– grupa 1010
Modul economic de gandire – Paul Heyne Paul Heyne ,eminent profesor de economie la universitatea din Washington, Seattle, SUA , a promovat stiinta economica prin interesul sau pentru probleme sociale , economia pietelor libere ,justitie si religie. Cea mai cunoscuta lucrare a sa, “The Economic Way of Thinking” = “ Modul economic de gandire” , s-a bucurat de un real succes si a fost tradusa in numeroase limbi . Pe langa activitatea publicistica si stiintifica , Heyne a fost foarte apreciat si pentru devotamentul sau pentru cariera profesorala pe care a exercitat-o mai mult de 20 ani , fiind foarte atasat de student si de mediul academic in general. Din manualul sau introductiv “Modul economic de gandire” am ales cateva capitole ce tin de macroeconomie si trateaza exemplificativ si diferite probleme ale secolului XX din economia americana. Capitolul 16 In Cap 16 ,”Cererea agregata si oferta agregata”, autorul isi pune intrebari cu privire la modificarile referitoare la valoarea banilor, nivelul de pret sau cele ale ritmului productiei totale ,dorind sa evidentieze relatia dintre acestea si performanta economiei SUA . Capitolul debuteaza cu analiza Produsului National Brut, considerat de autor “indicatorul cel mai cuprinzator din cadrul celor calculati de Ministerul Comertului”. PNB este definit ca valoarea de plata a tuturor bunurilor finale produse in intreaga tara pe parcursul unui an. Autorul considera ca pentru a reduce la minim supraevaluarea rezultatului, in calculul PNB trebuie sa intre doar valoarea bunurilor finale . PNB-ul poate fi gandit si ca valoare a venitului total obtinut, sub forma de salarii, dobanda, renta si profituri .De asemenea productia finala se mai afla ca suma a tuturor valorilor adaugate in fiecare etapa a procesului de productie.Al treilea mod de masurare a PNB-ului il reprezinta achizitiile totale de produse finale de catre populatie, firme si guvern impreuna ,la
care se adauga excedentul rezultat din achizitiile strainilor ce depasesc vanzarile efectuate de ei in schimburile cu populatia interna. Sfatul autorului este sa evitam confuzia PNB cu bunastarea nationala de ansamblu. Autorul atrage astfel atentia asupra erorilor ce pot aparea la calcularea PNB-ului . Un exemplu il reprezinta serviciile prestate de femeile angajate sa faca menajul ce poate fi evaluat si inregistrat , pe cand cele ale sotiei in cadrul aceleiasi munci prestate ,nu. De asemenea de evitat ar trebui sa fie si exagerarea calculelor prin inlaturarea consumului intermediar din calcule. Se folosesc doi indicatori : PNB nominal-PNB in dolari curenti si PNB real –PNB nominal calculate la preturile unui an de referinta sau de baza. Pe langa acestia, exista deflatorul implicit al PNB-ului pentru modificarile in nivelul general al preturilor sau in valoarea banilor. In continuare , autorul face o analiza a recesiunilor si inflatiilor de dupa anul 1950 . Recesiunile suferite de economia SUA dupa anul 1950 ies in evident prin incetiniri prelungite sau reduceri reale ale ritmului de crestere reala a PNB. S-a constatat ca au avut loc recesiuni in toti anii in care PNB a scazut : 1954, 1958, 1970, 1974, 1975, 1980 si 1982. Tabelul pus la dispozitie de autor mai analizeaza si somajul si inflatia,o problema mai serioasa in anii `70 decat in deceniile anterioare , manifestandu –se astfel “ o maladie fara precedent”- recesiunea cuplata cu inflatia, idee raspandita de mass-media. Autorul nu este de acord insa cu acest lucru, aratand ca inflatia s-a produs si anterior in timpul recesiunilor , dar fiind mai putin accelerata. Exista totusi o legatura intre inflatie si recesiune, cele doua nefiind “opuse”. Prin graficele cererii si ofertei agregate autorul arata ca inflatia si recesiunea se produc simultan daca curba ofertei agregate se deplaseaza spre stanga. Autorul considera insa ca oferta agregata si cererea agregata sunt doua notiuni prea generale pentru a fi utile , dar au rolul lor in intelegerea inflatiei si recesiunii. Opinia prezentata in continuare,cea imbratisata de majoritatea economistilor in anii `60 , prezinta sarcina factorilor politici de alegere a unei combinatii acceptabile intre somaj si inflatie prin controlul cererii
agregate.Autorul propune insa o abordare a problematicii bazate pe oferta agregata prin : atacarea cartelurilor, imbunatatirea fluxului informational, inlaturarea restrictiilor guvernamentale asupra concurentei interne si internationale. Au existat opinii diferite, ce s-au succedat : economia bazate pe cerere si economia bazata pe oferta . Punctul de vedere dominant inainte de anii `30 a fost ca principalele disfunctionalitati le prezinta oferta ,dar “Marea Depresiune” din anii `30 a demonstrate ca si cererea agregata poate genera probleme serioase . Printr-un exemplu practic , P. Heyne ne aduce in vedere ca ceea este adevarat pentru bunurile individuale este adevarat si pentru totalitate bunurilor. Spre deosebire de cererea si oferta individuala , cererea si oferta agregata depind intr-un mod diferit una de alta. Daca tehnologia moderna reduce costul productiei de carbuni si oferta carbunelui creste , acest lucru nu presupune neaparat un efect si asupra cererii de carbune.Astfel factorii care influenteaza oferta sunt in mare parte distincti si independenti de factorii care influenteaza cererea, lucru care nu mai este la fel de valabil in cazul cererii si ofertei agregate. Economia bazata pe cerere are anumite limite si autorul constata interesul reinnoit pentru contributia factorilor de productie bazati pe oferta la cresterea economica si stabilitatea preturilor.Adam Smith a fost unul din primii economist adepti ai teoriei economiei bazate pe oferta , aratand ca teama de supraproductie sau subconsum este nefundamentata. Capitolul 17 P. Heyne avanseaza studiul asupra inflatiei si recesiunii in capitolul 17 “Masa monetara” . Fenomenul inflatiei si recesiunii este in viziunea lui strans legat de sistemul monetar. Banii ca mijloc de schimb nu reprezinta neaparat “bucatile verzi de hartie denumite bancnote si monede de diferite marimi si culori” , ci si creditele de la bancile comerciale denumite conturi operabile prin cecuri sau depozite la cerere, fiind cele mai uzuale mijloace de schimb. Caracteristica distinctiva a banilor este lichiditatea lor. Banii sunt prezentati astfel ca fiind “active care se pot schimba pentru a obtine bunuri; active
lichide ”. Autorul defineste lichiditatea astfel : “ costul schimbarii unui active cu alte active.” Cu cat costul schimbului sau cu alte active se apropie de zero, cu atat un activ este mai asemanator banilor. Heyne considera astfel bancnotele ca active complet lichide pentru care costul schimbarii este zero.Pentru a schimba o obligatiune in numerar este necesar un drum la banca si de aceea obligatiunile nu sunt la fel de lichide ca bancnotele. Pornind de la definitia banilor ca mijloc comun de schimb, autorul prezinta in viziunea Bancii centrala a SUA, Sistemul Federal de Rezerve, masa monetara ca suma M1 dintre numerarul pus in circulatie si depozitele operabile prin cecuri plus cecurile de calatorie. In sens larg, masa monetara este M1 + depozitele de economii, depozitele la cerere mai mici de 100000 dolari, actiuni ale fondurilor de ajutor reciproc pe piata monetara si alte componente minore. M2 se doreste a fi o incercare de a masura activele cu inalt grad de lichiditate ale publicului. Heyne evidentiaza cresterea masei monetare printr-un tabel , explicand ca aceasta se produce prin acordarea de imprumuturi de catre bancile comerciale si crearea de bani si se reduce cand creditele sunt achitate. Totusi trebuie sa existe niste limite in acordarea de credite. Astfel fiecare banca este obligata legal sa detina rezerve ,rezerve stabilite de Sistemul Federal de Rezerve, banca centrala a SUA, creata prin lege a Congresului in 1913. Banca centrala (FED –managerii ei) controleaza crearea de bani ,reglementand marimea masei monetare. Cel mai important instrument pentru aceasta il reprezinta fixarea cadrului pentru rezerva legala. Extinderea si restrangerea creditelor duc la crearea sau distrugerea banilor; la fel se intampla si in cazul rezervelor. Marirea rezervelor bancilor comerciale se realizeaza prin achizitionarea de catre bancile federale de rezerve de noi active aducatoare de castiguri. Capitolul 18 O prima idee importanta este ca detinerea de bani inseamna in primul rand flexibilitate. P. Heyne se refera astfel la libertatea de manevra pe care o putem avea detinand mai degraba bani decat alte active. Cererea de bani apare ca o cerere pentru lichiditate, flexibilitate.
Daca se furnizeaza bani suplimentari catre persoane care detin deja suma dorita de bani, se mareste cererea agregata pentru alte bunuri decat bani. Acest lucru va rezulta in preturi ridicate,productie majorata si se poate anticipa ca produsul national brut va creste ca raspuns la o crestere a cererii . Autorul defineste cererea de bani ca o cerere de a detine bani si nu de a-I consuma. Oamenii isi maresc stocul de bani disponibil ,respective soldurile banesti prin reducerea cheltuielilor proprii sau prin schimbarea de alte active pe bani. Isi reduc soldurile banesti prin majorarea cheltuielilor proprii peste venit sau schimband bani pe alte active. O alta problema abordata in acest capitol este Marea Depresiune din anii `30 care a influentat modul de gandire privind recesiunea , somajul sau inflatia. Ea s-a manifestat prin scaderi uriase ale productiei si venitului real timp de 4 ani succesiv. P. Heyne face referire cu precadere la somajul “masiv, persistent” care a atins in punctul culminant al recesiunii ,in anul 1933, valoarea de 25% din forta de munca. La fel de persistent a fost si esecul economiei de a-si reveni pe deplin dupa incheierea declinului. Cel care “a reformulat” gandirea economistilor referitoare la recesiuni a fost John Maynard Keynes (1883-1946) ,un economist britanic. Importanta teoriei sale consta, in opinia lui Heyne, in idea ca meotda de abordare traditioala de catre economist a recesiunii ajunsese aproape sa nu o mai ia in considerare si ca economiile industriale moderne nu utilizieaza in mod automat complet forta de munca. Forta instabila : cheltuielile de investitii. In modelul Keynesian ceea ce declanseaza fluctuatiile agregate ale productiei si venitului este o modificare in nivelul dorit al cheltuielilor de investitii. Astfel cheltuielile de investitii sunt mai putin stabile decat cele de consum.Oamenii isi mentin cheltuielile de consum si amana daca e necesar cheltuielile de investitii pentru o perioada adecvata. Autorul considera ca recesiunea insasi poate incuraja noile initiative, productie sporita si investitii suplimentara , incetinind declinul si generand refacerea. Teoria lui Keynes pune urmatoarea problema: trasmite economia de piata indeajuns de usor si rapid informatia pentru a limita si atenua efectele deciziilor destabilizatoare sau va agrava efectele unor asemenea decizii?
Economisirea este o alta implicatie a teoriei keynesieste. Ea depinde de venit astfel : oamenii vor tinde sa economiseasca mai mult pe masura ce venitul lor creste . Analiza bazata pe cerere si analiza bazata pe oferta. Cei care sustin teoria economiei bazate pe oferta insista ca modul de a realiza investitii majorate este de a intensifica stimulentul de a economisi. Keynes sustine insa ca economisirea va depinde de mentinerea nivelului de cheltuieli de investitii. Keynes : cererea va crea oferta. Adeptii teoriei ofertei : oferta va crea cerere. P.Heyne considera ca “din punct de vedere Keynesian cerera agregata poate in mod cronic insuficienta pentru a mentine niveluri ridicate ale productiei si ocuparii fortei de munca.”Astfel economisirea va intarzia cresterea economica ,pozitie ce contrazice pozitia clasica conform careia cererea agregata este intotdeauna adecvata iar economisirea antreneaza cresterea economica. Capitolul 19 In capitolul 19 “Politica fiscala si monetara” autorul discuta despre modul in care Guvernul lupta si previne recesiunile si fluctuatiile .Instrumentele Guvernului sunt politica fiscal(bugetara) si politica monetara. Politica fiscala isi propune sa controleze fluctuatiile cererii agregate prin deficite sau surplusuri bugetare compensatorii. Politica monetara are acelasi obiectiv dar realizat prin controlul asupra rezervelor bancilor comerciale si conditiilor privind rezerva legala. Finantarea deficitelor. Un exemplu dat de autor este : un deficit al guvernului federal necesita ca Ministerul de Finante sa ia cu imprumut diferenta intre cheltuielile guvernamentale si veniturile guvernamentale din impozite. Astfel Trezoreria poate imprumuta direct de la Sistemul Federal de Rezerve si consecinta este marirea masei monetare. O alta solutie care nu ar genera cresterea masei monetare o reprezinta soldurile populatiei ce
s-ar transforma in hartii de valoare guvernamentale. Astfel Ministerul de Finante ar primi banii pe care ii doreste fara o crestere a masei monetare. Economia de dupa al doilea razboi mondial ,dupa cum prezinta P.Heyne, scoasa din “deprimarea” Marii Depresiuni, prin stimulentul fiscal masiv al cheltuielilor de raboi, este un bun exemplu pentru capacitatea stimulativa a politicii fiscal si un test real al eficacitatii sale privind obiectivele stabilizarii. Exista mai multe opinii prezentate despre politica monetara. Problema obiectivului potrivit pentru politica monetara a fost o problema controversata mult timp. Astfel unii economisti au considerat ca accentual trebuie pus asupra agregatelor monetare – marimile masei monetare, totalul numerarului in circulatie plus rezervele bancilor comerciale cunoscute ca baza monetara.Masa monetara este rigida sau relaxata in functie de ritmurile de modificare ale agregatelor. Apoi exista si o idee cu inclinatie spre o concentrare la nivelul dobanzii – masa monetara este rigida sau relaxata in functie de nivelurile dobanzii: inalte sau scazute. Recesiunile se produc in mare parte deoarece se fac greseli care apoi trebuie corectate. Opinia autorului este ca elemental cheie este relatia intre recesiune si incertitudine. Factorii stabilizatori sunt foarte important : Corporatia Federala de Asigurare a Depozitelor Federale ,rolul de sprijinire a FED ,dar si tendinta cheltuielilor pentru consumul personal pentru a mentine ritmul continuu de crestere. Din categoria factorilor destabilizatori mentinonati de Heyne fac parte programele guvernamentale sau modificarea semnalelor de catre guvern ce poate genera valuri de cheltuieli de investitii. Interventia la timp este crucial in orice politica eficace de stabilizare. Decalajele in timp ,inevitabile altfel, determina managementul cererii agregate sa fie mai putin stabilizator in practica decat in teorie. Astfel interventiile de a stabiliza cerera agregata prin politica fiscal sau monetara trebuie sa include o previziune exacta pentru a avea succes. Autorul considera ca politica fiscala nediscretionara care opereaza prin modificari de impozite sau cu cheltuieli guvernamentale care se produc ca urmare a modificarilor nivelurilor productiei si a venitului, poate sa fi contribuit la stabilitatea economiei SUA dupa al doilea razboi mondial. Totodata P. Heyne este de parere ca politica monetara impreuna
cu politica fiscala discretionara dovedesc o capacitate mai buna de a schimba decat de a stabiliza cererea agregata. Si nu in ultimul rand, P.Heyne afirma ca exista dovezi considerabile pentru a sugera ca “activitatile guvernului federal,inclusiv unele din eforturile sale de stabilizare , au fost, prin consecintele lor, puternic destabilizatoare.
“Modul economic de gandire” propune o analiza a fenomenelor ce se produc la nivel macroeconomic ,dar nu se constituie intr-un manual de economie ,ci mai degraba este o aprofundare a cunostintelor economice. Totodata nu se adreseaza doar celor familiarizati cu economia,putand fi abordata si de nespecialisti pasionati sau dornici sa inteleaga si sa aprofundeze economia.Am intalnit,inevitabil, si pasaje / probleme ce necesita o atentie mai concentrata, dar care au reusit sa –mi suscite interesul pentru problema respectiva.La sfarsitul fiecarui capitol autorul prezinta un mic rezumat, un fel de concluzie a ceea ce s-a discutat in acel capitol, urmat de “problemele pentru discutie” , menite sa il faca pe cititor sa explice singur alte aspecte practice ce decurg din subiectele din capitol. Marturisesc ca eu insami am incercat sa raspund la cateva intrebari si am observat ca nu este chiar dificil deoarece problemele discutate in capitol mi le-am insusit in mare parte si le-am putut aplica pentru temele de discutie. Prin exemplele dese (foarte bine explicate ,unele dintre ele chiar haioase) ,prin latura practica,atat cat o poate avea o lucrare initial teoretica , “Modul economic de gandire” se constituie intr-o lucrare valoroasa atat pentru licentiati ,cati si pentru studenti .
