Antecedentele familiale ale tinerilor adulţi cu comportamente comportamente riscante de sănătate: Studiu longitudinal Folosind un eşantion de 116 subiecţi, autorii s-au întrebat cum caracteristicile familiale, evaluând adolescenţi, au prezis comportamentele riscante de sănătate la adulţii tineri 6 ani mai târziu şi dacă adolescenţii şi tinerii adulţi, prin funcţionarea lor personală şi emoţională au mediat aceste relaţii. Aceşti autori au explorat si consistenţa acestor relaţii între aceste variabile prin intermediul a 4 tipuri de familii: echilibrate, tradiţional, dezorg dezorgani anizate zate şi înstr înstrăin ăinate ate emoţio emoţional nal.. Variab Variabil ilele ele famili familiei ei au prezis prezis semnif semnifica icativ tiv compo comporta rtamen mentel telee riscan riscante te de sănăta sănătate te ale tineri tinerilo lorr adulţ adulţii în timp, timp, iar cele cele care care au funcţionat la adolescenţă şi tânără maturitate nu au servit ca mediatori. Modelul familial a funcţionat bine în 3 din cele 4 contexte familiale; nu a reuşit să funcţioneze printre copiii din din fami famili liil ilee dezo dezorg rgan aniz izat ate. e. Cara Caract cter eris isti tici cile le fami famili liei ei afec afecte teaz azăă ma mani nife fest star area ea comportamentelor riscante de sănătate atunci cand copiii provin din familii care au structuri familiale bine definite şi coerente. Consumul de băuturi alcoolice, fumatul, consumul de droguri, comportamentul criminal, violenţa şi contactele sexuale neprotejate sunt comportamente care au implicaţii majore asupra sănătăţii şi dezvoltării în timpul adolescenţei şi a tinerei maturităţi. Un important studiu a sugerat că multe dintre aceste comportamente se întamplă să formeze un singur stil de comportament, denumit general devianţă, comportament problemă sau sindr sindrom om compo comporta rtamen mental tal de risc risc (Dono (Donovan van & Jesso Jessor, r, 1985; 1985; Jessor Jessor,, 1992 1992;; Osgoo Osgood, d, Johnston, O’Malley & Bachman, 1988). Pe langă imediatele ameninţări pe care aceste comportamente le creează, Mechanic (1983) a sugerat că aceste practici legate de sănătate sănătate care se dezvoltă dezvoltă în timpul timpul adolescenţei adolescenţei au consecinţe consecinţe pe termen lung asupra asupra tinerilor adulţi cat şi pentru adulţi. Atenţia la problemele de sănătate, stilurile de abordare a stresu stresulu luii şi patter patternu nuril rilee de răspu răspuns ns ale tentaţ tentaţiil iilor or mediu mediului lui în timpu timpull adoles adolescen cenţei ţei formează bazele pentru cum individul răspunde la cererile ulterioare ale provocării dezvoltării şi extinzand în ce fel individul devine un adult responsabil în anii ulteriori. Astfel, comportamentele riscante de sănătate au implicaţii nu atat pentru sănătatea actuală concom concomite itent nt cu starea starea de bine bine cat şi pentru pentru stilur stilurile ile compo comporta rtamen mental talee de sănăta sănătate te ulterioare care persistă în timp. Un impo import rtan antt stud studiu iu a fost fost dire direcţ cţio iona natt spre spre iden identi tifi fica care reaa pred predec eces esor oril ilor or problemelor legate de comportamentele de sănătate (Dembo, Williams, Wothke& Schmeidler, 1994; Millstein & Moscicki, 1995; Petterson & Bank, 1989; Terre, Drabman, Meydre Meydrech, ch, &Hsu,1 &Hsu,199 9922 ). Aceast Aceastăă direcţ direcţion ionare are a studi studiulu uluii a consta constatt în ident identifi ificar carea ea factorilo factorilorr personal personali,i, relaţion relaţionali ali şi ai dezvoltă dezvoltării rii care influenţ influenţează ează direct direct manifestar manifestarea ea ulte ulteri rioa oară ră a comp compor orta tame ment ntel elor or risc riscan ante te de sănă sănăta tate te (Arn (Arnet ett, t, 1992 1992;; Hern Hernan ande dezz & DiClemente, 1992; McCord, 1990; Millstein & Igra, 1995). Totuşi, Jessor a propus un mod de abordare integrativ. El a sugerat necesitatea de a acţiona dincolo de filosofia un singur comportament se potriveşte tuturor situaţiilor sau cautarea pentru un singur “glonţ magic” care conduce la comportamentele problemă şi trebuie trebuie înţeles înţeles că rezultatel rezultatelee comportam comportamentul entului ui sunt cel mai probabil probabil influenţate influenţate de factori multiplii, toţi interacţionand în timp.
Astfel, este probabil ca, după Jessor, acel comportament riscant de sănătate manifestat în timpul tinereţei este puternic influenţat de o gazdă a contextului biogenetic, mediului social, mediului observat, personalităţii şi factorilor comportamentali care au evoluat împreună în timpul precenţilor ani. Moduri similare de abordare au fost sugerate de Hawkins şi Weis (1985) Botvin (1985) şi Conger şi Reuter (1996). Familia furnizează un puternic şi universal context pentru observarea activităţii gazdei factorilor culturali, relaţionali, biologici si personali în interiorul unui cadru social influenţabil, intim. Într-adevăr, unii au susţinut că din cauza puterii emoţionale şi a consistenţei legăturii relaţionale a familiei, ea furnizează în timp contextul în care pot fi observaţi cei mai mulţi factori care influenţează comportamentele de sănătate (Fisher & Lieberman, 1996). Obiectivul fundamental al acestui studiu a fost să se identifice caracteristicile cadrului familial în timpul adolescenţei care erau predictive pentru comportamentele riscante de sănătate în timpul tinerei maturităţi.
Familia şi comportamentele riscante de sănătate Mai multe seturi de variabile ale familiei au fost legate de comportamente riscante ale adolescenţilor: conflicte parentale şi inconsecvenţa, absenţa supravegherii parentale, absenţa tatălui, relaţii familiale difuze, relaţii părinţi-copii coercitive şi consumul de băuturi alcoolice şi droguri ale părinţilor (Amato, 1987; Biglan şi colaboratorii,1990; Dembo, Grandon, LaVoie, Schmeidler & Burgos, 1986; Donovan & Jessor,1985; McCord, 1988, 1990; Metyler, Noell, Biglan, & Ary, 1994; Patterson, 1992; Rutter, 1978). O literatură vastă, de asemenea, a sugerat influenţa anturajului (grupului egal) în manifestarea comportamentului riscant al adolescentului (Dolcini & Adler, 1994), în special datorită similarităţii tipurilor şi a proporţiei de exprimare a comportamentului riscant printre membrii membrii aceluiaşi anturaj (grup egal)(Donovan, Jessor, & Jessor, 1983; Kandel & Andrews, 1987; Patterson & Dishion, 1985; Ried, Martinson, & Weaver, 1987). Deşi influenţa directă a anturajului (grupului egal) nu poate fi redusă, se pare că există o legatură între modul în care adolescenţii sunt susceptibili la influenţa anturajului (grupului egal) şi caracteristicile cadrului familial. Spre exemplu, mai multe studii au demonstrat că, cantitatea interacţiunii adolescenţilor cu părinţii este negativ relaţionată de influenţa anturajului (grupului egal) (Kandel&Andrews, 1987; Ried şi colaboratorii, 1987). S-a mai arătat că părinţii au o influenţă mai mare asupra deciziilor adolescenţilor legate de angajarea în comportamente riscante decat anturajul, pe cand anturajul exercită o influenţă mai mare decat părinţii în a susţine manifestarea continuă a comportamentului riscant în timp (Tremblay, Masse, Vitaro, & Dobkin, 1995). Mai mult, cercetătorii de la Centrul de Învăţare Socială Oregon au sugerat că interacţiunile familiilor coercitive şi monitorizarea parentală săracă permit adolescenţilor să cadă în plasă în asocierea cu anturajul care se ocupă cu comportamente antisociale şi alte comportamente riscante de sănătate(Dishion, Patterson, Stoolmiller, & Skinner, 1991; Patterson, 1992;Patterson & Bank, 1989), sugerand o succesiune de influenţe familiei în punctul de start. Astfel, ne-am axat asupra familiei ca şi context primar pentru a putea înţelege procesele care duc la manifestarea comportamentelor riscante de sănătate la adolescenţi şi tinerii adulţi.
Funcţionarea personală şi emoţională Care sunt procesele prin care caracteristicile familiei afectează comportamentele riscante de sănătate? O posibilitate este că familiile influenţează funcţionarea emoţională sau personalitatea copiilor şi că aceste valori transportate de individ în alte cadre în timp.Există o vastă literatură documentand legătura dintre variabilele familiale şi funcţionarea personală şi emoţională.Spre exemplu, Feldman şi Brown (1993) au arătat că stilul parental demn de încredere, autoritar, călduros şi aprobator a fost asociat cu o puternică constrangere de sine la băieţi; Cumsille şi Epstein (1994) au arătat că, coeziunea şi adaptabilitatea familiei a fost asociat cu simptoamele depresiei la adolescenţi; Ransom şi Fisher (1995) au expus că profilul variabilelor familiei evaluat de părinţi a fost asociat cu sănătatea şi starea de bine percepută de adolescenţi (vezi recenzia lui Kaslow, 1994). În mod similar, legătura dintre factorii personali şi emoţionali şi comportamentele riscante de sănătate este bine dovedit.Spre exemplu, există o legătură între depresie şi consumul de băuturi alcoolice şi droguri( Deykin, Levy, & Wells, 1987; Kandel & Davies, 1982; Scott & Cabral, 1988), de asemenea, există o legătură între controlul impulsivităţii scăzut cu incapacitatea auto-evaluării corecte a situaţiilor riscante şi stima de sine scăzută cu folosirea ocazională a contraceptivelor(Hayes, 1987). Mai precis, Stiffman, Dore, Earls şi Cunningham(1992) au arătat simptoamele sănătăţii mentale sunt semnificativ corelate cu comportamentele de risc la adolescenţi. Datele longitudinale ale acestui studiu au indicat că schimbările în simptomatologia sănătăţii mentale între adolescenţă şi varsta adultă tanără au corelat pozitiv şi semnificativ cu schimbările în numărul comportamentelor de risc în timpul acestei perioade. La fel, alte date au indicat că prezenţa depresiei sau a tulburării anxietăţii între 18 şi 30 de ani au dublat riscul abuzului de droguri sau a dependenţei(Christies, Burke, Regier, & Rae, 1988). Mai multe caracteristici de personalitate au fost implicate în cadrul comportamentului de risc: perspectiva de a lua decizii(Lavery, Siegelm, Cousins, & Rubovits, 1993), sentimentele de control personal (Millstein &Moscicki, 1995), impulsivitatea şi dezinhibiţie(Bates& Labouvie, 1995). Astfel, există indicaţii clare că variabilele personale şi emoţionale, ca stima de sine, anxietatea şi depresia sunt legate de manifestarea comportamentului riscant de sănătate. Aceste variabile servesc ca mediatori între influenţele familiei şi rezultatele comportamentului.
Studiul prezent Utilizând descoperirile cercetării, noi am pus 4 întrebări. Prima, prin ce modalitate dintre cele multe potenţiale, caracteristicile vieţii de familie şi a funcţionării emoţionale şi personale în timpul adolescenţei afectează comportamentul riscant de sănătate în timpul tinerei maturităţi? Mai multe căi potenţiale sunt subliniate în figura 1. Derivată din discuţia de mai sus, modelul nostru fundamental conceptual a sugerat că, caracteristicile sistemului familial în timpul adolescenţei au efecte directe, independente asupra comportamentelor riscante de sănătate la varsta tinereţii. Alte trei modele intermediare au fost propuse.
Primul model, funcţionarea personală şi emoţională a adolescentului poate media relaţia dintre caracteristicile familiei la varsta maturităţii tinere. Al doilea model, funcţionarea personală şi emoţională a tanărului adult poate media aceste relaţii. Al treilea model, funcţionarea personală şi emoţională atat a adolescentului cat şi a tanărului adult poate servi ca mediator între caracteristicile familiei şi comportamentului riscant de sănătate a tanărului adult. Aceste modele sugerează că, deşi, contextul familial poate forma fundaţia pe care Mechanic (1983) o considera stilul de stres şi managementul sănătăţii, cadrul comportamentelor riscante de sănătate pot fi mediate de caracteristicile personale şi emoţionale, inclusiv de sănătatea mentală, care funcţionează în timp. A doua întrebare pusă de cercetare vizează genul. Dat fiind faptul că comportamentul riscant de sănătate este mai predominant la bărbaţi decat la femei şi tinand cont de faptul că există diferenţe de gen în frecvenţa comportamentelor riscante de sănătate ne-am pus întrebarea dacă modelul fundamental şi cele mediate din figura 1 funcţionează în mod egal pentru femei cat şi pentru bărbaţi. Cea de-a treia întrebare, multe dintre cercetările precedente legate de comportamentele riscante de sănătate au produs constatări semnificative statistic, dar modelele folosite frecvent au explicat un procentaj mic din varianţă. Aceasta i-a condus pe Dryfoos (1990) şi Jessor (1992) să arate că ar exista mai mult de o cale pentru manifestarea comportamentelor riscante de sănătate. Deci, ne-am pus întrebarea dacă, căile identificate ca legăturile proceselor familiei la comportamentelor riscante de sănătate la varsta maturităţii tinere operează la fel de egal pentru toţi participanţii din eşantionul comunitar sau dacă aceste căi funcţionează doar pentru subgrupurile selectate. Astfel, ţelul nostru nu a fost numai să identifice căile semnificative de influenţă dar şi să identificăm cui i se aplică aceste căi şi cui nu. A patra întrebare, a fost dacă asociaţiile între predictorii familiei şi comportamentele riscante de sănătate a copiilor operează în timp. Am folosit un design longitudinal cu o perioadă de timp care a studiat tranziţia de la adolescenţa la tanara maturitate, o tranziţie care a fost studiată rar. Tranziţia adolescent- adult tanăr este în mod particular importantă deoarece copiii maturizaţi îşi petrec mai puţin timp acasă decat în orice stadiu important al vieţii, şi personalitatea lor, stilurile interpersonale şi sănătatea fizică şi mentală sunt mai probabil să manifeste coerenţă şi stabilitate. Astfel, tinerii adulţi sunt mai puţin probabil contaminaţi de relaţiile curente cu familiile lor decat dacă studiam exclusiv adolescenţii. Rezumand, noi am condus un studiu longitudinal pentru a evalua impactul efectelor directe şi mediate ale proceselor familiei; a funcţionării personale şi emoţionale măsurate cand copiii erau adolescenţi, a comportamentelor riscante de sănătate măsurate cand copiii erau tineri adulţi. Ne-am gandit să identificăm şi acele varste la care modelele au prezis comportamente riscante cu succes sau nu.
Metoda Datele din acest studiu longitudinal au făcut parte dintr-un proiect mai mare care evalua relaţia dintre caracteristicile familiei legate de starea de bine şi sănătatea membrilor familiei (Fisher, Ransom, Terry, Lipkin, & Weiss, 1992). Am colectat datele în două perioade de timp – Timpul 1 (T1) a fost între 1984 şi 1987 cand participanţii au
fost adolescenţi (varsta 13-18) şi Timpul 2 (T2), perioadă între anii 1991 şi 1992 cand participanţii au fost tineri adulţi (varsta 19-25). Media de interval T1-T2 a fost de 5,8 ani.
Eşantionul Recrutarea.
La Timpul 1 (T1), am folosit o tehnică digitală telefonică ecranizată la întamplare pentru a recruta un eşantion de 225 de familii dintr-un district semirural al Californiei cu o populaţie de 500000 (pentru detalii, vezi Fisher, Ransom, Terry, Lipkin, & Weiss, 1992). Familiile erau invitate să participe la cercetare dacă interviul ecranizat telefonic indica: a) erau un cuplu heterosexual care a coabitat în acea casa cel puţin 3 ani; b) exista cel puţin un adolescent cu o varsta între 13 şi 18 ani care locuieşte in casă; c) locuitorii casei (ocupanţii) sunt ori non-hispanici albi sau hispanici; d) adulţii din casă sau născut în Statele Unite ale Americii sau au emigrat în Statele Unite înainte de varsta de 6 ani şi e) nici unul dintre membrii familiei a plecat sau s-a întors acasă în ultimile 3 luni. Aceste criterii au asigurat un anumit grad de continuitate a familiei şi stabilitate între membrii familiei, un anumit nivel de dezvoltare al familiilor ce poate fi comparat, etnii restranse şi aceeaşi pregătire educaţională. Familiilor li s-a oferit 100$ pentru participarea lor care includea o vizită de 1 oră la domiciliu, 1 oră şi jumătate pentru completarea chestionarelor, o vizită de 3 ore la laboratorul nostru pentru întreaga familie şi o vizită la laborator pentru cuplul adult. S-au identificat un total de 746 familii potrivite; dintre acestea 225 au acceptat o vizită acasă, însumand o rată de acceptare de 33,7%. Această proporţie este comparabilă cu alte studii care necesită participarea intensivă a eşantionului de comunitate propusă. Am realizat trei seturi de comparaţii între familiile care au acceptat şi familiile care au refuzat participarea la Timpul 1 (T1). Primul set, o comparaţie în timpul unui interviu ecranizat telefonic de 10 minute între datele adunate a celor care au acceptat şi cei care au refuzat nu a fost găsită nici o diferenţă legată de mărimea familiei, clasa socială, numărul şi tipul de probleme identificate de familie, locaţia reşedinţei din district, etnie sau locul naşterii. Cei care au refuzat, au motivat refuzul lor din cauza cerinţei timpului şi a dificultăţii în angajarea orarului familiei. Al doilea set, nu s-au găsit diferenţe între răspunsurile celor care au acceptat cu o scală de auto-raportare folosită în acest studiu şi datele normative publicate ale acestei scale. Al treilea set, fiecare dintre familiile şi scalele de sănătate au arătat scoruri de distribuţie bune, dar nu au indicat un eşantion selectiv sau restrictiv. La Timpul 2 (T2), fiecărora dintre familiile care au participat anterior la cercetare li s-a trimis o scrisoare informandu-i despre planurile unui nou studiu şi apoi urmată de un telefon pentru recrutare. Tinerii adulţi au fost definiţi ca acei foşti adolescenţi, membrii ai familiei care au împlinit varsta de 19 ani şi nu mai erau la liceu. Tinerii adulţi, care erau dispersaţi geografic le s-a spus că participarea lor presupunea completarea unor chestionare, lucru care le va lua 60 de minute din timpul lor. Tinerii adulţi au fost plătiţi cu 15 $ pentru participarea la T2. Un total de 172 tineri adulţi (87 femei şi 85 bărbaţi) au acceptat să participe la T2 şi 53 de participanţi ori nu au putut fi contactaţi ori au refuzat participarea, însumand 76% proporţie reuşită. Doar unul dintre tinerii adulţi dintr-o familie a fost inclus în analiza prezentată mai jos. În familiile cu mai mult de un tanăr adult, am selectat la întamplare care dintre copiii va fi inclus în cercetare. Toţi aceşti factori împreună, cu
unele date lipsă din T1, a redus mărimea eşantionului din analiza descrisă mai jos de la 172 la 116 tineri adulţi. Caracteristicile eşantionului
Eşantionul T1-T2 a constat în 116 adolescenţi (58 bărbaţi, 58 femei) din 116 familii cu doi adulţi heterosexuali, convieţuind în medie 18 ani (SD=7,2), care nu erau în mod necesar părinţii naturali, biologici ai copiilor din casă. Aproximativ 20% dintre soţii au avut un mariaj anterior, 78% dintre adulţi au lucrat măcar jumătate de normă în afara casei şi media veniturilor familiilor din perioada 1984-1986 a fost de 44.350$. Pe langă adolescenţi, 82% s-au identificat ca fiind non-hispanici, 8% ca fiind hispanici, iar restul nu şi-a identificat etnia. Toţi adolescenţii din T1 frecventau la acel timp liceul, aveau 15,3 ani dintre care 62% aveau unul sau doi fraţi în familie. În eşantionul T2 a fost o medie de 21,8 ani, variind între 19 şi 26 ani. 82% dintre ei erau necăsătoriţi şi neavand o căsătorie anterior, 14% erau căsătoriţi şi doar 4% erau separaţi sau divorţaţi; 28% trăiau cu soţul sau soţia sau partenerul, 20-5 cu prietenii, 44% trăiau cu părinţii şi 8% singuri. 53% s-au descris înainte de toate studenţi, 8% ca fiind casnici şi doar 39% ca muncitori în clasa muncitoare. Veniturile erau pentru 48% dintre cei eşantionaţi mai puţin de 10.000$, pentru 42% veniturile erau între 10.000$ şi 30.000 $ şi pentru 10% veniturile erau peste 30.000$. Am comparat cei 116 tineri adulţi care au participat la urmarea studiului cu cei 53 de tineri adulţi care nu au vrut să participe la T2 sau nu au putut fi localizaţi. Grupurile au fost comparate cu ajutorul a 4 variabile din T1 la scorurile de sănătate ale adolescenţilor, ale mamelor şi ale taţilor, zona demografică şi familie. Aceste variabile sunt descrise în detaliu în altă parte (Fisher, Nakell, Terry, &Ransom, 1992; Fisher, Ransom, Terry, & Burge, 1992; Ransom, Fisher ,& Terry, 1992; Ransom, Locke, Terry & Fisher, 1992). Nu au existat diferenţe statistice semnificative între cele două eşantioane la 48 din cele 54 de comparaţii. Diferenţele dintre cele două grupuri au fost doar datorită caracteristicilor demografice: cei care nu au vrut să participe la cercetarea T2 erau, ca adolescenţi, mai puţin reuşiţi în şcoală, t(167) = 2.65, p<0.01, mai porbabil să provină din familii sărace, t(167) =2.30, p< 0.05; şi din familii mari χ²(5, N=53 ) = 13.4, p<0.02, să ie hispanici, χ²(1, N=53) = 3.3, p< 0.05 şi să provină din familii unde mama sau tata nu au fost anterior căsătoriţi, χ²(3, N=53) = 15.2, p<0.01, pentru mame, şi χ² (1, N=53) = 8.7, p<0.05 pentru taţi. Deci descoperirile reflectă o pierdere a participanţilor de la capătul distribuţiei scorurilor, dar o suficientă categorie de variaţie a caracteristicilor demografice justifică folosirea acestor date.
Proceduri şi măsurători Două tipuri de date despre adolescenţi din T1 au fost folosite în cercetarea de faţă: chestionarele care evaluează funcţionarea personală şi emoţională şi stabilirea cadrului familial. La T2, după o medie de 5.8 ani, tinerii adulţi au completat o serie de chestionare cu privire la, printre alte lucruri, la funcţionarea lor personală şi emoţională (aceleaşi chestionare ca la T1) şi angajarea lor în comportamente riscante de sănătate. Funcţionarea personală şi emoţională(T1, T2). Un scor standardizat compus a fost calculat pentru funcţionarea personală şi emoţională, bazat pe o sumă dintre patru scale standardizate: Stima de sine, Starea de bine generală, Anxietate şi Depresie.
Includerea toate celor patru scale au făcut posibilă definirea acestei variabile mai ales pentru eşantionul non-clinic de bază din comunitate. Scala stimă de sine a lui Rosemberg este o scală cu 10 itemi folosită frecvent care evaluează în mod general percepţiile valorilor personale ( α=0.80). Itemii includ următoarele afirmaţii: “Sunt satisfăcut cu mine însumi”, “Mi-aş dori să am mai mult respect faţă de mine”. Cele trei scale incluse în compusul funcţionarea personală şi emoţională au fost dezvoltate ca parte a chestionarului RAND de evaluare a sănătăţii (Ware, 1986; Ware şi colaboratorii, 1984). Starea generală de bine este o scală cu 11 itemi care evaluează percepţia generală de fericire şi satisfacţie în viaţă ( α=0.90). Itemii includ următoarele afirmaţii: “Viitorul mi se arată promiţator şi încrezător”, “Mă simt iubit(ă) şi dorit(ă)”. Anxietatea este o scală cu 10 itemi care evaluează sentimentele de tensiune şi nelinişte (α=0.87). Itemii includ: “Sunt capabil(ă) să mă relaxez fără dificultate”; “Mă simt nervos şi nerăbdător”. Depresia este o scală cu 11 itemi care evaluează nivelul dispoziţiei disforice (α=0.90). Itemii includ următoarele afirmaţii: “Mă simt singur(ă)”; “Mă simt cu inima frantă şi trist(ă)”. Am folosit cadrul pentru evaluarea familiei în relaţie cu sănătatea dezvoltat de Fisher, Ransom, Terry, Linkin şi Weiss (1992) care includea patru domenii sau arii ale vieţii familiale: viziunea lumii (credinţele familiei, valorile, sentimentele); structura/organizarea (ordonarea, apropiere, limite); managementul emoţiilor (tonul emoţional, expresivitate, evitare); soluţionarea problemelor (stilul, eficacitatea, niveleul activităţii). În studiul de faţă, am folosit măsurătorile la 3 din cele 4 domenii şi am selectat pentru includere acele variabile care au demonstrat relaţii semnificative cu sănătatea în cercetări anterioare (Fisher, Ransom, & Terry, 1993). Evaluările erau făcute, fie prin scalele chestionarelor, care au folosit scala Likert în 5 puncte, fie prin proporţia bazată pe observaţiile interacţiunii. Din domeniul structură/organizare, noi am evaluat două constructe. Coeziunea organizată a familiei, a fost evaluată cu o scală de 26 de itemi (Fisher, Ransom, Terry, &Burge, 1992). Aceasta a apreciat coeziunea familiei, claritatea rolurilor şi regulilor. (α=0.89). Itemii includ următoarele afirmaţii: “Membrii familiei împart aceleaşi interese şi hobby-uri”, “Familia noastră e bine organizată”. Soluţionarea autonomă a problemei în familie a fost evaluată cu o scală de 3 itemi dezvoltată de Fisher, Ransom, Terry şi Burge (1992) care aprecia suportul familiei pentru soluţionarea problemelor independente ( α=0.72). Itemii includ următoarele afirmaţii: “Membrii familiei îşi rezolvă singuri problemele”, “Membrii familiei ar trebui să-şi rezolve singuri lucrurile”. Din domeniul viziunea lumii, am evaluat coerenţa familială, folosind o scală dezvoltată de Ransom, Fisher şi Terry (1992) bazată pe lucrarea lui Antonovsky. Scala cu 28 de itemi evaluează părerea adolecentului despre familia ca susţinătoare a unei credinţe optimiste că viaţa este controlabilă şi rezolvabilă ( α=0.88). Itemii includ următoarele afirmaţii: “Multe lucruri în viaţă se rezolvă cu bine”, “Cand obţinem ceea ce ne dorim se intamplă de obicei datorită norocului”. Aprecierea familiei (T1).
Pentru domeniul managementului emoţiilor am evaluat conectivitatea caldă în diada maritală, bazată pe observaţiile legate de interacţiunile soţ-soţie în timpul unei casete video, am relevat diferenţe de temă care au fost incluse ca parte la evaluarea familiei din T1 ( Fisher, Nakell, şi colaboratorii, 1992). În timpul celei de a doua vizite la T1 fiecare părinte a fost rugat să facă independent o listă cu trei subiecte de dezacord curent cu soţul sau soţia şi să aprecieze fiecare pe o scală de 5 puncte cat de mult a afectat relaţia curentă cu soţul sau soţia dezacordul. După ce cele două formulare ale soţilor au fost completate, experimentatorul a ales cel mai des subiect formulat de dezacord care apărea pe ambele formulare ale părinţilor. Cuplul adult a fost rugat să discute dezacordul timp de 10 minute şi să ajungă la o concluzie definitivă. Experimentatorul a plecat din cameră şi următoarele 10 minute de interacţiune au fost filmate. Conectivitatea caldă/legăturile stranse a arătat legături semnificative cu membrii familiei şi starea de bine din T1 (Fisher, Nakell şi colaboratorii, 1992). E o scală cu 4 puncte care reflectă manifestarea relaţiilor emoţionale pozitive, calde între soţi, chiar şi în contextul discuţiilor verbale privind un dezacord (p=0.72). Comportamente riscante de sănătate (T2). O compoziţie măsurabilă a angajamentului în 11 comportamente riscante în ultimele 6 luni a fost creat din chestionarele T2. Fiecare comportament a fost scorat cu “da” sau “nu”. Erau 3 itemi relaţionaţi cu alcoolul (a bea singur cu regularitate, a conduce sub influenţa băuturilor alcoolice, un volum ridicat al consumului de băuturi alcoolice), 4 itemi relaţionaţi cu contactul sexual (mai mulţi parteneri sexuali, contact sexual neprotejat, consumul de substanţe/droguri în timpul contactului sexual, prezenţa STD-ului), 1 item relaţionat cu tutunul (frecvenţa fumatului), 2 itemi relaţionaţi cu consumul de substanţe (consumul de medicamente care schimbă dispoziţia, consumul de droguri recreaţionale) şi 1 item relaţionat cu violenţa(a avea asupra lui o armă). Numărul de itemi la care tanărul adult a răspuns pozitiv a constituit scorul de risc al sănătăţii (variaţia potenţială = 0-11). Scorul de risc mediu a fost de 0.90 (variaţia = 0-7, SD = 1.25). Această distribuţie a scorurilor de risc era de aşteptat datorită eşantionului non-clinical din comunitatea de bază. Tipologia familiei (T1). Am folosit datele familiei tipologice pentru a determina dacă modelele longitudinale au operat egal în diferite tipuri de familii. Am avut date folositoare dintr-un derivat empiric, patru grupe de familii tipologice bazate pe 11 scoruri derivate din chestionarele părinţilor, variaţiile interacţiunilor cuplului adult şi variaţiile interacţiunilor familiei. Tipologia a fost folosită într-o cercetare anterioară pentru a descrie diferenţele calitative ale tipurilor de cadre familiale în relaţie cu sănătatea membrilor familiei, adult şi adolescent. Urmand analiza datelor familiilor şi a sănătăţii din T1, Fisher şi Ransom (1995) au creat un profil al variabilelor acelor familii şi a scorurilor compozite pentru toate cele patru domenii ale familiei care au avut asociaţiile cele mai puternice şi independente cu sănătatea părinţilor şi starea de bine. Folosind analiza de tip chiorchine, patru tipuri de familii au fost identificate ca incluzand 97% din eşantionul de familii. Aceste tipuri au variat în funcţie de 22 de variabile privind aşezarea demografică, stres, alte familii, sănătatea adulţilor şi starea generală de bine care nu au fost incluse în profilurile originale, astfel demonstrandu-se o considerabilă validitate externă. Aceste patru tipuri de familii, bazate în principal pe datele părinţilor, au diferenţiat prin scorurile membrilor familiei adolescenţi la sănătate şi starea de bine, care nu au contribuit la daele profilurilor familiale originale (Ransom şi Fisher, 1995). Astfel, tipologia rezultată a reflectat familia
ca un întreg şi nu doar ca statutul de părinte al generaţiei. Scorurile medii pentru cele 11 compoziţii familiale au fost trasate pentru fiecare din cele patru tipuri de familii şi combinate cu descoperirile din cele 22 de variabile contrastante, a fost creat un set de descrieri ale familiei (Fisher & Ransom, 1995). Familiile echilibrate au reflectat o concentrare echilibrată între interiorul familiei şi restul lumii. Este o separaţie bună intergeneraţională între generaţia părinţilor şi generaţia copiilor şi o bună distanţă interpersonală, acesta este un angajament activ în lume şi o intenţie de a sprijini nivelele moderate ale asumării riscului. Pe de altă parte, familiile tradiţionaliste accentuează ordinea şi structura în interiorul familiei, se concentrează pe coerenţa familiei ca un construct central organizat şi subliniază rolul tradiţionalist al rtuinei, ritualului, afiliaţiei religioase şi sexul. Ei sunt în mod fundamental concentraţi intern. Familiile dezorganizate sunt caracterizate prin scoruri joase, mici la ordine, apropiere şi tradiţionalism. Aceste familii sunt concentrate extern, iar membrii familiei caută sprijinul, intimitatea şi compania persoanelor dinafara familiei decat a celor din familie. Familiile înstrăinate afectiv sunt tensionate şi îşi devotează o considerabilă parte a energiei care conţine expresia problemelor emoţionale volatile. Ostilitatea şi tensiunea se află aproape de suprafaţă şi totuşi aceste familii par a fi blocate şi nu sunt capabile să-şi rezolve dificultăţile. Ei par a fi blocaţi în cicluri repetitive de constangeri emoţionale şi de eliberări emoţionale necomfortabile în timp.
Analiza datelor Metode tehnice analitice, bazate pe procedura regresiei recomandată de Asher, au fost folosite pentru evaluarea căilor prin care predictorii familiei din T1 au fost relaţionaţi cu comportamentele riscante de sănătate ale tinerilor adulţi şase ani mai tarziu. Interacţiunea familie şi gen a evaluat dacă variabilele familiei au afectat comportamentul de risc diferit pentru femei şi barbaţi. Analiza metodelor este în mod particular de valoare atunci cand predictorii sunt corelaţi mai ales cum este cazul în studiul de faţă. Ele sunt de preferat în locul modelului structural ecuaţional atunci cand eşantionul este relativ mic, modelul teoretic nu este complet specificat şi analizele sunt folosite inductiv mai degrabă decat testarea unei teorii bine articulate (Biddle&Marlin, 1987). O analiză a scorurilor rămase din analiza regresiei multiple a modelului primar a fost să determine pentru cine modelul nu a mers şi pentru cine a mers. Scorul rămas al fiecărui particpant de la ecuaţia regresiei reflectă varianţa rămasă sau neluată in calcul în ecuaţie sau în modelul testat. Cu cat valoarea standardizată a scorului rămas e mai aproape de absolut, cu atat e mai sarac modelul predictiv care dă scorul final al participantului.
Rezultate Rezultatele sunt prezentate mai jos în 3 secţiuni. Prima, am explorat relaţiile etalonului cheie pentru caracteristicile demografice şi între ele. A doua secţiune, am examinat modele directe şi mediate prin care funcţionarea personală şi emoţională a tanărului adult prezice comportamentele de risc a tanărului adult din T2. A treia secţiune,
am folosit tipologia familiei pentru a identifica în care dintre cele 4 cadre familiale modelul a fost funcţionabil şi în care nu a fost.
Relaţiile între etaloanele cheie Am examinat corelaţiile dintre comportamentele de risc ale tanărului adult şi variabilele demografice din T1 (vârstă, gen, etnie, venitul familiei, educaţia părinţilor, statutul amestecate). Comportamentele riscante de sănătate ale tanărului adult a fost predominant pentru barbaţi (r= 0.27, p<0.003), cei care provin din familii amestecate (r=0.24, p<0.01) şi aceia a căror taţi au un nivel scăzut al educaţiei (r=0.26, p<0.004). Corelaţiile dintre variabilele studiului primar sunt prezentate în Tabelul nr.1. Aşa cum neam aşteptat, corelaţii moderate au fost găsite între cele patru variabile ale familiei: organizarea coerentă, corenţa familială şi evaluările observatorilor a legăturii stranse au fost corelate pozitiv cu celelalte, dar au fost negativ corelate cu rezolvarea problemelor autonom. În ciuda corelaţiilor moderate între funcţionarea personală şi emotională între adolescenţi şi tinerii adulţi după 6 ani (r=0.41, p < 0.01), sănătatea personală şi emoţională a tinerilor adulţi (dar nu a adolescenţilor) a fost corelată negativ cu comportamentele riscante ale tinerilor adulţi.
Regresia multiplă şi analiza căilor Întrebarea cheie bazată pe modelul nostru conceptual (Figura 1), a fost extinderea a cărui gen, cele 4 variabile ale familiei din T1 şi interacţiunile Gen şi Familie prezic comportamentele de risc ale tinerilor adulţi din T2. Am folosit o procedură regresie în trepte cu genul în Pasul 1, cele 4 variabile ale familiei în Pasul 2 şi cele 4 interacţiuni Gen şi Familie în Pasul 3. Modelul de regresie general a fost seminificativ F(9, 106) =3.9, p< 0.002 şi a contat 25% din varinţă(Tabel 2). Coeficienţii de regresie au indicat că, aşa cum ne-am aşteptat, genul ( β=0.27, p<0.01) a fost un predictor semnificativ pentru comportamente riscante de sănătate, cu manifestarea mai intensă a comportamentelor riscante de către barbaţi decat la femei. De mare interes a fost că mai mulţi dintre predictorii familiei au fost relaţionaţi cu comportamente riscante de sănătate 6 ani mai tarziu. În particular, pe langă efectele principale percepţiile adolescenţilor despre organizarea coerentă familială au ajuns la o statistică semnificativă (β=-0.27, p<0.01), furnizand o funcţionare independentă, protectivă la T1, pentru a deduce probabilitatea manifestării comportamentelor riscante de sănătate la T2. Două interacţiuni semnificative Familie şi Gen, de asemenea, au ajuns la o semnificaţie statistică: genul X rezolvarea problemelor autonom ( β=0.2, p<0.05) şi gen X coerenţa familiei ( β=0.23, p<0.03). Constatările au indicat că în ambele cazuri efectele protectoare ale acestor două variabile ale familiei au fost semnificativ mai mari în cazul barbaţilor decat în cazul femeilor. Evaluarea căilor directe.
Evaluarea modelelor mediate
Următoarea noastră întrebare s-a focalizat dacă funcţionarea personală şi emoţională a adolescenţilor şi tinerilor adulţi au mediat relaţiile dintre predictorii familiei
în T1 şi comportamentele de risc ale tinerilor adulţi în T2. Am investigat cele 3 modele mediate punctat în Figura 1. Baron şi Kenny au propus 3 criterii riguroase pentru ca o variabilă să fie considerată candidată pentru un mediator. Aplicand ideile lor în prezenta cercetare, funcţionarea personală şi emoţională poate fi considerată o candidată pentru un mediator doar dacă cele 3 criterii sunt îndeplinite: a) predictorii familiei sunt corelaţi semnificativ cu rezultatul, comportamentul riscant de sănătate al tinerilor adulţi; b) predictorii familiei sunt corelaţi semnificativ cu funcţionarea personală şi emoţională; c) mediatorul, funcţionarea personală şi emoţională, este corelat semnificativ cu rezultatul, comportamentul riscant de sănătate al tinerilor adulţi. Dacă toate aceste criterii sunt îndeplinite, ne este permis să construim un model de regresie şi să folosim coeficienţii de regresie standardizaţi pentru a testa două criterii adiţionale: d) relaţiile între mediator (funcţionarea personală şi emoţională) şi predictorii familiei şi relaţiile între mediator şi rezultate (comportamente riscante de sănătate ale tinerilor adulţi) trebuie să continue să fie semnificative în modelul de regresie şi e) introducerea mediatorului, funcţionarea personală şi emoţională în model trebuie să reducă semnificativ, relaţii de ordin zero între predictorii familiei şi rezultatele, comportamentele riscante de sănătate ale tinerilor adulţi. Rezultatele sunt schiţate în Tabelul 3. O trecere în revistă a corelaţiilor de ordin zero (Tabel 1) indică faptul că Modelul 1 a eşuat în întampinarea criteriului c). Aşa că, mediatorul, funcţionarea personală şi emoţională, nu a fost corelat semnificativ cu rezultatul, comportament riscant de sănătate al tinerilor adulţi (r=-0.05, ns).O trecere în revistă ulterioară a corelaţiilor de ordin zero, a indicat că ambele modele, Modelul 2 şi Modelul 3 au îndeplinit toate cele 3 criterii ale lui Baron şi Kenny pentru un candidat mediator. De aceea, am făcut cea mai apropiată analiză de regresie simultană pentru a testa criteriul d) şi e) pentru aceste două modele, iar rezultatele sunt schiţate în Tabelul 4. Modelul 2, care includea funcţionarea personală şi emoţională a tinerilor adulţi ca un posibil mediator a eşuat în întampinarea criteriului d): atunci cand predictorii familiei au fost incluşi în ecuaţie, mediatorul, funcţionarea personală şi emoţională a tinerilor adulţi nu a mai fost legat de rezultat, comportamente riscante de sănătate ale tanărului adult. Corelaţia de gradul zero anterioară (de –0.20) a scăzut la o corelaţie parţială nesemnificativă (β) de –0.09. De asemenea, introducerea mediatorului în ecuaţie nu a redus relaţia dintre variabilele familiei şi comportamente riscante de sănătate ale tanărului adult, acesta fiind criteriul e). Modelul 3, care includea funcţionarea personală şi emoţională a ambilor, adolescent şi tanăr adult, ca posibili mediatori,acesta nefiind confirmat. Mediatorul, funcţionarea personală şi emoţională a tanărului adult nu a mai fost legat semnificativ cu rezultatul, comportamente riscante de sănătate ale tanărului adult ( β=-0.12, ns). Astfel a eşuat criteriul d). De asemenea, includerea celor două variabile, funcţionarea personală şi emoţională, în model nu a redus abilitatea variabilelor familiei de a prezice comportamente riscante de sănătate ale tanărului adult, criteriul e). Rezultatele analizei traiectoriei per total pentru căi semnificative desenat în Figura 2. Rezumând, funcţionarea personală şi emoţională a adolescentului şi a tânărului adult nu a mediat semnificativ relaţiile dintre variabilele familiei evaluate în timpul
adolescenţei comportamentele riscante de sănătate ale tânărului adult evaluat 6 ani mai târziu.
Unde modelul a funcţionat şi unde nu a funcţionat. Pornind de la ipoteza că există mai multe căi pentru manifestarea comportamentelor riscante de sănătate ne-am gândit să identificăm un subgrup al eşantionului pentru care modelul familial semnificativ a fost un bun predictor şi un subgrup pentru care nu a fost. Aşa că, folosind datele tipologiei familiei care ne erau disponibile, ne-am gândit să determinăm ce fel de tipuri de contexte familiale se află pentru aceste două subgrupuri de participanţi. O cale folositoare pentru a identifica subgrupurile din eşantion pentru care modelul familial a funcţionat şi pentru care nu a funcţionat a fost planificarea scorurile residuale derivate din ecuaţia de regresie multiplă care evaluează modelul de bază a familiei. Noi am ales să folosim scorurile residuale standardizate convertite din scorurile absolute pentru că erau mai uşor de interpretat.Cu cât erau valorile residuale standardizate absolute sunt mai întinse,cu atât modelul a prezis mai puţin comportamentele riscante de sănătate ale tinerilor adulţi. Din cauza eşantionului bazat pe o comunitate şi a existenţei numărului mare de tineri adulţi de la care nu se aşteptau nivele ridicate ale comportamentelor riscante de sănătate, s-a selectat o abordare a grupurilor extreme. O trecere în revistă a planului de a converti scorurile reziduale standardizate în valori absolute, au indicat că există o clară schimbare în curbă la 1.0 şi 0.5 abaterea standard la medie. Astfel, acei participanţi ale căror scoruri reziduale, standardizate, absolute au fost de 0.5 sau mai jos de la abaterea standard au fost consideraţi “succes”, adică modelele familiei au funcţionat, iar cei ale căror scoruri reziduale s-au aflat la abaterea standard de la medie la 1.0 sau mai sus au fost consideraţi “insucces”, adică modelele familiei nu au funcţionat. Pentru a verifica interpretarea, am reluat analiza de regresie a familiei de bază şi am găsit-o semnificativă pentru grupul clasificat ca „succes” şi nesemnificativ pentru grupul clasificat ca „insucces”. Eliminând grupul de participanţi din mijloc, ale căror scoruri reziduale erau mai mari de 0.5 dar mai mici de 1.0 din unităţile abaterii de standard, mărimea eşantionului s-a redus de la 116 participanţi la 73. O analiză a lui χ²a fost făcută între grupurile “succes” şi grupurile “insucces” şi cele patru tipuri de familii identificate anterior.(Tabel 5). Această analiză ne informează dacă predictorii comportamentelor riscante de sănătate ale familiei au operat egal pentru tinerii din cele 4 constelaţii familiale diferite. Un fi pătrat, χ²(3, N=73)=10.3, p=0.01 a indicat că variabilele familiei din model au fost predictori semnificativi ai comportamentelor riscante de sănătate (succes) pentru participanţii din tipurile de familii echilibrate, tradiţionaliste şi înstrăinate afectiv, cu toate că au fost mai puţin semnificativ pentru familiile înstrăinate emoţional decât pentru celelalte. Patternul a fost inversat remarcabil pentru tinerii din familiile dezorganizate: variabilele familiei din model la adolescenţă au fost eficace în predicţia comportamentelor riscante de sănătate (succes) doar pentru 4 din cei 15 participanţi (27%) din acest tip familial. Procentajul mediu al succeselor al celorlalte 3 tipurii de familii a fost de 69%. Astfel, scorurile familiilor evaluate în timpul adolescenţei au prezis semnificativ comportamentele riscante de sănătate la tinerii adulţi atunci când copiii proveneau din familii echilibrate, tradiţionale şi înstrăinate emoţional dar nu când au provenit din familii dezorganizate.
Discuţii Trei tipuri de descoperiri sunt demne de menţionat. Primul, o singură variabilă a familiei în adolescenţă la T1, şi anume organizarea coerentă a familiei, a prezis semnificativ comportamentele riscante de sănătate al tineriilor adulţi 6 ani mai târziu pentru ambele genuri,bărbaţi şi femei. Aceste variabile reflectă percepţia adolesceţilor despre familie ca fiind apropiate emoţional, ordonate şi stabile. Aceste descoperiri sunt de acord cu partea dezvoltată a cercetării care sugerează că relaţiile familiale consistente, pozitive emoţional şi suportive servesc ca factori predictivi împotriva angajării copiilor în comportamente riscante de sănătate în timp (Conger & Rueter, 1996; Metzler şi colaboratorii, 1994; Patterson, 1992; Quinn, Sutphen, Michaels, & Gale, 1994). Relaţiile familiale apropiate şi noncoercitive pot de asemenea să menţină familia ca un factor central călăuzitor în viaţa adolescentului şi astfel atenuează influenţele negative ale anturajelor prin reducerea expunerii adolescenţilor la ele (Dishion şi colaboratorii, 1991). Ambele percepţii ale adolescentului despre familie, rezolvarea problemelor autonom şi coerenţa familiei au servit ca o mai mare şi mai semnificativă funcţie protectivă pentru bărbaţi decât pentru femei. Aceste aprecieri ale adolescenţilor au contribuit la o vedere a familiei ca suportivă şi autonomă (Hill & Holmbeck, 1986; Steinberg, 1990) şi o vedere ca viaţa este previzibilă şi rezolvabilă. Aceste caracteristici percepute ale familiei pot spori optimismul tânărului pentru comportamente de încurajare, caracteristici care ar putea avea implicaţii mai mari pentru barbaţi decât pentru femei, din cauza aşteptărilor rolurilor de gen tradiţionale. De exemplu, există date importante care sugerează că rolurile de gen masculin mai mult decât rolurile de gen feminin şi aşteptările rolurilor accentuează stabilitatea emoţională, acţiuni sprijinitoare în contrast cu introspecţia, reflectarea şi accentuarea mijloacelor ca un mod de abordare a vieţii (Annashensel & Pearlin, 1987; Nolen-Hoeksema, 1990; Verbrugge, 1985; Wood, Rhodes, & Whelan, 1989). Un al doilea set de descoperiri au indicat că predictorii familiei pentru comportamentele riscante de sănătate în timp nu sunt mediaţi de funcţionarea personală şi emoţională, incluzând stima de sine şi sănătatea mentală în timpul adolescenţei şi a tinerei maturităţi. Deşi această descoperire nu interferează cu rolurile altor indicatori de personalitate, noi am luat aceste descoperiri pentru a sugera că, date fiind cadrele şi seturile de comportamente riscante de sănătate pe care le-am folosit, contextele familiale pot forma punctul de start pentru care un lanţ de evenimente interactive influenţează comportamentele riscante de sănătate (Conger & Rueter, 1996; Patterson, 1992). Al treilea set de despoperiri sugerează necesitatea mutării dincolo de speranţa că un singur model de predicţie nu poate ţine cont semnificativ de mult pentru comportamentele riscante de sănătate ai tuturor adolescenţilor şi tinerilor adulţi. Modelele familiale prezic comportamentele riscante de sănătate a tinerilor adulţi pentru adolescenţii în 3 tipuri din cele 4 tipuri de familii.Aceste modele prezic bine pentru adolescenţii din familiile tradiţionale şi echilibrate, prezic mai puţin pentru adolescenţii din familiile înstrăinate emoţional şi nu prezic pentru adolescenţii din familii dezorganizate. Astfel, adolescenţii din familiile concentrate extern, neangajate, cum ar fi cele dezorganizate, pot fi în mai mare măsură influenţate de cele 2 surse de influenţe extrafamiliale, pozitive şi
negative, ca şcoala, anturajul, alţi adulţi şi reţele extinse decât adolescenţii din cele 3 tipuri familiale rămase, dintre care toţi au seturi de limite, norme, roluri si reguli bine definite. Am aflat că, caracteristicile familiei care au o coerenţă internă şi definită sunt predictive pentru comportamentele adolescenţilor şi tinerilor adulţi, ambele positive şi negative, caracteristicile de familie care sunt difuze şi concentrate extern, în acest sens, sunt mai puţin influenţabile vis-à-vis de comportamentele riscante de sănătate. Mult mai frecvent decât celelalte tipuri familiale, acest tip familial expune copiii la influenţele pozitive şi negative ale lumii extrafamiliale. Mai multe precauţii trebuie ţinute în minte când chibzuim aceste descoperiri. Prima, spre deosebire de multe cercetări, a noastră este un eşantion pe bază de comunitate. Severitatea şi frecvenţa comportamentelor riscante de sănătate manifestat de aceşti participanţi sunt mai scăzute decât dacă participanţii ar fi fost recrutaţi din cadre clinice, astfel reducându-se posibilitatea generalizării descoperirilor. A doua precauţie, din cauză că eşantionul bazat pe comunitate în care comportamentele de risc este eterogen, noi am folosit un index compus de scoruri format din 11 comportamente decât un scor care să reflecte un singur comportament, cum ar fi riscul sexual asumat, consumul de droguri sau violenţa. Deşi acestea sunt nişte date minimale care să sugereze că, comportamentele de risc specifice sunt legate de condiţiile specifice anterioare, ar putea fi cazul ca indexul compus pe care l-am folosit să fi ascuns mai multe variaţii subtile decât ar fi fost aparente dacă eşationul nostru ar fi fost suficient de mare şi variat pentru a permite analize separate de tipuri de comportamente de risc. A treia precauţie, eşationul nostru consta în principal din albi non-hispanici. Deşi 18% din participanţi s-au identificat ca hispanici, nu s-au găsit şi alte diferenţe etnice ale studiului principal în analiza preliminară, iar noi nu am explorat influenţa altor cadre etnice. A patra precauţie, noi nu am inclus comportamentele riscante de sănătate la adolescenţă în model deoarece aceste date nu erau disponibile. Totuşi, mai multe studii citate mai devreme, şi in plus un articol al lui Millstein, Petersen şi Noghtingale (1993) au sugerat relaţii puternice între comportamentele riscante de sănătate ale adolescenţilor şi măsurătorile anxietăţii şi depresiei la adolescenţi, astfel reflectate de variabila noastră, funcţionarea personală şi emoţională a adolescentului. Astfel, noi am crezut că includerea comportamentului riscant de sănătate al adolescentului în model nu ar fi alterat semnificativ schimbările noastre. Această cercetare indică că factorii familiei sunt predictori semnificativi ai comportamentelor riscante de sănătate în timp într-un eşantion bazat pe o comunitate şi chiar atunci când funcţionarea personală şi emoţională a adolescentului şi tânărului adult este inclusă în model, variabilele familiei continuă să justifice pentru varianta semnificativă indepedentă. Mai mult, datele sugerează că nici un singur model de predicţie nu operează bine pentru toţi subiecţii: depărtându-ne de la un singur model pentru a explica comportamentele riscante de sănătate pentru toţi participanţii la o strategie care include posibilitatea unor multiple căi pentru aceleaşi rezultate va fi posibil să facem predicţii mai exacte şi să câştigăm o mai bună înţelegere a efectelor cadrelor specifice, a timpului, a vârstei, genului şi influenţelor etniei pentru care un singur comportament nu poate justifica.
Tabel 1 Corelaţia de ordin zero printre varialile importante ale cercetării Variabile 1 2 3 4 5 1. Organizarea coerentă 2. Coerenţa 0.45 3. Rezolvarea problemelor autonom -0.50 -0.39 4. Legăturile strânse 0.14 0.27 -0.17 5. Genul 0.03 0.07 -0.07 -0.04 6. Sănătatea emoţională a adolesc 0.43 0.28 - 0.34 0.05 -0.14 7. Sănătatea emoţ.a tânărului adult 0.24 0.33 -0.11 0.14 0.01 8. Comport. de risc a tânărului adult -0.26 -0.22 0.05 -0.18 -0.27
6
7
8
0.41 -0.05 -0.20
Notă. N=116. Orice r din tabel între 0.16 şi 0.23 este semnificativ la 0.05, rs peste 0.23 este semnificativ la 0.01.
Tabel 2 Analiza de regresie în trepte (paşi) prezicând comportamentele riscante de sănătate ale tânărului adult. Rezultatele beta privind genul şi variabilele familiei din T1 Predictorii T1 Pasul I Genul -0.27 *** Organizare coerentă Legături strânse Coerenţa Rezolvarea problemelor autonom Gen X Organizarea coerentă Gen X Legături strânse Gen X Coerenţă Gen X Rezolvarea problemelor autonom R 0.27 ∆R² 0.07 Total R² 0.07 Notă. N=116 T1= Timpul 1 *p <0.10 *p<0.05 ***p<0.01
****p<0.001.
Pasul II -0.27**** -0.27*** -0.15 -0.11 -0.17*
0.43 0.12 0.19
Pasul III -0.27**** -0.22** -0.13 -0.17* -0.19** -0.05 0.08 0.23** 0.20** 0.50 0.06 0.25
Tabel 3 Criteriul pentru un model mediat (Baron şi Kenny) Descoperiri ________________________ Model I Model II Candidat pt un model mediat: a. Variabilele familiei corelează cu rezultatul b. Variabilele familiei corelează cu mediatorul c. Variabilele mediator corelează cu rezultatul Criteriu pt un model mediat: Dacă a, b, c sunt îndeplinite, atunci: d. Variabilele familiei şi familiei rămân semnificativ asociate cu rezultatul când ambele sunt în ecuaţie e. Introducerea variabilei mediator în ecuaţie reduce relaţia dintre variabilele familiei şi variabilele rezultat
da da nu
Model III
da da da
da da da
nu
nu
nu
nu
Tabel 4 3 ecuaţii de regresie pentru testarea modelului III Predictori Ecuaţia 1 Coerenţa familiei 0.13 Organizarea coerentă 0.28*** Rezolvarea problemelor autonom -0.13 Legături strânse -0.04 Gen -0.19** Gen X Coerenţa familiei Gen X Organizarea coerentă Gen X Rezolvarea problemelor autonom Gen X Legături strânse Sănătatea emoţională a adolescentului Sănătatea emoţională a tânărului adult R R²
0.10 0.11 0.11 0.09 na na 0.52**** 0.27
Ecuaţia 2 0.28*** 0.02 0.15 0.07 0.04
Ecuaţia 3 -0.15 -0.20* -0.20 -0.15 0.22**
-0.08 0.24** -0.02 -0.09 -0.08 0.22** 0.11 0.12 0.38**** -0.10 na -0.12 0.50**** 0.52**** 0.25 0.27
Notă. N=116 Ecuaţia 1: Variabilele familiei din T1 ca predictori şi sănătatea adolescentului ca rezultat Ecuaţia 2: Variabilele familiei din T1 ca predictori şi sănătatea tânărului adult ca rezultat Ecuaţia 3: Toate varibile prezic comportamentele riscante de sănătate. Na=neaplicabile (nu sunt în model) *p<0.10 **p<0.05 ***p<0.01 ****p<0.001
Tabelul 5 Analiza lui χ² privind succesele şi insuccesele privind tipul familiei Tipul familiei Nr. (şi %) Nr.(şi %) succeselor insucceselor Echilibrat Tradiţional Dezorganizat Înstrăinat emoţional Total Notă. χ² (3, N=73) = 10.3m p= 0.01
21(70) 11(78) 4(27) 8(57) 44(60)
9(30) 3(22) 11(73) 6(43) 29(40)
Total 30 14 15 14 73
