Rusu I. Clinica Judiciara Unit. I Revazut 2012

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ FACULTATEA DE DREPT

CLINICĂ JUDICIARĂ Anul IV, semestrul al II-lea

MARIANA GHENA

Editura Universitară Danubius, Galaţi 2010

© Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorului. Reproducerea ei integrală sau fragmentară este interzisă.

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (cod 111/2006)

ISBN 978-606-533-100-6

Tipografia Zigotto Galaţi Tel.: 0236.477171

Clinică judiciar ă

2

CUPRINS 1. Principiile fundamentale ale procesului penal român Noţiuni introductive

8

Analiza şi incidenţa principiilor procesual penale în activitatea practic ă

9

Obiectivele specifice unit ăţii de învăţare Rezumat Teste de autoevaluare Răspunsuri la întreb ările din testele de autoevaluare Bibliografie minimal ă

18 19 19 19

2. Organele judiciare şi părţile în procesul penal


Consideraţii de ordin practic Părţile în procesul penal Obiectivele specifice unit ăţii de învăţare Rezumat

21 21

Teste de autoevaluare

25

Răspunsuri la întreb ările din testele de autoevaluare Lucrarea de verificare Bibliografie minimal ă

26 26 26

25

3

3. Mijloacele de probă în procesul penal Aspecte de ordin teoretic şi practic în procesul penal Valoarea probatorie a declara ţiilor învinuitului sau inculpatului Declaraţiile părţii vătămate, părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente Declaraţiile martorilor Procedee speciale de ascultare a p ărţilor şi a martorilor Interceptările şi înregistrările audio sau video şi fotografiile Administrarea probelor prin comisie rogatorie şi delegare Obiectivele specifice unit ăţii de învăţare Rezumat Teste de evaluare Bibliografie minimal ă

28 30 31 32 36 40 45 46 46 46

4. Măsurile preventive din perspectiv ă practică Dispoziţii speciale pentru minori Arestarea preventivă a minorului Actele procesuale şi procedurale comune Modurile generale de sesizare a organului de urm ărire penală Modurile speciale de sesizare a organelor de urm ărire penală Obiectivele specifice unit ăţii de învăţare

48 48 49 55

Rezumat Teste de autoevaluare

63 63

Lucrarea de verificare Bibliografie minimal ă

64 64

57

Bibliografie (de elaborare a cursului)


4

INTRODUCERE Modulul intitulat Clinică judiciar ă se studiază în anul IV şi vizează dobândirea de competen ţe în domeniul dreptului penal şi dreptului procesual penal. Competentele pe care le vei dobândi sunt urm ătoarele: •

•

•

•

identificarea trăsăturilor specifice raporturilor juridice procesual penale; descrierea mecanismelor de derulare a procesului penal; capacitatea de a interpreta normele de drept procesual penal în raport cu situaţiile concrete interpretarea unor idei, procese, precum şi a con ţinuturilor teoretice şi practice inerente procesului penal.

Conţinutul este structurat în urm ătoarele unităţi de învăţare: -

Principiile fundamentale ale procesului penal român

-

Organele judiciare şi păr ţ ile în procesul penal

-

Mijloacele de prob ă în procesul penal

- M ăsurile preventive din perspectiv ă practică

In prima unitate de înv ăţare, intitulată Principiile fundamentale ale procesului penal român, vei regăsi operaţionalizarea urm ătoarelor obiective specifice: -

să enumeri principalele principii ale procesului penal; să relaţionezi cu principiile fundamentale ale procesului penal român;

să identifici rolul principiilor fundamentale ale procesului penal după ce vei studia con ţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandat ă. Pentru aprofundare şi autoevaluare î ţi propun exerci ţii şi teste adecvate. După ce ai parcurs informa ţia esenţială, în a doua unitate de înv ăţare, Organele judiciare şi păr ţ ile în procesul penal, vei achizi ţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi competen ţe: -

-

să identifici şi să defineşti părţile în procesul penal; să compari părţile în procesul penal sub aspectul drepturilor obligaţiilor;

şi

să descrii mecanismele de derulare a procesului penal care î ţi vor permite s ă rezolvi testele propuse şi lucrarea de verificare corespunzătoare primelor dou ă unităţi de învăţare. Ca sa î ţi evaluez gradul de însuşire a cuno ştinţelor, vei rezolva o lucrare de evaluare care dup ă corectare o vei primi cu observa ţiile adecvate şi cu strategia corect ă de învăţare pentru modulele urm ătoare. -

După ce ai parcurs informa ţia esenţială, în a treia unitate de înv ăţare, Mijloacele de probă în procesul penal, vei achizi ţiona, odat ă cu cunoştinţele oferite, noi competen ţe: Clinică judiciar ă

5

-

să compari declara ţiile părţilor participante la procesul penal;

-

să explici procedura de audiere a p ărţilor procesului penal;

să dezvol ţi într-un eseu de o pagin ă, la alegere, problematica specific ă interceptărilor şi înregistrărilor audio, video sau procedeele privind administrarea probelor prin comisie rogatorie şi delegare. După ce ai parcurs informa ţia esenţială, în a patra unitate de înv ăţare, intitulată M ăsurile preventive din perspectivă practică , vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi competen ţe: - să diferenţiezi mijloacele procesuale de cele procedurale; - să enumeri argumentat dispozi ţiile speciale reglementate în Codul de procedură penală cu privire la minori; - să evidenţiezi modurile generale şi pe cele speciale de sesizare a organelor de urm ărire penal ă. Pentru o înv ăţare eficientă ai nevoie de urm ătorii paşi obligatorii: -

•

•

•

•

•

Citeşti modulul cu maxim ă atenţie; Evidenţiezi informa ţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le adnotezi în spa ţiul alb, rezervat special în stânga paginii; Răspunzi la întrebări şi rezolvi exerci ţiile propuse; Mimezi evaluarea final ă, autopropunându- ţi o temă şi rezolvând-o f ără să apelezi la suportul scris; Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai eliminat anumite secven ţe;

În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de înv ăţare. Pe măsură ce vei parcurge modulul î ţi vor fi administrate dou ă lucrări de verificare pe care le vei reg ăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare 2 şi 4. Vei răspunde în scris la aceste cerin ţe, folosindu-te de suportul de curs şi de următoarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat dup ă gradul în care ai reu şit să operaţionalizezi competen ţele. Se va ţine cont de acurateţea rezolvării, de modul de prezentare şi de promptitudinea r ăspunsului. Răspunsurile la examen/colocviu/lucr ări practice - 80%; activit ăţi aplicative atestate/laborator/lucrări practice/proiect etc. - 10%; teste pe parcursul semestrului - 5% şi teme de control - 5%. •

N.B. Informaţia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în consecinţă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei putea fi evaluat cu o not ă corespunzătoare efortului de învăţare.


6

1. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI PENAL ROMÂN 1.1. Noţiuni introductive

8

1.2. Analiza şi incidenţa principiilor procesual penale în activitatea practică Obiectivele specifice unităţii de învăţare

9

Rezumat

18

Teste de autoevaluare

19

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

19

Bibliografie minimală

19

Obiective specifice:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea: •

•

•

să enumeri principalele principii ale procesului penal; să relaţionezi cu principiile fundamentale ale procesului penal român; să identifici rolul principiilor fundamentale ale procesului penal. Timp mediu estimat pentru studiu individual: 3 ore


7

Mariana Ghena


1.1. Principiile fundamentale ale procesului penal român 1.1.1. Noţiuni introductive Sunt reguli de baz ă cu caracter general în temeiul c ărora este organizat ă desf ăşurarea procesului penal - trebuie raportat la „scopul procesului penal” enunţat prin art. 1 din Codul de procedur ă penală: „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infrac ţ iuni astfel ca orice persoană care a săvâr şit o infrac ţ iune să fie pedepsit ă potrivit vinovăţ iei sale şi nici o persoană nevinovat ă să nu fie trasă la r ăspundere penală”. Modificări în materia principiilor fundamentale s-au produs odat ă cu apari ţia Legii 32/ 1990 care a introdus în Codul de procedur ă penală art. 51 principiul nou, şi anume „ Respectarea demnit ăţ ii umane”, principiu care î şi găseşte corespondent în art. 22 alin. (2) din Constitu ţia României. Art. 51 Cod procedur ă penală prevede: „Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau judecat ă trebuie tratat ă cu respectarea demnit ăţ ii umane. Supunerea acesteia la tortur ă sau tratamente de cruzime, inumane sau degradante este pedepsit ă prin lege”. Prin Legea nr. 281/2003 a fost introdus în Codul de procedur ă penală principiul „prezum ţiei de nevinovăţie”. Art. 52 Cod procedur ă penală prevede că: „orice persoană este considerat ă nevinovat ă până la stabilirea vinovăţ iei sale printr-o hot ărâre penală definitivă”. Principiile fundamentale ale procesului penal au o valoare deosebit ă atât în activitatea de creare a dreptului material, în interpretarea acestuia cât şi în aplicarea sa practic ă. Într-un prim sens, prin principii în ţelegem regulile de baz ă ale procesului penal (art. 2-8 Cod procedur ă penală). Pe de alt ă parte, în baza principiilor este organizat sistemul judiciar şi se desf ăşoară activitatea procesual penal ă: egalitatea persoanei în procesul penal, operativitatea solu ţionării cauzelor, dreptul la un proces echitabil. Legalitatea procesului penal Acest principiu presupune ca activitatea procesual ă, în întregul ei, s ă se realizeze în conformitate cu dispozi ţiile legii („ nulla justitio sine lege”). Acesta este consacrat prin art. 2 alin. (1) Cod procedur ă penală „ procesul penal se desf ăşoar ă atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţ ii potrivit dispozi ţ iilor prevă zute de lege”, şi î şi găseşte corespondentul în principiul general al legalit ăţii înscris în art. 1 alin. (5) din Constitu ţia României, care prevede c ă: „ Respectarea Constitu ţ iei, a suprema ţ iei sale şi a legilor este obligatorie”. Art. 23 alin. (12) din Constitu ţie prevede c ă: „nicio pedeapsă nu poate fi stabilit ă sau aplicat ă decât în condi ţ iile şi în temeiul legii”. Clinică judiciar ă

8

Mariana Ghena


Legalitatea presupune înfiin ţarea prin lege a instan ţelor judecătoreşti, a parchetelor şi a organelor de cercetare penal ă precum şi desf ăşurarea activităţii acestora în compunerea şi limitele competenţei acordate de lege. Normele care reglementează compunerea şi limitele activităţii acestor organe sunt imperative şi orice încălcare a lor este sanc ţionată. De asemenea, legalitatea vizeaz ă respectarea de c ătre organele judiciare pe tot parcursul procesului penal, a legilor penale şi civile, a legii procesual penale, a altor dispozi ţii legale, cauza urmând a fi solu ţionată potrivit tuturor dispozi ţiilor legale în vigoare. Principiul legalit ăţii presupune şi: - garantarea respect ării integrală a drepturilor procesuale acordate de lege participanţilor şi prevede numai utilizarea mijloacelor şi metodelor admise de lege; - efectuarea fiec ărui act procesual şi procedural în con ţinutul şi formele prevăzute de lege şi înlăturarea actelor nelegale din activitatea organelor judiciare; - organizarea controlului judiciar şi a supravegherii judiciare pentru asigurarea respect ării întocmai a prevederilor Codului de procedur ă penală si a altor dispozi ţii legale; - operează atât în activitatea organelor judiciare, cât şi faţă de părţi.

Sarcina de lucru 1 Explică incidenţa principiului legalit ăţii şi a principiului prezum ţiei de nevinovăţie în ceea ce prive şte judecarea unui inculpat minor, trimis în judecată pentru s ăvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) Cod penal până la judecarea definitiv ă a cauzei.

1.2. Analiza şi incidenţa principiilor procesual penale în activitatea practic ă 1.2.1. Oficialitatea procesului penal (principiul obligativit ăţii) Acest principiu este reglementat în art. 2 alin. (2) Cod procedur ă penală: „actele necesare desf ăşur ării procesului penal se îndeplinesc din oficiu afar ă de cazul când prin lege se dispune altfel”. Statul are dreptul ca prin organele judiciare s ă-l tragă la răspundere pe infractor să înceapă şi să desf ăşoare procesul penal din proprie ini ţiativă, indiferent de cererea persoanelor v ătămate prin infrac ţiune. În cadrul procesului penal nu- şi găseşte, de regul ă, aplicabilitatea principiului disponibilit ăţii care este specific procesului penal. Organele judiciare au obliga ţia de a porni procesul penal, neputându-se sustrage de la declan şarea procesului penal, de la punerea în Clinică judiciar ă

9

Mariana Ghena


mişcare a acţiunii penale, de la exercitarea ei pân ă la finalizarea cauzelor aflate pe rol. Acest principiu cunoa şte anumite excep ţii (în anumite infrac ţiuni sau când autorul infrac ţiunii este o anumit ă persoană), cazuri în care procesul penal nu mai poate fi declan şat din oficiu, fiind necesare anumite autoriz ări sau sesizări din partea unor organe sau persoane anume prev ăzute de lege şi anume: a) situaţiile prevăzute de art. 72, 84 şi 109 din Constitu ţie care fixeaz ă imunităţile de jurisdicţie ale demnitarilor şi membrilor Guvernului. Potrivit art. 84 din Constitu ţie, Preşedintele României se bucur ă de imunitate, iar punerea sa sub acuzare se poate realiza numai de c ătre Camera Deputa ţilor şi Senat pentru înalt ă trădare cu votul a cel pu ţin 2 /3 din num ărul deputa ţilor şi senatorilor în şedinţa comună. Competenţa de judecat ă aparţine I.C.C.J. Art. 72 din Constitu ţ ie reglementează imunitatea parlamentar ă. Deputa ţii sau senatorii nu pot fi tra şi la răspundere juridic ă pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Pot fi urm ăriţi şi trimişi în judecată pentru fapte care nu au leg ătură cu voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezi ţionaţi, reţinuţi sau arestaţi, f ără încuviinţarea Camerei din care face parte, dup ă ascultarea lor. Competenţa aparţine I.C.C.J. Art. 72 (3) din Constitu ţ ie prevede c ă, în caz de infrac ţiune fragrant ă, deputatul sau senatorul poate fi re ţinut şi supus perchezi ţiei. Ministerul Justiţiei va informa de îndat ă pe preşedintele Camerei asupra re ţinerii sau perchezi ţiei. În cazul în care Camera sesizat ă constată că nu există temei pentru re ţinere, va dispune imediat revocarea acestei m ăsuri. Art. 109 (2) din Constitu ţ ie prevede c ă pentru faptele s ăvârşite în exerci ţiul funcţiei lor, membrii Guvernului pot fi urm ăriţi penal. Cererea de a fi început ă urmărirea penală pentru membrii Guvernului poate fi f ăcută numai de c ătre Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României. Dac ă s-a cerut începerea urmăririi penale, Pre şedintele României poate dispune suspendarea acestora din func ţie. Trimiterea în judecat ă a unui membru al Guvernului atrage suspendarea din func ţie. Competenţa de judecată aparţine I.C.C.J. Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerial ă. b) Imunit ăţile de jurisdic ţie diplomatic ă şi consulară prevăd potrivit convenţiilor interna ţionale şi legislaţiei interne exceptarea persoanei str ăine care exercită activitate diplomatic ă şi consulară pe teritoriul ţării noastre şi la jurisdicţia penală şi civilă a statului român atât a lor cât şi a bunurilor acestora. Imunitatea de jurisdic ţie diplomatică este absolută – agentul diplomatic nu poate fi urm ărit şi judecat de nicio autoritate juridic ă atât pentru actele oficiale, cât şi pentru cele particulare. Imunitatea de jurisdic ţie consulară – operează Reţine numai pentru actele îndeplinite în exerci ţiul funcţiilor consulare. diferenţa! c) Imunitatea magistra ţilor, „magistraţii nu pot fi cerceta ţi, reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi sau trimişi în judecată”. Dacă acţiunea penal ă a fost pusă în mişcare, judecătorul este suspendat din func ţie până la rămânerea definitiv ă a hotărârii. Clinică judiciar ă

10

Mariana Ghena


d) Potrivit art. 5 C. proc. pen. punerea în mi şcare a acţiunii penale pentru infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării, contra siguran ţei naţionale a statului român sau contra vie ţii unui cetăţean român ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrităţii corporale sau s ănătăţii unui cetăţean român când sunt săvârşite de un cet ăţean străin sau de o persoan ă f ără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării se face numai cu autorizarea prealabil ă a procurorului general; e) în situa ţia săvârşirii unei infracţiuni îndreptate împotriva vie ţii, integrităţii corporale, s ănătăţii, libertăţii sau demnităţii reprezentan ţilor unui stat str ăin, acţiunea penală se pune în mi şcare la dorin ţa exprimată de guvernul str ăin (art. 171 Cod penal); f) pentru unele infrac ţiuni contra siguran ţei circulaţiei pe căile ferate, acţiunea penală se pune în mi şcare numai la sesizarea organelor competente ale c ăilor ferate; g) pentru infrac ţiunile săvârşite de militari contra ordinii şi disciplinei militare (art. 331 – 336 Cod penal) precum şi pentru infrac ţiuni de sustragere de la serviciul militar indiferent dac ă a fost săvârşită de un civil sau militar, ac ţiunea penală se pune în mi şcare în urma sesiz ării organului judiciar de c ătre comandantul unit ăţii militare; h) pentru infrac ţiunile săvârşite de civil contra capacit ăţii de ap ărare a ţării, acţiunea penal ă se pune în mi şcare numai la sesizarea comandantului centrului militar; i) instituţia plângerii prealabile ca o condi ţie pentru punerea în mi şcare a acţiunii penale o întâlnim numai la anumite infrac ţiuni (art. 279 Cod procedur ă penală). Când acţiunea penal ă se pune în mi şcare la plângerea prealabil ă a persoanelor vătămate, aceasta poate s ă împiedice exercitarea ac ţiunii prin retragerea plângerii sau împ ăcarea părţilor. Dacă persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exerci ţiu restrânsă, acţiunea penală se pune în mi şcare şi din oficiu [art. 131 (5) Cod procedur ă penală]. Acţiunea penală se poate pune în mi şcare şi din oficiu când, de exemplu s-a săvârşit infracţiunea de vătămare corporal ă asupra membrilor familiei. j) infracţiunea de seduc ţie (art. 199 Cod penal) pentru care procesul porne şte din oficiu, nefiind necesar ă plângerea prealabil ă, însă împăcarea părţilor înlătură răspunderea penal ă. Excepţiile de la principiul oficialit ăţii au caracter absolut în sensul c ă organele de urmărire penală si instanţa de judecată nu pot ac ţiona împotriva voin ţei organelor şi persoanelor prev ăzute de lege, actele efectuate prin înc ălcarea acestor voinţe fiind sanc ţionate cu nulitatea.

Sarcina de lucru 2 Explică principiul oficialit ăţii procesului penal în cazul s ăvârşirii unei infrac ţiuni de corup ţie în baza Legii nr. 78/2000. Clinică judiciar ă

11

Mariana Ghena


1.2.2. Aflarea adevărului Este înscris în art. 3 Cod procedur ă penală: ”în desf ăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejur ările cauzei şi cu privire la persoana f ă ptuitorului”. Acest principiu stă la baza realizării scopului procesului penal – constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infrac ţiuni astfel ca orice persoană care a săvârşit o infrac ţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie tras ă la răspundere penal ă. Organele judiciare au obliga ţia să constate existenţa faptei, împrejur ările – de loc, de timp, mod şi mijloace de s ăvârşire a infrac ţiunii – în care aceasta s-a comis, forma şi modalitatea vinovăţiei, mobilul şi scopul urmărit de f ăptuitor, întinderea prejudiciului cauzat şi orice aspecte care ar putea să influenţeze răspunderea penal ă şi civilă a f ăptuitorului. Organele judiciare au obliga ţia s ă stabilească orice date de natur ă să contribuie la cunoaşterea personalit ăţii f ăptuitorului. Hotărârea judec ătorească pronunţată, în urma administr ării probelor şi a interpretării lor corecte trebuie s ă reflecte fidel reabilitarea sub toate aceste aspecte. Adevărul judiciar reprezint ă o concordan ţă absolută între materialul probator din dosar şi faptele stabilite de organul judiciar. „Adev ărat este numai ceea ce este stabilit prin probe”. Aflarea adev ărului în procesul penal depinde de profesionalismul şi competenţa celor care aplic ă şi apără legea de rigoarea şi eficienţa căilor folosite. Codul de procedur ă penal ă instituie un sistem de drepturi şi garanţii care contribuie la aflarea adev ărului în cauza penal ă şi anume: - obligaţia organelor judiciare de a afla adev ărul în fiecare cauz ă penală prin strângerea probelor necesare pentru l ămurirea cauzei. Art. 202 Cod procedur ă penală prevede obliga ţia organului de urm ărire penală de a strânge probele, iar art. 287 Cod procedur ă penală prevede că: „instan ţ a de judecat ă î şi exercit ă atribu ţ iile în mod activ în vederea afl ării adevărului şi a realizării rolului educativ al judecăţ ii”; - dreptul părţilor de a putea dovedi pe tot parcursul procesului penal împrejurările care duc la aflarea adev ărului în cauza respectiv ă (art. 67 Cod procedură penal ă). - obligaţia oricărei persoane s ă contribuie prin informa ţiile pe care le de ţine la aflarea adevărului. Clinică judiciar ă

12

Mariana Ghena


La cererea organului de urm ărire penală sau a instanţei de judecat ă orice persoană care cunoa şte vreo prob ă sau deţine vreun mijloc de prob ă este obligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înf ăţişeze [art. 65 (2) Cod procedur ă penală]. Fapta de a nu aduce la cuno ştinţă organelor judiciare a unor împrejur ări care, dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinov ăţiei unor persoane trimise în judecată sau condamnată pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ţinute în arest preventiv pe nedrept (art. 265 Cod penal); - a şezarea sistemului probator pe principiile libert ăţii probelor şi ale liberei lor aprecieri (art. 63, 64 Cod procedur ă penal ă). - posibilitatea relu ării cauzei din etapa procesuală în care aflarea adev ărului s-a denaturat (art. 265 Cod procedur ă penală) (ex.: restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urm ărire, restituirea pentru completarea urm ăririi penale). - obligaţia verificării de către organul care instrumenteaz ă cauza, a concordanţei dintre realitate şi concluziile trase de c ătre organul care a avut anterior cauza spre solu ţionare.

1.2.3. Rolul activ Potrivit art. 4 Cod procedură penală: „organul de urmărire penală şi instan ţ a de judecat ă sunt obligate să aibă rol activ în desf ăşurarea procesului penal”, atât în ceea ce prive şte urmărirea penal ă, cât şi în realizarea celorlalte sarcini care apar pe parcursul procesului. Organele judiciare au obliga ţia să intervină în orice moment al desf ăşurării procesului începând de la cererea de probe, administrarea probelor, stabilirea faptelor până la constatarea exactă a adevărului, asigurarea drepturilor p ărţilor, îndrumarea şi sprijinirea acestora. Ele au datoria s ă explice părţilor drepturile lor procesuale si s ă le ajute în exercitarea acestor drepturi s ă dispună administrarea din oficiu a unor probe care ar putea contribui la solu ţionarea justă a cauzelor, s ă pună în discuţia părţilor orice aspect care ar putea ajuta la aflarea adevărului, să examineze cauza penal ă sub toate aspectele şi când este nevoie să extindă acţiunea penală ori procesul penal si asupra altor fapte şi persoane. Principiul rolului activ, de şi imperativ, are şi un coeficient de relativitate în sensul că unele acte procesuale au un caracter strict personal. Exemple: constituirea persoanei v ătămate ca parte civil ă; asigurarea asistenţei judiciare atunci când ea nu este obligatorie; prezen ţa la dezbateri personal sau prin reprezentant în cazurile în care aceasta nu este obligatorie; exercitarea c ăilor de atac, retragerea lor.


13

Mariana Ghena


1.2.4. Garantarea libertăţii persoanei Inviolabilitatea persoanei const ă în dreptul fiec ărui om de a fi şi de a se putea comporta liber numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Art. 5 Cod procedur ă penal ă, reglementează garantarea libert ăţii persoanei. „ În tot cursul procesului penal este garantat ă libertatea persoanei. Nicio persoană nu poate fi re ţ inut ă sau arestat ă şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libert ăţ ii, decât în cazurile şi în condi ţ iile prevă zute de lege”. Dacă cel împotriva c ăruia s-a luat m ăsura arestării preventive sau vreo restrângere a libert ăţii consideră că este ilegală, are dreptul, în tot cursul procesului penal s ă se adreseze instan ţei competente potrivit legii. Orice persoană împotriva c ăreia s-a luat ilegal o m ăsură preventivă are dreptul la repararea pagubei suferite în condi ţiile prevăzute de lege. Legea precizează că în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cau ţiune. Art. 23 alin. (1) şi (2) din Constitu ţie prevede c ă „libertatea individuală şi siguran ţ a persoanei sunt inviolabile.” Percheziţionarea, re ţinerea, arestarea unor persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prev ăzută de lege. Re ţinerea nu poate dep ăşi 24 ore iar arestarea se face numai în temeiul unui mandat emis de judec ător pentru o durată de cel mult 30 zile cu posibilitatea prelungirii. În situa ţia în care motivele reţinerii sau arestării au dispărut eliberarea persoanei este obligatorie. Art. 20 din Constitu ţie Dispozi ţ iile constitu ţ ionale privind drepturile şi libert ăţ ile cet ăţ enilor trebuie interpretate şi aplicate în concordan ţă cu D.U.D.O cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte şi că dacă există neconcordanţă între actele interna ţionale şi legislaţia internă, au prioritate reglementările de drept interna ţional cu excep ţia cazului când constitu ţia sau legile interne con ţin dispoziţii mai favorabile. Legea instituie şi anumite garan ţii practice pentru respectarea libert ăţii persoanei prin limitarea expres ă a cazurilor în care se poate dispune privarea de libertate (art. 148 Cod procedur ă penală), prin stabilirea competen ţei şi de cercetare a procurorului şi a instanţei de judecat ă şi prin controlul exercitat asupra legalităţii măsurilor luate.

Sarcina de lucru 3 Argumentează în 5 fraze modul în care organele judiciare sunt obligate să asigure respectarea principiului garant ării libertăţii persoanei pe parcursul procesului penal.


14

Mariana Ghena


1.2.5. Respectarea demnităţii umane Este un principiu nou reglementat în art. 5 1 Cod procedur ă penală. Orice persoană care se află în curs de urm ărire penală sau judecată trebuie tratată cu respectarea demnit ăţii umane. Supunerea acesteia la tortur ă sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsit ă de lege. A fost introdus în cadrul procesului penal prin: - Legea 20/1990 infrac ţiunea de tortur ă prev. de art. 267 1; - art. 68 Cod procedură penală: „este oprit a se întrebuin ţ a violen ţ e, amenin ţări ori alte mijloace de constrângere precum şi promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a se ob ţ ine probe”. - art. 266 Cod procedur ă penală „arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă; art. 267 Cod penal „supunerea la rele tratamente”. 1.2.6. Prezumţia de nevinovăţie Reprezintă unul dintre drepturile fundamentale ale omului şi este reglementat în art. 23 alin. (11) din Constitu ţie şi art. 52 Cod procedur ă penală – până la rămânerea definitiv ă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Constituie o garan ţie care protejează persoana implicat ă într-o cauz ă penală şi îi oferă posibilitatea să se apere împotriva acuza ţiilor ce i se aduc. Persoana împotriva c ăreia s-a dispus începerea urm ăririi penale este prezumat ă nevinovată până la rămânerea definitiv ă a hotărârii judecătoreşti. Sarcina probei revine organului judiciar şi nu învinuitului sau inculpatului care nu este obligat s ă-şi probeze nevinov ăţia. Orice dubiu în acuzare poate fi răsturnată prin apărarea învinuitului sau inculpatului care are dreptul de aproba lipsa de temeinicie a acesteia. Prezumţia de nevinovăţie reprezintă o garanţie a protec ţiei drepturilor persoanei în cadrul procesului penal dar în momentul în care se stabile şte că probele au fost riguros administrate iar vinov ăţia este stabilit ă, prezum ţia va fi înlăturată, urmând s ă fie aplicate sanc ţiunile corespunz ătoare infracţiunii săvârşite.

1.2.7. Garantarea drepturilor de ap ărare Dreptul de ap ărare reprezint ă unul din drepturile fundamentare ale cet ăţenilor. Este înscris în Declara ţia Universală a Drepturilor Omului adoptat ă de Adunarea General ă a ONU în 1948. - este reglementat în art. 24 din Constitu ţie „ dreptul la ap ărare este garantat . În tot cursul procesului p ărţile au dreptul s ă fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu; - este reglementat în art. 6 C.p.c. modificat prin Legea nr. 281/2003 „ dreptul la apărare este garantat învinuitul, inculpatul şi celelalte păr ţ i în tot cursul procesului penal ”. Clinică judiciar ă

15

Mariana Ghena


În cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate s ă asigure părţilor drepturile exercitate a drepturilor procesuale în condi ţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare în ap ărare. Organele judiciare au obliga ţia să-l încunoştinţeze de îndat ă şi mai înainte de a-l audia pe învinuit sau inculpat despre fapta pentru care este învinuit, încadrarea juridic ă a acesteia şi să-i asigure posibilitatea preg ătirii şi exercitării apărării. Orice parte are dreptul s ă fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. Organele judiciare au obliga ţia să încunoştinţeze pe învinuit sau inculpat înainte de a i se lua prima declara ţie despre dreptul de a fi asistat de un ap ărător consemnându-se aceasta într-un proces –verbal de ascultare. În cazurile prevăzute de lege organele judiciare au obliga ţia să ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului dac ă acesta nu are apărător ales. Principiul garant ării drepturilor la ap ărare se manifest ă sub următoarele aspecte: - posibilitatea părţilor de a-şi asigura singuri ap ărarea; - organul judiciar este obligat s ă aibă în vedere din oficiu aspectele care sunt în favoarea părţii; - asistenţa judiciară în general este facultativ ă; în cazurile expres prev ăzute de lege este obligatorie ( art. 171 Cod procedur ă penală); - încălcarea dreptului la ap ărare atrage nulitatea actului de procedur ă efectuat.

Sarcina de lucru 4 Explică în 3 fraze modul în care organele judiciare trebuie s ă asigure respectarea principiului dreptului la ap ărare al tuturor părţilor în procesul penal.

1.2.8. Limba în care se desf ăşoară procesul penal Art. 13 din Constitu ţie prevede: „ în România limba oficială este limba română”. De asemenea, art. 128 din Constitu ţie prevede c ă procedura judiciar ă se desf ăşoară în limba român ă. Există reglementat în: Constituţie: „dreptul cet ăţenilor apar ţinând minorit ăţilor na ţionale de a se Reţine reglementarea exprima în limba matern ă în faţa instanţelor inclusiv prin folosirea de interpre ţi şi traducători”. juridică a acestui principiu! Clinică judiciar ă

16

Mariana Ghena


Art. 128 alin. (4) din Constitu ţie: „dreptul str ăinilor şi apatrizilor care nu în ţ elege sau nu vorbesc limba română de a lua cuno ştin ţă de toate actele şi lucr ările dosarului, de a vorbi în instan ţă şi de a pune concluzii prin interpret. În procesele penale acest drept este asigurat păr ţ ilor în mod gratuit ”. Dispoziţiile art. 128 alin. (4) din Constitu ţie nu se aplic ă cetăţenilor români aparţinând minorit ăţilor naţionale. Aşadar, dreptul la folosirea limbii materne este garantat a se exercita în mod gratuit doar str ăinilor şi apatrizilor care nu vorbesc limba român ă.

1.2.9. Egalitatea persoanelor în procesul penal Acest principiu presupune egalitatea real ă şi deplină a tuturor persoanelor în faţa legii (art. 4 din Constitu ţie). În acelaşi sens, art. 16 din Constitu ţie prevede: ”cet ăţ enii sunt egali în fa ţ a legii şi a autorit ăţ ilor publice f ăr ă privilegii şi f ăr ă discriminări întrucât nimeni nu este mai presus de lege”. Orice persoană se poate adresa justi ţiei pentru ap ărarea drepturilor, libert ăţilor şi a intereselor legitime. Toate p ărţile trebuie tratate egal indiferent dac ă este vorba de persoane fizice, de societ ăţi comerciale, regii autonome sau de stat. Aspecte: - existenţa aceloraşi organe pentru realizarea justi ţiei penale în raport de toate persoane fizice sau juridice. - existenţa aceloraşi reguli procesuale pentru toate persoanele; - existenţa unor drepturi şi obliga ţii egale pentru toate p ărţile din proces. - încălcarea acestui principiu atrage s ăvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 Cod penal.

1.2.10. Operativitatea în procesul penal - nu este reglementat expres în legisla ţia actuală; - se mai nume şte procesul celerit ăţii sau al rapidit ăţii soluţionării cauzelor; - decurge din art. 1 Cod procedur ă penală „procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infrac ţiuni. - reprezintă o condiţie sine qua non a soluţionării temeinice a cauzelor penale; - se află în strânsă legătură cu activitatea de stingere a probelor (care necesit ă urgenţă, pentru a nu se deteriora sau distruge) cu administrarea acestora, cu rolul activ al organului judiciar, cu scopul procesului penal; - nu înseamnă rabat de la calitate.


17

Mariana Ghena


Sarcina de lucru 5 Organele judiciare pe parcursul procesului penal au obliga ţia de a face aplicarea dispozi ţiilor procesuale şi procedurale cu respectarea termenelor legale în respectarea principiului operativit ăţii soluţionării cauzelor întrun timp rezonabil. Argumenta ţi în 20 de rânduri modul în care organele judiciare nu ar da eficien ţă principiului operativit ăţii şi al celui privind dreptul la ap ărare al părţilor într-o cauz ă dedusă judecăţii.

Rezumat Principiile fundamentale sunt consacrate în actualul Cod de procedur ă penală ca reguli de baz ă în procesul penal cu caracter general care guverneaz ă toate instituţiile procesuale şi fazele procesului penal. Recunoa şterea şi aplicarea lor sunt raportate la Declara ţia Universală a Drepturilor Omului la pactele şi la celelalte tratate la care România este parte, conform Constitu ţiei. Potrivit art. 20 alin. 2 din Constitu ţia României dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, în legile interne, au prioritate reglement ările internaţionale. Prin aderarea României la Consiliul Europei, semnarea şi ratificarea Conven ţiei Europene a Drepturilor Omului principiile vor trebui coroborate şi completate cu dispoziţiile convenţiei. De asemenea, odat ă cu aderarea României la Uniunea European ă, reglementările actelor normative europene vor avea de asemenea prioritate în raport cu legisla ţia internă, obligaţia legiuitorului român constânt în transpunerea acestor acte normative în legisla ţia internă. Apreciem că între regulile de baz ă ale procesului penal trebuie re ţinute cele consacrate în mod expres de lege, dar nu numai de legea procesual penal ă, ci şi de Constituţie, care recunoa şte şi alte principii sau drepturi şi libertăţi cu efecte asupra întregului proces penal sau asupra unor etape, faze sau institu ţii ale acestuia. Cunoa şterea acestor principii are o valoare teoretic ă pentru că ele dau orientarea necesar ă pentru explicarea şi justificară doctrinară a menţinerii, modificării sau abrogării normelor de Drept procesual penal. Principiul legalităţii exprimă cerinţa ca procesul penal s ă se desf ăşoare de către organele judiciare instituite de lege în compunerea şi cu competenţele prevăzute de lege. Organele judiciare şi participanţii la procesul penal trebuie s ă acţioneze numai în formele, condi ţiile şi limitele prev ăzute de lege. Respectarea formelor asigur ă posibilitatea exercit ării controlului asupra respect ării condiţiilor şi limitelor stabilite de lege, de c ătre organele judiciare şi participanţi. Organele judiciare trebuie s ă acţioneze cu respectarea drepturilor procesuale ale participan ţilor şi să le asigure exercitarea lor. Exercitarea drepturilor organelor judiciare trebuie f ăcută cu respectarea unei Clinică judiciar ă

18

Mariana Ghena


proporţionalităţi între restrângere şi fapta pentru care persoana este cercetat ă sau vinovat ă.

Teste de autoevaluare 1. Principiile specifice care guverneaz ă judecata cauzei sunt: a) principiul repartiz ării aleatorii a cauzelor; b) principiul rolului activ al judec ătorului; c) principiul continuit ăţii completelor de judecat ă; 2. Principiul egalit ăţii presupune: a) respectarea legii; b) respectarea normelor de procedur ă; c) publicitatea şedinţei de judecat ă în toate cauzele. 3. Încălcarea principiilor fundamentale atrage: Clinică judiciar ă

19

Mariana Ghena


a) nulitatea absolut ă a actelor întocmite; b) nulitatea relativ ă; c) nici o sanc ţiune. 4. Participan ţi la procesul penal sunt: a) organele judiciare; b) martorul; c) expertul. 5. Părţi în procesul penal sunt: a) f ăptuitorul; b) învinuitul; c) inculpatul.

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 1. a, b, c; 2. a, b; 3. a; 4. a b, c; 5. c.

Bibliografie minimal ă Lupaşcu, Dan (2007). Codul de procedur ă penală ad Litteram. Bucureşti: Universul Juridic. Neagu, Ion (2010). Drept procesual penal. Tratat . Partea generală , ed. a II, revă zut ă şi ad ăugit ă. Bucureşti: Editura Universul Juridic. Theodoru, Gr. (2007). Tratat de drept procesual penal. Bucureşti: Hamangiu. Volonciu, Nicolae (1998). Tratat de procedur ă penală. Partea generală , ed. a III-a revizuit ă si ad ăugit ă. Bucureşti: Paideia. Constituţia României. Codul de procedură penală în vigoare. Codul penal în vigoare.


20

Rusu I. Clinica Judiciara Unit. I Revazut 2012

Recommend Documents