-
Comicul este categoria estetică presupunând situații care provoacă râsul cititorilor și al spectatorilor prin disproporția dintre dintre esență și aparență, dintre efort și rezultatele lui, dintre scopuri scopuri și mijloace. La
Caragiale, comicul de situaţii, de intenţii şi de limbaj scot în evidenţă pe cele de caracter şi de moravuri, de unde şi nota preponderent satirică a comediei caragialiene. La evidenţierea comicului de caracter, contribuie, în considerabilă măsură, şi procedeul COMICULUI ONOMASTIC, adică al sublinierii, prin sugestiile numelui ori prin contrastul dintre semnificaţiile numelui şi personalitatea sau pretenţiile personajului, a trăsăturilor de caracter ce se cer satirizate -
COMIC DE LIMBAJ
Prezența numeroaselor greseli de vocabular: Pronunțarea greșită e unor cuvinte (renumerație, famelie) Folosirea etimologiei populare (capitaliști= (capitaliști= locuitori ai capitalei, faliți = oameni de fală) Lipsa de proprietate a termenilor (liber- schimbist= elastic în concepții) Încălcarea regulilor gramaticale și ale lo gicii: Contradicție în termeni după lupte seculare care au durat aproape 30 de ani Asociații incompatibile diavolul de popă
-
Pleonasm ne-am rătăcit împreună Truismele (adevăruri evidente) un popor care nu merge înainte, stă pe l oc Ticuri verbale Pristanda: curat , termen omniprezent ajungând la structuri de tipul curat murdar Trahanache: ai puțintică răbdare Dandanache: neicușorule, puișorule
-
- Neconcordanța stilurilor, personajele folosesc un limbaj în contradicție cu situația în care se află • -un stil oratoric Cațavencu, aflat în arest, îi vorbește lui Pristanda într -un
Dandanache se adresează mulțimii în stilul său familiar
)-comicul )-comicul situaţiilor: -pro-quo-ul, echivocul, revelaţiile succesive, deznodământul situaţiilor: încurcătura, qui -pro-quosurpriză; surpriză; b)-comicul b)-comicul intenţiilor: ir onia, onia, parodia, satira, sarcasmul şi caricatura; caricatura ; c)-comicul de caracter: tipizarea (bătrânul încornorat şi credul, servilul, demagogul, semidoctul preţios, femeia voluntară, arivistul); arivistul); d)-comicul de limbaj: pronunţii greşite, etimologii populare, contradicţia în termeni, nonsensul, truismele, incoerenţa logică. logică .
-
Tipul încornoratului – încornoratului – Trahanache Trahanache Tipul amorezului – amorezului – Tipătescu Tipul cochetei și al adulterinei adulterinei – Zoe – Zoe Tipul politic și al demagogului demagogului – Cațavencu, Farfuridi, Dandanache Tipul cetățeanului – Cetățeanul turmentat Tipul raisonneurului – raisonneurului – Brânzovenescu Brânzovenescu Tipul servitorului – servitorului – Pristanda Pristanda
comicul de moravuri care rezultă
din relațiile care se stabilesc între personaje.
- Triunghiul conjugal alcătuit din Trahanache, Zoe și Tipătescu. Cei doi bărbați par a fi buni prieteni, Trahanache fiind cel care îl consolează și încurajează pe Tipătescu susținând că scrisoarea este un fals - Temându-se de consecințele publicării scrisorii, Zoe decide să îl susțină cu ardoare pe Cațavencu la alegerile pentru funcția de deputat și se luptă pentru eliberarea lui din închisoare - Fără să se sperie de publicarea scrisorii, Trahanache descoperă un fals în actele fundației prin care Cațavencu își însușise ilegal banii societății și îl arestează - Pristanda pare să fie de partea lui Tipătescu, însă nu ezită să -l lingușească și pe Cațavencu atunci când cel din urmă se află în arest - Cațavencu acceptă să țină un discurs în cinstea lui Dandanache
comicul de nume care reliefează efectele general comice ale numelor. - Zaharia Trahanache
* Prenumele derivat de la „zahăr” = zahariseală, decrepitudine, ramolisment, e tratat cu amabilitate disprețuitoare. Trahanache : bătrân, greoi, ticăit, la care se pot adăuga sugestiile numelui lui Tipătescu, pornind de la noţiunea comună ce-i stă la bază. Sunt prezentate şi caricaturile celor doi
* Numele de familie derivat de la „trahana”= cocă moale traducând caracterul ușor de modelat al personajului - Ștefan Tipătescu
* Numele derivat de la „tip”= june prim, aventurier, definind imoralitatea personajului -
Nae Cațavencu
-
Ghiță Pristanda
* Numele derivat de la „cață” = mahalagioaică (definind caracterul demagogic) sau de la „cațaveică”= haină cu două fețe (caracter duplicitar, ipocrit, fățanic) * Numele derivat de la „pristanda”= joc moldovenesc în care dansatorii joacă după cum comandă un altul, definind caracterul unil, slugarnic, lingușitor Pristanda, noţiunea, are două sensuri. Primul, de dans,
semnifică faptul că eroul joacă aşa cum îi cântă stăpînii, adică le îndeplineşte, fără pic de demnitate umană sau profesională, toate ordinele. Cel de-al doilea sens, muzica pe care se execută dansul respectiv, sugerează obiceiul lui Pristanda de a-şi aproba (mai ales prin obsedantul şi comicul automatism curat ) stăpânii, în tot ce fac şi zic, adică le cântă în strună. Prenumele Ghiţă este o aluzie la mediul social umil din care provine – mahalaua. Comentarea răspunsului va fi argumentată şi prin audierea monologului lui Pristanda, din scena a doua a actului întîi. Figura lui Pristanda este ilustrată şi prin caracterizarea sa. -
Farfuridi și Brânzovenescu
* Nume derivate de la „farfurie” și „brânză”= aluzii culinare primare definind dependența unuia față de celălalt, caracter de cuplu comic -
Agamemnom Dandanache
* Prenumele face trimitere la numele eroului grec din Iliada lui Homer, care refuzând să o redea pe sclava Briseis, furată de la Menelau, prelungește războiul troian => diminutivul Gagamiță rostit de Trahanache sublinează căderea în puerilitate a personajului; cuvântul de alint „ga -ga” semnifică o formă lipsită de conținut ce caracterizează vorbirea copiilor * Numele derivat de la „dandana”= încurcătură, definește ramolismentul personajului, caracterul grotesc al acestuia - Zoe * alintul Joițica sublinează un zoonim diminutival
comicul de situație care constitue rezultatul faptelor neprevăzute, apare la nivelul acțiunilor și este
provocat de unele întâmplări surprinzătoare: - prezența unor grupuri insolite (cuplul comic: Farfuridi și Brânzovenescu), - triunghiul conjugal: Trahanache – Zoe – Tipătescu, - încurcături privind persoane (Dandanache o ia pe Zoe drept soția lui Tipătescu, iar pe Trahanache îl consideră prefectul județului), - încurcături create de pierderea și găsirea succesivă a scr isorii, - coincidențe sau întorsături neașteptate de situație (Dandanache ajunge să fie numit candidat la postul de deputat tot în urma unui șantaj cu o scrisoare de amor), - acumularea progresivă (Cațavencu nu numai că nu mai este în posesia scrisorii, ci se acumulează dovezi pentru încriminarea lui care și-a însușit banii societății), - evoluția inversă – răsturnarea de situație (triunghiul amoros triumfă deși păreau să piardă, iar Cațavencu este învins, deși părea victorios), - paralelismul intrigii (traseul scrisorii pierdute de Zoe se intersectează simbolic cu acela al răvașului de care se folosește Dandanache)
