STUDIU DE CAZ PENTRU VIOLENȚA ÎN SCOALĂ
Studiu de caz F.D., 15 ani, elev în clasa a IX-a, liceu, mediu urban F. D. are 15 ani și este elev în clasa a IX-a, la un liceu din ora șul C. Rezultatele lui școlare sunt mediocre, deși pare a fi un copil foarte inteligent. Până în prezent nu a întrerupt școala, dar obișnuiește să mai lipsească de la ore. Provine dintr-o familie cu probleme sociale și economice, relația dintre părin ți fiind și în prezent tensionată și conflictua ța. Părin ții săi sunt absolvenți de școală profesională. În prezent, tatăl este pensionat (pe motiv de boală) și mama sa este casnică. Este cel mai mic frate dintre cei trei copii ai familiei sale. Se autoidentifică drept un elev cu probleme de comportament, pentru care a fost sancționat de către școală (pedepse considerate ca fiind întrucâtva meritate): a fost chemat la discuții individuale, mustrat în fața clasei, i s-a scăzut nota la purtare (notele la celelalte discipline având de asemenea de suferit), a fost amenin țat cu exmatricularea. Eu sunt un pic mai dement… adică mai zvăpăiat… Nu numai că sunt (dement, zvăpăiat), dar eu sunt capul… Dar nu sunt Gigi-Spaim a!
Elevul provine dintr-o familie cu probleme. Tatal sau este alcoolic, mama dă to ți banii din casa tatălui (pentru alcool), pentru a evita conflictele și violența. Nu a reu șit niciodată să comunice cu părin ții. Simte că este iubit de sora sa, la care locuie ște în prezent, și, într-o oarecare măsură, de mama sa. Despre tata, este convins ca nu îl iubeste. Motivul parasirii familiei de origine a fost faptul ca nu reusea sa se înteleaga cu parintii, fiind chiar agresat fizic (a fost adeseori victima a violentei tatalui sau, a fost umilit, jignit si i s-au spus vorbe urâte în familia sa), cât si faptul ca trebuia sa asiste la relatia extrem de tensionata dintre parinti. Considera ca familia poate sa influenteze comportamentul copiilor, care pot sa învete de la parinti agresivitatea. Nu crede că familia este o piedică pentru a arăta cine este, pentru că se simte independent. Pe de altă parte, nici nu se simte sus ținut de familie, nu este mul țumit de educația primită acasă și nu s-a sim țit niciodată apreciat sau sus ținut de familie: Acum nu mai am nici o treabă cu părin ț ii. Nu ne ajutăm, nu nimic . F.D. susține că își câstigă singur existen ța și o mai ajută cu bani și pe mama sa. Întrebat care sunt sursele de venit raspunde: …din combinaț iile de cartier, ne păcălim unul cu altul… telefoane, recuperări… haine.
Nu ș tie care este sursa acestor bunuri, dar acceptă și ideea că ar putea fi furate. Nu îl interesează acest aspect. Mai câstigă bani și cu ajutorul Internet-ului. E o „afacere” pe care a început-o de curând, împreună cu cumnatul lui. Recunoa ște că e ilegala și nu dă prea multe amănunte. Dar speră să câștige ceva bani. Nu are probleme de moralitate în raport cu aceasta afacere, atâta vreme cât este o provocare pentru inteligen ța și teribilismul sau și atâta timp cât nu este prins. A face rost de bani pare a fi o preocupare foarte importantă pentru el. Susține că se în țelege bine cu prietenii din cartier. A mai avut uneori probleme cu poliția, dar este convins că nu are ce să pă țească, pentru că el nu face nimic ilegal, nu fură. Se simte bine cu prietenii din cartier, nu vrea să conducă, să fie lider, dar e con știent că felul lui de a fi iese oricum în evidență. Vrea să fie respectat pentru ceea ce este.
Cu colegii de școală F.D. are o permanentă rela ție tensionată. Se în țelege doar cu colegii de liceu care sunt în acela și timp și prieteni din cartier, de „ga șcă”. Cu restul se ceartă mereu. Despre colegii lui crede că sunt normali, lini știti, fără probleme, nu ca el. Le invidiază situația. În ceea ce priveste percep ția sa asupra școlii și a educației, F.D. considera că educația este necesara: Faptul ca ai scoal a î ti ofer a un prestigiu în cartier . Dar F.D. declara ca se întâmpla sa înve ți și lucruri nefolositoare, nu tot ceea ce se înva ță la școală este util în viața de zi cu zi. Nu lipse ște de la școală. Mai chiule ște din când în când, o ora-doua. Sau când a pă țit ceva, ca de pilda atunci când a avut mâinile sau picioarele rupte în bataile de cartier. Se simte îndreptatit sa-si faca singur dreptate, daca cineva îl provoaca ( Sar la bătaie, logic! ), dar nu consideră că cineva din exterior ar putea sa îl ajute ( Nu apelez la profesori pentru ajutor ). Dacă cineva îl agreseaza si nu poate reactiona pe moment, încearcă să se răzbune (Mă răzbun! Tot cade el în plasă! ). Este de acord ca uneori trebuie sa recurgi la violenta pentru a rezolva problemele. Recunoaste ca este mereu nervos. Nu stie de ce i se întâmpla asta. Pare sa aiba unele tendinte depresive, sa gândit la sinucidere, dar nu crede ca o va face. Se simte uneori singur. Nu considera ca trebuie sa îsi exteriorizeze sentimentele, mai ales cele care îi tradeaza slabiciunile sau atunci când se confrunta cu greutati: Nu plâng cu lacrimi… plâng în mine… așa…. Mai bea cu prietenii din cartier. A încercat si droguri ( Mă făceau să mă simt mai liber, mai lini știt, uitam de probleme ). Dar a renuntat prin vointa. Afirmatiile sale legate de consumul de droguri nu sunt, de altfel, verificabile, pare sa spuna ca a luat droguri mai mult din teribilism, desi poate doar a încercat vreodata si amanuntele date se refera la ceea ce stie despre consumatorii de droguri. Cunoaste prieteni în cartier care se drogheaza si îi întelege pentru ca au motivele lor . Nu ar recomanda droguri altora. Acum, doar fumeaza. Îi plac jocurile de noroc. Este tentat de lucruri noi, interesante. Se intereseaza de tinuta lui. E „rapper” și ține să arate corespunzător. E con știent de riscurile la care se expune, dar și le asumă. Știe că ar putea să i se întâmple la un moment dat și o agresiune majoră. Recunoaște că este impulsiv. Nu se sperie usor. Îsi asumă gre șelile, nu dă vina pe altii. I se pare firesc să nu respecte reguli pe care nu le în țelege sau cu care nu este de acord. În ceea ce prive ște profesorii săi, F.D. consideră că ace știa încearca să- și impună autoritatea cu orice preț. Nu to ți sunt suficient de bine pregăti ți profesional și majoritatea nu sunt deschiși la comunicarea cu elevii. Consideră că unii dintre profesori nu evaluează corect rezultatele elevilor.
