Singuratatea(eseu argumentativ, bac)

 In opinia mea singuratatea este cea mai buna forma de intoarcere spre sine. Totusi oricat de inofensiva ar parea, adancirea in singuratate poate duce la pierderea in ea. Ajungi sa te descoperi pe sine, dar uiti de ceilalti, de lume, are loc o deconectare de la realitate care daca este prea lunga poate fi dureroasa si chiar ireversibila. ireversibila. In primul rand, intoarcerea spre sine nu este posibila decat atunci cand in preajma ta nu exista niciun element care sa iti distraga atentia. In acel loc privat de interactiune si dominat de o liniste deplina poti ajunge sa faci o analiza reala si completa a ta. Singur, fara sa vezi nimic, fara sa simti nimic sau sa vrei ceva, doar tu si gandurile tale a caror voce iti rasuna in minte. In aceasta atmosfera solitara solitara iti poti gasi radacinile, te poti intelege si cunoaste asa cum trebuie. In al doilea rand, i mbratisarea mbratisarea singuratatii pentru a descoperi sinele nu vine fara un pret. Pentru a ajunge sa faci asa ceva este nevoie de o detasarea completa fata de realitate. Doar atunci cand vocea gandurilor tale este singurul sunet pe care il mai auzi, poti spune ca esti singur. Acest pret este de cele mai multe ori fericirea. Cand nimeni nu te aude, nu stie de tine, poti uita ca traiesti, esti doar tu, dar nimeni nu mai stie ca existi. Pierdut printre ganduri, ajungi sa ratacesti disperat cautand cautand o cale de scapare care este mult prea indepartata. In concluzie, pentru intoarcerea intoarcerea spre sine este necesara adancirea in singuratate, insa aceasta trebuie facuta cu o masura. Singuratea nu trebuie transformata intr-un refugiu, ea este doar o unealta, un instrumet prin care putem din cand in cand sa ne adancim in interiorul propriului nostru eu pentru a-l vedea si cunoaste mai bine.