TEMPLELE GETO–DACILOR
Sanctuarul, templul este edificiul consacrat divinitǎţii, este locuinţa zeului, locul unde acesta îşi face simţitǎ prezenţa, unde îi sunt depuse ofrandele, unde îi este pǎstratǎ imaginea. Talentul, priceperea şi ingeniozitatea constructorilor geto-daci se evidenţiazǎ mai bine în cadrul construcţiilor cu caracter de cult, ele fiind edificii de mari dimensiuni şi de pretenţii arhitectonice deosebite. Formele de bazǎ ale construcţiilor religioase se întlnesc şi în cazul locuinţelor şi de aceea de cele mai multe ori, este greu de precizat în ce mǎsurǎ o anumitǎ clǎdire este consacratǎ ceremoniilor religioase sau dacǎ este vorba de o locuinţǎ!!. "dificiile de cult din lumea daco-geticǎ au fost împǎrţite de specialişti în trei categorii, dupǎ planurile lor şi anume# a$ sanctuare sanctuare liniar liniaree absidate absidate cu o încǎpe încǎpere re sau cu mai mai multe încǎpe încǎperi ri b$ sanctuare patrulatere patrulatere modulate cu şiruri variate variate de discuri c$ sanc sanctu tuar aree circ circul ular aree simp simple le cu o încǎ încǎpe pere re şi comp comple le%e %e cu trei trei încǎ încǎpe peri ri concentrice. &el mai vechi sanctuar cunoscut astǎzi de pe teritoriul ţǎrii noastre, care este în acelaşi timp şi cel mai vechi din "uropa, a fost descoperit la 'arţa (comuna )ag, *udeţul Timiş$++. "l este de formǎ patrulaterǎ, fiind compus din douǎ încǎperi. ntr-una s-a descoperit un altar monumental de lut ars de formǎ paralelipipedicǎ cu o statuie ce pare a fi cuplul divin, bǎrbat femeie, ori zeiţa mamǎ cu acolit masculin. 'e pǎrţile laterale ale altarului au e%istat aplicaţii în relief. S-au mai descoperit în aceastǎ încǎpere şi un taur modelat în lut şi un altul în basorelief, de mǎrime naturalǎ, pictat cu roşu şi încrustat cu alb. n cea de-a doua încǎpere încǎpere a sanctuaru sanctuarului lui s-au descoper descoperit it vetre de *ertfǎ cu vase şi oale calcinate.
S/&T01" 23/31" !
3.4.&rişan, 3.4.&rişan, Spiritualitatea geto- dacilor , 5ucureşti 5ucureşti,, !678 (în continuare continuare 3.4.&rişan, 3.4.&rişan, Spiritualitatea...$, p.!9: + ".&omşa, Colocviul X [Evoluţia comunităţii din epoca neolitică de pe teritoriul României], în SCIVA, , !67+, , p.9 preroman# man# , 5rǎila, !669, p.=+ ;.Srbu, <.Florea, Imaginar i imagine !n "acia prero =:
cestea contureazǎ primul tip de clǎdiri de cult geto-dacic, cu plan înscris întrun dreptunghi compus dintr-o încǎpere sau mai multe înşiruite pe lungul unui a% longitudinal orientat /;-S". Sanctuarele liniare cuprind douǎ grupe# a$ sanctuare liniare absidate cu o singurǎ încǎpere. stfel de sanctuare sunt la# Tei, &etǎţeni şi 'ecica. b$ sanctuare liniare absidate cu mai multe încǎperi se aflǎ la# 'opeşti, 'iatra 1oşie, &rlomǎneşti şi &ǎplna. "le reprezintǎ cea mai modestǎ clǎdire de cult închisǎ, care a servit slu*irii credinţelor ce se e%ercita la nivelul ritualurilor, superstiţiilor, miturilor sau practicii magice> manifestǎri în care omul acelor vremuri îşi putea afla refugiul în speranţa unei viitoare vieţi eterne =. 'rintre monumentele ridicate în regiunea dunǎreanǎ sunt şi bazilicile paleocreştine şi anume cele de la /iculiţel, 4istria, Tropeum Traiani, Tomis şi Sucidava. Tipul de edificiu monumental de cult îl constituie basilica trinavatǎ terminatǎ cu absidǎ centralǎ, ridicatǎ douǎ secole mai tǎrziu. "ste prezentǎ absida pentru motive de cult şi utilizeazǎ forme tradiţionale locale, basilica paleocreştinǎ aflatǎ pe teritoriul bizantin preia edificiul public roman, iar biserica, sanctuarul liniar dacic care şi-a continuat e%istenţa?. S/&T01" 'T102T"1" 1eprezintǎ al doilea tip de clǎdiri de cult. Sanctuarele patrulatere se compun pe douǎ a%e de valori egale şi perpendiculare orientate /;-S", /"-S;. Sunt cunoscute optsprezece sanctuare patrulatere pe teritoriul ţǎrii# şase la
acolo în incinta sacrǎ se aflǎ şase sanctuare întrecǎndu-le ca numǎr, ca aspect şi rezolvare de ansamblu pe toate celelalte descoperite pnǎ în prezent pe pǎmntul getodac8. =
A.ntonescu, Introducere !n ar$itectura dacilor , 5ucureşti, !67=, p.= I%idem, p.=7 8 3.4.&rişan, Spiritualitatea..., p.!7! ?
=!
Sanctuarele au numai patruzeci sau cincizeci şi douǎ coloane. 'iatra s-a folosit pentru zidurile de fortificaţie, la fundaţiile de clǎdiri şi praguri, la fundaţiile de coloane, la scǎri interioare, la stǎlpii de împre*muire a sanctuarelor şi la coloane. Sanctuarul vechi cu şaizeci de coloane de pe terasa de la
A.ntonescu, op cit., p.?6
7
I%idem
6
3.4.&rişan, Civili&aţia geto-dacilor , 5ucureşti, !66 (în continuare 3.4.&rişan, Civili&aţia...$, p.!:9 I%idem, p.9!
!:
=+
interopaţiile stlpilor de piatrǎ sau lemn aparţinnd îngrǎdirii inelului !!. cest tip de sanctuar era deschis, iar ceremonialul se efectua fǎrǎ a respecta anumite zile din an. Sanctuarele circulare comple%e cu trei încǎperi concentrice din care cea centralǎ absidatǎ aparţine marelui sanctuar circular de la
&BST")T3 &etatea de la &osteşti formeazǎ un tot fortificat şi cuprinde trei sectoare distincte# !!
A.ntonescu, op cit., p.89 I%idem, p.9! ! 3.4.&rişan, Spiritualitatea..., p.+!: != 3dem, Civili&aţia..., p.!!: !+
=
a$ sectorul locuinţelor, plasat pe platoul central, de formǎ elipticǎ al cetǎţii b$ sectorul de apǎrare compus din trei obstacole succesive# o dublǎ palisadǎ ce încon*ura locuinţele de pe platoul central ,un zid de incintǎ întǎrit cu trei turnuri anga*ate şi unul izolat, un val de pǎmnt cu palisadǎ ce încingea de *ur împre*ur întreaga cetate c$ sectorul construcţiilor destinate cultului compus din patru sanctuare patrulatere# trei e%terioare şi unul în incinta cetǎţii!?. Toate sanctuarele se aflǎ în zona "-/" a cetǎţii, cu orientarea constantǎ a a%elor principale ale planului pe direcţia /;-S" şi /"-S;. Sanctuarul cu douǎzeci şi unu de tamburi se aflǎ în incinta fortificaţiei, iar celelalte trei în e%teriorul ei la cote de nivel inferioare!8. n punctul cel mai de sus al cetǎţii s-au construit douǎ turnuri locuinţǎ cu postament alcǎtuit din ziduri de facturǎ elenisticǎ. colo locuiau conducǎtorii cetǎţii, care erau şi preoţi. 2a mai toate popoarele antichitǎţii sanctuarul domina cetatea, oraşul sau aşezarea şi nu locuinţa basileului local. &ea mai mare parte a cetǎţii a fost sǎpatǎ de 'rofesorul [email protected] care prin sǎpǎturile efectuate a descoperit patru sanctuare dreptunghiulare cu baze din calcar !9. Sanctuarul numǎrul patru era dedicat zeiţei lunare, sanctuarul numǎrul trei slu*ea triadei întlnitǎ la toate popoarele indo-europene, iar templele unu şi doi serveau cultului solar. @onumentele dedicate 2unii ori Soarelui erau considerate ca avnd şi funcţia de calendare .3ar în cazul fiecǎrei divinitǎţi e%istau preoţi specializaţi. &ultul 2unii era îndeplinit de femei, ca la toate semiţiile indo-europene !7. "%ista o ierarhie strictǎ a preoţimii, dar şi o specializare a lor în funcţie de zeul pe care îl slu*eau. 1omanii au cucerit fortificaţia de la &osteşti încǎ din primul rǎzboi, iar templele nu au mai fost refǎcute niciodatǎ de daci. 1omanii au demantelat întotdeauna templele acelor zei şi nu şi-au respectat *urǎmintele. "%istenţa celor patru sanctuare patrulatere aratǎ cǎ încǎ din epoca lui 5urebista fortificaţia &osteştilor nu era numai o cetate reşedinţǎ cu scop de comandǎ şi apǎrare la vreme de rǎzboi, ci şi cǎ în timp de pace era şi un centru active de iniţiere militarǎ !6. n aşezCrile dacice e%istǎ douǎ categorii de sanctuare# cele patrulatere constnd din aliniamente de coloane şi cele circulare. !?
A.ntonescu, op.cit., p.!:: I%idem, p.!!! !9 A.Bltean, Religia dacilor , 5ucureşti, +::+, p.!6: !7 I%idem, p.+!! !6 A.ntonescu, op cit., p.!!+ !8
==
S1@3D"<"T0S
&ercetǎrile de la Sarmizegetusa au adus la luminǎ altǎ categorie de sanctuare dacice# cele circulare care constau din stlpi aşezaţi în cerc şi grupaţi într-un fel semnificativ+:. Sǎpǎturile au dus la descoperirea unor aliniamente cu coloane de andezit. Tamburii erau baze de coloane, iar coloanele erau din lemn. 2a Sarmizegetusa au fost concentrate principalele forţe economice, militare şi mai ales religioase ale dacilor. ici e%istǎ o incintǎ sacrǎ de mari proporţii, o cetate de dimensiuni impresionante şi o aşezare civilǎ alǎturatǎ. /umai aici incinta sacrǎ, cetatea şi aşezarea civilǎ sunt alǎturate. 2ocuinţele erau aşezate de o parte şi de alta a drumului care ducea spre cetate, unele fiind prevǎzute chiar cu conducte pentru aducţiunea apei de bǎut. n cursul celor douǎ rǎzboaie dintre daci şi romani, cetatea a avut cel mai mult de suferit, fiind de douǎ ori distrusǎ şi apoi refǎcutǎ+!. 2a toate cetǎţile dacice din *urul Sarmizegetusei sanctuarele sunt în interiorul cetǎţii şi nu în afara lor. 2a Sarmizegetusa s-au dezvelit mai multe sanctuare de tipul aliniamentelor de tamburi# !$ Sanctuarul vechi de pe terasa a E3-a se compunea din patru şiruri de cte cincisprezece coloane de lemn."ste singurul sanctuar din Aacia care posedǎ douǎ faze, una din vremea lui 5urebista-Aeceneus şi o alta din perioada lui Aecebalus. 2a toate sanctuarele din incinta sacrǎ faza a doua o înlocuieşte total pe prima, fiindcǎ tamburii din calcar sunt schimbaţi cu alţii din andezit ++. cest edificiu era unul dintre cele mai monumentale temple ale incintei sacre. Templul se prezintǎ ca un edificiu patrulater, avnd pe mi*loc un şir de şapte tamburi, refolosiţi, ce susţineau tot attea coloane din lemn. Toate templele Sarmizegetusei, din etapa construcţiilor de andezit, au o galerie de acces, pavatǎ cu dale de piatrǎ. +$ Sanctuarul vechi mic de pe terasa a E3-a avea trei rnduri de cte şase discuri de calcar cu orientarea /"-S; +. Sanctuarul a fost construit în perioada domniei lui Aeceneus, aparţinnd primei faze a incintei sacre. Sanctuarul avea douǎ cellas, era podit, avea pereţi din lemn, iar acoperişul era din şindrilǎ. $ Sanctuarul patrulater & a fost încon*urat cu stlpi de andezit care erau aşezaţi pe un fel de temelie alcǎtuitǎ din mai multe rnduri de piatrǎ de ru şi lut galben. 'e +:
4.Aaicoviciu, "acia de la 'ure%i(ta la cucerirea roman# , &lu*-/apoca,!69+, p.+!+ A.Bltean, op cit., p.+!? ++ I%idem, p.+!6 + 4.Aaicoviciu, op cit., p.+:6 +!
=?
mi*loc sanctuarul avea un şir de şapte stlpi puternici de lemn. Spre deosebire de toate celelalte temple, stlpii înguşti şi înalţi nu erau introduşi cu capǎtul inferior în pǎmnt, ci se spri*ineau pe nişte lespezi mari tot din calcar. cest sanctuar rǎmne singurul templu care mai posedǎ patru aliniamente ce închideau trei cellas, restul edificiilor patrulatere fiind construite cu doar trei şiruri de coloane+=. =$ Sanctuarul numǎrul patru a fost cel mai deteriorat monument al incintei sacre fost un sanctuar patrulater cu baze de coloane din calcar. cest edificiu avea douǎ cellas, era acoperit cu şindrilǎ şi pereţii sǎi erau aşezaţi la e%terior. ?$ Sanctuarul mic patrulater de andezit. cest sanctuar e mǎrginit de stlpi de andezit iar la colţuri are cte un bloc mai puternic din aceeaşi piatrǎ. n interiorul suprafeţei delimitate de stlpi se gǎsesc !7 coloane de andezit +?. 8$ Sanctuar alcǎtuit din stlpi de andezit a unui templu rotund fǎrǎ cella. Sanctuarul era prevǎzut cu o podea fiindcǎ în lipsa oricǎrui mi*loc de apǎrare împotriva apelor de ploaie revǎrsate de pe traseele superioare risca sǎ fie inundat mereu. cest sanctuar a fost închinat zeitǎţii lunare. 9$ 'anteonul cel mai comple% sanctuar al dacilor este aşa numitul Sanctuarul @are 1otund. Temeliile Templului sunt alcǎtuite din trei cercuri concentrice, iar în poziţia centralǎ se gǎseşte o absidǎ. Sanctuarul este prevǎzut cu intrǎri pavate. 'oziţia centralǎ pe care o ocupǎ acest templu în incinta sacrǎ de la Sarmizegetusa indicǎ importanţa sa în cadrul ceremoniilor religioase ale dacilor +8. Sanctuarul @are 1otund este replica în piatrǎ şi lemn a 0niversului, aşa cum îl concepeau dacii. @itul lui Dalmo%es descris de 4erodot, Aiodor din Sicilia şi de Strabon este confirmat de structura templelor cu absidǎ descoperite în Aacia. 1etragerea în absidǎ sau în încǎperea unde ardea focul 4estiei desemneazǎ moartea iniţiaticǎ. &ontemplarea focului sacru este echivalentǎ cu desprinderea sufletului de trup fiindcǎ sufletul se contemplǎ pe sine eliberat de orice povarǎ trupeascǎ +9. cest scenariu este specific tuturor religiilor de mistere din antichitate. cest sanctuar este prin e%celenţǎ calendarul dacic, construit cu singurul scop de a servi la numǎrarea zilelor, lunilor şi anilor. @onumentul de la Sarmizegetusa reprezintǎ imaginea cosmosului şi era dedicat panteonului dacic. Fiecare planetǎ era consideratǎ o divinitate tutelarǎ. n sanctuarul din incinta sacrǎ numǎrul planetelor este clar e%plicat prin cercurile din *urul absidei. bsida şi focul sacru ce ardea în interiorul sǎu simbolizau 'ǎmntul şi suflul inepuizabil al vieţii. +=
A.Bltean, op cit., p.+7 4.Aaicoviciu, op cit., p.+:6 +8 A.Bltean, op cit., p.+88 +9 A.Bltean, op cit., p.+9: +?
=8
0ltimul monument al incintei sacre este un disc compact din andezit de dimensiuni mari numit şi Soarele de andezit datoritǎ formei sale şi mai ales celor zece raze prezente pe suprafaţa sa. "ste amplasat chiar în prelungirea a%ei mari a absidei Sanctuarului @are 1otund. Aatoritǎ diametrului sǎu de aproape şapte metri, discul este cel mai masiv monument al arhitecturii dacice. Soarele de andezit este aşezat pe un postament solid din blocuri de calcar. Aintre toate templele incintei sacre numai discul de andezit nu era acoperit. &ele zece raze desemneazǎ un interval de !: zile sau un decan, timp în care Soarele strǎbate spaţiul dintre cele mai strǎlucitoare stele ale unei constelaţii. n multe religii Soarele era redat tot printr-un disc de raze. n partea de sud a discului s-a descoperit o vatrǎ de foc unde s-au gǎsit oase de porc şi cteva fragmente ceramice. @arte era slu*it în Templul numǎrul !, upiter şi Triada în sanctuarul numǎrul , @ercur în edificiul numǎrul patru, ;enus era veneratǎ în Templul numǎrul ?, iar 2una în Sanctuarul circular numǎrul 8. Sanctuarul @are 1otund era 'anteonul dacic, locul unde se întlneau toate divinitǎţile, reprezentnd în acelaşi timp şi structura cosmosului. Aiscul de andezit a fost considerat de toţi cercetǎtorii un monument închinat Soarelui+7. ntrarea principalǎ în incinta sacrǎ se fǎcea pe un drum pavat cu dale din calcar. n secolul ! d.ch.att sanctuarele, dar şi drumul pietruit erau intra muros. &alea sacrǎ este capǎtul final al principalei artere de comunicaţii de pe Aealul
I%idem, p.+9, +96 I%idem, p.+7+ : l.Stan, 1.1us, I(toria religiilor , 5ucureşti, !66, p.!= +6
=9
muntoase ce se desprinde din @uncel. Sarmizegetusa şi comple%ul de la Feţele lbe sunt aşezate pe douǎ dintre prelungirile @uncelului, culmile fiind despǎrţite însǎ de o vale adncǎ J ;alea lbǎ. 2ocul rezervat divinitǎţilor în aşezarea de la Feţele lbe era întǎrit cu ziduri de susţinere pentru a fi prevenitǎ orice alunecare de teren şi pentru a li se oferi, lǎcaşurilor divinitǎţilor aspectul monumental cuvenit!. 3ncinta sacrǎ a aşezǎrii de la Feţele lbe avea trei temple circulare din calcar. Templele de la Feţele lbe nu se gǎsesc în interiorul fortificaţiilor şi nici nu au în vecinǎtate vreo cetate. 'e columnǎ în scena =? sunt reprezentate cinci femei dace, preotese,toturnd prin ardere, prizonierii romani. 0nul din generalii lui Traian, @a%imus, o prinde pe sora lui Aecebalus, iar preotesele din munţi vor *ertfi divinitǎţii tutelare, prin ardere, mai mulţi prizonieri romani. Sora lui Aecebalus a fost prinsǎ la Feţele lbe unde e%ista o impozantǎ incintǎ sacrǎ, nefortificatǎ, iar romanii au distrus un singur templu cu ocazia prinderii marii preotese +. Templele intra muros de la &osteşti, 'iatra 1oşie, 5ǎniţa etc. erau în sarcina cǎpeteniilor cetǎţilor şi a preoţilor locali, iar la Sarmizegetusa îşi avea locul de reşedinţǎ marele preot, care deţinea în acelaşi timp şi calitatea de rege. 2a Sarmizegetusa erau concentraţi cei mai mulţi preoţi. &ultul condus de marea preoteasǎ, soţia ori sora regelui, era destinat numai femeilor şi se desfǎşura în monumentala incintǎ, nefortificatǎ de la Feţele lbe, unde e%istau mai multe sanctuare de formǎ circularǎ, fǎrǎ absidǎ. 2a marile sǎrbǎtori grupǎrile religioase se reuneau în incinta Sarmizegetusei, pe drumul sacru, unde se ţineau procesiunile.
'0ST3BS0, 10A"2", @"2"3, 1&B) &azuri particulare ale Sanctuarului @are 1otund, ale 'anteonului, de la Sarmizegetusa 1egia, le constituie templele descoperite pe munţii 1udele, @eleia şi 'ustiosu. n *urul lor s-au ridicat clǎdiri pentru locuit şi magazii unde erau pǎstrate proviziile. Sanctuarele au douǎ vetre de foc, trei încǎperi, dintre care una este absidatǎ şi un inventar destul de sǎrac. 3nventarul lor este deosebit de bogat în ceramicǎ în unele gǎsindu-se cantitǎţi mari de mei ars. Sanctuarul de la 'ustiosu are douǎ faze de construcţie. 'rima etapǎ aparţine epocii lui Aeceneus,iar a doua este contemporanǎ ultimului rege dac. !
3.4.&rişan, Spiritualitatea..., p.+:6
+
I%idem
A.Bltean, op.cit., p.+6+ =7
n prima fazǎ temelia pridvorului era din blocuri de calcar ,iar unele din blocuri au fost refolosite la templul nou. Sanctuarul, dupǎ urmele de arsurǎ prezente pe toatǎ suprafaţa lui a pierit într-un incendiu şi nu a mai fost refǎcut. n 'oiana 5rnduşiţei de pe @untele 1udele e%istǎ un templu-panteon încon*urat de mai multe locuinţe şi magazii. Ae aici se poate vedea întreaga aşezare civilǎ militarǎ şi religioasǎ a Sarmizegetusei. Sanctuarul de la 1udele are temeliile alcǎtuite din bucǎţi de stncǎ localǎ. "%istau douǎ vetre de foc, prima în absidǎ, iar a doua în încǎperea circularǎ. Templul de pe 1udele nu a fost demantelat de romani, dar nici incendiat. n sanctuarul rotund cu absidǎ de pe @untele @eleia alţi cǎlugǎri sǎrbǎtoreau momentul de apogeu al soarelui pe bolta cereascǎ# solstiţiul de varǎ. Temeliile templului de tip panteon sunt tot din stncǎ localǎ. ;etrele de foc sunt amplasate ca şi la 1udele# una în absidǎ ,iar a doua se gǎseşte în camera rotundǎ. Templul nu este demantelat, dar poartǎ urmele unui incendiu puternic=. Templul descoperit la 1acoş posedǎ pridvor e%terior, are încǎpere circularǎ interioarǎ, iar în centrul sǎu se gǎseşte absida. )i aici se sǎrbǎtoreşte începutul verii, un moment important al calendarului dacic. 'reoţii de la 1acoş, cǎrora le aparţine concepţia sanctuarului, au imitat forma 'anteonului din incinta sacrǎ a Sarmizegetusei fǎrǎ a ţine seama de regulile proporţiilor prezente la acest templu. Templele de la 1acoş, 'ustiosu, @eleia au în interiorul absidei vetre de foc, vetrele 4estiei ?.
143T"&T01 1"23<3BSK n @unţii Brǎştiei concentrarea cetǎţilor şi a sanctuarelor este foarte mare, iar arhitectura sacrǎ este aceeaşi şi în restul Aaciei. &ella templului, încǎperea unde avea iniţierea, întlnirea cu zeul, se afla sub pǎmnt, iar aici neofitul murea trupeşte şi renǎştea spiritual. 1itualul se pǎstreazǎ şi în vremea lui Aeceneus, numai cǎ cella nu se mai aflǎ sub pǎmnt 2a templele cu baze din piatrǎ naosul era în interiorul sanctuarului, avnd o formǎ fie absidatǎ, fie dreptunghiularǎ, ca în templele din lumea elenisticǎ. B datǎ cu domnia lui Aeceneus şi cu reformele pe care le-a impus, va spori numǎrul zeilor adoraţi. Se trece de la triadǎ la o religie mistericǎ bazatǎ pe cei 9 zei planetari 8.
=
I%idem, p.+6? I%idem, p.+68 8 A.Bltean, op cit., p.+69 ?
=6
n vremea lui Aecebalus meşterii romani sunt cei care participǎ la ridicarea zidurilor de tipul opu( incertum şi a sanctuarelor de andezit. Templele din Aacia sunt în ma*oritatea lor de formǎ dreptunghiularǎ. "le diferǎ de cele greceşti fiindcǎ în compoziţia coloanei intrǎ att piatra ct şi lemnul 2a Sarmizegetusa 1egia se aflǎ centrul politico- administrativ şi cel religios ,incinta sacrǎ şi cetatea cea mare. 2a
A.ntonescu, op.cit., p.+!:
7
I%idem
6
A.Bltean, op cit., p.:7 ?:
"le sunt de dimensiuni şi forme diferite, cele mai numeroase fiind cilindrice. "le conţin de obicei multǎ cenuşǎ, oase de animale, fragmente ceramice şi alte obiecte. ;etrele de foc sunt situate în spaţiul dintre gropi, iar în *urul lor sau pe ele s-au gǎsit fragmente ceramice şi oase de animale =:. n gropi şi grǎmezile de cioburi s-a gǎsit o mare cantitate de ceramicǎ lucratǎ cu mna şi la roatǎ, inclusiv ceramicǎ pictatǎ, reprezentnd o gamǎ variatǎ de forme şi decoruri împreunǎ cu obiecte de metal, cele mai multe de fier, podoabe şi monede. 'e lngǎ gropile de cult din cuprinsul aşezǎrilor e%istǎ şi locuri destinate cultului religios împnzite cu gropi rituale. Sacrificii în onoarea divinitǎţilor nu s-au adus numai pe vetrele-altare ori pe altarele de piatrǎ din interiorul sau din afara edificiilor, ci şi pe vasele-altare portative =!. Templul calendarului de la Sarmizegetusa 1egia este compus din douǎ sanctuare circulare fǎcute din coloane şi lespezi de piatrǎ şi andezit şi din stlpi de lemn placaţi cu teracotǎ, dispuşi în tipare regulate. Formele şi materialele corespund diferitelor unitǎţi ale calendarului dacic. Aacii utilizau ca principala lor unitate de mǎsurǎ a timpului, o sǎptǎmnǎ fluctuantǎ, constnd din şase pnǎ la opt zile solare. 0n an dacic avea de la 8= la 89 de zile=+. Aupǎ un ciclu de ! ani, calendarul necesita o corecţie de o zi, care era marcatǎ separat, pe o serie de coloane ce indicau ciclurile respective. Aacii utilizau şi un calendar religios, compus din şaizeci de sǎptǎmni a şase zile fiecare. Sistemul calendaristic al dacilor era lunaro-solar. 2a zece august, a Sarmizegetusa era sǎrbǎtoarea recoltei. "rau aduse la curtea regelui roadele ogoarelor şi ale viilor. @ai multe sanctuare, att rotunde ct şi patrulatere, erau înzestrate cu cuie prevǎzute cu inel de care se agǎţau ofrandele =. &onstrucţiile daco-geţilor, indiferent de natura materialului sau a materialelor din care au fost ridicate şi de destinaţia lor constituie unul dintre cele mai semnificative capitole ale creaţiei acestui popor.
=:
3.4.&rişan,Civili&aţia..., p.!!!
=!
I%idem
=+
3.'.&ulianu, Cult) magie) ere&ii, +::, p.!!: A.Bltean, op cit., p.+=
=
?!
?+
