Partea a II-a Gimnastica acrobatică Introducere
Gimnastica acrobatică își are originea în antichitate, primele atestări documentare ale acestei forme de practicare a exercițiului fizic provenind din China și Grecia antică. Caracterul competițional al gimnasticii acrobatice, însă, este legat de apariția sportului acrobatic modern care apare în 1930, în Uniunea Sovietică. Sportul acrobatic sau acrosportul reprezintă, după unii specialiști, o combinare a gimnasticii la sol cu dansul. În acest context, el poate fi definit ca o îmbinare între frumusețea dansului, tehnica și dificultatea elementelor specifice gimnasticii și armonizarea efortului individual și colectiv. Gimnastica acrobatică este o disciplină sportivă integrată în categoria același timp, este ”o ramură a gimnasticii specializată specializată sportului acrobat ic, dar, în același în valorificarea superioară a exercițiilor acrobatice realizate individual, în doi sau în grup, pe sol sau la anumite aparate” (A. Stroescu, 1978). 1.Noțiuni de terminologie
Termenii sp ecifici prin care pot fi definiți sportivii participanți la o construcție acrobatică, în funcție de rolul lor în cadrul construcției sunt: acrobat, porteur, voltijeur și joker. mijloc sau vârf în cadrul cadrul construcțiilor acrobatice. Acrobatul poate fi: bază, mijloc Porteurul sau acrobatul susținător, în cadrul construcțiilor este: cel care susține, ridică, poartă și proiectează. Voltijeurul este cel care: urcă, se răstoarnă, se echilibrează pe unul sau mai mulți porteuri. Jokerul este un acrobat polivalent care: are rol în asigurarea securității construcțiilor; acesta îl ajută, susține și îl manipulează pe porteur sau voltijeur și completează figura estetic sau din punct de vedere acrobatic. Dintre ceilalți termeni specifici acestei discipline sportive subliniem: - Element acrobatic - Procedeu acrobatic - Combinație acrobatică - Element gimnic - Combinație gimnică - Frază acrobatică - Torent – succesiune coregrafică de fraze acrobatice executate continuu, cu un conținut identic sau combinat.
Caracteristicile sportului acrobatic
Poate fi practocat cu succes încă de la vârste mici; Este un sport longeviv, care poate fi practicat fără limită de vârstă, fiind condiționat direct de condiția fizică și de posibilitățile practicanților în a executa elementele specifice; 1
Creează posibilități optime de valorificare a aptitudinilor gimnaștilor sau ale altor sportivi din diferite ramuri ale sportului competițional; Are puternice valențe formative sau educative; educ ative; Practicarea acestuia produce efecte bio-psiho-sociale deosebit de complexe; Exerci tă influențe pozitive asupra dezvoltării unor aptitudini motrice și psihomotrice; psihomotrice; Cultivă și valorifică la un nivel superior aptitudinile individuale și ale grupului; Dezvoltă sistemul de relații la nivelul grupului, influențând pozitiv capacitatea de comu nicare și relații de cooperare la nivelul acestuia; Are, în același timp, caracter de masă și de performanță, fiind practicat în scop demonstrativ sau competițional.
2.Ramurile sportului acrobatic
Federația Internațională de Gimnastică împarte sportul acrobatic în două ramuri distincte: acrogym sau gimnastica acrobatică și tumbling. 2.1.Acrogym (gimnastica acrobatică)
Este definit de unii autori ca ”activitate gimnică prin care se demonstrează pe muzică, la sol, forme și figuri statice sau dinamice realizate în 2,3,4,5 sau 6 executanți. Compoziția cuprinde o serie de construcții acorbatice derulate pe muzică, în grupuri de câte 2 sau mai mulți executanți. Gimnastica acrobatică competițională cuprinde 5 probe: - duo feminin - duo masculin - duo mixt - trio feminin - grup – patru patru masculin 2.2. Tumbling
Tumbling- ul este o ramură a sportului acrobatic care se realizează pe o pârtie acrobatică și constă în execuția unei serii acrobatice de 3-8 elemente legate. Competițiile de tumbling sunt individuale (masculine și feminine) și pe echipe. 3.Bazele tehnice ale exercițiilor acrobatice 3.1. Structura și compoziția exercițiilor
Concurenții trebuie să prezinte în cadrul exercițiului 3 tipuri de exerciții acrobatice: - statice - dinamice - combinate Fiecare dintre aceste tipuri de exerciții are caracteristici proprii. 2
Creează posibilități optime de valorificare a aptitudinilor gimnaștilor sau ale altor sportivi din diferite ramuri ale sportului competițional; Are puternice valențe formative sau educative; educ ative; Practicarea acestuia produce efecte bio-psiho-sociale deosebit de complexe; Exerci tă influențe pozitive asupra dezvoltării unor aptitudini motrice și psihomotrice; psihomotrice; Cultivă și valorifică la un nivel superior aptitudinile individuale și ale grupului; Dezvoltă sistemul de relații la nivelul grupului, influențând pozitiv capacitatea de comu nicare și relații de cooperare la nivelul acestuia; Are, în același timp, caracter de masă și de performanță, fiind practicat în scop demonstrativ sau competițional.
2.Ramurile sportului acrobatic
Federația Internațională de Gimnastică împarte sportul acrobatic în două ramuri distincte: acrogym sau gimnastica acrobatică și tumbling. 2.1.Acrogym (gimnastica acrobatică)
Este definit de unii autori ca ”activitate gimnică prin care se demonstrează pe muzică, la sol, forme și figuri statice sau dinamice realizate în 2,3,4,5 sau 6 executanți. Compoziția cuprinde o serie de construcții acorbatice derulate pe muzică, în grupuri de câte 2 sau mai mulți executanți. Gimnastica acrobatică competițională cuprinde 5 probe: - duo feminin - duo masculin - duo mixt - trio feminin - grup – patru patru masculin 2.2. Tumbling
Tumbling- ul este o ramură a sportului acrobatic care se realizează pe o pârtie acrobatică și constă în execuția unei serii acrobatice de 3-8 elemente legate. Competițiile de tumbling sunt individuale (masculine și feminine) și pe echipe. 3.Bazele tehnice ale exercițiilor acrobatice 3.1. Structura și compoziția exercițiilor
Concurenții trebuie să prezinte în cadrul exercițiului 3 tipuri de exerciții acrobatice: - statice - dinamice - combinate Fiecare dintre aceste tipuri de exerciții are caracteristici proprii. 2
Toate exercițiile se vor desfășura pe muzică, pe un so, elastic de gimnastică cu dimensiunea de 12m/12m. 3.2. Bazele tehnice ale exercițiilor acrobatice
Bazele tehnice reprezintă sistemul de referință în învățare și perfecționarea conținutului specific fiecărei ramuri acrobatice. Tipul exercițiilor și combinațiilor impune o cunoaștere profundă a structurii lor tehnice, în vederea realizării unor execuții corecte. Pentru însușirea tehnicii de bază în gimnastica acrobatică trebuie: - să se cunoască și să se aplice legile echilibrului static sau dinamic în execuția elementelor acrobatice individuale sau de grup; - să se realizeze întoarcerea corpului în jurul axului longitudinal sau transversal al corpului, cu s au fără puncte de sprijin; - să se realizeze impulsia, aruncarea, prinderea, sprijinul, menținerea și transformarea tipurilor de energie; - să se modifice vitezele unghiulare; - să se cunoască legile de realizarea a unei construcții sau de desfacere a unei piramide. piramide. 3.3. Elemente de bază
Elemente acrobatice individuale: o Statice o Dinamice Elemente acrobatice de grup: o Construcții statice o Construcții dinamice Volumul elementelor acrobatice de bază, individuale sau de grup, este direct proporțional cu nivelul de performanță abordat. În ceea ce privește elementele acrobatice de bază individuale, sunt aceleași pentru toate toate disciplin disciplinele ele gimnasticii. gimnasticii.
Elementele acrobatice statice de bază:
Stând pe mâini Cumpăna Sfoara Stând pe cap Podul Stând pe omoplați
Elemente acrobatice dinamice de bază :
Rulări: facilae, dorsale, laterale Rostogoliri: înainte, înapoi, lateral – cu cu toate variantele lor Răsturnări: laterale, lente (înainte, înapoi) Salturi: înainte, înapoi, lateral, executate cu corpul grupat, echer, întins 3
O categorie specială este reprezentată de elementele acrobatice realizate de acrobații voltijeuri: - În cadrul exercițiilor din construcția unor piramide - În poziții de sprijin - În poziții de atârnat 3.4. Combinații de bază
Individuale: statice, dinamice De grup sau acrogimnice: construcții statice, figuri dinamice. Realizarea bazelor tehnice ale gimnasticii acrobatice presupune îndeplinirea obiectivelor generale și specifice legate de însușirea elementelor statice, dinamice și combinate. În repertoriul acrobatic vor fi incluse: Elemente acrobatice realizate la sol; Elemente acrobatice realizate de pe sol în sprijin; Elemente acrobatice realizate din sprijin în sprijin; Elemente acrobatice din sprijin pe sol; Construcții în 2,3,4, etc. 3.5. Aspecte metodice privind realizarea bazelor tehnice ale elementelor acrobatice
Calitatea pregătirii și, implicit, a performanțelor este direct condiționată de un nivel superior de însușire și stăpânire a bazelor tehnice ale acrobaticii. Ele sunt comp letate de capacitatea de control a bazelor generale ale mișcării și de execuția diferitelor poziții artistice realizate din pozițiile de bază ale gimnasticii. Abordarea elementelor în contextul gimnasticii acrobatice, fără o fundamentare solidă în ceea ce privește bazele generale, va avea rezultate caracterizate de ineficiență și poate genera chiar accidente. O fundamentare solidă a pregătirii în gimnastica acrobatică presupune dezvoltarea capacității de a armoniza pozițiile și mișcările corpului (segmentar e sau globale), în vederea execuției elementelor sau combinațiilor acrobatice. Ea presupune competențe de control, execuție, reglare, cunoaștere, stăpânirea bazelor generale ale mișcării, orientare în spațiu și timp, asigurare, autoasigurare, educație artistică și estetică. Determinante în execuția corectă a elementelor acrobatice sunt poziția sau acțiunea diferitelor segmente ale corpului. Bazele tehnice ale structurilor de grup cuprind obiective specifice care corelelază acțiunile acrobatului purtător – acrobatulului zburător – acrobatului asistent. Acestea vizează: Tehnica impulsiei; Tehnica aruncării; Tehnica prizelor; Tehnica amortizării pentru aterizări susținute;
4
Tehnica prinderii; Tehnica desfacerii sau transformării piramidelor statice; Tehnica ajutorului; Tehnica amortizării aterizării pe sol; Tehnica asigurării; Tehnica echilibrului și a menținerilor; Tehnica mișcărilor de forță; Tehnica construcției piramidelor statice; Tehnica desfacerii sau transformării piramidelor statice; În exercițiile acrobatice de grup, este foarte importantă armonizarea acțiunilor tuturor acrobaților, indiferent de rol și funcție. În cadrul unui element acrobatic de grup, baza păstrează echilibrul, acrobatul zburător sau mijlocul contribuie la menținerea acestuia prin pozițiile și gradul de încordare. Poziția acrobatului în momentele de desprindere sau prindere este specială și foarte importantă în inițierea sau finalizarea acțiunilor în asigurarea traiectoriei sau înălțimii optime. Calitatea prizelor și unitatea în acțiune a acrobaților aruncători/prinzători sunt, de asemenea, determinante în îndeplinirea obiectivelor tehnice. Colaborarea tuturor acrobaților – aruncători – zburători – prinzători, purtător -mijloc-vîrf devine în acrogim, un aspect determinant în realizarea performanțelor acrobatice. Însușirea bazelor tehnice ale exercițiilor acrobatice va fi facilitată de: Însușirea pozițiilor fundamentale și derivate ale acestora; Cunoașterea soluțiilor de dezvoltare a grupelor de elemnte; Abordarea pregătirii gimnaștilor actobați într -o succesiune logică; Corelarea interfactorială a pregătirii gimnasștilor (pregătirea fizică, tehnică, artistică, teoretică, psihologică); Valorificarea avantajelor oferite de instruirea bazată pe utilizarea programelor algoritmice.
4. Aspecte metodice ale pregătirii proiectelor acrobatice de grup
Gimnastica acrobatică de grup cuprinde 3 tipuri de exerciții cu un conținut și o metodică particulară de pregătire: exerciții statice, exerciții dinamice și exerciții combinate. 4.1. Exerciții statice
Exercițiile statice cuprind construcții statice de echilibru și elemente acrobatice individuale. Elementele de echilibru pot fi urcări/coborâri realizate din forță menținută într -o altă poziție de forță menținută (elemente statice de forță). 4.2. Elemente acrobatice individuale
Elementele acrobatice indivduale fac parte din cerințele obligatorii ale exercițiilor de acrogym. Numărul, tipul structura, modalitățile de execuție și 5
integrare în coregrafie, precum și dificultatea acesto ra sunt determinate de regulamentul probelor. Alături de figurile acrobatice de grup, elementele indivduale trebuie să demonstreze calități deosebite: flexibilitate, echilibru, agilitate. 4.3. Funcțiile și rolurile acrobaților în figurile statice sau dinamice
În scopul realizării construcțiilor, în cadrul grupului de lucru, acrobații pot îndeplini diferite funcții. În raport cu sarcinile îndeplinite, acestea pot fi: - Funcții de acrobați susținători (porteuri); - Funcții de acrobați zburători (voltijeuri); - Funcții de acrobați asistenți (jokeri). 5. Metodica realizării unui proiect acrogym
Proiectele acrobatice impun un algoritm și o strategie specială, unde durata acordată pregătirii, nivelul acumulărilor, calitățile și experiența grupurilor sunt elemente importante, în funcție de care se stabilesc conținuturile celor două părți ale proiectului: - Inițiere în acrogym; - Realizarea colectivă a proiectului. În cadrul etapei de inițiere, prin cunoaștere, autocunoaștere, performanțe fizice, tehnice, nivel de comunicare în cadrul grupului, se asigură bazele viitorului proiect, aflat la start. Algoritmul unui proiect de gimnastică acrobatică cuprinde: 1.Evaluarea nivelului fizic, motric, aptitudinal, motivațional, psihologic, teoretic, artistic, etc., al comp onenților grupului. 2. Verificarea cunoștințelor inițiale și fundamentale privind: - nivelul de stăpânire a bazelor generale ale mișcării; - modalitățile de menținere a echilibrului, ale construcției sau desfacerii piramidelor; - alternativele acționale ale gimnaștilor acrobați; - capacitatea de redare a ritmului prin mișcare; - tehnicile de asigurare și ajutor; - potențialul de comunicare și interpretare. 3. Repartizarea funcțiilor în cadrul grupului: porteuri, voltijeuri, jokeri, în diferite momente artistice ale coregrafiei. 4. Alegerea muzicii și stabilirea conținutului acrobatic: - construcții statice; - construcții dinamice; - elemente individuale; - soluții pentru schimbările de nivel sau a elementelor de parteneriat. 5. Asamblarea structurilor pe timpi muzicali, fraze sau semnale muzicale. 6. Realizarea coregrafiei. 7. Repetarea proiectului în scopul perfecționării. 8. Verificarea acestuia. 9. Valorificarea proiectului la nivel de spectacol sau concurs. 6
5.1. Indicații metodice privind pregătirea inițială
Pregătirea inițială urmărește: - Familiarizarea cu rolurile difeerite ale gimnaștilor acrobați; - Însușirea pozițiilor specifice, pe funcții, ale gimnaștilor acrobați; - Însușirea tehnicilor de construcție sau desfacere specifice fiecărui acrobat; - Învățarea tehnicilor de ajutor și aterizare; - Însușirea unor modele de construcții statice, în 2,3,4,5,6,7,+; - Însușirea unor modele de construcții dinamice, în 2,3,4,5,6,7,+; - Învățarea tehnicilor de realizare a combinațiilor artistice și a tehnicilor de deplasar e în spațiul de concurs; - Însușirea unor modele de schimbări de formații și de schimbări de nivel; - Inițiere în estetica pozițiilor și a mișcării; - Însușirea unor modele de comunicare prin mișcare (limbaj corporal). 5.2. Indicații metodice privind realizarea proiectului
Înainte de realizarea proiectului, din punct de vedere tehnic ar trebui îndeplinite câteva obiective, precum: Stabilirea grupului; Stabilirea muzicii; Stabilirea elementelor de conținut, conform cerințelor și rolurilor fiecărui component.
Indicații organizatorice
Repartiția colectivului pe grupe de lucru se va realiza în raport cu obiectuvele propuse; În stabilirea formațiilor de lucru trebuie să se țiă cont de greutate, înălțime, experiența motrică, performanțele fiecărui component; Pentru accelerarea procesului de învățare se recomandă folosirea unor materiale intuitive: planșe, fotografii, filme cu elemente acrobatice și construcții care pot fi realizate;
Sistemul de învățare trebuie să îi permită acobatului: - Să parcurgă toate etapele de însușire a tehnicii, de realizare a figurilor acrobatice statice sau dinamice; - Să aleagă și să creeze figuri, în funcție de posibilitățile grupului; - Să repartizeze rolurile, în funcție de capacitățile individuale ale componenților grupului; - Să țină cont de regulile de ajutor și asigurare, în cadrul realizării construcțiilor. Pregătirea trebuie să fie interactivă, completă, compensatorie, eficientă. Rolurile de executant, spectator, observator, metodist, regizor, contribuie la formarea calităților unui bun acrobat și a unei echipe competitive și performante. 7
Ipostazele acrobtului, în cadrul proiectului, conduc la formarea multilaterală și complexă a acestuia. Pregătirea proiectului va fi realizată într-o succesiune logică, după cum urmează: Însușirea elementelor Însușirea construcțiilor Însușirea combinațiilor Însușirea unor părți din proiect Execuția integrală a proiectului
6. Aspecte metodice ale tumbling- ului și torentului acrobatic 6.1. Aplicații ale gimnasticii acrobatice individuale
Tumbling- ul se realizează pe o pârtie specială foarte elastică, cu o construcție specifică și caracteristici particulare. Acestea asigură condiții optime de execuție a unor combinații acrobatice dificile și extrem de spectaculoase. Date tehnice:
Lungime totală – 42,20m Zona de alergare – 11m Zona dinamică – 25,20m (21 de secțiuni dinamice, acoperite cu 2 tipuri de covoare ce însumează o grosime de 8,6cm). Pârtia este realizată din materiale elastice și rezistente (lemn, oteș, fibră de sticlă). Este construită special pentru a amortiza zgomotele și vibrațiile. Zona de aterizare – marcată prin culori diferite, este alcătuită din 3 saltele (3/2/0,30m) fixate între ele. 6.2. Clarificări terminologice Element acrobatic – este o structură specifică, cuprinsă în categoriile, gruele sau
familiile de mișcări de acest tip. Combinație acrobatică – reprezintă o legare de două sau mai multe elemente
acrobatice. Fraza acrobatică – reprezintă o combinație acrobatică realizată pe muzică. Linie acrobatică, diagonală acrobatică și latură acrobatică – sunt denumiri de
combinații acrobatice realizate pe diferite direcții. Element gimnic – definește o structură operațională specifică gimnasticii.
Combinație gimnică – este constitui tă din două sau mai multe elemente gimnice
preluate din diferite zone ale ramurilor gimnasticii. (ex. Săritură sfoară -săritură cu grupare; săritură cuib – fandare laterală; fandare laterală – întoarcere 360° prin învăluire, roată laterală). 8
Acrobație – re prezintă un element sau acțiune acrobatică. Exercițiu – este o structură special creată, cu un conținut elaborat și carcteristici
particulare, în conformitate cu o serie de cerințe specifice impuse prin regulamentele competițiilor. Exercițiu acrobatic – reprezintă o structură compusă din elemente și combinații
acrobatice. În gimnastică, un exercițiu complet mai poartă denumirea de ”exercițiu integral”, care, în funcție de conținut poate fi: - Exercițiu liber ales; - Exercițiu impus; - Exercițiu liber ales cu elemente impuse. Torent acrobatic – este un proiect gimnic de grup:
- Poate fi aplicat în gimnastica acrobatică individuală, valorificând, la nivel competițional sau artistic, conținutul tehnic acrobatic acumulat la sol sau la sărituri; - Săriturile pot fi executate liber sau peste aparate, cu ajutorul trambulinelor de diferite tipuri; - Aparatele peste care se realizează toentul pt fi diferite; - Torentul acrobatic poate fi compus dintr-o succesiune de fraze acrobatice cu conținut și dificultate diferit e, realizate succesiv; - Torentul acrobatic se derulează pe diferite tipuri de suprafețe specifice – pârtii acrobatice. Torentul acrobatic poate fi definit ca o succesiune coregrafică de combinații gimnice cu caracter acrobatic sau de sărituri acrobatice executate continuu, în concordanță cu tematica aleasă sau acompaniamentul muzical. Ex. - torent acrobatic la sol; t orent acrobatic la trambulină sau plasa elastică mică. Caracteristici speciale ale torentului acrobatic: - Conține 3-10 elemente repetate sau com binate, cu o dinamică specifică de ”torent” executat pe muzică; - Torentul acrobatic poate fi valorificat la nivel competițional sau artistic.
Valoarea coregrafică a unui torent poate fi dată de: - Muzică (concordanța cu aceasta); - Frecvența intrărilor și sincronizarea lor; - Armonia combinațiilor; - Dificultatea; - Elementul surpriză; - Corectitudinea execuțiilor; - Sincronizarea acțiunilor; - Regia proiectului (scenografie, costume, amplasarea pârtiilor acrobatice, a trambulinelor sau a aapartelor și instalațiilor). 9
Indicații metodice:
-
Pârtiile trebuie bine fixate; Torentul se realizează cu sportivi bine pregătiți, rezistenți, antrenați; Se execută numai elemente foarte bine cunoscute și foarte bine însușite; Corectitudinea, amplitudinea, siguranța, sincronizarea mișcărilor sunt de cele mai multe ori mai importante decât dificultatea elementului; - Conținutul poate fi divers; - Pot fi executate aceleași elemente sau elemente diferite, individual, în 2 sau în grup; Exemple de conținuturi ale competiției de tumbling Torentul 1
Toți componenții echipei realizează, în torent, aceeași combinație acrobatică cu elemente spre înainte. Torentul 2
Toți componenții echipei realizează, în torent, aceeași combinație acrobatică cu elemente spre înapoi. Torentul 3
Toți componenții echipei realizează, în torent, combinații acrobatice la alegere, cu cea mai mare cotă de dificultate atinsă individual. Exemple de conținuturi ae competiției de sărituri la mini-trambulină Torentul 1,2
Toți componenții echipei realizează, în torent, același element. Torentul 3
Fiecare component al echipei realizează o săritură liberă, de dificultate maximă. Acealși sistem se aplică și în cadrul săriturilor din mini -trambulină peste un aparat. 7. Asigurarea și ajutorul în gimnastica acrobatică
Asigurarea poate fi percepută ca acțiune sau ca efect al acesteia. Astfel, aceasta poate fi: - Un proces operațional; - O sinteză de măsuri care urmăresc îndeplinirea obiectivelor de securitate; - O acțiune individuală sau de grup.
Soluții metodice de asigurare - Aplicarea sisteelor de tip algoritmic ale învățării structurilor, concomitent cu deprinderea competențelor de asigurare, ajutor, autoasigurare, asistență, pe funcții și roluri; 10
- Folosirea adaptată a mijloacelor de asigurare sau protecție (saltele, asigurarea spațiului pentru fiecare grup). 7.1. Asistența
Asistența pesupune poziționarea corectă a antrenorului sau a acrobaților asisenți în spațiul optim de ajutor sau spriin, pentru a putea interveni eficient și oportun atunci când situația concretă o impune. Este dublată de autoasigurare, dar și de controlul permanent al derulării acțiunilor. Calitatea asistenței est influențată direct de cunoașterea algoritmului și parametrilor de execuție care se referă la: - Poziția purtătorilor; - Acțiunile acrobaților ”zburători”; - Înălțimea salturilor; - Calitatea prizelor; - Capacitatea de decizie și acțiune a gimnaștilor. Abilitățile de asistență se pot obține prin repetarea perseverentă, continuă și conștientă a situațiilor din antrenament, de la inițiere până la perfecționarea proiectului. Durata realizării și calitaea proiectului depind, în mare măsură, de siguranța proceselor de asistență și de relațiile de colaborare dintre purtător -zburător -asistent. 7.2. Ajutorul
Dacă, în gimnastica artistică, prin ajutor se urmărește facilitarea unor execuții sau redresarea exercițiului în cazul unor dezechilibrări, în gimnastica acrobatică de grup, ajutorul are un rol important în susținerea coregrafiei. În acrogym, ajutorul poate fi prezent în: momentele de construcție, desfacere și menținere a piramidelor statice; în momentele de impulsie, prindere, aterizare – în cadrul figurilor dinamice. În perioada de însușire a elementelor specifice, dar și în peroadele de pregătire specifică, ajutorul poate fi o formă de susținere tehnice, devenind, în acest context, o componentă metodică foarte importantă. Ajutorul poate fi acordat în mod direct sau prin intermediul unor instalații ajutătoare: portic cu lonje, lonje fixe, lonje mobile. 7.3. Autoasigurarea
Reprezintă capacitatea gimnastul ui acrobat de a evita singur, prin abilități proprii, dezechilibrarea, căderea și, implicit, posibilitatea de accidentare. Capacitatea și abilitățile de autoasigurare se formează în timp, pe parcursul fiecărui stadiu al pregătirii. În cadrul autoasigurării, respectarea precisă a unor coordonate poziționale și acționale este foarte importantă în prevenirea accidentelor. Dintre obiectivele imporante ale autoasigurării, menționăm: Poziția spatelui și a segmentelor corporale; Siguranța prizelor; 11
Coordonarea ac țiunii segmentelor corpului; Amplitudinea și viteza de execuție a mișcărilor. Autoasigurarea devine mai eficientă odată cu evoluția formării aptitudinilor specifice și a deprinderilor individuale, una dintre prioritățile autoasigurării fiind însușirea tehnicilor de cădere sau asigurare de la înălțimi variabile. Căderile înainte pot fi realizate cu amortizarea șocului prin acțiunea picioarelor, a brațelor, a picioarelor și brațelor deodataă. Căderile înapoi sunt mai ușor de realizat, dar impun anunite condiții speciale de execuție: - Este interzis sprijinul înapoi pe mâini, pentru a preveni accidentarea; - Mecanismul contact-amortizare-grupare- rulare pe spate trebuie însușit și executat foarte corect; - Spatele trebuie rotunjit, cu ducerea bărbiei în piept, pentru a oferi o suprafață optimă de rulare, în vederea unei amortizări eficiente.
Alte măsuri pentru prevenirea accidentelor: - Controlul medical periodic, pentru determinarea stării de sănătate; - Optimizarea pregătirii fizice, tehnice și psihologice; - Determinarea gradului de oboseală; - Evitarea suprasolicitărilor, care pot genera starea de supraantrenament; - Adaptarea permanentă a sarcinilor în raport cu vârsta, posibilitățile acționale și niveul experienței acrobatice; - Însușirea și perfecționarea limbajului de comunicare. 7.4. Indicații metodice privind însușirea conduitelor de asigurare 7.4.1. Indicații metodice privind activitatea de asigurare a voltijeurului
Să se asigure că priza și postura acrbaților purtători sunt corecte și stabile; Să cunoască tehnicile de urcare, punctele de sprijin și ordinea realizării lor, care contribuie la formarea abilității de stabilizare rapidă pe porteuri, în caz de dezechilibrare; Să asigure o bază mare de susținere pe porteuri, să păstreze o poziție încordată și să controleze poziția segmenelor; Să le comunice rapd partenerilor orice posibil dezechilibru, printr -un limbaj adecvat; Să prevadă spațiul de aterizare, soluțiile de restabilire sau modalitățile deprindere; Coborârea trebuie realizată în trepte, primul trebuind să coboare voltijorul, poziționat cel mai sus; Este necesară pregătirea aterizării prin acordarea ajutorului, în anumite cazuri; Este necesar plasamentul voltijorului aproape de axul porteurului, după care se depărtează progresivm pentru realizares unei echilibrări reciproce.
12
7.4.2. Indicații metodice privind activitatea de asigurare a porteurului
Acțiunea porteurlui trebuie menținută pe o durată de maximum 20 sec; Se impune alegerea unei poziții stabile de către porteur, precum și prevenirea colegilor, în cazul dezechilibrului înapoi, înaine sau lateral; Orientarea suprafețelor de contact ale porteurului trebuie să se realizeze în corespondență cu cele ale voltijorului; se recomandă suprafețe orizontale pentru construcții realizate prin stivuire și suprafețe oblice pentru figuri realizate prin compensarea maselor; Porteurul trebuie: o Să asigure calitatea urcărilor; o Să îl avertizeze pe voltijor în privința dezechilibrărilor; o Să păstreze echilibrul voltijorului; o Să asigure calitatea prinderilor amortizate și a aterizărilor; Porteurul identifică zona de aterizare a voltijorului și participă la aterizarea echilibrată a acestuia.
7.4.3. Indicații metodice privind activitatea de asigurare a acrobatului asistent
Acrobatul asistent trebuie să: Manifeste un nivel sporit de atenție și vigilență; Să adopte un plasament corect și să se deplaseze, pentru a fi tot timpul în apropierea executantului; Să cunoască și să identifice rapid erorile și efectul acestora; Să intuiască și să anticipeze acțiunile pa rtenerilor pentru a-i preveni în tipm util; Să stăpânească foarte bine tehnicile de prindere; Să asigure ajutorul voltijorului până în momentul în care acesta are un echilibru stabil. Calitățile gimnastului asistent: Viteză mare de acțiune și decizie; Calm; Intuiție; Inteligență; Expresivitate Forță 8. Recomandări acționale penru gimnaștii acrobați
- să asigure poziții corecte ale segmentelor corpului; - pentru relaizarea și menținerea construcțiilor corpul trebuie să fie încordat; - pentru o susținere eficiență în cadrul construcțiilor, segmentele corpului trebuie aliniate cât mai întins; - la ridicări și urcări picioarele sunt cele mai recomandate; - urcarea pentru realizarea construcțiilor este interzis să se realizeze pe mijlocul spatelui gimnaștilor susținători; - urcarea pentru realizarea construcțiilor trebuie realizată pe baza cea mai solidă. 13
9. Exerciţii acrobatice de înalt nivel 9.1. Exerciţii acrobatice de înalt nivel, în perechi
Exerciţiul 1 Partenerul de jos, sprijin culcat; al doilea execută stând pe o mână, pe capul celui de la bază
Exerciţiul 2 Stând depărtat, cu braţele sus; al doilea execută stând pe mâini, pe palmele celui de jos
Exerciţiul 3 Partenerul de jos aşezat depărtat, cu braţele sus; al doilea execută stând pe mâini – răsturnare înainte, cu întoarcere de 1800
Exerciţiul 4 Stând, cu braţele lateral; partenerul execută stând pe o mână pe capul celui de jos, cu un braţ lateral (echilibrare)
Exerciţiul 5 Stând, prinderea partenerului de mijloc, aruncarea acestuia în salt înapoi grupat; după aruncare, aruncătorul se retrage înapoi 14
Exerciţiul 6 Partenerul de jos execută fandare laterală adâncă; al doilea execută stând pe mâini (transversal) pe coapsa celui de jos. Urmează răsturnare înainte pe un picior (fig. 198).
Exerciţiul 7 Stând cu braţele sus; partenerul execută stând pe mâini pe palmele celui de jos. Partenerul se sus este aruncat în salt înainte grupat
Exerciţiul 8 Partenerul de jos execută podul, cu genunchii întinşi; celălalt partener execută stând pe mâini, pe genunchii celui de jos
Exerciţiul 9 Sfoară. Partenerul execută stând pe mâini, pe umerii celui de jos
Exerciţiul 10 Stând pe umerii partenerului; dezechilibrarea perechii (ca un întreg), rostogolire înainte, în ultima treime a căderii spre sol. Rostogolirile vor fi extrem de rapide, fără ca partenerii să se stânjenească
15
Exerciţiul 11 Stând depărtat, cu un braţ lateral şi celălalt sus; partenera execută cumpănă „cuib”, prinzând cu o mână piciorul de sus
Exerciţiul 12 Stând depărtat, cu braţele sus; stând pe mâini foarte curbat (hiperextensie), pe mâinile partenerului de la bază
Exerciţiul 13 Podul din stând depărtat, fără a atinge solul cu capul; partenerul execută stând pe mâini, pe palmele celui de jos
Exerciţiul 14 Cumpănă liberă (450), din stând pe mâini; partenerul execută stând pe o mână pe ceafă, cu picioarele depărtate şi cu o mână prinsă de coapsa celui de jos
16
9.2.Exerciţii acrobatice de înalt nivel, în trei
Exerciţiul 1 Un partener culcat dorsal, cu braţele înainte (la verticală); al doilea rezemat şi sprijinit la omoplaţi, cu braţele înainte (la verticală). Al treilea execută stând pe umeri, pe mâinile celui de al doilea
Exerciţiul 2 Stând depărtat, cu braţele sus; ridicarea celui de al doilea în extensie (sfoară), cu braţele sus. Al treilea execută stând pe mâini, pe sol, fiind prins la gambe de al doilea
Exerciţiul 3 Sprijin culcat; al doilea trece în sprijin culcat înclinat, cu mâinile pe omoplaţii celui de jos. Al treilea execută stând pe mâini din forţă, pe umerii celui de al doilea
Exerciţiul 4 Partenerii de jos, faţă în faţă, sprijin culcat; al treilea execută stând pe mâini pe ceafa celor de jos
Exerciţiul 5 Culcat dorsal, cu braţele lateral şi cu picioarele la verticală; al doilea partener rezemat înclinat, cu braţele înainte (la verticală). Al treilea execută stând pe mâini din forţă, pe mâinile celui de al doilea
17
Exerciţiul 6 Fandare laterală pe gambă, cu un braţ sprijinit pe sol şi cu celălalt la verticală; partenerul al doilea sprijinit la omoplaţi, rezemat, corpul înclinat, braţele la verticală. Partenerul al treilea execută stând pe mâini pe palmele celui de al doilea
Exerciţiul 7 Stând depărtat, cu genunchii îndoiţi (900); partenerul al doilea stând depărtat pe coapsele celui de jos, cu braţele sus; al treilea execută stând pe mâini curbat (hiperextensie), cu picioarele în sfoară şi un genunchi îndoit
Exerciţiul 8 Partenerii de jos, unul lângă altul, execută sfoara; al treilea execută stând pe mâini pe capul celor doi
Exerciţiul 9 Stând, unul lângă altul, fandare adâncă; al treilea execută stând pe mâini din forţă, pe capul celor care au fandat
18
10.Gimnastica acrobatică în școală
Parte integrantă a educației fizice școlare trebuie să fie și construcția piramidelor. Acest aspect al gimnasticii poate suplimenta orele de educației fizică cu teme din gimnastică. Datorită tipului de activitate pe care o presupune realizarea piramidelor, acestea pot fi executate de toți elevii prin elemente individuale sau în perechi. Piramidele pot fi simetrice sau asimetrice , cu oportunități mari de realizare. Vom prezenta în continuare câteva poziții ce pot fi folosite separat sau pentru a forma piramidele. Este nevoie în permanență de ajutor și asistență pentru a evita accidentările. 10.1. Poziții de bază în realizarea (piramidelor) construcțiilor
Așezat în echer
Așezat
Așezat în echer sprijin înapoi pe palme
19
Fandare înainte cu brațele întinse oblic înainte sus
Podul de jos
Podul din stând depărtat
20
Stând pe cap din ghemuit
Stând pe antebrațe
Stând pe mâini
21
Activități în perechi
Stând față în față de mâini apucat; întinderea brațelor înainte
Stând față în față, fandare înainte cu ducerea brațelor întinse oblic înainte sus
Stând unul lângă celălalt de mână apucat, fandare laterală spre înafară
22
Stând pe mâini înaintea partenerului cu picioarele sprijinite pe umerii acestuia
Stând cu fața la partener. Stând pe mâini cu picioarele susținute de partener
Stând cu fața la partener. Partenerul stă în așezat depărtat. Cel din stând execută stând pe mâini. Partenerul din așezat asigură echilibrul celuilalt prin susținerea mai întâi la nivelul omoplaților și apoi la nivelul bazinului a celui care execută elementul stând pe mâini.
23
Partenerul A stă în așezat depărtat asigurând ajutorul ca în figura anterioară. Partenerul B execută stând pe cap din ghemuit.
Partenerul A stă în așezat depărtat asigurând ajutorul ca în figura anterioară. Partenerul B execută stând pe cap din lateral, cu elan.
Partenerul A stă în sprijin răsturnat pe palme și pe tălpi. Partenerul B se urcă în aceeași poziție pe partnerul A sprijinind palmele pe umerii partnerului și picioarele pe coapsele acestuia.
24
Partenerul A stă în culcat dorsal cu genunchii îndoiți și brațele întinse înainte. Partenerul B stă în sprijin pe palme pe genunchii partenerului și cu picioarele sprijinite de mâinile acestuia.
Partenerul A stă în culcat dorsal cu genunchii îndoiți și brațele întinse înainte. Partenerul B stă în stând pe mâini cu palmele sprijinite pe genunchii partenerului
Partenerul A stă în așezat depărtat asigurând ajutorul la nivelul bazinului. Partenerul B execută stând pe mâini cu elan, din lateral. Ca v ariantă se poate realiza stândul pe mâini în sprijin pe mâini la unghi de 45° între picioare si sol.
25
Stând unul înapoia celuilalt. Partenerul A stă cu genunchii îndoiți și susține partenerul la nivelul șoldurilor. Partenerul B se sprijină cu mâinile pe brațele celuilalt și așează pe rând picioarele pe coapsele acestuia pentru a se ridica în stând.
Partenerul A stă în culcat dorsal cu picioarele și brațele întinse înainte. Partenerul B stă în sprijin cu mâinile pe mâinile celuilalt și bazinul pe tălpile acestuia.
Partenerul A stă pe genunchi cu sprijin pe palme. Partenerul B așează piepctul pe spatele celuilalt și așează brațele pe spate și sub pieptl acestuia. Pcioarele se întind în sus ca la stând pe mâini.
26
Piramide
27
28
29
