Antropologie economică Economic anthropology
Prep.drd. Popeţi Eliana Alina Universitatea Creştina ’’Dimitrie Cantemir’’ Facultate a de Management Turistic şi Comercial Timişoara
Rezumat: În acest studiu propunem prezentarea rolului antropologiei economice în acest domeniu, precum şi definirea acestuia. În prima parte a lucrării, avem în vedere clarificarea sintagmei ,,antropologie economică’’ şi rapotarea la anumiţi autori care s -au ocupat de acestă parte a antropologiei. În partea adoua a lucr ării ării ne centrăm atenţia spre forme arhaice ale schimbului, cum sunt potlatch ul şi kula, referindu -ne la antropologi care au tratat această problemă în cercetările lor. Partea teoretică este însoţită de exemple culese din teren teren şi relatate de antropologii citaţi. citaţi. În ultima parte parte a lucrării avem în vedere vedere rolul simbolisticii simbolisticii în economie, economie, un rol care mai influenţează influenţează şi azi piaţa modernă. Abstract: The aim of this study is to present both the role and the definition of economical anthropology from this field. The first part of the paper contains the clarification of the phrase " economical anthropology" and a series of authors who developed research projects in this area. The second part of the present study will focus on archaic forms of the exchange, as the potlach or the kula, making reference to anthropologists who treated this issue in their research. The theoretical part is supported by examples taken from the field research research and analyzed by the quoted anthropologists. To conclude, the final part of the study analyzes the role of symbolic elements in economy, an aspect which still influences nowadays the modern market.
Cuvinte cheie: schimb, potlatch, kula, simbolistică, kula, simbolistică, economie Key words:exchange, potlatch, kula, symbolism, economy
În lucrarea pe care o propunem în cadrul unui simpozion pe teme economice, titlul enunţat
mai sus este unul unul prea puţin întâlnit în cărţile cărţile de specialitate. Ceea ce menţionăm însă, este faptul faptul că formele de antropolgie economică nu înglobează prea multe trăsături comune cu ceea ce desemnează economia modernă. Înainte de a explica sintagma ,,antropologie econmică’’, să ne oprim asupra unei definiţii a disciplinei numită ,,a ntropologie’’, termen întâlnit rar în cultura română, cercetătorii de la noi preferând termenii ,,etnologie’’ sau ,,etnografie’’. Jean Copans, unul dintre cei mai cunoscuţi
antropologi francezi, face o scurtă istorie a utilizării acestui termen, după care defineşte polivalenţa acestei discipline : ,,Sub influenţa sejuruluui petrecut în Statele Unite în timpul ultimului război mondial, Claude Lévi Strauss va relua, în 1950, termenul antropologie, atrbuindu-i sensul de ştiinţă
socială şi culturală generală a omului. Mai mult, el îi va asocia calificativul structurală pentru a scoate în relief specificul orientării sale teoretice. (…) Începând din anii 1960, în Franţa, datorită acestei perspective mai globale, termenul <
> l-a înlocuit parţial pe acela de
etnologie. Totuşi, ambii termeni continuă să fie flosiţi în funcţie de instituţii, de împrejură ri ori de orientarea metodologică. Ei pot fi utilizaţi ca sinonime, chiar dacă astăzi termenul antropologie pare mai răspândit.’’1În ceea ce priveşte o biectul de studiu al antropologiei, interesul pentru societăţile ,,primtive’’ este împărtăşit şi de alte ştiinţe, ca demograf ia, psihologia socială, ştiinţa politică sau dreptul, nedeosebindu -se de acestea printr-un obiect de studiu propriu.2 Având în verdere ramificarea studiului antropologic spre alte dispcipline, abordarea unei
sintagme ca ,,antropologia economică’’ are în centru anumiţi autori care s -au ocupat de acest subiect. Într-o primă etapă, să ne oprim asupra studiului elaborat de antropologul român Vintilă
Mihăilescu. Acesta inlude ,,economicul’’ antropologiei printre categoriile societăţii, alături de poltic, religie, rudenie, categoriile de gen, si socialul. Autorul subliniază faptul că latura economică este unul din factorii ce contribuie la conturarea diferenţelor dintre omul modern şi cel primitiv:
,,Dacă practicile politice sau credinţele religioase <> cereau ceva timp pentru a fi cunoscute şi înţelese, diferenţele economice dintre Noi şi Ei săreau în ochi de la prima vedere: era clar că ei, primitivii, au atât alte relaţii de producţie, cât şi alte relaţii de schimb decât noi, societăţile civilizate.’’3 Marcel Mauss acordă o atenţie sporită problemelor cu aspect economic şi le descrie în modul următor: ,,Prin definiţie, un fenomen economic este un fenomen social care guvernează un ansamblu de activităţi ce cuprind obiecive, mai mult sau mai puţin necesare, şi numite în mod obişnuit bunuri. Latura economică a acestor fapte le distinge de un act pur tehnic: acesta este un serviciu pe care-l plătim, acesta este un bun care îşi schimbă posesorul.’’ 4În opinia aceluiaşi autor,
societăţile primitive se caracterizează printr -o economie dispersată în toate celelalte activităţi şi necesită studierea fenomenului economic raportat la toat e celelalte. Prin urmare, pentru a studia 1
Jean Copans, Introducere în etnologie şi antropologie , Iaşi, Editura Polirom, 1999, p. 25. Claude Lévi Strauss, Antropologia structurală , Bucureşti, Editura Politică, 1978, p. 378. 3 Vintilă Mihăilescu, Antropologie, cinci introduceri , Iaşi, Editura Polirom, 2007, p. 139. 4 Marcel Mauss, Manual de etnografie, Iaşi, Editura Institutului European, 2003, p.133. 2
economia unei societăţi anume, se va analiza fiecare valoare şi fiecare instituţie ce cuprinde aceste valori. De pildă, există situaţii în care se plăteşte pentru un anumit dans, ceea ce îi conferă acstuia o valoare economică.5
În domeniul antropologiei economice, schimbul deţine un rol principal, constituind o formă arhaică de comerţ. Marcel Maus face o descriere foarte convingătoare acestui fenomen, care, după cum vom remarca, îmbracă o formă extrem de complexă: ,,Iniţial, era vorba de un sistem pe care l aş numi al prestaţiilor totale. Când un kurnai australian se află în aceeaşi tabără cu socrii săi, el nu are dreptul să mănânce nicio bucată din vânatul pe care -l aduce. Socrii săi iau totul, dreptul lor este absolut. Reciprocitatea este totală, aceasta este ceea ce noi numim comunism, dar practicat între indivizi. La origine, commercium evoluează alături de connbium, căsătoria decurgând din comerţ şi invers. Dar, obligatoriu, ceea ce numim darul legal, este în r ealitate un comunism cu bază
individuală, socială şi familială. Eroarea fundamentală constă în a opune comunismul şi individualismul.’’6 O formă deosebită şi probabil ciudată din perspeciva economiei moderne, est e schimbul în ipostaza de cadou sau dar, numit ,,potlatch’’. Acest subiect este dezbătut într -un studiu celebru scris tot de autorul francez Marcel Mauss, studiu intitulat Eseu despre dar . Acesta atrage atenţia asupra
fenomenului: ,,În civilizaţia scandinavă şi numeroase altele, schimburil e şi contractele se fac sub formă de cadouri, teoretic de bună voie, în realitate oferite şi înapoiate în mod obligatoriu.’’ 7 Autorul evidenţiază anumite trăsături ale economiilor anterioare nouă: schimburile şi contractele se desfăşoară între colectivităţ i, nu între indivizi, peroanele care iau parte la acestea stau sub auspiciul moralităţii, fac par te clanuri triburi sau familii c are se opun, iar ceea ce se schimbă nu se rezumă numai la averi şi bunuri, ci schimbul are la bază formule de politeţe, ritualuri, servicii militare, femei, copii, dansuri, sărbători, etc. În aceste condiţii, piaţa are rolul unui moment în care circulaţia valorilor este termen al unui contract. Marcel Mauss subliniază caracterul voluntar al acestor tip de relaţii şi acordă un spaţiu important obligaţiei de a întoarce darul.
8
La o primă observaţie, maniera
de funcţionare a pothlatch-ului tinde să pară suficient de facilă. Natura complexă însă a acestei forme arhaice de schimb este deomstrată prin câteva reguli foarte bine trasate: obligaţia de a oferi,
ogligaţia de a primi şi obligaţia de a reîntoarce darul: ,,Refuzul de a oferi, neglijenţa de a invita, ca şi refuzul de primi echivalează cu o declaraţie de război; înseamnă să refuzi alianţa şi prietenia. 5
Marcel Mauss, Op. Cit ., p. 136. Ibidem. p. 138. 7 Marcel Mauss, Eseu despre dar , În româneşte de Silvia Lupulescu, Iaşi, Editura Institutului European, 1993, p. 37. 8 Ibidem., p. p. 41. 6
Oferim daruri pentru că s untem obligaţi, pentru că acel căruia i se dă un anume drept de proprietate asupra a tot ceea ce aparţine donatorului. Această proprietate se ex primă şi se consideră ca o legătură spirituală.’’ 9 Diferenţa esenţială între formele de economie arhaică şi econ omiile moderne, constă, înainte de toate, în această legătură spirituală pe care autorul o pune în relief. Lucrurile sunt departe de a se opri în acest punct, ele evolând până la forme de ,,schimb religios’’, dacă le putem numi astfel. În cartea elaborată pe marginea ,,darului’’, autorul citat mai sus , explică: ,,În toate societăţile din nord -estul siberian, la eschimoşii din vestul Alaskăi cât şi la cei de pe coasta asiatică a strâmtorii Behring, potlatch-ul are efect nu numai asupra oamenilor care se întrec în generozitate, nu numai asupra lucrurilor ce se transmit şi se consumă, asupra morţilor ce asistă şi iau parte la
evenimente şi cărora oamenii le poartă numele, ci şi asupra naturii. Schimburile de daruri între persoanele <>, omonimi ai spiritelor, incită sufletele morţilor, incită zei i, obiectele,
animalele şi natura, pentru a fi generoşi cu ei.’’ 10 În această gamă de ritualuri (care face şi ea parte din categoria ritualurilor contractuale şi economice), se regăsesc sacrificiul şi pomana.11 Menţionăm
în această situaţie că li se conferă o dimensiune simbolică acestor forme de a dărui, fără ca latura economică a acestora să fie anulată. ,,Kula’’ este o altă formă a darului, formă prin care se înţelege ,,un tip de potlatch practicat la
scară largă; el vehiculează un mare comerţ intertribal, şi este practicat în toate insulele Trobriand, în parte din insulele Entrecasteaux şi insulele Amphett.’’ 12 Spre deosebire de potlatch-ul abordat în fragmentele anterioare, kula întregistrează câteva trăsături aparte: ,,Comerţul kula este de origine nobilă. El pare rezervat şefilor, ei fiind în acelaşi timp conducători ai flotelor şi bărcilor, dar şi
comercianţi şi donatori ai vasalilor lor; în speţă ai copiilor, ai cumnaţilor ce le sunt supuşi, fiind la rândul lor conducătorii diverselor sate peste care stăpânesc.’’ 13 Ceea ce determină trecerea acestei forme în sfera genului ritual, sunt anumite incantaţii şi formule care au capacitatea de a garanta efectul benefic al schimbului. Astfel că ceea ce am numit noi ,,antropologie economică’’, nu stă întodeauna sub egida unor acte reale, ci dimpotrivă, caracterul adesea ritual al acestora se manifestă din plin. Imaginea ,,darului’’, ca formă de schimb comercial, ne conturează un tablou cel puţin
interesant al societăţilor arhaice, unde nu pare să fi exist at nimic din ceea ce noi numim economie naturală, nefiind specifice simple schimburi de bunuri, de avuţii, de produse în cadul unei pieţe 9
Marcel Mauss, Op. Cit ., p. 55-56. Ibidem, p. 58. 11 Ibidem, p. 60-66. 12 Ibidem. p. 71. 13 Ibidem, p. 72. 10
desfăşurate între indivizi. Insistăm din nou aupra rolului colectivităţii (clan, trib, familie) şi nu aupra individului.
Toate aceste forme care alcătuiec un fel de antropogie economică sunt pline de elemente religiose: monda deţine forţe magice, piaţa este impregnată de rituri şi mituri. În acest punct, funcţia simbolică a cetegoriei economicului îşi intră în drepturi, iar antropologul Vintilă Mihăilescu demonstrează rolul esenţial al acesteia. Autorul propune următoarea situaţie: ,,Putem observa fără niciun efort că un bărbat (Andrei) înmânează ceva (flori) unei femei (Maria). Ne putem imagina fără greutate şi zâmbetul Mariei când primeşte florile. Cum este posibil zâmbetul Mariei, acest gest aparent atât de simplu şi de firesc? Este vorba despre o percepţie culturală, în care actori şi spectatori împărtăşesc o anumită cunoaştere învăţată (semnificaţia florilor) şi se comportă în conformitate cu acest cod cultural : ei văd florile, dar văd şi dincolo de flori, semnificaţia lor, modul
social de utilizare al acestora etc.’’ 14 Făcând socierea dintre simbolistica florilor şi influenţa ei în sfera economică, Vintilă Mihăilescu aprec iază că dacă s-ar anula simbolistica florilor, atunci nu ar mai fi nevoie să se cultive flori în România: ,,Ceea ce vreau să sugerez prin aceasta este faptul că până şi poducţia economică – aparent atât de <> este şi trebuie să rămână o <>: producerea şi circulaţia unor bunuri care nu au nicio semnificaţie
pentru nimeni este un nonsens. Din acest punct de vedere, faimoasa lege a cererii şi ofertei este şi ea tot o formă de practică simbolică’’. 15 Evidenţierea importanţei simbolisticii în economie este valabilă inclusiv în prezent, aceasta justificând rolul antropologiei economice sudiile de specialitete. În pofida faptului că antropologia economică nu se bucură de o atenţie sporită în cadrul cercetărilor de specialitate, ea domină anumite principii fundamentale ale societăţii noastre. Fie că este vorba de schimb sub diverse forme, fie că simbolul unor obiecte este caracterizat de valenţe magice, formele arhaice considerate economice, sunt cel puţin atra ctive la nivelul studiului antropologic şi necesită o paletă mai largă de cercetări. „Această lucrare a fost parţial finanţată din contractul POSDRU/CPP107/DMI1.5/S/78421, proiect strategic ID 78421 (2010), cofinanţat din Fondul Social European – Investeşte în Oameni, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.”
14
Marcel Mauss, Op. Cit., p. 26. Ibidem, p. 45.
15
BIBLIOGRAFIE: 1. Copans, Jean, Introducere în etnologie şi antropologie, Iaşi, Editura Polirom, 1999; 2. Mauss, Marcel, Eseu despre dar , În româneşte de Silvia Lupulescu, Iaşi, Editura Institutului European, 1993; 3. Mihăilescu, Vintilă, Antropologie, cinci introduceri, Iaşi, Editura Polirom, 2007.
