul iniţiator al acestei dezbateri polemice, în mod special în articolul „Ornament şi Crimă”. C. Căutarea unor motivaţii teoretice ale noului repertoriu:
prin funcţiune (Form follows function) şi prin găsirea de noi forme care să exprime noile funcţiuni/programe: principiul sincerității. pe calea „absolutului“: prin găsirea unor scheme de rapoarte şi proporţii cu susţinere într o matematică transcendentă (cazul neoplasticştilor olandezi, ori al lui Le Corbusier în Modulor, etc.) prin raţionalitate prin expresivitatea constructivă, economicitate,etc b. Comentaţi rolul de model al unora dintre realizările Mișcării Moderne în relaţie cu schimbările la nivelul limbajului arhitectural pe care această mișcare le promovează. școala Bauhaus, 1919 -1933 lupta impotriva unei predeterminari formale prin – cautarea unei legaturi directe intre conceptie si productie – modelul noii scoli de arhitectura – ideea vocatiei unui anume material sau a unei anume tehnici – cultivarea unor aptitudini native, spre deosebire de deprinderea unor metode – cultivarea unei sensibilitati intuitive, si nu acuacumularea de cunostiinte – introducerea preocuparilor legate de implicarea mijloacelor de productie mecanizata
cele cinci puncte ale unei noi arhitecturi, 1926 (Le Corbusier) cladirea ridicata pe pilotis, planul liber , fatada libera, fereastra in banda, acoperisul-gradina
LC realizează o primă codificare teoretică a elementelor constructive într- o amplă rețea de determinări reciproce: argumente tehnice și constructive (posibilitatea folosirii noii tehnologii a betonului armat), deschid posibilități noi la nivel expresiv (fațada liberă) și se întâlnesc în mod fericit cu noile cerințe funcționale ale arhitecturii (a căror rezolvare este permisă grație planului liber). Planul liber, în mod special, poate fi considerat ca un principiu sintactic total nou (care explică multe aspecte ale noii estetici). Se traduce prin faptul că organizarea/ ordinea structurală este în relativă independenţă faţă de organizarea/ ordinea spaţială, în opoziţie cu “planul -structură” (în care cele două tipuri de organizare/ ordine, cea structurală şi cea spaţială, coincid), c aracteristic arhitecturii tradiţionale. El devine posibil datorită folosirii noilor materiale şi tehnici constructive. Dar aceasta nu înseamnă că este folosit permanent şi în toate tipurile de clădiri. Planul liber, deşi formulat explicit de Le Corbusier, este anticipat de căutările formale ale multor alţi arhitecţi: de exemplu, multe dintre ideile arhitecturii organice formulate de Frank Lloyd Wright, ideea de „spargere a cutiei”, dusa mai departe de neoplasticisti olandezi,etc
c. În ciuda criticii moderni tății adusă de postmodernism și chiar în urma acesteia, arhitectura sfârșitului de secol XX a preluat și dus mai departe elemente ale limbajului arhitecturii moderne. Comentaţi succint relaţia arhitecturii contemporane cu limbajul modernismului! Esența mentalității postmoderne constă în respingerea - ideilor modernismului - a încrederii nemărginite în progres - a credinței nelimitate în ratiune O profundă îndoială aruncată asupra valorilor pozitiviste; progresul – avansul tehnicii, planificarea științifică, dezvoltarea de tehnologii noi etc. – s-a dovedit incapabil de a oferi vreo garantie cu privire la pastrarea, promovarea și, în noile condiții, recucerirea valorilor umane. Asadar, temele arhitecturii postmoderne se contureaza ca o reactie critica [= reflexia care fundamenteaza proiectul] fata de tematica modernitatii la mai multe niveluri: (1) al limbajului expresiv, (2) al orasului, (3) al teoriei care sustine proiectul Multe dintre temele Miscarii Moderne se prelungesc in de-a lungul perioadei postmoderne si in momentul contemporan in forme expresive si cu sensuri foarte diverse:
OI. tema expresivitatii structural- tehnologice devine cautare “high -tech” , sursa unei poetici abstracte, expresie (“transfigurare”) ornamentala; O2. tema “economiei gestului plastic” - less is more - se prelungeste in formula “minimalismului” O3. limbajul modernist insusi ajunge “istorie” - material expresiv prelucrabil, ca si orice alt limbaj Limbajul modernist devine parte materialului expresiv al diferitelor perioade istorice care se preteaza la prelucrare, ca orice alt limbaj de pana atunci Se poate spune ca arhitectura momentului actual - se naste dintr-o reactie critica fata de rigorile formale impuse de modernism, - se construieste pornind de la intrebarile/raspunsurile postmodernismului - si se prezinta – in forma sa cea mai inalta – ca o permanenta reflectie asupra temelor modernitatii si o continua reformulare a lor
d. Care este relația dintre arhitectura modernă, Mișcarea Modernă (MM) și Stilul Internațional? 1932, MOMA – Modern Architecture: International Exhibition, curatori Henry-Russell Hitchcock și Philip Johnson, care consacră expresia Alfred Barr: My God. It’s international! • aparentă asemănare formală pe care Hitchcock și Johnson o dezvoltă identifi când trei principii comune oriunde: exprimarea volumului mai degrabă decât a masei; echilibru nu simetrie preconcepută, refuzul ornamentului. • scopul lor era să definească un stil care să poată îngloba toată arhitectura modernă (“stilizarea modernismului”). stilul internațional, 1932 /“stilizarea MM“
O3. construcția noului limbaj Miscarile de avangarda impreuna numite Miscarea Moderna [it, ru, ne, de, fr], intalnirile diversilor reprezentanti [Weissenhof Siedlung] si constituirea unei institutii comune care sa reprezinte, sa promoveze si sa dezbata arhitectura modernista [CIAM-urile], toate aceste etape au participat la conturarea si la afirmarea prin expozitia The International Style, a unei aparente unitati stilistice. Cautarile insistente ale unui nou stil – cel care urma sa reprezinte valorile lumii moderne – s-au oprit asupra unui numar restrans de asemanari morfologice si asupra unor principii sintactice noi, definite mai ales prin negarea celor clasice.
e. De ce spunem că Mișcarea Modernă este mai mult decât un stil? MM este nucleul tare, de ava ngardă al arhitecturii moderne, caracterizat prin: Respingerea vehementă a tradiţiei în general (a învăţământului de arhitectură, a limbajului arhitectural, a vechii estetici, a societăţii tradiţionale, etc.); Un nou program estetic: refuzul formelor şi limbajelor tradiţionale şi căutarea de noi limbaje plastice corespondente celor din celelalte arte; Noi motivaţii şi scopuri teoretice pentru arhitectură: spiritul noii epoci, „forma urmează funcţiunea”, raţionalitatea structurală, frumosul raţional derivat din raţionalitatea funcţiunii, a structurii şi a materialelor, „descoperirea spaţiului” etc.; Implicarea socială a arhitectului: arhitectura este văzută ca o modalitate de rezolvare a problemelor sociale;
Găsirea unui nou tip de oraş, care să rezolve problemele urbane şi sociale care urmează revoluţiei industriale şi creşterii demografice; Credinţa în valabilitatea universală a acestor idei bazate pe raţiune si pe spiritul noii epoci. - noul limbaj nu era foarte restrictiv à variate cautari expresive in paralel; - nici chiar nucelul dur al MM nu a fost atat de unitar – MM nu a fost un monobloc; - proiectele marilor arhitectii au depasit mereu ingradirile propriilor concepte (care erau de fapt, in lucru) - a existat o permanenta indoiala si deliberar e critica in legatura cu noua arhitectură, mai departe de restrictiile limbajului (CIAM-uril
f. Postmodernismul reia elemente de vocabular și sintaxa ale limbajului arhitectural clasic. Cum se explică recursul postmodernismului la tradiţia clasica? Construiti-vă răspunsul cu ajutorul exemplelor! mize ale postmodernismului OI [lipsa de comunicare: inabilitatea ei de a vorbi intr-un limbaj inteligibil si interpretabil, capabil sa comunice oamenilor semnificatii legate de scopul cladirii in discutie] arhitectura trebuie sa fie capabila sa comunice, sa fie inteleasa de toti oamenii, nu numai de “specialisti” O2 [abstractia excesiva, incapabila sa propage mesaje simbolice: in anii 1970-80 arhitectura moderna era descrisa in mod curent ca inexpresiva si plicticoasa pentru ca nu miza pe “complexitate si contradictie”] cladirea, inteleasa ca “purtatoare de semnificatie” , indreapta atentia catre o dimensiune mai profunda a arhitecturii O3 [absenta memoriei, ruptura cu istoria] cladirea trebuie sa faca referire la istorie, deci la ceea ce exista in jurul ei, natural si construit
[absenta memoriei, ruptura cu istoria] Cladirea trebuie sa faca referire la istorie (deci la ceea ce exista in jurul ei, natural si construit) preluari ad litteram ale limbajelor istorice (Porphyrios) prin aluzii (Hollein, Stirling) prin citate (Venturi, Moore, Isozaki) prin interpretarea materialului istoriei (Rossi, Moneo, Scarpa) Toate acestea au insemnat o noua eliberare la nivelul limbajului expresiv, o rupere a noilor bariere pe care le impusese modernismul. -preluari ad litteram ale limbajelor istorice - preluari ad litteram sau simplificate “cu ironie”ale limbajelor istorice - prin aluzii, citate, referinte… din ce in ce mai sofisticate -prin interpretari in limbaj modern ale tipurilor de cladiri constituite istoric - prin interpretari in limbaj modern ale tipurilor de forme urbane si spatii publice constituite istoric
-prin interpretari in limbaj modern, dar nu modernist, ale tipurilor uzuale de cladiri -prin interpretari in limbaj modern ale tipurilor de cladiri/forme urbane constituite istoric -din ce in ce mai rafinat, poate ajunge un dialog fin cu istoria (cu materialul istoriei, nu cu limbajul istoric) -din ce in ce mai rafinat, poate ajunge un dialog fin cu istoria (nu cu limbajul istoric) -acest dialog se extinde si asupra existentului natural, care este totdeauna “istorie” , dialog care devine si el tot mai subtil
g. Comentați maniera în care postmodernismul reface legătura dintre contemporaneitate și istoria arhitecturii! Postmodernism- Cladirea trebuie sa faca referire la istorie (deci la ceea ce exista in j urul ei, natural si construit) -recuperarea orasului
h. Descrieţi prin opoziţie cu fragmentul de oraş din imaginea alăturată elementele definitorii ale oraşului funcţionalist. (se dă o imagine a unui țesut tradițional/clasic)
i. Descrieţi prin opoziţie cu fragmentul de oraş din imaginea alăturată elementele definitorii ale oraşului tradiţional/clasic. (se dă o imagine a unui cartier construit după principiile urbanismului liber) i. Comentaţi succint cele două imagini prin prisma diferenţelor dintre oraşul tradiţional/clasic şi oraşul funcţionalist. Specificaţi cărui tip de oraş îi aparţine fiecare dintre cele două imagini.
j. Care sunt principiile urbanism ului liber? Care sunt problemele cărora acestea le răspund? Zona de locuit: separată de alte funcțiuni Circulație: a pietonilor total separată de a mașinilor Cartierul: se construiește pe verticală (nu pe orizontală, coagulat în timp) Soare, igienă, vegetație Locuințele: plutesc într -o mare de vegetație Spatiul urban: difuz, „explodat“, fără formă precisă „URBANISMUL LIBER“ Descongestionarea centrului Densități mari în condiții bune de igienă și însorire Ceșterea și facilitarea transporturilor: mașina nu jenează pietonul, nici pietonul mașina Creșterea suprafetei plantate à Segregarea funcțiunilor à O nouua estetica urbana Problemele: un oras al inegalitatilor: aglomerat, neigienic, pestilential, haotic, dezordonat, nepotrivit cu societatea democratica nepotrivit cu industria nepotrivit cu arta de avangarda
orașul industrial se dezvoltă foarte mult (sub semnul “înfrumusețării”; v. cursul despre oraș), dar reprezentanții MM vedeau în primul rând racilele orașului industrial : - aglomerarea, - insalubritatea, - locuințele foarte proaste ale oamenilor săraci (în număr mare), - inadecvarea la circulația automobilului, - haosul, - dezordinea stilisti k. Faceți o paralelă între proiectul manifest Plan Voisin (Le Corbusier) și proiectul de reurbanizare a Chandigarhului (Rodrigo Perez de Arce). Plm l. În ce a constat reevaluarea oraşului tradiţional și clasic în postmodernism? revenirea la valorile ORAȘULUI TRADIȚIONAL Arhitectura moderna si modernismul in mod particular au fost respinse pentru ca au degenerat dupa 1945 intr-un produs anonim, realizat pentru cel mai mare numitor comun: - saracita vizual - tehnocratica - la scara mare - indiferenta fata de particularitatile oamenilor [mod de viata si cultura locala] - indiferenta fata de context [mediul inconjurator specific, istoric constituit] -legatura cu istoria
m. Care sunt condiţiile urbanismului postbelic care au dus la reevaluarea calităţilor oraşului tradiţional/clasic? n. Arhitectura moderna si modernismul in mod particular au fost respinse pentru ca au degenerat dupa 1945 intr-un produs anonim, realizat pentru cel mai mare numitor comun: - saracita vizual o. - tehnocratica p. - la scara mare q. - indiferenta fata de particularitatile oamenilor [mod de viata si cultura locala] r. - indiferenta fata de context [mediul inconjurator specific, istoric constituit]
o. Explicaţi cu ajutorul exemplelor deosebirea dintre urbanismul liber şi ţesutul urban al oraşului tradiţional/clasic. București a. Când au fost aplicate principiile oraşului funcţionalist în cazul Bucureştiului? Daţi un exemplu Drumul Taberei, 1964 Balta Alba
b. Care au fost momentele de negare totală a istoriei oraşului Bucureşti? Exemplificaţi şi comentaţi succint. Bucurestiul sovietizat O NEGARE PARADOXALĂ A ISTORIEI ANTERIOARE : 1/ retorica comunistă a NOULUI nu este similară negației moderniste a istoriei, ci este politică: Orașul traditional = expresia unei societati bazate pe exploatare La fel și modernismul. 2/ NOUL stil = “continutul socialist în forme naționale” , deci și un recurs la istorie. (istoria locală, mai veche sau mai nouă, dar nu modernism ) à realismul socialist reia căutările de factură națională, dar mai steril. 3/ Modernismul anilor 1960-70 reia temele standard ale MM PÂNĂ ÎN ANII 1970, FĂRĂ DISTRUGERI MARI ALE FONDULUI ANTERIOR
. Identificaţi şi caracterizaţi pe scurt momentele de sincronizare între evoluţia arhitectural-urbanistică a Bucureştiului şi cea occidentală SINCRONIZAREA CU OCCIDENTUL: ANII 1945-50: o scurtă perioada de sincronizare c u dezvoltarea arhitecturii occidentale ANII 1950: desincronizare prin “realismul -socialist” ANII 1960-INCEPUT DE 1970: sincronizare, dar nu și teoretică, pentru că nu poate apărea o critică bazată pe realitate. relația c u istoria: negarea istoriei
. Odata intrevazuta emanciparea politica, procesul modernizarii erupe, dezmembrand spatiul comun al Imperiului in numeroase entitati animate fiecare de doua imperative principale: (1) nevoia de a recupera decalajul care le desparte de Europa Occidentala: se reflecta in dorinta si incercarea de a atinge un nivel ridicat de dezvoltare economica, sociala si culturala, prin asimilarea accelerata a valorilor occidentale. (2) construirea unei noi identitati nationale. strategia curenta este respingerea a tot ce reprezenta “trecutul otoman” (administratie, stil de viata, cultura etc.)
Dezvoltarea generala a fost generata de “ideea modernizarii”, o forta mult mai puternica decat conditiile incipiente de natura economica sau sociala care sunt presupuse a ii fi cau zele. (Eugen Lovinescu. Istoria civilizației române moderne) Principalele dimensiuni: - respingerea mostenirii orientale / balcanice Si - asimilarea grabita, aproape fara selectie, a modelelor occidentale. Toate echivalau cu modernizarea, iar modernizarea insemna occidentalizare / sincronizare cu Occidentul, ca o conditie sine-qua-non a noii identitati care se vroia construita. Occidentalizarea/modernizarea modului de viata / locuire; Ordonarea vietii urbane dupa modelul de dezvoltare economica moderna; Ordonarea spatiului urban dupa
model occidental, pentru ca Bucurestiul sa devina o “capitala europeana ”. Schimbarea imaginii orasului (echipare, expresie arhitecturala, scara) Importurile stilistice continua: a doua jumatate a sec. XIX – importul eclectismului EBA (de factura franceza) care devine stilul “oficial” - arhitecti straini - arhitecti romani diplomati la EBA -1891 – Societatea Arhitectilor Romani -1892 – Scoala de Arhitectura Sfirsitul sec. XIX – cautarile stilistice nationale (stilul neoromanesc) incep sa inlocuiasca eclectismul de factura clasica. Importurile stilistice continua: Dupa primul Razboi Mondial se importa si limbajul modernist care cunoaste o mare aderenta. Pe acest fond se acutizeaza si conflictul traditionalism / autohtonism – modernism /occidentalizare, care constituie o dimensiune de fond a culturii romane. Ideile orasului functionalist erau cunoscute, dar nu au fost preluate in perioada interbelica. Orasul s-a modernizat si s-a adaptat vietii moderne, dar s-a structurat si reglementat in continuare dupa modele “traditionale”, urmarind principiile operatiilor de modernizare urbana din Occident (mai ales Parisul celei de a doua jumatati a sec. XIX). reglementarea orașului 1921- Primul Plan urbanistic general 1927- Societatea Urbanistilor Romani 1935- Planul de sistematizare
c. Identificaţi şi caracterizaţi pe scurt momentele de desincronizare dintre evoluţia arhitectural-urbanistică a Bucureştiului şi cea occidentală. Cam din 1949, speranta este inabusita de dicteul politic - Negarea / refuzul limbajului modernist ca burghez, decadent. - Limbajul realist-socialist = “continut socialist in forme nationale” – continua linia de cautari stilistice nationale si conservatoare . - Desi orasul burghez este infierat ca purtator al inegalitatii sociale, in linii mari, constructia noua nu afecteaza liniile de dezvoltare a orasului trasate in perioada interbelica.
ANII 1950: desincronizare prin “realismul -socialist”
POZIȚIA FAȚĂ DE ARHITECTURA LUMII : In total și real defazaj cu modurile de abordare ale orasului, arhitecturii și patrimoniului din Occidentul postmodern. Un handicap greu recuperabil pentru arhitectura romanească și pentru oraș.
Sinteză a. Care sunt momentele importante în evoluţia profesiunii de arhite ct? arhitectul anonim al lumii antice și medievale Arhitecton (αρχι - arhi, șef al + τεκτων - tekton, tâmplar) = un maistru tâmplar Introduce arhitectul în rândul umaniștilor, scoțându-l din categoria meșteșugarilor ACTUL DE NAȘTERE AL ARHITECTULUI MODERN. Arhitectul – devine o figură eroică, ca furnizor și păstrător al culturii, care poate oferi comunității urbane (civitas) siguranță și protecție, creând astfel condițiile pentru progresul social și intelectual. ACADEMIILE - apar după Renaștere - corespundeau dorințelor artiștilor de a se emancipa de corporații, 1671 - ACADÉMIE ROYALE D'ARCHITECTURE – în Franța se creează primul învățământ “public” pe baze moderne: ca sistem educațional cu abilitatea de a conferi un statut social; Academia deschide calea arhitectului liberal care se va impune progresiv în sec. 19 ca nou model canonic al exercițiului profesiunii. 1819 – se transfo rmă în ECOLE DES BEAUX-ARTS (EBA) cu Section d’Architecture - separata de cele de pictura si sculptura + cu propriul curriculum (definit in totalitate prin regulamentele din 1923) si propriul corp profesoral.
Faima scolii era foarte mare si si-a atins apogeul intre 1850 si primul razboi mondial. 1968 – se desființează în urma mișcărilor studențești În majoritatea tărilor,
ÎNVĂȚĂMÂNTUL MODERN DE ARHITECTURĂ va evolua din: Academiile/școlile de Belle Arte (înființate în sec 19 după modelul EBA); Școlile mai tehnice-științifice (înființate după modelul Ecole Polytechnique, Paris); - Școlile de arte și meserii (derivate din Arts&Crafts și școlile de acest tip începând cu 1890; din care se va naște și învățământul experimental de la Bauhaus.) DIPLOMA DE ARHITECT : Utilitatea diplomei pentru apărarea intereselor profesiunii intra in conflict cu conceptia de arhitect- artist care nu poate fi apreciată birocratic. Momente importante: 1843-1848 - membri Société centrale reusesc sa obtina o ordonanta de la guvernul Louis-Philippe instituind oficial diploma; 1848 - nu este promulgata Se reia dezbaterea: 1867 - Diploma EBA este creată odată cu Reforma învățământului EBA: garantie pentru client asupra unui anumit nivel de studiu; - nu confera nici un alt privilegiu în exercitarea profesiei 1867 numai 9 diplomati; 1877 - se infiinteaza Société des Architectes Diplomés par le Gouvernement (SADG), in scopul de a reclama accesul privilegiat la functiile de stat, ceea ce se obtine progresiv in anii urmatori 1887 - diploma se acorda din oficiu pt. GPdR à se inscriu in masa in SADG à intarirea prestigiului si puterii de presiune a SADG à 1892 - 240 membri, 1911 - se sarbatoreste mia. Tinind cont de faptul ca GPdR devine tot mai greu de obtinut (datorit numarului crescind de arhitecti), PRACTICA DIPLOMEI SE RĂSPÂNDEȘTE ÎN LUME
b. Prin ce şi de ce se modifică condiţia arhitectului în secolul al XIX-lea?
