EDUCATIA RELIGIOASA

UNIVERSITATEA: FACULTATEA: DOMENIUL: SPECIALIZAREA:

“Dunărea de jos” – Galaţ i.i.

Litere / an I Ştiinţe ale educaţiei. Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar.

FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI EDUCATIA RELIGIOASA

STUDENT : Perju Ana – Ingrid CONF. DR. : Simona Marin ASIST. DR. : Viorica Caciuc Perju Ana – Ingrid 1

CUPRINS I.

II. III.

IV.

V.

VI.

EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ……………………………………………………..PAG. 1 1. Definire……………………………………………………………………… PAG. 1 2. Scop…………………………………………………………………………. PAG. 1 3. Obiective……………… .………………………………………………….... PAG. 1 4. Autoritate……………………………………………………………………..PAG. 2 5. Ştiinţa ştiinţelor………………………………………………………………PAG. 3 IISUS CA ÎNVĂŢĂTOR…………………………………………………………PAG. 4 1. Caracterul lui Iisus………………………………………………………….. PAG. 4 2. Ucenicii acestui Maestru…………………………………………………… PAG. 4 BIBLIA CA ÎNVĂŢĂTOR………………………………………………………..PAG. 5 1. Definire……………………………………………………………….. ……..PAG. 5 2. Accesbilitate…………………………………………………….. ………….PAG. 5 3. Învăţături……………………………………………………………………..PAG. 6 4. Ocarte pentru 2 vieţi……………………………………………………….. PAG. 6 5. Un manual complex………………………………………………………... PAG. 6 RELIGIA DE LA CELALAT POL……………………………………………....PAG. 7 1. Religia opusă……………………………………………………………….. PAG. 7 2. Relaţia dintre Iisus şi Satan……………………………………………… .PAG. 7 3. Cele doua căi………………………………………………………………. PAG. 7 BISERICA………………………………………………………………………..PAG. 9 1. Definire……………………………………………………………………… PAG. 9 2. Rugăciunea………………………………………………………….. ……..PAG. 9 3. Sursa activităţilor caritabile………………………………………………..PAG. 10

4. Ce mai este biserica ?......................................................................... PAG. 10 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………....PAG. 11

Perju Ana – Ingrid 2

I. EDUCAŢIA RELIGIOASĂ

1. Definire Educaţia religioasă este singura educaţie care poate să atingă perfectul, în ea “sunt ascunse toate comorile înţelepciunii “ ( Coloseni 2:3), este o dezvoltare armonioasă a puterilor fizice, mintale ş i spirituale . Este o component ă a educaţiei prin care se dezvoltă elevilor religiozitatea, ca stare a psihicului ce cupr inde sentimente şi atitudini faţă de valorile promovate de Biblie. “Se ştie că, dacă idealul educativ ar fi prea “î nalt” sau , dinpotrivă, susceptibil de a fi atins integral, atunci el ar înceta să mai funcţ ioneze ca atare.(…) Idealul vine să sublinieze caracterul supra-natural al educaţiei (în sensul că educaţia tinde spre depăşirea datului natural spre m odificarea comportamentului iniţial al educatului) şi face ca imaginarul să-şi găsească o expresie palpabilă” Acest ideal creştin vizează raportarea omului la Dumnezeu, dimensiune care nu mai este erodabilă în timp si spaţiu ş i nu mai sup ortă doza de relativism pe care idealul

lumesc, profan, îl presupune. 2. Scop Se pare că principalul scop al educaţiei religioase este asemă narea cu Dumnezeu. Lucru pe care l-am pierdut în timp de la crearea omului, care atunci avea “chipul si asemănarea” Lui. Atingând acest scop, răsplata promisă nu va întarzia să apară : viaţa veşnică alături de Dumnezeu. Această răsplata ţine locul şi celei mai puternice motivaţii ale creştinului, aproape că se confundă , dacă nu cumva sunt unul şi acelaşi lucru . 3. Obiective Î n calitate de creştini, elevii vor fi educaţi pentru a -şi însuşi obiectivele educaţ iei religioase. Acestea fiind:

   

Ascultarea de părinţ i

Altruismul Sinceritatea Răbdarea

   

Stăpânirea de sine Bunătatea

Corectitudinea Altele


Acestea sunt valori care de altfel, omul nu s- ar grăbi să şi le însuşească, dacă această educaţ ie nu s-ar ocupa strict de acest aspect. Am putea spune cu uşurintă, într un singur cuvânt că obiectivul este moralitatea, de la care pornesc toate atitudinile faţă de responsabilităţ ile diferitelor domenii şi aspecte ale vieţ ii. Moralitatea este un rezultat al modelării caracterului. Ea apare în urma efortului de a înlătura din comportamentul elevilor , tot ceea ce este în contradicţie cu creştinismul prezentat de Dumnezeu prin Iisus ş i prin Biblie. 4. Autoritate Gradul de autoritate a educa ţ iei religioase este pus în valoare sau, dimpot rivă, este scăzut în ochii copilului de către părinţii lui. Şcoala nu a reuş it şi nici nu va reuşi, din punctul meu de vedere, să însămanţeze î n sufletul lor dragostea creştină, fapt care demonstrează că ora de religie este una dintre cele mai neînsemnate discipline din cadrul şcolii. “Şi poruncile acestea , pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti copiilor tăi, şi să vorbeş ti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. “ (Deutoronom 6,7) Aşadar, vârsta la care copi ii intră la şcoală, î n calitate de elevi, este una moderat târzie pentru a începe să de -a “faţă în faţă” cu religia. Copiii sunt în primul rând produsul căminului care i-a conceput şi mai apoi ai societăţ ii. În timp ce şcoala şi biserica ajută într-o anumită măsură părinţii î n educarea copiilor, este strict responsabilitatea lor să si-i creasca cum se cuvine. Dumnezeu a pus această responsabilitate acolo, şi ea nu poate fi transferată bisericii sau statului. Subliniez ceea ce am spus mai sus, vârsta când elevul cunoaste religia in cadrul şcolii, este una destul de târzie, având în vedere că 50% din comportamentul ş i atitudinile lui sunt puse în primii 3 ani de viaţă . “Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22,6)

Unii elevi vor fi poate respectuoşi faţă de lucrurile sfinte doar în compania lor, clădindu-şi astfel un com portament dublicitar, care bineînţeles este î n contradictoriu cu moralitatea, iar noi urmărim să poarte oriunde cu ei, integritatea ! Când elevii vor creşte, se vor putea autoeduca din punct de vedere creştin, pentru că autoritatea religiei va avea un grad ridicat de valoare, tocmai prin spiritul liber de alegere a însuşirii comportamentului model. Religia întotdeauna a câştigat autoritatea prin faptul că nu a impus-o !


5. Ştiinţa ştiinţ elor “Ştiinţa mântuirii este ştiinţa ştiinţelor” (E.G.White) , am putea spune cu alte cuvinte că educaţia religioasă este izvorul tuturor celorlalte educaţ ii.

Ea are mai presus de t oate un Mare Învăţă tor, cu un caracter deosebit, omniprezent şi omniştient, care a lăsat î n urma Lui Manualul numit Biblia, Cartea Cărţilor, ce-a dupa care elevul creştin învaţă zilnic din placere toată viaţa lui, fără a reuşi vreodată s-o epuizeze. “Mintea şi sufletul, sunt zidite din materialul folosit ca hrană pentru el” Într -o altă ordine de idei, aş spune că dacă am fost creaţ i printr-un act divin, trebuie să ne “hrănim” cu acte divine. 

Legile de la baza acestei mari ştiinţ e

Binecunoscutele porunci, în numar de zece, sunt legile care stau neclintite la baza aceste educaţii religioase. Ele se î mpart în două mari porunci : a) Primele patru porunci se rezumă la dragostea omului pentru Dumnezeu: “Iisus i-a răspuns :<< Cea dintâ i este această :”Ascultă Israele ! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;” şi :“Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi>> ”

(Marcu 12,29-30) b) Ultimele şase porunci se rezumă la dragostea omului pentru semeni: “Iar a doua este următoarea: <>. Nu este poruncă mai mare decât aceasta” (Marcu 12, 31)

Fireşte că nu există doar două porunci, ci aş a cum am explicat anterior, cele zece legi sunt împarţite în mod inegal, datorită conţinutului lor diferit, în două mari porunci.


II. IISUS CA ÎNVĂŢĂ TOR

1. Caracterul lui Iisus În persoana Învăţătorului trimis de Dumnezeu, cerul a dat oamenilor tot ce a avut mai bun. El a demonstrat valoarea aceasta a educaţiei creş tine, prin caracterul Său, singura şi ce-a mai eficientă metodă fiind : puterea exemplului. “Prin î ntruparea Sa, << devenind asemenea oamenilor şi la înfăţişare aflâ ndu-se ca un om >>(Filipeni 2,7) ne-a putut oferi condui ta concretă, la care putem acce de şi noi. Dacă această conduită exemplară ar fi ră mas numai la stadiul unui discurs relevant, al unor normative abstracte, supraindividuale, valoarea acestui model ar fi rămas destul de palidă. Dar după cum ş tim, Iisus ne-a arătat trăind ca noi, că putem tră i asemenea Lui.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său pe pământ, tocmai pentru a demonstra că se poate trăi după înalta valoare a educaţiei creş tine, ba mai mult, Iisus a murit pentru a ne fi nouă mai uşor să accesăm şi să atingem standardele Lui. Î n caz contrar, acest etalon ar fi rămas doar o teorie idealistă , imposibil de atins.

Pe lânga calitatea de Învăţă tor, Iisus are mai multe calităţi: De Mare Preot, de Vindecător, de Prieten, de Frate, de Stăpân, de Judecător,de Medic, etc. toate îmbinându-se în caracterul Său drept şi iubitor. De aceea trebuie să ne asigurăm că elevii au înţ eles pe deplin acest lucru, astfel ei nu-l vor mai vedea pe Iisus doar un Dumnezeu pedepsitor şi drept, ci şi iubitor şi răbdă tor, la care ei se pot raporta în calitate de Prieten sau Frate , nu numai de Stăpân şi Judecă tor. 2. Ucenicii acestui Maestru Paradoxal, Iisus predă aceste lecţii de perfecţ ionare, tocmai oamenilor care nu au avut prea mult de-a face cu educaţia, prin urmare, El ş i-a ales 12 “elevi” cu nişte caractere dezastruase la prima vedere, însa a lucrat cu răbdare şi blândeţ e asupra lor. “Dacă cei nobili şi educaţi nu aveau să facă lucrarea pentru care erau pregătiţi, Domnul Hristos avea să aleagă oameni ascultă tori şi credincioşi, care fac voia Sa” Enumerând întâmplător doar 3 ucenici , vom observa caracterele lor :

Ioan – mândru şi ambiţios, gata mereu să atace ; Petru – îndrăzneţ, agresiv şi prea încrezător în propria persoană ; Iuda – un mareţ iubitor de bani ;


III. BIBLIA CA ÎNVĂŢĂTOR 1. Definire Biblia nu a fost lăsată pentru a ţ ine locul lui Dumnezeu, ea a fost întocmită pentru a ajuta omul să se autoeduce. De aceea este un Manual divers, conţine orice domeniu, însă puse sub o singură lumină, cea a religiozităţ ii. Biblia a fost primul manual după care copiii au învăţat să citească, să dezbată,să studieze, şi mai pe urmă primul care a fost introdus în ş coli, nu existau alte scrieri. Biblia este numită in mai multe feluri : Cartea Cărţ ilor, acest nume evidenţiază importanţa şi măreţia ei. Faptul că este unică în exprimare şi înfăţişare întăreşte numele pe care şi -l poartă. Cuvântul lui Dumnezeu, în ea se regăsesc multe din expresiile şi cuvântă rile pe care Dumnezeu le-a spus omenirii de-a lungul timpului, de aceea se consideră că Biblia este insăşi Cuvântul lui Dumnezeu lăsat pentru îndrumarea noastră zilnică. Sfânta Scriptură, poartă acest nume deoarece se consideră că tot ceea ce este scris în ea este sfânt. Sunt părţi ale Bibliei unde se susţine faptul că Duhul Sfânt le-a dictat profeţilor cuvânt cu cu vânt. 





Ea luminează trecutul îndepărtat, unde cercetările umane încearcă în zadar să pătrundă. Numai în Cuvântul lui Dumnezeu descoperim puterea care a pus temeliile pământului şi a î ntins cerurile. Numai aici putem gă si o relatare autenticã despre originea popoarelor. Numai aici ne este oferită o istorie a umanităţii, neatinsă de mândria sau prejudecata umană. “Nici o altă carte nu poate răspunde tuturor întrebărilor minţii si frământă rilor

inimii noastre. Dobândind o cunoastere a Cuvântului lui Dumnezeu si dându-i curs în viata lor, oamenii se pot ridica din cel e mai joase adâncimi ale degradă rii la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu, egali ai îngerilor fără pă cat.” 2. Accesibilitate Cu toate că există o mulţime de alte cărţi pe care o explică , nu are nevoie strictă de ele, pentru că Biblia se completează şi se explică pe sine însuş i. Mai mult decât atât, învăţăturile scrise în ea se găsesc sub forme diferite de aprofundare, adică atât cel înţelept cât şi cel mai puţin înţ elept, o poate pricepe la gradu l său de dezvoltare intelectuală. Cu alte cuvinte, Biblia coboară şi urcă la nivelul fiecăruia de înţelegere, eliminând astfel riscul de a deveni plictisitoare prin uşurinţ a sau inaccesibilitatea ei.


“Prin diversitatea de stiluri şi subiecte, Biblia are ceva care să stârnească interesul fiecărei minţi şi să facă apel la fiecare inimă. În paginile ei, se găseşte cea mai veche istorie; biografiile cele mai aproape de viaţa reală; principii de guvernare pentru controlul statal, pentru administrarea bunurilor – principii pe care înţelepciunea omenească nu le-a egalat niciodată. Ea conţine cea mai adâncă filozofie, poezia cea mai delicată şi mai sublimă, cea mai patetică şi mai plină de pasiune. Scrierile biblice sunt infinit superioare ca valoare operei oricărui autor uman, chiar şi când se crede contrariul; dar când sunt privite în relaţie cu marele lor gând central, ele au un orizont incomparabil mai mare, de o valoare infinit mai mare. Privit în lumina acestei idei, fiecare subiect are o nouă semnificaţie. În adevărurile declarate cu cea mai mare simplitate sunt implicate principii care sunt tot atât de sus precum cerul şi care îmbrăţişează veşnicia.”

3. Î nvăţături Pentru că ea poate fi accesibilă oricui, elevii ar trebui să citească din ea, măcar poveştile pline de adevăr şi învăţături. Viaţ a lui Moise, lui Samuel, lui Iosif, ş i a multor altora sunt scrieri demne de luat în seamă, dându -le exemple de alţi copii a căror curs istoric a marcat cronologia religiei a acestui pământ. Viaţa lui David este remarcantă , luptându-se la o vârstă fragedă cu un uriaş (Goliat) pe care l- a învins, trezeşte în sufletul copiilor faptul că nimic nu este imposibil cu ajutorul lui Dumnezeu. David a ajuns în cel e din urmă un împărat din a cărei seminţ ie s-a tras Iisus, el este recuno scut astăzi ca cel mai mare psalmist al tuturor vremurilor. 4. O carte pentru 2 vieţ i “Biblia cuprinde toate principiile pe care oamenii au nevoie să le inţeleagă pentru a fi pregatiţi fie pentru această viaţă , fie pentru cea viitore”. Ceea ce înseamnă că ea este o carte complexă, având în consistenţ a ei elemente necesare nu numai pentru o viaţă , ci pentru doua. “ Aflând cum să ne facem în chip înţ elept mai bună viaţa actuală şi cum să ne -o asigurăm pe cea viitoare.”

5. Un manual complex În Biblie se regăsesc multe lucruri pe care oamenii nu cred că ar putea să le găsească într -o astfel de Carte, dar dacă îşi vor lua din puţinul lor timp ş i o vor studia, vor rămâne uimiţ i de complexitatea ei.

  

În ea se găsesc : Principii şi metode de afaceri Poezii şi cântece Istorii şi profeţ i

  

Bibliografii Biblice Sănătate Declaraţ ii de dragoste


IV. RELIGIA DE LA CELALAT POL 1. Religia opusă Această educaţ ie supremă cu un Învăţător desăvârşit, prezintă însă şi existenţ a unei alte “educaţii” aflată la polul opus, această din urmă purtâ nd un caracter contrar celei dintâi. La rândul ei fiind susţinută de propriul “învăţător” numit Satan. Pentru că aceste două educaţii sunt opuse, fiecare educat în parte trebuie să se lase sau să aleagă să fie influenţat de una din ele, neputând să aibă libertatea de -a oscila între cele două, stricteţe impusă de educaţia reprezentată de Iisus.

Biblia, un altfel de educator susţine: “Nimeni nu poate sluji la doi stapâni. Căci sau va urâ pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu poţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona” ( Matei 6, 24 ) 2. Relaţia dintre Iisus ş i Satan Mulţi elevi nu ş tiu începutul acestor istorii interesante si palpitante, de pe urma cărora le-ar rămâne fixată în minte diferenţa dintre aceste două religii. Dacă ei ar şti cum a început totul, dacă ar afla despre naşterea şi evoluţia păcatului în lume, ar ajunge mai uşor la un caracter moral, urând şi detestând răul.

Copiii, de multe ori nu-L recunosc pe Iisus ca autor al aceste i creaţ ii frumoase, uneori chiar nici nu ştiu cine este, de ac eea trebuie neaparat precizat că El l-a creat pe Lucifer,actualul Satan, acesta fiind a tunci primul dintre îngeri şi cel mai frumos îmbracat,având multe funcţii şi responsabilităţi, dar întorcându -se împotriva Providenţ ei, şi înşelând creaturile umane – singurele care purtau Chipul Lui Dumnezeu – a fost arucat pe Pământ. Privind din alt un ghi, ăsta este de fapt şi î nceputul vieţii noastre, ca fiinţ e limitate şi neputincioase, mereu luptând pentru a ne autodepăşi. Dar dacă am şti cu toţii că pentru biruinţa noastră şi-a dat Iisus viaţa, am fi mai optimişti şi am vedea lumea cu alţ i ochi, luptând de data asta să câştigă m Cerul. 3. Cele două căi Noi trebuie să ajutăm elevii să aibă capacitatea de a deosebi binele de rău, de a alege adevărata cale a educaţ iei autentice, deoarece prin simplul fapt că nu te încadrezi în prima religie, ce-a a lui I isus, aparţii automat celeilalte, neavând dreptul să aleg i decât ce este bine. Perju Ana – Ingrid 9

Cu alte cuvinte, există doar o cale care merge spre Adevă r, ce-a dintâi şi ce-a mai anevoioasă, care nu este promi ţătoare pe acest pământ în această viaţă scurtă, dar este plină de răsplătiri veşnice. Mai este şi calea de mijloc, ce-a în care nu te bucuri nici de viaţ a viitoare, nici de ce-a prezent ă, dar care se intersectează la un moment dat cu ultima cale, ambele fiind a lui Satan, c ăi largi şi pline de desfătări trecătoare, bucurii care se sting o dat ă cu moartea. De altfel, omul are pusă în el, dorinţ a vieţ ii veşnice, încă de la crearea lui el poartă această sete de viaţă, nimeni nu doreşte să moară, nimeni nu doreşte să-l doară, sufletul este într-o continu ă căutare a unei “tinereţi fără de bătrâneţe” ş i a unei ”vieţi fără de moarte”, în ciuda acestui trup trecă tor.


V. BISERICA 1. Definire Biserica este “scoala” unde se “predă” religia, este o comunitate a unor oameni reuniţi în jurul unor valori com une, pentru a celebra, întări şi transmite mai depare. Este forma instituţ ionalizată a manifestărilor religioase, care se raporteaz ă la un timp istoric şi la un spaţ iu cultural anume. Aşadar, acest Lăcaş Sfânt este locul unde Dumnezeu şi îngerii coboară nestingheriţi simţ indu-se ca Acasă, este locul unde copii lui Dumnezeu se întorc obosiţ i de pe drumurile vie ţ ii, în Căminul călduros unde îi aşteaptă Tatăl. Mai mult decât că “Biserica completează opera educativă începută de părinţi”, este şi dătătoare de pace, siguran ţă şi speranţă, asemeni unui acumulator care îi reîncarcă cu energie pe oameni. Ea vine în acest mod în ajutorul familiei şi şcolii, în “materie de formare spirituală, de educaţ ie morală şi de activism cetăţenesc”. Ea susţ ine printre altele şi educaţ ia estetică, de altfel una foarte important ă în cadrul ei. Muzica bisericească, aspectul înconjurător şi ambiental, nasc sentimente de respect şi pietate, ridicând astfel valoarea acestei educaţ ii.

2. Rugăciunea Rugăciunea este chemarea la comunicare cu Dumnezeu, este singurul mod care mă apropie de El, singurul fel în care se poate însu şi caracterul desăvârşit al Lui. “Rugăciunea nu este un început de adresare, ea este un răspuns, o chemare la întâlnire. Actul rugăciunii mă transformă şi mă duce pe mine în transcendenţă, nu o aduce pe ea în faţ a mea. Este o deplasare c ătre (El), şi nu o aducere la (mine). Este o probă a puterii mele de a m ă deplasa către El şi o îngăduinţă a Lui de a se apleca asupra mea”

Pentru că rugăciunea este un act de suflet, ea trebuie s ă fie sinceră, în cuvinte simple şi pu ţ ine, deoarece ea nu are rolul de a-L impresioana pe Dumnezeu,fiindcă nu avem cu ce, nici de a-I aduce la cunostinţă necazurile noastre, fiindcă El le ştie deja . Ea are rolul de a ne descărca sufleteste, de a con ştientiza greşelile noastre şi de a depista adevaratele noastre nevoi.


“<>” (Chrétien, 1992)

3. Sursa activităţ ilor caritabile Unei Biserici îi st ă bine în “desfăşurarea unor manifestări culturale, activităţ i de asistenţă socială şi caritabile, manifestăr i sportive şi ludice, în asocia ţ iile de copii şi tineret”. Ea trebuie să-i implice pe oameni de toate vârstele, mai ales pe cei mici, în diferite activităţ i caritabile, unde îşi exersează sau îşi construiesc altruismul, smerenia, îndeletnicirea asupra diferitelor domenii puse la dispozi ţ ia lor. Lipsa de activitate la nivelul adolescenţ ei, face mari ravagii în rândul acestori viitori adulţ i, de la simpla insensibilitate şi dezinteresare , pâna la dezorientare, deprimare şi suicid. Tinerii caut ă disperaţ i o modalitate de a-şi umple sufletul însetat dupa apreciere şi acceptare, de aceea Biserica trebuie să i-a în vedere la modul cel mai serios acest lucru. Ea este singura care poate s ă-i înţ eleagă şi singura care poate să-i ajute. Aşadar, implicându-i de mici copii, nu-i va mai ajunge nicioadat ă din urmă sentimentul de inutitliate. Fără ca elevii să îşi de-a seama, ei caută un rost al vieţ ii şi un loc c ăruia să-i aparţ ină, de aceea ca educatori, am prefera cluburile organizate ale unei Biserici, decât cluburile dezorganizate şi haotice a găştilor de cartier . 4. Ce mai este Biserica ? Biserica mai este cunoscută în cadrul Bibliei şi sub alte forme : ca Trup şi / sau Mireasă a lui Iisus. a) Trup a lui Iisus : enoriaşii sunt văzuţ i ca mădulare din Trupul lui Iisus, ei fac aici pe pământ lucrarea care trebuie adusă la î ndeplinire : vestirea Evangheliei. Aşadar, unii sunt “gură” şi vorbesc despre El, al ţii sunt “mâini” şi fac lucruri bune în Numele Lui, alţ ii sunt “picioare” şi se duc acolo unde Iisus are nevoie de ei. Astfel credincioşii sunt văzuţi ca un trup al iubitului lor Mântuitor. b) Mireasă a lui Iisus : Biserica este comparat ă cu o Mireasă care asteaptă ca Mirele ei (Iisus) s ă vină să o ia (la Cer) , acolo unde El i-a preg ătit un Cămin şi o viaţ a mai bună. De aceea Biserica trebuie s ă-şi păstreze mereu haina curată şi să vegheze la ziua în care Mirele va veni prin surprindere.


BIBLIOGRAFIE 1. EDUCAŢIE RELIGIOAS Ă. REPERE TEORETICE ŞI METODICE. DE CONSTANTIN CUCOŞ. EDITURA: POLIROM, IA ŞI 2009. 2. EDUCAŢIE. DE ELLEN WHITE. EDITURA: VIAŢĂ ŞI S ĂN ĂTATE, BUCUREŞTI 2001. 3. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE EDUCAŢIEI CREŞTINE. DE ELLEN G. WHITE EDITURA: VIAŢĂ ŞI S ĂN ĂTATE, BUCUREŞTI 1997 4. BIBLIA TRADUCEREA: DUMITRU CORNILESCU ASOCIAŢIA BIBLIC Ă ROMÂN Ă “CASA BIBLIEI”, 2010 TIP ĂRIT: PRINTCORP, MINSK, BELARUS


EDUCATIA RELIGIOASA

Recommend Documents