Educatia permanenta

Educatia permanenta

Caracterul permanent al educatiei pune in evidenta faptul ca educatia se exercita asupra omului pe toata durata vietii sale. In trecut educatia se refera doar la o etapa din viata omului (copilaria si tineretea), lucru posibil dat fiind ritmul lent de dezvoltare a societatii. Chiar si in aceste conditii marii ganditori ai omenirii au insistat pe ideea ca educatia este necesar sa se exercite asupra individului pe tot parcursul vietii sale. Seneca, de exemplu arata ca si batranii trebuie sa invete, Comenius sustine si el ca ,,pentru fiecare om viata sa este o scoala, de la leagan pana la mormant’’, iar Nicolae Iorga precizeaza ca ,,invatat e omul care se invata necontenit pe dansul si invata necontenit pe altii’’. Educatia permanenta devine insa o necesitate vitala a societatii contemporane, reprezinta un principiu teoretic si actional care incearca sa ordoneze o realitate specifica secolului nostru. Este un proces permanent in timp (se realizeaza pe durata intregii vieti) si extensiv in spatiu (include atat educatia scolara cat si educatia ce se realizeaza in afara de scoala). Printre factorii care impun si justifica necesitatea educatiei  permanente mentionam, in primul rand, factorii sociali, precum procesul de acce accele lera rare re a schi schimb mbar aril ilor or,, dina dinami mism smul ul viet vietii ii econ econom omic ice, e, mobi mobili lita tate teaa  profesiilor, evolutia fara precedent a stiintelor si tehnologiilor, perisabilitatea cunostintelor, explozia demografica, sporirea timpului liber, criza modelelor  relationale si de viata, cresterea gradului de democratizare a vietii sociale. Educ Educat atia ia perma permane nent ntaa este este impu impusa sa ca nece necesi sita tate te si de o serie serie de fact factor orii individuali, cum sunt : nevoia integrarii dinamice a omului in societate,

1

nivelul crescut al aspiratiilor individuale, sentimentul demnitatii personale, nevoia omului de a se elibera de tensiuni, nevoia de incredere in viitor si  progres. Scopul fundamental al educatiei permanente este de a mentine si a imbunatati calitatea vietii. Ea reprezinta democratizarea educatiei, fiind totodata un principiu organizatoric pentru toate tipurile de educatie, aspect sub care indeplineste multiple functii : de adaptare, de corectare si inovare. Caracterul permanent al educatiei impune o noua perspectiva asupra educatiei ca activitate ce vizeaza formarea personalitatii umane. Permanenta educatiei face ca educatia sa nu mai fie conceputa ca o simpla   pregatire pentru viata, ci devine o dimensiune a vietii, un continuu existential, a carui durata se confunda cu insasi durata vietii. Prin aceasta se desfiinteaza impartirea vietii in doua etape : una destinata dobandirii de cunostinte si alta utilizarii lor. Educatia nu se mai limiteaza la ceea ce se realizeaza in scoala, ci continua si dupa absolvire (educatia postscolara,  postuniversitara, diverse forme de perfectionare, inclusiv autoeducatia). Finalitatile educatiei scolare capata noi semnificatii, ele trebuind sa fie reorientate si redimensionate pentru a conduce la dobandirea unei autentice autonomii formative, intelectuale si spirituale. In aceasta idee accentul trebuie sa se deplaseze de pe transmiterea si asimilarea de cunostinte, pe formarea de capacitati si atitudini intelectuale, pe formarea unor priceperi, deprinderi, obisnuinte de studiu indispensabile continuarii efortului de perfectionare si autoperfectionare permanenta.

2

Valorificarea educatiei permanente :

Constituie o a doua directie de evolutie a educatiei. Analiza acestei directii impune cunoasterea conceptului pedagogic de educatie permanenta. Educatia permanenta reprezinta capacitatea actiunii educationale de integrare-functional structurala a tuturor continuturilor si dimensiunilor  generale ale educatiei (morala,intelectuala,tehnologica,estetica,fizica) si a formelor generale ale educatiei (formala,nonformala,informala), pe tot  parcursul si in fiecare moment al vietii, pe coordonata verticala si orizontala a sistemului si a procesului de invatamant.In acest proces de mare complexitate, educatia si instruirea scolara au un rol esential, pregatind efectiv capacitatea elevului de formare-dezvoltare continua a personalitatii   pe tot parcursul vietii si in raport de toate mediile sociale, cu resurse  pedagogice explicite si implicite. Analiza educatiei permanente, in calitate de concept pedagogic fundamental, cu implicatii importante angajate la nivel de politica generala a educatiei, presupune evidentierea celor doua coordonate de actiune, valabile   pe termen lung, mediu si scurt : dimensiunea verticala, temporaladimensiunea orizontala, spatiala. Coordonata verticala a educatiei permanente probeaza deschiderea temporala nelimitata a activitatii de formare-dezvoltare a   personalitatii desfasurata longitudinal, pe toata durata vietii. In aceasta   perspectiva, educatia valorifica resursele pedagogice ale fiecarui ciclu al vietii-copilaria, (pre)adolescenta, tineretea, maturitatea, batranetea- resurse  pedagogice dependente de rolurile si statutele naturale si sociale, dobandite sau proiectate, reale sau virtuale, retrospective actuale sau prospective, tipice  personalitatii umane. Activitatea de educatie evolueaza astfel atat ca formare scolara initiala cat si ca formare extrascolara si postscolara. 3

Coordonata orizontala a educatiei permanente probeaza deschiderea spatiala nelimitata a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii desfasurata transversal in fiecare moment al vietii. Ea valorifica simultan, intensiv sau extensiv, actiunile si influentele posibile la nivel de educatie scolara, educatie extrascolara, familie, comunitate, mass-media, loisir etc. In acest sens orice disciplina si activitate scolara trebuie proiectata in   perspectiva deschiderilor

sale valorificabile in raport de resursele

  pedagogice de care dispune imediat sau potential educatia / instruirea informala (comunitatea teritoriala si locala, grupul de prieteni, mediul cultural,in general, mass-media,in mod special etc.). La nivel teoretic, educatia permanenta reprezinta, pe de o parte un concept pedagogic fundamental, de tip integrator, care inglobeaza toate aspectele actului educativ, iar pe de alta parte, un concept pedagogic operational, care extinde aplicatiile sale asupra tuturor aspectelor educatiei. Ca model pedagogic deschis, educatia permanenta stimuleaza proiectarea curriculara a instruirii scolare, realizabila la toate treptele si disciplinele de invatamant in raport de toate resursele de formare-dezvoltare a elevului, valorificabile

pe

tot

parcursul

vietii,

in

sens

moral,

intelectual,

tehnologic,estetic, psihofizic ; in plan formal, nonformal,informal. La nivel de politica a educatiei, educatia permanenta devine un  principiu de actiune care proiecteaza transformarea societatii intr-o ,,cetate educativa’’. Aceasta opera care confera responsabilitate pedagogica tuturor  organizatiilor sociale si comunitatilor umane presupune realizarea a doua obiective fundamentale: a) crearea structurilor si a metodelor favorabile formarii-dezvoltarii personalitatii umane pe tot parcursul vietii; b) pregatirea   personalitatii umane pentru autoinstruire si autoeducatie. Ea anticipeaza astfel sistemul de invatamant de maine care va fi mai mult decat 4

 juxtapunerea a doua parti astazi separate : institutia scolara, pe de o parte, educatia adultilor, pe de alta parte, constituind un singur proces continuu. Aceasta presupune valorificarea la maximum a structurii de relatie a sistemului de invatamant, care confera deschiderea posibila si necesara scolii de azi si de maine, spre toate mediile si comunitatile sociale, determinate   practic din perspectiva modelului cultural al societatii postindustriale, informatizate. Referindu-se la maniera de structurare a sistemului educatiei   permanente, I.Jinga considera ca principalele componente structurale ale acesteia sunt urmatoarele : 1) Educatia in familie (inteleasa intr-un sens mai larg care nu vizeaza

numai educatia copiilor, ci si educatia tuturor membrilor unei familii). 2) Subsistemul

invatamantului, care cuprinde urmatoarele cicluri :

invatamantul prescolar,

primar, gimnazial, liceal, profesional,

superior, postuniversitar, doctoratul si alte forme de perfectionare. 3) Activitatea cultural-artistica, considera in sens larg (spectacole ,concerte, activitate editoriala, activitatea din case de cultura,  biblioteci, universitati populare, muzee etc.). 4) Educatia adultilor, care de multe ori este echivalata cu educatia

 permanenta desi, ea este numai un subsistem al acesteia si careia ii specifice o serie de activitati de genul : a) activitati de reciclare ; b) activitati de perfectionare ; c) activitati de reconversie  profesionala ; d) activitati de recuperare ; 5) Societatea (transportul in comun, cadrul organizational, magazine etc.) se constituie ca un subsistem educational in ansamblul sau care, prin 5

influentele sale, de multe ori incidentale (mediul ambiant, strada, mijloacele), determina caracterul permanent al educatiei. Analizand modul de structurare a sistemului educatiei permanente, usor se poate observa ca prin intermediul subsistemelor acesteia se realizeaza toate formele educatiei si toate laturile educatiei, desi gradul de implicare a diverselor subsisteme poate sa fie diferit. Dintre cele mai semnificative caracteristici se enumera urmatoarele : *educatia nu se termina la sfarsitul scolarizarii institutionalizate, ci este un   proces continuu, permanent ; educatia permanenta se intinde pe intreaga durata de viata a unui individ. *educatia permanenta nu se limiteaza doar la educatia adultilor, ci ea cuprinde si unifica toate stadiile educatiei : prescolar, primar, secundar, universitar, postuniversitar etc. *educatia permanenta include modele de educatie formala, nonformala si informala. *familia joaca rolul cel mai subtil in initierea procesului de educatie  permanenta. *comunitatea joaca, de asemenea un rol important in sistemul educatiei educatiei permanente, chiar in momentul in care se stabilesc primele interactiuni ale copilului cu aceasta si functia ei educativa se continua pe  parcursul intregii vieti, atat in domeniul profesional cat si in general. *educatia permanenta reprezinta o abordare dinamica a educatiei, care  permite adaptarea materialelor si a mijloacelor de invatare la noile conditii impuse de dezvoltare. *functiile adaptative si invatarea sunt desavarsite prin educatia permanenta.

6

*educatia permanenta indeplineste si o functie corectiva : ea se ocupa de deficientele sistemului existent de educatie. * scopul final al educatiei permanente este de a mentine si imbunatati calitatea vietii. *exista trei conditii preliminare pentru educatia permanenta : oportunitate, motivatie si educabilitate. *educatia permanenta este un principiu organizator pentru toate tipurile de educatie.

Directii de manifestare a educatiei permanente :

O analiza asupra specificului educatiei permanente conduce la ideea ca directiile in care aceasta se poate manifesta sunt obiectivate in : - obiectivele si continuturile procesului de instruire si formare ; -metodele si tehnicile utilizate ; -structurile pe care le promoveaza cu scopul de a realiza dezideratele ce-i sunt specifice. A) Obiectivele si continuturile procesului de instruire si formare -eductia permanenta a impus o noua viziune, realizand o deplasare accentului de pe obiectivele de natura cognitiva spre obiectivele de natura afectiva, atitudinala,motivationala,

a caror implicare in dezvoltarea

  personalitatii elevilor este unanim recunoscuta si apreciata de toate  persoanele implicate in activitati de instruire si formare. -in domeniul cognitiv, obiectivele prin natura lor, nu mai stipuleaza dobandirea unui volum mare de cunostinte si informatii, ci formarea unor  tehnici de munca intelectuala care ajuta individul sa-si procure o serie de cunostinte printr-un efort personal.

7

-unii autori vorbesc sa oportunitatea construirii educabilitatii la indivizii implicati in anumite programe de instruire sau de formare. J.B.Biggs enumera o serie de caracteristici identificate la persoanele care poseda aceasta

capacitate de maxima importanta,

din randul carora mai

semnificative sunt : a avea informatii sau a fi capabil sa localizeze informatia ; a avea deprinderi intelectuale ce pot fi generalizate la un nivel mai inalt ; a poseda strategii generale pentru rezolvarea problemelor ; a-si stabili propriile obiective ; a evalua rezultatele propriei invatari ; a fi motivat adecvat ; a avea o imagine de sine adecvata. - in cadrul educatiei permanente se vizeaza formarea unor atitudini favorabile nu numai pentru invatare ca activitate intelectuala specific umana, ci se pune problema de a forma indivizilor si o serie de atitudini in legatura cu unele aspecte ale societatii si ale existentei in general. -valorizarea in mare masura a obiectivelor de natura afectiva si motivationala, in cadrul educatiei permanente, are o alta semnificatie daca se are in vedere rolul pe care il au achizitiile de natura afectiva in dezvoltarea generala a personalitatii umane. - in structura personalitatii exista o latura instrumentala, care include deprinderile, priceperile, abilitatile pe care individul si le-a format si pe care le poate utiliza in rezolvarea diverselor probleme si in desfasurarea unor  activitati, dar exista si o latura relational-valorica, in care intra sistemul de atitudini formate care il ajute pe individ sa se pozitioneze distinct fata de diferitele aspecte, probleme, fenomene cu care se confrunta in activitatile cotidiene. - daca acesta din urma componenta este bine structurata, atunci exista sanse mari sa fie mai bine valorificata si latura instrumentala a personalitatii, fapt care se soldeaza cu consecinte benefice in rezolvarea diverselor probleme. 8

- in cazul in care sistemul atitudinal este deficitar, este posibil ca individual sa nu-si poata pune in valoare nici deprinderile, abilitatile si priceperile, pe care le poseda si pe care si le-a format in cadrul instruirilor anterioare. B) Metodele si tehnicile utilizate in cadrul educatiei permanente : - educatia permanenta este inovatoare si in privinta metodelor si tehnicilor, dar noutatea nu consta atat in utilizarea utilizarea unor metode noi, ci in frecventa cu care foloseste anumite metode. - educatia permanenta valorizeaza in mai mare masura acele metode care confera invatarii un grad mai mare de activism si care il fac pe individ sa devina coparticipant la propria sa formare, sa fie nu numai obiect al educatiei, ci si subiect al acesteia. - in cadrul educatiei permanente se va pune un accent mai mare pe utilizarea unor metode cum sunt, invatarea prin descoperire, rezolvarea de   probleme, discutiile in grup, studiul de caz, brainstormingul, jocul de rol etc., toate recunoscute pentru gradul lor mare de formativitate, comparativ cu metodele de tip traditional. - prin utilizarea acestor metode in cadrul educatiei permanente, invatarea ca activitate, devine mai atractiva si implicit mai motivanta pentru cei implicate si de asemenea devine mai eficienta, deoarece achizitiile dobandite intr-o astfel de maniera au un nivel mai mare de operativitate si de functionalitate, asigurandu-se si o mai buna retinere a lor pe perioade mai indelungate de timp. C) Structurile promovate de educatia permanenta - in legatura cu structurile pe care educatia permanenta le promoveaza, fie ca este vorba de cele specifice subsistemului invatamantului, fie ca este vorba de cele specifice educatiei de tip nonformal.

9

- educatia permanenta promoveaza structuri flexibile, care prin specificul lor sa asigure, pe de o parte o dezvoltare armonioasa a intregii personalitati a elevilor, iar pe de alta parte, sa onoreze asteptarile privind alegerea unei  profesiuni si formarea de competente specifice domeniului pentru care s-a facut optiunea. - din perspectiva educatiei permanente, sistemul de invatamant trebuie structurat intr-o maniera sa il faca compatibil cu posibilitatile si asteptarile elevilor, dar, in acelasi timp sa tina cont de solicitarile externe, fie ca este vorba de mutatiile intervenite in societate, fie de progresele inregistrate in  perimetrele unor stiinte, fie de inovatiile realizate in perimetrul invatarii si al  pedagogiei. - prin intermediul unor subsisteme care au o contributie majora in realizarea educatiei nonformale, cum sunt institutiile de cultura si arta, mijloacele de comunicare in masa, educatia permanenta onoreaza nevoile culturale si profesionale ale unor categorii largi de populatie, facilitand accesul la educatie prin crearea unor facilitati. - comparatie cu educatia de tip traditional, cea permanenta nu il pune pe individ numai in situatia de a invata ci il si ajuta prin facilitatile oferite, sa realizeze acest lucru cu costuri cat mai reduse si intr-o perioada mai scurta de timp.

Caracteristici ale educatiei permanente :

Dintre caracteristicile identificate educatiei permanente pot fi mentionate caracterul : continuu, global, integral, participativ. a) Caracterul continuu al educatiei permanente se concretizeaza in faptul ca aceasta vizeaza toate perioadele de varsta ale individului, astfel 10

incat acesta beneficiaza de urmarile pozitive ale influentelor incepand cu granita , dar si dupa ce a parcurs perioada vietii active.  b) Caracterul global rezulta din faptul ca, prin specificul sau, educatia

  permanenta reuseste sa integreze intr-un sistem coerent toate nivelurile, tipurile si formele educatiei ceea ce se soldeaza cu efecte educative benefice, comparativ cu situatia in care aceste variabile erau disociate. c) Caracterul integral al educatiei permanente se concretizeaza in faptul ca aceasta vizeaza formarea personalitatii individului din perspectiva tuturor dimensiunilor sale, ceea ce inseamna ca se are in vedere dezvoltarea intelectuala, afectiva, morala,fizica etc. prin acesul elevilor la toate tipurile si categoriile de valori. d) Caracterul participativ se explica prin faptul ca educatia permanenta se realizeaza in foarte mare masura prin implicarea activa a individului la propria sa formare din care rezulta si incurajarea formelor de autoinstruire si autoeducatie.

11

Bibliografie : • ,,Psihologie si pedagogie scolara’’ – Anca Dragu, Sorin

Cristea – Editia a II-a Revizuita si Adaugita. •

,,Pedagogie’’ – Bontas.I. - Editura ALL, Bucuresti 1994

•

,,Manual de pedagogie’’ – Jinga.I., Istrate.L. - Editura ALL, Bucuresti 1998

•

,,Pedagogie’’ – Cucos.C. - Editura Polirom, Iasi, 1998

12