Edificiul termal (balneum) al legiunii VII Claudia de la Cioroiu Nou / The Bath house (balneum) of Legio VII Claudia from Cioroiu Nou, Craiova 2015

DOREL BONDOC

CIOROIU NOU

EDIFICIUL TERMAL (BALNEUM) AL LEGIUNII VII CLAUDIA THE BATH HOUSE (BALNEUM) OF LEGIO VII CLAUDIA

Muzeul Olteniei Craiova DOREL BONDOC

CIOROIU NOU EDIFICIUL TERMAL (BALNEUM) AL LEGIUNII VII CLAUDIA THE BATH HOUSE (BALNEUM) OF LEGIO VII CLAUDIA

EDITURA SITECH Craiova, 2015

Corectura aparţine autorului. © 2015 Editura Sitech Craiova Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. Orice reproducere integrală sau parţială, prin orice procedeu, a unor pagini din această lucrare, efectuate fără autorizaţia editorului este ilicită şi constituie o contrafacere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utilizării sau citării justificate de interes ştiinţific, cu specificarea respectivei citări. © 2015 Editura Sitech Craiova All rights reserved. This book is protected by copyright. No part of this book may be reproduced in any form or by any means, including photocopying or utilised any information storage and retrieval system without written permision from the copyright owner. Editura SITECH face parte din lista editurilor românești de prestigiu, acreditate de fostul CNCSIS, actual CNCS, prin CNATDCU, pentru Panelul 4, care include domeniile: științe juridice, sociologice, politice și administrative, științe ale comunicării, științe militare, informații și ordine publică, științe economice și administrarea afacerilor, științe psihologice, ale educației, educație fizică și sport. Editura SITECH Craiova, România Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc T1, parter Tel/fax: 0251/414003 E-mail: [email protected]; [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BONDOC, DOREL Edificiul termal (Balneum) al Legiunii VII Claudia de la Cioroiu Nou = The bath house (Balneum) of Legio VII Claudia from Cioroiu Nou / Dorel Bondoc. Craiova : Sitech, 2015 Bibliogr. ISBN 978-606-11-4786-1 902(498 Cioroiu Nou)

ISBN 978-606-11-4786-1

SUMAR Cuvânt înainte ....................................................................................................................................7 1. DESPRE FORTIFICAŢIA ROMANĂ DE LA CIOROIU NOU..............................................9 2. DESPRE DETAŞAMENTUL LEGIUNII VII CLAUDIA DE LA CIOROIU NOU ............ 14 3. EDIFICIUL TERMAL DE LA CIOROIU NOU ......................................................................17 3.1. Istoricul cercetărilor ............................................................................................................... 17 3.2. Metoda de săpătură................................................................................................................. 21 3.3. Amenajări anterioare edificiului termal ................................................................................. 24 3.4. Descrierea clădirii .................................................................................................................. 26 3.5. Gropi menajere ....................................................................................................................... 46 3.6. Alimentarea cu apă a edificiului termal ................................................................................. 47 3.7. Evacuarea apelor menajere .....................................................................................................50 3.8. Cronologia edificiului termal de la Cioroiu Nou. Faze de construcţie şi reconstrucţie .........50 3.9. Thermae sau Balneum ? .........................................................................................................60 3.10. Activităţi curente ce se desfăşurau în interiorul edificiului termal ...................................... 61 3.11. Cine frecventa edificiul termal de la Cioroiu Nou ? ............................................................ 63 3.12. Despre programul de funcționare al edificiului termal de la Cioroiu Nou........................... 64 4. COMENTARIU DESPRE MATERIALELE ARHEOLOGICE DESCOPERITE ÎN INTERIORUL EDIFICIULUI TERMAL ..................................................................................... 65 4.1. Cărămizile cu ştampila Legiunii VII Claudia ........................................................................ 65 4.2. Țiglele produse în officina lui Ambivrus ............................................................................... 66 4.3. Materiale destinate transmisiei căldurii .................................................................................. 67 4.4. Materiale de fier folosite la îmbinări ...................................................................................... 67 4.5. Geamuri ..................................................................................................................................67 4.6. Ceramica.................................................................................................................................68 4.7. Obiecte de bronz..................................................................................................................... 69 4.8. Obiecte de fier ........................................................................................................................ 69 4.9. Piese ceramice de joc .............................................................................................................69 4.10. Rondele ceramice, de os și de plumb ................................................................................... 69 4.11. Obiecte de os ........................................................................................................................ 69 4.12. Opaițe ................................................................................................................................... 70 4.13. Fibule ....................................................................................................................................70 4.14. Obiecte medicale, de toaletă și cosmetică ............................................................................ 70 4.15. Podoabe și vase de sticlă ...................................................................................................... 71 4.16. Oase animale ........................................................................................................................ 71 5. CATALOGUL DESCOPERIRILOR ........................................................................................ 74 A. MATERIALE DE CONSTRUCȚIE ......................................................................................... 74 5.1. Cărămizi ................................................................................................................................. 74 5.2. Ţigle de acoperiş (tegulae hammatae) ................................................................................... 81 5.3. Olane ......................................................................................................................................83 5.4. Materiale ceramice de transmisie a căldurii ........................................................................... 83 5.5. Fragmente de gresie şi marmură ............................................................................................ 87 5.6. Fragmente de opus signinum şi tencuială vopsită .................................................................. 88 5.7. Elemente de pavaj .................................................................................................................. 89 5.8. Materiale de fier folosite la îmbinări ...................................................................................... 90 5.9. Materiale folosite la ferestre: geamuri.................................................................................... 98 5

B. OBIECTE DESCOPERITE ÎN INTERIORUL EDIFICIULUI TERMAL ........................ 101 5.10. Ceramica............................................................................................................................. 101 5.10.1. Amfore ............................................................................................................................ 101 5.10.2. Vase de tip terra sigillata ................................................................................................. 103 5.10.3. Vase decorate în tehnica barbotinei şi cu decor aplicat................................................... 104 5.10.4. Vase glazurate ................................................................................................................. 105 5.10.5. Vase ştampilate, decorate cu rotiţa sau pictate ................................................................ 105 5.10.6. Vase de uz casnic ............................................................................................................ 107 5.10.7. Vase cu semne şi litere incizate....................................................................................... 110 5.11. Obiecte din bronz ............................................................................................................... 111 5.12. Obiecte din fier ................................................................................................................... 113 5.13. Obiecte ceramice ................................................................................................................ 116 5.14. Obiecte de os ...................................................................................................................... 118 5.15. Obiecte din plumb .............................................................................................................. 119 5.16. Opaiţe ................................................................................................................................. 120 5.17. Fibule şi piese metalice de podoabă ................................................................................... 121 5.18. Instrumente medicale, piese pentru toaletă și cosmetică .................................................... 122 5.19. Podoabe și vase de sticlă .................................................................................................... 124 5.20. Oase animale ...................................................................................................................... 127 5.21. Monedele descoperite în perimetrul și în zona edificiului termal de la Cioroiu Noun (dr. Delia Moisil) ......................................................................................................................... 129 Glosar de termeni ........................................................................................................................... 141 Rezumat în limba engleză: The bath house (balneum) of Legio VII Claudia from Cioroiu Nou (translated by dr. Mihaela Pena) .................................................................................................. 143 Lista ilustrațiilor ............................................................................................................................ 158 Abrevieri şi bibliografie ................................................................................................................. 160 Planșe...............................................................................................................................................164

6

CUVÂNT ÎNAINTE Situl arheologic de la Cioroiu Nou reprezintă un monument cu totul special al epocii romane din Oltenia în particular şi din Dacia, în general. Situată la cca. 20km nord de Dunăre, localitatea conţine pe raza teritoriului său, importante urme ale civilizaţiei romane de altădată1. O fortificaţie prevăzută cu două şanţuri şi două valuri de pământ, o aşezare civilă ce se întinde pe o suprafaţă de 20 de hectare sau 3km2, un templu, mai multe clădiri importante, ateliere de produs materiale de construcţie, ceramică sau de prelucrare a metalelor şi una sau mai multe necropole sunt doar câteva din reperele arheologice romane cunoscute graţie cercetărilor arheologice sau descoperirilor întâmplătoare2. O inscripţie descoperită mai demult atestă existenţa în perimetrul localităţii, a unui post militar de pază, statio; clădirea acestui post nu a fost deocamdată descoperită, dar şi cercetările arheologice sunt încă la început. La fel stau lucrurile şi pentru officina lui Ambiurus, destinată producţiei materialelor de construcţie, în speţă a ţiglelor de acoperiş. Monumentele evocate mai sus sunt dublate de un număr impresionant de descoperiri: inscripţii, piese sculpturale, cărămizi, ţigle, olane, ceramică de lux, ceramică pictată, ceramică de uz casnic, obiecte de fier, obiecte de bronz, obiecte ceramice, obiecte de os, monede, opaiţe, oase menajere, vase de sticlă, fragmente de geamuri, etc. Iar numărul acestora este în continuă creştere, de la an la an. Săpăturile arheologice efectuate în ultimii ani confirmă întru totul intensitatea locuirii din epoca romană. Un nivel de locuire (incendiat) datând din prima jumătate a secolului II a fost deja pus în evidenţă. Ulterior acestui moment, pot fi datate mai multe clădiri cercetate în sectorul de nord-vest al fortificaţiei. În paginile acestei lucrări3 va fi prezentat edificiul termal ridicat de militarii din detaşamentul legiunii VII Claudia. După mai multe campanii de săpături, clădirea a fost cercetată şi dezvelită complet, putându-se deosebi mai multe faze de construcţie şi reconstrucţie. Din interiorul său a fost prelevat un material arheologic foarte interesant, grupat într-un catalog semnificativ de descoperiri. În mentalitatea romanilor, băile publice reprezentau un argument decisiv pentru a etala superioritatea civilizației lor în raport cu altele învecinate4, iar edificiul termal de la Cioroiu Nou, deși mic ca dimensiuni, se încadrează perfect în această logică. Edificiile termale, fie ele thermae sau balneae, reprezentau alături de alte realizări ale civilizației romane (orașe, castre, drumuri, poduri, etc.), unele dintre cele mai semnificative simboluri ale romanității. De fapt romanii au înțeles foarte bine un lucru și anume, necesitatea că oamenii trebuie să comunice unii cu ceilalți într-un cadru plăcut și deopotrivă, igienic. Și asta nu doar cu anumite ocazii, ci mult mai des, eventual zilnic atât cât era posibil, sub cupola unor edificii prin care ei înțelegeau că atinseseră un ideal de viață urbană5. Pentru o mai bună înţelegere a monumentului de la Cioroiu Nou, începutul lucrării a fost afectat unei scurte prezentări a fortificaţiei. Această prezentare este urmată de o mică discuţie despre detaşamentul legiunii VII Claudia, ce a staționat aici. Cea mai mare parte a lucrării este ocupată de prezentarea edificiului termal, ridicat tocmai de către militarii din acest detaşament: istoricul cercetărilor, metoda de săpătură, descrierea clădirii, faze de construcţie şi reconstrucţie,

1

Scurtă prezentare a vestigiilor arheologice de la Cioroiu Nou, la Tudor 1968a, p. 315 și urm.; Tudor 1978, p. 208-214; Bondoc 2010, passim. 2 Alte cercetări înaintea noastră au fost făcute de C.C. Nicolaescu-Plopșor, D. Tudor și Gh. Popilian; vezi bibliografia de la finele acestei lucrări. 3 Sugestii utile privind redactarea și conținutul lucrării, mi-au fost făcute de prof.univ. N. Gudea, căruia îi mulțumesc și pe această cale. 4 Maréchal 2012, p. 152. 5 Yegül 2010, p. 2.

7

catalogul descoperirilor. Pentru a fi cât mai convingătoare, lucrarea a fost însoțită de o ilustrație bogată, constând în fotografii și desene6. * Publicarea in extenso a edificiului termal de la Cioroiu Nou este probabil, prima de acest gen din Oltenia7. Importanţa ei decurge mai ales din faptul că în Imperiul roman, băile publice reprezentau în primul rând spaţii destinate curăţirii corpului şi întreţinerii sănătăţii, dar şi locuri de întâlnire, socializare sau petrecere a timpului liber. Practic, nu există nici o aşezare urbană romană sau castru fară un astfel de stabiliment8. În pofida acuzațiilor aduse de contemporanii din epocă9, cu privire la consumul în exces a băuturilor alcoolice sau la practicarea prostituției în interiorul lor, scopul esențial pentru care au fost ridicate băile era acela de îngrijire a igienei personale, combinată cu recreerea fizică și spirituală10. Prezența băilor (fie ele publice, private sau militare) pe întreg teritoriul Imperiului roman11 arată faptul că autoritățile romane au pus efectiv igiena pe ordinea de zi a Imperiului12, iar dictonul mens sana in corpore sano13, nu a fost doar o simplă figură de stil. Edificiul termal de la Cioroiu Nou nu va putea fi niciodată comparat cu marile terme ridicate la Roma sau în alte orașe romane14, dar reprezintă un episod elocvent din viața cotidiană romană și din ceea ce a fost civilizația adusă de Imperiul roman la nordul Dunării de jos. Mai mult, având în vedere faptul că a fost eminamente o construcție militară, aduce în atenție aportul armatei la activitatea constructivă din noua provincie romană-Dacia și implicit la urbanizarea și romanizarea acestui spațiu15. Cât privește importanța acestei publicații pentru analiza generală a clădirilor termale din întreagul teritoriu romanizat sau aflat în stăpînire romană, să amintesc aici doar faptul că repertoriul băilor din Imperiul roman, publicat în anul 199316, la capitolul rezervat provinciei Dacia conține doar patru băi, din care una civilă (Ulpia Traiana Sarmizegetusa), celelalte trei militare (Bumbești, Copăceni, Slăveni)17. Trecând peste superficialitatea acestei abordări în interiorul unei lucrări extrem de serioasă, o astfel de situație poate fi explicată de ritmul lent al publicării săpăturilor arheologice din România, dar și de accesul mai greoi al specialiștilor din alte părți la publicațiile noastre18. Și din acest motiv, la finele prezentării am procedat la redactarea unui consistent rezumat în limba engleză19. La finele acestui scurt cuvânt înainte, îmi exprim gratitudinea faţă de Muzeul Olteniei Craiova, care a alocat fondurile băneşti destinate săpăturilor arheologice şi sub auspiciile căruia este publicată această carte.

6

Desenele și procesarea ilustrației au fost realizate de către dna. Gabriela Filip, mulțumiri. Băile castrului de la Drobeta au fost publicate sumar (Bărcăcilă 1938, p. 41-52); pentru băile romane din Oltenia, vezi Tudor 1958; p. 258-265; Tudor 1968, p. 323-337; Tudor 1978, p. 312-325; de asemenea, excelentă publicare a băilor de la Slăveni, la Popilian 1971, p. 627-641. 8 Tudor 1976, p. 124; pentru instalațiile de acest fel din Dacia, vezi Gudea 2001, p. 101-117. 9 Iuvenalis, I, 143; Seneca, Ep., 15, 3, ș.a. 10 Buccino 2012, p. 77. 11 Yegül 2010, p. 2-3. 12 Carcopino 1979, p. 308. 13 Iuvenal, X, 356. 14 Buccino 2012, p. 81. 15 Chestiunea a mai fost pusă în discuție și cu alte ocazii, vezi mai recent, o baie descoperită în canabae-le de la Brigetio, cf. Bartus et alii 2014, p. 439. 16 Nielsen 1993, I: text, II: catalogues and plates. 17 Nielsen 1993, I, p. 75; II, p. 20. 18 Prezentare generală a edificiilor balnea-thermae, la Tudor 1976, p. 123-131. 19 Traducerea engleză a fost făcută de dr. Mihaela Pena, mulțumiri.

7

8

1. DESPRE FORTIFICAŢIA ROMANĂ DE LA CIOROIU NOU Este situată în imediata vecinătate (de sud-est) a satului modern, între sat şi cimitirul actual, în punctul numit de localnici Cetate. Locaţia sa este semnalată de un platou mai înalt, utilizat în prezent pentru culturi agricole. La suprafaţa solului, pe arătură, se pot deosebi fragmente de ţigle, olane, cărămizi, pietre, fragmente ceramice, cuie, monede, fibule, piese de pavaj, etc., toate răvăşite de lucrările de cultivare a pământului. Grosimea stratului vegetal este de cca. 0,20m. În pofida amenajărilor funciare şi a nivelărilor la care a fost supus pentru obţinerea de teren agricol20, locul pe care a fost ridicată fortificaţia se prezintă ca un teren proeminent, mai ridicat decât împrejurimile (fig. 1).

Fotografie aeriană, 1969 (după Bondoc 2010) Fig. 1

Fortificaţia şi împrejurimile (după Tudor 1942) Fig. 2

Platoul denumit astăzi Cetate, este jalonat la nord şi vest de pârâul Eruga (Apa Cioroiului), la sud de canalul Baboia, iar la vest de cimitirul actual şi de drumul asfaltat ce merge spre Boureni (fig. 2). O menţiune specială merită prezenţa în apropierea laturii de nord a fortificaţiei, a pârâului Eruga, al cărei curs a afectat elementele defensive de pe această latură; dealtfel s-a apreciat că apa acestui pârâu circula în antichitate prin şanţul principal al cetăţii pe latura nordică21, probabil dirijată pe acest traseu chiar de către autorităţile romane din zonă. Așadar fortificaţia romană, mai precis ce s-a mai păstrat din ea, se găseşte la sud de satul actual, pe o terasă înaltă de cca. 3m şi are forma patrulateră-trapezoidală, cu colţurile rotunjite (fig. 3).

20 21

Tudor 1962, p. 548. Tudor 1942, p. 94.

9

Fig. 3. Cioroiu Nou. Fotografie aeriană a perimetrului fortificaţiei (după Bondoc 2010)

Fig. 3.1. Cioroiu Nou pe harta Imperiului roman (după Bondoc 2010).

10

Dimensiunile sale au fost măsurate de către D. Tudor după cum urmează: 235 x 130m22. În zilele noastre, aceste dimensiuni pot fi cu greu verificate, datorită intervenţiilor edilitare şi a lucrărilor agricole care au distrus valurile de pământ şi au astupat şanţurile. Până la efectuarea unor măsurători cu mijloace moderne, precise şi eficiente, dimensiunile publicate de către D. Tudor rămân valabile. O poartă a fortificaţiei a fost identificată pe latura de sud 23; astăzi poarta nu mai este vizibilă pe teren. Fotografia aeriană din anul 1969 confirmă existenţa acesteia printr-o mică întrerupere, dar indică astfel de porţi şi pe celelalte laturi ale fortificaţiei.

The first defence ditch

The second defence ditch Fig. 4

Sistemul defensiv al fortificaţiei consta în două valuri de pământ şi două şanţuri (fig. 4-6). Fotografia aeriană realizată în anul 1969 prezintă destul de clar cele două valuri de pământ (Vallum 1 şi Vallum 2). Din păcate numeroase intervenţii antropice precum operaţiuni de terasare în vederea obţinerii de teren arabil şi anualele lucrări agricole au afectat grav structura celor două valuri de pământ. Astfel că într-o fotografie aeriană recentă, făcută în anul 2003, cele două valuri de pământ sunt mai greu de detectat. Mecanizarea agriculturii a avut în acest caz un efect dezastruos asupra monumentului arheologic. Fortificaţia prezintă după cum spuneam, și două şanţuri de apărareFossa 1 şi Fossa 2, situate la 3m distanţă unul faţă de celălalt24. Sistemul defensiv al fortificaţiei de la Cioroiu Nou a fost secţionat în mai multe rânduri. Voi sintetiza în cele ce urmează rezultatele acestor cercetări. Vallum 1 (cel interior). A fost ridicat cu pământul rezultat din săparea şanţului Fossa 1. După datele publicate de către D. Tudor, vallum 1 avea o lăţime de 7-10m şi avea o înălţime

22 Tudor 1962, p. 547-548; Tudor 1978, p. 210; alte dimensiuni la Tudor 1942, p. 94; Tudor 1958, p. 176; Tudor 1968a, p. 315. 23 Tudor 1968a, p. 315; Tudor 1978, p. 210. 24 Petculescu, Oberlander-Târnoveanu, Bondoc 2002, p. 104-105; Bondoc 2007, p. 130.

11

păstrată de 1-2m25. Săpăturile mai vechi au pus în evidenţă şi urme ale unei palisade realizată din pari de lemn. În vederea unei rezistenţe sporite, Vallum 1 a fost prevăzut cu o bermă. Aceasta, după măsurătorile lui D. Tudor avea o lăţime de 3,40m 26. În sectorul de nord-vest al fortificaţiei (săpături D. Bondoc, anul 2004), berma surprinsă avea o lăţime de 2,50m, şi a fost realizată dintr-un humus de culoare gri-cenuşie27. În anul 2012, secţionarea sistemului defensiv în sectorul de nord-vest al fortificaţiei, a permis din nou măsurarea lăţimii valului de pământ nr. 1, în dreptul edificiului termal; astfel lăţimea sa în acest sector este de 7m, iar berma realizată dintr-un lut de culoare galben-cenuşie pentru susţinerea sa, măsura o lăţime de 2,50m28. Fossa 1 (şanţul dinspre interior) este cel mai mare şi ca atare cel mai vizibil dintre şanţurile defensive de la Cioroiul Nou. A fost săpat de jur-împrejurul fortificaţiei, şi privit în secţiune are forma literei V. Săpăturile din anul 1959 (Gh. Popilian) au înregistrat următoarele dimensiuni pe latura sa sudică: 8,40m lăţime la gură şi 2,50m adâncime29. Umplutura şanţului conţine pe lângă cărămizi întregi sau fragmentare, şi piatră de calcar, gresie nisipoasă, precum şi o mare cantitate de vase ceramice, fragmentare în cea mai mare parte. Săpăturile din 2001 (Muzeul Naţional de Istorie: L. Petculescu, E. Oberländer) efectuate pe latura de est precizau o lăţime de cca. 6m şi o adâncime de -2,20m30. Pe latura de vest, aproape de colţul sud-vestic al fortificaţiei, săpătura din anul 2006 (D. Bondoc) a înregistrat o lăţime a acestui şanţ de 7,60m şi o adâncime de 3m31. Iar în anul 2012, săpătura peste sistemul defensiv al fortificaţiei a înregistrat o lăţime a acestui şanţ de 7,80m şi o adâncime de 1,90m32.

Fossa 1, săpături 2012

Fossa 1, săpături 2006 Fig. 5

Vallum 2 (al doilea val de pământ) a fost grav afectat de lucrările agricole. Existenţa sa a fost pusă în evidenţă ceva mai clar pe latura de vest a fortificaţiei, unde măsoară o lăţime maximă păstrată de 3m (săpături D. Bondoc, anul 2006) până la 4m la bază33. Nu au fost sesizate urme ale unei palisade de lemn care să se fi aflat fixată pe coama sa; dacă această palisadă a existat, atunci este posibil ca urmele sale să fi fost compromise de lucrările agricole. Fossa 2 (şanţul dinspre exterior) se găseşte situat la o distanţă de 3m de şanţul mare Fossa 1. Deschiderea la gură a şanţului Fossa 2 era de cca. 3 m şi adâncimea de 1,50-1,75m34. 25

Tudor 1978, p. 210. Tudor 1978, p. 210. 27 Bondoc 2005, p. 127. 28 Bondoc 2013, p. 47. 29 Tudor 1962, p. 549; Tudor 1978, p. 210; pentru comparație să notăm că berma zidului castrului de la Slăveni măsura o lățime de 2,40m, cf. Tudor 1978, p. 302. 30 Petculescu, Oberlander-Târnoveanu, Bondoc 2002, p. 105. 31 Bondoc 2007, p. 130. 32 Bondoc 2013, p. 47. 33 Bondoc 2013, p. 47. 34 Petculescu, Oberlander-Târnoveanu, Bondoc 2002, p. 104. 26

12

Fossa 2, săpături 2006

Fossa 2, săpături 2012 Fig. 6

În 2006 constatam o lăţime la gură a şanţului de cca. 2 şi o adâncime tot de 2m35; diferenţele în privinţa lăţimii se datorează faptului că sectorul unde s-a făcut săpătura din anul 2006 era puternic afectat de lucrările agricole. Săpăturile din anul 2012 au permis reexaminarea sa, măsurându-se o lăţime de 3,50m36. În umplutura şanţului s-au descoperit numeroase fragmente ceramice, fragmente de cărămizi, ţigle şi olane, bucăţi de marmură şi calcar, precum şi fragmente de amfore şi vase de tip mortaria. Cele mai elocvente măsurători au fost făcute fără îndoială în campania de săpături arheologice din anul 2012. În această campanie, vremea bună a permis adâncirea săpăturii până la un nivel acceptabil și astfel a fost posibilă obţinerea unor observaţii interesante privind cronologia fortificaţiei şi implicit a sistemului defensiv. Însumând lăţimile măsurate ale cele două valuri de pământ, berma aferentă primului val şi lăţimile celor două şanţuri, vom obţine o lățime a sistemului defensiv de 24,80m, aşadar o cifră rezonabilă pentru o fortificaţie romană din secolul III37. SFÂRŞITUL FORTIFICAŢIEI. În stadiul actual al cercetărilor este greu de precizat momentul scoaterii din funcţiune a fortificaţiei romane de la Cioroiu Nou. Poate ar fi de făcut o distincţie necesară între pierderea funcţiei militare şi încetarea locuirii efective în acest loc. Oricum, ultimele obiecte romane precis databile descoperite în perimetrul fortificaţiei sunt două fibule în formă de trident38, databile la finele secolului III-începutul secolului IV39 (fig. 7).

1 2 Fig. 7. Fibule în formă de trident descoperite la Cioroiu Nou Săpături D. Tudor (1960) şi D. Bondoc (2010) 35

Bondoc 2007, p. 130. Bondoc 2013, p. 47. 37 Sistemul defensiv al castrului de piatră de la Slăveni avea lățimea de 25m (Tudor 1978, p. 302). 38 Tudor, Diaconescu, Popilian 1967, p. 593 şi p. 598, fig. 4/45. 39 Bondoc 2010, p. 13; Bondoc 2010b, p. 297-303. 36

13

2. DESPRE DETAŞAMENTUL LEGIUNII VII CLAUDIA DE LA CIOROIU NOU Prezenţa unui detaşament al legiunii VII Claudia la Cioroiu Nou era mai demult atestată40, dar niciodată nu a fost explicată în mod rezonabil. Foarte probabil, impedimentul a constat în lipsa unor argumente pentru care militari dintr-o legiune a provinciei Moesia Superior, au fost aduşi în Dacia, în speţă la Cioroiu Nou. Astăzi suntem însă în măsură să asumăm faptul că detaşarea unor vexilaţii legionare în alte provincii decât cea în care se afla castrul de bază al legiunii, reprezenta în caz de nevoie, un fapt firesc. Prima atestare a unui detaşament al legiunii VII Claudia la Cioroiu Nou este reprezentată de inscripţia pusă de Germanus41 (fig. 8), speculator al acestei unităţi. Epitetul purtat de legiune a fost martelat încă din antichitate. S-a apreciat că este vorba despre un veteran al legiunii, stabilit la Cioroiu Nou după lăsarea la vatră42 sau că speculatorul Germanus îndeplinise acolo o misiune de serviciu43.

Fig. 8. Cioroiu Nou. Inscripţia pusă de speculatorul Germanus (după Bondoc 2004)

Inscripţia a fost descoperită în săpăturile din anul 1938 (D. Tudor, C.S. Nicolaescu-Plopşor) şi a fost publicată fără context44. Din planul ridicat de arhitectul A. Vincenz în anul 1939 şi publicat mai târziu de către prof. D. Tudor45, se poate deduce că fragmentele inscripţiei (trei bucăţi) au fost aflate la baza pantei interioare a primului val de pământ (cel dinspre interior) al fortificaţiei; au putut ajunge în acest loc fie întâmplător, fie reutilizate ca material de construcţie. Iată lectura revizuită a inscripţiei46: [---Dia]nae san[c-] [ta]e, Mercurio G[u-] bernatori e[t Genio] stationis, A[el(ius) Ger-] 40 41

Tudor 1942, SE 186; Tudor 1958, SE 300; AnnÉp, 1959, nr. 330; Tudor 1968, SE 380; Tudor 1978, p. 213. IDR, II, p. 81, nr.141, cu bibliografia; Bondoc 2004, p. 9-11, nr. 5; ILD, p. 76-77, nr. 99; Bondoc 2010, p. 27-29, nr.

3. 42

Tudor 1978, p. 213. Benea 1983, p. 64-65; mai recent, Cupcea 2008, p. 269. 44 Tudor 1942, SE 186; Tudor 1958, SE 300. 45 Tudor 1942, p. 95, fig. 15; Tudor 1958, p. 177, fig. 42; vezi şi planul săpăturilor din anii 1938, 1959, 1960-1961, la Tudor, Diaconescu, Popilian 1967, p. 594, fig. 1. 46 D. Bălteanu, în Bondoc 2004, p. 9-11, nr. 5; ILD, p. 76-77, nr. 99; Bondoc 2010, p. 27-29, nr. 3. 43

14

5

manus, spe[cul(ator) leg(ionis)] VII Cl(audiae) [[Maximin(ianae)]]

[li]bens an[imo---]. Pe rândul patru, cuvântul ce începe cu litera A și reprezintă de fapt prenumele A[el(ius)] al speculatorului Germanus a fost întregit la un moment dat drept Aquensium47; respectiva lectură nu mai este însă de actualitate48.

Inscripţia mai sus evocată aduce în prim plan câteva informaţii foarte importante privind realităţile epocii romane de la Cioroiu Nou. Trecând peste invocarea a nu mai puţin de trei divinităţi, extrem de semnificativă este menţionarea unei statio, post de pază şi supraveghere aflat în grija militarilor din legiunea VII Claudia. O atare clădire (statio) nu a fost încă identificată pe teren la Cioroiu Nou, dar existenţa ei este mai presus de orice îndoială. Iar speculatorul Germanus ar fi putut foarte bine să fie comandantul acelei statio49. Data la care a fost pusă inscripţia a suscitat de asemenea, discuţii. Iniţial a fost datată în vremea împăratului Elagabalus, în anul 21850, cu precizarea posibilităţii de a întregi epitetul legiunii, drept Antoniniana51. Mai apoi, epitetul legiunii a fost completat drept Philippiana52, aşadar inscripţia a fost datată în vremea împăratului Philippus Arabul. Recent, s-a intervenit din nou asupra datării inscripţiei: epitetul martelat al legiunii a fost întregit pe bună dreptate ca Maximiniana53, iar inscripţia a fost "restituită" perioadei domniei împăratului Maximinus Thrax54. Prin urmare nu ne rămâne decât să conchidem că în vremea împăratului Maximinus Thrax, detaşamentul legiunii VII Claudia se afla deja la Cioroiu Nou, iar legiunea purta epitetul Maximiniana. Mai trebuie observat că epitetul a fost martelat la un moment dat; acest fapt este posibil să se fi petrecut imediat după moartea împăratului Maximinus Thrax (Hist. Aug., Maximinus cel Bătrân, 26), când memoria i-a fost damnată (damnatio memoriae), mai cu seamă în vremea domniei împăratului Gordianus III (238-244). Faptul că doar epitetul legiunii a fost martelat, nu şi restul textului, denotă că inscripţia a rămas în continuare expusă în această perioadă. Avem aşadar certitudinea că detaşamentul legiunii VII Claudia s-a aflat la Cioroiu Nou, în deceniile 4 şi 5 ale secolului III. Data sosirii sale aici nu reiese din inscripţie, însă cercetările arheologice au furnizat mai multe informaţii. Inscripția de la Cioroiu Nou nu reprezintă singurul caz în care o inscripție a împăratului Maximinus Trax din sudul Daciei a fost martelată; situații similare prezintă un stâlp miliar descoperit la Lăpușnicel, punctul "Znamăn"55, precum și cel de la Copăceni, ambele având inscripțiile martelate56.

Săpăturile arheologice de la Cioroiu Nou, efectuate începând cu anul 2000 sub conducerea autorului acestor rânduri, au scos la iveală printre altele, un edificiu termal în interiorul căruia au fost descoperite mai multe zeci de cărămizi ce prezintă pe suprafaţă, ştampila legiunii VII Claudia57 (fig. 9). Toate acestea, alături de arme, piese de echipament militar, fibule, etc., ceva mai timpurii decât secolul III.

47

Tudor 1966, p. 853-854; Tudor 1968a, p. 318-319. Bondoc 2010, p. 10 și 28. 49 Tudor 1978, p. 346. 50 Tudor 1958, SE 300; Tudor 1968 SE 380. 51 IDR, II, p. 82. 52 Petolescu 1981, p. 602, nr. 30; Bondoc 2001, p. 178. 53 Lectură făcută de Dan Bălteanu. 54 Bondoc 2004, p. 10-11; Bondoc 2010, p. 28-29. 55 Bozu 1979, p. 199. 56 IDR, II, 589. 57 Bondoc 2000, p. 117-121; Bondoc 2001, p. 177-182; ILD, p. 76-77, nr. 100. 48

15

Fig. 9. Ştampila legiunii VII Claudia, pe cărămizile de la Cioroiu Nou, după Bondoc 2010

La un moment dat se va impune o discuţie privind prezenţa unor efective ale acestei legiuni din Moesia Superior, în Oltenia. Şi nu este vorba aici doar despre detaşamentul legiunii de la Cioroiu Nou. Nu este deloc lipsit de importanţă să amintesc prezenţa unui medicus al acestei legiuni la Drobeta58, în timpul războaielor marcomanice59. Revenind pentru moment la faptul că una dintre divinităţile invocate în dedicaţia speculatorului Germanus de la Cioroiu Nou este reprezentată de zeul Mercurius ce poartă aici epitetul Gubernator, poate nu este lipsit de importanţă să amintim aici că în imediata vecinătate sudică a edificiului termal a fost descoperită o statuetă cu reprezentarea zeului Mercurius 60. Ar rezulta o pondere importantă a cultului acestei divinităţi la Cioroiu Nou.

58

CIL, III, 14 2169; IDR, II, 42, ambele cu bibliografia. Benea 1974-1975, p. 303-306. 60 Bondoc 2010, p. 47, nr. 73. 59

16

3. EDIFICIUL TERMAL DE LA CIOROIU NOU 3.1. ISTORICUL CERCETĂRILOR Edificiul termal de la Cioroiu Nou a fost identificat ca urmare a unui sondaj arheologic efectuat în toamna anului 200061. Locul ales pentru acest sondaj a fost extremitatea de nord-vest a fortificaţiei, adică exact pe terenul care fusese cel mai puţin afectat de săpăturile arheologice mai vechi62 (de pe un plan al fortificaţiei cu săpăturile mai vechi 63, reiese că o secţiune (S III, 1961) a fost săpată şi în acest sector, dar cu rezultate modeste64). Pe lângă descoperirile obişnuite (ceramică, monede, obiecte de fier, etc.), în sondajul din anul 2000 a fost evidenţiat parţial hypocaustul clădirii, ale cărui pile fuseseră realizate din cărămizi de formă pătrată, purtând pe suprafaţă ştampila legiunii VII Claudia. La data la care făceam această descoperire, intuiam că aveam de-a face cu o prezenţă militară efectivă la Cioroiu Nou, chiar dacă pentru lucrări edilitare65. Cele constatate în sondajul din anul 2000 au fost confirmate de săpăturile arheologice din campania de săpături din 200166. Cu acel prilej a fost depistată latura de nord a clădirii şi parţial, cea de vest. Precizarea unei abside pe latura de vest şi inventarul prelevat cu această ocazie, între care se evidenţiau fragmente de tencuială vopsită în roşu, anunţau un edificiu important. Săpăturile arheologice din anul 2002 au fost întreprinse din motive obiective (culturi agricole) la oarece distanţă de hypocaustul edificiului termal, însă au avut ca rezultat precizarea unei camere marginale de pe latura de sud a acestui edificiu67. Sesizam atunci urme consistente de demantelare a zidurilor, fapt ce va deveni o constantă în observaţiile ce le-am făcut, în timpul săpăturilor care au urmat.

Fig. 9.1. Săpăturile din anul 2002 (S 1, S 2, S 3).

În sfârşit, dezvelirea completă a absidei de pe latura vestică în anul 200568, a permis conturarea unei idei despre dimensiunile clădirii. Alte săpături arheologice s-au desfăşurat în anii 2004-2005 şi 2007, în vecinătatea edificiului termal; aceste cercetări au permis realizarea de observaţii privind scoaterea din funcţiune a edificiului, distrugerea sa, precum şi recoltarea unui bogat material arheologic provenit din interiorul clădirii. 61

Petculescu, Bondoc 2001, p. 69-70. Tudor 1958, p. 176 şi urm. 63 Tudor, Diaconescu, Popilian 1967, p. 594, fig. 1. 64 Tudor, Diaconescu, Popilian 1967, p. 604. 65 Petculescu, Bondoc 2001, p. 69. 66 Petculescu, Oberlander-Târnoveanu,Bondoc 2002, p. 104. 67 Petculescu et alii 2003, p. 88-89; Bondoc 2010, p. 16. 68 Bondoc 2005, p. 137. 62

17

Sondajele şi săpăturile efectuate în campaniile arheologice din anii 2000-2007 au permis identificarea edificiului termal de la Cioroiu Nou, depistarea limitelor sale pe direcţia nord-sud şi o cronologie relativă. Cu toate acestea, sumele alocate săpăturilor au fost de cele mai multe ori modeste, neputând fi dezvoltate cercetări arheologice de amploare. La aceasta se mai adaugă şi faptul că terenul pe care se găsesc ruinele edificiului termal, se afla atunci în circuitul agricol; astfel, la finele fiecărei campanii arheologice, după prelevarea materialelor arheologice şi realizarea desenelor şi a fotografiilor, săpătura era astupată, pământul fiind pus la loc în vederea reutilizării sale în scop agricol. Lucrurile aveau să se schimbe curând, aşa cum am arătat cu altă ocazie 69. Terenul în discuţie a fost achiziţionat și scos din circuitul agricol la finele anului 200770, fiind ulterior destinat exclusiv cercetărilor arheologice. Iar în anul 2008 au fost desfășurate ample săpături arheologice menite special să pună în evidență edificiul termal; ne gândeam atunci la amenajarea primului monument arheologic vizitabil din judeţul Dolj, ceea ce s-a şi întâmplat începând cu anul 2009 (pentru săpăturile din anii 2008-2009, vezi capitolul următor).

69 70

Bondoc 2010, p. 5. Achiziția a fost făcută de Adrian Gheorghe de la ONG Alexis Project.

18

Fig. 9.2. S 1/2002; profil nord și sud.

19

Fig. 9.3. S 2/2002 (grund și profil nord) și S 3/2002 (profil sud și nord).

Pe de altă parte, fondurile băneşti acordate de Consiliul Judeţean Dolj şi Muzeul Olteniei Craiova săpăturilor arheologice de la Cioroiu Nou, au devenit mult mai consistente începând cu această dată. Beneficiind de aceste oportunităţi, am procedat la cercetarea sistematică a clădirii, care 20

a fost dezvelită complet, iar fundaţiile sale au fost supuse operaţiunii de conservare primară. Am reuşit în acest fel să păstrăm la suprafaţa solului, în aer liber, conturul clădirii, împreună cu camerele şi compartimentele aferente. În anul 2010 au fost dezvelite şi cercetate camerele de pe latura de sud a edificiului, iar în anii 2011-2012, vecinătăţile din imediata sa apropiere; cu această ocazie a putut fi sesizat un nivel serios de dărâmătură provenit de la colapsul zidurilor şi acoperişului edificiului.

Fig. 10. Cioroiu Nou. Edificiul termal al legiunii VII Claudia, după operaţiunile de conservare primară

3.2. METODA DE SĂPĂTURĂ Edificiul termal a fost ridicat în colţul de nord-vest al fortificaţiei, la o distanţă de 16m sud de actualul curs al pârâului Eruga. După mai multe sondaje efectuate în anii 2000-2007 şi după scoaterea terenului din circuitul agricol, în anul 2008 am decis că este momentul să procedez la dezvelirea sistematică a monumentului. Întrucât sistemul de săpătură în secţiune nu mai corespundea scopului propus, am abordat o săpătură în casete, cu păstrarea unor martori de pământ între acestea. După desfiinţarea martorilor de pământ am obţinut o suprafaţă de săpătură mai mare, fapt ce a permis o mai bună vizibilitate şi înţelegere a anumitor detalii ale monumentului. Sistemul de săpătură în suprafaţă s-a dovedit viabil, iar monumentul s-a arătat mult mai complex decât anticipasem. Dezvelirea şi cercetarea edificiului termal, urmate de operaţiunile de conservare primară s-au desfăşurat pe parcursul a trei campanii consecutive (2008-2010) şi parţial, în 2014. În anul 2008 au fost săpate 16 casete cu dimensiunile de 4 x 4m, între care au fost lăsaţi "martori" de pământ cu lăţimea de 0,60m71 (fig. 11). S-au putut face anumite observaţii parţiale evident, privind cronologia clădirii, anume funcţionarea sa în mod cert, în prima jumătate a secolului III.

71

Bondoc 2009, p. 100.

21

Fig. 11. Cioroiu Nou. Edificiul termal, săpături 2008

În anul 2009, "martorii" de pământ au fost desfiinţaţi, iar casetele au fost din nou curăţate. Ca urmare, clădirea termală a fost în bună măsură dezvelită şi cercetată (este vorba despre jumătatea de nord a clădirii, respectiv camerele apodyterium, caldarium și parțial, tepidarium și frigidarium) şi au fost publicate primele date concrete despre ea72. Constatam cu această ocazie, apariţia unor indicii certe (fibule şi monede), datând încă de la finele secolului II73.

72 73

Bondoc 2010a, p. 57-58; Bondoc 2010, p. 13-16. Bondoc 2010a, p. 58.

22

Fig. 12. Edificiul termal de la Cioroiu Nou. Clădirea şi planul săpăturilor

Anul următor cercetările au avansat lent spre sud, spre capătul clădirii. Campania de săpături arheologice din anul 2010 s-a întins pe durata a trei luni. În permanenţă a fost menţinut acelaşi sistem de cercetare: săpături în casete, urmate de defiinţarea martorilor de pământ dintre ele. În săpăturile din anul 2010 au fost finalizate cercetările din tepidarium și frigidarium; în plus au fost dezvelite şi cercetate cele două camere de pe latura de sud a edificiului termal, a căror prezenţă se 23

remarcă prin grosimea diferită a zidurilor şi prin inventarul special aşa cum voi preciza la momentul oportun; mai presus de orice îndoială am realizat că în acest ultim caz este vorba despre o altă fază de construcţie. Mai departe, în anul 2011, au fost verificate vecinătăţile clădirii, iar săpăturile din interiorul său au fost adâncite, ocazie cu care a fost prelevat un important material arheologic. În sfârşit, în anul 2014 am cercetat încă o cameră, situată de data asta în colţul de nord-vest al clădirii; cu această ocazie cercetarea edificiului termal de la Cioroiu Nou poate fi socotită ca fiind încheiată (fig. 10, 12). 3.3. AMENAJĂRI ANTERIOARE EDIFICIULUI TERMAL Descoperirile arheologice şi numismatice făcute în timpul cercetărilor au evidenţiat faptul că locul pe care a fost construit edificiul termal a fost locuit şi înainte de ridicarea acestui monument. De altfel, aşa cum am arătat cu o altă ocazie, urmele romane de la Cioroiu Nou debutează încă de la începutul secolului II74. Este vorba despre vase ceramice, monede, fibule, inscripţii, ş.a. Revenind la edificiul termal, există o serie de evidenţe (nu prea multe) care denotă existenţa unor construcţii romane anterioare edificiului termal. Pentru început să notăm faptul că fundaţiile sale au străpuns un nivel pigmentat pe alocuri cu arsură şi tăciuni. Este o observaţie ce s-a putut face în timpul săpăturilor arheologice sistematice din anul 2008. Aşadar, edificiul termal a fost ridicat pe un teren pe care înainte existaseră alte construcţii romane, dar care sfârşiseră într-un incendiu.

Fig. 13. Opaiţ cu cinci arzătoare. Săpături 2000

În sondajul din anul 2000, sub nivelul clădirii termale (-2,80m adâncime), am descoperit un opaiţ cu cinci arzătoare (fig. 13), databil în prima jumătate a secolului II. Mai trebuie adăugat aici şi faptul că în timpul săpăturilor din anul 2012, în vecinătatea camerelor de sud ale edificiului termal, la cca. 2m est de acestea, a fost descoperit un cuptor menajer (fig. 14), al cărui contur se evidenţia printr-o crustă de pământ puternic ars, groasă de 7cm; nivelul de amenjare al cuptorului menajer se găsea sub cel al edificiului termal.

74

Bondoc 2010, p. 8.

24

Fig. 14. Cuptor menajer, săpături 2012

Mai departe, în sondajul arheologic din anul 2000, a fost descoperită o râşniţă fragmentară (fig. 15), tot sub nivelul de amenjare al edificiului termal.

Fig. 15. Râşniţă descoperită în anul 2000, sub nivelul de amenjare al edificiului termal.

În sfârșit, tot în anul 2000 și tot sub nivelul de amenajare al edificiului termal, a fost descoperit o strachină (fig. 15.1) de tradiție La Tene; forma este străină ceramicii romane din Oltenia, iar contextul de descoperire permite o datare la începutul secolului II.

25

Fig. 15.1. Strachină descoperită sub nivelul de amenajare al edificiului termal.

3.4. DESCRIEREA CLĂDIRII Edificiul termal de la Cioroiu Nou are zidurile orientate pe direcţia punctelor cardinale, cu laturile lungi dispuse nord-sud (fig. 10-12). Forma clădirii este dreptunghiulară, având lungimea de 25,50m şi lăţimea maximă (cu tot cu absidă) de 13m. Dimensiunile clădirii pot părea mici pentru acest gen de construcții, însă se încadrează în standardele utilizate de romani pentru edificiile de tip balneum din Oltenia75, dar și din alte părți76 (există însă și edificii termale cu dimensiuni mult mai mici77). Intrarea în clădire se făcea pe latura de est. Pentru amenajarea fundaţiilor zidurilor au fost săpate şanţuri în care pietrele au fost zidite efectiv. Fundaţiile zidurilor au fost realizate din pietre de gresie de calitate mai slabă (numită de localnici, sâgă), de provenienţă locală, adusă probabil din cariera de piatră de la Rudari78, localitate aflată la de distanţă de cca. 15km nord-vest de Cioroiu Nou. Peste asizele de sâgă au fost aşezate pietre de calcar văros (adus probabil de la sudul Dunării). Mai rar, s-au folosit şi pietre de râu. Toate acestea au fost legate cu un mortar de bună calitate. Un ciocan de pietrar descoperit în interiorul clădirii79 (fig. 16), ne arată că la momentul construirii, pietrele erau cioplite şi fasonate în funcţie de necesităţi. Dacă fundaţiile clădirii şi partea inferioară a clădirii au fost realizate din piatră, atunci fără îndoială suprastructura sa a fost construită din cărămidă, aşa cum reiese destul de clar din numărul mare (câteva mii !) de cărămizi întregi sau fragmentare descoperite. Mai multe astfel de cărămizi poartă pe suprafaţă, urme realizate cu degetele în pasta moale, înainte de uscare şi ardere în cuptor. Foarte multe cărămizi întregi sau fragmentare au fost descoperite în umplutura primului şanţ de apărare (Fossa 1), ajunse acolo ca urmare a spolierii materialului de construcţie.

75

Băile castrului de la Slăveni au dimensiunile de 21 x 19,60m, cf. Popilian 1971, p. 627. Băile de la Lăpușnicel, jud. Caraș-Severin au dimensiunile de 24 x 14m, cf. Bozu 1979, p. 193. 77 Edificiul termal de la Zăvoi măsoară 15,5 x 14,5m, cf. Ardeț 2011, p. 72, pl. IV, iar cel din castrul Cvmidava, 10 x 7m, cf. Gudea, Pop 1971, p. 33-37. 78 Tudor 1978, p. 213. 79 Bondoc 2010, p. 48, nr. 75. 76

26

Fig. 16. Ciocan de pietrar descoperit în edificiul termal de la Cioroiu Nou

În săpătura din anul 2012 destinată secţionării sistemului defensiv al fortificaţiei din dreptul edificiului termal, în umplutura aceluiaşi şanţ (Fossa 1), chiar pe fundul său, am găsit un fragment de coloană realizată din calcar, de mari dimensiuni; din păcate cea mai mare parte a coloanei intra în peretele secţiunii, astfel că ea nu a putut fi scoasă; negreşit, coloana provenea din interiorul clădirii termale (probabil din camerele de pe latura sudică) şi ne putem face o idee despre interiorul edificiului. După dimensiunile fundaţiilor păstrate şi judecând şi în funcţie de analogiile cunoscute, se poate estima că edificiul termal al legiunii VII Claudia de la Cioroiu Nou era o clădire cu o înălţime în genul parter + un etaj. În timpul săpăturilor au fost prelevate fragmente de tencuială vopsite în alb şi roşu, ceea ce arată că pereţii interiori erau decoraţi în acest fel. Săpăturile arheologice care au dezvelit clădirea în întregime, au pus în evidenţă mai multe camere ale edificiului termal, dispuse pe două rânduri. Așa cum se prezintă planul clădirii (fig. 12), seamănă foarte mult cu baia A de la Tlos (Lycia)80, chiar dacă cea din urmă are dimensiuni mult mai mari. În prezentarea fiecărei încăperi, voi indica numai dimensiunile interioare, acestea fiind cele ce contează în judecarea utilităţii fiecăreia dintre ele. Pentru unele camere a fost posibilă stabilirea funcţionalităţii ce o aveau în cadrul edificiului termal. Pentru altele, utilitatea lor este deocamdată presupusă. Nu toate încăperile au funcţionat simultan. Au fost sesizate mai multe faze şi subfaze de construcţie şi reconstrucţie. Cele mai bine păstrate sunt încăperile cu funcţia de tepidarium şi caldarium. 3.4.1. APODYTERIUM. Aproximativ pe mijlocul laturii de est a edificiului termal se găseşte o cameră de formă pătrată, cu fundaţii de piatră groase de 0,60m. Dimensiunile sale interioare sunt de 5m (pe latura est-vest) şi 4,80m (pe latura nord-sud). Pietrele au fost meşteşugit cioplite şi zidite în ordine, dispuse pe mai multe asize, din care s-au păstrat maximum cinci. Nu am depistat urme ale podelei încăperii; presupunând că această podea a fost realizată din lemn, atunci avem o explicație a lipsei indiciilor în ceea ce o privește. Intrarea în această încăpere și implicit în interiorul clădirii a fost depistată pe latura de est; sa mai păstrat doar pragul şi o mică parte din pereţii în care se fixa uşa. Lăţimea intrării era de 1,20m81 şi avea uşa realizată din lemn (care nu s-a mai păstrat). Această încăpere nu a fost dotată cu

80 81

Farrington 1995, fig. 10. O intrare surprinsă într-una din camerele edificiului termal de la Micia, măsura 1,40m (Marinescu et alii 1975, p. 219).

27

instalaţie de tip hypocaustum, iar faptul că prezintă o intrare pe mijlocul laturii de est, ne indică în mod clar destinaţia sa. Avem de-a face cu camera ce se găsea în mod obişnuit la intrarea în orice fel de clădire termală, numită apodyterium (=vestiar, garderobă)82; era de fapt încăperea unde cei ce frecventau baia îşi lăsau hainele pe nişte cuiere fixate în pereţi sau în nişe practicate în ziduri; amenajarea unor nișe nu era însă în toate cazurile obligatorie83. Nu a fost cazul ca săpăturile noastre să fi surprins astfel de nișe, având în vedere că s-au păstrat doar partea inferioare ale zidurilor. Camera ar mai fi trebuit să fi fost prevăzută cu nişte bănci de piatră (sau de lemn) amplasate pe marginea sa84; săpăturile noastre nu au surprins astfel de amenajări, prin urmare, fie băncile au fost spoliate ca şi celelalte materiale de piatră după abandonarea edificiului termal, fie au fost realizate din lemn şi nu s-au păstrat. În interiorul camerei am descoperit mai multe fragmente de tencuială vopsită cu roșu și alb, ceea ce îndreptățește teoria că pereții săi interiori erau frumos decorați85. Camera apodyterium şi intrarea sa au rămas în uz de la începutul edificiului termal şi până la scoaterea sa din funcţiune. Un ultim detaliu despre apodyterium este acela că latura de est a acestei încăperi este "scoasă" în afara frontului clădirii (cel puțin față de frontul camerei frigidarium), din motive pe care deocamdată nu le pot explica. CANAL DE SCURGERE (fig. 17). La un moment dat, în zidul de nord al camerei apodyterium, aproape de fundaţia sa, a fost practicată o mică deschidere, creându-se astfel un canal de scurgere. Din acest canal s-a mai păstrat o mică porţiune. Canalul fusese realizat din cărămizi legate cu mortar de var, iar modul de construcţie era următorul: la extremităţile cărămizii de jos erau aşezate alte două cărămizi în poziţie verticală, acoperite cu o altă cărămidă. Se obţinea astfel un canal de scurgere care în secţiune avea forma unui pătrat. Dimensiunile cărămizilor folosite la realizarea canalului sunt de 27 x 27cm86. Cărămizi au fost folosite şi pentru realizarea canalului de scurgere a rezidurilor din latrinele termelor de la Potaissa87, dar și a celui din apodyterium-ul edificiului termal de la Zăvoi88, astfel că situaţia surprinsă în edificiul termal de la Cioroiu Nou nu reprezintă o noutate. Din umplutura canalului au fost recuperate 3 monede, din care una a fost emisă de Faustina II şi una de la Gordian III (?). Întrucât în apodyterium nu se găsea nici un bazin de apă, singura destinaţie a canalului de scurgere era aceea de a deservi o latrină. Prezenţa unui closet în apodyterium poate părea nefirească, dar nu este aşa. Vizitarea unui closet înainte de intrarea în bazinele cu apă rece sau caldă ale edificiului termal, era şi este un fapt foarte normal, în vederea preîntâmpinării unor evenimente nedorite. Într-o altă ordine de idei este imposibil de conceput o baie publică sau militară sau privată, fără o latrină. În acest sens mai trebuie amintit faptul că la 1,70m distanţă nord de resturile canalului de scurgere, am depistat o groapă menajeră (G 1) săpată în aceleaşi scop. Groapa a fost săpată exact în dreptul canalului de scurgere, aşadar putem admite că săparea sa a fost făcută pentru a prelua dejecţiile din latrina apodyterium-ului, ce se deversau prin canalul de scurgere. Mai departe, existența unei latrine presupunea și organizarea unui serviciu de vidanjare și spălare; ori o găleată din care s-a păstrat numai mânerul (pl. LXII/460), ar fi putut fi folosită și în acest scop. Descoperirea canalului de scurgere este importantă și pentru că indică nivelul de călcare antic, aflat oricum deasupra sa. Canalul de scurgere şi groapa menajeră (fig. 17) au fost însă practicate într-o altă fază de reconstrucţie a edificiului termal şi au rămas în uz până la finele clădirii (vezi mai jos). 82

Tudor 1976, p. 126; Nielsen 1993, I, p. 153. Etienne 1970, p. 358. 84 Farrington 1995, p. 10; Lascu 1965, p. 338. 85 Situație similară în băile castrului de la Slăveni ( Popilian 1971, p. 629), în băile castrului de la Mehadia (Gudea 9175, p. 113), dar și în alte părți. 86 Dimensiuni apropiate (28 x 22cm) au și cărămizile folosite la realizarea unui canal de deversare a apei menajere din camera B a băilor de la Alburnus Maior (Ţentea, Voișian 2003, p. 445). 87 Barbulescu et alii 1999, p. 433. 88 Ardeț 2011, p. 65. 83

28

Fig. 17. Apodyterium, canalul de deversare al rezidurilor şi groapa menajeră G 1. Săpături 2009

3.4.2. FRIGIDARIUM. Din apodyterium se trecea în frigidarium, acesta din urmă situat la sud de primul. Nu am depistat calea de acces dintre cele două încăperi, întrucât zidurile au fost spoliate de piatră şi cărămidă până la temelie. La nivelul la care au putut fi măsurate, zidurile acestei camere aveau grosimea de 0,60m89. De asemenea, nu am găsit nici o urmă a pardoselii cu care această cameră trebuia prevăzută; acest fapt se poate explica prin aceea că pardoseala fiind realizată din pietre90 sau cărămizi91 de dimensiuni mari, acestea au fost scoase cu totul de către hoţii de material de construcţie, încă din antichitate. Frigidarium este cea mai mică dintre toate încăperile edificiului termal. Este de formă patrulateră, obișnuită pentru acest gen de încăperi92. Dimensiunile sale interioare sunt de 4m (pe latura nord-sud) şi 4,50m (pe latura est-vest). Destinația camerei era în principal găzduirea unui bazin de apă rece93, unde cei ce veneau să se îmbăieze îşi stropeau mai întâi corpul cu apă. Este de presupus existența unor trepte, care însă nu au fost puse în evidență de cercetările arheologice (sau nu s-au mai păstrat). În perimetrul camerei frigidarium nu au fost aflate indicii privind aducțiunea apei în bazinul de aici, însă descoperirea unei conducte ceramice la cca. 10m est de edificiu termal (vezi mai jos, capitolul ALIMENTAREA CU APĂ), nu lasă loc de îndoială că din această direcție era furnizată apa necesară, extrasă la rândul ei din pârâul Eruga. Nu am descoperit nici un sifon şi nici nu s-au păstrat indicii privind evacuarea apelor reziduale din frigidarium. În stadiul actual al cercetărilor, se poate spune despre încăperea cu funcţionalitatea de frigidarium, că a fost ridicată şi folosită de la începutul edificiului termal şi până la scoaterea sa din funcţiune. 3.4.3. TEPIDARIUM. Este cea mai lungă cameră a edificiului termal. Are formă dreptunghiulară, cu dimensiunile interioare de 11m pe direcţia nord-sud şi 4,20m pe direcţia est89

Zidurile edificiului termal de la Zăvoi, măsoară 0,65m grosime, cf. Ardeț 2011, p. 62. Daniels et alii 1959, p. 112. 91 Tudor 1976, p. 126. 92 Nielsen 1993, I, p. 68. 93 Tudor 1976, p. 126; Nielsen 1993, I, p. 153-154. 90

29

vest94. Dimensiunile sunt apropiate de prescripția lui Vitruvius, care recomanda ca lățimea unei astfel de săli să fie cât 2/3 din lungimea sa95. Principala funcție a camerei tepidarium era acea de a asigura o tranziție (aclimatizare) între frigidarium și caldarium96; prin urmare, avem de-a face cu o încăpere încălzită moderat 97, ce găzduia și un bazin sau mai multe, cu apă călduță. S-a păstrat doar zidurile şi parte din subsolul acestei încăperi, subsol ce prezintă o pardoseală de zidărie, pe care au fost amplasate pile şi postamente realizate din cărămizi. Podeaua camerei s-a prăbuşit la un moment dat, după scoaterea din uz a edificiului termal. Zidurile camerei au grosimea de 0,60m şi au fost realizate din pietre de gresie (sâgă) şi calcar. Pereţii interiori ai camerei au păstrat pe alocuri şi mortarul aquafug (opus signinum) cu care fuseseră căptuşiţi; utilizarea acestui tip de mortar care conține în compoziție țiglă pisată era recomandată de arhitecții vremii, pentru tencuielile ce trebuie realizate în locuri umede98. Tepidarium este despărţită de caldarium printr-un zid interior, pe direcţia est-vest. Acest zid interior are grosimea de 0,60m şi a fost realizat din pietre de gresie legate cu mortar. Pe ambele feţe, zidul a păstrat o tencuială de mortar aquafug. La capătul său vestic, acest zid a fost întrerupt pe o lungime de 1,10m, pentru a permite trecerea căldurii pe sub podea, din caldarium spre tepidarium; un "pinten" de zidărie gros de 0,40m fragmentează această întrerupere în două căi cu lăţimea de 0,25m fiecare; "pintenul" de zidărie avea menirea de a împiedica pătrunderea resturilor arderii combustibilului lemnos (cenuşă) dinspre praefurnium în tepidarium, dar probabil că susţinea şi podeaua. Încăperea tepidarium nu se încălzea printr-un praefurnium propriu. Alimentarea sa cu căldură se făcea din hypocaustul caldarium-ului. De remarcat faptul că la fel ca în cazul camerei caldarium (vezi mai jos), nivelul de călcare din tepidarium era mult mai ridicat decât cel din încăperile apodyterium și frigidarium. Pe pardoseala de zidărie a subsolului tepidarium-ului au fost amplasate după cum spuneam, mai multe pilae şi postamente realizate din cărămizi. Aceste pilae (s-au păstrat nouă astfel de amenajări) au fost dispuse pe direcţia est-vest, aproximativ la mijlocul subsolului camerei; probabil, deasupra acestor pilae, pe podeaua tepidarium-ului se găseau după bunul obicei99, nişte bănci. Pilae-ele au fost realizate din cărămizi de formă pătrată cu dimensiuni mici (19 x 19cm) de tipul bessales (bessalis)100, aşezate pe o cărămidă-bază ceva mai mare, tot de formă pătrată (26,5 x 26,5cm), de tipul pedales101. Nici una dintre cărămizile din tepidarium nu poartă pe suprafaţă vreo ştampilă. Dimensiunile cărămizilor şi lipsa ştampilelor de pe suprafaţa lor, le diferenţiază clar de cele din caldarium (mai jos). De aceea, nu este exclus ca aceste pile de cărămizi din tepidarium, să reprezinte rezultatul unor reparaţii ulterioare ridicării edificiului termal; mă refer aici concret la demontarea parțială a podelei încăperei, amplasarea în subsolul său a unor noi pilae şi apoi refacerea podelei.

94

Tepidarium-ul băilor de la Sarmizegetusa măsoară 11,60 x 3,50m (cf. Tudor 1976, p. 128). Vitruvius, V, 10, 14 (ediția București 1964, trad. G.M. Cantacuzino, T. Costa, Gr. Ionescu). 96 Nielsen 1993, I, p. 156. 97 Tudor 1976, p. 126. 98 Vitruvius, VII, 4. 99 Tudor 1976, p. 126. 100 Brodribb 1987, p. 34-36. 101 Brodribb 1987, p. 36-37. 95

30

Fig. 18. Primul postament de cărămizi din tepidarium

În subsolul camerei tepidarium au fost realizate (s-au păstrat) nouă postamente de cărămizi (fig. 18-21), toate lipite cu lut. Primele două postamente se găsesc lângă zidul median ce desparte tepidarium de caldarium. Primul (de vest), a fost realizat din patru asize de cărămizi întregi sau fragmentare (fig. 18), rezultând un postament cu dimensiunile de 53 x 66cm, înalt de 30cm.

Fig. 19. Al doilea şi al treilea postament (din colţul de nord-est al tepidarium-ului)

Un al doilea postament a fost amplasat la 40cm est de primul, chiar în colţul de nord-est al camerei; avea dimensiunile de 48 x 45cm şi înălţimea păstrată de 23cm. Al treilea postament se găsea la 30cm vest de primul, a fost realizat din trei asize de cărămizi şi ţigle întregi sau fragmentare, lipite cu lut; dimensiunile sale erau de 52 x 60cm, iar înălţimea de 20cm. Al patrulea postament (fig. 20) se găsea la 25cm sud de cel de-al doilea; din el s-au păstrat trei asize de cărămizi suprapuse; dimensiunile sale erau de 55 x 50cm, iar înălţimea de 20cm.

Fig. 20. Al patrulea postament de cărămizi din tepidarium

Cel de-al cincilea postament este incomplet; s-au păstrat patru asize realizate din cărămizi întregi sau fragmentare, lipite cu lut; dimensiuni: 50 x 54cm; înălţime-35cm. Postament nr. 6 era 31

amplasat la 48cm sud de al patrulea şi la 15cn vest de zidul estic al camerei; are cea mai bine păstrată înălţime: şapte asize realizate din cărămizi lipite cu lut; dimensiuni: 60 x 50cm; înălţime- 43cm. Şi postamentul nr. 7 situat la 36cm sud de postamentul 6 şi 18cm vest de zidul estic al încăperii, este bine păstrat: patru asize de cărămizi, capătul de vest al postamentului este mai lat; dimensiuni: 78 x 60cm; înălţime- 35cm. Postamentele nr. 8 şi 9 au fost demantelate aproape total sau total.

Fig. 21. Postamentele de cărămizi 6 şi 7 din tepidarium

Descrierea postamentelor de cărămizi din tepidarium prilejuiesc câteva observaţii. Se poate vedea că au fost amplasate numai în partea de nord-est a camerei, pe o lungime de 5m şi o lăţime de 1,75m. De aceea trebuie să presupunem amplasarea în acest spaţiu a unui bazin de apă călduţă. În faţa postamentele spre vest, a fost lăsat un spaţiul gol; probabil pe aici exista o cale de acces spre caldarium. Privind planul edificiului termal, putem observa că în tepidarium sunt câteva spaţii goale şi ne putem închipui că acestea erau utilizate pentru curăţirea corporală, operaţiune ce se efectua cu ajutorul unor strigilii. Având în vedere oportunităţile oferite de dimensiunile generoase ale camerei şi temperatura caldă, nu se poate exclude posibilitatea ca în acest spaţiu să se fi procedat la masaje corporale102. S-a putut sesiza faptul că nici una din cărămizile ce alcătuiesc postamentele din subsolul camerei tepidarium (pl. XVII), nu poartă pe suprafaţa lor vreo ştampilă a unei unităţi militare, în speţă a legiunii VII Claudia. Ori din acest punct de vedere, realizarea postamentelor ne apare ca un moment constructiv cu totul diferit de cel al postamentelor din caldarium, unde cărămizile sunt ştampilate în marea lor majoritate. La căpătul sudic, camera avea zidul întrerupt pe o deschidere de 0,60m, tot la nivelul de călcare antic, pentru accesul spre camera (camerele) sudice. Întreruperea zidului reprezintă o intervenţie mai târzie (faza III de construcţie şi reconstrucţie) şi nu a fost realizată exact pe mijlocul laturii. În tepidarium au fost descoperite mai multe obiecte, însă mai semnificative sunt un opaiţ de tip Firmalampen cu ştampila ARMENI (pl. LXV/504), o ţiglă fragmentară cu ştampila AMBIVRV(s) F(ecit) (pl. XVIII/86), o ramă de oglindă realizată din plumb (pl. LXIX/533), mai multe tuburi ceramice fragmentare, etc.

102

Situaţie similară în băile de la Čačak, cf. Јеремић, Гојгић 2012, p. 121.

32

3.4.4. CALDARIUM. Este camera cea mai încălzită, deoarece se afla în imediata vecinătate a cuptorului de foc (praefurnium). De fapt focul ce se făcea în praefurnium, pătrundea efectiv sub podeaua încăperii caldarium, prin sistemul de tip hypocaust103. În caldarium se găseau bazinele (bazinul) de apă fierbinte și aceasta era principala utilitate a camerei104. Temeliile zidurilor sale au grosimea de 0,60m şi au fost realizate din pietre de gresie (sâgă) şi calcar. Camera are formă dreptunghiulară, iar dimensiunile măsurate la interior sunt de 4,20m pe direcţia est-vest (fără absidă) şi 5,90m pe direcţia nord-sud105. Întrucât clădirea a fost spoliată de piatră şi cărămidă până aproape de fundaţii, iar podeaua nu s-a păstrat decât sub forma unor fragmente disparate şi în cazul camerei caldarium, voi descrie situaţia ce am putut-o constata în subsolul său. Interiorul camerei este în bună măsură ocupat cu mici stâlpi (pilae) aparţinând instalaţiei de tip hypocaustum. Aceste pile au fost aşezate pe o pardoseală de zidărie. Pe direcţia est-vest au fost realizate șase rânduri de pile, iar pe direcţia nord-sud, șapte rânduri. Pilele au fost constituite din șase cărămizi mici (22 x 22 x 6cm) de tipul bessales (bessalis), suprapuse, aşezate pe o cărămidăbază ceva mai mare (33 x 32 x 6cm)106, de tipul pedales (fig. 22); toate acestea au fost lipite cu lut (Vitruvius recomanda lipirea cărămizilor cu lut amestecat cu câlți 107). În nici un caz, o astfel de cărămidă-bază nu s-a păstrat în întregime; greutatea ce trebuia să o susţină (pila aferentă şi podeaua) a contribuit la spargerea acestor cărămizi mari (pl. I/1-3). De aceea, uneori, cărămida mare (cărămida bază) a fost înlocuită cu o piatră rectangulară. Cele șase cărămizi ce alcătuiau o pila, împreună cu cărămida-bază și cu lutul aplicat între ele pentru lipire însumau o înălțime de aproximativ 60cm, cifră absolut rezonabilă108 pentru o astfel de pila din interiorul unui hypocaustum.

Fig. 22. Secţiune prin pilele hypocaustului edificiului termal de la Cioroiu Nou (după Bondoc 2010)

Excepţie de la cele menţionate mai sus, fac cele constatate în interiorul absidei şi pe marginea sa, de asemenea, cele din imediata apropiere a praefurnium-ului. În ambele cazuri pilele au fost înlocuite cu postamente realizate tot din cărămizi. Dimensiunile acestor postamente diferă: 50cm până la 60cm sau mai mult. Înlocuirea pilelor obişnuite cu nişte postamente, chiar dacă realizate în mod similar, reprezintă o operaţiune menită evident să permită suportul unor greutăţi mai mari, este vorba despre nişte bazine cu apă fierbinte sau caldă. Elocventă în acest sens este prezenţa unor astfel de postamente în capătul de nord al camerei (fig. 23), adică exact deasupra locului unde pătrundea flacăra focului din praefurnium. Vitruvius recomanda amplasarea în acest spațiu a trei cazane de apă: unul pentru apă caldă, al doilea pentru apă călduță și un al treilea pentru apă rece109. Ce-i drept, nu s-au păstrat toate acele postamente. 103

Tudor 1976, p. 126. Nielsen 1993, I, p. 156-157. 105 Caldarium-ul băilor de la Slăveni, are dimensiunile interioare de 5 x 4,25m (Popilian 1971, p. 631). 106 Și pilele hypocaustului camerei B a băilor de la Alburnus Maior, erau alcătuite din șase cărămizi mici (19 x 19cm), așezate pe o cărămidă bază (Ţentea, Voișian 2003, p. 445). 107 Vitruvius, De Architectura, V, 10, 7. 108 Vitruvius, V 10, 6; Nielsen 1993, I, p. 14; Macrea, Gudea, Moțu 1993, p. 73.. 109 Vitruvius, V, 10, 3. 104

33

Postamentul din colţul de nord-vest al camerei caldarium se găseşte la o distanţă de 0,65m de zidul exterior al clădirii și a fost realizat din cărămizi suprapuse, legate cu lut; este de formă dreptunghiulară şi are dimensiunile (păstrate) de 0,64 x 0,23cm. Un alt postament era realizat din trei asize de cărămizi lipite cu lut, iar dimensiunile sale erau de 58 x 49cm, având înălţimea de 25cm. Al treilea astfel de postament avea dimensiunile de 65 x 60cm, iar înălţimea sa era de 30cm. În sfârşit, un al patrulea postament din sectorul nordic al camerei caldarium, fusese realizat din cărămizi de dimensiuni medii (42 x 31cm) şi avea o înălţime păstrată de 22cm. Unele din cărămizile postamentelor purtau pe suprafaţă ştampila legiunii VII Claudia.

Fig. 23. Postamente de cărămizi din capătul de nord al camerei caldarium

Explicaţia prezenţei acestor postamente constă în necesitatea de a suporta greutăţi mari, care nu puteau fi reprezentate decât de bazinele de apă despre care am amintit mai sus. În acest caz am putea avea de-a face cu un spaţiu destinat pentru saună, numit de romani, sudatorium110. Câteva fragmente de plăci de marmură (pl. XXIX/137-138) atestă existenţa unei bănci sau mai multe în acest spaţiu; nu este exclus însă ca plăcile de marmură să provină de la scările ce coborau spre bazinul din spațiul absidat (mai jos). Pe de altă parte, mai multe fragmente de plăci de gresie dură (pl. XXX-XXXI) au fost descoperite în timpul săpăturilor; aceste fragmente nu pot proveni decât de la placajul bazinului din absida caldarium-ului, aşa cum voi arăta mai jos. Merită să fie menționat faptul că atât marmura cât și gresia dură de care am vorbit mai sus, cu care erau placate bazinele, reprezintă materii prime aduse din alte părți ale Imperiului (în Oltenia nu există astfel de roci). Cu privire la originea marmurei din care au fost realizate și alte obiecte de la Cioroiu, trebuie să amintim aici recentul studiu ce valorifică autopsiile mai multor statui de marmură din Dacia; din cele patru reprezentări sculpturale de la Cioroiu Nou analizate de autorii proiectului 111, numai pentru unul s-a putut depista originea marmurei; este vorba despre marmură de Prokonnesos/Marmara. Aceeași origine o au și alte reprezentări sculpturale de marmură din diverse orașe sau castre din Dacia Inferior, este vorba despre Romula112 și Sucidava113.

BAZINUL ABSIDAT (fig. 25-26). Clădirea a fost prevăzută pe latura de vest cu o absidă semicirculară cu diametrul exterior de 5m. Fundaţiile zidurilor sale au fost săpate în pământul galben şi s-au păstrat până la înălţimea maximă de 1,20m (zidurile absidei). În interiorul spaţiului absidat trebuie să se fi aflat un bazin de apă caldă, un fel de cadă (alveus). Această supoziţie este susţinută de faptul că în acest spaţiu, pilele de cărămizi au fost înlocuite cu nişte postamente mai mari (fig. 24) realizate tot din cărămizi, după cum spuneam mai sus.

110

Nielsen 1993, I, p. 17. Müller et alii 2012, p. 59-61. 112 Müller et alii 2012, p. 77-79. 113 Müller et alii 2012, p. 102. 111

34

Fig. 24. Postamente de cărămizi din absida caldarium-ului

Un prim postament se găsea la 30cm de zidul absidei; era alcătuit din patru asize de cărămizi suprapuse şi măsura 60 x 40cm, având o înălţime de 30cm. Al doilea postament se găsea la 30cm vest de primul; a fost realizat în mod similar şi avea dimensiunile de 50 x 50cm, cu o înălţime de 30cm. Cel de-al treilea postament se găsea la 20cm vest de al doilea, era realizat din patru asize de cărămizi suprapuse, avea dimensiunile de 50 x 45cm şi o înălţime de 34cm. Negreşit în absidă se mai găseau şi alte postamente, care însă nu s-au mai păstrat. Foarte probabil, peretele de vest al camerei trebuie să fi fost prevăzut cu niște ferestre 114, ce permiteau pătrunderea din exterior a luminii naturale, în a doua parte a zilei. Această aserțiune este susținută de descoperirea în timpul săpăturilor arheologice în acest spațiu, a câtorva sute de fragmente de geam (pl. XLV, XLVII). Interiorul absidei măsoară 3,80m (nord-sud) şi 2,15m (est-vest) şi permitea staţionarea simultană în bazinul din acest spaţiu, a cel mult cinci persoane (bărbaţi sau femei) (fig. 25-26). Existenţa aici a unei (unor) băncuţe placate cu marmură este susţinută de descoperirea câtorva fragmente de plăci realizate din acest material (pl. XXIX/137-138). Pereţii erau căptuşiţi cu mortar aquafug realizat în tehnica opus signinum, placaţi la rândul lor cu alte plăci realizate dintr-o gresie dură, de culoare alb-gălbuie (pl. XXX-XXXI). Un fragment din peretele marginal al bazinului (pl. XXXII/150), păstrează încă un astfel de rest de placă de gresie, aşezată (lipită) peste mortarul aquafug de tip opus signinum.

114

Vitruvius, V, 10, 1.

35

Fig. 25. Pilele de cărămizi de sub caldarium şi absida acestei camere

Fig. 26. Pilele de cărămizi de sub caldarium şi absida acestei camere

Podeaua (numită adesea în mod greșit, suspensura) nu s-a mai păstrat decât sub forma unor fragmente dispersate; aceasta consta în niște cărămizi de dimensiuni mai mari (probabil, de tipul bipedales/bipedalis), așezate peste pilele din hypocaust (de regulă, o astfel de cărămidă de dimensiuni mari acoperea 4 pile), peste care era așternut un paviment realizat din mortar de var, amestecat cu fragmente mici de cărămizi în tehnica opus signinum (fig. 26a); grosimea acestui paviment era de cca. 15cm, cifră ce se încadrează în mărimea acceptată și folosită pentru astfel de podele115.

115

Popilian 1971, p. 631; Nielsen 1993, I, p. 14; Ţentea, Voișian 2003, p. 445.

36

Fig. 26a. Fragment din podeaua camerei caldarium, realizată în tehnica opus signinum.

Pe sub această podea și printre pile, circula aerul cald produs de focul din praefurnium (fig. 26b).

Fig. 26b. Pile de cărămizi și podeaua unui hypocaustum, după Brodribb 1987, p. 90, fig. 41.

Şi cărămizile mari din stâlpii (pilae) hypocaustului, dar şi cele mici au fost ştampilate; este vorba despre un singur tip de ştampilă, cu legenda LEG VII CL116 (pl. I-XIV). Ştampila este de formă dreptunghiulară (aprox. 17 x 4cm), încadrată de un chenar dreptunghiular cu rame duble sus şi jos, şi de anse curbe la extremităţile laterale. Literele ştampilei sunt îngrijit realizate, în relief şi au înălţimea de 2,2-2,5cm. Unele cărămizi prezintă pe margini urme de arsură şi funingine. Mai rar, ştampile ale aceluiaşi detaşament al legiunii VII Claudia au fost aplicate şi pe ţigle. De regulă, este vorba despre acelaşi tip de ştampilă precum cel descris mai sus, iar o singură piesă prezintă o ştampilă încadrată într-o tabula ansata (pl. XIX/90). Nu s-au păstrat toate pilele acestei instalaţii; pe platforma hypocaustului pot fi observate şi urmele altor pile, care au fost demontate sau distruse. Distanţa dintre cărămizile bază este de 0,23-0,25m. Prezenţa pilelor de hypocaust şi plasarea absidei pe latura vestică (adică spre punctul cardinal unde apune soarele) dovedesc faptul că în acest spaţiu se afla cel puţin un bazin cu apă caldă; amplasarea camerelor încălzite spre punctul cardinal unde apune soarele pe timpul iernii

116

Bondoc 2000, p. 117-121; Bondoc 2001, p. 177-182; ILD, p. 77, nr. 100.

37

reprezenta o regulă pentru arhitecții romani117; o situaţie similară întâlnim şi la termele de la Slăveni118. PRAEFURNIUM (= spaţiul în care se făcea focul, cuptorul) reprezenta un loc extrem de important al oricărei băi romane; focul făcut aici trebuia să deservească deopotrivă privind încălzirea camerelor, dar și a apei din bazinele camerelor încălzite. Edificiul termal de la Cioroiu Nou a fost prevăzut cu un singur praefurnium. Acesta a fost identificat pe latura de nord, la 1,20m distanţă de colţul de nord-vest al clădirii. Se remarca printr-o mare cantitate de pământ ars până la vitrifiere, fiind acoperit de o crustă groasă, devenită extrem de solidă ca urmare a procesului de ardere. Avea dimensiunile de 2,30 x 1m 119. Zidurile sale nu s-au mai păstrat. Praefurnium-ul edificiului termal de la Cioroiu Nou avea gura de foc orientată spre nord. Orientarea spre nord a gurii de foc a praefurnium-ului, adică exact spre cursul pârâului Eruga, trebuie să fi avut o anume motivaţie. Cele mai puternice vânturi din regiune suflă dinspre direcţia sud, sud-est şi sud-vest, iar acest fapt trebuie să fi cântărit în luare unei decizii privind orientarea spre nord a gurii de foc a cuptorului Pe de altă parte, în vecinătatea gurii de foc trebuie să fi fost depozitate mari cantităţi de combustibil. Încălzirea unei astfel de clădiri împreună cu bazinele de apă din interior, doar prin intermediul unui singur praefurnium, necesita funcționarea în permanență a acestuia, cel puțin în perioadele de timp cu temperatură scăzută. Efortul termic depus pentru încălzirea unor astfel de băi, trebuie să fi fost considerabil120. Pentru încălzirea bazinelor de apă caldă şi fierbinte era necesară o cantitate industrială de lemne; având în vedere posibilitățile oferite de zona învecinată, mai mult decât probabil că lemnul reprezenta și atunci singurul combustibil existent. Luând în considerare această evidență, exista în permanenţă pericolul izbucnirii unor incendii; ori în acest caz pentru stingerea focului se putea aduce rapid apă din pârâul Eruga, aflat la doar 16m spre nord. În interiorul praefurnium-ului au fost găsite două obiecte: un fragment diform de resturi topite de plumb şi un fragment dintr-o oală cu buza întoarsă orizontal spre exterior caracteristică primei jumătaţi a secolului III. Dacă descoperirea fragmentului de oală în praefurnium poate fi mai uşor justificată, atunci mai greu de explicat este prezenţa fragmentului de resturi topite de plumb. Este posibil ca la flacăra focului din praefurnium să se fi procedat la topirea plumbului (poate şi a altor metale) pentru un atelier metalurgic aflat în apropiere121. În pofida cercetărilor atente, nu au fost evidenţiate urme de reparaţii ale gurii de foc a praefurnium-ului. Atât încăperea caldarium cât şi praefurnium-ul aferent au fost realizate de la începutul construcţiei şi au rămas în uz până la scoaterea din funcţiune a edificiului termal. Căldura produsă în urma focului din praefurnium se acumula în subsolul caldarium-ului, iar de aici se transmitea mai departe de-a lungul pereţilor, pe verticală sau în camerele învecinate. În timpul săpăturilor arheologice, în interiorul camerei am descoperit fragmente de ţigle de hypocaust de tipul tegula mammata, tuburi de lut ars, precum şi teracote realizate sub forma unor cutii (tubuli) cu perforaţii (pl. XXIV-XXV), toate aceste evidenţe conducând la concluzia că transmisia căldurii se făcea atât la nivelul pavimentului, dar mai ales de-a lungul suprafeţei interioare a zidurilor sau chiar prin încălzirea integrală a acestora, aşa cum voi arăta mai jos. * Tegulae mammatae. Ţiglele122 de hypocaust numite tegulae mammatae123 (pl. XXII-XXII) erau prevăzute cu patru proeminenţe (câte una la fiecare colţ), cu ajutorul cărora se fixau vertical în mortarul de pe 117

Vitruvius, V, 10, 1. Popilian 1971, p. 629. 119 Praefurnium-ul băilor de la Slăveni măsura 1,90 x 0,61m (cf. Popilian 1971, p. 631). 120 Јеремић, Гојгић 2012, p. 122. 121 Și la Micia, într-un praefurnium al băilor au fost aflate vase întregi, fragmente ceramice, obiecte și deșeuri de bronz și sticlă (Marinescu et alii 1975, p. 223). 122 Folosirea termenului de țigle este improprie, având în vedere că în mod normal desemnează numai materialele de construcție folosite la acoperișul unei clădiri. Însă, pentru faptul că denumirea s-a împământenit în literatura de specialitate (Brodribb 1987, p. 153), îl voi folosi și eu ca atare. 118

38

partea interioară a zidului; pentru ca fixarea să fie durabilă, se mai foloseau în acest sens piroane mari de forma literei T (pl. XXXIX/221-223) şi scoabe de fier124 (săpăturile arheologice din băile castrului de la Micia au surprins o astfel de tegula mammata, prinsă în zid cu două crampoane de fier125). Proeminenţele de care am vorbit permiteau păstrarea unui spaţiu gol între zid şi ţiglele mammatae. Spațiul de câțiva centimetri astfel creat, era în contact direct cu căldura acumulată în hypocaust și în acest fel aerul cald se putea transmite de-a lungul pereţilor (folosirea tegulelor de tip mammata a fost preferată și în încăperile încălzite ale termelor de la Drobeta126). Spatele ţiglelor de tip mammata descoperite în edificiul termal de la Cioroiu Nou, prezintă de fiecare dată un decor haşurat, incizat adânc în pasta moale. Aceasta era suprafaţa orientată spre interiorul camerei, iar striurile generate de liniile haşurate permiteau o mai bună aderenţă a mortarului aquafug, care era eventual colorat ulterior, în diverse culori şi motive (pl. XXXIII).

Fig. 26.1. Țiglă de tip tegula mammata.

Fig. 26.2. Pile de hypocaust și tegulae mammatae (secțiune și vedere din față), după Decormeille, Woimant 1983, p. 27.

123

Brodribb 1987, p. 60-65; Yegül 2010, p. 87. Nielsen 1993, II, p. 63, fig. 19A. 125 Marinescu et alii 1975, p. 218. 126 Bărcăcilă 1938, p. 46. 124

39

Fig. 26.2.a. Metodă de fixare a tegulelor mammatae pe pereții interiori, după Brodribb 1987, p. 64, fig. 26.

*Tubuli Mai multe fragmente de plăci de teracotă ce prezintă perforaţii de formă rotunde (fig. 26, pl. XXIV-XXV) aparţin unor cutii ceramice numite tubuli ("ceramic box tiles")127 astfel realizate şi goale la interior; aceste cutii de teracotă erau efectiv încastrate în zidurile edificiului termal (sau atașate pe partea interioară a zidurilor128), iar prin orificiile practicate pereţii erau încălziţi, și căldura era transmisă mai departe în alte spaţii129. Utilizarea acestor tubuli asigura o mai eficientă transmisie a căldurii și în acest fel, o anume economie privind consumul de combustibil130. Dimensiunile unor astfel de tubuli au fost estimate între 9 x 13cm și 14 x 25cm131.

Fig. 26.3. Cutii de teracotă (tubuli), cu perforaţii, pentru transmisia căldurii.

127

Yegül 2010, p. 87-88. Nielsen 1993, II, p. 59, fig. 13; Farrington 1995, p. 101-102. 129 Pentru astfel de obiecte, vezi Brodribb 1979, p. 147. 130 Yegül 2010, p. 89. 131 Farrington 1995, p. 101.

128

40

Fig. 26.4. Amenajarea cutiilor de teracotă (tubuli) pe pereții interiori ai unei băi, după Decormeille, Woimant 1983, p. 27.

*Tot pentru transmisia căldurii trebuiesc menţionate aici mai multe tuburi realizate din lut ars, realizate sub forma unui "mosor", cu o perforație pe întreaga lungime (pl. XXVI-XXVIII). Astfel de obiecte puse cap la cap şi lipite cu lut puteau alcătui un fel de conductă; o conductă astfel realizată era inserată efectiv în zidăria interioară a pereților132 (probabil sprijinită de piroane de fier realizate în forma literei T) şi permitea transmisia aerului cald. Foarte multe fragmente de tuburi ceramice de acest fel au fost descoperite în tepidarium-ul edificiului termal de la Cioroiu Nou, astfel că se poate presupune că încălzirea acestei camere se asigura prin conducte ceramice realizate din astfel de tuburi133.

Fig. 26.5. Tuburi ceramice cilindrice și în formă de "mosor", și metoda lor de fizare, după Brodribb 1987, p. 68, fig. 29.

O altă posibilitate de utilizare a acestor tuburi ceramice realizate în formă de "mosor", mult mai probabilă, a fost studiată de G. Brodribb134; conform acestuia, tuburile ceramice erau fixate perpendicular pe fața interioară a zidurilor, cu ajutorul unui piron introdus prin perforația tubului 135; în acest mod era creat un spațiu vertical de-a lungul interiorului pereților, spațiu prin care căldura acumulată în hypocaust se putea transmite pe verticală. În edificiul termal de la Cioroiu Nou nu am 132

Farrington 1995, p. 103. Situație similară în băile castrului de la Mehadia, cf. Macrea, Gudea, Moțu 1993, p. 73. 134 Brodribb 1987, p. 67-69. 135 Brodribb 1987, p. 68, fig. 29. 133

41

descoperit in situ o atare situație, dar în băile castrului de la Slăveni a fost descoperit un astfel de tub ceramic realizat în formă de "mosor", care avea în interior un cui (sau piron) de fier 136; de asemenea, în interiorul unei camere încălzite de la Canterbury, s-a păstrat intact un astfel de tub ceramic, strabătut și fixat de fața interioară a zidului, printr-un cui de fier137. *S-a arătat că temperatura obținută doar prin asigurarea circulației căldurii pe sub podea, nu putea depăși 30 de grade138 sau în jur de 40 de grade139, însă prin încălzirea pe verticală se putea dubla practic această cifră140; așa ne putem explica prezența tegulelor de tip mammata, a teracotelor realizate în forma unor cutii goale la interior și a tuburilor realizate din lut ars. În cadrul edificiului termal de la Cioroiu Nou, au fost folosite toate aceste metode pentru transmisia căldurii, fără a ține cont de costurile aferente unor astfel de amenajări141. Ne putem închipui că grație temperaturii ridicate din caldarium (temperatura maximă estimată putea atinge 80 de grade142), accesul în această cameră în timpul funcționării hypocaustului era probabil imposibil fără a purta o încălțăminte specială. În lipsa unor descoperiri arheologice, pentru mai multe detalii putem invoca o reprezentare de pe un mozaic din Thamugadi143, ce redă două perechi de papuci (foarte asemănători cu papucii de baie din zilele noastre), deasupra cărora se găsește urarea BENE LAVA ! 3.4.5. Camera din colţul de nord-est (cu funcţionalitate necunoscută). Deşi existenţa sa era bănuită mai demult în colţul de nord-est ale edificiului termal, această încăpere a fost pusă în evidenţă abia în săpăturile din anul 2014. În săpăturile din anii 2008-2009 vizualizam aici urmele rău păstrate ale unei construcţii anterioară sau contemporană cu edificiul termal. Însă depistarea în acest spaţiu (săpături 2009) a unei gropi menajere (G 1) ce deservea o latrina din apodyterium (vezi mai sus) printr-un canal de scurgere, m-a făcut să renunţ pentru moment la căutarea unei încăperi; consideram atunci imposibilă prezenţa unei gropi menajere în interiorul unui edificiu termal (acesta este motivul pentru care în prezentările ce le-am făcut în anii 2010144, 2011145 și 2014146, camera de nord-est nu figurează pe planul clădirii). În anul 2014, beneficiind de o conjunctură favorabilă, am hotărât să adâncesc săpătura în suprafaţa din imediata apropiere a colţului de nord-est al edificiului termal. Rezultatul a fost cel scontat iniţial, anume prezenţa unei alte camere a clădirii în acest loc. Fundaţiile sale se găsesc la cca. -1,20m adâncime faţă de nivelul de călcare actual. Concret, este vorba despre o cameră de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile interioare de 7,50m (nord-sud) şi 5m (est-vest). Fundațiile zidurilor sale au grosimea de 0,60m, fiind realizate exclusiv din pietre de gresie (sâgă) legate cu mortar; la un moment dat, au fost demantelate în chip sistematic până aproape de nivelul unde fundaţiile erau amplasate în pământul galben, steril din punct de vedere arheologic. După descoperirea sa, ne-am pus în mod firesc problema dacă această cameră aparţine edificiului termal sau este vorba despre o construcţie aparte. Demantelarea zidurilor sale a fost atât de temeinică, încât capetele zidurilor camerei ce se legau de restul edificiului termal (de apodyterium spre sud şi de caldarium pe latura de nord) au fost efectiv scoase cu totul. La o primă vedere, orice legătură organică a acestei încăperi cu edificiul termal a fost întreruptă cu totul. Şi totuşi, o examinare atentă a condus la concluzia că zidurile camerei urmează fidel traseul clădirii şi 136

Popilian 1971, p. 632, fig. 4. Brodribb 1987, p. 66. Fig. 28. 138 Etienne 1970, p. 364. 139 Yegül 2010, p. 83. 140 Etienne 1970, p. 364. 141 Maréchal 2012, p. 144, apreciază că amenjarea unor cutii ceramice de tip tubuli presupunea costuri mai ridicate, decât utilizarea țiglelor de tip tegula mammata. 142 Nielsen 1993, I, p. 18. 143 Nielsen 1993, II, p. 79, fig. 46. 144 Bondoc 2010, p. 13-16. 145 Bondoc 2011, p. 111, fig. 3. 146 Bondoc 2014, p. 107, fig. 4. 137

42

se ataşează de ea în unghi drept. Mai mult, zidurile au aceeaşi grosime precum celelalte ale clădirii, au fost realizate în aceeaşi tehnică şi din aceleaşi materiale. Ipoteza că este vorba despre o altă cameră a aceluiaşi edificiu termal a devenit o certitudine. Rămânea de explicat prezenţa în interiorul său a unei gropi menajere (G 1), ce deservea un closet din apodyterium. Această evidenţă coroborată cu demantelarea sistematică a zidurilor încăperii a condus la concluzia că este vorba despre faze de construcţie diferite. Camera recent identificată din colţul de nord-est al edificiului termal a aparţinut primei faze a clădirii. La un moment dat, probabil după o scurtă existenţă, camera a fost demolată, iar zidurile sale au fost complet demantelate, probabil pentru a face loc unei noi construcţii de la nord de ea; de altfel urmele acestei noi construcţii au fost sesizate în săpăturile din anul 2014. Aşadar, camera din colţul de nord-est al clădirii aparţine primei faze de construcţie, iar canalul de scurgere dinspre apodyterium şi groapa menajeră G 1, aparţin următoarei faze de construcţie. Mai rămâne de precizat utilitatea camerei. În interiorul său nu au fost găsite urme de hypocaustum şi nici de resturi de mortar aquafug (opus signinum), aşadar identificarea sa cu o cameră încălzită se exclude. Un alt frigidarium nu-şi avea rostul, deja existând unul în stânga apodyterium-ului. Iar după parcurgerea traseului de îmbăiere frigidarium-tepidarium-caldarium147, vizitatorul urma să revină în apodyterium şi apoi să părăsească în mod firesc, clădirea termală. Inventarul prelevat din interiorul său a fost sărac. Camera fiind demolată chiar de către cei care o construiseră sau care o administrau, obiectele din interiorul său fuseseră strânse cu grijă. Totuşi, în anul 2009, în perimetrul său a fost descoperit un brici de fier (fig. 27) pentru bărbierit, care ar putea reprezenta un indiciu important privind utilitatea acestei camere. Nu este absolut deloc de neglijat faptul că după îmbăiere, cei ce vizitau edificiul termal să fi procedat la raderea bărbii sau la tunderea părului, epilare corporală sau alte operaţiuni estetice.

Fig. 27. Brici de bărbierit descoperit în camera din colţul de nord-est a edificiului termal. Săpături 2010

3.4.6. Camera (camerele) de pe latura de sud. Reprezintă un adaos al edificiului termal, realizat cândva în prima jumătate a secolului III. Concret, pe latura sudică a clădirii termale, în dreptul camerelor tepidarium şi frigidarium s-a procedat la construcţia şi adosarea unei noi încăperi. Spre deosebire de restul edificiului termal, zidurile noii încăperi au fost realizate din pietre de calcar, iar fundaţiile sunt sensibil mai groase (0,80m) decât celelalte mai vechi (groase de 0,60m); se poate astfel întrevedea lesne o nouă fază de construcţie a clădirii.

147

Ţentea 2010, p. 458.

43

Foarte interesant, această nouă încăpere are fundaţiile amplasate mai sus decât celelalte din edificiul termal, cu cca. 30-40cm, astfel că întreaga clădire este uşor înclinată spre nord, spre praefurnium, aşa cum prevedea arhitectul Vitruvius148. Anexa de pe latura sudică a clădirii oferea edificiului termal un spaţiu generos (dimensiuni interioare: 9m pe direcţia est-vest şi 5,5m pe direcţia nord-sud). Accesul în cameră de făcea dinspre tepidarium printr-o intrare largă de 0,60m, făcută în zidul de sud al acestei camere; această intrare a fost realizată prin secţionarea zidului, ale cărui margini au fost apoi stabilizate cu cărămizi suprapuse, legate cu mortar. S-au păstrate mici porţiuni de lut in situ din podeaua încăperii. Au mai fost descoperite şi câteva elemente de pavaj realizate în formă de pişcot (fig. 27.1), precum şi mai multe fragmente de cărămizi, toate răscolite. Aceste evidenţe ne pot face o idee despre podeaua camerei realizat din piese de pavaj şi cărămizi amplasate pe un "pat" de lut.

Fig. 27.1. Elemente de pavaj descoperite în camera (camerele) de pe latura de sud a edificiului termal.

Utilitatea camerei nu poate fi decât dedusă din obiectele prelevate în interiorul său: este vorba despre brice pentru bărbierit şi rame de oglinzi de plumb (fig. 28).

148

Vitruvius, V, 10, 5.

44

Fig. 28. Brice de bărbierit şi rama de plumb a unei oglinzi, descoperite în camera de pe latura de sud a edificiului termal. Săpături 2010

La un moment dat, camera de pe latura sudică a fost divizată de un zid (perete) interior, construit pe direcţia nord-sud. Acest zid median (spoliat în totalitate) avea o grosime diferită de celelalte şi reprezintă foarte probabil o amenajare ulterioară. Prin divizarea anexei de pe latura sudică au fost obţinute două camere. Cea de sud-vest aflată pe direcţia tepidarium-caldarium, avea dimensiunile interioare de 5,40 x 3,80m. Camera de sud-est se găsea pe direcţia frigidarium-apodyterium şi avea dimensiunile interioare de 5,40 x 4,40m; de peretele său sudic a fost ataşat un mic bazinet de piatră (labrum) ale cărei urme slab păstrate indică diametrul maxim de 3,5m (est-vest) şi o rază de 1,50m (nord-sud). În interiorul acestui bazinet a fost descoperit un soclu de statuetă din bronz. * Acoperişul clădirii a fost realizat din ţigle de tipul tegula hammata, aşezate pe "căpriori" de lemn. Câteva astfel de ţigle prezintă pe suprafaţă stampila Legiunii VII Claudia (pl. XIX/91). Mai multe ţigle, păstrate fragmentar ce-i drept, poartă pe suprafaţa ştampila officina-ei lui Ambiurus149 (pl. XVIII). Un mare număr de piroane şi cuie descoperite în timpul săpăturilor arheologice, trebuie să fi fost folosite la îmbinările şi fixarea acestor "căpriori" de lemn. Marginile lungi și înalte ale ţiglelor erau acoperite cu olane (fig. 28.1).

Fig. 28.1. Olane și țigle de acoperiș

149

Petculescu et alii 2003, p. 89; Bondoc 2005a, p. 107-117; ILD, p. 77, nr. 101.

45

Fig. 28.2. Țiglă de acoperiș realizată în officina lui Ambiurus

Fig. 28.3. Modul de amplasare al olanelor peste extremitățile țiglelor

Foarte multe scoabe şi tije metalice au fost descoperite în timpul săpăturilor din anul 2002, pe latura de sud a edificiului termal, obiecte provenite din dărâmarea acoperişului din această parte a clădirii. O atare situaţie nu se poate explica decât prin aceea că schelăria acoperişului fiind realizată din lemn, aceste scoabe şi tije au fost utilizate tot pentru fixarea scândurilor de lemn. În pofida numărului mare de fragmente de ţigle şi olane, nici un astfel de obiect nu a fost descoperit întreg. Fiind vorba despre obiecte mari, cu o grosime relativ mică şi fiind situate la cota cea mai înaltă a clădirii, în momentul prăbuşirii acoperişului, țiglele și olanele s-au spart în mai multe fragmente. Iar cele rămase întregi au fost recuperate cu grijă și refolosite la alte construcții. Pe lângă cărămizile ştampilate invocate mai sus, în interiorul edificiului termal a fost descoperit un important material arheologic: ceramică de uz casnic, ceramică pictată, ace de os, brice de ras de fier, rame de plumb pentru oglinzi, chei de fier, piroane şi cuie de fier, monede, obiecte ceramice, fragmente de vase de sticlă, fragmente de geam, oase de animale, etc. Merită remarcat de asemenea, un număr semnificativ de piese ceramice de joc aflate aici, ceea ce sugerează că edificiul reprezenta totodată şi un loc de întâlnire şi de relaxare. Iluminatul clădirii se făcea cu opaiţe seara şi noaptea, şi natural în timpul zilei; ultima afirmaţie se bazează pe cele câteva sute de fragmente de geam (pl. XLV-XLVII) descoperite în timpul săpăturilor. 3.5. GROPI MENAJERE În imediata apropiere a edificiului termal au fost descoperite cinci gropi menajere, după cum urmează. Groapa G 1; a fost săpată după scoaterea din funcţiune a camerei din colţul de nord-est al edificiului termal. Utilitatea sa era aceea de a prelua rezidurile ce se deversau prin canalul de 46

scurgere aflat în dreptul său (fig. 17). În umplutura gropii G 1 au fost descoperite fragmente ceramice, oase de animale, fragmente de vase de sticlă, dar şi piroane de fier (pl. XXIX/221, 223) destinate susţinerii tegulelor de tip mammata sau tuburilor pentru transmisia căldurii. Groapa se găseşte la o distanţă de 1,60m nord de camera apodyterium şi 0,90m de caldarium. Diametrul gurii sale este de 1,50m. Adâncimea până la care a fost săpată este de -1,80m. Groapa G 2; a fost săpată în vecinătatea de nord-vest a edificiului termal. Se găseşte la aproape 2m nord de colţul de nord-vest al clădirii. Are un diametru la gură de 1,30m şi a putut fi cercetată până la adâncime de -1,80m; golirea sa de conţinut nu a putut fi epuizată din cauza pânzei de apă freatică. Utilitatea sa pare a fi fost preluarea apelor reziduale din caldarium, însă în umplutura sa au fost aflate şi gunoaie (oase animale, fragmente ceramice, fragmente de zguri metalice). Groapa G 3; a fost săpată în vecinătatea de nord-vest a edificiului termal, la o distanţă de 3,5m sud de groapa G 2 şi 1,75m nord-vest de absida din caldarium. Are diametrul gurii de 1,15m şi a putut fi cercetată până la adâncimea de -1,95m; la această adâncime, prezența apei freatică a blocat cercetările. Şi în acest caz, utilitatea gropii pare a fi fost preluarea apelor uzate din absida din caldarium, chiar dacă în umplutura sa au fost găsite și oase animale. Groapa G 4; se găseşte în stânga intrării în apodyterium. Are diametrul gurii de 2,50m şi o adâncime de 2,10m. Negreşit este vorba despre o groapă menajeră; în umplutura sa au fost descoperite numeroase resturi ceramice şi menajere. Prezența acestei gropi în imediata vecinătate a intrării, chiar lângă zidul clădirii pare nefirească, de accea este posibil ca groapa G 4 să fi fost anterioară clădirii termale. Groapa G 5; a fost săpată la o distanţă de 0,75m nord de camera din nord-estul edificiului termal. Are diametrul gurii de 1,20m. Umplutura sa conţinea un inventar sărac constând în câteva fragmente ceramice. Oricum, groapa G 5 a fost scoasă din funcţiune (astupată) la finele secolului II, odată cu renunţarea la camera din colţul de nord-est 3.6. ALIMENTAREA CU APĂ A EDIFICIULUI TERMAL Alimentarea cu apă a edificiului termal era vitală pentru funcționarea sa. De fapt, construirea unei băi nu se putea face fără a putea fi asigurată o sursă permanentă de apă. Și în cazul edificiului termal de la Cioroiu Nou, sursa de apă a fost determinantă în amenajarea sa aici, în sectorul de nord-vest al fortificației. Poziționarea clădirii în acest loc asigura o imediată vecinătate (16m nord) cu pârâul Eruga (Apa Cioroiului); este vorba despre un mic curs de apă, care are un debit constant indiferent de anotimp; acesta este motivul pentru care în cazul de față, nu au fost necesare lucrări complexe de aducțiune a apei și nici amenajarea unui rezervor (cisternă) sau săparea unui puț. Din albia pârâului, apa necesară putea fi scoasă cu ușurință, mai apoi fiind direcționată spre edificiul termal cu ajutorul unei (unor) conducte; de altfel, în timpul săpăturilor arheologice aici au fost aflate mai multe fragmente de conducte ceramice. Astfel, în timpul săpăturilor arheologice din anul 2010 de la est de edificiul termal (S 1, carou 1, -0,60m), după o ploaie puternică, peretele de nord al secţiunii S 1 a dat la inveală în profil un fragment dintr-o conductă ceramică păstrat in situ (fig. 29). Examinarea peretelui secţiunii din acest loc a furnizat câteva detalii importante. Pentru instalarea conductei a fost săpat un şanţ lat de 36cm şi adânc de 28cm. În vederea protecţiei conductei, marginile şanţului au fost căptuşite cu lut şi paie. Locul descoperirii se găseşte la cca. 10m est de edificiul termal, aşadar aceasta era conducta ce alimenta cu apă bazinele din clădire.

47

Conducta era orientată nord-sud, adică exact spre pârâul Eruga. Fragmentul de conductă (fig. 30) are diametrul exterior de 7,8cm şi peretele gros de 1,6cm, prin urmare putea transporta un debit constant şi consistent de apă spre bazinele din edificiul termal. Nu putem şti daca era singura instalaţie de acest fel. În campaniile de săpături ce au urmat, am încercat zadarnic să urmăresc traseul conductei, care din păcate nu s-a mai păstrat150. Oricum, descoperirea este foarte importantă şi a avut darul de a ne arăta modul de aprovizionare cu apă al edificiului termal. Fiind orientată pe direcţia nord-sud, putem presupune că la un moment dat, conducta îşi schimba traseul spre vest, de unde prin cădere, apa era dirijată către clădirea băilor.

Fig. 29. Conducta ceramică ce aproviziona cu apă, edificiul termal. Săpături 2010

150

O imagine a unei astfel de conducte, găsim la termele de la Drobeta, cf. Bărcăcilă 1938, p. 48, fig. 7.

48

Fig. 30. Fragmentul de conductă descoperit în 2010. Foto şi desen

Amenajarea unei băi în apropierea unei ape curgătoare pare să fi fost o preferință a constructorilor romani, tocmai în vederea facilitării alimentării cu apă, pentru ca apoi aceasta să fie evacuată rapid și fără probleme. Amplasarea termelor de la Drobeta pe malul Dunării151, se încadrează în acest tipic. Deținem date importante despre băile castrului de la Slăveni, băi de tip balneum, care au fost ridicate pe malul râului Olt, din aceleași considerente152. La fel și despre băile de la Lăpușnicel, jud. Caraș-Severin, care se aprovizionau din un fost curs de apă, numit "Ogașul Barbului", aflat în imediata vecinătate153. Iar ruinele băilor castrului de la Mehadia se găsesc la cca. 50m est de râul Belareca154, dar probabil că în antichitate râul trecea mult mai aproape de clădirea acestor băi155. Nu ne rămâne decât să conchidem din asupra amplasării deosebit de inteligente a edificiului termal de la Cioroiu Nou, a cărui poziție facilita deopotrivă alimentarea cu apă, dar și evacuarea sa, după ce fusese folosită. În anul 1966, prin re-interpretarea unor inscripții descoperite la Cioroiu Nou, prof. D. Tudor conchidea că numele antic al localității ar fi fost Aquae 156. Concluzia sa, deși respinsă cu asprime de C. Daicoviciu 157, a fost totuși preluată de istoriografia românească, grație prestigiului marelui profesor care a fost D. Tudor. Suntem astăzi în măsură să precizăm că denumirea de Aquae (care în mod normal se referă la o locație cu izvoare termale158), nu corespunde realităților arheologice sau istorice de la Cioroiu Nou 159. Întrucât la Cioroiu Nou au existat și există numai izvoare naturale, nicidecum minerale sau termale160, denumirile de Aquae161 sau statio Aquensis162 atribuite acestei localități, trebuie abandonate definitiv.

151

Bărcăcilă 1938, p. 42. Popilian 1971, p. 627. 153 Bozu 1979, p. 195. 154 Macrea, Gudea, Moțu 1993, p. 69. 155 Gudea 1975, p. 108. 156 Tudor 1966, p. 847-854. 157 Daicoviciu 1969, p. 542-543. 158 Daicoviciu 1969, p. 543. 159 Bondoc 2010, p. 10; Müller et alii 2012, p. 59. 160 Ardevan 2005, p. 128. 161 Tudor 1966, p. 854. 162 Tudor 1978, p. 208. 152

49

3.7. EVACUAREA APELOR MENAJERE Exceptând groapa G 1 din dreapta intrării, groapă care deservea latrina din apodyterium, în vecinătatea edificiului termal au mai fost descoperite alte două gropi de formă rotundă, una (G 3) situată la vest de caldarium şi având diametrul de 1,15m, cealaltă (G 2) lângă colţul de nord-vest, cu diametrul de 1,30m. Au fost sesizate în săpături la adâncimea de 1,95m, respectiv 1,80m. Încercarea de a le goli total de conţinut a reuşit doar parţial, din cauza pânzei de apă freatică. În umplutura lor am aflat şi resturi menajere (oase de animale, fragmente ceramice), dar destinaţia lor pare a fi fost cel mai probabil, de evacuare a apelor reziduale. Cele două gropi (G 2 şi G 3) deserveau probabil pentru evacuarea apelor reziduale din caldarium; această precizare este necesară având în vedere amplasarea lor faţă de edificiul termal. Capacitatea lor însă pare totuşi insuficientă pentru a prelua o cantitate mult mai mare de apă. Este posibil să mai fi existat şi alte astfel de gropi, care n-au putut fi sesizate de săpăturile arheologice. De asemenea, în spatele tepidarium-ului nu au fost surprinse astfel de amenajări care să preia apele uzate din bazinele acestei camere. Şi totuşi apele reziduale trebuiau cumva evacuate, iar romanii trebuie să fi avut la îndemână o soluţie simplă, dar ingenioasă pentru această problemă. Studierea atentă a terenului poate oferi un răspuns valabil în acest sens. Edificiul termal a fost construit în colţul de nord-vest al fortificaţiei, pe un teren mult mai jos ca şi cotă faţă de cel din restul fortificaţiei. Mai mult, în spatele edificiului (spre vest), dincolo de cele două fossae ale fortificaţiei, întreaga zonă înregistrează o scădere considerabilă de nivel pe o suprafaţă mare. Şi în prezent, există posibilitatea ca ea să fie inundabilă. Nu deţinem nici un indiciu care să ateste faptul că această porţiune de teren ar fi fost locuită. Aici cred că se află răspunsul privind evacuarea apelor reziduale rezultate în urma băilor din edificiul termal. Cu ajutorul unor sifoane, apele uzate puteau fi scoase din bazinele edificiului termal şi direcţionate prin conducte spre vest, dincolo de fossae-le fortificaţiei. De aici, cantitatea de apă deversată putea fi preluată de cursul pârâului Eruga. 3.8. CRONOLOGIA EDIFICIULUI TERMAL DE LA CIOROIU NOU. FAZE DE CONSTRUCŢIE ŞI RECONSTRUCŢIE În stadiul actual al cercetărilor, este dificil de precizat o datare fermă a băilor legiunii VII Claudia de la Cioroiu Nou. Inscripția care trona probabil pe frontispiciul clădirii, nu a fost descoperită; asta în cazul în care o astfel de inscripție a existat. În interiorul clădirii nu au fost descoperite artefacte care să permită o datare în prima jumătate a secolului II; dimpotrivă, mai multe obiecte (monede, opaițe, fibule) datează de la finele secolului II. Ţinând seama de circulaţia monetară, de evidenţa stratigrafică, de fibulele mai precis databile, precum şi de ştampilele de pe cărămizi combinate cu inscripţia pusă de un speculator pe nume Germanus163 (dar descoperită ceva mai departe de clădire), se poate afirma că băile au fost folosite în prima jumătate a secolului III. Amplasarea edificiului termal de la Cioroiu Nou în interiorul fortificaţiei nu lasă loc de îndoială că ridicarea şi mentenanţa construcţiei a fost de la bun început responsabilitatea militarilor detaşamentului legiunii VII Claudia, ajunşi aici ca urmare a unor necesităţi dictate de evenimente politico-militare majore. Fiind vorba despre o clădire realizată după toate tipicurile arhitecturii romane, în interiorul său au fost amenajate câteva camere cu utilități absolut obligatorii 164: vestiar (apodyterium), camera ce găzduia bazinul cu apă rece (frigidarium), camera cu bazinul cu apă călduță (tepidarium) și camera cu bazinul cu apă fierbinte (caldarium). Alături de acestea existau și alte camere, cu alte utilități. Observaţiile făcute de-a lungul celor patru campanii de săpături, coroborate cu studierea artefactelor descoperite a permis stabilirea a trei faze principale de construcţie şi reconstrucţie, după cum urmează. În afara celor trei faze de construcţie şi reconstrucţie ce vor fi descrise mai jos, mai pot fi subliniate câteva aspecte ce ţin de momente (subfaze) distincte ale construcţiei. 163 164

IDR, II, 141; Bondoc 2004, p. 9-11; ILD, p. 76-77, nr. 99. Tudor 1976, p. 125; Marinescu et alii 1979, p. 105 (pentru băile de la Micia-Vețel); Farrington 1995, p. 45.

50

FAZA I. Prima fază de construcţie a edificiului termal rezidă într-o construcţie simplă, cu cinci camere de dimensiuni şi funcţionalităţi diferite, simetric aranjate pe două rânduri paralele (fig. 31). Patru dintre acestea au deja funcţionalităţile identificate: apodyterium, frigidarium, tepidarium şi caldarium. Aceste patru camere au rămas în uz până la scoaterea din funcţiune a edificiului termal, indiferent de fazele de construcţie sau reconstrucţie care au urmat. Camerele încălzite se găsesc dispuse pe latura de vest a clădirii, iar cele neîncălzite pe latura de est. Ca de obicei în situația unor astfel de construcții165, camera caldarium era încălzită de un singur praefurnium (situat în cazul nostru, la mijlocul laturii de nord a camerei), iar tepidarium se încălzea indirect primind căldură din caldarium. Camerele neîncălzite, care se găsesc pe latura de est a clădirii au nivelul de călcare mai jos decât cel din camerele încălzite. După parcurgerea traseului apodyterium (A) → frigidarium (F) → tepidarium (T) → caldarium (C), vizitatorul trecea în încăperea din colţul de nord-est al clădirii, destinată probabil tunsului sau după caz, bărbieritului; cel puţin aşa ne lasă să înţelegem briciul de bărbierit descoperit în această cameră. După care, prin apodyterium, pe aceeaşi uşă pe care intrase, părăsea edificiul termal. Cu privire la datarea primei faze de construcție a edificiului termal, nu se poate să nu observăm lipsa artefactelor care ar putea fi datate în prima jumătate a secolului II. Astfel, în perimetrul clădirii, nu au fost descoperite fibule de tip puternic profilat și nici monede de la împăratul Traianus, nu au fost aflate amfore timpurii și nici opaițe cu volute. Prin urmare, orice discuție privind cronologia edificiului termal de la Cioroiu Nou, va trebui să pornească de la aceste considerente, iar această afirmație nu este o prejudecată, ci o considerație ce derivă din analiza descoperirilor arheologice.

Fig. 31. Edificiul termal al legiunii VII Claudia de la Cioroiu Nou. Faza I

165

Nielsen 1993, I, p. 67.

51

Fig. 31.1. Fibulă traforată din faza I a clădirii.

Având în vedere cele specificate mai sus, datarea primei faze de construcţie a edificiului termal de la Cioroiu Nou, nu ridică probleme. Clădirea a fost ridicată cândva la finele războaielor marcomanice, în vremea împăratului Marcus Aurelius. Această afirmaţie se bazează pe materialele arheologice (în principal, fibule și monede) descoperite în interiorul clădirii166. O fibulă traforată (fig. 31.1; pl. LXVII/514) descoperită pe podeaua pe care au fost amplasate pilele hypocaustului, se datează începând cu ultimul sfert al secolului II167. În același sens atrage atenția și un fragment dintr-un bol de tip terra sigillata (pl. XLIX/335) produs în atelierele de la Lezoux, a cărui datare (anii 140-170) concordă cu cronologia propusă mai sus. Astfel de construcții ridicate în a doua jumătate a secolului II, spre sfârșitul sau după războaiele marcomanice, se mai întâlnesc și în alte părți ale Imperiului: vezi edificiul Terme II de la Micia168, de asemenea edificiul Terme I de la Histria169 sau mai recent, o baie din canabae-le castrului de la Brigetio170. Dealtfel, clădirile termale de acest tip, realizate sub forma unor șiruri paralele de camere au fost datate larg la finele secolului II171; bune analogii pentru o astfel de construcție se găsesc la Vindolanda (Chesterholm, Britannia)172 și la Clambetae (Obrovazo coijina, Dalmația)173. În privința tipului arhitectonic, poate fi amintită aici și baia romană de la Red House174, chiar dacă nu este absolut similară și contemporană, ci dimpotrivă.

166

Bondoc 2010, p. 15. Jobst 1975, p. 117. 168 Marinescu et alii 1979, p. 108. 169 Suceveanu et alii 1982, p. 21. 170 Bartus et alii 2014, p. 438. 171 Nielsen 1993, I, p. 76. 172 J.L. Forde-Johnston, Hadrian's Wall, London 1978, p. 173: non vidi; apud Nielsen 1993, II, p. 20, nr. C. 146, fig. 140. 173 A. Colnago & J. Keil, Archäologische Untersuchungen in Norddalmatien. 1. Grabungen auf der "Cvijina gradina" bei Obrovazzo, JöAI 8 Beiblatt 1905, cols. 31-48: non vidi; apud Nielsen 1993, II, p. 41, nr. C. 332, fig. 239. 174 Daniels et alii 1959, fig. 24. 167

52

Fig. 31.2. Reconstituire a edificiului termal de la Cioroiu Nou. Faza I.

Ridicarea edificiului termal de la Cioroiu Nou, poate fi pusă pe seama detaşamentului legiunii VII Claudia, sosit aici la finele războaielor marcomanice. Cel puţin aşa ne lasă să înţelegem cele câteva zeci de cărămizi ştampilate (pl. I-XIV) din care au fost realizate pilele hypocaustum-ului din caldarium. Alte precizări nu pot fi făcute, deocamdată. Nu putem şti precis cât timp au durat lucrările de construcţie, însă foarte curând edificiul termal va suferi modificări, după cum vom vedea mai jos (fazele II şi III).

53

FAZA II. A doua fază a edificiului termal constă în primul rând, într-o reducere a spaţiului său, prin renunţarea la camera din colţul de nord-est al clădirii, cameră a cărei utilitate o presupunem a fi pentru tuns, bărbierit, etc. În acest context, spaţiul destinat băilor a fost redimensionat în sensul micșorării sale (fig. 32). Motivele care i-au determinat pe romani să sacrifice o cameră a clădirii, par să fi fost legate de nevoia de spaţiu necesar ridicării unei alte clădiri în vecinătatea de nord. Conform celor constatate în timpul săpăturilor din anul 2014, colţul de sud-vest al acestei noi clădiri suprapune parţial zidurile demantelate ale camerei la care s-a renunţat (vezi planul săpăturilor, la finalul acestei lucrări). Prin urmare nu există nici o problemă privind explicarea reducerii spaţiului edificiului termal. Cît priveşte funcţiile camerei demolate, acestea par să fi fost preluate de o altă încăpere, cel mai probabil de tepidarium; în capătul dinspre sud al acestei camere au fost descoperite două brice de bărbierit similare cu cel găsit în 2009 în interiorul camerei demolate, precum şi o ramă de oglindă realizată din plumb. În această vreme, în apodyterium pare să fi fost realizat un closet; cel puţin aşa ne lasă să înţelegem canalul de scurgere practicat în zidul de nord al acestei camere şi groapa menajeră G 1, aflată pe traseul canalului şi în faţa sa. Traseul de vizitare și îmbăiere practicat în faza anterioară, apodyterium (A) → frigidarium (F) → tepidarium (T) → caldarium (C), a rămas în vigoare. A fost schimbat numai traseul de înapoiere, de ieşire din clădire. Astfel, după terminarea îmbăierii, vizitatorul trebuie să facă drumul întors din caldarium spre tepidarium. Aici este posibil să mai fi zăbovit un timp, pentru necesităţi estetice (tuns, bărbierit), cel mai probabil undeva în spaţiul de la capătul de sud al camerei. După care, prin frigidarium putea trece în apodyterium unde își recupera hainele şi apoi părăsea clădirea.

Fig. 32. Edificiul termal al legiunii VII Claudia de la Cioroiu Nou. Faza II

54

Fig. 32.1. Fibule și statuetă de bronz faza II a clădirii.

O datarea precisă a fazei II a edificiului termal se poate face în funcție de indiciile păstrate, care nu sunt prea multe. Dar tipul de clădiri termale realizate sub forma unor șiruri paralele de camere, pare să se fi generalizat în jurul anului 200, în provinciile romane Dacia și Raetia175. Ţinând cont de datarea ţiglelor cu ştampila AMBIVRV(s) F(ecit)176, de perioada de activitate a producătorului de opaițe pe nume Armenius177, de fibulele și monedele descoperite, precum şi de cronologia fazei următoare, faza II a edificiului termal de la Cioroiu Nou se poate data la finele secolului II- începutul secolului III, în vremea împăratului Septimius Severus (de la finele secolului II, datează și o refacere a băilor castrului de la Micia (anul 193)178, precum și a edificiului Terme II de la Histria179). SUBFAZA II.1. Aspectul care sugerează această subfază este acela că dimensiunile cărămizilor ce compun pilele şi postamentele din tepidarium diferă complet de cele ale cărămizilor din caldarium; mai mult, doar cărămizile din caldarium au fost ştampilate, pe când cele din tepidarium, nu. Aceste diferenţe nu pot postula neapărat o fază aparte de construcţie sau reconstrucţie; până la urmă pilele şi postamentele din cele două încăperi cu bazine de apă caldă au aceeaşi orientare şi dispunere. Dar evidenţa menţionată mai sus ar putea indica măcar anumite reparaţii făcute în subsolul camerei tepidarium, în sensul construirii unor noi pilae, la un moment ce nu poate fi deocamdată precizat cronologic. În sensul celor precizate mai sus, în săpăturile din camera tepidarium, a fost descoperit un fragment de podea realizat în tehnica opus signinum, care prezintă două faze de realizare (fig. 32.2); în lumina acestei descoperiri, subfaza II.1 despre care am vorbit aici, capătă valabilitate. Nu se poate ști de ce, la un moment dat, s-a simțit nevoia schimbării pilelor din tepidarium. Este foarte posibil ca podeaua camerei să fi cedat, iar apa din bazin (bazine) să fi pătruns în subsolul camerei, provocând distrugeri și necesitând ca atare, reparații; aceasta este însă doar o presupunere.

175

Nielsen 1993, I, p. 84. Bondoc 2005a, p. 107-117. 177 Popilian 1996, p. 84. 178 IDR, III/3, 45 179 Suceveanu et alii 1982, p. 34. 176

55

Fig. 32.2. Fragment de podea descoperit în tepidarium, ce indică două faze de construcție.

FAZA III. A treia fază a edificiului termal de la Cioroiu Nou constă în extinderea spaţiului clădirii, prin adăugarea unei anexe pe latura de sud (fig. 33). Această extindere reprezintă probabil o consecinţă a sporirii numărului celor care frecventau băile, în speţă militarii din fortificaţie. Noua încăpere are zidurile mai groase decât cele ale vechiului edificiu, adosate spre sud de cele ale sălilor tepidarium şi frigidarium. Peretele de sud al tepidarium-ului a fost secţionat, obţinându-se o intrare, pentru a permite accesul spre noua încăpere.

Fig. 33. Edificiul termal al legiunii VII Claudia de la Cioroiu Nou. Faza III

Utilitatea acestei anexe nu poate fi precizată cu un termen latin. Însă dacă ţinem cont de descoperirea în interiorul său a unor brice de bărbierit şi rame de oglinzi180, ne putem face o idee despre funcţionalitate sa. Spaţiul interior (9 x 5,5m) era suficient chiar pentru amenajarea unor facilităţi pentru masaje sau oncţiuni cu ulei. Numărul mare de piese de joc descoperite în interior sugerează de asemenea, utilitatea sa ca spaţiu de relaxare şi socializare. La un moment dat s-a simţit nevoia divizării camerei (sub faza III.1). Traseul de vizitare și îmbăiere apodyterium (A) → frigidarium (F) → tepidarium (T) → caldarium (C) a fost păstrat şi în faza III a clădirii. Odată intrat în clădirea băilor, vizitatorul îşi lăsa hainele în vestiarul (apodyterium) de la intrare şi eventual mergea la closet. Urma intrarea în 180

Bondoc 2011, p. 107-116.

56

frigidarium, unde îşi stropea corpul cu apă rece. De aici pătrundea în sala cu apă caldă (tepidarium) şi apoi în caldarium. Deosebirea consta în traseul de întoarcere. Din caldarium, se revenea în tepidarium, iar de acolo în anexa de pe latura sudică a edificiului termal. După petrecerea unui anume timp aici (tuns, bărbierit, socializare, jocuri de noroc), se putea trece în frigidarium, de unde prin apodyterium, vizitatorul părăsea clădirea băilor.

Fig. 33.1. Propunere de reconstituire a edificiului termal de la Cioroiu Nou. Faza III.

Fig. 34. Fibulă și strigillus din faza III a clădirii.

57

Faza III a edificiului termal se datează larg în prima jumătate a secolului III. Datarea propusă se bazează pe cronologia oferită de fibulele și monedele descoperite; de asemenea, pe cronologia inelului de argint cu inscripția Utere Felix181 pe chaton. Am putea însă lega măcar teoretic această fază de construcţie de inscripţia pusă de speculatorul legiunii VII Claudia, pe nume Germanus182. Întrucât epitetul purtat de legiune este cel de Maximiniana183, atunci am putea avea de-a face cu o datarea a fazei III a edificiului termal, în vremea împăratului Maximinus Thrax (235-238).

SUBFAZA III.1. Un alt aspect ce ţine de o subfază a construcţiei este reprezentat de compartimentarea prin construirea unui zidul interior, a camerei-anexă de pe latura de sud a clădirii (fig. 35). Deocamdată, acest aspect nu poate fi explicat în chip rezonabil, dar obţinerea a două camere prin divizarea uneia mari, cu un zid median, poate să fi fost o necesitate dictată de o mai bună compartimentare a spaţiului.

Fig. 35. Edificiul termal al legiunii VII Claudia de la Cioroiu Nou. Subfaza III.1

Fig. 35.1. Propunere de reconstituire a interiorului edificiului termal de la Cioroiu Nou. Faza III, camerele de vest.

181

Bondoc 2005b, p. 9-15. Tudor 1942, SE 186; Tudor 1958, SE 300; AnnÉp, 1959, nr. 330; Tudor 1968, SE 380; Tudor 1978, p. 213; IDR, II, p. 81, nr. 141, cu bibliografia. 183 Bondoc 2004, p. 9-11, nr. 5; Bondoc 2010, p. 27-29, nr. 3. 182

58

Se pare că divizarea camerei de pe latura de sud a reprezentat o opţiune motivată de necesităţi, de vreme ce în camera estică a fost realizat un mic bazinet (labrum) ataşat de perete sudic. * SFÂRȘITUL EDIFICIULUI TERMAL s-a petrecut pe cale violentă: un nivel general de dărâmături, combinat cu puternice urme de incendiere (cenușă, tăciuni), a fost sesizat în timpul săpăturilor arheologice. Mai multe fragmente de geamuri descoperite în dărâmăturile edificiului termal şi provenind de la ferestrele sale, sunt deformate din cauza temperaturii înalte prin care au fost trecute în acest incendiu. De asemenea, multe fragmente de vase poartă urme de ardere secundară pe suprafaţă. Cel puțin ipotetic, acest moment se poate identifica cu atacul carpilor din anul 247. După incendiere/distrugere, edificiul termal de la Cioroiu Nou a fost scos din funcţiune pentru totdeauna (probabil, funcțiile sale au fost preluate de un alt edificiu, nedescoperit încă184). Țiglele și olanele (cele care nu s-au spart cu ocazia distrugerii clădirii) au fost probabil recuperate și refolosite la alte construcții; așa se poate explica numărul foarte mic de astfel de descoperiri (pl. XVIII-XXI). Apoi, din ruinele sale au fost extrase (sau furate) plăcile de marmură și gresie ale bazinelor, pietrele de construcţie de calcar, piesele arhitectonice (coloane, capiteluri), cărămizile, pavajul şi obiectele care scăpaseră de furia celor ce au provocat distrugerea de la mijlocul secolului III. În vecinătatea edificiului termal sau mai departe, am descoperit în timpul săpăturilor bucăţi din placajul de marmură al bazinelor din tepidarium şi caldarium, tuburi ceramice, tubuli, ţigle de tip tegula mammata, un strigillus, etc. Spolierea edificiului a început încă din antichitate şi a continuat în evul mediu și epoca modernă, până aproape de zilele noastre. În toate campaniile de săpături arheologice ce le-am întreprins la Cioroiu Nou, am putut afla pretutindeni urme de demantelare sistematică şi aproape totală a construcţiilor. În unele cazuri (mai ales la est de edificiul termal), traseul unor ziduri a putut fi reconstituit numai după amprentele lăsate în urma scoaterii pietrelor ce le alcătuiau şi eventual de câteva dâre continue de mortar şi var. Perimetrul său a fost definitiv abandonat şi transformat în loc de depozitare a gunoaielor menajere. Aşa se poate explica cantitatea mare de oase animale, rebuturi de os (pl. LXIV/498, LXV/500), bronz sau fier, zguri metalice şi fragmente ceramice, toate descoperite în perimetrul său. Acest moment poate fi datat pe baza unei fibule în formă de trident (fig. 7.2), descoperită în anul 2010 deasupra nivelului de dărâmătură al clădirii. În epoca romană târzie, perimetrul fortificației a fost utilizat ca necropolă185, și așa s-a întâmplat și în spațiul fostului edificiu termal186. Acestea sunt observaţiile ce au putut fi făcute în timpul săpăturilor ce au vizat, dezvelit şi pus în evidenţă edificiul termal din colţul de nord-vest al fortificaţiei de la Cioroiu Nou. Este posibil ca alte amenajări să nu fi fost sesizate în timpul săpăturilor; cum spuneam și cu alte ocazii, clădirile romane de la Cioroiu nou au fost spoliate în chip sălbatic de materialele de construcție (piatră, cărămidă); într-o altă ordine de idei asupra sitului arheologic de la Cioroiu Nou au fost exercitate agresiuni în mai multe cazuri: demontarea și reutilizarea materialelor după abandonarea clădirilor cărora le-au aparținut, amenajări de morminte în epoca romană târzie, intruziuni făcute de căutătorii de comori, lucrări agricole efectuate în ultimul secol, etc.; în acest context, săpăturile noastre au putut evidenția numai fundațiile (și așa, rău păstrate) ce au scăpat vandalismului celor fără respect față de istorie.

184 Un tub ceramic descoperit în anul 2009 pe malul pârâului Baboia, la sud de fortificație, a fost interpretat drept tub de aducțiune a apei (Bondoc 2010, p. 47, nr. 74), dar foarte bine putea să fi fost folosit drept pilă de hypocaust sau tubulus pentru transmisia căldurii într-o altă baie. 185 Tudor 1962, p. 550; Bondoc 2010, p. 9. 186 Bondoc 2010, p. 57, nr. 100; situație similară în canabae-le de la Brigetioo, cf. Bartus et alii 2014, p. 438.

59

Faza I

Faza II

Faza III

Subfaza III.1

Fig. 36. Edificiul termal de la Cioroiu Nou. Principalele faze de construcţie şi reconstrucţie

Se poate observa cu uşurinţă faptul că edificiului termal i-a fost acordată o atenţie specială, de unde şi numeroasele faze sau subfaze de construcţie şi reconstrucţie (fig. 36). Cu siguranţă, unele faze sau subfaze se pot regăsi în stratigrafia şi cronologia generală a fortificaţiei (fig. 37), altele poate nu. 3.9. THERMAE SAU BALNEUM ? S-a împământenit mai demult în literatura română de specialitate ca astfel de instalaţii termale, chiar de mici dimensiuni, să fie numite thermae187. Recent, acest termen a fost nuanţat188, dar discuțiile legate de terminologia unor astfel de edificii sunt departe de a fi încheiate 189. În mod evident, termenul corect este dictat de dimensiunile unei astfel de construcţii190. Ar fi incorect ca pentru edificul termal de la Cioroiu Nou să utilizăm termenul de thermae. Dimensiunile clădirii sunt mici, iar o serie de facilităţi precum bazinul de înot şi sala de gimnasticăabsolut necesare unor terme, lipsesc191. Până și complexul termal de la Micia este denumit constant în inscripțiile vremii, drept balneum192. Că la Cioroiu Nou avem de-a face cu un edificiu termal de tip balneum este un fapt indubitabil. Dimensiunile clădirii- 25,50 x 13m, precum şi suprafaţa ocupată de clădire- puţin peste 325m2, nu lasă loc de discuţii în această privinţă. La fel şi dimensiunile interioare ale camerelor. O astfel de clădire termală, cu un singur praefurnium și o arhitectură relativ simplă ce include camerele apodyterium, frigidarium, tepidarium și caldarium dispuse pe două rânduri paralele, aparține tipului timpuriu de băi provinciale romane, ce au funcționat în secolele I a.Chr-II 187

Tudor 1978, p. 312-325. Ţentea 2010, p. 455-458. 189 Maréchal 2012, p. 145-146. 190 Yegül 2010, p. 101. 191 Pentru distincția dintre thermae și balnea, vezi Nielsen 1993, I, p. 3; Yegül 2010, p. 48-49. 192 IDR, III/3, 45-46. 188

60

p. Chr., larg răspândite în provinciile vestice ale Imperiului193. Dintre edificiile termale romane din Oltenia, cea mai apropiată analogie se găsește la Bumbești194. Numărul mare de astfel de edificii termale (thermae et balnea195) arată importanța stabilimentelor de acest gen în viața cotidiană a romanilor și justifică afirmația că romanii dezvoltaseră o adevărată pasiune pentru frecventarea lor. Oricum ar fi, edificiul termal de la Cioroiu Nou trebuie privit ca o construcție de tip balneum, la fel ca și celelalte din Oltenia196. În săpăturile arheologice din anii 1960-1961 (D. Tudor), grație eforturilor depuse s-a reușit cercetarea unei clădiri ale cărei temelii se găsesc sub cimitirul actual 197; prezența unei instalații de hypocaust în interiorul clădirii l-a determinat pe prof. Tudor să o califice drept clădire termală (terme romane)198. Examinarea planului publicat199, nu arată în nici un fel că ar fi vorba despre o baie; dimpotrivă, conduce doar la concluzia că este vorba doar despre o clădire încălzită200 prin sistemul binecunoscut (hypocaustum) de producere a căldurii. 3.10. ACTIVITĂŢI CURENTE CE SE DESFĂŞURAU ÎN INTERIORUL EDIFICIULUI TERMAL Baie Dispunerea camerelor edificiul termal de la Cioroiu Nou atestă fără tăgadă că traseul de vizitare (de îmbăiere) a fost mereu apodyterium- frigidarium- tepidarium- caldarium201. În apodyterium (vestiar, garderobă), vizitatorul se dezbrăca și își lăsa hainele și efectele personale; tot aici putea primi (contra-cost eventual), un flacon cu o substanță uleioasă. De aici trecea în frigidarium (camera cu apă rece), situat la stânga (sudul) intrării, unde grație unui bazin cu apă, își puteau stropi corpul cu apă rece. În vederea aclimatizării treptate, se intra apoi (spre vest) în tepidarium (camera cu apă călduță); în acest spațiu mai generos din punctul de vedere al dimensiunilor, vizitatorii își ungeau corpul cu substanța uleioasă primită la intrare, după care se proceda la curățirea pielii de mizerie, transpirație și impurități, prin răzuirea sa cu ajutorul unui strigillus; în tepidarium exista și un bazin de apă călduță, unde corpul putea fi scăldat. Din tepidarium se trecea (spre nord) în caldarium, în care grație vecinătății praefurnium-ului se putea face saună, iar apoi în bazinul absidat se putea face o baie fierbinte. Tuns, bărbierit și epilare corporală Îngrijirea podoabei capilare și a bărbii, precum și epilarea corporală reprezentau preocupări firești pentru aspectul exterior și pentru igiena unui cetațean roman 202. Iar obiceiul bărbieritului după baie, era și atunci foarte uzitat203. Descoperirea în interiorul edificiului termal de la Cioroiu Nou, a numai puțin de opt brice de bărbierit- novaculae (pl. LXIX/534-536, LXX/537-541) și a două oglinzi (pl. LXIX/532-533), atestă fără doar și poate ce am afirmat mai sus. Nu s-a găsit însă nici o foarfecă (este posibil să nu se fi păstrat), și atunci putem presupune că bricele amintite erau folosite și la tunsul părului. Numărul de brice descoperite în edificiul termal

193

Nielsen 1993, I, p. 67-69. Tudor 1958, p. 259-260; Tudor 1978, p. 314-315 și fig. 92.1.. 195 Nielsen 1993, I-II, passim. 196 Tudor 1958; p. 258-265; Tudor 1968, p. 323-337; Tudor 1978, p. 312-325. 197 Tudor, Diaconescu, Popilian 1967, p. 599. 198 Tudor 1978, p. 313, nr. 1 și p. 212, fig. 58/1. 199 Tudor, Diaconescu, Popilian 1967, p. 600, fig. 5. 200 Bondoc 2010, p. 18-19; vezi și Gudea 2001, p. 114. 201 În cazul băilor publice urbane, traseul de îmbăiere era diferit (Carcopineau 1979, p. 312; Buccino 2012, p. 80, etc.). 202 Lascu 1965, p. 206-211; Carcopineau 1979, p. 199-208. 203 Horațius, Sat., I, 7, 45. 194

61

de la Cioroiu Nou204 este însă mare în comparație cu cele descoperite în alte locații de acest gen205, caz în care am putea presupune existența unor tonsores. Masaje și oncțiuni Camera (camerele) de pe latura de sud a edificiului termal de la Cioroiu Nou din faza III și III.1 și cea din colțul de nord-est din faza I, au deocamdată o utilitate presupusă pe baza bricelor de bărbierit și a oglizilor descoperite acolo. Spațiile sunt însă prea generoase, ca să fie vorba numai despre așa ceva. Mai mult, descoperirea în aceste camere a mai multe vase de sticlă de mici dimensiuni, fragmentare ce-i drept (pl. LXXII-LXXIII), lasă loc presupunerii că acestea conțineau substanțe uleioase și parfumate destinate oncțiunilor și masajelor. Masajele și oncțiunile cu substanțe uleioase sau (și) parfumate reprezentau proceduri nelipsite în interiorul unor băi romane. Consumul de alimente Fără îndoială că în interiorul băii de la Cioroiu Nou se consumau alimente, iar acest caz nu ar fi unul singular206. Alături de băutură, consumul de gustări venea să întregească o rutină plăcută în interiorul clădirii207. Descoperirile arheologice aduc precizări importante cu privire la consumul de alimente. Gropile menajere cercetate în imediata vecinătate a clădirii au furnizat un material osteologic interesant (pl. LXXIV-LXXV) constând în oase de ovi-caprine, porcine, bovine, mai rar și de păsări. Mai multe cuțite de fier (pl. LXI/442-448) descoperite în interiorul clădirii, trebuie să fi fost folosite exact în acest scop. Carnea animalelor pomenite mai sus, trebuia tăiată în porții mici în vederea consumării sale. Amforele de tip Dressel 24 și Dressel 24 similis (pl. XLVIII/318-325) puteau conține în mod firesc ulei, dar și măsline. O altă amforă de tip nord-pontic (pl. XLVIII/330) putea să fi avut în interior, pește sau preparate din pește. Iar platourile ceramice (pl. LVI/394-397) sau de sticlă (pl. LXXI/548-551) erau vase destinate consumului de alimente. Băutura În vederea petrecerii plăcute a timpului în interiorul băilor, erau consumate lichide și alimente. Consumul lichidelor era imperios necesar într-un spațiu încălzit, iar în cazul edificiului termal de la Cioroiu Nou, această realitate este atestată de descoperirea mai multor vase ceramice, destinate acestui scop. Astfel, amforele de tip Kapitän 2 (pl. XLVIII/315-316) erau destinate transportului și stocării vinului, iar amforele de masă (pl. XLVIII/317) puteau conține vin sau apă. De asemenea, chiupurile (pl. LV/382-384) erau recipiente destinate stocării lichidelor, cel mai probabil este vorba despre apă. Paharele ceramice (pl. XLIX/336) sau de sticlă (pl. LXXI/552; LXXII/570; LXXIII/575), cănile (pl. LIV/374), urcioarele (pl. LII/356; LIV/375-378), cănițele și cupele (pl. LIV/379-381) erau vase destinate consumului de lichide. Un capăt de rhyton, realizat din bronz (pl. LIX/415) provine de la un obiect mai rar întîlnit. Jocuri Nu se pune problema ca în edificiul termal de la Cioroiu Nou să se fi organizat jocuri sau exerciții sportive, de anvergura celor menționate de scriitorii antici 208; toate acestea se practicau în cazul unor terme prevăzute cu palaestra. În edificiul termal de la Cioroiu Nou, nu exista spațiul necesar unor astfel de manifestări.

204

Bondoc 2011, p. 108. Carcopineau 1979, p. 204-205. 206 Yegül 2010, p. 19-20. 207 Tudor 1976, p. 126. 208 După Carcopineau 1979, p. 315-317; Farrington 1995, p. 124-126; Yegül 2010, p. 14-17. 205

62

În speța de față, este vorba despre un altfel de jocuri. Numărul mare de piese de joc, de regulă de forma unor jetoane cioplite într-o formă rotundă din pereți de oale, descoperite în interiorul clădirii (pl. LXIII), nu lasă loc de îndoială asupra acestei realități209. Cărămizi care să poarte incizat pe suprafață conturul unui joc precum țintarul din zilele noastre, deși binecunoscute în alte părți, nu au fost descoperite până în prezent la Cioroiu Nou, dar aceasta poate fi și o carență a cercetărilor sau poate că aceste jocuri se făceau pe niște plăci de lemn sau fâșii de piele, care nu s-au mai păstrat. * Toate activitățile menționate sumar mai sus, așa cum au fost ele sesizate în urma descoperirilor arheologice (nu este exclus să fi existat și altele: afaceri, schimb de experiență, schimb de idei, propagandă politică210, servicii medicale, dezbateri sau practici religioase211, etc.212), atestă din plin calitatea acestor edificii termale, ca un fenomen social și cultural important în cadrul civilizației romane213. 3.11. CINE FRECVENTA EDIFICIUL TERMAL DE LA CIOROIU NOU ? Militari. În mod cert, edificiul termal de la Cioroiu Nou din interiorul fortificaţiei era frecventat de către militarii care erau campaţi aici. Soldaţii detaşamentului legiunii VII Claudia au fost cei care lau construit şi l-au întreţinut de-a lungul timpului. Mai multe obiecte de echipament militar (pl. LIX/416-417; pl. LXVII/514) descoperite în perimetrul băilor, atestă acest fapt. Procurarea combustibilului lemnos, amenajarea sistemului de alimentare cu apă, și întreținerea și reparațiile necesare clădirii, putea fi asigurate numai de către personalul special desemnat în aceste cazuri. Asigurarea unei temperaturi corespunzătoare și prezența permanentă a apei trebuie să fi reprezentat factori importanți ce conduceau la degradarea clădirii, de unde și numeroasele operațiuni de construcție și reconstrucție. Prin urmare, era normal ca militarii din VII Claudia să fi fost principalii beneficiari ai serviciilor prestate în cadrul edificiului termal. După efectuarea programului zilnic obligatoriu (pază, patrulă, gardă, etc.), militarii se puteau spăla și relaxa într-un spațiu încălzit, confortabil și plăcut. Interacțiunea corpului cu apa la diverse temperaturi într-un spațiu decorat cu fresce de diferite culori și motive (pl. XXXIII), inducea o stare de liniște și calm. În zona și în interiorul edificiului termal au fost descoperite și câteva vase de lux: terra sigillata (pl. XLIX/333-336), terra sigillata locală (pl. L/337-340), vase decorate în tehnica barbotinei (pl. L/343-345) și cu decor în relief (pl. L/346), ceramică glazurată (pl. LI/347-351), toate acestea putând fi probabil atribuite pe seama ofițerului (ofițerilor) ce conduceau detașamentul legiunii VII Claudia de la Cioroiu Nou. Civili. Nu se poate exclude în nici un fel ipoteza că edificiul termal era uzitat şi de civili214, chiar dacă era situat în interiorul unei fortificații. Descoperirea în interiorul clădirii a unor obiecte "nemilitare" precum inele de copii sau femei (pl. LXVIII/528), brăţări (pl. LXXI/542) sau mărgele (pl. LXXI/543-547), poate susţine această aserţiune. Ar putea fi vorba despre membrii familiilor soldaţilor din detaşamentul legiunii VII Claudia de la Cioroiu Nou. Dar foarte bine, ar putea fi vorba şi despre persoane particulare din aşezarea civilă ce se întindea în jurul fortificaţiei. Altfel, o serie de alte operațiuni erau absolut necesare: curățenia și igiena în interiorul edificiului, alimentarea permanentă cu lemne a praefurnium-ului, paza hainelor și a altor bunuri lăsate în apodyterium, asistență pentru tundere, bărbierire și epilare, asistență pentru masaje și 209

Despre jocurile de noroc la romani, Lascu 1965, p. 390-393. Buccino 2012, p. 82. 211 Maréchal 2012, p. 152. 212 Yegül 2010, p. 2. 213 Buccino 2012, p. 79. 214 Tudor 1978, p. 313. 210

63

oncțiuni; vidanjarea și spălarea closetului din apodyterium; ori toate acestea puteau fi asigurate de personalul civil (oameni liberi sau sclavi). Întreținerea permanentă a focului din praefurnium presupunea cel puțin un om (fornacator) sau mai mulți, care să taie lemnele la o lungime potrivită, să le pună pe foc și mai apoi, să evacueze cenușa. De asemenea, atrage atenția numărul mare de brice de ras (pl. LXIX/534-536, LXX/537541) de diverse tipuri, care presupune prezența mai multor frizeri/bărbieri sau epilatori. 3.12. DESPRE PROGRAMUL DE FUNCȚIONARE AL EDIFICIULUI TERMAL DE LA CIOROIU NOU Nu putem ști dacă exista un program separat de vizitare al băilor pentru militari şi pentru civili; este posibil ca în acest caz militarii să fi avut prioritate. Era normal până la urmă ca niște băi militare să servească în primul rând militarilor care erau garnizonați în fortificație. Dacă luăm însă în calcul faptul că accesul civililor putea atrage bani, fie și numai prin plata unei taxe de intrare, atunci lucrurile au stat altfel. Nu avem cunoștință dacă programul băilor de la Cioroiu Nou separa bărbaţii de femei; probabil că da215. Din vremea împăratului Hadrianus datează un decret ce stipula ca femeile să nu facă baie împreună cu bărbații216. În general, se admite că femeile se îmbăiau dimineaţa, iar bărbaţii după-amiază217 până spre seară218, după terminarea programului de lucru, oricum înainte de cină219. Nu știm dacă la Cioroiu Nou se aplica edictul dat de același împărat- Hadrianus, ca bolnavii să beneficieze de program separat la baie220. Nu știm dacă edificiul termal de la Cioroiu Nou era deschis și pe timpul nopții221. Opaițele descoperite în interiorul clădirii (pl. LXV/504-505; pl. LXVI/506-513) ar putea susține această ipoteză; în acest caz, în contextul în care încălzirea spațiului clădirii și apei presupunea un oarecare timp222, era preferabilă menținerea în permanență a focului din praefurnium223, cel puțin când vremea de afară era mai rece (în timpul iernii); această aserțiune este sprijinită de faptul că băile de la Cioroiu Nou au fost prevăzute cu un singur praefurnium. Prezența unui singur praefurnium nu reprezintă însă un caz singular224. Revenind la programul edificiului termal de la Cioroiu Nou, având în vedere faptul că era situat în interiorul unei fortificații militare, este mult mai probabil ca programul să nu fi ținut cont de restricțiile impuse termelor urbane225, ci să fi fost organizat în funcție de disponibilitățile personalului în a cărei responsabilitate cădea întreținerea și funcționarea sa.

215

Nilesen 1993, I, p. 93. Dio Cassius, LXIX, 8; Hist. Aug., Hadr., 18. 217 Vitruvius, V, 10, 1. 218 Јеремић, Гојгић 2012, p. 121. 219 Nielsen 1993, I, p. 1. 220 Hist. Aug., Hadr., 22, 7. 221 Carcopineau 1979, p. 313, nota 50. 222 Plinius cel tânăr, Epistularum libri novem, 2, 17, 26. 223 Nielsen 1993, I, p. 17. 224 Yegül 2010, p. 90. 225 Carcopineau 1979, p. 313-314. 216

64

4. COMENTARIU DESPRE MATERIALELE ARHEOLOGICE DESCOPERITE ÎN INTERIORUL EDIFICIULUI TERMAL În interiorul edificului termal a fost descoperit un semnificativ material arheologic. Dar acesta nu aparține în totalitate, clădirii. Spuneam că după scoaterea sa din funcțiune (vezi mai sus, sfârșitul edificiului termal), edificiul termal a fost spoliat de obiecte și de materialele de construcție, iar perimetrul său a fost transformat în loc pentru depozitarea gunoaielor. Așa se justifică marea cantitate de ceramică, deșeuri și oase menajere, ce a fost aflată în timpul săpăturilor arheologice. Având în vedere acest fapt, am procedat la o selecție a obiectelor arheologice, în funcție de contextul de descoperire. Se remarcă în primul rând cărămizile ce poartă pe suprafaţă ştampila legiunii VII Claudia. Apoi, sunt de amintit aici obiectele de fier, obiectele de bronz, vasele ceramice, oasele de animale aruncate în gropile menajere, fragmentele de geamuri, vasele de sticlă, ceramica de lux, obiecte de os, monede, ș.a. În legătură cu prezența relativ numeroasă a materialelor arheologice în interiorul băilor de la Cioroiu Nou226, s-ar putea pune problema utilității clădirii, în sensul în care într-o clădire termală nu au ce să caute atât de multe obiecte227. În legătură cu această problemă trebuie precizat în primul rând că foarte multe (mai mult de jumătate) din reperele catalogului de descoperiri reprezintă materiale de construcție: cărămizi (ștampilate sau anepigrafe), țigle, olane. Altele sunt materiale necesare amenajării și funcționării unui edificiu termal: țigle de tip tegula mammata, teracote cu orificii (tubuli) provenind de la cutii ceramice care se încastrau efectiv în interiorul zidurilor, tuburi ceramice, plăci de marmură sau de gresie de la treptele ori pereții bazinetelor, fragmente de zidărie de tip opus signinum, fragmente de tencuială vopsită ori elemente de pavaj realizate în formă de pișcot. În sfârșit, un procentaj important este deținut de materialele de fier destinate îmbinărilor: cuie, piroane, scoabe, tije, manșoane, precum și de fragmentele de geamuri provenind de la ferestrele clădirii. Așadar, mai mult de jumătate din reperele ce alcătuiesc catalogul descoperirilor reprezintă piese ce au fost folosite la construcția clădirii. În legătură cu cealaltă jumătate, care constituie de fapt inventarul clădirii, trebuie precizat faptul că obiectele descoperite (vezi mai jos, catalogul descoperirilor) aparțin tuturor fazelor de construcție și reconstrucție ale clădirii; unele (mai ales oase de animale) au fost descoperite în umplutura gropilor menajere din imediata vecinătate a clădirii; altele au fost descoperite lângă zidurile clădirii așa cum am specificat la prezentarea lor, dar aparțin cu siguranță acesteia. Prin urmare, chiar dacă la prima vedere, catalogul descoperirilor pare a fi destul de consistent, totuși el reflectă realitatea arheologică. Funcționarea edificiului termal de la Cioroiu Nou pe durata a cca. trei sferturi de secol, a lăsat urme arheologice semnificative în ceea ce privește obiectele acumulate în interiorul său228. 4.1. CĂRĂMIZILE CU ŞTAMPILA LEGIUNII VII CLAUDIA (pl. I-XIV) În timpul săpăturilor arheologice, în interiorul edificiului termal de la Cioroiu Nou au fost descoperite mai mult de șaizeci de cărămizi ștampilate, purtând pe suprafață sigla imprimată a legiunii VII Claudia. La prima vedere, numărul pare exagerat însă nu este așa; în alte cazuri, numărul de cărămizi ștampilate este mult mai mare229. Descoperirea atâtor cărămizi ștampilate ale legiunii VII Claudia reprezintă dovada indubitabilă că această clădire termală a fost ridicată de militarii din detașamentul acestei legiuni, trimis la Cioroiu Nou la finele războaielor marcomanice; piesele de echipament militar, fibulele și 226

Situație similară în băile de la Micia, cf. Marinescu et alii 1975, p. 224-226. Un material arheologic mult mai numeros provine din termele romane de la Histria, cf. Suceveanu et alii 1982, p. 93166. 228 Este și cazul băilor romane de la Red House, care deși au funcționat numai 18 ani (Daniels et alii 1959, p. 94), au avut un inventar considerabil (Daniels et alii 1959, p. 156-174). 229 Bartus et alii 2014, p. 439. 227

65

monedele descoperite în interiorul edificiului susțin această aserțiune. Dacă vom relaționa aceste cărămizi ștampilate cu inscripția pusă de Germanus, speculator al acestei legiuni (fig. 8), atunci am putea conchide că fortificația romană de la Cioroiu Nou a fost ridicată de aceiași militari, dar aceasta este o altă discuție. Din punct de vedere tipologic și mai ales al dimensiunilor, la edificarea clădirii băii legiunii VII Claudia de la Cioroiu Nou, au fost preferate anumite tipuri de cărămizi. Pentru bazele pilelor din hypocaustul clădirii s-au folosit cărămizi de tipul pedales230; aceste cărămizi sunt de formă pătrată, cu latura de 32/33cm, având o grosime de 5cm (pl. I/1-3). La realizarea pilelor hypocaustului din caldarium și tepidarium, au fost folosite cărămizi de tipul bessales (bessalis)231; cărămizile de tipul bessales sunt de formă pătrată, cu latura de 19,5/20-21/22cm232, și au grosimea de 6-7cm. Aceste standarde nu au fost respectate ad litteram tot timpul; dimpotrivă, deseori există abateri (variații) de la aceste reguli233. Au existat și alte tipuri de cărămizi, de pildă, de tipul bipedales/bipedalis234 (pl. XV/68), însă acestea au fost evidențiate în număr foarte mic: fie au fost scoase cu bună știință și reutilizate la alte construcții, fie au fost furate după abandonarea clădirii. Așa cum au fost realizate, ştampilele legiunii VII Claudia aplicate pe cărămizile de la Cioroiu Nou sunt deocamdată neobișnuite pentru nordul Dunării, practic neregăsindu-se până în prezent în vreo altă locaţie din acest spațiu235. Analiza fizico-chimică a compoziției lutului236 din care au fost fabricate cărămizile, relevă faptul că acestea nu au fost realizate într-un atelier local la Cioroiu Nou, ci au fost aduse aici din altă parte. O cărămidă cu acest tip de ștampilă a fost însă descoperită la Viminacium237, iar o alta a fost aflată de curând în amfiteatrul de acolo238. În lipsa altor argumente se poate presupune că realizarea cărămizilor de la Cioroiu Nou a reprezentat o comandă specială, a cărei realizare în contextul tulbure de la sfârșitul războaielor marcomanice, a presupus anumite particularități. 4.2. ȚIGLELE PRODUSE ÎN OFFICINA LUI AMBIVRUS (pl. XVIII) Este vorba numai despre țigle de acoperiș (tegula hammata). Nu a fost descoperit încă atelierul acestui producător, dar cu siguranță această officina a funcționat la Cioroiu Nou239. Pe la mijlocul secolului trecut, prof. D. Tudor semnala existența la Cioroiu Nou, a unui cuptor destinat realizării materialelor de construcție; locația acestui cuptor era precizată pe harta publicată de eminentul profesor240; în pofida căutărilor ce le-am întreprins pe teren, nu am putut depista acest cuptor, fiind probabil acoperit de construcții moderne. Trecând peste rezonanța celtică a numelui proprietarului241, țiglele produse în atelierul lui Ambiurus de la Cioroiu Nou au fost realizate din pastă de bună calitate. O atenție deosebită a fost acordată ștampilei, care prezintă litere frumos realizate și ușor de citit. Fiind vorba despre produse ce prezintă anumite standarde de fiabilitate, țiglele de acest fel erau exportate și în teritoriul aferent centrului de la Cioroiu Nou; o astfel de țiglă a fost descoperită într-o așezare romană situată la 15km distanță, în actuala localitate Vârtop242. Datarea producției țiglelor lui Ambiurus a fost plasată la finele secolului II- începutul secolului III243. 230

Brodribb 1987, p. 36-37. Brodribb 1987, p. 34-36. 232 Dimensiunile respectă prescripțiile lui Vitruvius, V, 10, 6; cf. Spitzlberger 1968, p. 105. 233 Tudor 1976, p. 21. 234 Spitzlberger 1968, p. 105; Tudor 1976, p. 21; Brodribb 1987, p. 41-43. 235 Gudea 1980, p. 101-102, fig. 9-10; Benea 1983, pl. I-III; Gudea 2001, p. 47 și urm.. 236 Analize Gh. Niculescu, Migdonia Georgescu, mulțumiri. 237 Informație Milica Tapavicki-Ilic, mulțumiri. 238 Informație Ljubomir Jevtovic, mulțumiri. 239 Bondoc 2005a, p. 105-117. 240 Tudor 1958, p. 177, fig. 42. 241 Falileyev 2007, p. 37. 242 Tudor 1942, SE 195; IDR, II, 160. 243 Bondoc 2005a, p. 105-117. 231

66

4.3. MATERIALE DESTINATE TRANSMISIEI CĂLDURII (ȚIGLE DE TIP TEGULA MAMMATA (pl. XXII-XXIII), TERACOTE CU ORIFICII- TUBULI (pl. XXIV-XXV) ȘI TUBURI CERAMICE CILINDRICE ȘI ÎN FORMĂ DE "MOSOR" (pl. XXVI-XXVIII) Materialele ceramice de acest tip au fost create în scopul special de a facilita transmisia căldurii produsă în praefurnium-ul edificiului termal și acumulată în hypocaustul clădirii. În general, este vorba despre transmisia căldurii pe verticală. Cu siguranță, toate au fost produse pe plan local, în atelierele ceramice de la Cioroiu Nou. Țiglele de tip tegula mammata, cutiile ceramice de tip tubuli și tuburile ceramice realizate în formă de "mosor" sunt accesorii indispensabile oricărei băi romane. De aceea, prezența lor în interiorul edificiului termal de la Cioroiu Nou, reprezintă un fapt firesc. Țiglele de tip tegula mammata244, sunt bine reprezentate din punct de vedere numeric. Nu sa păstrat nici una întreagă, însă fragmentele lor sunt ușor de recunoscut după hașurul incizat pe spate sau după proeminențele de la colțuri. Spre deosebire de tipurile consacrate (cu proeminențe de formă rotundă sau conică), unele din tegulele de tip mammatae de la Cioroiu Nou au la cele patru colțuri, proeminențe de formă rectangulară (pl. XXII/101-102); din acest punct de vedere s-ar încadra în tipul half-box tile245. Tubuli246 au fost utilizați pe scară largă în cadrul edificiilor termale, indiferent de tipul lor (thermae sau balnea). Se atașau pe fața interioară a zidurilor, cu ajutorul unor piroane sau scoabe de fier, și prezentau avantajul de a fi așezate oarecum stabil, având în vedere forma lor. De asemenea, dispunerea lor putea fi ușor întreruptă în cazul amenajării unor ferestre. Dacă erau turnate după un singur tipar, atunci grosimea constantă oferea avantajul obținerii unui perete drept, ușor de tencuit în opus signinum. Cel mai bine păstrat fragment de tubulus din edificiul termal de la Cioroiu Nou, prezintă o lungime păstrată de 17cm (pl. XXIV/111), însă ne putem închipui ca obiectele de acest gen aveau dimensiuni mult mai mari. Tuburi ceramice (cilindrice sau în formă de "mosor") au fost descoperite în număr mare în interiorul edificiului termal de la Cioroiu Nou, cu deosebire în tepidarium. Nu toate însă au fost realizate în formă de "mosor", unele având formă cilindrică. Acceptând teoria lui Brodribb, conform căreia aceste tuburi erau fixate perpendicular pe fața interioară a zidurilor247 cu ajutorul unor piroane sau scoabe și luând în considerație lungimea de 10,3cm a celui mai bine păstrat astfel de tub ceramic descoperit în clădire (pl. XXIV/123), atunci rezultă un spațiu convenabil prin care căldura putea fi transmisă pe verticală prin intermediul spațiului astfel creat. 4.4. MATERIALE DE FIER FOLOSITE LA ÎMBINĂRI Când este vorba despre materiale de fier folosite la îmbinări, mă refer la cuie (pl. XXXVXXXVII), piroane (pl. XXXVII-XXXIX), scoabe (pl. XL-XLI) și alte piese (manșoane, tije, etc.) (pl. XLII-XLIV). Sunt obiecte banale, dar indispensabile, în toate construcțiile de epocă romană. Practic, nu există clădiri romane fără cuie, piroane sau tije, manșoane. Toate acestea erau folosite la realizarea schelăriei de lemn a acoperișului clădirii, la ancadramentele și ramele ferestrelor și ușilor, precum și la alte obiecte realizate din lemn (bănci, mese, rafturi, etc.). Unele au fost utilizate la fixarea pe fața interioară a zidurilor, a tegulelor mammatae, a tubuli-lor și a tuburilor ceramice, după cum am discutat mai sus. 4.5. GEAMURI (pl. XLV-XLVII) Sute de fragmente de geamuri au fost descoperite în interiorul edificiului termal și în vecinătatea sa. Toate fac dovada că această clădire era prevăzută cu ferestre cu geamuri, pentru 244

Spitzlberger 1968, p. 104-105; Brodribb 1987, p. 60-65. Brodribb 1987, p. 65-67. 246 Spitzlberger 1968, p. 105 și p. 104, abb. 10/4a-b; Brodribb 1987, p. 70-79. 247 Brodribb 1987, p. 67-68. 245

67

iluminatul natural pe timpul zilei. Geamurile au fost realizate dintr-o pastă transparentă, care prezintă în cele mai multe cazuri reflexe de culoare verzuie. Grosimea lor este variabilă și se potrivește pentru utilitatea lor în cadrul unor ferestre. Nu există nici o dovadă a fabricării acestor geamuri pe plan local. Dimpotrivă, lipsa oricăror evidențe în acest sens ne oferă toate motivele să credem că aceste geamuri erau aduse din alte părți. 4.6. CERAMICA De la bun început trebuie să menţionăm că ceramica descoperită în interiorul edificiului termal de la Cioroiu Nou, a fost lucrată în cvasitotalitatea ei, la roată. Poate fi şi aceasta o expresie a caracterului roman al edificiului. A. Vase de import şi de lux. *. Amfore (pl. XLVIII); toate vasele de acest tip descoperite în interiorul edificiului termal s-au păstrat fragmentar. Am înregistrat 18 amfore de diverse tipuri, aparținînd diverselor faze de construcție și reconstrucție ale clădirii. Unele erau folosite la transportul şi stocarea uleiului de măsline (amfore de tip Dressel 24, Dressel 24 similis). Altele erau destinate vinului (amfore de tip Kapitan II). Alte amfore nu pot fi încadrate tipologic, dar le putem atribui utilitatea de amfore de masă, asta însemnând că puteau găzdui orice fel de lichide. *. Vase de tip terra sigillata. Au fost descoperite relativ puţine astfel de vase: unele provin din import (pl. XLIX/333-336), altele reprezintă producţii locale (pl. L/337-340). *. Vase decorate în tehnica barbotinei (pl. L/343-345) şi cu decor în relief. Şi în acest caz vasele nu sunt numeroase; spre exemplu doar un sigur fragment ceramic aparţine unui vas cu decor în relief (este vorba despre un decor în formă de şarpe) (pl. L/346). În cazul din urmă este posibil să avem de-a face cu un vas de cult. *. Vase glazurate (pl. LI). Cele câteva descoperiri de vase glazurate prezintă aceeași culoare gălbuie a glazurii. Uneori, vasele glazurate au fost decorate în tehnica barbotinei (pl. LI/351). *. Vase ştampilate, decorate cu "rotiţa" sau pictate. Vase ştampilate (pl. LII/352-353) și cele decorate cu "rotiţa" (pl. LII/354-355) sunt și mai puține. În cazul celor ștampilate, a fost preferat motivul în formă de rozetă sau cel în formă de brăduț. Mai semnificative numeric sunt vasele pictate (pl. LII-LIII); motivele pictate sunt dintre cele mai diverse: vegetale, geometrice, în formă de X, în formă de buline, în formă de hașur. B. Vase realizate pe plan local. *. Oale; foarte puține vase de acest tip au fost descoperite în interiorul edificiului termal (pl. LIV/369-374). Explicația constă în faptul că astfel de vase nu erau utile în interiorul unor băi. *. Urcioare, căniţe, cupe-pahare; și în acest caz, descoperirile sunt foarte puține (pl. LIV/375-381). Numărul lor mic pare un fapt paradoxal într-o locație în care consumul de lichide era mai mult decât necesar, dar este compensat de vasele de sticlă (mai jos, paragraful vase de sticlă). *. Chiupuri; doar trei astfel de vase au fost aflate în interiorul edificiului termal (pl. LV/382384) și deocamdată nu este clară destinația lor. *. Afumători (turibula) (pl. LV/385-392); prezența acestor vase în interiorul unor băi era cu atât mai recomandabilă cu cât este vorba despre vase destinate arderii unor substanțe aromate sau parfumate, oricum frumos mirositoare. De asemenea, nu poate fi neglijată și utilitatea de vase de cult a acestor recipiente. *. Platouri-tăvi (pl. LVI/395-397); apariția lor chiar și într-o cantitate restrânsă (doar trei astfel de vase), compensată oarecum de platourile de sticlă (pl. LXXI/548-551) se poate justifica prin necesitatea consumării unor gustări (carne, fructe) în interiorul clădirii băilor. *. Vase cu litere şi semne incizate (pl. LVII-LVIII). Nu este exclus ca unele vase ce poartă pe suprafață litere sau chiar nume incizate (cele mai multe, după ardere) să reprezinte intenția proprietarilor de a personaliza aceste recipiente sau dacă au fost donate, să fie vorba despre intenția de a-și eterniza memoria. Pe de altă parte, vasele ce poartă pe suprafață sau pe fund cruci incizate pot avea caracter creștin248. Cu totul ieșită din comun este grafica (semne ?, litere ?) incizată pe o căniță (pl. LVII/399). 248

Bondoc 2013a, p. 117-129.

68

*Poate nu este lipsit de interes faptul că în interiorul edificiului termal nu a fost descoperit nici un vas de tip mortarium; lipsa unor astfel de vase este de altfel un fapt normal într-o clădire care nu era destinată unor activităţi casnice. 4.7. OBIECTE DE BRONZ (pl. LIX-LX) Nici obiectele de bronz descoperite în interiorul clădirii termale nu sunt prea numeroase. Această evidență este una firească: obiectele de bronz nu-și prea găsesc utilitatea într-o baie. Pe de altă parte nu se poate ignora faptul că după abandonare, edificiul termal de la Cioroiu Nou a fost spoliat de obiectele de inventar. Unele din piesele de bronz descoperite sunt banale (verigi, tije, table). Altele au însă importanța lor în precizarea specifiului clădirii: aplici de centură militară (pl. LIX/416-417), bronzuri figurate (pl. LX/432), un mâner (fragmentar) de casetă în formă de delfini afrontați (pl. LX/433.1) sau un fragment inform de statuie ori de cazan (pl. LX/434). 4.8. OBIECTE DE FIER (pl. LXI-LXII) Numărul lor este aproximativ același cu cel al obiectelor de bronz. Chei, cuțite, verigi, ținte de încălțăminte sunt descoperiri obișnuite într-un edificiu roman. O bardă (pl. LXI/439) și două ciocane (pl. LXII/455-456) par să fi fost folosite la lucrările de construcție sau întreținere a clădirii. O cataramă (pl. LXI/440) și un capăt de curea (pl. LXI/441) pot reprezenta piese de echipament militar, după cum pot aparține foarte bine și unor civili. Un fragment de strigillus (pl. LXII/457) și un mâner de situla (pl. LXII/460) corespund foarte bine activităților desfășurate în interiorul clădirii. Iar un stilus de fier decorat cu manșoane de bronz (pl. LXII/461) reprezintă un obiect de lux. 4.9. PIESE CERAMICE DE JOC (pl. LXIII) Mai multe zeci de piese de joc, cele mai multe cioplite din pereți de vase, au fost aflate în decursul săpăturilor arheologice desfășurate în interiorul clădirii termale. Piesele de joc descoperite sunt obișnuite siturilor arheologice romane; aparțineau jocurilor de inteligență sau de noroc (de tip mola, ludus militum) și reprezintă dovada activităților de relaxare și distracție ce se petreceau în interiorul clădirii. 4.10. RONDELE CERAMICE (pl. LXIV/482-484), DE OS (pl. LXIV/499) ȘI DE PLUMB (pl. LXV/502) Prezenț unor astfel de obiecte casnice în interiorul unei clădiri termale este foarte curioasă. De regulă, rondelele erau folosite ca accesorii pentru prelucratul fibrelor textile (tors, țesut). Dar puteau avea și alte utilități, funcție de necesitățile curente. Cel mai probabil apariția lor în interiorul edificiului termal de la Cioroiu Nou, s-ar putea explica prin apartenența lor poate la niște jucării, context în care au putut fi ușor pierdute. Nu se pot însă exclude și alte explicații. 4.11. OBIECTE DE OS (pl. LXIV) Cele mai multe dintre obiectele de os descoperite sunt de ace de păr, a căror prezență este absolut firească în interiorul unor băi. Au fost descoperite mai ales în camerele în care existau bazine de apă. Având dimensiuni lor mici, respectivele ace de păr erau ușor de pierdut. Cât privește unele obiecte ce reprezintă rebuturi (pl. LXIV/498 și pl. LXV/500) este posibil ca acestea să nu facă parte din inventarul clădirii termale, ele putând ajunge acolo și mai târziu.

69

4.12. OPAIȚE (pl. LXV/504-505; pl. LXVI) Opaițele descoperite fac dovada faptului că pe lângă iluminatul natural, pentru o vizibilitate optimă în interiorul clădirii se foloseau și instrumente de iluminat artificial. A rămas legendară generozitatea împăratului Severus Alexander, care a dăruit ulei pentru iluminatul băilor publice pe timpul nopții cu ajutorul opaițelor, evident pentru ca băile să fie cât mai mult timp deschise249; se pare că aceasta nu a fost singura sa inițiativă în privința băilor din Imperiu, devreme ce o serie de astfel de construcții au fost refăcute în timpul său250. Singurul opaiț din edificiul termal de la Cioroiu Nou, ce poate fi datat cu oarecare precizie este cel ce poartă pe fund ștampila ARMENI (pl. LXV/504): sfârșitul secolului II-începutul secolului III251. Foarte important este faptul că nici unul dintre opaițele descoperite, nu poate fi datat în prima jumătate a secolului II. 4.13. FIBULE Nici în cazul fibulelor nu avem piese databile în prima jumătate a secolului II. Este o precizare foarte importantă pentru cronologia generală a edificiului termal de la Cioroiu Nou. O fibulă traforată (pl. LXVII/514) descoperită pe podeaua pe care erau așezate pilele de hypocaust și o alta de tipul "cu genunchi" (pl. LXVII/516) descoperită în camera neîncălzită de nord-est, împreună cu monedele aflate în același context, asigură o datare rezonabilă la finele războaielor marcomanice. Alte fibule de tipul Aucissa (pl. LXVII/515), în formă de T (LXVII/517) și "cu genunchi" (pl. LXVII/518), datează de la finele secolului II-începutul secolului III. În sfârșit, există și fibule (pl. LXVII/520, 521, 522, 523) care se pot data larg în prima jumătate a secolului III. O altă fibulă în formă de trident (mai sus, fig. 7/2), deși descoperită în săpăturile din perimetrul edificiului termal, nu aparține acestuia întrucât a fost aflată într-un nivel de deasupra celui ce corespunde cu scoaterea din funcțiune a edificiului termal; datarea acestei fibule la finele secolului III reprezintă un reper cronologic important. 4.14. OBIECTE MEDICALE, DE TOALETĂ ȘI COSMETICĂ (pl. LXIX-LXX) Prezența unor astfel de obiecte în interiorul unei clădiri termale este absolut firească. Curățirea corpului și îmbăierea generală presupuneau și eventuale sumare îngrijiri medicale ale unor răni superficiale, de unde nevoia unor plăcuțe și ace medicale (pl. LXIX/529-531). Oglinzile reprezintă de asemenea obiecte indispensabile unor băi, pentru aranjarea aspectului exterior (pl. LXIX/532-533). Nu mai puțin de opt brice de bărbierit (pl. LXIX/534-536; LX/537-541) au fost descoperite în clădirea băilor de la Cioroiu Nou. Este după știința mea, cel mai mare număr de astfel de descoperiri, dar aceasta este probabil o chestiune ce ține de stadiul publicării clădirilor termale din Dacia sau din alte părți ale Imperiului. În pofida rezervelor exprimate252, bricele (novaculae) descoperite la Cioroiu Nou sunt destul de elaborate; nu am procedat încă la realizarea unei tipologii a lor, dar deja se pot deosebi trei tipuri. Le-am denumit generic brice de bărbierit253, însă puteau fi folosite și pentru tăierea părului, pentru epilări sau chiar pentru intervenții de tip chirurgical; pentru cazul din urmă putem presupune prezența unui medicus, în cadrul personalului ce deservea edificiul termal de la Cioroiu Nou.

249

Hist. Aug., Alex.Sev., 24, 6. Pentru refacerea băii de la Walldürn în anul 232, vezi Baatz 1976, abb.5. 251 Popilian 1996, p. 84. 252 Carcopineau 1979, p. 204 și urm. 253 Lascu 1965, p. 206 și urm.; Bondoc 2011, p. 108.

250

70

4.15. PODOABE ȘI VASE DE STICLĂ O brățară (fragmentară) și cinci mărgele de sticlă (pl. LXXI/542-547) au fost aflate în săpăturile din edificiul termal. Este vorba despre obiecte de podoabă ce au fost pierdute de vizitatori și sunt relativ puține, însă pentru o imagine corectă a descoperirilor de acest tip trebuie să luăm în calcul și obiectele de acest tip, realizate din bronz sau argint (pl. LXVIII/527-528). Numărul vaselor de sticlă este destul de semnificativ. Mai multe platouri (pl. LXXI/548-551) par să fi fost utilizate pentru consumul de alimente sau fructe. Alte recipiente de tipul paharelor sau bolurilor ori cănițelor se foloseau pentru consumul lichidelor. În sfârșit, trebuie admis că multe din recipiente (păstrate fragmentar) găzduiau uleiuri sau substanțe pentru masaje corporale. 4.16. OASE ANIMALE (pl. LXXIV-LXXV) Marea majoritate a oaselor animale au fost aflate în gropile menajere din imediata vecinătate a clădirii termale și ne indică faptul că în timpul băilor se puteau consuma diverse produse de carne. Identificarea animalelor254 cărora le-au aparținut oasele, ne arată o dietă extrem de diversificată. Se consumau preparate realizate din carne de capră, oaie, porci, cai, bovine și pasăre. Mai greu de explicat este prezența unei mandibule de câine (pl. LXXIV/597), fără legătură cu consumul de carne, ajunsă probabil accidental în groapa menajeră 2.

Fig. 36.1. Cioroiu Nou. Măsurători geomagnetice în punctul "Cetate", 2011.

254

Identificare făcută de dr. Aurelian Popescu de la Muzeul Olteniei Craiova, mulțumiri.

71

Fig. 37. Săpăturile de la Cioroiu Nou, anii 2008-2014

72

Fig. 38. Fortificația romană de la Cioroiu Nou și edificiile evidențiate în sectorul său de nord-vest. Clădirile reprezentate pe plan, aparțin mai multor faze de construcție și reconstrucție.

73

5. CATALOGUL DESCOPERIRILOR A. MATERIALE DE CONSTRUCȚIE (CĂRĂMIZI, ȚIGLE, OLANE, OBIECTE CERAMICE DE TRANSMISIE A CĂLDURII, GRESIE ȘI MARMURĂ, FRAGMENTE DE OPUS SIGNINUM, PIESE DE PAVAJ, OBIECTE DE FIER PENTRU ÎMBINĂRI, GEAMURI) 5.1. CĂRĂMIZI FOLOSITE LA RIDICAREA SUPRASTRUCTURII ZIDURILOR ŞI LA REALIZAREA PILELOR DE HYPOCAUST PLANŞA I 1. Cărămidă fabricată din pastă zgrunţuroasă cărămizie; fragmentară; tipul pedales255; era utilizată drept cărămidă bază pe care era aşezată o pilă de hypocaust; pe suprafaţă, ştampila LEG VII CL, de formă dreptunghiulară (deteriorată), în interiorul unui cartuş cu ramă dublă sus-jos, mărginit stânga-dreapta de două anse curbe; dimensiuni: 33 x 20 x 5cm; dimensiuni ştampilă: 17 x 3,5cm; litere în relief, înalte de 2,7cm. Săpături 2009, caldarium. Leg(io) VII Cl(audia) 2. Cărămidă; fragmentară; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul pedales; era utilizată ca bază de pilă; pe spatele piesei se păstrează urme de la mortarul cu care cărămida fusese fixată pe podeaua din subsolul hypocaustului; pe suprafaţă, trei dâre circulare trasate cu degetele în pastă crudă, peste care a fost aplicată o ştampilă păstrată fragmentar în prezent: [LE]G VII CL; litere în relief, înalte de 2,4cm; ştampila se găseşte în interiorul unui chenar păstrat fragmentar, mărginit lateral de anse circulare cu deschiderea spre exterior; dimensiuni păstrate: 32 x 36cm; grosime- 5cm; înălţime cartuş- 4,5cm. Săpături 2008, caldarium. 3. Cărămidă; fragmentară; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip, pietricele şi fragmente de mică în compoziţie; tipul pedales; provine din baza unei pile din hypocaust; pe suprafaţă, sub o buclă dublă realizată cu degetele, a fost aplicată ştampila LEG VII CL, într-un cartuş dreptunghiular cu ramă dublă sus şi jos, mărginit de anse semicirculare stânga-dreapta. Săpături anul 2000, caldarium. PLANŞA II 4. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales256; formă pătrată; pe suprafaţă, ştampila LEG VII CL în cartuş dreptunghiular, mărginit sus-jos de un chenar dublu, şi stânga-dreapta de anse curbe; dimensiuni cărămidă: 21 x 21 x 6,5cm; dimensiuni cartuş: 7,5 x 4,2cm; litere în relief, înalte de 2,6cm; de asemenea, pe suprafaţă a fost incizată silueta unei mese cu patru picioare. Săpături 2008, hypocaustul clădirii. 5. Cărămidă; fragmentară: colţul din stânga-jos este rupt; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; formă pătrată; ștampila LEG VII CL aplicată în pasta crudă pe suprafaţa sa; cartuşul ştampilei este încadrat de de două anse de forma unor paranteze; peste ştampilă, cineva a imprimat cu piciorul urmele ţintelor unei încălţăminte; lungimea păstrată a urmei imprimate este de numai 17cm, aşadar pare să fi fost cineva cu piciorul destul de mic; dimensiuni cărămidă: 22 x 21,6 x 7cm; dimensiuni ştampilă: 17,5 x 4,5cm; litere înalte de 2,6cm. 255 256

Brodribb 1987, p. 36-37. Brodribb 1987, p. 34-36.

74

Săpături anul 2000 (S 1 / 2000, carou 11, -1m), într-o din pilă de hypocaust. Bondoc 2010, p. 46, nr. 67b.

6. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; urme de ardere secundară pe margini; pe suprafaţă, ştampila LEG(io) VII CL(audia), dreptunghiulară, încadrată de două anse curbe la extremităţi; dimensiuni cărămidă: 21,3 x 21 x 6cm; dimensiuni ştampilă: 17 x 4cm; litere în relief înalte de 2,3cm. Săpături anul 2009, hypocaustul clădirii. PLANŞA III 7. Cărămidă; fragmentară; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele; tipul bessales; dimensiuni păstrate: 18,5 x 18cm; grosime- 7cm; pe suprafaţa piesei a fost aplicată o ştampilăLeg(io) VII Cl(audia), cu ramă dublă sus şi jos, încadrată de două anse curbe la extremităţi; ştampila este foarte bine păstrată, cu excepţia ansei din dreapta; înălţime- 4cm; litere în relief, înalte de 2,5cm. Săpături anul 2009, hypocaustul clădirii. Bondoc 2010, p. 46, nr. 67a.

8. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; formă pătrată; pe suprafaţă, ştampila LEG VII CL în cartuş dreptughiular, mărginit sus-jos de un chenar dublu, şi stânga-dreapta de anse curbe; dimensiuni: 21,5 x 21 x 6,5cm; dimensiuni cartuş: 7 x 4,2cm; litere înalte de 2,6cm, prost imprimate, şi din cauza unei bucle realizată cu degetele. Descoperită în hypocaustul clădirii. 9. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; marginea stângă este uşor deteriorată; cartuşul ştampilei LEG VII CL se întinde pe întreaga lăţime a cărămizii; ştampila încadrată de două anse de forma unor paranteze; litere în relief, înalte de 2,6cm; dimensiuni: 18 x 21,3 x 6,2cm. Săpături anul 2000, hypocaustul clădirii. PLANŞA IV 10. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; două laterale deteriorate; pe suprafaţă, o ştampilă în interiorul unui cartuş dreptunghiularLEG VII CL; cartuşul prezintă o ramă dublă pe laturile lungi, iar capetele laturilor scurte sunt delimitate de anse semicirculare, cu deschiderea spre exterior; litere în relief înalte de 2,5cm; înălţime cartuş- 4cm; dimensiuni: 21,5 x 21,2cm; grosime- 6,2cm. Săpături anul 2008, caldarium. 11. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; pe suprafaţă, o ştampilă: LEG VII CL, încadrată de două anse curbe la extremităţi şi o ramă dublă pe laturile lungi; dimensiuni cărămidă: 21,3 x 20,5 x 7cm; înălţime ştampilă- 4cm; litere în relief înalte de 2,3-2,5cm. Săpături anul 2009, hypocaust. 12. Cărămidă; marginile deteriorate; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; pe suprafaţă, în pasta crudă a fost aplicată ştampila LEG VII CL, în interiorul unui cartuş dreptunghiular mărginit lateral de anse semicirculare, cu deschiderea spre exterior; cartuşul este lung de 17 cm şi înalt de 3,5cm; litere în relief înalte de 3,5cm; dimensiuni: 22 x 21cm; grosime- 6,3cm. Săpături anul 2008, caldarium.

75

PLANŞA V 13. Cărămidă; fragmentară; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; pe suprafaţă a fost aplicată ştampila LEG VII C[L] în cartuş dreptughiular, mărginit sus-jos de un chenar dublu, şi stânga-dreapta de anse curbe; dimensiuni păstrate: 17 x 17cm; înălţime cartuş: 4,2cm; litere în relief, înalte de 2,4cm. Piesă descoperită în hypocaustul clădirii. 14. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; ştampila LEG VII CL, pe suprafaţă, încadrată sus-jos de o ramă dublă şi de două anse curbe la extremităţi; urme de ardere secundară pe suprafaţă; dimensiuni cărămidă: 20,5 x 20,5 x 6,5cm. Săpături anul 2009, în interiorul clădirii. 15. Cărămidă; marginile deteriorate; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip, pietricele şi fragmente de mică în compoziţie; tipul bessales; pe suprafaţă, ştampila [LE]G VII CL, în interiorul unui cartuş dreptunghiular înalt de 4cm; litere în relief înalte de 2,2cm; la capătul din dreapta ştampilei s-a păstrat o ansă de formă curbă; dimensiuni păstrate: 15 x 14,5 x 6,5cm. Săpături anul 2008, hypocaustul clădirii. PLANŞA VI 16. Cărămidă; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; pe suprafaţă, o ştampilă în chenar- LEG V[II CL], cu litere în relief, înalte de 2,4cm. Săpături anul 2012, dărâmături clădire. 17. Cărămidă; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; pe suprafaţa a fost aplicată ştampila [LEG](io) VII Cl(audia), cu litere în relief, înalte de 2,4cm, într-un cartuş dreptunghiular înalt de 4,2cm, mărginit lateral de anse semicirculare cu deschiderea spre exterior; dimensiuni: 16 x 9,5 x 5,8cm. Săpături anul 2012, dărâmături clădire. 18. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; ştampila LEG VII CL, încadrată sus-jos de o ramă dublă şi de două anse curbe la extremităţi; marginea dreaptă teşită; dimensiuni cărămidă: 21,8 x 21,5 x 7cm; dimensiuni ştampilă: 17 x 4cm; litere în relief înalte de 2,3cm. Săpături anul 2009, clădire. 19. Cărămidă; fragmentară; pastă semifină de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; tipul bessales; ştampilă în interiorul unui cartuş: LEG VII CL; cartuşul ştampilei se întinde pe întreaga lungime a cărămizii; ştampila încadrată de două anse de forma unor paranteze; litere în relief, înalte de 2,3-2,4cm; dimensiuni: 21,5 x 19 x 6cm; dimensiuni cartuş: 17,3 x 4,2cm. Săpături anul 2000 (S 1 / 2000, carou 11, -1m), într-o pilă de hypocaust. PLANȘA VII 20. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; ştampila LEG VII CL, dreptunghiulară, încadrată de două anse curbe la extremităţi; dimensiuni cărămidă: 21,2 x 21 x 7cm; dimensiuni ştampilă: 17 x 4cm; litere în relief înalte de 2,32,5cm. Săpături anul 2009, dărâmături clădire. 21. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; ştampila LEG VII CL, dreptunghiulară, încadrată sus-jos de o ramă dublă şi de două anse 76

curbe la extremităţi; urme de ardere secundară pe lateralele piesei; dimensiuni cărămidă: 22 x 22 x 6,8cm; dimensiuni ştampilă: 17 x 4cm; litere în relief înalte de 2,3- 2,5cm. Săpături anul 2009, dărâmături clădire. 22. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; ştampilă dreptunghiulară (17 x 4,4cm), LEG VII CL pe suprafaţă, cu anse curbe la extremităţi; litere în relief, înalte de 2,6/2,7cm; dimensiuni: 21 x 20,5 x 5,5cm. Piesă descoperită în hypocaustul clădirii. 23. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; ştampila LEG VII CL, dreptunghiulară, încadrată sus-jos de o ramă dublă şi de două anse curbe la extremităţi; ştampila a fost estompată de nişte dâre făcute cu degetele pe suprafaţa piesei; urme de ardere secundară pe suprafaţă; dimensiuni cărămidă: 21,5 x 21 x 6cm; dimensiuni ştampilă: 17 x 4cm; litere în relief înalte de 2,3- 2,5cm. Săpături anul 2009, caldarium. 24. Cărămidă; colţul dreapta-jos rupt; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; ştampila LEG VII CL, dreptunghiulară, încadrată sus-jos de o ramă dublă şi de două anse curbe la extremităţi; urme de ardere secundară pe suprafaţă; dimensiuni cărămidă: 21,5 x 21 x 6cm; dimensiuni ştampilă: 17 x 4cm; litere în relief înalte de 2,3- 2,5cm. Săpături anul 2009, dărâmături clădire. PLANŞA VIII 25. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; ştampila LEG VII CL pe suprafaţă, încadrată sus-jos de o ramă dublă şi de două anse curbe la extremităţi; depuneri calcaroase pe suprafaţă; dimensiuni cărămidă: 21,5 x 21 x 6,5cm; dimensiuni ştampilă: 17 x 4cm; litere în relief înalte de 2,3- 2,5cm. Săpături anul 2009, caldarium. 26. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; ştampila LEG VII CL, încadrată sus-jos de o ramă dublă şi de 2 anse curbe la extremităţi; depuneri calcaroase pe suprafaţă; dimensiuni cărămidă: 22 x 22 x 6cm; dimensiuni ştampilă: 17 x 4cm; litere în relief înalte de 2,3cm. Săpături anul 2009, caldarium. 27. Cărămidă; pastă semifină de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie. Tipul bessales. Pe suprafaţa piesei, o ştampilă LEG VII CL în cartuş, încadrată de două anse de forma unor paranteze (ansa de la dreapta ştampilei nu s-a imprimat); litere în relief, înalte de 2,2-2,5cm. Dimensiuni cărămidă: 20,5 x 20,5 x 6,3cm; dimensiuni ștampilă: 16 x 4,3cm. Săpături anul 2000 (S 1 / 2000, carou 11, -1m), într-o pilă de hypocaust. 28. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; ştampila LEG VII CL, încadrată sus-jos de o ramă dublă şi de două anse curbe la extremităţi; depuneri calcaroase pe suprafaţă; dimensiuni cărămidă: 21,3 x 21 x 6.3cm; dimensiuni ştampilă: 17 x 4cm; litere în relief, înalte de 2,3cm. Săpături anul 2009. 29. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; formă aproximativ pătrată; pe suprafaţă, ştampila LEG VII CL într-un cartuş dreptunghiular, mărginit sus-jos de un chenar dublu, şi stânga-dreapta de anse curbe; litere înalte de 2,7/2,8cm; dimensiuni cărămidă: 21 x 22 x 7cm; dimensiuni cartuş: 6 x 4,2cm. Piesă descoperită în hypocaustul clădirii. 77

PLANŞA IX 30. Cărămidă; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; pe suprafaţă, ştampila [L]EG VII CL într-un cartuş dreptunghiular, mărginit sus-jos de un chenar dublu, şi stânga-dreapta de anse curbe (s-a păstrat numai cea din dreapta); litere înalte de 2,3/2,5cm; dimensiuni cărămidă: 19 x 15,5 x 6cm; înălţime cartuş: 4,2cm. Piesă descoperită în hypocaustul clădirii. 31. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; formă pătrată; pe suprafaţă, ştampila LEG VII CL într-un cartuş dreptunghiular, mărginit sus-jos de un chenar dublu, şi stânga-dreapta de anse curbe; litere înalte de 2,6cm, deranjate de dâre imprimate ulterior cu degetele sub forma unei bucle; dimensiuni cărămidă: 21 x 21 x 7cm; dimensiuni cartuş: 6,5 x 4cm. Piesă descoperită în hypocaustul clădirii. 32. Cărămidă; pastă semifină de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; tipul bessales; pe suprafaţa piesei, ştampila LEG VII CL în cartuş, încadrată de două anse de forma unor paranteze; litere în relief, înalte de 2,3-2,4cm; dimensiuni cărămidă: 21 x 20 x 6,4cm; dimensiuni cartuş: 17,3 x 3,8cm. Săpături anul 2000 (S 1 / 2000, carou 11, -1m), într-o pilă de hypocaust. 33. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; formă pătrată; pe suprafaţă, ştampila LEG VII CL într-un cartuş dreptunghiular, mărginit sus-jos de un chenar dublu, şi stânga-dreapta de anse curbe; litere în relief, înalte de 2,6cm; dâre imprimate cu degetele în partea superioară; dimensiuni cărămidă: 21 x 21 x 7cm; dimensiuni cartuş: 7 x 4,2cm. Piesă descoperită în hypocaustul clădirii. 34. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; formă pătrată; pe suprafaţă, ştampila LEG VII CL într-un cartuş dreptunghiular, mărginit sus-jos de un chenar dublu, şi stânga-dreapta de anse curbe; partea dreaptă a ştampilei nu s-a imprima prea bine; litere în relief, înalte de 2,5cm; dimensiuni cărămidă: 21 x 21 x 6,2cm; înălţime cartuş: 4cm. Piesă descoperită în hypocaustul clădirii. PLANŞA X 35. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; formă pătrată; pe suprafaţă, ştampila LEG VII CL în cartuş dreptughiular, mărginit sus-jos de un chenar dublu, şi stânga-dreapta de anse curbe; dimensiuni cărămidă: 21,5 x 21,5 x 6cm; dimensiuni cartuş: 7 x 4,2cm; litere în relief, înalte de 2,7/2,8cm. Piesă descoperită în hypocaustul clădirii. 36. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; formă pătrată; deteriorată; pe suprafaţă, ştampila LEG VII CL în cartuş dreptughiular, mărginit sus-jos de un chenar dublu, şi stânga-dreapta de anse curbe; dimensiuni cărămidă: 21 x 22 x 6cm; dimensiuni cartuş: 7 x 4,2cm; litere în relief, prost păstrate, înalte de 2,6cm. Piesă descoperită în hypocaustul clădirii. 37. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip, pietricele şi fragmente de mică în compoziţie; tipul bessales; pe suprafaţa piesei, ştampil LEG VII CL în cartuş, încadrată de două anse de forma unor paranteze; litere în relief, înalte de 2,4-2,5cm; pe piesă se păstrează urme de mortar şi arsură; dimensiuni cărămidă: 21 x 20,5 x 6,7cm; dimensiuni cartuş: 17,5 x 4,2cm. Săpături anul 2000 (S 1 / 2000, carou 11, -1m), într-o pilă de hypocaust. 78

38. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; fragmentară; tipul bessales; pe suprafaţa piesei, ştampila LEG VII CL în cartuş, încadrată de două anse de forma unor paranteze (ansa din stânga ştampilei nu s-a păstrat); litere în relief, înalte de 2,3-2,4cm; dimensiuni cărămidă: 21 x 20,5 x 6cm; înălţime cartuş: 4,3cm. Săpături anul 2000 (S 1 / 2000, carou 11, -1m), într-o pilă de hypocaust. 39. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; formă pătrată; pe suprafaţă, ştampila LEG VII CL în cartuş dreptughiular, mărginit sus-jos de un chenar dublu, şi stânga-dreapta de anse curbe; dimensiuni cărămidă: 21,7 x 21,2 x 6,5cm; dimensiuni cartuş: 7,5 x 4,2cm; litere în relief, înalte de 2,6cm. Piesă descoperită în hypocaustul clădirii. 40. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; formă pătrată; pe suprafaţă, ştampila LEG VII CL în cartuş dreptughiular, mărginit sus-jos de un chenar dublu, şi stânga-dreapta de anse curbe; dimensiuni: 21,2 x 20,5 x 6cm; dimensiuni cartuş: 7 x 4,2cm; litere în relief, înalte de 2,6cm. Piesă descoperită în hypocaustul clădirii. PLANŞA XI 41. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie; formă aproximativ pătrată; tipul bessales; piesă ruptă în două; pe suprafaţă, în pasta crudă a fost aplicată ştampila LEG VII CL cu litere în relief înalte de 2,4cm, în interiorul unui cartuş dreptunghiular (17 x 4,4cm), cu rame duble sus-jos şi mărginit lateral de anse curbe cu deschiderea spre exterior; dimensiuni: 21,8 x 21,5 x 6,5cm. Săpături 2009, caldarium. 42. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; formă pătrată; pe suprafaţă, ştampila LEG VII CL în cartuş dreptughiular, mărginit sus-jos de un chenar dublu, şi stânga-dreapta de anse curbe; dimensiuni: 22 x 21 x 6,2cm; dimensiuni cartuş: 7,2 x 4,2cm; înălţime litere în relief- 2,6cm. Piesă descoperită în hypocaustul clădirii. 43. Cărămidă; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; pe suprafaţa piesei, ştampila LEG VII CL în cartuş, încadrată de două anse de forma unor paranteze; litere în relief, înalte de 2,4-2,6cm; imprimare defectuoasă; dimensiuni păstrate: 19,5 x 18,5 x 6cm; înălţime cartuş: 4,4cm. Săpături anul 2000 (S 1 / 2000, carou 11, -1m), într-o pilă de hypocaust. 44. Cărămidă; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţi; probabil, tipul bessales; pe suprafaţa piesei, ştampila LEG VII CL în cartuş, încadrată de două anse de forma unor paranteze; litere în relief, înalte de 2,4-2,6cm; dimensiuni păstrate: 20 x 10,7 x 6,3cm; înălţime cartuş: 4cm. Săpături anul 2000, în dărâmăturile clădirii. 45. Cărămidă; fragmentară: un colţ este rupt; pastă zgrunţuroasă cărămizie; tipul bessales; pe suprafaţa piesei, peste câteva dâre superficiale trasate cu degetele în pasta crudă, a fost aplicată ştampila LEG VII CL cu litere în relief înalte de 2,4cm, în interiorul unui cartuş dreptunghiular (17 x 4,2cm) cu rame duble sus-jos şi mărginit lateral de anse curbe cu deschiderea spre exterior; dimensiuni: 21,5 x 20,5 x 6,5cm. Săpături 2009, caldarium. 46. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie; tipul bessales; formă aproximativ pătrată; o latură este uşor deteriorată; pe suprafaţa piesei, în pasta crudă a fost aplicată ştampila LEG VII CL 79

cu litere în relief înalte de 2,3-2,4cm, în interiorul unui cartuş dreptunghiular (17 x 4,5cm) cu rame duble sus-jos şi mărginit lateral de anse curbe cu deschiderea spre exterior; dimensiuni: 21,8 x 21,5 x 6cm. Săpături 2009, caldarium. PLANŞA XII-XIV 47- 67. Douăzeci şi una de cărămizi; piese întregi sau fragmentare; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; formă pătrată; tipul bessales; cartuşul ştampilei LEG VII CL încadrat de două anse de forma unor paranteze; scriere de la stânga spre dreapta; ștampila dreptunghiulară (18 x 4cm), cu litere în relief, înrămate de un chenar lat de 0,6cm; înălţime litere2,2cm. dimensiunile cărămizilor întregi: 22 x 22 x 6cm. Săpături 2000 (S 1 / 2000, carourile 11-12, la -0,95m), în pilele hypocaustului. Bondoc 2000, p. 117-121. Bondoc 2001a, p. 177-182. ILD, p. 77, nr. 100.

PLANŞA XV 68. Cărămidă; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bipedales; pe suprafaţă, un decor realizat cu degetul în pasta crudă. Dimensiuni păstrate: 22 x 21,5cm. Săpături anul 2000, caldarium. 69. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; fragment; pe suprafaţă, un decor realizat cu degetul în pasta crudă. Dimensiuni păstrate: 12 x 13cm. Săpături anul 2000, caldarium. 70. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; probabil, tipul bipedales; pe suprafaţa piesei, un decor realizat cu degetul în pasta crudă. Dimensiuni: 19 x 8,5cm. Săpături anul 2000, caldarium. 71. Cărămidă; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; urma labei unei pisici imprimată în două rânduri pe suprafaţa piesei, în pasta moale; dimensiuni: lăţime- 26cm; grosime- 6cm. Săpături 2010, tepidarium. 72. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; fragmentară; o labă de câine matur imprimată în două rânduri pe suprafaţa piesei, în pasta crudă; dimensiuni: lăţime- 19,6cm; grosime- 6,5cm. Săpături 2010, tepidarium. PLANŞA XVI 73. Cărămidă; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; urme de mortar pe suprafaţa netedă; provine probabil, de la instalaţia de hypocaustum din tepidarium. Dimensiuni: 19,5 x 19 x 5,5cm. Săpături anul 2004, în sectorul de nord-vest al fortificaţiei, pe fundul primului şanţ de apărare (Fossa I). 74. Cărămidă; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; pe suprafaţă, peste obişnuitele dâre realizate cu degetele în pasta moale, s-a imprimat urma copitei unui ied; dimensiuni păstrate: 10,5 x 5,5cm; grosime- 5cm. Săpături 2011, dărâmături clădire. 80

75. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; tipul bessales; urme de mortar pe suprafaţa netedă; provine probabil, de la instalaţia de hypocaustum din tepidarium. Dimensiuni: 19,5 x 19 x 5,5cm. Săpături anul 2004, în sectorul de nord-vest al fortificaţiei, pe fundul primului şanţ de apărare (Fossa I). 76. Cărămidă; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; pe suprafaţă urma unei gheare de pasăre, probabil o găină; dimensiuni păstrate: 15 x 14 x 5cm. Săpături 2011, dărâmături clădire. 77. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie; tipul bessales; formă pătrată; depuneri de var pe suprafaţă; dimensiuni: 20 x 20cm; grosime- 6cm. Săpături 2011, tepidarium. 78. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie; tipul bessales; formă pătrată; urme de mortar pe suprafaţă; dimensiuni: 19,5 x 19,5cm; grosime- 7cm. Săpături 2011, tepidarium. PLANŞA XVII 79. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie; formă dreptunghiulară; depuneri de var pe suprafaţă; era folosită ca bază pentru o pilă de hypocaustum; dimensiuni: 28,5 x 26cm; grosime6cm. Săpături 2011, tepidarium. 80. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie; tipul bessales; formă pătrată; depuneri de var pe suprafaţă; alături de alte cărămizi similare, făcea parte dintr-o pilă de hypocaustum, lipite cu pământ; dimensiuni: 20 x 19,5cm; grosime- 6,5cm. Săpături 2011, tepidarium. 81. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie; tipul bessales; formă pătrată; depuneri de var pe suprafaţă; dimensiuni: 19 x 19,5cm; grosime- 7,2cm. Săpături 2011, tepidarium. 82. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie; tipul bessales; formă pătrată; depuneri de var pe suprafaţă; dimensiuni: 20 x 20cm; grosime- 7cm. Săpături 2011, tepidarium. 83. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie; tipul bessales; tipul bessales; formă pătrată; depuneri de var pe suprafaţă; dimensiuni: 19 x 19cm; grosime- 7cm. Săpături 2011, tepidarium. 84. Cărămidă; pastă zgrunţuroasă cărămizie; tipul bessales; formă pătrată; depuneri de var pe suprafaţă; dimensiuni: 19,5 x 20cm; grosime- 7cm. Săpături 2011, tepidarium. 5.2. ŢIGLE DE ACOPERIŞ (TEGULAE HAMMATAE) PLANŞA XVIII 85. Ţiglă de acoperiş (tegula hammata); fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu pietricele, nisip şi fragmente de mică în compoziţie; puternice urme de ardere secundară, semn că acoperişul clădirii de unde provenea a fost incendiat; pe suprafaţă, în interiorul unui cartuş dreptunghiular, a fost aplicată o ştampilă ce s-a păstrat doar pe jumătate; litere 81

în relief, înalte de 1,8-1,9cm; ultimele două litere au fost redate în ligatură. Dimensiuni păstrate: 25 x 12cm; grosime- 4,7cm; dimensiuni cartuş ştampilă: 10,8 x 2,8cm. Săpături anul 2002 (S 4, carou 8, -1m), dărâmături clădire. Bondoc 2005d, p. 108-109 şi p. 113, fig. 3. Bondoc 2010, p. 46-47, nr. 69. ILD, p. 77, nr. 101.

[AMBI]VRV(s) F(ecit) A făcut (această ţiglă) Ambiurus. 86. Ţiglă de acoperiş (tegula hammata); fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu pietricele şi scoici pisate în compoziţie; pe suprafață, ștampila [AM]BIVRV(s) F(ecit), păstrată fragmentar, cu litere înalte de 2-2,1cm. Dimensiuni: 16 x 13 x 3cm; înălţime cartuş- 2,6cm. Săpături 2008, dărâmături tepidarium. 87. Ţiglă de acoperiş (tegula hammata); fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele; ştampilă (fragmentar păstrată), în cartuş: [AM]BIUR[V(s) F(ecit)]; dimensiuni păstrate: 8 x 6 x 3cm; înălţime cartuş- 2,7cm; litere în relief, ordonate, înalte de 1,8-1,9cm. Săpături 2010, caseta C 25, -1m, în dărâmăturile clădirii. 88. Ţiglă de acoperiş (tegula hammata); fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu pietricele în compoziţie; pe suprafaţă, o ştampilă într-un cartuş dreptunghiular, păstrată aproape în întregime: [A]MBIVRV(s) F(ecit); litere înalte de 1,8-1,9cm; primele două şi ultimele două litere au fost redate în ligatură. Dimensiuni: 14 x 10cm; grosime- 2,5cm; dimensiuni cartuş ştampilă: 9 x 2,8cm. Săpături 2005, în vecinătatea camerelor de pe latura de sud a clădirii. Bondoc 2010, p. 47, nr. 70.

89. Ţiglă de acoperiş (tegula hammata); fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu pietricele şi scoici pisate în compoziţie; pe suprafață, ștampila [AMBIVR]V(s) F(ecit), cu litere înalte de 2,1cm. Dimensiuni: 15 x 15,5cm; înălţime cartuş- 3cm. Săpături 2008, dărâmături clădire. PLANŞA XIX 90. Ţiglă de acoperiş (tegula hammata), fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; pe suprafaţă, o ştampilă în cartuş încadrată într-o tabula ansata, păstrată fragmentar (partea dreaptă nu s-a păstrat): LEG(io) ...; litere în relief, înalte de 2,6cm; este singura ştampilă cu cartuşul încadrat într-o tabula ansata. Dimensiuni păstrate: 20,5 x 17 x 4cm; înălţime cartuş: 3,6cm. Săpăturile anul 2008, în dărâmăturile clădirii. 91. Ţiglă de acoperiş (tegula hammata); fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; pe suprafaţa piesei, urma lăbuţei unui câine şi o ştampilă în cartuş, Leg(io) VII [Cl(audia)], încadrată de două anse semicirculare, păstrată fragmentar (partea dreaptă nu s-a păstrat); litere în relief, înalte de 2,6cm. Dimensiuni păstrate: 21 x 19,5 x 4cm; înălţime cartuş: 3,6cm. Săpăturile anul 2008, în dărâmăturile clădirii. 92. Ţiglă de acoperiş (tegula hammata); fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; a fost reutilizată prin slefuirea unei extremităţi, care odată subţiată, putea fi legată cu o sfoară, fiind transformată într-o greutate, poate pentru plasa de pescuit (?). Dimensiuni: 18,7 x 10 x 4cm. Săpăturile anul 2008, în dărâmăturile clădirii. 82

PLANŞA XX 93. Ţiglă de acoperiş (tegula hammata); fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; pe suprafaţă sunt imprimate urmele ţintelor aparţinând unei caliga; din reprezentare s-a păstrat doar jumătatea inferioară (cu călcâiul); dimensiuni păstrate: 14 x 13cm; grosime- 3cm. Săpături anul 2009, clădirea băilor. 94. Ţiglă de acoperiş (tegula hammata); fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; pe suprafaţă au fost imprimate degetele unei tălpi feminine (piciorul stâng). Dimensiuni: 16 x 16 x 3,5cm. Săpături anul 2008, în dărâmăturile clădirii. 95. Ţiglă de acoperiş (tegula hammata); fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; urme de labe de câine imprimate în pasta moale, înainte de arderea la cuptor; dimensiuni: 12,5 x 9,5cm; grosime- 3cm. Săpături anul 2010, clădirea băilor. 96. Ţiglă; pastă zgrunţuroasă cărămizie; fragment; decor realizat prin linii incizate înainte de ardere; dimensiuni: 10 x 7,5cm; grosime- 3cm. Săpături anul 2011, dărâmături clădire. 5.3. OLANE PLANŞA XXI 97. Olan; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare roşie-cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; secţiunea de formă semicirculară, depuneri de var pe suprafaţă. Dimensiuni probabile: 36 x 17cm; grosime- 2,3cm. Săpături anul 2005, într-un nivel datat în prima jumătate a secolului III. 98. Olan; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; urme de var pe suprafaţă; secţiunea de formă semicirculară; caneluri trasate cu degetele pe suprafaţa exterioară; dimensiuni păstrate: 24 x 17cm. Săpături anul 2000, clădirea băilor, dărâmături. 99. Olan; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie; urme de var pe suprafaţă; secţiunea de formă semicirculară; caneluri trasate cu degetele pe suprafaţa exterioară; de asemenea, urme de ardere secundară; dimensiuni păstrate: 19 x 16cm. Săpături anul 2000, clădirea băilor, dărâmături. 5.4. MATERIALE CERAMICE DE TRANSMISIE A CĂLDURII (TEGULAE MAMMATAE, TUBULI) PLANŞA XXII 100. Tegula mammata; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; pe spatele piesei, înainte de ardere, a fost realizat un haşur cu un obiect ascuţit. Dimensiuni păstrate: 27 x 27cm. Săpături anul 2000 (S1, carou 1, -0,60m), caldarium. 101. Tegula mammata; fragment dintr-un colţ, împreună cu o proeminență; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip, pietricele şi fragmente de mică în compoziţie; urme de arsură pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 24 x 14cm; grosime- 4cm; înălţime mamelon- 5cm. Săpături anul 2009, caldarium. 83

102. Tegula mammata; fragment dintr-un colţ, împreună cu o proeminență; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip, pietricele şi fragmente de mică în compoziţie; urme puternice de arsură pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 16 x 11cm; grosime- 4cm; înălţime mamelon- 4,5cm. Săpături anul 2009, caldarium. 103. Tubulus; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie; pe suprafaţa exterioară, înainte de ardere, a fost realizat un haşur cu un obiect ascuţit. Dimensiuni păstrate: 18,5 x 14 x 2,5cm. Săpături anul 2000 (S 1, caroul 8, -0,50m), caldarium. 104. Tubulus; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie; pe suprafaţa exterioară, înainte de ardere, a fost realizat un haşur cu un obiect ascuţit. Dimensiuni păstrate: 24 x 15,5cm. Săpături anul 2000 (S1, caroul 8, -0,50m), caldarium. PLANŞA XXIII 105. Tegula mammata; fragment; haşur incizat pe spatele piesei, în vederea unei mai bune aderenţe a mortarului; dimensiuni păstrate: 21 x 20cm; grosime- 3,2cm. Săpături anul 2011, dărâmături clădire. 106. Tegula mammata; fragment; pastă zgrunţuroasă cu nisip, pietricele şi fragmente de mică în compoziţie; dimensiuni păstrate: 11,5 x 11 x 3,5cm. Săpături anul 2009, clădirea băilor. 107. Tegula mammata; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; linii incizate sub forma unui haşur pe spatele piesei; de asemenea, urme de mortar; dimensiuni păstrate: 19,5 x 18,2cm; grosime- 2,5cm. Săpături 2008, tepidarium. 108. Tegula mammata; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; linii incizate sub forma unui haşur pe spate şi de asemenea, urme de mortar; dimensiuni păstrate: 20 x 13cm; grosime- 2,5cm. Săpături anul 2000, caldarium. 109. Tegula mammata; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi pietricele în compoziţie; linii incizate sub forma unui haşur pe spate; urme de ardere secundară; dimensiuni păstrate: 20 x 16,5cm; grosime- 3,6cm. Săpături anul 2000, caldarium. 110. Tegula mammata; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; haşur realizat în pasta crudă pe spatele piesei; dimensiuni păstrate: 12,5 x 10cm; grosime- 2,5cm. Săpături anul 2000, caldarium. PLANŞA XXIV 111. Tubulus; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu mult nisip şi mică pisată în compoziţie; fragmentul păstrat prezintă în mijlocu un orificiu de formă rotundă cu destinaţia de a permite circulaţia aerului cald. Dimensiuni păstrate: 17 x 13cm. Săpături anul 2007 (caseta C 1, -0,50m), în vecinătatea de nord-vest a clădirii băilor; piesă spoliată din interiorul clădirii. 112. Tubulus; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi mică în compoziţie; fragmentul păstrat prezintă în mijlocu un orificiu de formă rotundă, păstrat de asemenea

84

fragmentar; pe suprafaţă, urme de mortar de la zidul în care se încastra. Dimensiuni păstrate: 8,5 x 9cm. Săpături anul 2010, S 1, carou 7, -0,70m; piesă spoliată din clădirea băilor. 113. Tubulus; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi mică în compoziţie; în mijloc, un orificiu de formă rotundă, păstrat de asemenea fragmentar. Dimensiuni păstrate: 13 x 5,5cm. Săpături anul 2010, S 1, carou 16, -0,60m; piesă spoliată din clădirea băilor. PLANŞA XXV 114. Tubulus; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie; urme de mortar pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 9 x 7 x 5,5cm. Săpături anul 2011, dărâmături clădire. 115. Tubulus; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip în compoziţie; un orificiu păstrat de asemenea fragmentar, a fost practicat în vederea transmisiei căldurii; dimensiuni păstrate: 12 x 10cm; grosime- 2cm. Săpături anul 2000, caldarium. 116. Tubulus; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; dimensiuni păstrate: 16,8 x 12,5cm; grosime perete- 2cm. Săpături anul 2000, caldarium. PLANŞA XXVI 117. Tub ceramic realizat în formă de "mosor"; fragment; pastă semifină de culoare cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; tubul cilindric, capătul profilat; dimensiuni: diametru capăt- 6cm; diametru tub- 4,2cm; lungime păstrată- 7,7cm. Săpături anul 2010, tepidarium. 118. Tub realizat în formă de "mosor"; fragment; pastă fină cărămizie; tubul cilindric, capătul profilat; urme de ardere secundară pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 6,5 x 5cm. Săpături anul 2010, tepidarium. 119. Tub ceramic realizat în formă de "mosor"; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip şi mică în compoziţie; dimensiuni: lungime păstrată- 5,7cm; diametru tub- 3,8cm; grosime perete- 1cm. Săpături anul 2011, tepidarium. 120. Tub realizat în formă de "mosor"; fragment; pastă fină gălbui-cărămizie; dimensiuni păstrate: 4,5 x 4cm. Săpături anul 2010, caseta C 27, -1m. 121. Tub realizat în formă de "mosor"; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip, pietricele şi fragmente de mică în compoziţie; capătul lăţit; dimensiuni: lungime păstrată6,7cm; diametru capăt- 7,4cm. Săpături anul 2008; caseta C 16, -0,40m. 122. Tub ceramic; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip, pietricele şi fragmente de mică în compoziţie; dimensiuni: 6 x 3,3cm. Săpături anul 2008; caseta C 14, nivelul vegetal.

85

123. Tub ceramic; fragment; pastă semifină de culoare cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; formă cilindrică, caneluri orizontale pe suprafaţă; dimensiuni: diametru tub- 4,6cm; lungime- 10,3cm. Săpături 2010, tepidarium. 124. Tub ceramic; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele; dimensiuni: lungime păstrată- 5,7cm; diametru tub- 2,8cm. Săpături anul 2008; caseta C 16; -0,40m. 125. Tub realizat în formă de "mosor"; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele; dimensiuni: diametru cap- 5,3cm; diametru tub- 4cm. Săpături anul 2008; caseta C 12, -1,50m. PLANŞA XXVII 126. Tub ceramic; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip, pietricele şi fragmente de mică în compoziţie; dimensiuni: lungime păstrată- 8,3cm; diametru- 4cm. Săpături anul 2008; caseta C 12, -1,60m. 127. Tub realizat în formă de "mosor"; fragment; pastă fină cărămizie; urme de ardere secundară; dimensiuni păstrate: lungime păstrată- 5,3cm; diametru cap- 6,5cm. Săpături 2010, clădirea băilor. 128. Tub realizat în formă de "mosor"; fragment; pastă semifină cărămizie, cu nisip şi particule de cuarţ negru în compoziţie; capătul lăţit, corpul cilindric; urme de mortar pe suprafaţă. Dimensiuni: diametru cap- 7,5cm; lungime păstrată- 6,5cm. Săpături anul 2009, tepidarium. 129. Tub realizat în formă de "mosor"; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip, pietricele şi fragmente de mică în compoziţie; capătul lăţit; dimensiuni: lungime păstrată7,8cm; diametru cap- 6,8cm. Săpături anul 2008; caseta C 16, -1m. PLANŞA XXVIII 130. Tub realizat în formă de "mosor"; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu pietricele în compoziţie; dimensiuni: diametru cap- 9,2cm; diametru tub- 7,2cm; lungime păstrată- 6,5cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 2, -1,20m). 131. Tub ceramic; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; dimensiuni: lungime păstrată- 5cm; diametru- 5cm; diametru perforaţie- 2cm. Săpături 2008, caseta C 9, -1m. 132. Tub ceramic; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip, pietricele şi fragmente de mică în compoziţie; lungime păstrată- 8cm. Săpături anul 2008; caseta C 12, -1,10m. 133. Tub ceramic; fragment; pastă semifină de culoare gri-cenuşie. Dimensiuni: 5,2 x 4,7cm. Descoperire passim anul 2002, în sectorul de nord-vest al fortificaţiei. 134. Tub realizat în formă de "mosor"; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip şi pietricele; dimensiuni păstrate: 5,3 x 5,2cm. Săpături anul 2008; caseta C 16, -0,40m. 86

135. Tub ceramic; fragment; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu nisip, pietricele şi fragmente de mică în compoziţie; lungime păstrată- 5,8cm; diametru maxim- 4,3cm. Săpături anul 2008; caseta C 16, -1m. 136. Tub ceramic; fragment; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip, pietricele şi fragmente de mică în compoziţie; dimensiuni: lungime păstrată- 6,5cm; d- 4,5cm. Săpături anul 2008; caseta C 16, -1,20m. 5.5. FRAGMENTE DE GRESIE ŞI MARMURĂ FOLOSITE LA PLACAREA BAZINELOR PLANŞA XXIX 137. Placă de marmură; fragment din colţul stânga sus; feţele lustruite; muchiile laterale rotunjite şi finisate; marginea superioară a fost subţiată intenţionat pentru ca placa să fie încastrată într-o bancă dintr-un bazin al băilor; dimensiuni păstrate: 16,8 x 12 x 2cm. Săpături 2013, în interiorul unei clădiri din a doua jumătate a secolului III; piesă spoliată din clădirea băilor. 138. Placă de marmură; fragment; netezită şi şlefuită pe ambele feţe; era utilizată pentru a placa o băncuţă dintr-un bazin al edificiului termal; dimensiuni păstrate: 14,5 x 13cm; grosime1,3cm. Săpături 2011, în dărâmăturile de la sud de caldarium. 139. Plăcuţă de gresie albă, dură, destinată placării bazinelor clădirii băilor; fragment; suprafaţa netedă, şlefuită; pe spate urme de zidărie de tip opus signinum; dimensiuni păstrate: 6,5 x 5 x 1,3cm. Săpături 2011, dărâmături edificiu termal. PLANŞA XXX 140. Plăcuţă de gresie dură, cu suprafaţa netedă şi spatele poros; fragment; piesă destinată placării bazinelor din edificiul termal; urme de mortar pe spate; dimensiuni păstrate: 4,5 x 4,3cm; grosime maximă- 1,5cm. Săpături 2011, dărâmături clădire. 141. Plăcuţă de gresie dură folosită la placarea interiorului edificiului termal; fragment; dimensiuni păstrate: 7,4 x 5,3cm; grosime- 1,1cm. Săpături 2012, lângă clădire. 142. Plăcuţă de gresie dură; fragment; dimensiuni păstrate: 10,5 x 7,5cm; grosime- 1,1cm. Săpături 2012, lângă edificiul termal. 143. Plăcuţă de gresie dură, cu suprafaţa netedă şi spatele poros; culoare crem; fragment; piesă destinată placării unui bazinet; urme de ardere secundară pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 6,5 x 3,8cm; grosime maximă- 1,5cm. Săpături 2011, dărâmături edificiu termal. PLANŞA XXXI 144. Plăcuţă de gresie dură, de culoare crem; fragment; urme de ardere secundară pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 9 x 6cm; grosime maximă- 1,3cm. Săpături 2010, dărâmături tepidarium.

87

145. Plăcuţă de gresie dură, de culoare crem; fragment; dimensiuni păstrate: 8,5 x 5cm; urme de ardere secundară pe suprafaţă; grosime maximă- 1,2cm. Săpături 2010, dărâmături tepidarium. 146. Plăcuţă de gresie dură, de culoare crem; fragment; dimensiuni păstrate: 8 x 7cm; urme de ardere secundară pe suprafaţă; grosime maximă- 0,8cm. Săpături 2010, dărâmături tepidarium. 147. Plăcuţă de gresie dură, de culoare crem; fragment; dimensiuni păstrate: 6,8 x 6,3cm; urme de ardere secundară pe suprafaţă; grosime maximă- 1,3cm. Săpături 2010, dărâmături tepidarium. 148. Plăcuţă de gresie dură, cu suprafaţa netedă şi spatele poros; culoare crem; fragment; piesă destinată probabil, placării unui bazinet; urme de mortar pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 8 x 7cm; grosime maximă- 3cm. Săpături 2011, dărâmături tepidarium. 149. Plăcuţă de gresie dură, de culoare crem; fragment; dimensiuni păstrate: 7 x 5,7cm; urme de ardere secundară pe suprafaţă; grosime maximă- 1,1cm. Săpături 2010, dărâmături tepidarium. 5.6. FRAGMENTE DE OPUS SIGNINUM ŞI TENCUIALĂ VOPSITĂ PLANŞA XXXII 150. Fragment de zidărie de tip opus signinum, realizat din mortar de var cu mici fragmente de ţiglă şi cărămidă sparte; pe faţă se păstrează şi o bucăţică din gresia albă ce placa un bazin de apă; dimensiuni păstrate: 11 x 7cm. Săpături 2011, dărâmături edificiului termal. 151. Fragment de zidărie de tip opus signinum, realizat din mortar de var cu mici fragmente de ţiglă şi cărămidă sparte; pe faţă se păstrează resturi din tencuiala cu care a fost prevăzută; dimensiuni păstrate: 6,3 x 12,8cm. Săpături 2011, dărâmături clădire. 152. Fragment de zidărie de tip opus signinum, realizat din mortar de var cu mici fragmente de ţiglă şi cărămidă sparte în compoziţie; pe faţă se păstrează parţial şi tencuiala cu care a fost prevăzută; dimensiuni păstrate: 14 x 10cm. Săpături 2011, dărâmături clădire. 153. Fragment de zidărie de tip opus signinum, realizat din mortar de var cu mici fragmente de ţiglă şi cărămidă sparte; pe faţă, urme de la tencuiala cu care a fost prevăzută; dimensiuni păstrate: 14,5 x 11cm. Săpături 2011, dărâmături clădire. 154. Fragment de zidărie de tip opus signinum, realizat din mortar de var cu mici fragmente de ţiglă şi cărămidă sparte în compoziţie; dimensiuni păstrate: 7,5 x 9cm. Săpături 2011, dărâmături clădire. 155. Fragment de zidărie de tip opus signinum, realizat din mortar de var cu mici fragmente de ţiglă şi cărămidă sparte în compoziţie; dimensiuni păstrate: 6,8 x 10cm. Săpături 2011, dărâmături clădire.

88

PLANŞA XXXIII 156. Fragment de zidărie realizat în tehnica opus signinum; partea din spate a fost realizată doar din mortar de var amestecat cu nisip; partea din faţă prezintă în compoziţie fragmente de cărămizi pisate, iar pe suprafaţă a fost aplicată o peliculă de vopsea roşie; dimensiuni păstrate: 14 x 9,5 x 3,5cm. Săpături 2009, apodyterium. 157. Fragment de tencuială vopsită; pe suprafaţă, o peliculă de vopsea de culoare roşie; dimensiuni păstrate: 3 x 3,2cm. Săpături 2009, dărâmături edificiu termal. 158. Fragment de tencuială vopsită; pe suprafaţă, o peliculă de vopsea de culoare roşie; dimensiuni păstrate: 5,2 x 3,5cm. Săpături 2010, apodyterium. 159. Fragment de tencuială vopsită; pe suprafaţă, o peliculă de vopsea de culoare roşie; dimensiuni păstrate: 3 x 2,5cm. Săpături 2010, dărâmături edificiu termal. 160. Fragment de tencuială vopsită; pe suprafaţă, o peliculă de vopsea de culoare roşie; dimensiuni păstrate: 8 x 6,5cm. Săpături 2009, dărâmături edificiu termal. 161. Fragment de tencuială vopsită; pe suprafaţă, o peliculă de vopsea de culoare albă; dimensiuni păstrate: 10 x 8cm; grosime- 3cm. Săpături 2010, dărâmături edificiu termal. 162. Fragment de tencuială vopsită; pe suprafaţă, o peliculă de vopsea de culoare albă; dimensiuni păstrate: 8,5 x 6,3cm. Săpături 2009, apodyterium. 163. Fragment de tencuială vopsită; pe suprafaţă, o peliculă de vopsea de culoare albă; dimensiuni păstrate: 10 x 6cm. Săpături 2009, apodyterium. 5.7. ELEMENTE DE PAVAJ PLANŞA XXXIV 164. Element de pavaj realizat în formă de pişcot; pastă semifină de culoare cărămizie, cu pietricele şi fragmente de mică în compoziţie. Dimensiuni: 7 x 4 x 4cm. Săpături anul 2000 (S 1, -0,10m, nivel vegetal). 165. Element de pavaj realizat în formă de pişcot; pastă semifină de culoare cărămizie, cu pietricele şi fragmente de mică în compoziţie. Dimensiuni: 7x4 x 3,3cm. Săpături anul 2000 (S 1, -0,10m, nivel vegetal). 166. Element de pavaj realizat în formă de pişcot; pastă zgrunţuroasă cărămizie, cu pietricele, nisip şi fragmente de mică în compoziţie. Dimensiuni: 7,4 x 4,1 x 3,1cm. Săpături 2008, caseta C 13, -0,50m. 167. Element de pavaj realizat în formă de pişcot; pastă semifină cărămizie, cu pietricele, nisip şi fragmente de mică în compoziţie. Dimensiuni: 7,8 x 4,6 x 2,8cm. 89

Săpături 2008, caseta C 14, -0,20m. 168. Element de pavaj realizat în formă de pişcot; pastă semifină de culoare cărămizie, cu pietricele, nisip şi fragmente de mică în compoziţie; urme de ardere secundară pe suprafaţă. Dimensiuni: 7,7 x 4,1 x 3,3cm. Săpături 2008, caseta C 12, -1,50m. 169. Element de pavaj realizat în formă de pişcot; pastă semifină cărămizie, cu pietricele, nisip şi fragmente de mică în compoziţie. Dimensiuni: 7,7 x 4,7 x 3,3cm. Săpături 2008, caseta C 15, -1m. 5.8. MATERIALE DE FIER FOLOSITE LA ÎMBINĂRI II.1. CUIE ŞI PIROANE PLANŞA XXXV 170. Cui; capul plat, cu floarea patrulateră; tija cu secţiunea pătrată; vârful rupt; dimensiuni: înălţime păstrată- 9,7cm; dimensiuni cap: 2,1 x 1,7cm. Săpături 2008, caseta C 10. 171. Cui; capul plat, tija cu secţiune patrulateră, vârful rupt; depuneri corozive pe suprafaţa piesei; dimensiuni păstrate: lungime- 7,2cm; diametru cap- 1,5cm. Săpături anul 2002 (S 4, carou 7, -0,50m). 172. Cui; tija îndoită, cu secţiunea pătrată, capul de formă conică; depuneri corozive pe suprafaţă. Dimensiuni: 6,2 x 5,6cm. Săpături anul 2002 (S 4, carou 7, -0,30m). 173. Cui; capul plat, tija cu secţiunea pătrată, vârful rupt. Dimensiuni: lungime- 7,5cm; dimensiuni cap: 1,8 x 1,2cm. Săpături anul 2000 (S 1, -0,10m, nivel vegetal). 174. Cui; capul dreptunghiular (deteriorat în prezent), corpul cu secţiune patrulateră. Dimensiuni: lungime păstrată- 5,8cm; dimensiuni cap: 1,9 x 1cm. Săpături anul 2002 (S 4, carou 9, -0,20m). 175. Cui; capul rupt, tija subţire, îndoită puţin de la jumătate; piesă afectată de procesul de coroziune. Lungime păstrată- 8,5cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 6, -0,50m). 176. Două cuie; sunt afectate de procesul de coroziune; unul dintre cuie are tija îndoită la partea inferioară. Săpături anul 2002 (S 3, carou 7, -0,30m). 177. Cui; capul plat, vârful îndoit; piesă afectată de procesul de coroziune. Dimensiuni: lungime- 6,6cm; diametru cap- 1,7cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 5, -0,35m). 178. Cui; capul plat, vârful rupt; piesă afectată de procesul de coroziune. Dimensiuni: lungime păstrată- 6,2cm; diametru cap- 1,8cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 7, -1,10m). 179. Cui; capul conic, tija lungă; piesă afectată de procesul de coroziune. 90

Dimensiuni: lungime păstrată- 12,2cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 4, -0,35m). 180. Cui; fragment (capul şi vârful rupte). Lungime actuală- 6,8cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 8, -0,50m). 181. Cui; capul plat, vârful rupt. Dimensiuni: lungime actuală- 6,5cm ; diametru cap- 2cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 3, -0,90m). 182. Cui cu capul plat. Dimensiuni: lungime- 5cm ; diametru cap- 2cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 4, -0,20m). 183. Cui; capul plat, vârful rupt. Dimensiuni: lungime actuală- 6,8cm; diametru cap- 1,8cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 6, -0,30m). 184. Două cuie; unul este lung şi subţire, celălalt scurt şi mai gros. Lungimi: 7,8cm şi respectiv, 4,3cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 7, -0,60m). PLANŞA XXXVI 185. Cui; capul plat, tija îndoită, vârful rupt. Lungime actuală- 5,5cm. Descoperire passim, 2002. 186. Cui; capul plat, tija îndoită. Piesă afectată de procesul de coroziune. Dimensiuni: lungime- 8,3cm ; diametru cap- 2cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 7, -0,40m). 187. Cui; lungime actuală- 7,5cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 5, -0,45m). 188. Cui şi obiect neidentificat. Dimensiuni cui: lungime cui- 8,2cm; diametru cap- 1,7cm; dimensiuni obiect: 6,7 x 2,7cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 7, -0,80m). 189. Cui. Dimensiuni: lungimi- 9,2cm; diametru cap- 2,3cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 4). 190. Cui; fragment; capul şi vârful rupte, piesă afectată de procesul de coroziune. Lungime5,8cm. Săpături anul 2002 (S 4, carou 9, -0,20m). 191. Cui cu capul plat; piesă afectată de procesul de coroziune. Dimensiuni: lungime- 7cm; diametru cap- 2cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 4, -0,30m). 192. Cui; fragment; capul şi vârful rupte. Lungime- 4,2cm. Săpături anul 2002 (S 4, carou 5, -0,20m). 193. Cui; capul plat, tija patrulateră în secţiune, vârful rupt; piesă afectată de procesul de coroziune. Dimensiuni: lungime- 6,2cm; diametru cap- 1,8cm. Săpături anul 2002 (S 4, carou 7, -0,20m).

91

194. Cui; capul plat, tija patrulateră în secţiune, vârful rupt; piesă afectată de procesul de coroziune. Dimensiuni: lungime- 5,4cm; diametru cap- 2,6cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 5, -0,20m). 195. Cui; fragment; capul şi vârful rupte; piesă afectată de procesul de coroziune. Lungime păstrată- 4cm. Săpături anul 2002 (S 4, carou 4, -0,30m). 196. Cui cu capul conic; tija cu secţiunea pătrată, vârful rupt. Dimensiuni: lungime păstrată9cm; diametru cap- 2cm. Săpături 2009, edificiu termal. PLANŞA XXXVII 197. Cui; capul plat, tija îndoită, vârful rupt. Dimensiuni actuale: 4,5 x 4,2cm; diametru cap2cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 3, -0,10m). 198. Cui cu capul plat; stare de conservare bună; tija cu secţiunea pătrată. Dimensiuni: lungime- 9,3cm; diametru cap- 2cm. Săpături 2009, caseta C 11, 0,50m. 199. Cui; tija cu secţiunea de formă patrulateră; capul plat; dimensiuni: lungime- 7,4cm; diametru cap- 1,7cm. Săpături anul 2008, edificiul termal. 200. Cui; tija cu secţiunea de formă patrulateră; capul plat; dimensiuni: lungime- 10cm; diametru cap- 2,6cm. Săpături anul 2008, edificiul termal. 201. Cui cu capul conic; tija cu secţiunea rectangulară; îndoit de la mijloc; afectat de procesul de coroziune. Dimensiuni: 4,5 x 4,5cm; diametru cap- 3cm. Săpături anul 2009, edificiul termal. 202. Cui; capul conic; tija cu secţiunea patrulateră; îndoit de la mijloc; vârful rupt; dimensiuni: 4 x 3,5cm; diametru cap- 1,5cm. Săpături anul 2009; edificiul termal. 203. Obiect realizat prin răsucirea unei table de fier, sub forma unui cui. Dimensiuni: lungime- 3cm; diametru cap- 0,8cm Săpături 2010, edificiu termal. 204. Piron; capul conic, vârful îndoit. Dimensiuni: lungime desfăşurată- 9,6cm; diametru cap- 2,6cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 6, -0,30m). 205. Piron; capul conic, tija îndoită, cu secţiunea de formă pătrată, vârful rupt. Dimensiuni: lungime păstrată- 5,6cm; diametru cap- 2,8cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 8, -0,50m). 206. Piron; fragment; capul plat, secţiunea pătrată, vârful rupt. Dimensiuni: lungime actuală8,5cm; diametru cap- 2,3cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 6, -0,60m). 92

PLANŞA XXXVIII 207. Piron; capul plat, tija cu secţiune patrulateră, vârful rupt; depuneri corozive pe suprafaţa piesei. Dimensiuni: lungime păstrată- 7cm; diametru cap- 2,2cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 7, -0,75m). 208. Piron; capul conic, corpul cu secţiune patrulateră, vârful rupt; depuneri corozive pe suprafaţa piesei. Dimensiuni: lungime păstrată- 8,7cm; diametru cap- 2,4cm. Săpături anul 2002 (S 4, carou 9, -0,20m). 209. Piron; capul plat, corpul cu secţiune patrulateră, vârful rupt; depuneri corozive pe suprafaţa piesei. Dimensiuni: lungime păstrată- 15cm; diametru cap- 3,1cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 5, -0,65m). 210. Piron; capul plat, corpul cu secţiune patrulateră; depuneri corozive pe suprafaţa piesei. Dimensiuni: lungime- 9,1cm; diametru cap- 2,2cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 5, -0,65m). 211. Piron; capul conic; tija cu secţiunea pătrată; vârful ascuţit; dimensiuni: diametru cap4cm; lungime- 13cm. Săpături 2010, frigidarium. 212. Piron; fragment; capul şi vârful rupte, tija contorsionată, pătrată în secţiune. Lungime păstrată- 11,2cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 5, -0,45m). 213. Piron; fragment; capul conic, vârful rupt, piesă afectată de procesul de coroziune. Dimensiuni: lungime păstrată- 11,3cm; diametru cap- 2,8cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 7, -0,40m). 214. Piron; capul conic, tija pătrată în secţiune. Dimensiuni: lungime- 14cm, dimensiuni cap: 2 x 1,5cm. Săpături anul 2000 (S 1, -0,10m, nivel vegetal). 215. Piron; capul plat, corpul cu secţiune patrulateră, vârful rupt; depuneri corozive pe suprafaţa piesei. Dimensiuni: lungime păstrată- 14,5cm; diametru cap- 2,6cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 5, -0,85m). 216. Piron; vârful ascuţit, tija cu secţiunea de formă patrulateră, depuneri corozive pe suprafaţă. Lungime- 11cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 5, -0,30m). 217. Piron; tija cu secţiunea de formă dreptunghiulară, depuneri corozive pe suprafaţă. Lungime- 11,7cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 4, -0,30m). 218. Piron; capul plat, tija cu secţiunea dreptunghiulară. Dimensiuni: lungime- 9cm; dimensiuni cap: 2,3 x 2cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 5, -0,20m). PLANŞA XXXIX 219. Piron; capul conic; tija cu secţiunea pătrată; îndoit de la mijloc. Dimensiuni: 8 x 4,5cm; diametru cap- 3,5cm. Săpături anul 2009, tepidarium. 93

220. Piron; tija cu secţiunea pătrată; un capăt este bifurcat, iar celălaltul este ascuţit în vederea introducerii sale în zid; piesa era destinată fixării pe zid a unei ţigle de tip tegula mammata; stare de conservare bună; dimensiuni: lungime- 15cm; lăţime- 3,8cm. Săpături anul 2009, caldarium. 221. Piron; tija cu secţiunea dreptunghiulară; capul realizat în forma literei T; partea inferioară lăţită prin batere prezintă urma unui ştift de fixare a piesei; deteriorat; dimensiuni: lungime- 11cm; lăţime maximă- 8,5cm. Săpături anul 2008, caseta C 10, groapa menajeră G 1. 222. Piron, realizat în forma literei T; fragment: vârful rupt; tija cu secţiunea dreptunghiulară; piesă destinată susţinerii tuburilor de transmisie a căldurii sau a tegulelor de tip mammata; dimensiuni: înălţime păstrată- 10cm; lungime- 9cm. Săpături 2010. 223. Piron; tija cu secţiunea dreptunghiulară; capul în forma literei T; partea inferioară lăţită prin batere, prezintă un ştift de fixare; afectat de coroziune; dimensiuni: lungime- 12,8cm; lăţime maximă- 10cm. Săpături anul 2008, caseta C 10, groapa menajeră G 1. II.2. SCOABE, ELEMENTE DE ÎMBINARE, TIJE, MANŞOANE, ZGURI PLANŞA XL 224. Scoabă; tija cu secțiunea patrulateră; capetele îndoite; dimensiuni: 7,5 x 2,6cm. Săpături anul 2008, caseta C 12, -1m. 225. Scoabă; tijă cu secţiunea dreptunghiulară; capetele îndoite; dimensiuni: 9,8 x 2,4cm. Săpături anul 2008, caseta C 12, -0,90m. 226. Scoabă: tijă cu capetele îndoite; dimensiuni: 5,1 x 3cm. Săpături anul 2008, caseta C 16, -1m. 227. Scoabă; bară cu secţiunea dreptunghiulară; capetele îndoite şi ascuţite; dimensiuni: lungime- 7,3cm; lăţime- 3cm; grosime bară- 1,3cm. Săpături 2010. 228. Scoabă; fragment; un capăt este rupt; depuneri corozive pe suprafaţa piesei. Dimensiuni: 7 x 2,9cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 7, -0,50m). 229. Scoabă; bară cu secţiunea dreptunghiulară; capetele îndoite şi ascuţite, deformate; dimensiuni: lungime- 7cm; lăţime- 2,2cm; grosime bară- 1cm. Săpături 2010, edificiul termal. 230. Scoabă; fragment; depuneri corozive pe suprafaţă. Lungime- 8,2cm. Descoperire passim, anul 2002. 231. Scoabă; fragment. Dimensiuni păstrate: 5,7 x 2,6cm. Descoperire passim, anul 2004. 232. Scoabă; fragment. Dimensiuni păstrate: 4,2 x 1,2cm. Săpături anul 2002 (S 4, carou 5, -0,65m).

94

233. Scoabă; fragment: unul din capete este ruptă. Dimensiuni: lungime- 9cm; dimensiuni cap: 2,3 x 2cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 5, -0,20m). 234. Scoabă; deteriorată; unul din capete este rupt. Dimensiuni: 4,5 x 1cm. Săpături 2002 (S 2, carou 5, -0,55m). PLANŞA XLI 235. Scoabă; bară de fier, dreptunghiulară în secţiune. Capetele îndoite sunt ascuţite, probabil în vederea fixării sale în lemn. Dimensiuni: 6 x 3cm. Săpături anul 2000 (S 1, carou 3, -0,60m). 236. Scoabă; capetele îndoită; piesă deformată, afectată de procesul de coroziune. Dimensiuni: 5 x 2,3cm. Săpături anul 2002. 237. Scoabă; fragment: o laterală este ruptă; tija cu secţiunea dreptunghiulară; dimensiuni: lungime- 8cm; lăţime- 1cm. Săpături anul 2008, caseta C 10, -0,40m. 238. Element de îmbinare constând dintr-o tijă, astfel îndoită încât să formeze o buclă; lungime- 5,1cm. Săpături anul 2008, caseta C 13, -0,50m. 239. Element de îmbinare: o tijă îndoită încât să formeze o buclă, de care este înlănţuită o verigă. Dimensiuni: lungime păstrată- 5,4cm; diametru buclă- 3cm. Săpături anul 2008, caseta C 10, -1m. 240. Element de îmbinare; o buclă la un capăt; o tijă ascuţită la celălaltul, pentru a fi fixată într-un toc de lemn; dimensiuni: lungime- 11cm; diametru buclă- 3,5cm. Săpături 2010, frigidarium. 241. Verigă; bară cu secţiunea ovală; diametru- 5cm. Săpături anul 2008. 242. Verigă; fragment; bară cu secţiunea dreptunghiulară. Săpături anul 2008. 243. Element de îmbinare; bară de fier cu secţiunea dreptunghiulară; îndoită la mijloc sub forma unei bucle; unul din braţele buclei este rupt; dimensiuni: lungime- 8,3cm; diametru buclă2,2cm. Săpături 2010, la est de edificiul termal. PLANŞA XLII 244. Drug; fragment; secţiunea de formă patrulateră; depuneri corozive pe suprafaţă; dimensiuni: lungime păstrată- 4,7cm; lăţime maximă- 1,4cm. Săpături anul 2008, caseta C 10, -1m. 245. Obiect cu utilitate nedeterminată; tija lată la partea superioară, mai îngustă spre partea inferioară. Dimensiuni: 5,8 x 1,5cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 6, -0,30m).

95

246. Drug; fragment. Dimensiuni: 8,6 x 1,7cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 6, -1,m). 247. Manşon; fragment; secţiunea dreptunghiulară; dimensiuni: lungime- 6,4cm; lăţime maximă- 1,8cm. Săpături anul 2008, edificiul termal; caseta C 10, -0,70m. 248. Tijă; fragment; secţiunea rotundă; dimensiuni: lungime- 7cm; diametru maxim- 1,3cm. Săpături anul 2008, caseta C 10, -0,70m. 249. Lamelă; fragment; lungime- 4,2cm; lăţime maximă- 1,5cm. Săpături anul 2008, caseta C 9, -0,70m. 250. Manşon; fragment; secţiunea dreptunghiulară; dimensiuni: lungime- 4,5cm; lăţime maximă- 1,4cm. Săpături anul 2008, edificiul termal; caseta C 8, -0,30m. 251. Obiect cu utilitate nedeterminată; mai lat în partea superioară (2,5cm), se subţiază spre celălalt capăt (0,5cm); lungime păstrată- 16cm; grosime- 1,2cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 5, -0,65m). 252. Obiect cu utilitate nedeterminată; tija cu secţiunea de formă dreptunghiulară; o porţiune îngroşată la partea inferioară; lungime- 13,5cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 5, -0,50m). 253. Obiect cu utilitate nedeterminată; vârful rupt, capătul superior terminat într-o măciulie. Lungime- 6,2cm. Săpături 2002 (S 3, carou 4, -0,30m). 254. Tija cu secţiunea patrulateră: dimensiuni: lungime păstrată- 11,5cm; lățime maximă1,3cm. Săpături anul 2008, edificiu termal. 255. Tijă cu secţiunea de formă dreptunghiulară; dimensiuni: 18 x 1,5 x 0,4cm. Săpături 2010, frigidarium. PLANŞA XLIII 256. Placă; formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite; deteriorată; orificii parcticate în piesă; dimensiuni: 8 x 5cm. Săpături 2010. 257. Tablă; formă dreptunghiulară. Dimensiuni: 7,2 x 2,5cm. Săpături 2002 (S 4, carou 2, -0,20m). 258. Tijă; fragment. Dimensiuni: 7 x 2cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 6, -0,35m). 259. Tijă (daltă ?); dimensiuni: 13,5 x 3,3cm. Săpături anul 2008, C 10, -0,30m. 260. Tijă; fragment; secţiunea de formă rotundă; lungime- 4,6cm. Săpături anul 2008, edificiul termal. 96

261. Tijă; fragment; secţiunea de formă dreptunghiulară; dimensiuni: lungime- 7cm; lăţime maximă- 1,4cm. Săpături 2008, edificiul termal; C 9, -0,70m. 262. Tijă; fragment; secţiunea de formă rotundă; dimensiuni: lungime păstrată- 4,3cm; diametru max- 1cm. Săpături 2008, C 13, -0,60m. 263. Tijă; fragment; secţiunea de formă dreptunghiulară; dimensiuni: lungime păstrată- 5cm; lăţime- 0,5cm. Săpături 2008, C 10, -1m. 264. Tijă; fragment; secţiunea de formă dreptunghiulară; dimensiuni: lungime păstrată5,1cm; lăţime- 1cm. Săpături 2008, C 10, -1m. 265. Placă; fragment; dimensiuni: 6,3 x 3,8. Săpături anul 2000 (S 1, carou 6, -0,35m). 266. Tablă; fragment; dimensiuni: 2,1 x 1,9cm. Săpături anul 2008. 267. Placă; fragment; acoperită de produşi de coroziune; două nituri pe spate piesei, pentru fixare; dimensiuni: 5,5 x 4,2cm. Săpături anul 2009. 268. Tijă; fragment; formă arcuită; secţiunea de formă pătrată; dimensiuni; lungime păstrată5cm; lăţime max- 0,7cm. Săpături anul 2008, C 13, -0,60m. 269. Obiect nedeterminat; secţiunea dreptunghiulară; dimensiuni: lungime6,8cm; lățime- 1,7cm. Săpături anul 2008, C 5, -1m. 270. Tijă; fragment; secţiunea de formă patrulateră; lungime- 5,2cm. Săpături anul 2008. 271. Tijă; secţiunea dreptunghiulară; capul superior încovoiat; dimensiuni: lungime- 6,6cm; lăţime- 1cm. Săpături anul 2008, C 10, groapă. PLANŞA XLIV 272. Tijă; fragment; formă arcuită; secţiunea de formă dreptunghiulară; depuneri corozive pe suprafaţă; dimensiuni: lungime păstrată- 6cm; lăţime- 0,5cm. Săpături anul 2008, C 10, -1m. 273. Obiect; fragment; nedeterminat ca funcţionalitate; o tijă cu secţiunea patrulateră; dimensiuni: 5,8 x 1cm. Săpături anul 2008, caseta C 12, -1m. 274. Tijă îndoită în forma literei L (scoabă ?); fragment; dimensiuni: 3,5 x 2cm. Săpături anul 2008, C 10, groapă. 97

275. Tijă cu secţiunea patrulateră; fragment; dimensiuni: 5,8 x 1cm. Săpături anul 2008, caseta C 12, -1m. 276. Tijă; secţiunea rotundă; capul superior îngroşat; dimensiuni: lungime- 8cm; diametru max- 1cm. Săpături anul 2008, C 10, groapă. 277. Tijă; fragment; capătul inferior îndoit; dimensiuni: 7,2 x 1,3cm. Săpături anul 2008. 278. Obiect; tija cu secţiunea de formă patrulateră; fragment: vârful rupt; capătul superior lăţit şi subţiat; ar putea fi un instrument de trasat; dimensiuni: lungime păstrată- 7cm; lăţime- 1cm. Săpături anul 2008. 279. Obiect realizat sub forma unei tije cu secţiunea arcuită şi bifurcat la una din extremităţi; dimensiuni: 9,5 x 4,5cm. Săpături anul 2008, caseta C 12, -1m. 280. Zgură; fragment; formă neregulată; dimensiuni: 16 x 14cm. Săpături anul 2008. 281. Zgură; fragment; dimensiuni: 10,2 x 10cm. Săpături anul 2008. 281.1. Bară; secţiunea de formă trapezoidală; deformată, neregulată; dimensiuni: 13,3 x 3,2 x 1cm. Săpături 2008, C 10, -0,30. 282. Zgură; fragment; dimensiuni: 7,5 x 4cm. Săpături anul 2008. 283. Zgură; fragment; dimensiuni: 4,8 x 4cm. Săpături anul 2008. 284. Zgură; fragment; dimensiuni: 4 x 3cm. Săpături anul 2008. 5.9. MATERIALE FOLOSITE LA FERESTRE: GEAMURI PLANŞA XLV 285. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 11,3 x 1,9cm; grosime-2,5mm. Săpături 2008, caldarium. 286. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 5,3 x 3,5cm; grosime- 3,5mm. Săpături 2008, caldarium. 287. Fragment de geam; pastă transparentă; dimensiuni: 8,3 x 4,4cm; grosime- 2,5mm. Săpături 2008, caldarium.

98

288. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 8,8 x 4,4cm; grosime- 2mm. Săpături 2008, caldarium. 289. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 8,8 x 5,5cm; grosime- 3mm. Săpături 2008, caldarium. 290. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 5,3 x 3,7cm; grosime- 3mm. Săpături 2008, caldarium. 291. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 5,8 x 3,7cm; grosime- 3mm. Săpături 2008, caldarium. 292. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 5 x 5cm; grosime- 3mm. Săpături 2008, caldarium. PLANŞA XLVI 293. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 7 x 3cm; grosime- 3mm. Săpături 2008, tepidarium. 294. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; deformat ca urmare a arderii secundare; dimensiuni: 8,3 x 4,6cm; grosime- 2,5mm. Săpături 2008, tepidarium. 295. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 5,5 x 2,7cm; grosime- 2mm. Săpături 2008, tepidarium. 296. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 7,3 x 6,7cm; grosime- 4mm. Săpături 2008, tepidarium. 297. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 5 x 3cm; grosime- 4mm. Săpături 2008, tepidarium. 298. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 5,9 x 2,2cm; grosime- 4mm. Săpături 2008, tepidarium. 299. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 6,4 x 4cm; grosime- 2,5mm. Săpături 2008, tepidarium. 300. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 4,7 x 3,2cm; grosime- 3mm. Săpături 2008, tepidarium. 99

PLANŞA XLVII 301. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 6,5 x 3,6cm; grosime- 2mm. Săpături 2008, caldarium. 302. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 4,6 x 3cm; grosime- 4mm. Săpături 2008, caldarium. 303. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 4 x 5,3cm; grosime- 2,2mm. Săpături 2008, caldarium. 304. Fragment de geam; pastă transparentă; dimensiuni păstrate: 6 x 2,4cm; grosime- 3mm. Săpături 2008, caldarium. 305. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; este deformată din cauza arderii secundare; dimensiuni: 6,4 x 2,5cm; grosime- 2mm. Săpături 2008, caldarium. 306. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 5,3 x 2,3cm; grosime- 4mm. Săpături 2008, caldarium. 307. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 4,7 x 3,5cm; grosime- 2mm. Săpături 2008, caldarium. 308. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 3,2 x 2,8cm; grosime- 1,5mm. Săpături 2008, caldarium. 309. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 2,8 x 2,2cm; grosime- 4mm. Săpături 2008, caldarium. 310. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 4 x 2,7cm; grosime- 3mm. Săpături 2008, caldarium. 311. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 4,5 x 1,5cm; grosime- 2,5mm. Săpături 2008, caldarium. 312. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 4,8 x 2,3cm; grosime- 2mm. Săpături 2008, caldarium. 313. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 4,2 x 1,8cm; grosime- 3mm. Săpături 2008, caldarium.

100

314. Fragment de geam; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: 4,7 x 3,5cm; grosime- 4mm. Săpături 2008, caldarium.

B. OBIECTE DESCOPERITE ÎN INTERIORUL EDIFICIULUI TERMAL 5.10. CERAMICA 5.10.1. Amfore257 PLANŞA XLVIII 315. Amforă, tipul Kapitän 2; fragment din partea superioară; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; gura îngustă; o canelură sub buză; diametru gură- 7cm. Săpături 2008. Bondoc 2014, p. 110, fig. 12b.

316. Amforă, tipul Kapitän 2; fragment de picior; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; gol pe dinăuntru. Dimensiuni: înălţime păstrată- 7cm; diametru maxim- 8cm. Săpături anul 2008, C 11, -0,70m. Bondoc 2014, p. 110, fig. 12e.

317. Amforă de masă; fragment din partea superioară; pastă fină de culoare cărămizie, cu fragmente de mică; vopsea roşie pe suprafaţă; buza îngroşată pe partea exterioară; torţile pornesc din gâtul piesei şi se opresc pe umărul piesei. Dimensiuni: diametru gură- 13,5cm; diametru toartă- 3,5. Săpături 2008. Bondoc 2014, p. 112, fig. 15/1.

318. Amforă, tipul Dressel 24; fragment de gură; pastă fină de culoare gălbui-cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; angobă de culoare alb-gălbuie pe suprafaţa exterioară; formă de pâlnie; buza îngroşată mai ales pe partea interioară, «tăiată» orizontal la partea superioară. Diametru gură- 14,5cm. Săpături 2008, C 16, -1,20m. Bondoc 2014, p. 110, fig. 13b.

319. Amforă, tipul Dressel 24 similis; fragment de gură; pastă fină de culoare cărămizie; angobă de culoare alb-gălbuie pe suprafaţă; formă de pâlnie; buza îngroşată, înclinată spre interior. Diametru gură- 15,5cm. Săpături 2008, C 14, -0,20m. 320. Amforă, tipul Dressel 24 similis; fragment de gură; pastă semifină de culoare cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; angobă de culoare alb-gălbuie pe suprafaţă; formă de pâlnie; buza îngroşată, înclinată spre interior, având un «prag» la limita sa inferioară; diametru gură- 15cm. Săpături 2008, C 15, -0,40m. Bondoc 2014, p. 111, fig. 14d.

321. Amforă, tipul Dressel 24 similis; fragment de gură; pastă semifină de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; angobă de culoare alb-gălbuie; urme de ardere secundară pe suprafaţă; buza îngroşată, gura în formă de pâlnie; diametrul gurii- 13cm. Săpături 2008, C 10, groapa menajeră G 1. 257

Pentru încadrarea corectă tipologică a amforelor, am apelat la bunăvointa dlui. Andrei Opaiţ, mulţumiri.

101

Bondoc 2010, p. 43, nr. 53a. Bondoc 2014, p. 111, fig. 14e.

322. Amforă, tipul Dressel 24 similis; fragment de gură; pastă semifină de culoare cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; angobă de culoare alb-gălbuie pe suprafaţă; formă de pâlnie; buza îngroşată mai ales pe partea interioară. Diametrul probabil al gurii- 14,5cm. Săpături 2008. 323. Amforă, tipul Dressel 24 similis; pastă fină gălbui-cărămizie, cu pigmenţi roşii şi negrii în compoziţie; fragment de gură; buza îngroşată şi rotunjită, gura în formă de pâlnie; dimensiuni: înălţime păstrată- 8cm; diametru gură- 14,5cm. Săpături 2010. Bondoc 2014, p. 111, fig. 14f.

324. Amforă, tipul Dressel 24 similis; fragment de gură; pastă fină de culoare cărămizie, cu fragmente de mică şi pigmenţi de culoare neagră în compoziţie; angobă de culoare alb-gălbuie pe suprafaţă; buza îngroşată. Dimensiuni păstrate: 7,2 x 4,1cm. Săpături 2008. Bondoc 2014, p. 111, fig. 14b.

325. Amforă, tipul Dressel 24 similis; fragment de gură; pastă fină cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; angobă de culoare alb-gălbuie pe suprafaţa exterioară; buza îngroşată mai ales pe partea interioară, înclinată spre interior. Dimensiuni păstrate: 5,7 x 4cm. Săpături 2008, C 12, -0,90m. 326. Amforă; fragment de gură; pastă fină de culoare cărămizie, cu fragmente de mică şi pigmenţi de culoare neagră în compoziţie; angobă de culoare alb-gălbuie pe suprafaţă; buza îngroşată înclinată spre interior. Dimensiuni păstrate: 6,7 x 4,3cm. Săpături 2008. Bondoc 2014, p. 111, fig. 14c.

327. Amforă; tipul Late Roman 2; pastă fină cărămizie; fragment de gură; buza îngroşată şi rotunjită; dimensiuni: 11,5 x 4,5cm. Săpături 2010. 328. Amforă; fragment de picior; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie. Dimensiuni: înălţime păstrată- 9cm; diametru maxim- 5,5cm. Săpături anul 2008, C 11, -0,70m. 329. Amforă, tipul Sinope; fragment de picior; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie. Dimensiuni: înălţime păstrată- 7cm; diametru maxim8cm. Săpături anul 2008, C 12, -1,10m. 330. Amforă; fragment din partea superioară; pastă semifină de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; vopsea de culoare roşie; urme de ardere secundară pe suprafaţă; buza întoarsă orizontal spre exterior; ar putea fi vorba despre o amforă nord-pontică destinată stocării şi transportului peştelui; diametrul probabil al gurii- 15cm. Săpături 2008. 331. Amforă; fragment de picior; pastă fină cărămizie; formă tronconică; dimensiuni: 6 x 6,5cm. Săpături anul 2010. 102

332. Amforă; fragment de picior; pastă fină cărămizie; formă cilindrică; diametru- 2,3cm. Săpături 2010. PLANŞA XLIX 332.1. Mâner de mari dimensiuni, aparţinând poate unei amfore; pastă semifină de culoare gălbui-cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie. Dimensiuni: lungime- 24cm; diametru- 5,6cm. Săpături anul 2008, groapa menajeră G 2. 5.10.2. Vase de tip terra sigillata258 a. Cu decor în relief PLANŞA XXXIX 333. Bol Drag. 37; pastă foarte fină, de culoare roşie (Munsell 10R, 4/8 red), firnis de aceeași culoare cu pasta, strălucitor; fragment de corp din jumătatea inferioară a vasului; motivele decorative păstrate în zona situată imediat deasupra canelurii care delimita baza vasului constă din partea inferioară a unor vietăți marine, posibil delfini sau căluți de mare (Oswald 1964, pl. LXVIII), care au corpul ridicat și coada arcuită spre stânga; după pastă și firnis – posibil Gallia centrală, Lezoux; dimensiuni păstrate: 6,2 x 3,1cm. Săpături 2012, lângă edificiul termal. 334. Bol Drag. 37; fragment de corp; pastă fină, de culoare portocalie (Munsell 2.5YR, 6/8 light red), firnis de aceeași culoare cu pasta, strălucitor, păstrat pe suprafaţa exterioară, exfoliat în interior; motiv decorativ de forma unor cercuri în relief sau a unei mensa tripes (?) – greu de definit atelierul şi meşterul din cauza stării de conservare; dimensiuni: 5,7 x 4,7 cm. Săpături 2010. 335. Bol; probabil de tip Drag. 37; pastă fină de culoare roşie-cărămizie (Munsell 10R, 4/8 red); fragment de perete; firnis roşu strălucitor pe suprafaţa exterioară. Decorul, fragmentar, constă din: 1. şiruri verticale de frunze bifide (Rogers 1974, G 21), separate de 2. linii perlate (Rogers 1974, A 6); Gallia centrală, Lezoux, stilul lui ILLIXO, 140-170 p. Chr. (Rogers 1999, p. 141-143, pl. 48, 13); sau Rheinzabern, producătorul Cerialis ori Comitialis (Ricken, Fischer 1963, p. 213, P 145). Dimensiuni păstrate: 7,2 x 6,3 cm. Săpături anul 2008, camera de nord-est. Bondoc 2010, p. 37, nr. 32b. b. Lisă 336. Pahar, imitație a unui recipient din sticlă; pastă fină, de culoare cărămizie (Munsell 5YR, 7/8 reddish yellow), firnis strălucitor, de aceeași culoare cu pasta; fragment de perete; zona diametrului maxim a fost delimitată prin două caneluri orizontale pronunțate, de o parte și de alta a lor fiind realizate motive decorative în tehnica “cut-glass”; dimensiuni: 6 x 4 cm. Săpături 2010, C 19, -0,50 m. c. Terra sigillata locală PLANŞA L 337. Tavă-platou; fragment de perete, buză şi apucătoare; pastă fină de culoare cărămizie; buza profilată la exterior, cu o proeminenţă; vopsea roşie pe suprafaţa interioară; produs local; dimensiuni: 11 x 3,5cm. Săpături 2010, C 28, -1,20m.

258

Determinarea vaselor s-a făcut cu ajutorul dnei. Viorica Rusu-Bolindeţ, mulţumiri. 103

338. Tavă-platou; fragment de apucătoare şi perete; pastă fină roşie-cărămizie; vopsea roşie pe suprafaţă; buza înclinată spre exterior; apucătoarea realizată sub forma trei proeminenţe triunghiulare (s-au păstrat numai două) lipite de buză; produs local; dimensiuni: 6,5 x 4cm. Săpături 2011, dărâmături edificiul termal. 339. Platou; fragment din apucătoare; pastă fină gălbui-cărămizie; vopsea roşie pe suprafaţă; apucătoare are extremitatea realizată în zig-zag; în proeminenţele triunghiulare astfel create au fost făcute mici orificii; produs local; dimensiuni păstrate: 6,7 x 3cm. Săpături anul 2009. 340. Platou; fragment din apucătoare cu extremitatea realizată în zig-zag; pastă fină gălbuicărămizie; vopsea roşie pe suprafaţă; în proeminenţele triunghiulare astfel create au fost făcute mici orificii; produs local; dimensiuni păstrate: 8 x 3,2cm. Săpături anul 2009. 5.10.3. Vase decorate în tehnica barbotinei şi cu decor aplicat 341. Vas decorat în tehnica barbotinei; fragment de gură şi perete; pereţii arcuiţi, buza rotunjită, înclinată spre exterior; pastă fină cărămizie; decorul redă probabil un strugure; vopsea roşie pe suprafaţa exterioară şi cea interioară; dimensiuni păstrate: 4 x 2,6cm. Săpături 2010, C 25, -1m. 342. Vas (farfurie ?) decorat în tehnica barbotinei; fragment de gură şi perete; pastă fină de culoare roşie; un motiv de formă vegetală aplicat pe suprafaţa exterioară; dimensiuni păstrate: 3,5 x 3,5cm. Săpături 2008, C 14, -0,60m. 343. Vas (bol) decorat în tehnica barbotinei; fragment de perete; pastă fină de culoare roşie cărămizie; decorul fragmentar păstrat constă în motive vegetale; dimensiuni păstrate: 3,6 x 3,5cm. Săpături 2010. 344. Bol decorat în tehnica barbotinei; fragment de gură şi perete; pastă fină de culoare roşie; buza răsfrântă spre exterior; pereţii arcuiţi; un motiv de formă vegetală aplicat pe suprafaţa exterioară; vopsea roşie pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 3,2 x 2,4cm. Săpături anul 2008, camerele de sud. 345. Bol decorat în tehnica barbotinei; fragment de gură și perete; pastă fină de culoare roşie; buza răsfrântă spre exterior; pereţii arcuiţi; un motiv de formă vegetală aplicat pe suprafaţa exterioară; vopsea roşie pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 5,6 x 2cm. Săpături 2008, C 4, -0,30m. 346. Oală; fragment de perete; pastă fină de culoare cărămizie; suprafaţa exterioară vopsită în întregime cu roşu; o figură reprezentând un şarpe, a fost aplicată ulterior pe suprafaţa exterioară a vasului; reprezentarea s-a păstrat fragmentar; solzii reptilei au fost redaţi prin cerculeţe incizate; dimensiuni păstrate: 6,3 x 5,2cm. Săpături anul 2005 (S 1, carou 5, -0,50m), în imediata vecinătate de sud a edificiului termal. Bondoc 2010, p. 37, nr. 30.

104

5.10.4. Vase glazurate PLANŞA LI 347. Vas; fragment de fund și perete; pastă fină de culoare albă; o peliculă subţire de glazură de culoare galben-maronie; cercuri concentrice pe fundul piesei realizate în timpul lucrului la roată; diametru fund- 5,5cm. Săpături 2008, C 13, -1,70m. 348. Vas (căniţă ?); fragment de fund și perete; pastă fină albă; glazură galbenă pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 3 x 3,1cm. Săpături 2010, C 25, -1m. 349. Vas; fragment de fund și perete; pastă fină de culoare albă; glazură galbenă pe suprafaţă; caneluri oblice pe suprafaţa piesei; dimensiuni păstrate: 5,2 x 4cm. Săpături 2008, C 13, -1,70m. 350. Opaiţ fabricat prin presare în tipar; fragment de perete şi toartă; pastă fină alb-gălbuie (caolin); suprafaţa exterioară prezintă caneluri verticale; după realizare, piesa a fost glazurată cu galben; dimensiuni păstrate: lungime- 5,6cm; inălţime totală (cu toarta)- 5cm. Săpături anul 2009, tepidarium. 351. Ceramică glazurată decorată în tehnica barbotinei; pastă fină de culoare albă (caolin); glazură de culoare galbenă; barbotină aplicată sub forma unor solzi de culoare verde-olive. Săpături anii 2008-2009, edificiul termal. Bondoc 2010, p. 37, nr. 32a.

5.10.5. Vase ştampilate, decorate cu rotiţa sau pictate PLANŞA LII 352. Vas decorat prin ştampilare; fragment de perete; pastă fină gri-cenuşie; decor ştampilat (brăduţi, rozete) şi vopsea neagră pe suprafaţa exterioară; dimensiuni păstrate: 3,8 x 3,3cm. Săpături 2010. 353. Vas decorat prin ştampilare; fragment de perete; pastă fină de culoare cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; forma vasului era tronconică; a fost decorat prin ştampilare cu motive de forma unor rozete (s-au păstrat trei) cu 8 braţe intercalate de mici proeminenţe; dimensiuni: 8 x 4cm; diametru rozete- 1,4cm. Săpături 2010, C 27, -0,30m. 354. Bol decorat cu "rotiţa"; fragment de gură și perete; pastă zgrunţuroasă de culoare gricenuşie; vopsea de culoare neagră pe suprafaţă; buza dreaptă, cu două caneluri orizontale; decor realizat cu rotiţa pe întreaga suprafaţă exterioară; dimensiuni păstrate: 5,3 x 5,4cm. Săpături anul 2008. 355. Vas decorat cu "rotiţa"; fragment de perete; pastă fină de culoare roşie-cărămizie; vopsea de culoare roşie pe suprafaţă; decor realizat cu rotiţa pe întreaga suprafaţă exterioară; dimensiuni păstrate: 3 x 3,3cm. Săpături anul 2008, C 10, -0,70. 356. Urcior; fragment de perete şi fund; pastă fină cărămizie; corpul bitronconic, fundul inelar; suprafaţa exterioară pictată în roşu cu motive în forma literei X delimitate de bare verticale, toate aplicate pe un fond de culoare albă; registrul pictural a fost delimitat sus-jos de linii orizontale roşii; dimensiuni păstrate: 10 x 5,5cm. Săpături 2012, în pământul răscolit de lângă praefurnium-ul edificiului termal. 105

357. Vas; fragment de gură și perete; pastă fină de culoare galbenă; buza vopsită cu un fond de culoare albă, peste care au fost pictate din loc în loc, buline de culoare portocalie; dimensiuni: lăţime buză- 1,9cm; diametru probabil al gurii vasului- 17,8cm. Descoperire passim, anul 2004. 358. Vas; fragment de gură și perete; pastă fină de culoare cărămizie; buza întoarsă orizontal spre exterior, marginea exterioară a buzei este uşor ridicată creând o şănţuire pentru sprijinirea capacului; pe întreaga suprafaţă, piesa a fost vopsită cu alb; peste culoare albă, au fost pictate mai multe motive, după cum urmează; pe buză au fost pictate din loc în loc, buline roşii (diametru1,3cm); pe partea exterioară, a fost pictat tot cu roşu, un motiv vegetal. Dimensiuni păstrate: 5,5, x 2,5cm; lăţime buză- 1,7cm; diametru probabil al gurii- 15,7cm. Săpături anul 2005 (S 1, carou 8, -0,80m), în imediata vecinătate sudică a edificiului termal; context de descoperire databil la finele secolului II. 359. Vas; fragment de perete; pastă fină de culoare cărămizie; peste un fond de vopsea de culoare albă, în partea inferioară a fost aplicată o bandă de vopsea roşie; în partea superioară a fost pictat tot cu roşu, un motiv vegetal, cu ramurile dispuse oblic pe o tulpină verticală. Dimensiuni păstrate: 7,5 x 5,4cm. Descoperire passim, anul 2005. PLANŞA LIII 360. Oală; fragment de gură și perete; pastă fină de culoare cărămizie (compoziţia lutului este de foarte bună calitate; practic ingredientele din pastă sunt invizibile cu ochiul liber); buza profilată orizontal, vopsită pe întreaga suprafaţă cu roşu; pe porţiunea păstrată de sub buză, se poate vedea un decor haşurat pictat cu roşu, aplicat peste un fond de culoare albă; pictura a fost realizată cu grijă, astfel că la partea superioară, imediat sub buză, liniile ce compun haşurul se închid în unghi ascuţit. Dimensiuni păstrate: 6,8 x 3,1cm; lăţime buză- 2,3cm; diametru probabil al gurii21cm. Săpături anul 2005 (S 1, carou 7, -0,80m); context de descoperire databil la finele secolului II. 361. Vas; fragment de perete; pastă fină de culoare cărămizie; peste un fond de culoare albă au fost pictate cu roşu arcuri de cerc, păstrate fragmentar; intensitatea culorii diferă pe alocuri ca urmare a pensulaţiei; sub arcuri, a fost trasată o bandă orizontală de vopsea roşie, păstrată fragmentar. Dimensiuni păstrate: 5 x 4,3cm. Săpături anul 2005 (S 1, carou 7, -0,80m). Context de descoperire databil în secolul II. 362. Oală (probabil cu două toarte); fragment din gură şi toartă; pastă fină de culoare cărămizie; pe suprafaţa exterioară a fost aplicat un fond cu vopsea de culoare roşie, peste care au fost pictate buline de culoare albă (pe buză) şi linii (pe toartă); buza întoarsă orizontal spre exterior. Context de descoperire databil în prima jumătate a secolului III. Săpături anul 2008, C 5, -1m. 363. Oală; fragment de perete (două bucăţi lipite); pastă fină de culoare brună; fond de vopsea albă pe suprafaţa exterioară, peste care au fost pictate cu vopsea de culoare neagră-brună motive unghiulare suprapuse, intercalate de buline; dimensiuni păstrate: 9 x 7,4cm. Săpături anul 2008, C 6, -0,50m; prima jumătate a secolului III. 364. Oală; fragment de gură și perete; pastă fină de bună calitate, de culoare cărămizie; buza întoarsă orizontal spre exterior, profilată, fără şănţuire interioară, gâtul drept, pereţii arcuiţi; buza şi gâtul au fost vopsite cu roşu; delimitarea gâtului de corp a fost făcută printr-o canelură în relief, de sub care se zăreşte o bandă orizontală de vopsea albă, lată de 2,7cm; peste această bandă albă au fost aplicate cu pensula, buline de culoare roşie (diametru- 1,1cm), sub care se găseşte un registru 106

de arcade înlănţuite, pictate tot cu roşu; sub această reprezentare se găseşte o bandă orizontală de vopsea roşie; de remarcat că extremităţile inferioare ale arcadelor înlănţuite depăşesc banda de vopsea roşie, fapt ce denotă că au fost realizate ulterior acesteia. Diametrul probabil al gurii- 17cm. Săpături anul 2005 (S 1, carou 8, -0,70m). Bondoc 2006, p. 132-133, nr. 3 şi p. 141, fig. 6. Bondoc 2010, p. 39, nr. 36a.

365. Vas; fragment de perete; pastă fină de culoare cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; pe suprafaţa exterioară s-au păstrat fragmentar motive aparţinând a două registre picturale; primul- cel superior constă într-un haşur pictat cu roşu, aplicat peste un fond de culoare albă; secundul- cel inferior rezidă într-o bandă orizontală de vopsea roşie, lată de 2,6cm; context de descoperire databil la finele secolului II. Dimensiuni: 5,2 x 5cm. Săpături anul 2005 (S 1, carou 6, -0,70m). 366. Oală; fragment de gură; pastă fină de culoare cărămizie; buza înclinată spre exterior, cu două caneluri; vopsea roşie pe interior şi exterior; pe suprafaţa exterioară, sub buză, a fost aplicat un fond de vopsea albă peste care au fost pictate cu roşu linii dispuse în reţea; diametru gură- 22,7cm. Săpături anul 2008, prima jumătate a secolului III. Bondoc 2010, p. 38, nr. 34.

367. Oală; fragment de gură şi perete; pastă aspră de culoare roşie-cărămizie; buza înclinată spre exterior; gâtul marcat de un "prag" în relief; sub acesta, peste un fond de vopsea albă au fost pictate cu roşu motive florale (păstrate fragmentar); dimensiuni păstrate: 6,5 x 4,5cm. Săpături 2010, C 27, -0,30m. 368. Vas; fragment de perete; pastă fină de culoare gălbui-cărămizie; peste un fond de culoare albă au fost pictate cu roşu motive suprapuse, de forma literei V. Context de descoperire databil în prima jumătate a secolului III. Dimensiuni: 5 x 4,3cm. Săpături anul 2005 (S 2, carou 1, -0,50m). 5.10.6. Vase de uz casnic: oale, căni, urcioare, căniţe, cupe-pahare, chiupuri, afumători (turibula), castroane PLANŞA LIV 369. Oală; fragment de gură şi perete; pastă zgrunţuroasă cărămizie cu nisip în compoziţie; buza întoarsă orizontal spre exterior; dimensiuni păstrate: 9,3 x 4cm; lăţime buză- 3cm. Săpături 2011, dărâmături edificiu termal. 370. Oală; fragment de gură şi perete; pastă zgrunţuroasă de culoare albă, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; buza îngroşată, gâtul scurt. Urmele de ardere de pe suprafaţă sugerează utilitatea vasului pentru preparatul mâncării. Dimensiuni păstrate: 7,9 x 3,3cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 9, -0,50m). 371. Oală; fragment din partea inferioară a vasului; pastă fină de culoare cărămizie; fundul profilat şi inelar; dimensiuni: diametru fund- 9,5cm; înălţime păstrată- 7,5cm. Săpături anul 2000 (S 1, carou 2, -1,10m). 372. Oală; fragment de gură şi perete; pastă fină de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică; buza întoarsă orizontal spre exterior; pereţii înclinaţi spre interior; vopsea roşie pe suprafaţa exterioară; diametru gură- 25cm. Săpături anul 2008; prima jumătate a secolului III.

107

373. Oală; fragment de gură şi perete; pastă zgrunţuroasă albă (caolin), cu nisip şi mică în compoziţie; buza rotunjită, îngroşată şi răsfrântă la exterior, prezintă şănţuire interioară; gâtul scurt, pereţii înclinaţi; dimensiuni păstrate: 12,5 x 4,5cm. Săpături 2011, dărâmături edificiu termal. 374. Cană; fragment de perete; pastă fină brună, cu pigmenţi negri în compoziţie; corpul sferic; vopsea roşie pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 7 x 7cm. Săpături 2011, dărâmături clădire. 375. Urcior; fragment de gură; pastă fină de culoare cărămizie, cu nisip şi mică în compoziţie; diametru gură- 6cm. Săpături anul 2008; prima jumătate a secolului III. 376. Urcior; fragment de gură şi perete; pastă fină gălbuie; urme de vopsea roşie pe suprafaţa exterioară; gura de forma unei şaibe; gâtul subţire; dimensiuni: înălţime păstrată- 3,3cm; diametru gură- 4,2cm. Săpături 2010. 377. Urcior; fragment de gură; pastă zgrunţuroasă de culoare brună, cu nisip şi mică în compoziţie; urme de ardere secundară pe suprafaţă; diametru gură- 5,8cm. Săpături anul 2008, C 8, -1m. 378. Urcior; fragment de gură şi gât; pastă fină cărămizie; gura de forma unei şaibe, cu buza profilată; gâtul subţire; dimensiuni: înălţime păstrată- 2,7cm; diametru gură- 4,1cm. Săpături 2012, lângă praefurnium. 379. Căniţă; fragment din partea inferioară; pastă fină de culoare albă (caolin); fund rotund, inelar; diametru fund- 4cm. Săpături anul 2008. 380. Cupă; fragment: s-a păstrat pe jumătate; pastă fină gri-cenuşie; formă tronconică, fund drept, buza înclinată spre exterior; dimensiuni: diametru fund- 5,5; înălţime- 6,7cm. Săpături 2011, în dărâmăturile clădirii. 381. Cupă; fragment din partea inferioară; pastă fină de culoare cărămizie; fundul drept, pereţii înclinaţi spre exterior. Dimensiuni: diametru fund- 3,3cm; înălţime păstrată- 3,1cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 6, -0,30m). PLANŞA LV 382. Chiup; fragment de gură şi perete; pastă fină de culoare gri-cenuşie; buza răsfrântă spre exterior; diametru gură- 29,5cm; lăţime buză- 4,7cm. Săpături anul 2008. 383. Chiup; fragment de gură şi perete; pastă semifină de culoare cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; buza întoarsă orizontal spre exterior; diametru gură- 26,8cm; lăţime buză- 3,5cm. Săpături anul 2008. 384. Chiup; fragment de perete; pastă fină cărămizie; suprafaţa exterioară decorată cu linii "vălurite", separate de două caneluri paralele, de asemenea orizontale; dimensiuni păstrate: 10,5 x 7cm. Săpături 2010, C 20, -1m.

108

385. Turibulum; fragment din partea superioară; pastă fină gălbui-cărămizie; gura largă în formă de pâlnie; buza «despicată», crestată din loc în loc; umărul pregnant, de asemenea crestat din loc în loc; diametrul probabil al gurii- 20,5cm. Săpături anul 2008, C 15, -0,40m. 386. Thuribulum; fragment de gură şi perete; pastă fină cărămizie; buza dreaptă, pereţii înclinaţi spre exterior; urme de vopsea albă pe suprafaţa interioară şi pe cea exterioară; la 2,7cm sub buză, pe suprafaţa exterioară a fost lipit un brâu crestat; dimensiuni: diametru gură-16,5cm; înălţime păstrată- 5,5cm. Săpături 2012, lângă praefurnium. 387. Thuribulum; fragment de perete şi fund; pereţii arcuiţi, cu un brâu crestat pe suprafaţa exterioară; urme de vopsea albă pe suprafaţă; fundul perforat; dimensiuni: diametru- 14cm; înălțime păstrată- 4,5cm. Săpături 2012, lângă praefurnium. 388. Thuribulum; fragment de gură; pastă fină de culoare cărămizie; buza îngroşată, cu două brâuri alveolate pe partea exterioară; context de descoperire databil în prima jumătate a secolului III. Dimensiuni păstrate: 9 x 2,2cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 9, -0,50m). 389. Thuribulum; fragment de fund şi perete; pastă fină de culoare cărămizie; brâu alveolat pe suprafaţa exterioară și urme de vopsea albă. Dimensiuni: 6,5 x 5,3cm. Descoperire passim, anul 2002. 390. Thuribulum; fragment de gură şi perete; pastă fină gălbui-cărămizie; buza canelată, răsfrântă spre exterior; ambele margini ale sale prezintă crestături, specifice acestui tip ceramic; dimensiuni păstrate: 4 x 3,2cm. Săpături 2011, dărâmături clădire. 391. Thuribulum; fragment de gură şi perete; pastă fină gălbui-cărămizie; buza răsfrântă la exterior, crestată în trei şiruri orizontale; dimensiuni păstrate: 5 x 3cm. Săpături 2011, dărâmături. 392. Thuribulum; fragment de fund şi perete; pastă fină cărămizie; urme de vopsea albă pe suprafaţă; marginea crestată, fundul perforat; dimensiuni păstrate: 8,3 x 4,5 x 3,5cm. Săpături 2011, dărâmături clădire. PLANŞA LVI 393. Farfurie; pastă fină de culoare cărămizie; spartă în patru fragmente din care am recuperat trei (actualmente lipite); buza dreaptă, corp semisferic, fund înalt şi plat. Dimensiuni: diametru gură- 12,5cm; înălţime- 4,8cm; diametru fund- 4cm. Săpături anul 2009. 394. Tavă-platou; fragment de fund; pastă fină de culoare cărămizie; vopsea roşie pe suprafaţă. Dimensiuni păstrate: 7,5 x 5xm; diametru probabil al fundului- 12,5cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 7, -0,20m). 395. Platou; pastă semifină de culoare cărămizie; vopsea neagră pe suprafaţă; buza canelată, întoarsă aproape orizontal spre exterior, pereţii înclinaţi spre exterior; fundul profilat; diametru gură- 28cm; înălţime- 5cm. Săpături 2008, C 13, -1,70m. 109

396. Platou; fragment; pastă semifină brună; vopsea neagră pe suprafaţă; buza îngroşată pe partea exterioară; pereţii arcuiţi, fund uşor profilat; diametru gură- 21,5cm; înălţime- 5cm. Săpături 2008, C 13, -1,70m. 397. Platou; fragment; pastă fină de culoare cărămizie; vopsea roşie pe suprafaţă; buza dreaptă, pereţii înclinaţi spre exterior; diametru gură- 22,5cm. Săpături 2008, C 14, -0,50m. 398. Capac; pastă fină cărămizie, cu mică în compoziţie; fragmentar: s-a păstrat apucătoarea cu mici porţiuni din corp; apucătoarea este masivă şi de formă tronconică; dimensiuni: diametru apucătoare- 6,8cm; înălţime păstrată- 4cm. Săpături 2010. 5.10.7. Vase cu semne şi litere incizate PLANŞA LVII 399. Cupă-pahar; fragment de gură, perete şi fund; pastă fină cărămizie; buza dreaptă; imediat sub buză se găseşte o linie incizată; piciorul înalt, corpul tronconic; vopsea roşie pe suprafaţă; după ardere, pe suprafaţa exterioară au fost incizate cu un obiect ascuţit, semne sau desene greu de descifrat; dimensiuni: înălţime- 6,8cm; diametru fund- 3,5cm. Săpături 2012, lângă praefurnium. 400. Oală; fragment de perete; pastă semifină de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; vopsea roşie pe suprafaţă şi litera A scrijelită după ardere; dimensiuni păstrate: 11,5 x 7cm; înălţime literă- 3,2cm. Săpături anul 2008. Bondoc 2010, p. 37, nr. 31a.

401. Oală cu două toarte; fragment din partea superioară; pastă fină cărămizie; buza profilată, toarta realizată în bandă; pe suprafaţa exterioară, după ardere a fost scrijelită litera M; dimensiuni: diametru gură- 17,5cm; diametru toartă- 3cm. Săpături anul 2008, C 12, -1,50m. Bondoc 2010, p. 44, nr. 55.

402. Oală; fragment de gură şi perete; pastă fină de culoare cărămizie; buza crestată, înclinată oblic spre exterior, diametrul maxim la mijlocul corpului, linii incizate pe umăr, vopsea roşie pe suprafaţa exterioară; după ardere, pe suprafaţa exterioară au fost incizate câteva semne; pare a fi vorba despre cifra XX. Dimensiuni: diametrul probabil al gurii- 16cm; diametru probabil maxim al corpului- 16,5cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 6, -1,20m); context databil în secolul II. 403. Farfurie; fragment de fund; pastă zgrunţuroasă de culoare gri-cenuşie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; un semn de forma literei X, scrijelit după ardere; diametru fund- 16,5cm. Săpături anul 2008, C 10, groapa menajeră G 1. 404. Oală; fragment de gură şi perete; pastă fină de culoare roşie; pe gât au fost scrijelite înainte de ardere, câteva semne (litere ?, decor ?), în prezent greu de descifrat. Dimensiuni: 7 x 4,7cm. Săpături anul 2001 (S2, carou 2, -1m adâncime). 405. Castron; fragment de perete; pastă fină de culoare cărămizie cu nisip fin în compoziţie; pe suprafaţă, literele AP scrijelite după ardere; dimensiuni: 8 x 7,9cm. Săpături anul 2008, C 3, groapa menajeră 3. 110

PLANŞA LVIII 406. Căniţă; fragment din partea inferioară; pastă fină de culoare roşiatică; pe fund, înainte de ardere a fost incizată o cruce; se pare că un motiv similar a fost executat şi pe peretele vasului, dar s-a păstrat fragmentar; prima jumătate a secolului III. Dimensiuni: înălţime păstrată- 2,5cm; diametru fund- 3,8cm. Săpături anul 2001. 407. Oală; fragment din partea inferioară; pastă semifină de culoare cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; un semn de forma literei X pe fund, scrijelit după ardere; diametru fund8,2cm. Săpături anul 2008. 408. Vas; fragment de perete; pastă semifină de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; vopsea roşie pe suprafaţă; un semn de forma unui X scrijelit după ardere; dimensiuni păstrate: 8 x 7,4cm. Săpături anul 2008, C 16, -1,20m. 409. Vas; fragment de perete; pastă fină cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; vopsea roşie pe suprafaţa exterioară; un semn de forma literei V scrijelit după ardere; dimensiuni păstrate: 6,1 x 5,6cm. Săpături anul 2008, C 15, -1m. 410. Oală; fragment de perete; pastă fină de culoare cărămizie; suprafaţa exterioară a fost vopsită în roşu; după ardere, pe suprafaţa exterioară au fost incizate câteva semne, a căror descifrare nu este posibilă. Dimensiuni păstrate: 13 x 12cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 6, -1,10m). 411. Vas; fragment de perete; pastă semifină de culoare cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; vopsea roşie pe suprafaţa exterioară; un semn de forma literei V scrijelit după ardere; dimensiuni păstrate: 4,6 x 3,7cm. Săpături anul 2008, C 14, -0,50m. 5.11. OBIECTE DIN BRONZ PLANŞA LIX 412. Aplică de formă rotundă; în partea superioară, o presare i-a provocat o deformare parţială; ornamentată pe suprafaţă cu patru cercuri concentrice incizate; în centru se află o perforaţie; diametru- 3,7cm; greutate- 5g. Descoperire întâmplătoare, anul 2000. Bondoc 2001a, p. 62, nr. 6, fig. 9. Bondoc 2010, p. 50, nr. 85.

413. Ataş de vas; realizare rudimentară, s-ar putea spune chiar că este vorba despre o improvizaţie; dimensiuni: 5,4 x 4 x 2cm. Descoperire întâmplătoare, anul 2004. 414. Ştift de bronz; tija cu secţiunea pătrată, cu o şaibă ataşată la partea superioară; dimensiuni: diametru şaibă- 2,5cm; lungime tijă- 4,8cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 5, -0,50m). 415. Capăt de rhyton; corpul globular; partea superioară de formă tronconică, gura rotundă; în părţile laterale au fost practicate două orificii pentru fixarea piesei; cele două orificii nu se găsesc 111

la acelaşi nivel, unul fiind mai sus decât celălalt. Dimensiuni: înălţime- 5,3cm; diametru maxim3,7cm; diametru gură- 3,7cm. Săpături anul 2005, la sud de edificiul termal, într-un nivel de incendiu databil pe bază de fibule şi monede, la finele secolului II. Bondoc 2010, p. 50, nr. 83.

416. Garnitură de curea; fragment: partea stângă deteriorată şi restaurată; formă dreptunghiulară; corpul prezintă motive traforate în formă de pelta, dispuse câte două, separare prin linii incizate vertical; pe margine, piesa a fost decorată cu mai multe crestături; pe spatele piesei s-a păstrat şi unul din cele două nituri, prin intermediul cărora garnitura se fixa pe curea; dimensiuni: lungime păstrată- 2,8cm; lăţime- 2,6cm. Cercetări anul 2002, descoperire întâmplătoare. Bondoc 2010, p. 50, nr. 84b.

417. Garnitură de centură; corpul de formă dreptunghiulară, decupat interior în diverse forme, precum pelta şi altele; pe spate se găsesc două nituri de fixare a piesei pe centură. Dimensiuni: 3 x 2,9 x 0,7cm. Săpături anul 2010, tepidarium. 418. Verigă realizată din bară cu secţiunea ovală; fragment; diametru- 3,8cm. Săpături anul 2008, apodyterium. 419. Verigă de bronz, realizată din bară cu secţiunea rotundă. Dimensiuni: diametru- 2,5cm; grosime bară- 0,5cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 3, -0,30m), camerele de sud. 420. Verigă de bronz; formă rotundă, diametru maxim- 1,8cm. Săpături anul 2009, frigidarium. 421. Verigă de bronz, realizată din sârmă simplă de bronz; dimensiuni: 0,9 x 0,7cm. Săpături 2010, camerele de sud. 422. Verigă de bronz realizată din bară cu secţiunea semicirculară; dimensiuni: diametru2,1cm; grosime bară- 0,3cm. Săpături anul 2010, camerele de sud. 423. Piesă de bronz; fragment; are forma unei verigi, dar realizată din bară lată; dimensiuni: 3 x 1,2cm. Săpături 2010, C 25, -1m. 424. Buton; fragment: cuiul de fixare rupt; formă de calotă; diametru- 1,5cm. Săpături 2008, C 8, -0,30m. 425. Tablă de bronz; formă dreptunghiulară; "împăturită"; câte un orificiu la fiecare colţ, pentru fixare; dimensiuni actuale: 5,4 x 3cm. Săpături 2010, lângă clădirea băilor. PLANŞA LX 426. Tijă de bronz; îndoită la capătul superior; partea inferioară este ruptă. Dimensiuni: 7,4 x 1,2cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 7, -0,65m).

112

427. Tijă de bronz; la capătul superior se păstrează urma unui nit cu ajutorul căruia piesa se fixa. Dimensiuni: 4,4 x 0,8cm. Descoperire passim, anul 2004. 428. Fragment de tablă. Dimensiuni: 9,2 x 4,5cm. Descoperire anul 2002. 429. Tablă; fragment; dimensiuni: 4 x 2,3cm. Săpături anul 2008. 430. Tablă de bronz; fragment; pare să fie vorba despre un fragment din corpul unui vas, cu o nervură pronunţată pe mijloc, acolo unde probabil era diametrul maxim al corpului. Dimensiuni: 9,3 x 8,4cm. Descoperire passim, 2004. 431. Tablă; fragment; dimensiuni: 7 x 2,8cm. Săpături anul 2008, C 12, -1m. 432. Statuetă cu reprezentarea zeului Mercurius; piesa provine dintr-un nivel incendiat, şi ca urmare era acoperită cu o crustă groasă de compuşi de coroziune; după curăţire a căpătat o culoare roșiatică. Reprezentare nudă, suplă, cu mâna dreaptă întinsă uşor spre înainte ţinând punga; braţul stâng este rupt din umăr; pe cap, zeul poartă obişnuitul petasus cu aripioare; piciorul stâng este puţin îndoit din genunchi, greutatea corpului căzând pe cel drept. Înălţime- 9,8cm. Sfârşitul secolului II. Săpături anul 2005 (S 1, carou 8, -0,60m), în vecinătatea de sud a băilor. Bondoc 2010, p. 47, nr. 73.

433. Soclu de statuetă; turnat gol pe dinăuntru; partea inferioară deteriorată, urme de ardere secundară şi depuneri de var pe suprafaţă; formă de trunchi de con; partea superioară şi cea inferioară sunt rotunde în secţiune; la mijloc este profilat; partea superioară perforată central în vederea fixării unei statuete; corpul decorat cu linii incizate orizontale; în vederea fixării, la partea inferioară a fost practicat un orificiu princare se fixa cu un cui. Dimensiuni: înălţime- 6,5cm, diametru bază- 8cm; diametru parte superioară- 4,6cm. Săpături 2010, C 18, -0,30m. 433.1. Mâner figurat de bronz; fragment: s-a păstrat pe jumătate; piesa a fost realizată sub forma a doi delfini afrontaţi ce reprezentau partea de unde mânerul era apucat cu mâna; cozile definilor se terminau sub forma unor stele cu cinci braţe, îndoite până se uneau cu corpul, formând astfel o toarta de care se agăţa vasul sau caseta. Dimensiuni păstrate: 7,5 x 3,7cm. Săpături anul 2009, tepidarium. 434. Fragment inform de bronz; ar putea fi un fragment de statuie sau din peretele unui cazan de bronz; dimensiuni: 5,2 x 4cm. Săpături anul 2008, C 8, -0,30m. 5.12. OBIECTE DIN FIER PLANŞA LXI 435. Cheie; capul inelar, tija cu secţiunea dreptunghiulară; partea activă cu doi dinţi; dimensiuni: înălţime- 4,5cm; diametru cap- 2,1cm. Săpături 2012, lângă latura de sud a edificiului băilor. 113

436. Cheie; tija cu secţiunea pătrată, mai lată şi perforată la partea superioară, şi mai subţire şi îndoită la partea inferioară. Dimensiuni: 14 x 4cm. Descoperire passim, 2004. 437. Cheie; capătul inelar, corpul de forma unei tije cu secţiunea rotundă. Dimensiuni: lungime- 11cm; diametru cap inelar- 3cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 5, -0,35m). 438. Cheie; capătul inelar deteriorat, corpul scurt, partea activă compromisă de coroziune. Dimensiuni: lungime- 5,2cm; diametru cap inelar- 2,7cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 7, -1,10m). 439. Bardă; fragment: s-a păstrat doar jumătatea cu partea tăietoare; depuneri corozive pe suprafaţă; formă trapezoidală; 7 x 7 x 1,5cm. Săpături anul 2009. 440. Cataramă de formă rotundă, realizată din bară cu secţiunea patrulateră. Spinul s-a păstrat parţial. Diametru- 3cm. Descoperire întâmplătoare, 2004. 441. Capăt de curea; tija cu secţiunea dreptunghiulară, capătul triunghiular. Dimensiuni: 3,1 x 1,6cm. Descoperire întâmplătoare, 2004. 442. Cuţit; fragment de lamă şi mâner; dimensiuni păstrate: 5,6 x 2cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 4, -0,35m). 443. Gardă de pumnal; capetele rotunjite sub forma a doi lobi, orificiu central de formă dreptunghiulară. Contextul descoperirii asigură datarea piesei în prima jumătate a secolului III. Dimensiuni: 4,2 x 1,3cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 8, -0,30m). 444. Cuţit; fragment de lamă; formă triunghiulară, lama dreptunghiulară în secţiune, piesă afectată de procesul de coroziune. Dimensiuni păstrate: 6,2 x 2cm. Săpături anul 2002 (S 1, carou 4, -0,35m). 445. Cuţit; lamă şi fragment din tija mânerului; lama de formă triunghiulară, formează corp comun cu tija mânerului, care este ruptă; contextul descoperirii databil în prima jumătate a secolului III. Dimensiuni: lungime- 14cm; lăţime- 3,3cm. Săpături anul 2008, C 8, -0,60cm. 446. Cuţit cu lama de formă curbă; suprafaţa acoperită de compuşi de coroziune. Dimensiuni: lungime- 18cm; lăţimea maximă a lamei- 2,7cm. Săpături anul 2000 (S 1, carou 1, -0,70m). 447. Cuţit; fragment de lamă; corodată, deteriorată; secţiunea triunghiulară, tăişul spre interior; vârful ascuţit; dimensiuni păstrate: 8,8 x 1,5cm. Săpături 2012, lângă zidul de est al băilor. 448. Cuţit; fragment: s-a păstrat doar lama; acoperit de produşi de coroziune; partea netăietoare uşor curbată; lama cu tăişul spre interior. Dimensiuni păstrate: lungime- 13cm; lăţime- 3cm. Săpături anul 2009. 114

449. Obiect de formă triunghiulară, cu partea superioară sub forma unei tije subţiri, îndoită sub forma unui cârlig, în vederea agăţării; dimensiuni: 8,7 x 6cm. Săpături 2010, C 19, -0,50m. 450. Cârlig realizat din bară cu secţiunea dreptunghiulară; un capăt ascuţit, celălalt îndoit; dimensiuni: 7,5 x 2,5cm. Săpături 2010, C 19, -0,50m. PLANŞA LXII 451. Cârlig destinat probabil tranşării cărnii animale; la partea superioară piesa se bifurcă; cele două ramificaţii sunt unite mai sus cu o bară, realizându-se astfel o buclă de agăţare. Dimensiuni: înălţime- 15cm; dimensiuni buclă de agăţare: 5 x 4cm. Săpături anul 2000 (S 1, caroul 1, -0,70m). 452. Instrument; tija cu secţiunea pătrată; vârful ascuţit; dimensiuni: 13,5 x 1,2cm. Săpături 2012, lângă praefurnium. 453. Instrument, de trasat (?); tija deformată, corodată, cu secţiunea dreptunghiulară; un capăt ascuţit, celălalt lăţit; lungime- 10,5cm. Săpături 2010, edificiul termal. 454. Ac. Vârful ascuţit, suprafaţa deteriorată de procesul de coroziune. Partea superioară este deteriorată; probabil, aici era ataşată o cheiţă. Lungime- 9cm. 455. Ciocan de fier; tija cu secţiunea rotundă, cu proeminenţă sferică şi cu tub de înmănuşare pentru ataşarea unei cozi de lemn; vârful puţin ascuţit, partea percutoare uşor aplatizată; dimensiuni: 24 x 10,5cm. Săpături anul 2008, C 13, -1m. Bondoc 2010, p. 48, nr. 75.

456. Ciocan de fier; fragment de tijă; proeminenţă sferică; dimensiuni: lungime păstrată16,4cm; diametru tub- 2,1cm; diametru proeminenţă sferică- 2,6cm. Cercetări anul 2008, nivel vegetal. 457. Strigillus; fragmentul păstrat se prezintă sub forma unei tije cu secţiunea dreptunghiulară; lungime- 35,3cm; lăţime- 3cm; grosime păstrată- 1 cm. Descoperit într-un sondaj din anul 2005; piesă spoliată din ruinele băilor. 458. Ţintă de încălţăminte; capul aplatizat; tija cu secţiunea de formă patrulateră; vârful rupt; dimensiuni: lungime păstrată- 1,5cm; diametru cap- 0,8cm. Săpături anul 2008, caldarium. 459. Ţintă; capătul tocit, vârful ascuţit; dimensiuni: 1,7 x 0,9cm. Săpături anul 2009, caldarium. 460. Mâner de găleată (situla), realizat din bară cu secţiunea rotundă; formă semicirculară, capetele îndoite în sus şi apoi lateral; dimensiuni: 21 x 9cm; diametru bară- 1cm. Săpături 2013, C 30, -0,50m; piesă spoliată din ruinele edificiului termal. 461. Styllus de fier; fragment: partea superioară ruptă; partea inferioară realizată sub forma unei tije cu secţiunea rotundă, decorată cu şase inele de bronz, pe care au fost redate incizii oblice; 115

capătul este lăţit sub forma unei spatule cu care se proceda la ştergerea unui text scris pe o tăbliţă cerată; lungime păstrată- 7cm. Săpături anul 2009. 5.13. OBIECTE CERAMICE259 PLANŞA LXIII 462. Piesă de joc, cioplită într-o formă rotundă din perete de oală; pastă zgrunţuroasă gricenuşie, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie; dimensiuni: diametru- 2,5cm; grosime- 0,7cm. Săpături anul 2008, C 13, -1,70m. 463. Piesă de joc, cioplită într-o formă neregulată din perete de oală; pastă fină cărămizie; dimensiuni: 4,5 x 4,5cm. Săpături anul 2009. Bondoc 2010, p. 51, nr. 88b.

464. Piesă de joc, cioplită într-o formă rotundă din perete de amforă; pastă fină de culoare cărămizie; angobă de culoare gălbuie şi urme din timpul lucrului la roată pe suprafaţa exterioară; dimensiuni: diametru- 6cm; grosime- 0,8cm. Săpături anul 2008, C 14, -0,30m; context de descoperire databil în prima jumătate a secolului III. 465. Piesă de joc cioplită dintr-un fund de vas; pastă fină de culoare cărămizie; formă neregulată; dimensiuni: diametru- 3,6cm; grosime- 0,5cm. Săpături anul 2008, C 16, -1,20m. 466. Piesă de joc, realizată din perete de vas; pastă fină de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică; formă rotunjită; urme de vopsea roşie pe suprafaţă; dimensiuni: diametru3,6cm; grosime- 0,7cm. Săpături anul 2008, C 15, -1,20m. 467. Piesă de joc, cioplită dintr-un fund de căniţă; pastă semifină de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică; formă rotunjită; dimensiuni: diametru- 5cm; grosime- 1cm. Săpături anul 2008. 468. Piesă de joc, realizat din perete de oală; pastă fină de culoare cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; formă rotunjită; dimensiuni: diametru maxim- 3,4cm; grosime- 0,8cm. Săpături anul 2008. 469. Piesă de joc cioplită într-o formă rotunjită din perete de oală; pastă semifină de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică; dimensiuni: diametru maxim- 4,6cm; grosime- 0,8cm. Săpături anul 2008. 470. Piesă de joc, cioplită dintr-un fund de oală; pastă semifină de culoare cărămizie, cu nisip şi fragmente de mică; formă rotunjită; diametru- 4,5cm. Săpături anul 2008. 471. Piesă de joc; s-a păstrat pe jumătate; formă rotundă; pastă fină de culoare gri-cenuşie. Dimensiuni: diametru- 5,6cm; grosime- 0,8cm. Săpături anul 2008, C 2, -0,60m. 259

Numărul mare de astfel de obiecte a impus o selectare a lor în această publicație.

116

472. Piesă de joc realizată din perete de oală; pastă semifină de culoare cărămizie; formă patrulateră; dimensiuni: 3,4 x 3,3cm. Săpături anul 2008. 473. Piesă de joc, realizată din perete de amforă; pastă fină cărămizie cu fragmente de mică în compoziţie, angobă gălbuie pe suprafaţa exterioară; formă aproximativ rotundă. Dimensiuni: diametru- 3,2cm; grosime- 0,8cm. Săpături anul 2004, în vecinătatea de sud a edificiului termal. Bondoc 2010, p. 51, nr. 88a.

474. Jeton; pastă semifină de culoare brună, cu nisip şi fragmente de mică în compoziţie, urme de ardere secundară şi o cruce incizată pe suprafaţă (realizată înainte de ardere); dimensiuni: diametru- 3,4cm; înălţime- 1,3cm. Săpături anul 2008, C 13, -1,70m. 475. Piesă de joc, improvizată dintr-un fund de cupă; pastă fină de culoare brună, cu fragmente de mică în compoziţie; cioplită într-o formă rotundă; dimensiuni: diametru- 3,5cm; grosime- 1cm. Săpături anul 2008, C 14, -0,30m. 476. Piesă de joc, cioplită dintr-un perete de oală; pastă zgrunţuroasă gri-cenuşie, cu nisip în compoziţie; cioplită într-o formă patrulateră cu colţurile rotunjite; dimensiuni: 6,2 x 6cm. Săpături anul 2008, C 15, -1,10m. 477. Piesă de joc, cioplită din perete de oală; pastă fină gri-cenuşie, cu mică în compoziţie; formă aproximativ rotundă; dimensiuni: diametru maxim- 2,7cm; grosime- 0,7cm. Săpături anul 2010, camera de pe latura de sud. 478. Piesă de joc, realizată din perete de oală; pastă zgrunţuroasă de culoare gri-cenuşie; formă rotundă; dimensiuni: diametru- 4cm; grosime- 0,8cm. Săpături anul 2008, C 14, -0,50m; context de descoperire databil în prima jumătate a secolului III. 479. Piesă de joc, cioplită din perete de oală; pastă zgrunţuroasă de culoare gri-cenuşie; diametru- 3cm; grosime- 1cm. Săpături 2010, frigidarium. 480. Piesă de joc, fabricată din perete de oală; pastă fină cărămizie, cu fragmente de mică în compoziţie; formă aproximativ rotundă; vopsea roşie pe suprafaţa exterioară; dimensiuni: diametru maxim- 5,2cm; grosime- 1,2cm. Săpături 2010, tepidarium, -0,40m. 481. Piesă de joc, cioplită din perete de oală; pastă zgrunţuroasă gri-cenuşie, cu nisip şi pietricele în compoziţie; dimensiuni: 3,5 x 3,2cm. Săpături 2010, camerele de sud. PLANŞA LXIV 482. Rondelă; pastă zgrunţuroasă de culoare gri-cenuşie; formă rotundă; perforaţie centrală; dimensiuni: diametru- 3,1cm; grosime- 1,5cm. Săpături anul 2008, C 10, groapa menajeră G 1.

117

483. Rondelă; pastă zgrunţuroasă de culoare brun-cărămizie; formă rotundă; perforaţie centrală; dimensiuni: diametru maxim- 3,3cm; grosime- 1cm, diametru perforaţie- 1cm. Săpături anul 2009. 484. Rondelă (improvizată) dintr-un fund de vas. Piesa prezintă un orificiu central realizat înainte de ardere. Contextul descoperirii databil în prima jumătate a secolului III. Dimensiuni: diametru- 3,4cm; înălţime păstrată- 1cm. Săpături 2002 (S 2, carou 9, -0,30m). 5.14. OBIECTE DE OS 485. Ac de cusut; fragment: urechea şi vârful rupte; tija cu secţiunea de formă ovală; lungime păstrată- 8,5cm. Săpături anul 2008, C 5, -1,30m. 486. Ac de păr; partea superioară reliefată sub forma unei măciulii, separată de corpul rotund în secţiune, prin două caneluri adâncite; context de descoperire databil în prima jumătate a secolului III. Dimensiuni: lungime- 9,3cm; diam. maxim- 0,40cm. Săpături 2002 (S 2, carou 9, -0,30m). 487. Ac de păr; fragment (vârful rupt); formă tronconică, corpul rotund în secţiune; context de descoperire databil în prima jumătate a secolului III. Dimensiuni: lungime păstrată- 9,4cm; diametru maxim- 0,7cm. Săpături 2002 (S 2, carou 3, -0,55m). 488. Ac de păr; fragment (partea superioară ruptă); suprafaţa lustruită, secţiunea de formă rotundă. Context de descoperire databil în prima jumătate a secolului III. Dimensiuni: lungime păstrată- 9,9 cm; diametru maxim- 0,55cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 9, -0,30m). 489. Ac de păr; fragment (partea superioară ruptă); spre capăt, prezintă o porţiune îngroşată, decorată cu incizii unghiulare; porţiunea în discuţie este delimitată la ambele capete de două incizii transversale pe corpul piesei. Prima jumătate a secolului III. Dimensiuni: lungime păstrată- 9,6cm; grosime- 0,9cm. Săpături anul 2001. 490. Ac de păr; tija lustruită, cu secţiunea de formă ovală, fragment: vârful şi capul rupte; dimensiuni: lungime- 6cm; diametru maxim- 0,4cm. Săpături anul 2008; C 11, -0,50m. 491. Ac de păr; fragment: capul şi vârful rupte; tija lustruită, cu secţiunea de formă ovală; lungime păstrată- 5,5cm. Săpături anul 2008; C 5, -1,30m. 492. Ac de păr; fragment: capul şi vârful rupte; tija lustruită, cu secţiunea de formă rotundă; lungime păstrată- 6,5cm. Săpături 2012, lângă praefurnium. 493. Ac de păr; fragment: vârful rupt; capul plat, tija cu secţiunea patrulateră; dimensiuni: lungime păstrată- 6,8cm; grosime cap- 0,7cm. Săpături 2010.

118

494. Ac de cusut; fragment; partea superioară păstrează parţial orificiul de introducere a aţei; vârful este rupt; tija lustruită, cu secţiunea ovală; capul lăţit şi aplatizat; orificiul de introducere a aţei este alungit; dimensiuni: lungime păstrată- 7,6cm; lăţime parte superioară- 0,6cm; grosime tijă0,4cm. Săpături 2010. 495. Ac de păr; fragment: s-a păstrat doar un fragment de tijă; capul şi vârful rupte; partea superioară lăţită şi aplatizată; dimensiuni: lungime păstrată- 6,8cm; diametru tijă- 0,4cm; lăţime parte superioară- 0,5cm. Săpături 2010, camerele de sud. 496. Ac de cusut; fragment din jumătatea superioară; tija cu secţiunea ovală; capul lăţit şi aplatizat, cioplit la partea superioară şi perforat; dimensiuni: lungime păstrată- 5cm; lăţime cap0,4cm; grosime tijă- 0,3cm; diametru perforaţie- 0,2cm. Săpături 2010. 497. Ac de păr; fragment: vârful rupt; capul conic; tija lustruită, cu secţiunea rotundă; lungime păstrată- 6cm; diametru maxim- 0,4cm. Săpături anul 2009, tepidarium. 498. Obiect cu funcționalitate nedeterminată, realizat dintr-o coastă de animal; fragment; formă dreptunghiulară, cu o proeminenţă circulară la unul din capete; dimensiuni păstrate: 4,5 x 2,2cm. Săpături 2011, dărâmături clădire (nu este sigur că ar fi aparţinut inventarului clădirii termale). 499. Rondelă; formă aproximativ bitronconică; orificiu central; dimensiuni: diametru- 5cm; grosime- 2,2cm. Săpături anul 2008, caldarium. Bondoc 2010, p. 52, no. 91e.

PLANŞA LXV 500. Mâner fabricat dintr-un corn de cerb; fragment; piesa este un rebut sau nu a fost finalizată; urme vizibile de prelucrare pe suprafaţă; dimensiuni: 13 x 9,3cm. Săpături anul 2008, C 16, -0,40m (nu este sigur că ar fi aparţinut inventarului clădirii termale). Bondoc 2010, p. 52, nr. 91b.

5.15. OBIECTE DIN PLUMB 501. Zgură; fragment diform; dimensiuni: 7,5 x 6cm; greutate- 280g. Săpături anul 2009, în praefurnium. Bondoc 2010, p. 55, nr. 94d.

502. Rondelă; formă rotundă, perforaţie centrală; dimensiuni: diametru- 3,3cm; diametru perforaţie- 0,9cm; grosime- 1,4cm. Săpături 2008. 503. Tijă; secţiunea de formă aproximativ triunghiulară; unul din capete îndoit la 90 de grade; dimensiuni: 5,8 x 3cm. Săpături 2010, camerele de sud.

119

5.16. OPAIŢE 504. Opaiţ fabricat prin presare în tipar; pastă fină cărămizie; tipul Firmalampen, monolichnis; fragment: arzătorul şi bazinul sunt deteriorate; bordura nedecorată prezintă trei proeminenţe; vopsea roşie pe suprafaţa exterioară; pe fund ştampila ARMENI, cu litere în ligatură, redate în relief, înalte de 0,8cm; dimensiuni: 8 x 5 x 2,7cm. Alte două opaițe ale aceluiași producător provin din cercetări mai vechi260; toate se datează la finele secolului II- începutul secolului III261. Săpături 2010, tepidarium. 505. Opaiţ fabricat prin presare în tipar; pastă fină de culoare gălbui-cărămizie; tipul monolychnis; corpul rotund; bordura decorată cu cerculeţe incizate; discul decorat sub forma unei flori cu petalele dispuse radial; orificiu de alimentare deteriorat, dispus central; arzătorul deteriorat, prezintă puternice urme de ardere; apucătoarea supraînălţată; fundul decorat cu cerculeţe incizate dispuse sub forma unei cruci; dimensiuni: 8,2 x 5,8cm. Săpături 2010, camera de sud-est. PLANŞA LXVI 506. Opaiţ fabricat prin presare în tipar; fragment de bazin, disc şi toartă; pastă fină albgălbuie; probabil tipul monolychnis; bazinul rotund, discul decorat cu motive de forma petalelor unei flori; bordura decorată cu incizii radiale; toarta supraînălţată; dimensiuni păstrate: 6 x 3cm. Săpături 2012, lângă prefurnium. 507. Opaiţ fabricat prin presare în tipar; fragment din corp, bordură şi disc, împreună cu apucătoarea; pastă fină gălbui-cărămizie; corpul rotund; discul decorat cu petalele unei flori în relief; bordura ornată cu motive florale de formă rotundă; vopsea roşie pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 6,2 x 5cm. Săpături anul 2009, tepidarium. 508. Opaiţ; fragment: parte de bordură şi rezervor, apucătoare; pastă fină de culoare gălbuicărămizie, vopsea roşie pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 4,5 x 3,5 x 2,3cm. Săpături anul 2008, C 10, -0,70m. 509. Opaiţ fabricat prin presare în tipar; s-au păstrat două fragmente din bazinul piesei; pastă fină roşie-cărămizie; urme de vopsea roşie pe suprafaţă. Săpături anul 2009, caldarium. 510. Opaiţ; fragment: parte de bordură şi rezervor; pastă fină de culoare gălbui-cărămizie; orificiu de alimentare dispus central, în jurul căruia a fost realizat un decor floral cu petalele dispuse circular; vopsea roşie pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 4,5 x 3,5cm. Săpături anul 2008, C 13, -1,50m. 511. Opaiţ; fragment: parte de bordură şi canal; pastă fină de culoare cărămizie; proeminenţă pe bordură; vopsea roşie pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 4,3 x 2,8cm. Săpături anul 2008, C 5, -1,30. 512. Opaiţ fabricat prin presare în tipar; fragment de perete şi fund; pastă fină roşiecărămizie; urme de vopsea roşie pe suprafaţă; dimensiuni: înălţime păstrată- 2,1cm; lungime păstrată- 2,7cm. Săpături anul 2009, apodyterium. 260 261

Popilian 1996, p. 83, nr. 27-28. Popilian 1996, p. 84.

120

513. Opaiţ; fragment de arzător; pastă fină gălbuie; urme de arsură în zona ciocului; canal cu bordură înaltă; orificiu de dirijare a fitilului; dimensiuni: 4 x 2,2cm. Săpături 2010, frigidarium. 5.17. FIBULE ŞI PIESE METALICE DE PODOABĂ PLANȘA LXVII 514. Fibulă traforată de bronz; corpul plat, neregulat, cu o tijă centrală, verticală; sistem de închidere cu balama, portagrafa lată în formă de cârlig, corpul traforat în motive în formă de pelta; urme puternice de ardere secundară pe suprafaţa piesei; dimensiuni: 3,3 x 3,3 x 1,5cm. Asfel de fibule se datează începând cu a doua jumătate a secolului II (Riha 1979, p. 88, typ 3.18), mai cu seamă după războaiele marcomanice (Cociș 2004, p. 128, tipul 25). Săpături 2010, caldarium; piesă descoperită cu prilejul curățirii podelei pe care erau așezate pilele de hypocaust. 515. Fibulă din bronz; tipul "Aucissa"; capul de formă dreptunghiulară, arc realizat din bară cu profil semicircular, piciorul terminat într-un mic buton, face corp comun cu portagrafa; finele secolului II- începutul secolului III (tipul 14c1a3 la Cociş 2004). Dimensiuni: 5 x 1 x 2,1cm. Greutate- 8g. 516. Fibulă de bronz; fragment: acul rupt; tipul "cu genunchi"; sistem de închidere cu resort bilateral, protejat de o placă semicirculară; corpul faţetat; piciorul scurt terminat într-un buton; portagrafa lată; dimensiuni: 3,5 X 2cm. Se poate data la finele războaielor marcomanice sau imediat după. Săpături Dorel Bondoc, anul 2009, camera neîncălzită de nord-est. 517. Fibulă de bronz, în formă de T; corpul arcuit, triangular în secţiune; pe capul piesei există un buton; la baza corpului există două nervuri unghiulare, cea superioară sub forma capului unei cornute; picior cu nervură mediană, portagrafă scundă. Sfârşitul secolului II- începutul secolului III (tipul 39b1 la Cociş 2004, p. 151). Dimensiuni: 5,7 x 2,1 x 1,9cm. Săpături anul 2005 (C1, carou 7, -1,10m), în vecinătatea de sud a clădirii băilor. 518. Fibulă de bronz; fragment: acul este rupt; tipul "cu genunchi"; capul mascat de placă în formă de semidisc; corpul fațetat; portagrafa lată; înălțime- 5,3cm; lățime cap- 3cm. Sfârșitul secolului II- începutul secolului III (Cociș 2004, p. 97, tipurile 19a8/a-e). Săpături anul 2008, C 12, -0,50m, frigidarium. 519. Fibulă de fier; fragmentară şi deteriorată: partea inferioară a acului nu s-a păstrat, iar partea superioară este deformată; tipul Aucissa; sistem de închidere cu balama; capul trapezoidal; corpul semicircular; piciorul scurt; portagrafa lată; dimensiuni: înălţime- 5cm. Săpături anul 2009. 520. Fibulă de bronz, argintată; fragment: sistemul de închidere şi acul de fixare sunt rupte; corpul puternic arcuit, având pe suprafaţă o linie mediană realizată din puncte incizate; picior cu portagrafă înaltă, tubulară; dimensiuni păstrate: 5,5 x 3cm. Context de descoperire databil în prima jumătate a secolului III. Săpături 2010, C 17, -0,30m, camera de sud-vest. 521. Fibulă de bronz realizată în forma literei omega; fragment (acul nu s-a păstrat); a fost realizată din bară cu secţiunea rotundă, are formă rotundă şi extremităţile îndoite; datarea contextului arheologic (prima jumătate a secolului III) corespunde şi cu datarea generală a acestui

121

tip de fibule (Bojović 1983, p. 70; Cociş 2004, p. 130-131; datare mult prea largă la Jobst 1975, p. 124). Dimensiuni: diametru- 3,1cm; grosime bară- 0,2cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 2, -0,30m), camerele de sud. PLANȘA LXVIII 522. Fibulă de bronz; tipul Aucissa; fragment- s-a păstrat doar partea inferioară, cu piciorul scurt terminat într-un buton sferic; portagarafă lată; compuşi de coroziune pe suprafaţă; dimensiuni păstrate: 1,5 x 1,4cm. Începutul secolului III. Săpături anul 2009, apodyterium. 523. Fibulă de bronz; tipul Aucissa; capul dreptunghiular cu cel două laterale semicirculare; corpul arcuit cu nervură mediană, picior scurt terminat într-un buton, portagrafă lată; a 2-a jumătate a secolului II- primele două decenii ale secolului III (tipul 14d la Cociş 2004; vezi p. 83 pentru datare). Contextul în care am descoperit piesa poate fi datat în prima jumătate a secolului III. Dimensiuni: 4,3 x 1,3 x 2,2cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 1, -0,20m), camerele de sud. 524. Fibulă de fier; s-a păstrat doar acul; înălțime- 5cm. Săpături anul 2008, C 12, -1m. 525. Fibulă realizată din fier; s-a păstrat numai acul. Lungime- 6,2cm. Săpături 2010, tepidarium. 526. Fibulă de bronz; s-a păstrat doar acul. Provine de la o piesă cu sistem de închidere cu balama. Lungime- 4cm. Săpături 2010, camerele de sud. 527. Colier de bronz, realizat din mai multe sârme împletite; fragment; la unul din capete se mai păstrează şi o verigă şi o parte din sistemul de închidere. Lungime desfăşurată- 7,5cm. Săpături 2010. 528. Inel de argint cu veriga de formă romboidală; pe placa centrală a fost gravată o inscripţie, cu ultimele două litere în ligatură: VT(ere) F(elix). Înălţimea literelor este de 0,4cm. Prima jumătate a secolului III. Dimensiuni: 2,5 x 2cm; greutate- 5g. Săpături anul 2002 (S 4, carou 3, -0,30m). Bondoc 2005b, p. 9-15. ILD, p. 78, nr. 102. Bondoc 2010, p. 55, nr. 96a.

5.18. INSTRUMENTE MEDICALE, PIESE PENTRU TOALETĂ ȘI COSMETICĂ262 PLANȘA LXIX 529. Plăcuţă medicală; gresie de culoare vânătă; fragment de colţ: suprafeţele lustruite; dimensiuni păstrate: 3 x 2cm. Săpături 2011, dărâmături clădire. 530. Plăcuţă medicală; gresie de culoare gri-cenușie; fragment: s-a păstrat unul din colţuri; este şefuită pe toate feţele; dimensiuni păstrate: 5,5 x 5,5 x 1,5cm. Săpături 2010, C 24, -0,60m.

262

Vezi și Bondoc 2011, p. 107-116.

122

531. Ac medical de bronz; tija cu secțiunea rotundă, capul conic, vârful rupt; tija ușor îndoită, astfel încât să fie manipulată mai ușor; lungime păstrată- 10,2cm. Săpături 2010, camerele de sud. 532. Ramă de oglindă din plumb; formă rotundă, cu patru butoni laterali, dispuşi simetric doi sus, doi jos; suprafaţa decorată sub forma a două cercuri concentrice cu interiorul "haşurat" în relief;cele două cercuri sunt întrerupte sus-jos şi stânga-dreapta de câte un cerc cu un bumb în centru; din mâner s-a păstrat doar partea superioară, sub forma a trei tije (două laterale oblice şi una verticală, centrală). Dimensiuni: înălţime păstrată- 5,5cm; diametru ramă- 4cm. Săpături anul 2010, camerele de sud. 533. Ramă de oglindă din plumb; formă rotundă; suprafaţa decorată cu "perle" în relief, intercalate de motive în formă de cruce, redate tot în relief; mânerul cu tija cu secţiunea ovală; dimensiuni: înălţime- 5,8cm; diametru ramă- 3,5cm. Săpături anul 2008, tepidarium. Bondoc 2010, p. 51, nr. 87b.

534. Brici de fier; lama scurtă, ascuţită la interior, cu un decupaj spre mâner; la capătul inferior a fost prevăzut cu o verigă în vederea agăţării. Dimensiuni: lungime- 12cm; lăţime- 2,4cm. Săpături anul 2009, camera de nord-est. 535. Brici de fier; lama scurtă, cu tăişul spre interior; mânerul scurt şi îngust, perforat pentru ataşarea unor plăsele; la capătul inferior se găseşte o verigă pentru agăţare. Dimensiuni: lungime12cm; lăţime maximă- 3cm; lungime mâner- 4,5cm. Săpături anul 2010, tepidarium. 536. Brici de fier; lama scurtă cu tăişul spre interior, vârful rupt; mânerul scurt şi îngust, perforat pentru ataşarea unor plăsele; la capătul inferior se găsea o verigă pentru agăţare. Dimensiuni: lungime păstrată- 10cm; lăţime maximă- 2,3cm. Săpături anul 2010, tepidarium. PLANȘA LXX 537. Brici de fier alcătuit din lamă și teacă; descoperit în poziţia întredeschis; la partea inferioară s-a păstrat un fragment din veriga de agăţare; dimensiuni: lungime lamă- 8,5cm; lungime teacă- 10cm. Săpături anul 2010, camera de sud-est. 538. Brici de fier alcătuit din lamă și teacă; lama cu tăişul spre interior, vârful ascuţit, teaca alcătuită din două "fălci"; briciul este deschis practic la 900; dimensiuni: lungime lamă- 8cm; lungime teacă- 9cm; lăţime lamă- 2cm. Săpături anul 2010, camera de sud-vest. 539. Brici de fier; lama de formă curbă cu tăişul pe partea exterioară, triunghiulară în secţiune, vârful subţire şi ascuţit, partea inferioară este îndoită spre exterior sub forma unei verigi; terminalul verigii este întors sub forma unei mici spirale; dimensiuni: lungime- 11,1cm; lăţime maximă a lamei- 2,5cm. Greutate- 20g. Forma aduce mult cu cuțitele de bucătărie, dar lungimea obiectului nu permite o asemenea identificare. Săpături anul 2002 (S 2, carou 4, -0,50m), camerele de sud. Bondoc 2010, p. 48, nr. 76.

123

540. Brici de fier; fragment: vârful rupt; mânerul scurt constă într-o tijă pe care plăselele erau prinse cu două nituri; lama cu tăişul spre interior; partea superioară decupată pieziş pe latura exterioară; dimensiuni păstrate: 8,5 x 2,5cm. Săpături 2013, dărâmături clădire. 541. Brici de fier; lama cu tăişul spre interior; mânerul scurt, îndoit spre exterior, prevăzut cu două nituri pentru fixarea plăselelor; dimensiuni: 9,5 x 2,1cm; lungime lamă- 7cm. Săpături 2013, C 41, nivel vegetal. 5.19. PODOABE ȘI VASE DE STICLĂ PLANȘA LXXI 542. Brăţară de sticlă; fragment; pastă de culoare neagră; secţiune de formă semicirculară; dimensiuni: diametru brăţară- 7cm; diametru bară- 1,1cm; grosime bară- 0,7cm. Săpături 2010, C 19, -1m, frigidarium. 543. Piesă dintr-un colier; formă tubulară, suprafaţa vopsită cu roşu. Dimensiuni: diametru1,4cm; înălţime- 1cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 6, -0,30), într-un nivel databil în prima jumătate a secolului III. 544. Mărgea de sticlă; pastă de culoare verzuie; formă tubulară; perforaţie longitudinală; dimensiuni: 1 x 0,5 x 0,4cm. Săpături 2012, dărâmături clădire. 545. Mărgea de sticlă; formă tubulară; lungime- 1cm; diametru- 0,4cm. Săpături 2002, camerele de sud. 546. Mărgea; pastă transparentă cu reflexe verzui; formă tubulară; vopsea albă pe suprafață; perforație transversală. Dimensiuni: 0,9 x 0,7cm. Săpături anul 2009, în canalul de scurgere din apodyterium spre groapa menajeră G 1. 547. Mărgea; pastă transparentă cu reflexe verzui; formă tubulară; vopsea albă pe suprafață; perforație transversală. Dimensiuni: 1,2 x 0,6cm. Săpături anul 2009, în canalul de scurgere din apodyterium spre groapa menajeră G 1. 548. Platou; fragment de buză și perete; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni păstrate: 9,2 x 1,7cm. Săpături 2010, camera de sud-vest. 549. Platou; fragment de buză și perete; pastă transparentă cu refexe de culoare verzuie; dimensiuni păstrate: 6 x 2,4cm. Săpături 2010, camera de sud-vest. 550. Platou; fragment de buză și perete; pastă transparentă cu refexe de culoare verzuie; dimensiuni păstrate: 8 x 1,8cm. Săpături 2010, camera de sud-vest. 551. Platou; fragment de buză și perete; pastă transparentă cu refexe de culoare verzuie; dimensiuni păstrate: 6,3 x 1,6cm. Săpături 2010, camera de sud-vest.

124

552. Pahar; fragment de gură și perete; pastă transparentă; buza rotunjită, îngroşată mai ales pe partea interioară, pereţii înclinaţi oblic spre exterior. Diametrul probabil al gurii- 9,8cm. Săpături anul 2005 (S 1, carou 8, -0,95m), în vecinătatea de sud a clădirii. 553. Vas; fragment de gură și perete; pastă de culoare albă; buza înclinată spre exterior. Dimensiuni: 3,2 x 1,5cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 8, -0,45m), camera de sud-vest. PLANȘA LXXII 554. Vas; fragment de gură și perete; pastă transparentă; buza îngroșată pe partea exterioară; pereții arcuiți. Dimensiuni păstrate: 2,9 x 1,8cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 7, -0,65m), camera de sud-vest. 555. Vas; fragment de gură și perete; pastă transparentă; buza îngroșată; pereții arcuiți. Dimensiuni: 2,5 x 2cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 3, -0,30m), camera de sud-vest. 556. Vas; fragment de gură și perete; pastă transparentă; buza dreaptă şi uşor îngroşată. Dimensiuni păstrate: 2,3 x 1,4cm. Săpături 2002 (S 2, carou 5, -0,50m), camera de sud-vest. 557. Unguentarium; fragment de gură; pastă transparentă; buza orizontală, diametru gură- 3,3cm. Săpături anul 2008, C 13, -0,60m.

îngroşată;

558. Unguentarium; fragment de gură; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; buza orizontală, îngroşată; diametru gură- 3,7cm. Săpături anul 2008, tepidarium. 559. Unguentarium; fragment de gură; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; buza îngroşată pe partea exterioară; diametru gură- 4cm. Săpături anul 2008, C 13, -0,50m. 560. Bol; fragment de gură și perete; pastă mată; buza înclinată spre exterior; mici alveole realizare prin crestare pe gâtul piesei în tehnica "cut-glass"; dimensiuni păstrate: 2,5 x 2,3cm. Săpături anul 2008, C 10, groapa menajeră G1. 561. Bol; fragment de gură și perete; pastă mată; buza îngroşată şi înclinată spre exterior; diametru gură- 13,8cm. Săpături anul 2008, C 10, groapa menajeră G 1. 562. Vas; fragment de gură și perete; pastă transparentă, cu reflexe de culoare verzuie; gura în formă de pâlnie; buza răsfrântă orizontal spre exterior; diametru gură- 3,2cm. Săpături anul 2008, C 13, -1m. 563. Vas; fragment de gură și perete; pastă transparentă; buza îngroşată, uşor răsfrântă spre exterior; pereții arcuiți; diametru gură- 8,2cm. Săpături anul 2008, C 13, -1m. 564. Vas; fragment de perete; pastă transparentă; decorat cu incizii sub forma unor linii orizontale şi crestături în tehnica "cut-glass"; dimensiuni păstrate: 3,5 x 2,3cm Săpături anul 2008, C 14, -1,50m, tepidarium. 125

565. Căniță; fragment de toartă; pastă transparentă cu reflexe verzui; partea inferioară lăţită în vederea aplicării sale pe umărul vasului; înălțime păstrată- 3,5cm. Săpături anul 2009, tepidarium. 566. Căniță; fragment de toartă; pastă mată; înălțime- 3,2cm. Săpături anul 2008; C 10, groapa menajeră G 1. 567. Cană; fragment de toartă; pastă transparentă cu reflexe verzui; se prezintă sub forma unei tije dreptunghiulară, cu fire de sticlă lipite pe suprafaţa exterioară. Dimensiuni păstrate: 3,5 x 1,7cm. Săpături anul 2009, în canalul de scurgere. Bondoc 2010, p. 55, nr. 95d.

568. Tub; fragment; pastă transparentă; lungime păstrată- 4,9cm; diam- 0,8cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 5, -0,87m). 569. Recipient; partea inferioară; formă cilindrică cu fundul rotunjit; pastă transparentă cu reflexe de culoare verzuie; dimensiuni: înălţime păstrată- 2,7cm; diametru fund- 2,5cm. Contextul descoperirii databil în prima jumătate a secolului III. Săpături 2002 (S 1, carou 8, -0,35m). 570. Pahar; fragment: s-a păstrat doar fundul; pastă transparentă cu reflexe verzui; partea exterioară a fost decorată prin lipirea în forma unei spirale, a unui fir de sticlă. Dimensiuni: diametru fund- 3cm; înălţime păstrată- 2,5cm. Săpături anul 2009. Bondoc 2010, p. 55, nr. 95c.

571. Vas; fragment de gură și perete; pastă transparentă; buza îngroşată pe partea exterioară; diametru gură- 11,3cm. Context databil în prima jumătate a secolului III. Săpături anul 2008, edificiu termal. 572.Vas; fragment de gură; pastă transparentă; buza dreaptă, îngroșată și rotunjită. Dimensiuni: 6,8 x 3,8cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 7, -0,50m). PLANȘA LXXIII 573. Vas; fragment de bază inelară, profilată; pastă transparentă; diametru- 4,2cm. Săpături anul 2008, C 13, -0,50m. 574. Vas; s-a păstrat doar baza; pastă transparentă cu reflexe verzui; formă inelară, profilată; dimensiuni: diametru- 4,5cm; înălțime- 0,7cm. Săpături anul 2009. 575. Pahar; fragment de bază și perete; pastă transparentă, cu reflexe de culoare verzuie; marginea inelară; diametru- 4,2cm. Săpături 2010, frigidarium. 576. Recipient; fragment din baza vasului, rotundă şi inelară; pastă transparentă; diametru3,1cm. Săpături 2011, dărâmături clădire. 577. Recipient; fragment din baza profilată şi inelară; pastă transparentă, cu reflexe de culoare albastră. Diametru- 3,5cm. 126

Săpături anul 2002 (S 2, carou 7, -0,85m), camerele de sud. 578. Recipient; fragment de bază, inelară şi profilată; pastă transparentă; dimensiuni păstrate: 3 x 2,2cm. Săpături 2011, dărâmături clădire. 579. Vas; fragment: baza inelară, profilată; pastă transparentă; diam.- 3,5cm. Săpături anul 2008, C 10, -groapa menajeră G 1. 580. Recipient; fragment de bază; pastă transparentă; diametru- 3,5cm. Săpături anul 2002 (S 2, carou 6, -0,30m), într-un nivel databil în prima jumătate a secolului III. 581. Vas; fragment de bază; pastă transparentă; diametru bază- 3,2cm. Săpături anul 2008, C 10, groapa menajeră G 1. 582. Recipient; fragment de fund; pastă transparentă. Dimensiuni păstrate: 5 x 3,4cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 7, -1,10m, camera de sud-vest). 583. Recipient; fragment de fund; pastă mată. Dimensiuni: 4,2 x 2cm. Săpături anul 2002 (S 3, carou 7, -1,10m, camera de sud-vest). 584. Vas; fragment de fund; pastă transparentă. Diametru- 7cm. Săpături anul 2005 (S 1, carou 4, -0,60m), în vecinătatea de sud a clădirii. 5.20. OASE ANIMALE263 PLANȘA LXXIV 585. Calotă craniană de capră; fragment din partea superioară, împreună cu cele două coarne; coarnele au vârful rupt. Dimensiuni: 26,5 x 15,5cm; lăţime maximă coarne- 5cm. Săpături anul 2001. 586. Corn de capră; fragment; dimensiuni păstrate: 14,5 x 7 x 4cm. Săpături anul 2008, în groapa menajeră G 3. 587. Corn de oaie sau de capră; dimensiuni: 11 x 4 x 1,8cm. Săpături anul 2008, în groapa menajeră G 3. 588. Mandibulă de oaie sau capră; fragment; dentiţia păstrată fragmentar. Dimensiuni: 9 x 7cm. Săpături 2009, groapa menajeră G 1. 589. Mandibulă de oaie sau capră; fragment; dentiţia păstrată fragmentar; dimensiuni 8 x 3,5cm. Săpături anul 2008. 590. Mandibulă de oaie sau capră; fragment; dantura păstrată fragmentar; dimensiuni păstrate: 9,5 x 4cm. Săpături anul 2008, în groapa menajeră G 2. 591. Mandibulă de oaie sau capră; fragment; dantura păstrată fragmentar; dimensiuni păstrate: 11 x 5,5cm. Săpături anul 2008, în groapa menajeră G 2. 263

Identificările animalelor cărora le-au aparținut oasele prezentate aici, aparțin dlui Aurelian Popescu, muzeograf în cadrul secției de Științe ale Naturii din Muzeul Olteniei Craiova.

127

592. Coastă de animal (capră ?); fragmentară şi spartă; la capătul din dreapta, obiectul prezintă urme de prelucrare sub forma unor şănţuiri transversale. Dimensiuni: 16,3 x 3cm. Săpături anul 2000. Bondoc 2010, p. 52, nr. 91a.

593. Mandibulă-dreapta de porc; fragment; s-a păstrat şi o parte a dentiţiei. Dimensiuni păstrate: 7,3 x 3,8 x 2,5cm. Săpături anul 2008, groapa menajeră G 3. 594. Mandibula-dreapta aparținând unui porc juvenil; dentiţia bine păstrată; dimensiuni: 13,5 x 6cm. Săpături anul 2008, groapa menajeră G 3. 595. Mandibulă de armăsar; fragmentară; din dentiţie s-au păstrat trei incisivi şi un canin; piesa a fost secţionată pe jumătatea verticală; dimensiuni păstrate: 13 x 5cm. Săpături anul 2008, groapa menajeră G 2. 596. Mandibulă de cal (iapă ?); fragmentară; incisivii şi caninii bine păstraţi; dantura putin tocita; dimensiuni păstrate: 16,5 x 7cm. Săpături 2008, groapa menajeră G 3. 597. Mandibulă-dreapta aparținând unui câine; dentiţia bine păstrată; dimensiuni: 11 x 5cm. Săpături 2008, groapa menajeră G 2. PLANȘA LXXV 598. Mandibulă-stânga aparținând unui bou; fragmentară; dentiţia bine păstrată; dimensiuni păstrate: 20 x 17,5cm. Săpături anul 2008, groapa menajeră G 1. 599. Mandibulă-stânga de bou; fragmentară, cu dentiţia păstrată fragmentar; dimensiuni păstrate: 18 x 11cm. Săpături anul 2008, groapa menajeră G 2. 600. Metacarp de bou; fragmentar: s-a păstrat jumătatea distală; dimensiuni: lungime păstrată- 13,5cm, dimensiuni cap: 5,1 x 3,1cm; diametru tijă- 2,6cm. Săpături anul 2008, groapa menajeră G 3. 601. Metatars bou; fragmentar: s-a păstrat jumătatea proximală; dimensiuni: lungime păstrată -13cm, dimensiuni cap- 4,5 x 4,5cm; diametru tijă-3cm. Săpături 2008, groapa menajeră G 3. 602. Metatars de bou; fragmentar: s-a păstrat jumătatea proximală; dimensiuni păstrate: lungime- 10,5cm, dimensiuni cap: 5,5 x 5cm; diametru tijă- 3,2cm. Săpături 2008, groapa menajeră G 3. 603. Metatars de bou; fragmentar: s-a păstrat jumătatea proximală; dimensiuni: lungime păstrată- 12,5cm, dimensiuni cap: 5 x 5cm; diametru tijă- 3,5cm. Săpături 2008, groapa menajeră 3. 604. Falangă proximală de bou; dimensiuni: 6,5 x 3,5 x 4cm. Săpături anul 2009, în groapa menajeră G 2.

128

605. Falangă proximală de bou; dimensiuni: înălțime-6cm, dimensiuni cap: 3,3 x 2,9cm. Săpături anul 2008. 606. Falangă proximală de bou; dimensiuni: 6,5 x 3,4 x 3,9cm. Săpături anul 2009, în groapa menajeră G 2. 607. Molar de bou; dimeniuni: înălțime-7,3cm, lățime-2,7cm, grosime- 1,6cm. Săpături anul 2008. 608. Os de pasăre. Săpături 2010, camerele de pe latura de sud. PLANȘA LXXVI 609. Mai multe cochilii de melci de genul viviparus au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice. Dimensiuni diferite. Nu este însă sigur că acestea pot fi atribuite sigur inventarului clădirii termale; melcii putea ajunge acolo și mai târziu, după ruinarea clădirii. Săpături anul 2008.

5.21. Monedele descoperite în perimetrul și în zona edificiului termal de la Cioroiu Nou Delia Moisil Catalogul monedelor romane de la Cioroiu Nou, provenind din perimetrul și zona edificiului termal include cu totul 44 de monede, din argint și bronz, găsite în timpul săpăturilor arheologice desfășurate începând cu anul 2000, sau passim, întâmplător, în această zonă. Din cele 23 de monede identificabile (plus 5 ilizibile) găsite în perimetrul edificiului termal, în timpul săpăturilor arheologice desfășurate începând cu anul 2000, patru sunt denari (care nu depășesc cronologic domnia lui Elagabal). Majoritatea monedelor din edificiul termal sunt de bronz, emisiuni ale atelierului de la Roma și, după anul 211, emisiuni coloniale, care înlocuiesc monedele de bronz venite din metropolă. De fapt, toată moneda măruntă, de bronz, din ultimele faze ale existenței edificului, de la împărații Caracalla, Elagabalus și Severus Alexander, este emisă de colonii grecești din zona Balcanilor – Stobi, Marcianopolis, Nicopolis ad Istrum și, mai ales, de Nicaea (Bithynia). Piesa cea mai veche este un denarius extrem de uzat, ce face parte din emisiunile pentru legiuni ale lui Marcus Antonius - Crawford 544, a. 32-31. Realizate dintr-un argint cu titlu mai redus decât monedele republicane ale vremii, aceste monede au circulat mult timp după anul baterii lor264; tipul monetar menționat a fost rebătut în vremea Antoninilor - pentru Marcus Aurelius și Lucius Verus. Acești denari se regăsesc la noi într-o (largă) serie de tezaure monetare de denari: · tezaure republicane încheiate până în anul 31 î. Hr. (Biled, Costineşti, Deva, Jud. Dolj, Grozăveşti - com. Corbii Mari, Gura Padinii, Mărgineni, Peretu, Prejmer, Târgu Ocna, Vlădiceni), tezaurul IV (23 î. Hr.) Poiana, com. Nicoreşti, jud. Galaţi, Remetea Mare265; · tezaure încheiate din sec. I d. Hr. până la Traianus (tezaur I, Barboşi (Gherghina), Fotoş, Pânceşti, tezaur VI - Poiana, Augustin, Rachelu, Covasna, Casicea, Bozieni, Râpile - Gura Văii, tezaur VII - Poiana, Diaconi-Vişina, Şapte Sate - Satulung (Săcele), Poiana - jud. Gorj, tezaur II Tulcea, Dobârca, Orăştie, Cocoşeşti, Medveş)266; 264

O sumară trecere în revistă a teoriilor privind utilizarea denarilor din vremea lui Marcus Antonius în Dacia, respectiv în teritoriile locuite de dacii liberi, la Winkler, 1971, p. 97-105. 265 Moisil, Depeyrot, 2003, nr. 131, 133, 134, 135, 136, 137, 138, 139, 141, 142, 143, 147, 166. 266 Moisil, Depeyrot, 2003, nr. 170, 178, 179, 180, 182, 184, 185, 186, 187, 190, 191, 192, 193, 198, 199, 205, 207, 209, 210. 129

· tezaure încheiate în perioada dintre domniile lui Hadrianus și Balbinus - 119-238 d. Hr. (Dersca, Leţcani, Belcinu, Buciumi, Barbura, Sălaşuri, Drăghiceni, Grǎdiştea de Munte II, Homeşti, Muncelul de Sus I, Oniceni, Gârla Mare, Frânceşti, Horezu, Târpeşti, Tisa)267. Acești denari se comportă conform legii lui Gresham: moneda proastă (denarii cu titlu și greutate mai reduse, de la finalul secolului al II-lea și din secolul al III-lea) determină retragerea din circulație, respectiv tezaurizarea monedei mai bune (denari de la Marcus Antonius). Emisiunea nu este utilă pentru o datare mai exactă, dat fiind intervalul foarte larg în care este prezentă în circulație. Piesa cea mai recentă, identificabilă, găsită în perimetrul edificiului termal, este o monedă de bronz emisă la Nicaea, pentru Severus Alexander. Acesta este un tip reprezentat consistent la Cioroiu Nou, fiind probabil moneda de bronz uzuală, redusă ca valoare, în prima jumătate a secolului al III-lea, înainte de incendierea edificiului. În situl de la Cioroiu Nou, emisiunile lui Severus Alexander reprezintă cca 25% din totalul monedelor găsite în cursul săpăturilor arheologice (vezi fig. 1), fapt explicat de vârful de reprezentare atins de emisiunile acestui împărat în stocul monetar aflat în circulație în acest sit în momentul distrugerii lui. Distrugerea unui sit, neurmată de o reconstrucție a lui, surprinde, într-un instantaneu realizat în momentul catastrofei, o fotografie a stocul de monedă în uz în situl respectiv. Valoarea mică a monedelor de bronz coloniale în perioada respectivă și interesul redus pentru recuperarea lor în cazul pierderii contribuie, de asemenea, la explicarea acestor statistici.

Fig. 1 - Distribuția pe emitenți a monedelor găsite la Cioroiu Nou începând cu anul 2000, în cursul săpăturilor arheologice sau passim

267

Depeyrot, Moisil, 2008, nr. 10, 14, 24, 43, 50, 52, 64, 67, 69, 73, 76, 104, 166, 179, 188, 189.

130

Fig. 2 - Distribuția pe emitenți a monedelor găsite în perimetrul edificiului termal în cursul săpăturilor arheologice efectuate la Cioroiu Nou (2000-2013) O situație care poate avea o semnificație importantă pentru o datare mai târzie a edificiului este faptul că în perimetrul edificiului termal sau în apropierea acestuia nu sunt prezente monede de la Traianus. Ea o reflectă pe cea din restul zonei în care au fost efectuate săpături arheologice. Abia împăratul Hadrianus este reprezentat în proporții de peste 11% din totalul monedelor în întreg situl, respectiv 21% în edificiul termal. Raportat la situația monedelor rezultate în urma sau în timpul săpăturilor arheologice efectuate începând cu anul 2000 la Cioroiu Nou, în edificiul termal nu a fost găsită nici o piesă de la Gordianus III (reprezentat dealtfel foarte slab și în restul sitului). În acest stadiul al cunoștințelor noastre despre locuirea romană de la Cioroiu Nou, acest împărat este ultimul reprezentat la Cioroiu Nou prin monede (ultima piesă datată exact provine de la Gordianus III, bătută la Viminacium, emisă în anul II sau III – respectiv 239/240 sau 241 d. Hr.). Situația este una atipică dacă o comparăm cu situri din restul Olteniei sau din Banat – la Drobeta, Dierna, Pojejena, Orlea, Slăveni, Sucidava, Tibiscum sunt cunoscute emisiuni provenind din a doua jumătate a secolului al III-lea, între piesele găsite izolat268. Ea este explicabilă fie printrun joc al hazardului, fie mai degrabă printr-o încetare quasi-completă a conectării acestui sit la fluxul de monedă nouă din Imperiu după distrugerea lui. Nu este exclusă o încetare mai timpurie decât în alte situri din Oltenia sau Banat a pătrunderilor de monedă nouă ca urmare a deplasării din zonă a principalilor beneficiari ai sumelor oficiale plătite în monedă proaspăt emisă - soldații romani, ceea ce, teoretic, dacă situl respectiv continuă să existe, determină o "îmbătrânire" a stocului de monedă, prin reutilizarea celui existent, disponibil. Numărul de monede provenite din săpături arheologice efectuate în acest sit, aflat deocamdată la dispoziția noastră, nu trece de o sută, așa încât vorbim, mai degrabă, de ipoteze de lucru, decât de concluzii definitive. În camerele din primele faze ale edificiului termal au fost găsite doar monede al căror an de emisie se situează pe parcursul secolului al II-lea, înainte de finalul domniei lui Marcus Aurelius: frigidarium – 2 AE Hadrianus, una având urme de incendiere ; canalul dinspre apodyterium spre

268

Găzdac, 2002, p. 213-216.

131

G1 – 1 AE Hadrianus și 1 AR Antoninus Pius (pentru Faustina II); tepidarium - 1 denar Antoninus Pius (pentru Diva Faustina I), 1 AE dinastia Antoninilor(?). Monedele găsite în camerele mai noi sunt majoritatea din secolul al III-lea: · camera S - 1 AR Elagabal; · camera SV - 2 AE: Nicaea sec. al III-lea, AE Septimius Severus emisiune colonială; · camera SE - 2 AE Antoninus Pius (Roma; Philippopolis), 1 AE Nicaea sec. al III-lea. Datarea acestor emisiuni pare să confirme ipotezele privind cronologia ultimei faze de construcție a edificiului. Urmele de ardere sunt prezente pe toate monedele de bronz găsite în camerele din ultima fază de construcție/funcționare a clădirii, respectiv camera de sud-vest și cea de sud-est, indiciu în plus al incendierii lor. Dintre monedele găsite în celelalte camere, doar în frigidarium un sestertius de la Hadrianus poartă urme de ardere, certificând și incendierea acestei camere a edificiului termal. În privința structurii numerarului din interiorul și din zona edificiului termal de la Cioroiu Nou, de remarcat faptul că moneda de bronz emisă în coloniile grecești poartă numele împăraților Caracalla, Elagabalus, Severus Alexander, Iulia Mamaea (anii 211/217 - 222/235) - cu o singură exceptie - emisiunea de la Philippopolis, pentru Antoninus Pius. Monedele coloniale menționate înlocuiesc efectiv moneda de bronz emisă la Roma. Dintre orașele grecești emitente, cele mai multe provin nu dintre cele mai apropiate geografic de Cioroiu Nou, ci de la Nicaea, în Bithynia emisiunile niceene cu trei stindarde militare pe revers. Tema militară tipică a acestor emisiuni pare să indice o conexiune cu sume provenind din plățile soldelor sau donativa făcute armatelor. Într-un astfel de edificiu, moneda utilizată pentru schimburi era de așteptat să fie de valoare mică; emisiunile de bronz niceene sau cele balcanice, din dreapta Dunării, se încadrează în acest model. Denari au fost găsiți doar patru în interiorul edificiului: în camera de sud, incendiată (1 AR Elagabal, pentru Iulia Soaemias), în tepidarium (1 AR Diva Faustina I), în apodyterium (1 AR Septimius Severus, pentru Iulia Domna), în canalul dintre apodyterium și groapa G1 (1 AR Antoninus Pius, pentru Faustina II).

132

Republica Romană

Imperiul Roman

Marcus Nerva Hadrianus Aurelius

1 AR (D)

1

1

133

1 AR (D)

Antoninus Pius

Marcu s Aurelius

Septimius Severus

Caracal la

Elagabalus

Severus Alexander

Sec. I-III

Marcu& Diva Iulia Iulia Severus Septimi<= Iulia Antoninus Caracal>? Elagabalus Soaemi2& Commod+& Alexand@A Mama82 Severus Domn2 Pius Aureli+& Fausti123 I 1 AR 1 AR 1 AR 1 AR 1 AR 1 AR 1 AR (D) (D) (D) (D) (D) (D) (D) 1 AE 10 AE 3 AE (1 S, 1 AE Marcianopol45> (2 6 AE 1 AE Nicaea, 1 as, 1 AE 1 AE Stobi + (4 S, 1 3 AE 1 AE 1 AE Dup, 1 as) Philippopol456 (S) Nicaea NicaeC> 1 Stobi? Nicopolis colonialF6 ad Istrum 7 3 1 1 1 1 1 2 3 1 3 1 10

Tabel 1 - Repartiția pe emitenți și metale a monedelor romane găsite în perimetrul și în zona edificiului termal de la Cioroiu Nou

1 AE Hadrianus

1 AE - as Antoninus Pius

1 AE coloniala Septimius Severus 1 AE Nicaea Sec. III

1 AE Philippopolis Antoninus Pius 1 AE Nicaea sec. III

1 AE Anchialus Septimius Severus 1 AE Stobi Caracalla 1 AE Sec. I-III 4 AE sec I-III

Passim

1 AR Iulia Soaemias

în zona edificiului termal

1 AE Stobi? Caracalla 1 AE Nicaea Severus Alexander

camera SE

1 AE Hadrianus

camera SV

1 AE Antonini?

1 AR Faustina II

camera S

134

2 AE – S, as Hadrianus

canalul dintre apodyterium și G1

Caldarium

tepidarium

frigidarium

apodyterium

1 AR Diva Faustina I

1 AR Iulia Domna

1 AR Marcus Antonius 1 AR Hadrianus 1 AR Septimius Severus 1 AR Commodus 2 AE Hadrianus 1 AE Antoninus Pius 1 AE sec. III

1 AR Nerva 1 AR Elagabal

1 AE Marcianopolis Elagabal 1 AE Nicopolis ad Istrum Elagabal 2 AE Nicaea Severus Alexander 1 AE Nicopolis ad Istrum? 3 AE sec. I-III

Tabel 2 - Repartiția pe puncte de descoperire a monedelor romane, din perimetrul și din zona edificiului termal de la Cioroiu Nou (piesele marcate cu bold prezintă urme de ardere).

Catalogul monedelor Republica Romană Marcus Antonius, emisiune pentru legiuni Denarius 1. AR, 3.20g. I 52385. Săpături din anul 2009. Av. Galeră spre dr. Rv. Acvilă legionară între două stindarde. Tip Crawford 544, atelier itinerant, a. 32-31 a. Chr. Imperiul Roman Nerva Denarius 2. AR, av./rv.: 6, 3.30 g; np269. 11. Descoperire passim. Bondoc 2010, p. 53, nr. 92a. Av. IMP NERVA CAES AVG – PM TRP COS II PP, bust laureat, spre dr. Rv. FORTVNA – AVGVST, Fortuna spre st., ținînd cornucopiae și cârmă. Ric 4, Roma, a. 96. Hadrianus Denarius 3. Săpăturile din anul 2007, lângă clădirea termală. Bondoc 2010, p. 53, nr. 92b. Av. CAESAR TRAIAN HADRIANVS AVG Rv. PM TRP COS III, PRO-AVG în câmp. Providentia cu sceptru în mâna st., în picioare spre st., cu glob la picioare. Robertson 109, Roma, a. 119-128. RIC 133, Roma, a. 119-122. Sestertius 4. AE, 22.88 g; Săpăturile din anul 2008, caldarium. Av. [?]HADRIANVS – AVG... Rv. Legendă ilizibilă; S-C în câmp. Personaj feminin spre dr., în picioare. Sestertius 5. AE, av./rv.: 7, 23.41 g; np. 14. Descoperire passim, anul 2002, pe arătura de deasupra edificiului termal. Bondoc 2010, p. 53, nr. 92c. Av. HADRIANVS – AVG COS [III PP].... Rv. S-C; Diana drapată, în picioare, spre stânga, ţinând săgeata în mâna dreaptă şi arc în stânga. Robertson 562, Roma, a. 128-138. RIC 777 e, Roma, a. 134-138. Sestertius 6. AE, av./rv.: , 21.59 g; cu urme de ardere; np. 28, I 52594. Săpăturile din anul 2010: frigidarium. Av. HADRIANVS – AVG[VSTVS, -VSTVS PP sau -COS III PP]? Rv. Personaj așezat pe tron(?), spre st., SC în exergă. Roma, post 125 – 138. 269

Număr provizoriu.

135

Sestertius 7. AE, 12, 22.80 g; inv. I 52381. Săpăturile din anul 2009: în canalul de scurgere din apodyterium spre groapa menajeră G 1. Av. Bustul împăratului, spre dr. Urme de legenda [ ..TRAIAN HADRIAN...]? Rv. Personaj în picioare, spre st. SC în exergă. Roma, a. 117-122? Dupondius 8. AE, av./rv.: 12; 11.54g. np. 36, I 52602; Săpăturile din anul 2010: între S 3 şi edificiul termal (la est de acesta), -0,80m. Av. HADRIANVS AVG COS III PP Rv. Personificare a unei provincii (Aegyptos, Hispania, Africa?) așezată spre st., sprijininduși cotul st. pe o stânca sau un modius. SC in exergă. Roma, a. 134-138. As 9. AE, av./rv.: 6, 8.80g. np. 5; I 52571. Săpăturile din anul 2010: C 19, -0,40 m, în frigidarium. Av. HADRIANVS AVGVSTVS PP Rv. [COS ]- III, S-C în câmp, Salus spre dr., în picioare, hrănind un șarpe încolăcit pe mâna st. RIC 975?, Roma, a. 134-138. Antoninus Pius Sestertius 10. AE, 25.85 g. Achiziţie făcută în anul 2008, de la un localnic care a găsit-o în zona edificiului termal. Av. ANTONINVS AVG – [PIVS …] Rv. Legendă ilizibilă. Personaj așezat pe tron(?), spre st., SC în exergă. Roma, post 139. As 11. AE, av./rv.: 5; 9.42g; cu urme de ardere; np. 13; I 52579. Săpăturile din anul 2010: C 23, -0,20 m, în bazinetul din camera de sud-est. Av. ANTONINVS AVG – PIVS PP TRP XXII, cap laureat al împăratului, spre dreapta. Rv. VOTA SVSCE-PTA DEC III, COS IIII în exergă, S-C în câmp. Antonius Pius în picioare spre st., cu patera în mâna dr., aducînd un sacrificiu deasupra unui tripod. Tip RIC 1010, Roma, a. 159 (sestertius). Emisiunea nu e cunoscută în RIC pentru nominalurile de bronz mai mici. Philippopolis, Tracia 12. AE, av./rv.: 7, 17.83 g; cu urme de ardere; np. 27, I 52593. Săpăturile din anul 2010: camera de sud-est. Av. AVT AI A[ΔPI... ANTON... ], capul laureat al împăratului Antoninus Pius spre dr. Rv. HΓE ΓAPΓIΛIAN[TIKOY] ΦIΛIΠΠOΠO, [ΛI]TΩN în exergă; Zeus pe tron, ținând patera în mâna dr., sceptru în mâna st. Varbanov 726. Antoninus Pius, pentru Marcus Aurelius Sestertius 13. AE, av./rv.: 6, 25 g; I 50305. Săpăturile din anul 2000 (clădirea termală). D. Bălteanu, nr. 4, p. 62, în Bondoc 2001a, p. 61-65. Bondoc 2010, p. 53, nr. 92f. Av. AVRELIVS CAE-SAR AVG PII FIL, bust drapat, spre dr.

136

Rv. TR POT VI COS II, S-C în câmp, Genius Exercitus în picioare spre st., cu acvila în st. și patera în dr., aducând sacrificii deasupra unui altar. RIC 1302A, Roma, a. 151-152. Antoninus Pius, pentru Diva Faustina I denarius 14. AR, av./rv.: 5; 2,48 g; fragmentară; np. 4; I 52570. Săpăturile din anul 2010, în capătul de sud al tepidarium-ului. Av. Bustul Faustinei I spre dr. Rv. Personaj în picioare spre st. Post 141. Antoninus Pius, pentru Faustina II Denarius 15. AR, av./rv.: 7, 3.36 g; I 52380 Săpăturile din anul 2009: în canalul de scurgere din apodyterium spre groapa menajeră G 1; Av. FAVSTINA - AVGVSTA, bust drapat, dr. Rv. AVGVSTI - PII FIL, Venus ținând o Victorie în dr. și scut așezat pe un coif, în st. RIC 495a, Roma. Marcus Aurelius, pentru Commodus Denarius 16. AR, av./rv.: 6; 2.55 g. np. 30, I 52596; cu urme de ardere. Săpăturile din anul 2010: C 26, -0,30m, în fața camerei apodyterium. Av. L AVREL COM-MODVS AVG, bust laureat, drapat, spre dr. Rv. COS - PP, Roma în picioare spre st., cu lance și victoriolă. RIC 651, Roma, a. 177-178. Dinastia Antoninilor? 17. AE, 6.89 g. Săpăturile din anul 2008: C14, -0.80m, tepidarium. Av. Bustul împăratului spre dr., cu barbă. Rv. Personaj spre st., în picioare, ținînd o patera în mână și aducînd sacrificii deasupra unui altar. Septimius Severus Denarius 18. AR, av./rv.: 7, 2.81 g; np. 1. Săpăturile din anul 2005: C1, caro 9, -0.40 m, în vecinătatea de sud a edificiului termal. Av. L SEPT SE[V PERT] – AVG IMP X , cap laureat spre dreapta. Rv. [S]A – LVTI AVGG, Salus aşezată spre stânga, cu patera în dreapta, hrănind un şarpe încolăcit pe altar. RIC 119 a, Roma, 197-198. Nicopolis ad Istrum?, Moesia Inferior 19. AE26, 8.63 g, contramarcă surfrapată (Nike cu cunună și ramură de palmier?) pe avers; np. 10. Descoperire passim, anul 2004. Av. [AV] KA C – CЄVHPOC[P?] Rv. Zeus pe tron spre st., cu patera(?) și lance. Varbanov 1, 2064?; Moushmov 947?. Anchialus, Tracia 20. AE, av./rv.: 8, 9.08 g; np. 12. Săpăturile din anul 2005: S1, carou 10, -0.80 m; în vecinătatea de sud a edificiului termal. Av. AV KL CE [P CEY]HPOC H[Є], bust ¾ dr., drapat. Rv. HGE CTA BAPBAPOY AGCIALEWN, poartă de cetate cu 2 turnuri. 137

Varbanov 2, tip 662-675. Septimius Severus Atelier nedeterminat Emisiune colonială 21. AE, av./rv.: 1, 14.80g; np. 6, I 52572. Cu urme de ardere; în momentul descoperirii, avea o tijă de fier lipită pe spate. Săpăturile din anul 2010: C 17, -0.40 m, camera de sud-vest. Av. AVT KA C - EΠ CEYHPOC Rv. Tyche în picioare spre st., cu cornucopiae și cârmă. Septimius Severus, pentru Iulia Domna Denarius 22. AR, 2.40 g. Săpăturile din anul 2008: C12, în apodyterium. Bondoc 2010, p. 53, nr. 92e. Av. IVLIA – AVGVSTA, capul împărătesei spre dr. Rv. FORTUNAE – FELICI, Fortuna așezată spre st., ținînd cornucopiae și cîrmă pe glob; copil în picioare în fața ei. RIC 554 , Rome, a. 196-211. Caracalla Stobi, Macedonia 23. AE, av./rv.: 12, 5 g; I 50304. Descoperire passim, anul 2000, în zona edificiului termal. D. Bălteanu, nr. 3, p. 62, în Bondoc 2001a, p. 61-65 (fără identificarea atelierului și a emisiunii). Bondoc 2010, p. 53, nr. 92 g. Av. [...]-NTONI[...], bust laureat spre dr. Rv. MVNIC S[TOBE]NS, Victoria pășind spre dr., cu o cunună în mîna st. și sceptru transversal în dr. Tip Varbanov 2919 (bătută cu aceeași ștanță de avers ilustrată de Varbanov, având un defect: o adâncitură în obrazul drept al împăratului, pe avers; reversul este diferit de cel de la Varbanov 2919 – Victoria pășește spre dr., nu spre st., iar legenda este mai lungă – STOBENS, nu STOBE). Caracalla? Stobi?, Macedonia 24. AE, 8.68 g; np. 13 Descoperită în sondajul arheologic din anul 2000, în caldarium: S1, caro 4, -0.75 m. Av. [M AVR ANTONINVS]? Piesă bătută cu aceeași ștanță de avers ilustrată de Varbanov 2919, având un defect: o adâncitură în obrazul drept al împăratului, pe avers ? Rv. Personaj în picioare, spre st.; S-C în câmp. Elagabalus Denarius 25. AR, 2.30 g. Descoperire passim, din 2008, în vecinătatea de nord a edificiului termal, în grădina localnicului Gheorghe Macamete. Bondoc 2010, p. 53, nr. 92d. Av. IMP CAES M AVR ANTONINVS AVG, bust laureat, spre dr. Rv. SALVS ANTONINI AVG, Salus în picioare spre dr., hrănind un șarpe încolăcit pe braț. RIC 140 (av. 2b), Roma, nedatat (218-222). Marcianopolis? 26. AE, 7.67 g; np. 6. Descoperire passim, anul 2002. 138

Av. [AVT K M AVP ANTΩNEINOC], bust laureat spre dr. ? Rv. [VP/ IOΛ ANT / CEΛEVKOV / MAPKIAN / OΠOΛITΩ/ N], legendă pe 6 linii, în cunună. Moushmov 645? Nicopolis ad Istrum? 27. AE, av./rv.: 7, 3.11 g; np. 4. Descoperire passim în zona edificiului termal; donată în anul 2002 de către localnicul Petre Împărăţelu. Av. [AVT K M AVP ANTΩNINOC]? Rv. [NIKOΠOΛITΩN ΠPOC ICT]?, templu octostil. Moushmov 1464? Elagabalus, pentru Iulia Soaemias Denarius 28. AR, av./rv.: 12; 2.88g; np. 19; I 52585. Săpături, anul 2010: în perimetrul camerelor de sud. Av. IVLIA SOAEMIAS AVG, bustul împărătesei spre dr., drapat. Rv. VENVS CAELESTIS, Venus în picioare spre st., cu măr și sceptru; stea în câmp dr. RIC 241, Roma, a. 220-222. Severus Alexander Nicaea 29. AE, av./rv.: 1, 3.73 g; np 5. Descoperire passim, anul 2002. Av. M AVP CEV ALEXANDROC AVΓ, bust spre dr., laureat, drapat şi cuirasat. Rv. NI/K/AI/E între 3 stindarde; WN în exergă. BMC 102-103. Nicaea 30. AE, av./rv.: 8, 4.68 g, np. 2. Descoperită în sondajul arheologic din anul 2000, în caldarium: S1, caro 3, -0.60 m. Av. M AVP CEV ALEXANDROC AV, bust spre dr., laureat, drapat şi cuirasat. Rv. N/IK/AI/E între 3 stindarde; WN în exergă. BMC 102-103. Nicaea 31. AE, av./rv.: 2, 4.84 g, dublă frapă pe avers; np. 7. Descoperire passim, anul 2002. Av. M AVP CEV ALEXANDROC AVΓ, bust spre dr., laureat, drapat şi cuirasat. Rv. N/IK/AI/E între 3 stindarde; WN în exergă. BMC 102-103. Iulia Mamaea? Nicaea? 32. AE, av./rv.: 8, 1.80 g; np. 3. Săpăturile din anul 1960: S II, caro 16, -2 m. Av. Împărăteasă. Rv. 3 stindarde pe revers? Emitent nedeterminat sec. I-II? 33. AE; I 51536. sec. II-III 34. AE, 7.24 g; np. 8. Descoperire passim, anul 2002. 139

35. AE, 1.98 g; foarte deteriorată; np. 9. Descoperire passim, anul 2002. 36. AE, 3,39g; I 52379. Săpăturile din anul 2009. 37. AE, 1.88 g; I 52382. Săpăturile din anul 2009. Emisiune colonială 38. AE, 4.18g; I 52384. Săpăturile din anul 2009. sec. II-III? Monedă de bronz 39. AE, av./rv.: 2; 7.02 g. np. 21; I 52587. Contramarcată, cu urme de ardere şi deteriorată. Săpăturile din anul 2010: în imediata vecinătate estică a edificiului termal. începutul secolului al III-lea Nicaea 40. AE, av./rv.: 6; 4.16 g. np. 34, I 52600. Săpăturile din anul 2010: în stânga intrării din apodyterium, -1 m. Av. Bustul împăratului (Caracalla, Elagabal, Severus Alexander?) spre dr. Rv. NI/K/A/IE între 3 stindarde; WN în exergă. sec. III Nicaea 41. AE, av./rv.: 1; 4.28g; cu urme de ardere. Np. 26, I 52592. Săpăturile din anul 2010: C 20, -1 m, în camera de sud-est. Nicaea 42. AE; cu urme de ardere; np. 7, I 52573. Săpăturile din anul 2010: C 17, -0.40 m, camera de sud-vest. sec. III? 43. AE, av./rv.: 12, 2.47g; I 52383. Săpăturile din anul 2009. [...]COS III[...] Piesă monetiformă (sigiliu)? 44. Metal nedeterminat, maleabil (plumb?); 18,77g; perforată în mijloc. I 52386. Săpăturile din anul 2009.

140

GLOSAR DE TERMENI Alveus: albie de spălat (cadă), într-o baie. Apodyterium: cameră dintr-o baie, avînd destinația de vestiar. Balneum: edificiu termal (baie publică) de mici dimensiuni. Bessales/bessalis: cărămizi de formă aproximativ pătrată, cu laturile în jur de 20cm. Bipedales/bipedalis: cărămizi de formă aproximativ pătrată, cu laturile de cca. 60cm. Caldarium: cameră dintr-o baie, cu bazin/bazine de apă fierbinte. Canabae: așezare civilă din jurul unui castru legionar. Damnatio memoriae: condamnarea postumă a unei persoane (de regulă, un împărat), în urma căreia imaginile și statuile ce-l reprezentau erau distruse, iar numele său era martelat de pe inscripții. Frigidarium: cameră dintr-o baie, cu bazin/bazine de apă rece. Fornacator: persoană desemnată cu întreținerea focului și încălzirea unui edificiu termal. Fossa: șanț săpat în jurul perimetrului unei fortificații. Gubernator: cârmaci de corabie. Hypocaustum: încăpere subterană prevăzută cu praefurnium, pilae și tubuli, destinată producerii și transmisiei căldurii. Labrum: bazin. Latrina: latrină, closet. Ludus: distracție, joc. Medicus: doctor, medic. Mola: moară. Mortarium: vas de pisat, cu pereții groși. Novaculum: brici. Officina: atelier, fabrică. Opus signinum: tehnică de zidărie care consta în amestecul mortarului cu fragmente mici de cărămidă. Palaestra: spațiu pentru practicarea exercițiilor fizice. Pedales/pedalis: cărămizi de formă aproximativ pătrată, a căror laturi măsoară cca. 30cm. Pilae: stâlpi de susținere a podelei, realizați din cărămizi suprapuse, amplasați în interiorul unui hypocaustum. Praefurnium: cameră în care se făcea focul, în vederea încălzirii unui edificiu termal. Rhyton: corn de libații sau pentru consumul lichidelor. Situla: găleată realizată din lemn sau metal. Speculator: subofițer însărcinat cu diverse misiuni (spionaj, supraveghere, executarea pedepselor, etc.). Statio: post militar de pază, ocupat de un detașament de soldați. Stilus: instrument de scris pe tăblițe cerate. Strigillus: obiect metalic destinat răzuirii și curățirii corpului în timpul băii. Sudatorium: cameră de sudație (saună) în interiorul unei băi. Suspensura: pardoseală a boltelor; termen folosit pentru a desemna podeaua realizată din cărămizi și opus signinum, în interiorul unei băi. Tabula ansata: tablă de formă dreptunghiulară, prevăzută cu mânere la capete. Tegula hammata: țiglă de acoperiș. Tegula mammata: țiglă (cărămidă) de hypocaustum. Tepidarium: cameră dintr-o baie, cu bazin/bazine de apă caldă. Thermae: băi publice de mari dimensiuni; edificiu termal complex. Tonsor: bărbier, frizer. Tubuli: obiecte ceramice de formă tubulară, goale la interior, destinate transmisiei căldurii din hypocaustum; se fixau de regulă pe fața interioară a pereților încăperilor ce trebuiau încălzite. 141

Turibulum: vas destinat arderii unor substanțe frumos mirositoare. Vallum: val de pământ destinat delimitării și apărării unui perimetru; se realiza cu pământul rezultat din săparea unei fossa.

142

THE BATH HOUSE (BALNEUM) OF LEGIO VII CLAUDIA FROM CIOROIU NOU abstract THE ROMAN FORTRESS It is situated in the south-east proximity of the modern village, on a upper terrace of nearly 3m. This high plateau, which in nowadays is coated with crops, is known to local people as Cetate and actually covers the area between the current cemetery and the existing village. On the surface, we can find fragments of tiles, bricks, stones, pottery, nails, coins, brooches, pieces of paving, etc., all work-torn land cultivation. The thickness of the plant layer is approx. 0.20m. Despite the leveling and agricultural works, the place where the fortress was built, is higher than the rest of the surroundings (fig. 1-3). The today called Cetate plateau, is framed to the north and west of the Eruga water stream (The Water of Cioroiu), south of the Baboia canal and west of the current cemetery and the road that goes to the modern village Boureni (fig. 2). A special mention deserves the presence of the Eruga stream, near the northern side of the fortress, whose course has affected the defensive elements on this side; in fact there has been considered that this water stream flew in ancient times by the main ditch on the north side of the fortification, perhaps even directed on this route by Roman authorities in the area. The fortress has quadrangular trapezoidal shape with rounded corners (fig. 3). Its sizes were measured by D. Tudor, as it follows: 235 x 130m (for these dates, see Tudor 1962, p. 547-548). Nowadays, these sizes can hardly be checked because of the construction and agricultural works that have destroyed the ramparts and filled the ditches. Till accurate measurements, using modern and efficient techniques, will be done, those published by D. Tudor are still valid. A gate of the fortification was identified on its southern side (Tudor 1978, p. 210); today the gate is not visible in the field. The aerial photograph from 1969 confirms its existence through a small break, but in the same time reveal us the presence of similar gates also on the other side of the fortification. The defensive system of the fortification consisted in two ramparts and two ditches (fig. 4-6). The aerial photograph taken in 1969 shows us very clearly the two ramparts (Vallum 1 and Vallum 2). Unfortunately, many human activities as terracing operations to obtain arable land and the annual specific agricultural works affected seriously the structure of the two ramparts. So, in a recent aerial photograph taken in 2003, the two ramparts are hardly detectable. The mechanization of agriculture in this case had a disastrous effect on archaeological monument. The fortification had two defense ditches- Fossa 1 and Fossa 2, situated at 3m distance one from another (Bondoc 2007, p. 130). The interior rampart (Vallum 1). It was built with the earth resulting from the digging of the ditch Fossa 1. Acc. to D. Tudor, it was 7-10m wide and the preserved height was 1-2m. The old excavations pointed out traces of a palisade made of wooden poles. In view of durability, Vallum 1 was provided with a berm. Acc. to D. Tudor`s measurements, the berm was of 3.40m wide (Tudor 1978, p. 210). In the north-western part of the fortification (excavations by Dorel Bondoc, 2004), the berm is 2.5m and it was made of grey clay (Bondoc 2005, p. 127). In 2012, making a section in the defense system in the north-west of the fortification, allowed us to measure the width of the rampart no.1, right to the bath house; so in this sector its width is of 7m and the yellow-grey earthen berm, made to support it, is 2.50m wide. Fossa 1 is the biggest and the most visible defensive ditch in Cioroiu Nou. It has been excavated around the fortification, and its section is in the shape of ''V'' letter. The excavations in 1959 (Gh. Popilian) recorded the following dimensions on the southern side: 8.40m wide at the mouth and 2.50m deep. The trench filling contains besides whole or fragmentary bricks and limestone, sandstone and a large quantity of pottery, mostly fragmentary. The excavations in 2001 (The National Museum of History: L. Petculescu, E. Oberländer) performed on the east side 143

recorded a width of approx. 6m and a depth of -2.20m. On the west side, near the south-west corner of the fort, the excavation in 2006 (D. Bondoc) recorded the trench width of 7.60m and a depth of 3m. And in 2012, the excavation over the defensive system of the fortifications recorded the dimensions of this trench - 7.80m wide and 1.90m deep. The second rampart (Vallum 2) of the fortification has been seriously affected by the agricultural works. During the excavations, its existence was pointed out clearly on the western side of the fortification; its preserved maximum width is of 3m (excavations by D. Bondoc, 2006) an in the right of the bath house, of 4m (excavation by D. Bondoc, 2012). Fossa 2 (the exterior ditch) has the maximum width of approx. 3m and the depth is of. 1.50-1.75m. In 2006 we found the mouth of the trench of approx. 2m wide and 2m deep; the differences in the width are because the land where were made the excavations in 2006 was strongly affected by agricultural works. The excavations in 2012 allowed its review, measuring the width of 3.50m. In its filling, there have been discovered many pottery pieces, fragmentary bricks, tiles, marble and calcareous stone. The most eloquent measurements were undoubtedly made in 2012. In this campaign, the good weather allowed us to make interesting observations on the chronology of the fortification and as well as the defense system. Summing the measured widths of the two earthern ramparts, the berm associated with the first rampart and widths of the two ditches, we get a length of the defensive system of 24.80m, therefore a reasonable figure for a third century fortification . THE END OF THE FORTIFICATION. In the current state of the research is difficult to say when the the Roman fortification of Cioroiu Nou was no longer functional. We should make a distinction between the moment the fortification stoppped being used for military purposes and the moment it stopped being inhabited. The last Roman objects found in the fortification area which can be dated precisely are two trident-shaped brooches, dated in the late 3rd-4th centuries (fig. 7). ABOUT THE DETACHMENT OF LEGIO VII CLAUDIA FROM CIOROIU NOU The presence of a detachment of Legio VII Claudia at Cioroiu Nou was certified a long time ago by an inscription (Tudor 1942, SE 186; Tudor 1958, SE 300; AnnÉp, 1959, nr. 330; Tudor 1968, SE 380; Tudor 1978, p. 213), but it has never been explained in a reasonable manner. It was considered that this is about a veteran of the legion, set in Cioroiu Nou after his discharge or that the speculator Germanus fulfilled there a mission of service. Very likely, the impediment was the lack of arguments to support the idea that soldiers of a legion of Moesia Superior, were brought to Dacia, namely at Cioroiu Nou. Today however we are able to assume that the deployment of some legionary vexillations in other provinces than in that where the legion base camp was, represented a natural fact in special situations. The first evidence of a detachment of Legio VII Claudia at Cioroiu Nou is the inscription set by Germanus (fig. 8), a speculator of the unit. The epithet the legion had was hammer-wrought since ancient times. The inscription was found in the excavations in 1938 (D. Tudor, C.S. Nicolaescu-Plopşor) and published without the discovery context. From the plan made by the architect A. Vincenz in 1939 and later published by Prof. D. Tudor (Tudor 1942, p. 95, fig. 15; Tudor 1958, p. 177, fig. 42), it may be inferred that the fragments of the inscription (three pieces) were found in the inner slope of the first rampart (the inner one) of the fortification; they could reach this place either accidentally or they were reused as construction material. Here's a revised reading of the inscription (Bondoc 2004, p. 9-11, nr. 5; Bondoc 2010, p. 27-29, nr. 3): [---Dia]nae san[c-] [ta]e, Mercurio G[u-] bernatori e[t Genio] stationis, A[el(ius) Ger-] 5 manus, spe[cul(ator) leg(ionis)] VII Cl(audiae) [[Maximin(ianae)]] [li]bens an[imo---]. 144

The inscription above brings forth some very important information on the realities of Cioroiu Nou in the Roman era. Passing over the invocation of not less than three deities, highly significant is the mention of a statio, job security and surveillance under the care of the soldiers of Legio VII Claudia. Such a building (statio) has not yet been identified on the ground at Cioroiu Nou, but its existence is beyond doubt. Therefore, we can only conclude that in the time of Emperor Maximinus Thrax (AD 235238), Legio VII Claudia detachment was already in Cioroiu Nou and it had the epithet of Maximiniana. It should be noted that the epithet was hammer-wrought at a time; this happened immediately after the death of the emperor (SHA, Maximinus the Elder, 26), when his memory was doomed (damnatio memoriae), especially in the reign of Emperor Gordianus III (238-244). The fact that only the epithet was erased and not the rest of the text shows that the inscription remained exposed during this period. Therefore we are certain that the detachment of the Legio VII Claudia was in Cioroiu Nou in the fourth and fifthth decades of the third century. The inscription does not mention the date of its arrival but excavations have provided more information. The diggings at Cioroiu Nou performed since 2000 under the leadership of the author of these lines, revealed among other things, a bath house inside which were discovered several dozen bricks showing the stamp of the Legion VII Claudia (fig. 9). All this, along with weapons, pieces of military equipment, brooches, etc. Returning for the moment to the fact that one of the deities invoked in the dedication of speculator Germanus is the god Mercury bearing here the epithet of Gubernator, cannot be a minor fact to mention here that in the south nearby area of the bath house, there was discovered a statue depicting Mercurius. This means that this god was among the deities highly worshiped at Cioroiu Nou. THE BATH HOUSE FROM CIOROIU NOU. THE HISTORY OF THE RESEARCH The bath house from Cioroiu New has been identified as a result of an archaeological survey carried out in the autumn of 2000. The place chosen for this survey was the end of north-west of the fortification, which is exactly the portion which had been the least affected by older archeological works . On a plan of the fortification showing older excavations (Tudor, Diaconescu, Popilian 1967, p. 594, fig. 1) , it appears that a section (S III, 1961) was made also in this sector, but the results are modest. Besides the usual finds (pottery, coins, iron objects, etc.), the survey partially revealed the hypocaust of the building, whose cells were made of square bricks bearing the stamp of Legio VII Claudia. At the time we did this discovery, we felt that we were dealing with an effective military presence in Cioroiu Nou, even for municipal works. The findings in the 2000 survey were confirmed by the archaeological excavations in the 2001 campaign. On that occasion there were found the north side and partly the west one of the baths. Finding an apse on the west side and the pieces we discovered on this occasion, among which stood out fragments of plaster painted in red, announced an edifice both elegant and important. The archaeological excavations carried out in 2002 were taken for objective reasons (agricultural crops) at some distance from the hypocaust of the bath house, but the result was finding a marginal room on the southern side of this building. We then noticed consistent traces of dismantling of the walls, a fact that would become a constant in the comments that we made during the excavations that followed. Finally, the complete unveiling of the apse on the west side in 2005, allowed us to make an idea about the shape and scale of the building. Other archaeological excavations were conducted in 2004-2005 and 2007 in the vicinity of the bath house; these researches have allowed making some observations concerning the shutting down of the building and its destruction, but also collecting some rich archaeological material coming from inside the building. Furthermore, due to the surveys and archaeological excavations carried out in campaigns between 2000-2007 we were able to identify the bath house at Cioroiu Nou, to detect its limits on north-south direction and to think of a relative chronology. However, the money allocated to the 145

excavations was often modest and that is why there could not been developed extensive archaeological research. Moreover, the land on which the ruins of the bath house were discovered, was in agricultural use; so at the end of each archaeological campaign after taking archaeological materials and making drawings and taking photos, the excavation was stopped, the earth being put back in its reuse for agricultural purposes. Things were going to change soon, as we have shown elsewhere (Bondoc 2010, p. 5). The land in question was acquired in late 2007 by a former friend, who pulled it aside, and from that point it has been used only for archaeological research. We thought then to arrange here the first archaeological monument open for visitors from Dolj county, works which have been carried out since 2009. On the other hand, the funds granted by the Dolj County Council and Oltenia Museum in Craiova for the excavations from Cioroiu Nou became more consistent beginning with 2008. With these opportunities, we proceeded to the systematic research of the building, which was completely uncovered, and its foundations have undergone the primary conservation. We were able in this way to outline the building with its rooms and compartments. In 2010 there were uncovered and investigated the rooms on the south side of the building, and in 2011-2012, the spaces in the close proximity; on this occasion we could notice a serious level of debris coming from the walls and roof of the building collapse. ARCHAEOLOGICAL RESEARCH METHOD The bath house was built in the north-west corner of the fortress, at a distance of 16m south of the current course of the Eruga stream. After several surveys conducted during 2000-2007 and after removing the land from agricultural use, in 2008 we decided it was time to do the unveiling of the monument systematically. Since excavation system in section no longer met its purpose, we approached an excavation in boxes, keeping witnesses of land between them. After the dissolution of the earth witnesses there resulted a greater surface excavation, which allowed better visibility and understanding of certain details of the monument. The surface excavation proved viable and the monument appeared more complex than anticipated. The unveiling and research of the bath house, followed by primary preservation operations were conducted during three consecutive campaigns (2008-2010) and partly in 2014. In 2008, there were excavated 16 squares with their sides of 4 x 4m, and between each two squares there were left strips of earth, 0.60m wide (fig. 11). We could do some partial observations regarding the chronology of the building, namely it functioned clearly in the first half of the third century. In 2009, the "witnesses" of land were cleared, and the squares were again cleaned. As a result, the bath house was largely uncovered and investigated (it is the northern half of the building) and published the first evidence of it (Bondoc 2010a, p. 57-58; Bondoc 2010, p. 13-16). Then we noticed the occurrence of pieces which gave us certain clues (fibulae and coins), pieces which dated back to the late second century. Next year our research advanced slowly southwards, to the end of the building. The excavation campaign in 2010 was three mounts long. We used constantly the same research method: excavating in squares, followed by clearing the earth "witnesses". In 2010 we uncovered and investigated the two rooms on the south side of the bath house, whose presence is characterized by walls of different thickness and by the special inventory as we will state at the appropriate time; beyond any doubt we realized that this is another phase of construction. Further, in 2011, we checked the land around the building and the excavations within it were deepened, resulting an important archaeological material. Finally, in 2014 we excavated another room, this time located in the northwest corner of the building. On this occasion the research of the bath house at Cioroiu Nou can be considered as finished (fig. 10, 12).

146

BUILDINGS RAISED PRIOR TO THE BATH HOUSE Numismatic and archaeological discoveries made during the research showed that the place was inhabited before the erection of this monument. Moreover, as noted on another occasion, Roman traces from Cioroiu Nou started early in the second century. It is about pottery, coins, brooches, inscriptions, etc. Returning to the bath house, there are a number of records (not too many) indicating the existence of Roman constructions which had been raised before the building in discussion. First we note that its foundations intersected a pigmented layer and sometimes with burning embers. This observation could be made during the systematic excavations in 2008. Thus, on the land where the bath house was built, there had been constructed onother buildings before but they ended up in a fire. In the excavations of 2000, below the bath house (-2.80m depth), we found a lamp with burning holes (fig. 13), dating from the first half of the second century. In the same year there was discovered a fragmentary grinder (fig. 15) in a layer below the bath house. It should be added here that during the excavations in 2012, near the southern rooms of the bath house, approx. 2m east of them, there was found a household oven (fig. 14), whose shape is outlined by a strong burnt earth crust, 7cm thick; the layer the oven was found is below the bath house. A last remark in this respect it is about the pit G 4 (see below). Its digging right in the left part of the entrance, even near the walls of the building seems very strange; that it posible G 4 pit not belong to the bath house, but also before of it. THE DESCRIPTION OF THE BUILDING The bath house at Cioroiu Nou has the walls oriented in the direction of the cardinal points, with the long sides arranged north-south (fig. 10-12). The shape of the building is rectangular, with the length of 25.50m and the maximum width of 13m. The entrance is on the east side. For the foundation walls there were dug trenches in which stones were actually built. The foundations of the walls were made of sandstone rocks of lower quality (known by the locals as "sâgă"), locally sourced, probably brought from Rudari quarry, a village located at the distance of approx. 15 km northwest of Cioroiu Nou. Over the layers of "sâgă", limestone rocks were placed (probably brought from the south of the Danube). More rarely, they used river stones. All this was linked with a mortar of good quality. A mason hammer found inside the building (fig. 16) shows that at the time of construction, the stones were carved and shaped as needed. If the building foundation and the bottom of the building were made of stone, then no doubt the superstructure was built of brick, as we can conclude quite clearly from the large number (some thousand) of fragmentary or intact bricks discovered. Several of these bricks have, on the surface, finger traces made in the soft paste before drying and burning in a furnace. Many whole or fragmentary bricks were discovered in the first trench filling (Fossa 1), arrived there as a result of robbing building material. In 2012 the excavation of the fortification defense system right to the bath house, in the same trench filling (Fossa 1), exactly on the bottom, we found a large fragment of a column made of limestone; unfortunately most of the column was stuck in the wall section so that it could not be removed; it surely came from the bath house (probably from the rooms on the south side) and therefore we can get an idea of the sumptuous interior of this sector. During the excavations, there were discovered fragments of coating painted in white and red, that clearly shows how were the interior walls decorated. Excavations have revealed several rooms of the bath house which will be described below. The presentation of each room will include only the interior dimensions, which is what counts in judging the utility of each. It was possible to determine the functionality some of the rooms had within the bath house. For others, their utility is still assumed. Not all rooms operated simultaneously. There were noticed several phases and sub147

phases of construction and reconstruction. The best preserved rooms are the tepidarium and caldarium. 1. APODYTERIUM. Approximately in the middle of the eastern side of the building, there is a square room, with stone foundations of 0.60m thick. Its interior sizes are 5m (on the east-west side) and 4.80m (on the north-south side). The stones were carefully carved and walled in order, displayed on many rows (maximum five rows of stones have been preserved). We have not found any traces of the floor of this room; the floor could have been made of bricks that were pulled out later in a subsequent period. The entrance of this room was discovered on the eastern side; only the threshold and a little part of the walls where the door used to be fixed have been preserved. The width of the entrance was of 1.20m and the door was made of wood (it has not been preserved). This room was not equipped with hypocaustum, and the fact that it has an entrance in the middle of the east side, clearly indicates its destination. We are dealing with a room that is typically found at the entrance to any bath house, called apodyterium (locker room). It was actually the room where the visitors left their clothes hanging from some pegs set into the walls or in niches in the walls. It should also have been provided with stone benches placed on both sides; the archaeological excavations have not found any evidence in this respect therefore the benches were probably either stolen like other stone objects after the building was abandoned or they were made of wood and have not been preserved. The apodyterium room and the entry remained in use from the beginning of the bath house until its removal from service. One last detail about the apodyterium is that the east side of this room is "taken" off the front of the building, for reasons we cannot explain for the moment. DRAIN CANAL (fig. 17). Very interesting, at one point, in the north wall of this room (apodyterium), close to the foundation, there was cut a small opening, thereby creating a drain. From this drain there has been preserved just a small part. It was made of brick and mortar in the following way: two vertical bricks were set on both sides of a horizontal one while the fourth brick was placed above the two vertical ones. In this simple way there was made the drain that was square in section. The sizes of the bricks used for the drain are 27 x 27cm. Bricks were also used to make the waste canals from the latrines of the baths in different places, so the situation in the thermal building at Cioroiu Nou is not new. Inside the drain, there have been discovered three coins; one of them was issued by Faustina II and another one by Gordian III (?). Because in the apodyterium there was no water tank, the drain was surely meant for a closet. The presence of a closet in the apodyterium may seem unnatural, but it is not. Using the toilet before entering the hot or cold water basins of the bath house was and is actually common. In this respect, we have to mention here that 1.70m north of the remains of the drain, we have discovered a refuse pit (G 1) that had the same purpose. The pit was dug in exactly the right to the drain, so we can admit that the digging was done to take the sewage from the latrine of the apodyterium, which is evacuated through the drain. The drain and the pit (fig. 17), however, were made in another phase of reconstruction of the thermal building and remained in use until the end of the building (see below). 2. FRIGIDARIUM. From the apodyterium one could pass to the frigidarium, the latter being located south to the first. We did not find the access path between the two rooms, as the wall stones were stolen to the ground. At the level at which they could be measured, the walls of this room were 0.60m thick. We also found no trace of the floor of this room; this can be explained by the fact that the floor was made of large bricks, they were completely removed by building material thiefes since ancient times. The frigidarium is the smallest of all the rooms of the bath house. Its interior dimensions of 4m (north-south side) and 4.50m (east-west side). Inside the room there was a basin of cold water, where those who came to bath sprinkled their body with water first. We have not found any sprinkle nor were preserved clues regarding the wastewater discharge from the frigidarium.

148

In the current state of research, it can be said about the room which was used as a frigidarium that it was built and used from moment the bath house was finished up to its removal from service. 3. TEPIDARIUM. It is the longest bath house chamber. It has a rectangular shape with internal dimensions of 4.20m on the east-west direction and 11 m on the north-south direction. There have been preserved only the walls and the basement of this room, the basement has a brickand-mortar floor, over which there were placed pilae and pattens made of brick. The floor of the room collapsed at some point after the bath house was out of use. The walls of the room were 0.60m thick and they were made of sandstone (sâgă) and limestone. The interior walls of the chamber have been preserved here and there and waterproof mortar (opus signinum) which was used to line the walls inside. Tepidarium is separated from caldarium by an inner wall on the east-west direction. The interior wall is 0.60m thick and it was made of sandstone tiles pasted with mortar. It has been preserved only to the level of treading in these rooms with hot water basins. On both sides of the wall there has been preserved waterproof mortar plaster. At its western end, this wall was cut to a length of 1.10m, to allow the heat from underneath, from the caldarium to the tepidarium; a brickand-mortar "spur" 0.40m thick which fragments that break in two ways 0.25m wide each; the brickand-mortar "pur" of was meant to prevent the debris of burning wood (ash) from getting from the praefurnium to the tepidarium, but probably it also supported the floor (suspensura). On the brick-and-mortar floor of the basement of the tepidarium there were placed as we have mentioned, many pilae and bases made of stone and bricks. These pilae (there have been preserved only nine of them) were placed on the east-west direction, in the middle of the basement room; probably over these pilae, on the floor of the tepidarium there were some benches. The pilae were made of small square bricks (19 x 19cm), placed on a bigger square base brick (26.5 x 26.5cm). None of the bricks from the tepidarium does not have any stamp on the surface. The size and the lack of stamps on their surface make them clearly different from those from the caldarium (below). Therefore, it is possible that these pilae of bricks from the tepidarium are the result of subsequent repairs after the construction of the bath house; we refer here to the removal of the floor, the placing of new pilae in the basement and then restoring the floor. In the basement of tepidarium there were made (they have been preserved) nine brick bases (fig. 18-21) all pasted with clay. The first two bases are near the median wall that separates the caldarium from the tepidarium. First (the western one), was made in four rows of whole or fragmented bricks, resulting a base of 53 x 66cm, 30cm high. A second brick base was placed 40 cm east of the first one, just in the north-east corner of the room; its dimensions were of 48 x 45cm and the preserved height is of 23cm. The third base was at 30cm west of the first one and it was made in three rows of whole or fragmented bricks and tiles pasted with clay; its dimensions were 52 x 60cm and the height of 20cm. The fourth base was at 25cm south of the second one; there have been preserved three rows of overlaid bricks; its dimensions were 55 x 50cm and the height of 20cm. The fifth base has been incompletely preserved, four brick rows and fragmentary bricks, pasted with clay; dimensions: 50 x 54cm; height-35cm. The sixth base was placed 48cm south of the fourth base and 15cm west of the eastern wall of the room; it has the best preserved height: seven rows made of bricks and tiles pasted with clay; dimensions: 60 x 50cm; height- 43cm. The seventh base was placed 36 cm south of the sixth base and 18cm west of the eastern wall of the room, is well preserved: four brick rows, the western end of the base is wider; dimensions: 78 x 60cm; height- 35cm. The eighth and the ninth bases were almost entirely or completely dismantled. The description of the brick bases of the tepidarium need a few observations. It can be noticed that there they were placed only in the north-east side of the room on a length of 5m and a width of 1.75m. Therefore we think in this area, there were warm water basins. In front of the bases to the west, there was left an empty space; perhaps there is a way of access to the caldarium.

149

Looking at the bath house plan, we can see that in the tepidarium there are some empty spaces, and we can imagine that they were used for body cleaning which was made using strigilii. The bricks that form the bases of the basement of the tepidarium (pl. XVII) does not bear any stamp of a military unit, in our case of Legion VII Claudia, on their surface. From this point of view, it seems that the bases were made in an entirely different from that of the bases of the caldarium, where the bricks are stamped in their majority. At the southern end, the room had a broken wall opening 0.60m, all in the ancient treading probably the same purpose heat transmission to the southern rooms. The wall was interrupted in a later intervention (phase III of construction and reconstruction) and was not performed exactly the middle of the side. On the other hand these breaches of the north and south walls of the tepidarium were designed to provide a corresponding maintenance of the fire in praefurnium (see below). In the tepidarium were found several objects, as follows: a lamp of Firmalampen type with the stamp ARMENI, a fragmentary tile with the stamp AMBIURUS(s) F(ecit), a mirror frame made of lead, a fretted fibula, coins, etc. 4. CALDARIUM. It is the most heated room because it was right next to the furnace (praefurnium). In this room there were basins of hot water. The exterior walls are 0.60m thick and they were made of sandstone (sâgă) and limestone. The room is rectangular and its interior dimensions are 4.20m the east-west side and 5.90m north-south side. Since the building was despoiled of stone and brick almost to its foundations, and the floor has been preserved only as scattered fragments, this being also the case of the caldarium, in what follows we will describe the situation that we found in the basement. The interior space of the room contains many little pillars (pilae) made of brick, belonging to a heating installation (hypocaustum). On the east-west direction there were made six rows of pilae, and on the north-south direction, seven rows. The pilae were built, according to my observations, of six superposed little bricks (22 x 22 x 6cm), disposed on another base-brick, a bigger one (33 x 32 x 6cm) (fig. 22); all these were clayed. In any case, no such whole brick base has been preserved; because of the weight they supported (the pilla and the floor) these big bricks broke (pl. I / 1-3). Therefore, the bigger brick (brick bases) were sometimes replaced with a rectangular stone. There are exception to the situation described above, inside and on the boundary of the apse and also near the praefurnium. In both cases, the pillae were replaced with bases also made of brick. The size of these different bases: 50cm to 60cm or more. The operation of replacing conventional pillae with bases, even if they were made in a similar way, was meant to support bigger weights, that is some hot or warm water tanks. In this respect it worths mentioning that there are such bases in the north end of the room (fig. 23), just above the place where the flame came out of the praefurnium. Not all of them have been preserved. The base in the northwest corner of the caldarium is 0.65m of the exterior wall of the building; the base was made of brick-and-clay layers; it is rectangular and its preserved dimensions are 0.64 x 0.23cm. Another base was made of three brick-and-clay layers, and its dimensions were 58 x 49cm, 25cm high. The dimensions of the third base were 65 x 60cm and the height was 30cm. Finally, a fourth base in the northern sector of the caldarium was made of medium size bricks (42 x 31cm) and the preserved height is 22cm. Some of the bricks of the bases bears on their surface the stamp of Legio VII Claudia. The explanation for the presence of these bases is the need to support heavy weights, namely the hot water tanks which I mentioned above. In this case we may have to do with a space for a sauna (laconicum?). THE APSE (fig. 25-26). On the western side of the building, there was made a half-round apse, with the exterior diameter of 5m. The foundations of its walls were dug in the yellow ground and they have been preserved to maximum 1.20m height (the walls of the apse). Inside the apse must have been a basin of warm water. This assumption is supported by the fact that in this space,

150

the pillae made of bricks were replaced with some larger bases (fig. 24) also made of brick, as we have mentioned above. The first base was at 30cm of the apse wall; it was made of four layers of stacked bricks and it measured 60 x 40cm, with a height of 30cm. The second base was at 30cm west of the first; it was similar to the first one and it had dimensions of 50 x 50cm with a height 30cm. The third was at 20cm west of the second and it was made of four layers of bricks; its dimensions were of 50 x 45cm with a height of 34cm. In the apse, there were surely other bases which have not been preserved. The interior dimensions of the apse were 3.80m (north-south) and 2.15m (east-west) and there could stay simultaneously five people (men or women) (fig. 25-26). Many hundred glass fragments has been discovered inside the apse and near of it; from this point of view we have to guess that on the western side, at the superior part, must have been some windows in order to kept the natural light and heat. The floor (suspensura) has not been preserved except for some fragments; based on these, we could establish that it was made like a pavement of mortar with little fragments of bricks in opus signinum technique; the thickness of this pavement was approx. of 15cm. During the excavations, there were discovered fragments of tiles of tegula mammata type, and also ceramic pipes. These facts lead to the conclusion that heating was supplied through pipes at the level of the floor, and also through the space between the walls and the tiles of mammata type. For fixing all this equipment, there were used big iron spikes. We should add here that through the above mentioned accessories the heat was also provided vertically. Also in connection to heat supply, we can mention here the discovery of tiles with roundshaped perforations (fig. 26.3); such objects, called tubuli were actually attached to the walls of the bath house and through the holes along the walls, allowed passing the heat. This way other rooms were heated, too. The big bricks (pedales) and also the little ones (bessales) coming from the pillars (pilae) of the hypocaustum were stamped; there is only one type of stamp with the text LEG VII CL (pl. IXIV). The stamp is of rectangular shape (aprox. 17 x 4cm), framed by a rectangular border with double frames up and down, and by curved rods on both sides. The letters of the stamp were carefully made, in relief, 2.2-2.5cm high. Such bricks have traces of burning and soot on their edges. Rarely, stamps belonging to the same detachement of Legio VII Claudia were put on tiles. It is usually the same type of stamp, like the previous one (see above); only one piece has a stamp framed in a tabula ansata, with curved lines at extremities. Not all the pillae of this installation have been preserved; on the floor of the hypocaustum, there can be noticed traces of other pillae that were disassembled or destroyed. The distance between the base-bricks is of 23-25cm. The existence of the pillae of the hypocaustum and the place of the apse on the western side (on the direction of the sunset) proves that in this point there was at least a hot water tank; a similar situation at the baths in Slăveni (Popilian 1971, p. 629). The PRAEFURNIUM (= the space of the fire, kiln) was identified on the northern side, at 1.20m of the north-western corner of the building. It is easily noticeable because of the great quantity of clay that was burnt till vitrification. It was covered by a thick crust, very hard because of the burning process. Its sizes: 2.30 x 1m. The walls of this praefurnium have not been preserved. Near the praefurnium, there have been discovered some boulders with strong traces of burning, that probably were used to produce the steam by throwing them into the cold water tank. The orientation to the north of the mouth of fire of the praefurnium, exactly to the Eruga stream, must have had a certain reason. The strong winds blowing from the south, south-east and south-west must have determined the orientation of the furnace fire. Heat transfer was provided by some gaps practiced in the north and south walls of the tepidarium to the southern rooms underneath. On the other hand, near the mouth of fire should have been stored large quantities of wood. For water heating for warm and hot basins was needed a large quantity of wood. There was always the danger of an outbreak of fire, and in this case water could be brought quickly from the Eruga stream, just 16m to the north. 151

Inside the praefurnium, there have been discovered only two objects: a shapeless piece of lead melted scraps, and a fragment from a pot with the rim turned horizontally towards the exterior, characteristic to the first half of the 3rd century. If the discovery of the pot fragment could be explained, much difficult to elucidate is the presence of the fragment of lead scraps. Probably, very close was a officina for metal processing. Despite careful research, there have not been found any traces of repairing the mouth of fire of the praefurnium. Both rooms, the caldarium and the praefurnium were made at the time of the construction of the building and remained in use until the decommissioning of the bath house. 5. North-east corner room (unknown function). Though its existence was suspected earlier in the north-east corner of the bath house, this room was revealed only during the diggings in 2014. The excavations in 2008-2009 viewed here the remains poorly preserved of an earlier or contemporary building. But finding in this space (excavations 2009) of a pit (G 1) connected to a closet in the apodyterium (see above) by a drain, made me give up the idea of looking for a room; at that time I considered it was impossible to find such a pit inside of a bath house. In 2014, I decided to extend the excavation in the area near the north-east corner of the bath house. The result was expected, namely the presence of other rooms of the building in this place. Its foundations are approx. -1.20m beneath the treading level. More exactly it is a rectangular room with interior dimensions of 7.50m (north-south) and 5 m (east-west). Its walls are 0.60m thick, made of stone tiles (sâga) and they were systematically dismantled almost to the foundations. After it was discovered, we naturally asked ourselves whether this room belonged to the bath house or it was a separate building. Dismantling its walls was so thorough, that the ends of the room walls that connected it to the rest of the building (to the apodyterium southwards and to the caldarium northwards) were effectively removed entirely. At first glance, any natural connection of this space with the bath house was discontinued altogether. However, a careful examination led to the conclusion that the room follows closely the track of the building walls and is attached to it at right angle. Furthermore, the room walls are as thick as the other walls of the building and they were made using the same technique and materials. The hypothesis that this is another room of the same building became a certainty. It remained to explain the pit (G 1), connected to a closet in the apodyterium. This evidence combined with the systematic dismantling of the walls of the room led to the conclusion that there are different construction phases. The newly identified room in the north-east corner of the bath house belonged to the first phase of construction. At some point, perhaps after a brief existence, the room was demolished and its walls were completely dismantled, probably to make room for a new building to the north; otherwise traces of this new building have been reported during the excavations in 2014. Therefore, the room in the north-east corner of the building belongs to the first phase of construction, and the drains from the apodyterium and the waste pit G 1 belong to the next phase of construction. We have to identify the utility of the room. Inside of it, there were not found traces of a hypocaustum or aquafug mortar (as opus signinum), so it was not a heating room. Another frigidarium would have been of no use because there was already there one left of the apodyterium. And after the bathing route frigidarium -tepidarium-caldarium, the visitor would return to the apodyterium and then leave the bath house. Inventory taken from the room was poor. It was demolished by those who had built it administrated it, the objects inside had been carefully removed. However, in 2009, there was discovered an iron shaving razor (fig. 27) in the room, which could be an important clue regarding the utility of this room. We should mention that after bathing, the customers shaved, had a haircut, a body hair removal or other aesthetic operations. 6. The room(s) on the southern side. It was added to the bath house sometime in the first half of the third century. More precisely, on the southern side of the building, right to the tepidarium and frigidarium, there was added another room whose walls were made of limestone 152

and their foundations were noticeably thicker (0.80m) than the older ones (0.60m thick) of the bath house; we can easily see a new construction phase of the building. Interestingly, this new room is located above the other foundations of the bath house with approx. 30-40cm, so that the entire building is slightly inclined towards the north to the praefurnium as the architect Vitruvius had written in his work (De Architectura, X, 5). The annex on the southern side of the building was large (interior dimensions: 9m the eastwest side and 5.5 m the north-eastern side). For heat supply it was connected to the tepidarium with a gap of 0.60m, made in the southern wall of this heated room; this was done by cutting the opening in the wall, the edges were consolidated with stacked bricks and mortar. There have been preserved small pieces of clay in situ from the floor of the room. They also uncovered some mosaic pieces made in the shape of "biscuits" and several fragments of bricks, all disturbed. Through this evidence we can get an idea of the room pavement made of paving bricks placed on a "bed" of clay. The utility of the room can only be inferred from the collected objects found there: razors and mirror frames of lead (fig. 28). At one point, the southern side room was divided by a wall built on the north-south direction. The median wall has a different thickness from the others and it is likely a subsequent fitting. By dividing of the annex on the southern side were obtained two rooms. The south-west room obtained this way, on the direction of the tepidarium-caldarium, had the interior dimensions of 5.40 x 3.80m. The south-eastern room on the direction frigidarium- caldarium has interior dimensions of 5.40 x 4.40m; on its southern wall was attached a small stone basin (labrum) whose poorly preserved remains indicate the maximum diameter of 3.5m (east-west) and a radius of 1.50m (north-south). Inside, there was found a statue pedestal made of bronze. *The roof of the building was made of tiles of tegula hammata type, fixed on wooden rafters. Several such tiles have the stamp stamp of the Legion VII Claudia (pl. XIX / 90-91). Other many tiles (fragmentary) bears on the surface the stamp of Ambiurus’s officina (pl. XVIII). A large number of spikes and nails that was discovered during the excavations must have been used for jointing and fixing these rafters. The extremities of the tiles were covered by gutter tiles. A large number of clamps and metal rods were discovered during the excavations in 2002 on the southern side of the bath house. The objects came from the collapsed roof of this part of the building. Such a situation can be explained only by the fact that the roof was made of wooden scaffolding, these clamps and rods were used for fixing the wooden boards. Despite the large number of fragments of tiles and gutter tile, no such object was found whole. Being rather thin objects and placed on the top of the building, when the roof collapsed they broke into several parts. Except the stamped bricks (see above) inside the baths, there has been discovered an important archaeological material. It consists of: pottery for domestic use, painted pottery, pins of bone, lead frames from mirrors, iron keys, spikes and iron nails, coins, ceramic objects, fragments of glass vessels, fragments of window glass, animal bones, etc. Remarkably, a significant number of ceramic pieces of game discovered here suggests that the baths were also a place for meeting and relaxation. The building was lit up with lamps in the evening and at night, and naturally at daytime; the latter statement is based on the discovery of some hundred fragments of window glass. WASTE PITS Near the bath house there have been found five waste pits as it follows: Pit G 1; it was dug after the room in the north-east corner of the bath house was no longer used. It was used for taking the residues which were discharged through the drain in the right (fig. 17). In its filling, there have been discovered a large amount of pottery fragments and animal bones. 153

The pit is located at a distance of 1.60m north of the apodyterium and 0.90m of caldarium. The diameter of its mouth is 1.50. It is -1.80m deep. Pit G 2; it was dug in the north-west vicinity of the bath house. It is at almost 2m north of the north-west corner of the building. It has a diameter at the mouth of 1.30m and it could be investigated up to depth of -1.80m; it could not be entirely excavated and emptied because of the ground water. It seems to have been used for picking up waste water of the caldarium, but in its filling there has been found garbage (bone, ceramic fragments, fragments of metal slags). Pit G 3; it was dug in the vicinity of north-west of the bath house at a distance of 3.5m south of the pit G 2 and 1.75m north-west of the apse of the caldarium. It has a mouth diameter of 1.15m and it could be excavated to a depth of -1.95m; at this depth, the ground water blocked the investigations. In this case, the utility of the pit seems to be taking over waste water in the apse of the caldarium. Pit G 4; it is on the left side of the entrance of the apodyterium. The mouth diameter is of 2.50m and it has a depth of 2.10m. It is surely a household pit; in the filling there have been discovered many pottery fragments and household waste. The digging of the pit G 4 right in the left part of the entrance, even near the walls of the building seems very strange; that it posible G 4 pit not belong to the bath, but also before of it. Pit G 5; it was dug at a distance of 0.75m north of the north-east room of the bath house. The diameter of the mouth is of 1.20m. It contains a poor inventory in the filling consisting of several pottery fragments. However, the pit G 5 was filled at the end of the second century, when the room in the north-east corner was no longer used. WATER SUPPLY The bath house was supplied with water easily from a stream called Eruga or the Water of Cioroiu that runs in the vicinity; by the way, during the excavations, there were discovered many fragments of ceramic pipes. Thus, during the excavations in 2010 to the east of the bath house (S 1, plaid 1 -0.60m) after a heavy rain, the north wall of the section S 1 revealed a fragment of a ceramic pipe preserved in situ (fig. 29). The examination of the wall section of this place has provided some important details. To install the pipe, there was dug a trench of 36cm wide and 28cm high. In order to protect the pipeline trench the edges were lined with clay and straw, a kind of adobe. The place of discovery is approx. 10m east of the bath house, so this was the pipe that supplied the water basins of the building. The pipe was oriented north-south, precisely to the Eruga stream. The pipe fragment (Fig. 30) has the outer diameter of 7.8 cm and the wall of maximum 1.6 cm thick therefore it might carry a constant and consistent flow of water to the bath house basins. We do not know if it was the only facility of this kind. During the excavation campaigns that followed, we tried in vain to follow its route, which unfortunately was not preserved. However, the discovery is very important and it showed us how the bath house was supplied with water. Being oriented north-south, we can assume that at some point, the pipeline route was changed to the west, where the falling water was directed to the building. WASTE WATER DISPOSAL Except the pit G 1 in the right of the entrance, the pit of the latrine in the apodyterium, near the bath house, there have been discovered two round holes, one (G 3) west of the caldarium and 1.15m in diameter, the other ( G 2) near the north-west corner with the diameter of 1.30m. They have been found in excavations at a depth of 1.95m and respectivelly, 1.80m. We have tried to clear their content but we succeeded only partially because of the ground water.

154

In the pits, we have discovered garbage too (animal bones, ceramic fragments), but only a small quantity, so they were most probably meant to evacuate residual water. The two pits (G 2 and G 3) were probably used for discharging the waste water from the caldarium; It is necessary to specify this thinking of the fact that they were near the bath house. Their capacity seems insufficient to take a lot more quantity of water. There may be other such pits, which could not be found during the archaeological excavations. Behind the tepidarium there have not been found such pits to take the waste water from the basins of this room. Yet the waste water had to be somehow discharged and the Romans must have had a simple but ingenious solution to this problem. The careful study of the land can provide a valid answer to this question. The bath house was built in the north-west corner of the fortrification, on a much lower land as compared to that of the rest of the fortification. Moreover, behind the building (westwards) beyond the two fossae of the fortification, the whole area is decreasing considerable in altitude over a large surface. Even today there is the possibility that the area could be flooded. There is no indication that this piece of land was inhabited. We think here is the answer regarding the discharge of wastewater from the bath house. Through drains, waste water was removed from the building and directed by pipeline to the west, beyond the fossae of the fortification. THE CHRONOLOGY OF THE BATH HOUSE FROM CIOROIU NOU. PHASES OF CONSTRUCTION AND RECONSTRUCTION In this stage of the research it is difficult to specify an exact dating of the baths of Legio VII Claudia in Cioroiu Nou. Some coins and brooches are dated from late 2nd century AD. Taking into account the numismatic evidence, the stratigraphic situation, the brooches that can be dated more precisely and also the stamped bricks and the inscription of speculator Germanus (IDR, II, 141; Bondoc 2004, p. 9-11; Petolescu 2005, p. 76-77, no. 99), it could be stated that the baths were functional in early 3rd century AD. The observations made over four excavation campaigns in conjunction with studying the artifacts discovered allowed the establishing of three main phases of construction and reconstruction, as it follows. Besides the three phases of construction and reconstruction which will be described below, there can be highlighted some aspects related to different moments (subphases) of the construction. PHASE I. The first phase of construction of the bath house lies in a simple construction with five different sized rooms and features (fig. 31). For four of these we have already identified their utility: apodyterium, frigidarium, tepidarium and caldarium. These four rooms remained in use until the decommissioning of the bath house regardless of the construction or reconstruction phase that followed. After completing the bathing route, apodyterium (A) → frigidarium (F) → tepidarium (T) → caldarium (C), the visitor went into the north-eastern room of the building, probably meant for haircutting or where needed shaving, at least the shaving razor we found here suggests this. After that, through the apodyterium, going out through the same door as he entered, the visitor left the bath house. The dating of the first construction phase do not raise problems. The building was erected sometime after the end of the Marcomanic wars, in the time of Emperors Marcus Aurelius or at the latest, Commodus. This assertion is based on the coins and the brooches found inside the building. The detachment of Legio VII Claudia, which arrived here at the end of the wars or immediately after, must have raised the bath house. At least that is what the dozens of stamped bricks used for the pillae of the hypocaustum in the caldarium suggest. Further details cannot be given for the time being. We do not know precisely how long lasted the construction works, but very soon the building underwent some changes, as we shall see below (phase II and III).

155

PHASE II. In the second phase of construction the bath house was reduced, by demolishing the room in the north-east corner, which might have been used for haircutting, shaving, etc. In this context, the space for the baths was resized (fig. 32). The Romans dismantled a room of the building because they probably needed space to raise another building space in the north. As the excavations in 2014 revealed, the south-west corner of this new buildings overlaps partly the dismantled walls of the demolished room (fig. 37). Therefore there is no problem in explaining why the space of the bath house was reduced. The activities which had taken place in the room before it was demolished, they seem to have been taken over by another room, most likely the tepidarium; in the south end of this room, there were found two shaving razors similar to the one found in 2009 inside the demolished room as well as a mirror frame made of lead. At that time, in the apodyterium room (probably, in a corner of it) seems to have been made a toilet; at least, the drain practiced on the north wall of this room and the waste pit G 1, which is located on the route of the canal and in front of it, allow us to understand. The bathing route from in the previous phase, apodyterium (A) → frigidarium (F) → tepidarium (T) → caldarium (C) was still followed. Only the way out of the building was changed. Thus, after bathing, the visitor had to go back from the caldarium to the tepidarium. The visitor may have stayed here for a while, for aesthetic needs (haircut, shave), most likely somewhere in space at the south end of the room. After that, one could cross the frigidarium to the apodyterium and leave the building. It is difficult to date accurately the phase II of the bath house. There is not enough evidence. Taking into account the dating of the tiles with the stamp AMBIVRV(s) F(ecit) (Bondoc 2005a, p. 107-117), the period of the lamps producer Armenius (Popilian 1996, p. 81-86), the brooches and coins and the chronology of the next phase (phase III), phase II can be dated to late 2nd centuryearly 3rd century. SUB-PHASE II.1. This subphase is suggested by the difference between the size of the bricks that make up the pillae and the bases of the tepidarium, of the ones from caldarium; moreover just the bricks in the caldarium were stamped while those in the tepidarium were not. These differences may not necessarily demonstrate the existence of a particular phase of construction or reconstruction; in fact the pillae and the bases of the two rooms with hot water basins have the same orientation and layout. But the evidence presented above could indicate at least some repairs made in the basement of the tepidarium, that is making some more pillae at a time that cannot yet be stated chronologically. PHASE III. The third phase of the bath house in Cioroiu Nou consists in expanding the building space by adding an annex on the southern side (fig. 33). This expansion is probably a consequence of the increasing number of those who attended the bathrooms, the soldiers of the fortification. The new room has thicker walls than those of the old building, south of the tepidarium and the frigidarium. The southern wall of the tepidarium was cut to give a break to allow heat penetration into the new room. We cannot say why this room was used for and what was its Latin name. But considering the razors and the shaving mirror frames found inside, we can get an idea of its functionality. The interior space (9 x 5.5m) was large enough even for oil massages. The large number of game pieces found inside also suggests its utility as a place of relaxation and socializing. At one point the room was divided (subphase III.1) The bating route, apodyterium (A) → frigidarium (F) → tepidarium (T) → caldarium (C) was maintained in phase III of the building. Once inside the baths building, visitors left their clothes in the locker room (apodyterium) at the entrance and eventually went to the toilet. Then they entered the frigidarium, where they sprinkled their bodies with cold water. After that they came into the hot water room (tepidarium) and then into the caldarium. 156

The difference lies in the way out. From the caldarium, the visitors returned to the tepidarium and from there in the annex building on the southern side of the baths. After spending a certain time here (haircutting, shaving, socializing, gaming), they passed into the frigidarium, where the visitors crossed the apodyterium and they left the building. Phase III of the bath house is widely dated in the first half of the third century. We could connect at least theoretically this construction phase to the inscription set by the speculator of Legio VII Claudia, named Germanus. As the epithet of the legion is Maximiana, then we have a dating of the phase III of the building in the time of Emperor Maximinus Thrax (AD 235-238). SUB-PHASE III.1. Another matter of a subphase of construction is the interior wall that separates the chambers on the south side of the bath house (fig. 35). For now, this cannot be explained reasonably, but getting two rooms by dividing a large room with a median wall may have been necessary by a better partitioning of the space. It seems that the division on the southern side of the room was an option motivated by necessity, since in the eastern room, there was made a small basin (labrum) attached to the southern wall. * At a certain moment the bath house was violently destroyed: a general level of demolishing with strong traces of burning was noticed during the archaeological excavations. More fragments of glass found in the wreckage of the building coming from its windows, are deformed because of high temeperature because there was a fire. Also, more fragments of pottery vessels bears traces of secondary burning on the surface. Hypothetically this moment could be identified with the attack of the Carps in AD 247. After the destruction, the bath house from Cioroiu Nou was out of service for all. Its perimeter was abandoned and turned instead to store household waste. That may explain the large amount of animal bones, bronze or iron scrap, steel slag and pottery fragments found inside. This moment can be dated based on a trident-shaped brooches, discovered in 2010, above the debris of the building. Then its ruins were removed (stolen), limestone building stones, architectural pieces (columns, capitals), bricks, paving pieces and objects that had escaped the fury of those who caused the destruction in the mid-third century. In the vicinity of the bath house or further, we discovered, during the excavations, marble pieces that plated the basins in the tepidarium and caldarium, ceramic tubes for heat circulation, tegula mammata tile type, a strigillus, etc. The spoliation of the building began in antiquity and continued in the Middle Ages, modern times, almost to the present. During the archaeological excavation campaign in Cioroiu Nou we could find everywhere traces of systematic and almost total dismantling of buildings. In some cases (especially east of the bath house) the line of some walls could be reconstituted only with the help of the prints the stones left behind them after they were removed and stolen and eventually by continuous traces of lime and mortar. These are the comments that have been made during the excavations which focused on, uncovered and revealed the bath house in the north-western corner of the fortification of Cioroiu Nou. It can easily be noticed that the bath house has been given special attention, hence the many phases and sub-phases of construction and reconstruction (fig. 36). Certainly, some phases or subphases can be found in the stratigraphy and chronology of the fortification (fig. 37), others cannot. Translated by dr. Mihaela Pena

157

ILLUSTRATION Fig. 1. The Roman fortress of Cioroiu Nou; aerial photo, 1969 (after Bondoc 2010). Fig. 2. The Roman fortress of Cioroiu Nou and its surroundings (after Tudor 1942). Fig. 3. Cioroiu Nou. Aerial photo of the fortress (after Bondoc 2010). Fig. 3.1. Cioroiu Nou on the map of the Roman Empire (after Bondoc 2010). Fig. 4. Cioroiu Nou. The two defensive ditches of the fortress and their location. Excavations 2012. Fig. 5. The first ditch (fossa 1). Fig. 6. The second ditch (fossa 2). Fig. 7. Cioroiu Nou. Trident-shaped fibulae. Fig. 8. Cioroiu Nou. The inscription of Germanus, speculator of Legio VII Claudia (after Bondoc 2004). Fig. 9. The stamp of Legio VII Claudia, on the bricks discovered in Cioroiu Nou, after Bondoc 2010. Fig. 9.1. Excavations 2002. Fig. 9.2. S 1/2002; northern and southern section profile. Fig. 9.3. S 2/2002 (plan and northern section profile) and S 3/2002 (southern and northern section profile). Fig. 10. Cioroiu Nou. The bath house of Legio VII Claudia, after the basic preservation. Fig. 11. Cioroiu Nou. The archaeological excavations in 2008, inside the bath house. Fig. 12. The bath house of Cioroiu Nou. The building and the map of excavations. Fig. 13. A lamp with five nozzles discovered in 2000, under the level of the bath house. Fig. 14. A domestic kiln discovered in 2012, under the level of the bath house. Fig. 15. A grinder discovered in 2000, under the level of the bath house. Fig. 15.1. A bowl discovered in 2000, under the level of the bath house. Fig. 16. Iron hammer discovered inside the bath house. Fig. 17. Apodyterium, drain of the residual trash and the residual pit G 1. Excavations 2009. Fig. 18. Tepidarium; the first base bricks. Fig. 19. Tepidarium; the second and the third base bricks. Fig. 20. Tepidarium; the fourth base bricks. Fig. 21. Tepidarium; the bases bricks no. 6 and 7. Fig. 22. Caldarium; section profile of the pilae of the hypocaustum (after Bondoc 2010). Fig. 23. Caldarium; bases of bricks in the northern end of the room. Fig. 24. Caldarium; bases of bricks in the apse of the room. Fig. 25. Caldarium; the pilae of bricks and the apse of the room. Fig. 26. Caldarium; the pilae of bricks and the apse. Fig. 26a. Caldarium; fragment of the floor, made in opus signinum technique. Fig. 26b. Pilae of bricks and the floor of a hypocaustum, after Brodribb 1987, p. 90, fig. 41. Fig. 26.1. Tile of tegula mammata type. Fig. 26.2. Pilae from a hypocaustum and tegulae mammatae (section profile and front-view), after Decormeille, Woimant 1983, p. 27. Fig. 26.2.a. The way for fixing of tegulae mammatae on the interior walls, after Brodribb 1987, p. 64, fig. 26. Fig. 26.3. Ceramic box tiles (tubuli), with oriffices, for heat transmission. Fig. 26.4. The arrangement of the ceramic box tiles (tubuli) on the interior walls of a bath house, after Decormeille, Woimant 1983, p. 27. Fig. 26.5. Ceramic cylindrical pipes in the shape of a bobbin, after Brodribb 1987, p. 68, fig. 29. Fig. 27. A shaving rasor discovered inside the north-eastern room of the bath house. Excavations 2010. Fig. 27.1. Pieces of pavement discovered in the room (rooms) on the southern side of the bath house. 158

Fig. 28. Shaving rasors and the lead frame of a mirror, discovered in the south room of the bath house. Fig. 28.1. Gutter tiles and roof tiles. Fig. 28.2. Roof tile made in the officina of Ambiurus. Fig. 28.3. The way of arrangement of the gutter tiles over the extremities of the roof tiles. Fig. 29. The ceramic pipe for the water transmission of the bath house. Excavations 2010. Fig. 30.1. Fragment of the ceramic pipe for water transmission, discovered in 2010. Photo and drawing. Fig. 31. The bath house of Legio VII Claudia in Cioroiu Nou. Phase I. Fig. 31.1. Cut-out fibula, from the phase I of the bath house. Fig. 31.2. Reconstitution of the bath house of Cioroiu Nou. Phase I. Fig. 32. The bath house of Legio VII Claudia in Cioroiu Nou. Phase II. Fig. 32.1. Fibulae and bronze statuette from the phase II of the building. Fig. 32.3. Fragment of the floor of the tepidarium, which shows two phases of construction. Fig. 33. The bath house of Legio VII Claudia in Cioroiu Nou. Phase III. Fig. 33.1. A proposal of reconstitution (Alexandru Adrian Gheorghe) of the bath house in Cioroiu Nou. Phase III. Acc. to http://alexisphoenix.org/imagesromania7/ ciothreedreconst.jpg. Fig. 34. Fibula and strigillus from the phase III of the building. Fig. 35. The bath house of Legio VII Claudia in Cioroiu Nou. The subphase III.1. Fig. 35.1. Proposal of reconstitution of the interior space of the bath house in Cioroiu Nou. Phase III, the west rooms. Reconstitution made after the Baatz 1976, abb. 3. Fig. 36. The bath house of Cioroiu Nou. The main phase of construction and reconstruction. Fig. 37. Excavations in Cioroiu Nou, 2008-2014. Fig. 38. The Roman fortress of Cioroiu Nou and the building revealed in its north-western part.

159

ABREVIERI ŞI BIBLIOGRAFIE AnnÉp: CIL: Crawford:

Année Épigraphique. Corpus inscriptionum latinarum, Berlin. Crawford, M. H., Roman Republican Coinage, Cambridge University Press,

1974. IDR, II: Inscripţiile Daciei romane, II: Oltenia şi Muntenia, Bucureşti 1977 (ed. Gr. Florescu, C.C. Petolescu). IDR, III/3: Inscripţiile Daciei romane, III: Dacia Superior,3, București 1984 (ed. I.I. Russu, O. Floca, V. Wollmann). ILD: Inscripții latine din Dacia, București 2005 (ed. C.C. Petolescu). RIC: Mattingly, H., Sydenham, E.A., The Roman Imperial Coinage, vol. 2: Vespasian to Hadrian, Londra, 1968. Mattingly, H., Sydenham, E.A., The Roman Imperial Coinage, vol. 3: Antoninus Pius to Commodus, Londra, 1930. Mattingly, H., Sydenham, E.A., The Roman Imperial Coinage, vol. 4, I: Pertinax to Geta, Londra, 1936. Mattingly, H., Sydenham, E.A., The Roman Imperial Coinage, vol. 4, II: Macrinus to Pupienus, Londra, 1938. Mattingly, H., Sydenham, E.A., The Roman Imperial Coinage, vol. 4, III: Gordian III – Uranius Antoninus, Londra, 1949. Robertson: Anne Robertson, Roman Imperial Coins in Hunter Coin Cabinet, University of Glasgow, II: Trajan to Commodus, London, 1971. Varbanov: I. Varbanov, Greek Imperial Coins and their values. The Local Coinages of the Roman Empire, Burgas, 2002.

* Ardeț 2011- A. Ardeț, Domus Romanorum de la Zăvoi (jud. Caraș-Severin), Tibiscum, SN, 1, 2011, p. 51-72. Ardevan 2005- R. Ardevan, Colonia Claudia Aequum und Dakien- epigraphische bemerkungen, Römische Städte und Festungen an der Donau. Akten der Regionalen Konferenz, Beograd 2005, p. 125-133. Baatz 1976- D. Baatz, Das Römerbad am Limeskastell Walldürn (Odenwaldkreis), Kulturdenkmale in Baden-Württemberg, Klein Führer, Blatt 22, Saalburg, 1976. Barbulescu et alii 1999- M. Bărbulescu, A. Cătinaş, C. Luca, A. Husar, P. Husarik, M. Grec, C. Bărbulescu, The baths of the legionary fortress at Potaissa, Roman Frontier Studies. Proceedings of the XVIIth International Congress of Roman Frontier Studies (ed. N. Gudea), Zalău 1999, p. 431-441. Bartus et alii 2014- D. Bartus, L. Borhy, G. Delbó, E. Számadó, A new Roman bath in the canabae of Brigetio. Short report on the excavations at the site Szőny-Dunapart in 2014, Dissertationes Archaeologicae ex Instituto Archaeologico Universitatis de Rolando Eötvös nominatae Ser. 3. No. 2, Budapest, 2014, p. 437-449. Bărcăcilă 1938- Al. Bărcăcilă, Les thermes romains de Drubeta, Arhivele Olteniei, XVII, ian.-apr. 1938, 95-96, p. 41-52. Benea 1974-1975- D. Benea, Un medic al legiunii a VII Claudia la Drobeta în timpul războaielor marcomanice, Sargetia, XI-XII, 1974-1975, p. 303-306. Benea 1983- D. Benea, Din istoria militară a Moesiei Superior şi a Daciei. Legiunea a VIIa Claudia şi legiunea a IIII-a Flavia, Cluj-Napoca 1983. Bojović 1983- D. Bojović, Rimske fibule Singidunuma, Beograd 1983. Bondoc 2000 - D. Bondoc, Un detaşament din legiunea VII Claudia la Cioroiul Nou, jud. Dolj, SCIVA, 1-2, 51, 2000, p. 117-121. 160

Bondoc 2001- D. Bondoc, A Detachment of Legio VII Claudia at Cioroiul Nou (Dolj County, Romania), Die Archäologie und Geschichte der Region des Eisernen Tores zwischen 106275 N. Chr., Kolloquium in Drobeta-Turnu Severin (1.-4. Oktober 2000). RumänischJugoslawische Kommision für die Erforschung der Region des Eisernen Tores -Archäologische Abteilung- IV, Bucureşti 2001, p. 177-182. Bondoc 2001a- D. Bondoc, Some Roman discoveries from Cioroiul Nou, Dolj county, Ephemeris Napocensis, XI, 2001, p. 61-65. Bondoc 2004- D. Bondoc, Inscripţii şi piese sculpturale. Muzeul Olteniei Craiova / Roman inscriptions and sculptural pieces. The Museum of Oltenia, Craiova, Craiova 2004. Bondoc 2005- D. Bondoc, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2004. A XXXIX-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Jupiter-Mangalia, 25-28 mai 2005, p. 126-127. Bondoc 2005a- D. Bondoc, The officina of Ambiurus from Cioroiul Nou, Cioroiaşi Commune, Dolj County, Corona Laurea. Studii în onoarea Luciei Ţeposu Marinescu, Bucureşti 2005, p. 107-117. Bondoc 2005b- D. Bondoc, VTERE FELIX pe un inel roman de argint descoperit la Cioroiu Nou, comuna Cioroiaşi, judeţul Dolj, Analele Universităţii din Craiova. Seria ştiinţe filologice, limbi şi literaturi clasice, I, 1-2, 2005, p. 9-15. Bondoc 2006- D. Bondoc, Roman painted pottery discovered at Cioroiul Nou, Dolj County, Romania, In Honorem Gheorghe Popilian (edited by Dorel Bondoc), Craiova 2006, p. 128-141. Bondoc 2007- D. Bondoc, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2006. A XLI-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Tulcea, 29 mai-1 iunie 2007, p. 130. Bondoc 2009- D. Bondoc, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2008. A XLIII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Târgovişte, 27-30 mai 2009, p. 100. Bondoc 2010- D. Bondoc, Cioroiu Nou. 100 descoperiri arheologice / One hundred archaeological discoveries, Craiova 2010. Bondoc 2010a- D. Bondoc, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2009. A XLIV-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Suceava, 27-30 mai 2010, p. 57-58. Bondoc 2010b- D. Bondoc, Roman tridend-shaped brooches to the north of the Lower Danube, Antiquitas Istro-Pontica. Mélanges d’archéologie et d’histoire ancienne offerts à Alexandru Suceveanu (Éditeurs: M. Angelescu, I. Achim, A. Bâltâc, V. Rusu-Bolindeţ, V. Bottez), Cluj-Napoca 2010, p. 297-303. Bondoc 2011- D. Bondoc, Toilet and cosmetic objects discovered inside the baths of Legio VII Claudia of Cioroiu Nou, Tibiscvm, SN, 1, 2011, p. 107-116. Bondoc 2013- D. Bondoc, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2012. A XLVII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Craiova, 27-30 mai 2013, p. 46-47. Bondoc 2013a- D. Bondoc, Câteva evidenţe privind relaţiile dintre păgâni şi creştini la Cioroiu Nou, în epoca romană, Tibiscvm, SN, 3, 2013, p. 117-129. Bondoc 2014- D. Bondoc, Roman amphorae from Cioroiu Nou (Romania), Rei creatariae romanae favtorvm. Acta 43, 2014, p. 105-112. Brodribb 1979- G. Brodribb, A Survey of Tile from the Roman Bath House at Beauport Park, Battle, Sussex, Britannia, 10, 1979, p. 139-156. Brodribb 1987- G. Brodribb, Roman brick and tile, Gloucester 1987. Bozu 1979- O. Bozu, Cercetările arheologice din punctul "Cetate", comuna Lăpușnicel (județul Caraș-Severin), Banatica, 5, 1979, p. 187-200. Buccino 2012- L. Buccino, Water, hygiene, luxury, pleasure: the culture of baths, in B. Bianchi and L. Musso (eds), Lepcis Magna, Hunting Baths. Building, restoration, promotion, Firenze 2012, p. 76-85. Carcopino 1979- J. Carcopino, Viața cotidiană în Roma la apogeul Imperiului, ediția București 1979 (prima ediție- La vie quotidienne à Rome a l'apogée de l'Empire, Librairie Hachette, 1939).

161

Cociş 2004- S. Cociş, Fibulele din Dacia romană / The brooches from Roman Dacia, ClujNapoca 2004. Cupcea 2008- G. Cupcea, Speculatores in Dacia. Missions and careers, Acta Musei Napocensis, 43-44/I, 2006-2007 (2008), p. 263-279. Daicoviciu 1969- C. Daicoviciu, recenzie la D. Tudor, Oraşe, târguri şi sate în Dacia romană, Bucureşti, 1968, în Acta Musei Napocensis, 6, 1969, p. 537-544. Daniels et alii 1959- C.M. Daniels, B.R. Hartley, J.P. Gillam, Dorothy Charlesworth and others, The Roman bath hous at Red House, Beaufront, near Corbridge, Gateshead 1959. Decormeille, Woimant 1983- A. Decormeille, G. P. Woimant, Transformation de la tegula mammata en Gaule Belgique, Revue archeologique de Picardie, 2, 1983, p. 26-27. Depeyrot, Moisil, 2008 – G. Depeyrot, Delia Moisil, Les trésors de deniers de Trajan à Balbin en Roumanie, Moneta, Wetteren, 2008. Etienne 1970- R. Etienne, Viața cotidiană la Pompei, ediția București 1970 (prima ediție La vie quotidienne a Pompéi, Librairie Hachette, 1966). Falileyev 2007- Al. Falileyev, Celtic Dacia. Personal names, place-names and ethnic names of Celtic origin in Dacia and Scythia Minor, Aberystwyth, 2007. Farrington 1995- A. Farrington, The Roman baths of Lycia. An architectural study, Ankara1995. Găzdac 2002 – C. Găzdac, Monetary circulation in Dacia and the Provinces from the Middle and Lower Danube from Trajan to Constantine I (AD 106-337), Cluj Napoca, 2002. Gudea 1975- N. Gudea, Săpăturile arheologice efectuate de M. Macrea și M. Moga la baia castrului de la Mehadia (jud. Caraș-Severin), Tibiscus, 4, 1975, p. 107-124. Gudea 1980- N. Gudea, Despre granița dintre provinciile romane Dacia și Moesia Superior în secolele II-III e.n., Drobeta, IV, 1980, p. 87-108. Gudea 1983- N. Gudea, Verzeichnis der Römerbäder und Bauwerke mit HypokaustHeizanlagen in Dakien, Jahresberichte aus Augst und Kaiseraugst, 3. Heizung in römischer Architektur. Berichte zum 3. Augster Symposium 1980, Liestal 1983, p. 101-117. Gudea 2001- N. Gudea, Die Nordgrenze der Römischen Provinz Obermoesien. Materialien zu ihrer geschichte (86-275 N.Chr.), Sonderdruck aus Jahrbuch des Römische-Germanischen Zentralmuzeums Mainz, 48. Jahrgang 2001. Gudea, Pop 1971- N. Gudea, I. Pop, Castrul roman de la Rîșnov Cvmidava. Contribuții la cercetarea limesului de sud-est al Daciei romane, Brașov 1971. Јеремић, Гојгић 2012- Г. Јеремић, А. Гојгић, Roman baths in Čačak, Чачак 2012. Jobst 1975- W. Jobst, Die römische Fibeln aus Lauriacum, Forschungen in Lauriacum, 10, 1975, Linz 1975. Lascu 1965- N. Lascu, Cum trăiau romanii, București 1965. Macrea, Gudea, Moțu 1993- M. Macrea, N. Gudea, I. Moțu, Praetorivm. Castrul și așezarea romană de la Mehadia, București 1993. Maréchal 2012- S. Maréchal, Research on Roman bathing: old models and new ideas, Revue Belge de philologie et d'histoire. Fasc. 1: Antiquité, 90, 2012, p. 143-164. Marinescu et alii 1975- L. Marinescu, L. Mărghitan, C.C. Petolescu, Thermele romane de la Micia. Raport asupra săpăturilor din anii 1971-1974, Cercetări arheologice, I, 1975, p. 217-229. Marinescu et alii 1979- L. Marinescu, A. Sion, L. Petculescu, I. Andrițoiu, E.I. Rusu, M. Brăileanu, Șantierul arheologic Micia (Vețel, jud. Hunedoara), Cercetări arheologice, III, 1979, p. 105-126. Moisil, Depeyrot, 2003 – Delia Moisil, G. Depeyrot, Les trésors de deniers antérieurs à Trajan en Roumanie, Moneta, Wetteren, 2003. Müller et alii 2012- H.W. Müller, I. Piso, B. Schwaighofer, M. Benea, Der Marmor in Römischen Dakien, Cluj-Napoca, 2012. 0XQVHOO Munsell Soil Color Charts 5HYLVHG(GLWLRQ Nielsen 1993- I. Nielsen, Thermae et Balnea: The Architecture and Cultural History of Roman Public Baths, Aarhus 1993 (second edition), I: text, II: catalogues and plates. 162

Oswald 1964- F. Oswald, Index of Figure Types on Terra Sigillata Samian Ware, London 1964. Petculescu, Bondoc 2001- L. Petculescu, D. Bondoc, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000. A XXXV-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Suceava, 23-27 mai 2001, p. 69-70. Petculescu, Oberlander-Târnoveanu, Bondoc 2002- L. Petculescu, E. OberlanderTârnoveanu, D. Bondoc, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2001. A XXXVI-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Buziaş, 28 mai-1 iunie 2002, p. 104-105. Petculescu et alii 2003- L. Petculescu, D. Bondoc, D. Bălteanu, S. Răduţă, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2002. A XXXVII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Covasna, 2-6 iunie 2003, p. 88-89. Petolescu 1981- C.C. Petolescu, Cronica epigrafică a României, I, (1975-1980), Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie, XXII, 4, p. 593-614. Popilian 1971- Gh. Popilian, Thermele de la Slăveni, Apulum, 9, 1971, p. 627-641. Popilian 1996- Gh. Popilian, Sur le lampes avec la marque d/Armenius, Rei cretariae romanae favtorvm, Acta 33, 1996, p. 81-86. Ricken, Fischer - Ricken Heinrich, Fischer Charlotte, Die bilderschusseln der romischer Töpfer von Rheinzabern, Dr. Rudolf Habelt Verlag, Bonn 1963. Riha 1979- E. Riha, Die Römischen Fibeln aus Augst und Kaiseraugst, Forschungen in Augst 3, Augst 1979. Rogers 1974- G. B. Rogers, Poteries sigillées de la Gaule Centrale. I. Les motifs non figurés, XXVIIIe supplément a Gallia, Paris, 1974. Spitzlberger 1968- G. Spitzlberger, Die Römischen Ziegelstempel im nördlichen Teil der Provinz Raetien, Sonderdruck aus dem Saalburg Jahrbuch, XXV, Berlin 1968. Suceveanu et alii 1982- Al. Suceveanu, Histria. VI. Les thermes romains, Bucarest 1982 (avec la collaboration de l’architecte Anișoara Sion, Gh. Poenaru-Bordea, Gh. Vecerdea). Tudor 1942- D. Tudor, Oltenia romană, Bucureşti 1942. Tudor 1958- D. Tudor, Oltenia romană, ediţia II-a, Bucureşti 1958. Tudor 1962- D. Tudor, Săpăturile arheologice de la Cioroiul Nou, Materiale şi cercetări arheologice, 8, 1962, p. 547-553. Tudor 1966- D. Tudor, Aquae, en Dacie inférieure, Latomus, XXV, 4, 1966, p. 847-854. Tudor 1968- D. Tudor, Oltenia romană, ediţia III-a, Bucureşti 1968. Tudor 1968a- D. Tudor, Oraşe, târguri şi sate în Dacia romană, Bucureşti 1968. Tudor 1976- D. Tudor, Arheologia romană, București 1976. Tudor 1978- D. Tudor, Oltenia romană, ediţia IV-a, Bucureşti 1978. Tudor, Diaconescu, Popilian 1967- D. Tudor, I. Diaconescu, Gh. Popilian, Şantierul arheologic Cioroiul Nou (1960-1961), Apulum, 6, 1967, p. 593-605. Ţentea 2010- O. Ţentea, Balnea în Dacia- câteva comentarii, Identităţi culturale locale şi regionale în context european. Studii de arheologie şi antropologie istorică. In memoriam Alexandri V. Matei, Cluj-Napoca 2010 (eds. H. Pop, I. Bejinariu, S. Băcueţ-Crişan, D. Băcueţ-Crişan), p. 455-458. Ţentea, Voișian 2003- O. Ţentea, V. Voișian, in Alburnus Maior, I, Bucharest 2003 (ed. P. Damian), p. 443-463. Yegül 2010- F. Yegül, Bathing in the Roman world, University of California, Santa Barbara, 2010. Winkler 1971 - Iudita Winkler, Despre pătrunderea denarilor lui Marcus Antonius în Dacia, în Studii și Cercetări de Istorie Veche, 1971, 22, 1, p. 97-105.

163

"!

#!

$

!!! !

!

!!!!

!

! ! %&'()'!*+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>?!@<:&:;'<>!A'!B';>!C>!=:&>+!

164

! D!

!

!!!

!

!

E!

!

F %&'()'!**+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>+!

165

G

!

!

H!

!!

I! %&'()'!***+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>+!

166

!

!

!

"J! !

!

"" !

!!

"#! ! %&'()'!*K+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>+!

167

!

!!! "$!

"D

!

!

!

! "E! %&'()'!K+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>+!

168

!

"F! !

!

!

!

!!!

!

"H! !

"I! ! %&'()'!K*+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>+! !

169

!

"G!

!

!

#J!

!

!

!!

!

!

!

#"!

! ##!

!

#$!

! ! ! ! ! %&'()'!K**+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>+!

170

#D!

!

!

#E!

!

!

!

!

!

!

#G! !

#H!

! ! ! ! ! #I! %&'()'!K***+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>+!

171

!

#F!

!

!

$J!

!

!

!

!

!

$"!

!

!

!

$#!

$$!

! !! ! ! ! ! $D! %&'()'!*L+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>+!

172

!

$E!

!

!

!!!!!!! !

!

!

$F!

$G

!

$H

!

$I!

!

! !!!! ! ! ! ! %&'()'!L+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>+!

173

DJ!

!

D"!

!

!

! !

!

!

!

D$

!

D#!

!

DD!

! ! DE! ! ! ! DF! %&'()'!L*+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>+!

174

!

!

DG

!!!!DH

!!

DI

!!!!!

!!!!EJ

E"

E#

!

!

!

E$ ! %&'()'!L**+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>+!

175

!

ED

! !

EE

!!

EF

EG

EH

EI

!

!

!

!!FJ

!

! %&'()'!L***+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>+! ! !

176

F"

!

F$

!!

!

F#

!

FD !

!

! !

FE

FF

!

!

FG

! %&'()'!L*K+!,-.-/:;:!)<'/=:&'<>+!

177

!

FH

GJ

! FI

!

!

G"

! G# %&'()'!LK+!,-.-/:;:!A@!M>/(>!:(A:;'<>!M'@!@./>!C>!'(:/'&>+!

178

!

!

G$

!!!!

GE

GF

GG

!

GD

GH ! %&'()'!LK*+!,-.-/:;:!'(>=:N.'O>!M'@!A@!@./>!:/=.:/'<>!P(!='M<'!A.@C-+!

!

179

!

!

!

GI

!!HJ ! !

H"

!

!!H#

!

HD

!

! !

H$ ! !

%&'()'!LK**+!,-.-/:;:!'(>=:N.'O>!C>MAQ=>.:<>!P(!WHSLGDULXP+!

180

!

HE!

HH

!

!

HF!

! !

!

!

!

HG!

!

! HI %&'()'!LK***+!R:N&>!C>!'AQ=>.:)?!.>'&:;'<>!P(!RIILFLQD!&@:!S/B:@.@M+!

181

!

!

!

!

!!!

!

!

IJ! !

!

I"! !

!

I#! ! %&'()'!L*L+!R:N&>!C>!'AQ=>.:)+!

182

!

I$

!

ID

!

IE

!

IF ! %&'()'!LL+!T.'N/>(<>!C>!U:N&>+!

183

IG

!

!

IH

!

!

II! ! %&'()'!LL*+!V&'(>!C>!'AQ=>.:)+!

184

!

! !

"J"! !

!

! ! !

!

"JJ!

!

!

!

! ! "J$!WX>C>.:!:(<>.:Q.Y>Z<>.:Q.[! !

!

"J#!

!

!

! "JD!WX>C>.:!:(<>.:Q.Y>Z<>.:Q.[! ! %&'()'!LL**+!R:N&>!C>!<:=!<>N@&'!/'//'<'!W"JJY"J#[!\:!<@B@&:!W"J$Y"JD[+!

185

!

"JE!

!

!

!

!!!!

!

!

!

!

!

!!!

!

!

!

!

"JG!

!

!

!

! !!!! "JI! ! ! ! ! ! ""J! %&'()'!LL***+!R:N&>!C>!<:=!<>N@&'!/'//'<'+!

186

!

!

"JF!

!

!

"JH!

!

"""!

!! ""#!

""$! ! %&'()'!LL*K+!]>.'AQ<>!A@!Q.:O:A::!=>(<.@!<.'(M/:M:'!A-&C@.::+!

187

!

!

!

!

! ""D!

""E

!

!

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

! ""E %&'()'!LLK+!]>.'AQ<>!A@!Q.:O:A::!=>(<.@!<.'(M/:M:'!A-&C@.::+!

188

""G

""H

""I

!

!!!!"##

!

!

!!!!!!!!"#"

"#J !

"#$

! "#D ! "#E %&'()'!LLK*+!]@B@.:!C>!<.'(M/:M:>!'!A-&C@.::+!

189

!

"#F

!

!

!

!

"#G

! !

"#H

!! "#I ! %&'()'!LLK**+!]@B@.:!C>!<.'(M/:M:>!'!A-&C@.::+!

!

190

!

"$J!

!

"$$!

!

!!

!

!!!!!!!"$"! !

!

!! !

!

"$D!

!

!

!

!!

"$E!

!

!

"$F

! %&'()'!LLK***+!]@B@.:!C>!<.'(M/:M:>!'!A-&C@.::+!

191

!

"$#!

!

! "$G! !

!

!!!!!!!!!! "$H! !

!

"$I! ! %&'()'!LL*L+!T.'N/>(<>!C>!=&-A:!C>!/'./@.-!W"$GY"$H[!):!C:(<.YQ!=&-A@U-!C>!N.>M:>! W"$I[!C:(!B';:(>&>!>C:O:A:@&@:!<>./'&+!

192

!

!

!

"DJ!

"D"!

!

!

!!

!

!

!

"D#!

"D$! ! %&'()'!LLL+!T.'N/>(<>!C>!=&-A@U>!C>!N.>M:>!C:(!B';:(>&>!>C:O:A:@&@:!<>./'&+! !

193

!

!

"DD

! !

"DE

!

!

"DF ! !

"DH

!!!"DG

! "DI %&'()'!LLL*+!T.'N/>(<>!C>!=&-A@U>!C>!N.>M:>!C:(!B';:(>&>!>C:O:A:@&@:!<>./'&+!

194

!

!

!

"EJ!

"E#

!

!

!

!

"ED

!

!

!

!!

!

!

"E"!

"E$

! "EE %&'()'!LLL**+!^QM<.>!C>!;:C-.:>!C>!<:=!RSXVVLJQLQXP+!

195

!

!

!

"EF

! !

"EH

"FJ

"F#

"EG

!

! !!!!"EI

!

!!!"F"

"F$ %&'()'!LLL***+!T.'N/>(<>!C>!<>(A@:'&-!XQ=M:<-+!

196

!

!

"FD!

!

!

!

!

!

!

!

"FE!

!

!

"FG!

!

! !

"FF!

!

!

!

! !!!!

!

! !

! !

!

!

"FH!

!

!

!

!! !

!

!

! ! %&'()'!LLL*K+!_&>/>(<>!C>!='X'`+! !

197

"FI!

!

"GJ

"G$

"GF

"H"

!"G"

!"G#

"GD

!

"GE

"GH

"GG

"GI

"H# "H$ %&'()'!LLLK+!,@:>!C>!O:>.+!

198

!!

"HJ

"HD

!

!

"HE

"HI

"HF

"IJ

"HG !

"I"

"HH

!

"I#

!

!

"I$ !

"ID

"IE %&'()'!LLLK*+!,@:>!C>!O:>.+!

!

199

"IF

!

"IG

#J"

#JD

"IH

"II

#JJ

#J#

#J$

!#JE

!#JF

! %&'()'!LLLK**+!,@:>!W"IGY#J$[!):!=:.Q'(>!W#JDY#JF[!C>!O:>.+!

200

!

!

!

#JG

#""

#"E

!#JH

#"#

#"F

!!#JI

!#"$

!#"J

#"D!

!!#"G #"H %&'()'!LLLK***+!%:.Q'(>!C>!O:>.+!

201

!

!

!

!!!#"I! !

!

!

!

!

##J!

!

!! ##"!

### !

!

##$

!

%&'()'!LLL*L+!%:.Q'(>!C>!O:>.+! !

202

##D

##E

##G

##F

##H

!

##I

#$J

!

!

! !

!!!!!!#$"!

!

#$#!

!

!

#$$!

%&'()'!La+!bAQ'B>!C>!O:>.+! !

203

!

!

#$D!

!

!

#$E!

!

#$H!

! !

!

#D"!

!

!

!

!

!

!!

!

#$F!

!

!

#$I!

! !! !

#D#!

!

!

!

!

! !!!!!!

!

!

!

!!

!

%&'()'!La*+!bAQ'B>!):!>&>/>(<>!C>!P/B:('.>+!

204

!

#$G!

!

#DJ!

#D$!

!

!

#DD!

!

!

#DH!

!

! !

#E"!

!

!

!!!!

!

!!!!!

!!!#DE! !

!!!!!!

!#DI!

#E#!

!

!

!!

!!!!!#DF!!

!

!

#E$!

!

!!

!

!

!

!

!

#EJ!

#ED!

!

!

%&'()'!La**+!VB:>A<>!C>!O:>.!W/'()Q'(>?!<:`>[+!

205

!

#DG!

!

#EE!

!

!

!!!!!!#EF!

#FJ!

#FE

#FH

!

!!! !!!!!!!!!!#F"!

!

!

#EG!

!

#F#!

!

!

!

!!#FF

!!!!!!!#EH!

!

!!!!

! ! !

#F$!

!

!

#EI!

!!!

!

!!!#FD!

!!#FG

!#FI !#GJ !!#G" %&'()'!La***+!VB:>A<>!C>!O:>.!W<:`>?!=&-A:[+!

206

!

!

#G#

!#G$

!#GD

!#GG

#GF

!!

#H#!

!#GH

#HJ!

!

!#GE

!

!

!

!!#GI

!!!!#H"! !

!!! ! ! !!!!!#H$!! ! ! %&'()'!La*K+!VB:>A<>!C>!O:>.!W<:`>?!;N@.:[+!

207

!

!

! !!!

!

!

! !!!!!!!!!#H"+"!

#HD!

!

%&'()'!LaK+!T.'N/>(<>!C>!N>'/@.:+!

208

!

%&'()'!LaK*+!T.'N/>(<>!C>!N>'/@.:+!

209

!

%&'()'!LaK**+!T.'N/>(<>!C>!N>'/@.:+!

210

!

!

$"F!

!

! !

!

!!$"H! !

!

!

$"I!

!

!

! !

!

!

!

!

$##!

!

!

!!!!!!$#D!

!

!!!!!!$#E!

!

$#H!

!

!!!$#I! !

!

$"E!

!

!

!

$#"!

!

$$"

!

!!

!

!

!

211

$"G!

!

!!!!!$#J!

!

!!!!!!!$#$!

!

!!!!!$#F!!

!

!

$$J!

! ! $$# %&'()'!LaK***+!S/OQ.>+!

!

!

!

!

!

$#G!

!

!

!

$$#+"+

!!!

!

!

$$$

$$D

!

!

$$E

!

!!

!

$$F ! ! ! %&'()'!La*L+!^c(>.!C>!'/OQ.-!W$$#+"[!):!X'M>!C>!<:=!<>..'!M:N:&&'<'+!

212

$$G !

!

$$H

!

!

$$I

!

!

$D"

$DJ

$D$

$DD

$DF

!

$D#

$

!!

$DE

!

! !

!

! %&'()'!a+!]>..'!M:N:&&'<'!&QA'&-!W$$GY$DJ[?!X'M>!C>AQ.'<>!P(!<>d(:A'!B'.BQ<:(>:!W$D"Y$DE[!):! A@!C>AQ.!'=&:A'!M@=.'O'U-!W$DF[+!

213

$DG

!

$DI

$EJ

$DH

!!

!

!

!

!

!

$E" %&'()'!a*+!,>.'/:A-!N&';@.'<-+!

214

$E#

!!

$EE

$E$

!

!!

!

!

!!!

$ED

!

!

$EF

$EG

!!!!! $EH $EI! %&'()'!a**+!,>.'/:A-!)<'/=:&'<-?!C>AQ.'<-!A@!.Q<:U'!M'@!=:A<'<-+!

215

!

!

!

!

!

$FJ!

!

!

!

!

!

!

!

!!!!!$F#!!

!

!

!

!

!

!

$FD!

!

!

!

!

!!!!!

!

$FF

$FG

!!!

!

!

!

!!!!$F$!

!

!

!

!!!!!!$F"!

!

$FE!

!

!

!!$FH %&'()'!a***+!K'M>!=:A<'<>+!

216

!

!

!

!

!

!!

!

$FI!

!

!

!

!

$G"!

!

!!! !

!

$GG

$GI

!

!

$GJ!

!

$G#!

!

!

!!!

$G$

!

!!

$GD!

!

!

!

!!!!!!!

!

!

$GE!

$GH

!

!

!!!!!! !

$HJ

$H" %&'()'!a*K+!K'M>!C>!@;!A'M(:Ae!Q'&>?!A-(:[email protected]:Q'.>?!A-(:U>?!A@=>+!

217

!

$GF!

!

!

!

!

!!!!!!!!$H#!

!

!

!

!

!

!

!

!!!!!!$HD!

!

!

!

!

$HE!

!

!

!!!!!!!!!!$HF!

!

!

!

!

!

$HG!

!

!

!

!

!

!

!

!

$HI!

$IJ

$HH!

!!!!!!!!

!

$H$!

!

!

!

!!!!!!!$I"

$I#

!

! %&'()'!aK+!,d:@=@.:!W$H#Y$HD[!):!'O@/-
218

!

$I$

! !

! !

$ID

$IH

!

!

$IE!

!

$IF

$IG

! %&'()'!aK*+!T'.O@.::?!=&'+!

219

$II

!

DJJ

!!

!

!!!!

DJ"

DJ#

DJD

!

!

!

!!!DJ$

!! DJE %&'()'!aK**+!,>.'/:A-!A@!M>/(>!):!&:<>.>!:(A:;'<>+!

220

!

!

!

!

DJF!

!

!

! !

!

DJH!

!

!

!!

!

!

!

! !

!

!!!DJG!

!

!

DJI!

!!!!!!!

D"J

!

!

D""!

! ! %&'()'!aK***+!,>.'/:A-!A@!M>/(>!):!&:<>.>!:(A:;'<>+! !

221

!

!

!

D"#!

!

!

!!!!D"$! !

!

!! !!!!!!!!!!!D"D!

!!!!

D"F

! !

!!!D"H

!

!!D"I

D"G

D#J!

D#D

!

! !!

!

!!!!!D#"!!

!

!!!!

!!!!!!!!!!!!D##!

D#E %&'()'!a*L+!VB:>A<>!C>!B.Q(;+!

222

!!!! !

!

D"E!

!

!!!!!!!!!!!D#$!

!

!

D#F

!!D#G

!!D#H

D$J

!

D$$+"+

!

!!D#I

! !

!

D$#!

!

!

! !

!

D$"

!

!

!!!!!!

D$D ! %&'()'!aL+!VB:>A<>!C>!B.Q(;+!!

223

!

D$$!

!

!

D$E

!

D$F

!!!!!D$I!!

DDD

DDI

!

!DDE

D$G

!

D$H

!!!!!DDJ!!

!DDF

!!! !!!!!

DD#

!!!! !!DD"! !

!DDG

!DEJ %&'()'!aL*+!VB:>A<>!C>!O:>.+!!

224

!DDH

!!!!!DD$!

!

!

!

!

DE"

DEE

!!DE#

!!DE$

!!DEF

!!DED

!!!

DEG

! %&'()'!aL**+!VB:>A<>!C:(!O:>.+!

225

!

DEI

!!

DFJ

!!DEH

!

!

DF"! !

!

!

!

DF#! !

!

! !

!!DFF! !

! !

DGJ!

!

! !

DGD!

!

! !

DGH!

!

!

!

!!!!!! !

!!!!

!!!DF$! !

!

DFD!

!

!! !

DFH!

!

!

!DG#!

!

!

DGF!

!

!!!! !

!DHJ!

!

!!DFG! !

!!!!!!DG"!

!

!! !!!!

DGE!

!

!DGI!

!

!!!!! !

!

!!!

!!!!

! %&'()'!aL***+!%:>M>!A>.'/:A>!C>!`QA+! !

226

!!

!!

!

DFE!

!

DFI!

!!!! !

!!

!!!DG$!

!

DGG!

!!! !

!!DH"!

!

!

!

!

!

!

!!!!!!!!!!!!DH#!

!DHF

DHE

DI"

!!!!!!DIG!

!DI#

!

! !!!!!!!!!! ! !

!DHG

!DI$

!!!!DH$! !

!DHH !

!DID

!

! ! !

!DHI

!!DIE

!!!

!!!DHD!

!DIJ

!!DIF

! ! DIH! ! ! ! ! DII! %&'()'!aL*K+!fQ(C>&>!A>.'/:A>!WDH#YDHD[!):!QB:>A<>!C>!QM!WDHEYDII[+!

227

!

!

!

!

EJJ

!

EJ" !

!

EJ#

EJD

EJ$

! !!!

!!!!!

!

!

!

! EJE! ! %&'()'!aLK+!^c(>.!C>!AQ.(!WEJJ[?!QB:>A<>!C>!=&@/B!WEJ"YEJ$[?!Q=':U>!WEJDYEJE[+!

228

!

EJF

! !

!

EJG ! ! !

! EJI

EJH

! E"J

!

! !

! !

! !

! !

E""! !

!! ! ! !!!!!E"#!! %&'(\'!aLK*+!V=':g>+!

229

! !

!

E"$!

!

E"D

E"F

E"I

!!!E"E

E"G

E"H

E#J

E#JC><'&:@

E#" ! %&'(\'!aLK**+!T:B@&>+!

230

!

!

!

E##

!

E#D

!

E#$

E#E

!

! !!!!!!E#F

!

!

E#G

!

!

!

E#H

! %&'(\'!aLK***+!T:B@&>!\:!=:>M>!/><'&:A>!C>!=QCQ'B-+!

231

!

E#I

!!!!E$J

! !

E$"

! E$#

!!!E$E!

E$$

!

! !!!!!!E$F ! ! %&'(\'!aL*L+!%&-A@g>!/>C:A'&>!WE#IYE$J[?!'A!/>C:A'&!WE$"[?!.'/>!C>!QN&:(;:!WE$#YE$$[?! B.:A>!C>!B-.B:>.:
!

!

232

E$G

!!

E$H

!

!!EDJ

E$I

ED"

! %&'(\'!aLL+!h.:A>!C>!B-.B:>.:<+!

233

!

!

ED#

! ED$ !

!

EDD

EDE

! !

EDF

!

EDI!

!

!

!!!!!! !

!

EDH!

!

!

!

!

!

!

EEJ!

!

!

!

!

EE#!

!

!!

!

EE$ %&'(\'!aLL*+!%QCQ'B>!\:!X'M>!C>!M<:A&-+!

234

EDG

!

!

EE"!

!

!

!

!

EED!

!

!

!

EEG

!

EEE!

!

!

EEH

!

!!!!!!EEF!

!

EEI

!

!

!

!

EFJ!

!

!

!

EF#!

!

!

!

EFE !

EFI

!

!!!

!

!

!

EF"!

EF$!

!

!

!

EFF

! !! !

! EFG

!!!!

!!

!

!! EFH

EGJ

!

EFD!

!

!

!

EG"

!! EG# %&'(\'!aLL**+!K'M>!C>!M<:A&-+!

235

!

EG$

!!!EGD

!!!EGE

!

!

!!EGG

EGF

!!!EGH

!

!

! EHJ

EGI

! EH"

!

!

EH#

!

EH$

EHD

! ! %&'(\'!aLL***+!K'M>!C>!M<:A&-+! ! !

236

!

EHE

!

EI" !

EI$

EHF

EHH!

!

!

!

!

EHI!

EI#

!

!EHG

!

!

!

EIJ!

!

EID

EIF EIG ! EIE %&'(\'!aLL*K+!V'M>!C>!'(:/'&>!WA'=.>!M'@!Q:e!EHEYEI#i!=Q.A:e!EI$YEIDi!A':e!EIEYEIFi! Ac:(>e!EIG[+!

237

!

EIH

FJJ

FJD

EII !

FJ"

!

FJ# !

FJE

FJF

FJ$

FJG

!

! ! FJH %&'(\'!aLLK+!V'M>!C>!'(:/'&>!WBQ:e!EIHYFJGi!='M-.>e!FJH[+!

238

!

!

%&'(\'!aLLK*+!,QAd:&::!C>!/>&A:!WFJI[+! ! !

239

!

Q

SSSSSSSSSSSS

SF

DE

TS

DG

SSSSSSSSSSSSSS

U

FFF

DH

S

S

!

!

!

S

E

SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS

!F

!

!



FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF

I

F

! !

QQ

SSSSSSSSSSSSSSSSSSSS

! %&'(\'!aLLK**+! !

240

QT

S

QU

SSSSSSSSSS

QVS

S

S S

TWS

SSSSSSSSSSS S !

TU

SSSSSSSSSSSSSSSSSSS ! !

TV

TQ

UWS

$#

SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS ! S

JJ

! ! %&'(\'!aLLK***+!

241

!

S#F

SSSSSSSSSSSSSSSSSS S S

UQS

S

S

S

S