2. ORGANELE JUDICIARE ŞI PĂRŢILE ÎN PROCESUL PENAL 2.1. Consideraţii de ordin practic
21
2.2. Părţile în procesul penal
21
Obiectivele specifice unităţii de învăţare Rezumat
25
Teste de autoevaluare
25
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare autoevaluare
26
Lucrarea de verificare
26
Bibliografie minimală
26
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea: •
•
•
să identifici şi să defineşti părţile în procesul penal; să compari p ărţile în procesul penal sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor; să descrii mecanismele de derulare a procesului penal.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 2 ore
Mariana Ghena
Organele judiciare şi păr ţ ile în procesul penal
2.1. Consideraţii de ordin practic Organele judiciare care particip ă la cauza penală sunt: instanţele de judecat ă, Ministerul Public şi organele de cercetare penal ă. Sunt părţi în procesul penal: inculpaţi, părţi vătămate, părţi civile, părţi responsabile civilmente. Din rândul altor persoane care particip ă la procesul penal fac parte: martorii, martorii asistenţi, experţii, interpre ţii, agenţii procedurale, mandatarii, reprezentan ţii, traducătorii etc. Desf ăşurarea procesului penal presupune participarea p ărţilor la activit ăţile ce trebuie îndeplinite. În situa ţia în care părţile nu pot să fie prezente, drepturile şi obligaţiile acestora sunt preluate de al ţi subiecţi procesuali astfel:
Succesorii - pot interveni numai în cadrul laturii civile. R ăspunderea penal ă fiind strict personal ă, decesul părţilor implicate în latura penal ă nu permite înlocuirea acestora cu alte persoane. În acest sens art. 21 Cod procedur ă penală: „ac ţ iunea civilă r ămâne în competen ţ a instan ţ ei penale în caz de deces al unora din p ăr ţ i, introducându-se în cauză mo ştenitorii acesteia”. Introducerea în cauz ă a succesorilor subiectului activ poate avea loc numai dacă decesul a avut loc dup ă ce acţiunea civilă a fost pusă în mişcare în cadrul procesului penal. În caz contrar, tragerea la r ăspunderea civil ă se poate realiza numai în cadrul unui proces civil. Succesorii devin p ărţi în procesul penal.
2.2. Părţile în procesul penal 2.2.1. Abordare teoretică şi practică în procesul penal Potrivit art. 23 şi 24 Cod procedur ă penală părţile în procesul penal sunt: inculpatul, partea v ătămată, partea civilă, partea responsabil ă civilmente. Părţile sunt persoane fizice sau juridice care au drepturi şi obligaţii ce izvorăsc în mod direct din exercitarea ac ţiunii penale şi a acţiunii civile în cadrul procesului penal. Poziţia p ărţilor este dat ă de cele dou ă laturi ale procesului penal - latura penal ă şi latura civil ă. În latura penal ă îi vom g ăsi întotdeauna pe inculpat şi partea vătămată, în latura civilă pe partea civil ă şi partea responsabil ă civilmente. Ceea ce deosebe şte părţile de celelalte persoane participante la proces este faptul c ă ele au un interes propriu în rezolvarea cauzei penale şi pot efectua acte procesuale al ături de organele judiciare. Nu orice persoan ă poate deveni parte într-un proces penal.
Clinică judiciar ă
21
Mariana Ghena
Organele judiciare şi păr ţ ile în procesul penal
2.2.2. Făptuitorul Făptuitorul este persoana care a s ăvârşit o faptă şi fa ţă de care se (efectueaz ă) desf ăşoară o activitate procesual ă, dar f ără ca urmărirea penală să fie începută. Acesta nu este parte în procesul penal.
2.2.3. Învinuitul Momentul iniţial al fazei de urm ărire penală şi totodată a procesului penal este marcat de rezolu ţia de începere a urm ăririi penale. Dac ă declanşarea urmăririi penale se face şi in personam, din acel moment persoana care a înc ălcat legea penală (f ăptuitorul) devine învinuit. Învinuitule este acea persoan ă faţă de care se efectueaz ă urmărirea penală, iar această calitate subzistă cât timp nu a fost pus ă în mişcare acţiunea penală împotriva sa. -
este subiect procesual;
-
nu este parte în proces;
-
are anumite drepturi şi obligaţii conferite de lege;
- are dreptul s ă dea declaraţii, să dovedească lipsa de temeinicie a probelor administrate, să aibă apărător, are obliga ţie, să suporte unele măsuri prevăzute de lege: re ţinerea, obligarea de a nu p ărăsi ţara, localitatea, arestarea preventivă, măsuri de siguran ţă, asigurătorii.
Sarcina de lucru 1 Realizează în 5 fraze o compara ţie între f ăptuitor şi învinuit sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor pe care ace ştia le au, pornind de la semnifica ţia juridică dată prin dispozi ţiile legale.
2.2.4. Inculpatul Art. 23 Cod procedur ă penală defineşte astfel inculpatul: persoana împotriva căreia s-a pus în mi şcare acţiunea penal ă. Acesta este parte în procesul penal. Întreaga activitate procesual ă se desf ăşoară în jurul faptei penale s ăvârşită de acesta.
Clinică judiciar ă
22
Mariana Ghena
Organele judiciare şi păr ţ ile în procesul penal
Inculpatul are drepturi şi anume: - de a lua cuno ştinţă de dosarul cauzei pe tot timpul judec ăţii; - de a formula cereri, excep ţii, de a pune concluzii; - de a primi odat ă cu citaţia şi copie de pe actul de sesizare dac ă este arestat; Reţine drepturile inculpatulu
- de a propune probe noi; - de a participa la judecat ă, de a ar ăta tot ceea ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecat ă, de a pune întreb ări coinculpa ţilor; - de a adresa întreb ări martorilor, exper ţilor, cu ocazia ascult ării acestora; - de a i se acorda ultimul cuvânt; - de a folosi c ăile de atac.
Obligaţiile inculpatului: - să se prezinte personal în fa ţa organelor judiciare ori de câte ori este chemat; - să suporte măsurile de constrângere procesual ă dispuse împotriva sa; - să respecte ordinea şi solemnitatea şedinţei de judecată. Stingerea acţiunii penale duce la pierderea calit ăţii de inculpat. Dac ă acţiunea penală se stinge prin tragerea la r ăspundere penal ă a celui vinovat prin condamnarea definitiv ă a inculpatului, pozi ţia procesuală de inculpat este înlocuită cu cea de condamnat. Condamnatul nu este parte în proces, ci este subiect al unui raport juridic de drept execu ţional.
2.2.5. Partea vătămată Art. 24 Cod procedur ă penală defineşte astfel partea v ătămată: „ persoana care a suferit prin fapta penală o văt ămare fizică , morală , materială dacă particip ă în procesul penal”. Se face deosebire între persoana văt ămat ă şi partea văt ămat ă. Este parte văt ămat ă persoana văt ămat ă care participă la procesul penal. Dacă partea vătămată exercită şi acţiunea civil ă în cadrul procesului penal, ea capătă şi calitatea de parte civil ă. Reţine procedura!
Clinică judiciar ă
Nu are relevan ţă felul vătămării, nici calificarea dat ă faptei sau forma în care fapta a fost s ăvârşită, ci este suficient s ă se constate o vătămare care s ă fie generată de o infrac ţiune şi persoana v ătămată să-şi manifeste voin ţa de a participa în procesul penal. Dac ă persoana vătămată nu se constituie parte civilă sau nu participă la proces ca parte v ătămată, ea poate fi ascultat ă ca martor (art. 82 Cod procedur ă penală). 23
Mariana Ghena
Organele judiciare şi păr ţ ile în procesul penal
Organul de urm ărire penală şi instanţa are obliga ţia să cheme spre a fi ascultat ă persoana care a suferit o v ătămare prin infrac ţiune. Înainte de a fi ascultat ă, persoanei vătămate i se pune în vedere c ă poate participa în proces ca parte vătămată iar dacă a suferit o pagub ă materială sau o daună morală se poate constitui parte civil ă. Totodată, i se atrage aten ţia că declaraţia de participare în proces ca parte văt ămat ă sau de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urm ăririi penale, iar în fa ţa primei instanţe de judecată până la citirea actului de sesizare (rechizitoriu, plângere prealabil ă). Partea vătămată î şi exercită un drept procesual şi numai în latura penal ă a cauzei. În caz de deces ea nu poate fi înlocuit ă. Fiind un drept personal acesta se stinge odată cu titularul s ău. În situa ţia în care calitatea de parte v ătămată încetează prin renun ţare, acţiunea penală va fi exercitat ă în continuare de procuror ca titular principal al acestui drept, dac ă nu există vreo situa ţie din cele prev. de art. 10 Cod procedur ă penală. Atunci când ac ţiunea penală este pusă în mişcare la plângerea prealabil ă a persoanei vătămate, retragerea plângerii sau împ ăcarea părţilor (când legea o permite) are ca efect înl ăturarea răspunderii penale şi pe cale de consecin ţă, imposibilitatea procurorului de a exercita în continuare ac ţiunea penală. În legătură cu drepturile pe care le are partea v ătămată, atunci când particip ă la procesul penal, ea poate s ă formuleze cereri, s ă pună concluzii, să ridice excepţii, să declare apel sau recurs, dar numai în ce prive şte latura penal ă şi numai în cauzele în care ac ţiunea penală se pune în mi şcare la plângerea prealabilă. Potrivit art. 174 (1) Cod procedur ă penală, partea vătămată poate fi întotdeauna reprezentată, iar în situa ţiile când partea v ătămată este minor, acesta î şi exercită drepturile în condi ţiile legale de asistare şi reprezentare. Persoana vătămată care exercită acţiunea civil ă în cadrul procesului penal se numeşte parte civilă – art. 24 (2) Cod procedur ă penală.
Clinică judiciar ă
24
Mariana Ghena
Organele judiciare şi păr ţ ile în procesul penal
Rezumat În urma s ăvârşirii infracţiunii se na şte un raport de drept penal substan ţial. Subiecţii principali ai acestui raport sunt pe de o parte statul, iar pe de alt ă parte autorul infrac ţiunii. Cu ocazia desf ăşurării procesului penal autorul infracţiunii primeşte diferite calităţi procesuale care au semnifica ţii juridice distincte cu rezonan ţe specifice în structura con ţinutului raportului juridic procesual penal. Calit ăţile procesuale pe care le va primi infractorul pe parcursul procesului penal atrag fiecare în parte anumite obliga ţii şi drepturi pe care cel chemat s ă răspundă penal le va suporta sau exercita în activitatea procesual ă. Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de f ăptuitor şi ca subiect al raportului juridic de conflict devine odat ă cu declanşarea procesului penal subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal. Odat ă cu pornirea urmăririi penale împotriva f ăptuitorului, acesta cap ătă calitatea de învinuit fiind subiect de drepturi şi obligaţii procesuale. Calitatea de inculpat apare odată cu punerea în mi şcare a acţiunii penale. Calitatea de inculpat se transformă în aceea de condamnat în momentul r ămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti penale. Condamnatul nu este parte în proces.
Teste de autoevaluare 1. Este şi participant la procesul penal: a) f ăptuitorul; b) inculpatul; c) partea responsabil ă civilmente. 2. Condamnatul este parte în procesul penal: a) da; b) poate fi; c) nu. 3. Inculpatul este persoana fa ţă de care: a) s-a pornit procesul penal; b) s-a pus în mi şcare acţiunea penal ă; c) a început urm ărirea penală;
Clinică judiciar ă
25
Mariana Ghena
Organele judiciare şi păr ţ ile în procesul penal
4. Fazele procesului penal sunt: a) facultative; b) obligatorii; c) unele facultative, altele obligatorii. 5. Pot formula cereri şi excepţii: a) participanţii la procesul penal; b) doar procurorul; c) părţile în procesul penal.
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 1.b, c; 2. c; 3.b; 4. b, 5. c.
Lucrare de verificare aferentă capitolelor 1 şi 2 1) Definiţi şi comentaţi în 30 de rânduri, pornind de la un exemplu practic, principiul prezum ţiei de nevinov ăţie. 2) Ilustraţi prin prisma aspectelor teoretice, un model de declara ţie de inculpat.
Bibliografie minimal ă Lupaşcu, Dan (2007). Codul de procedur ă penală ad Litteram. Bucure şti. Editura Universul Juridic, pp. 17-57. Neagu, Ion (2010). Tratat de procedur ă penală , Partea specială , Edi ţ ia a II-a revă zut ă şi ad ăugit ă. Bucureşti. Editura Universul Juridic, pp. 122-226. Theodoru, Grigore (2007). Tratat de drept procesual penal. Bucureşti. Editura Hamangiu, pp. 101-198. Volonciu, Nicolae (1998). Tratat de procedur ă penală , Partea general ă , Edi ţ ia a III-a revizuit ă şi ad ăugit ă. Bucureşti. Editura Paideia, pp. 141-217. Constituţia României. Codul de procedur ă penală în vigoare. Codul penal în vigoare.
Clinică judiciar ă
26
