Erori în evaluare ale profesorilor mei
Adesea în procesul de evaluare al unui subiect de către profesor, indiferent dacă vorbim despre școala gimnazială, liceu sau facultate, au loc erori care vin din partea dascălului. Erorile în acest caz se referă la fie la faptul că o prezentare/lucrare nu a fost apreciată în de-ajuns, fie că a fost comparată cu alte lucrări (respectiv s-ar putea să fie notată cu o notă mai mare decât ar merita în mod obiectiv sau din potrivă, să fie subestimată doar pentru s-a raportat la o lucrare mult superioară ei). Prin urmare se ajunge ca elevii sau studenții să fie afectați de nota obținută în sens pozitiv, dar și negativ. În primul caz subiectului i se insuflă încrederea în forțele sale și se simte apreciat, pe când în celălalt caz efectul este invers, elevul poate fi descurajat, ceea ce pe viitor poate contribui la formarea unei păreri negative asupra forțelor sale proprii, capacităților și aptitudinilor. Și atunci, este evident că rolul și corectitudinea învățătorilor în procesul de notare și evaluare este unul esențial și cu consecințe directe direct e asupra învățării. Câteva situații similare care mi s -au întipărit sunt: realizarea unei lucrări, destul de complexă și solicitantă din partea noastră (a elevilor), dar prea puțin gândită de profesor, adică, în loc să ți se ofere criteriile și condițiile în mod direct, pe hârtie, te trezești că și se vorbește un pic, verbal despre cum ar trebuie să arate la sfârșit lucrarea, iar când ești evaluat ți se reproșează că ințele, altele au fost cer ințele,
iar tu nu le -ai respectat. Problema și furia elevului apare atunci când,
împreună cu notă mică luată pe cele lucrate, abia atunci i se oferă și realele cerințe ale respectivei cercetări, ..., dar de data aceasta în scris și clar explicate. Prin urmare, este foarte ușor ca acest tip de evaluare să creeze situații de nemulțumire din partea subiecților și chiar ură la adresa cadrului didactic, lucru care ar fi putut fi evitat dacă d acă stilul de predare era unul concis conci s și serios. Alt model de eroare poate fi atunci când evaluarea șe efectuează pe criterii discriminatorii.
Adică, dacă X sau Y are rezultate bune la lecțiile de matematică și limbă română atunci indiferent de performanțele acumulate la restul orelor, precum desen, educație muzicală etc., elevul v-a lua note la fel de bune. Și invers, atunci când un copil are talent la desen sau geografie spre exemplu, el nu va fi apreciat/evaluat cu note mari, ca urmare a faptului că nu se descurcă bine la matematică sau alte lecții pe care profesorul le consideră de bază, importante. În asemenea situații se întâmplă de
fapt un lucru grav, deoarece, astfel, unii copii își pierd curajul în ceea ce pot face și se vor
concentra, poate în zadar, pe materiile spre care nu au neapărat interes și capacități. Se știe deja, că sunt multe țări în care copii sunt de mici lăsați să se descopere la care dintre cursuri au mai mult
interes și abilități, acest lucru contribuie pe viitor la orientarea lui profesională, ne mai vorbind de încrederea de sine pe care și-o capătă în timp. Un alt exemplu este evaluarea/notarea pe categorii de elevi. Exemplificând, la orele de
chimie, care îmi plăceau și mie și la care îmi dădeam interesul, tot timpul eram notată cu un punct mai puțin decât colega mea, care pe lângă faptul că mergea la Olimpiada de chimie, și prin urmare la evaluări în clasă obținea mereu 10, mai era și colegă de bancă cu mine. Situația era una bizară și supărătoare pentru mine, pentru că ea era olimpică și lua desigur 10, iar eu luam 9, niciodată 10, deși rezolvam la fel de bine, doar că profesoara considera că am copiat de la ea. Deci, este foarte important ca elevul să fie evaluat ca și entitate separată, independentă și
să nu fie supus notării prin comparație cu colegii sau subapreciat doar pentru că nu este olimpic la respectiva materie. Pentru că poți fi de notă maximă și fără să fii olimpic, sau poți să evaluezi mai mulți elevi ca fiind olimpici. Etichetele nu sunt constructive într-un grup de elevi, ele creează discriminări și ură atât între ei cât și la adresa cadrului didactic.
