Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie”Raisa Pocalo” Catedra:Nursing
Disciplina:Bazele asistenţei medicale cu studiul deontologiei
Referat Tema: Pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie postoperatorie
Chişinău 2013
Planul
1) Pregatirea pacientului pentru operatie 2) Consimtamintul 3) Supravegherea si ingrijirea postoperatorie 4) Complicatii postoperatorii
Pregatirea pacientilor inainte de interventie chirurgicala este un proces complex care cuprinde mai multe etape si care poate imbraca imbraca aspecte diferite in raport cu motivul pentru care se practica
interventia chirurgicala (tipul de interventie interventie chirurgicala), starea generala a pacientului, pacientului, precum si timpul pe care il avem la dispozitie, pana in momentul in care se face interventia chirurgicala. chirurgicala. Sunt situatii in care pregatirea preoperatorie se poate f ace ace ,, ca la carte’’, cu toate etapele ei. Sau sunt situatii de urgenta in care pregatirea operatorie este sumara, reducandu-se la gesturi esentiale si absolut necesare, pentru a scurta cat mai mult posibil timpul, cum este cazul urgentelor chirurgicale majore. O buna pregatire preoperatorie a pacientului imbunatateste prognosticul interventiei chirurgicale sei reduce mortalitatea intra- si postoperator.
Scopul pregatirii preoperatorii este acela de a echilibra pacientul, din toate punctele de vedere, cat si de a-i creste capacitatea de aparare a organismului, la stresul anestezico-chirurgical, anestezico-chirurgical, prevenind in felul felul acesta posibilele complicatii. complicatii. In linii mari pregatirea preoperatorie preoperatorie a pacientului pacientului cuprinde doua laturi principale: -pregatirea generala -pregatirea speciala
Pregatirea generala a pacientului consta in primul rand, in identificarea constantelor biologice si aplicarea unor tratamente, pentru pentru normalizarea lor. Tot in cadrul pregatirii generale generale intra si cresterea rezistentei organismului, in fata actului chirurgical, prin echilibrarea hidro-electrolitica si hemodinamica, vitaminizare vitaminizare si in cazuri speciale, antibioterapie preoperatorie. Tot in cadrul pregatirii generale intra si igienizarea pacientului preoperator, adica toaleta generala, imbaiere si epilare ( raderea raderea zonei paroase) unde va avea avea loc interventia chirurgicala chirurgicala si de asemenea, asemenea, golirea rezervoarelor naturale a organismului, prin clisma evacuatorie si montarea unei sonde urinare. In unele situatii, medicul poate indica spalarea unor cavitati, daca este cazul( spalatura gastrica, spalatura vaginala).
Pregatirea psihologica a pacientului are si ea un rol important si consta in i n lamurirea asupra bolii pe care o are, a operatiei care i se face si a modului cum va decurge decurge anestezia, operatia operatia si evolutia postoperatorie. Odata cu aceasta, pacientului ia cunostinta si de riscurile posibile si semneaza impreuna cu medicul curant, consimtamantul informat. Stabilirea indicatiei operatorii si a datei operatiei este apanajul medicului medicului curant care va alega momentul momentul optim, din toate punctele de vedere, pentru a practica interventia chirurgicala. Pregatirea speciala consta intr-un set de masuri care se adreseaza, fie unor pacienti cu afectiuni supraadaugate supraadaugate afectiunii de baza pentru care se practica operatia, cum ar fi: diabetul diabetul zaharat, I.R.C, I.R.C, bolile cardio-vasculare, cardio-vasculare, anemiile, anemiile, bolile de sistem etc., afectiuni care cer un tratament tratament preoperator de reechilibrare, fie ca este vorba de un tip special de operatie care care va fi practicat si care are cerinte aparte, necesitand necesitand o pregatire anume (operatii de transplant de organe, organe, operatii de extirpare a unor organe, organe, interventii chirurgicale mari supraradicale, etc.) sau uneori, satisfacerea unor cerinte care au legatura, cu anestezia( extirparea unor dinti sau a unor resturi dentare, in vederea evitarii complicatiilor, in timpul intubatiei orotraheale). Toate masurile prezentate mai sus este necesar sa fie fi e aplicate pentru bunul mers al interventiei chirurgicale si a unei evolutii post-operatorii favorabile. Multe situatii insa, din cauza caracterului de urgenta al unei interventii chirurgicale, pregatirea preoperatorie este sumara, deoarece primeaza scurtarea scurtarea timpului, pana la operatie, operatie, cu scopul scopul de a creste sansele sansele actului chirurgical. chirurgical.
CONSIMTAMANTUL
In cazul cazul unei interventii chirurgicale, chirurgicale, medicul medicul curant curant are obligatia de de a prezenta pacientului pacientului sau apartinatorilor acestuia, riscurile inteventiei operatorii precum si consecintele refuzului sau opririi
actului medical( cu interventia chirurgicala). Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie chirurgicala, asuman du-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa. In cazul in care pacientul necesita o interventie medicala de urgenta, consimtamantul reprezentantului legal nu mai este necesar. Cand pacientul nu-si poate exprima vointa, dar este necesara o interventie medicala de urgenta, personalul medical are dreptul sa deduca acordul pacientului, dintr-o dintr -o exprimare anterioara a vointei acestuia. In cazul in care se cere consimtamantul reprezentantului legal, pacientul trebuie sa fie implicat in procesul de luare al deciziei, atat cat permite capacitatea lui de intelegere. Consimtamantul Consimtamantul pacientului este obligatoriu obligatoriu pentru recoltarea, pastrarea, pastrarea, folosirea tuturor produselor biologice, prelevate din corpul sau, in vederea stabilirii diagnosticului sau tratamentelor , cu care acesta este de acord. Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat, intr-o unitate medicala, fara consimtamantul sau, cu exceptia in care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului si evitarii evitarii suspectarii unei culpe culpe medicale.
INGRIJIRI POST-OPERATORII GENERALE In functie de patologie si de gravitatea cazurilor, ingrijirea post-operatorie a pacientului se va efectua in sectia sectia de TERAPIE INTENSIVA INTENSIVA sau sau in alte sectii. sectii. In absenta complicatiilor, perioada post-operatorie dureaza de la cateva zile (chirurgie laparoscopica), laparoscopica), pana la 7-10 zile (chirurgie deschisa), se suprapune intervalului de la sfarsitul interventiei chirugicale, pana la parasirea spitalului. Trebuie luate masuri care sa previna sau sa trateze unele incidente sau accidente postoperatorii imediate sau precoce, favorizand o insanatosire grabnica a pacientului, prin recuperarea functiilor vitale periclitate de traumatismul chirurgical. Asadar: -pozitia bolnavului in pat va fi adaptata tipului de anestezie si interventiei chirurgicale -se supravegheaza trezirea bolnavului, cu revenirea starii de constienta, a sensibilitatii si a motilitati -se va combate durerea post-operatorie, cu ajutorul medicatiei analgetice si a terapiei sedative -combaterea varsaturilor si a parezei intestinale, prin plasarea unei sonde de aspiratie gastrica, inca din timpul interventiei, a instituirii unei medicatii anti-emetice si de stimulare a motilitatii digestive -profilaxia complicatiilor trombo-embolice post-operatorii, cu ajutorul medicatiei cu heparina si mobilizarii precoce a bolnavului -supravegherea functiilor vitale: -prevenirea complicatiilor respiratorii(posibila depresie respiratorie) - prevenirea complicatiilor complicatiilor cardio-vasculare, prin urmarirea pulsului pulsului central si periferic; masurarea tensiunii sistolice si diastolice - urmarirea functiei digestive,prin combaterea varsaturilor si a parezei intestinale; reluarea alimentatie per os - urmarirea diurezei-o diureza buna demonstreaza o functie hemodinamica buna si o hidratare suficienta a bolnavului -terapia anti-microbiana se poate face curativ si preventiv -ingrijirea regiunii operate: - se va urmari plaga operatorie
- existenta tuburilor de dren(conditiile unui drenaj corect-direct, decliv, eficient) impune racordarea lor, la pungi colectoare Externarea bolnavilor se face cand plaga operatorie este cicatrizata si starea generala este buna.
Pregatirea pacientului pentru operatie prin :
restrictionarea aportului de alimente si lichide pregatirea campului campului operator (suprafata (suprafata cutanata) recoltarea produselor pentru examene de laborator efectuarea igienei personale si a altor nevoi de baza asigurarea sigurantei pacientului dupa administrarea medicatiei preanestezice
Pregatirea documentelor pacientului pentru operatie prin:
revederea semnaturii consimtamantului chirurgical completarea cu acuratete a listei operatorii
Operatia este un eveniment important in viata pacientului, generator de stress fizic si psihic.Teama de spital, de anestezie, de operatie, de suferinta postoperatorie fac ca bolnavii sa fie anxiosi, agitati, deprimati psihic. Incizia operatorie operatorie determina durere determina durere si predispune la infectii.Anestezicele si drogurile si drogurile analgezice au efect depresiv asupra organismului diminuand durerea diminuand durerea dar si capacitatea de reactie a pacientului fata de stimulii din mediul inconjurator. Furnizarea, preoperator, de informatii si instructiuni pacientului si familiei
PREGATIREA PREOPERATORIE GENERALA DIN ZIUA CARE PRECEDE OPERATIA
Se recomanda tact si intelegere empatica in comunicarea cu pacientul pentru a reduce disconfortul psihic creat creat de teama de operatie, operatie, anestezie. Se recomanda selectarea pacientilor pe saloane, evitandu-se contactul celor nou internati cu cei care au avut o evolutie postoperatorie dificila, grava sau cu muribunzii Se linisteste pacientul cu privire la anestezie, durere si procedurile preoperatorii Se ofera informatii clare, accesibile legate de actul operator si de consecintele acestuia (limitari, mutilari). Se obtine consimtamantul scris al pacientului constient, adult sau al familiei in cazul minorilor sau al pacientilor inconstienti Se stabileste data interventiei si se comunica bolnavului. bolnavului. Consimtamantul informat in interventiile chirurgicale este responsabilitatea medicului; nursa este responsabila responsabila din punct de vedere etic, nu legal, actionand ca un avocat al pacientului (verificand daca pacientul a inteles informatiile primite si daca sunt respectati toti pasii in pregatirea preoperatorie). Formele de consimtamant trebuie semnate inainte ca pacientul sa primeasca medicatia sedativa, preanestezica. preanestezica. Se administreaza, la indicatia medicului sedative, hipnotice in seara dinaintea interventiei pentru a asigura o odihna adecvata in timpul noptii Se face baie, sau dus, sau toaleta pe regiuni, la pat, in cazul bolnavilor nedeplasabili. Se curata cu atentie zonele de flexie si cea ombilicala pentru a reduce riscul infectiei prin flora cutanata. Se depileaza zona de interventie prin raderea pilozitatilor cu un aparat de ras individual, i ndividual, pe o suprafata larga (15 / 25cm) avand grija sa nu se creeze solutii de continuitate. Se dezinfecteaza zona rasa cu alcool medicinal sau betadina (se exclude riscul la l a alergie prin alergie prin anamneza Se acopera campul operator cu un camp steril In caz de urgenta imediata, imediata, bolnavul va fi ras la pat inainte de a fi transportat la blocul operator.
Se contraindica, temporar, actul operator in caz de leziuni cutanate in regiunea unde urmeaza sa se desfasoare interventia Se masoara si se reprezinta grafic functiile vitale : temperatura, puls, T.A., respiratie. Se cantareste bolnavul si se apreciaza talia pentru dozarea premedicatiei premedicatiei si anestezicelor. anestezicelor. Se semnaleaza medicului eventualele modificari ale tegumentelor din zonele prevazute pentru interventie cum ar fi semnele de inflamatie sau de alergie. Se verifica, obligatoriu, pentru toate tipurile de interventii chirurgicale : grupul sanguin si factorul Rh hemograma glicemia ureea probele hepatice hepatice factorii de coagulare sumarul de urina Se efectueaza : ECG Radiografie pulmonara.
GOLIREA INTESTINULUI TERMINAL Se face clisma face clisma evacuatoare in seara dinaintea si in dimineata interventiei chirurgicale in caz de interventii pe tubul digestiv. Se administreaza un laxativ un laxativ cu 12-24 ore inaintea interventiei daca actul operator nu se desfasoara pe tubul digestiv si tranzitul bolnavului este normal. Se scade aportul alimentar aportul alimentar oral cu o zi inainte i nainte de operatie. Se sisteaza aportul de alimente si lichide si lichide de la orele 21, in seara de dinaintea operatiei. Se interzice fumatul interzice fumatul cu o seara inainte de operatie, precum si consumul de bauturi alcoolice.
PREGATIREA PREOPERATORIE PREOPERATORIE DIN ZIUA OPERATIEI
Se supravegheaza supravegheaza pacientul sa ramana nemancat si sa nu fumeze. Se masoara functiile vitale si vegetative: temperatura, puls, T.A.. Se apreciaza starea generala si comportamentul. Se comunica medicului eventualele modificari patologice ale functiilor vitale, tusea, t usea, diareea, aparitia menstruatiei aparitia menstruatiei la femei si modificari din zona de interventie. Se indeparteaza bijuteriile, ceasul, peruca, protezele (dentare, membrele artificiale), agrafele de par, lentilele de contact. contact. Se cere pacientei sa-si faca toaleta de dimineata fara folosirea machiajului sau a lacului de unghii, a rujului, pentru o buna observare a extremitatilor. Se invita pacientul sa-si goleasca ca urinara sau se monteaza aseptic o sonda cala, daca medicul indica Se strange parul strange parul lung intr-o boneta, sau se impleteste in coada, iar pacientul imbraca i mbraca o pijama curata, deschisa, iar femeile camasa de noapte. Se administreaza medicatia medicatia preanestezica preanestezica (premedicatia) cu 60 de minute inainte inainte de operatie, daca administrarea este orala si cu 45 de minute inainte de operatie – operatie – in in administrarea parenterala Se interzice pacientului sa se mai ridice din pat dupa d upa administrarea premedicatiei deoarece are actiune sedativa si deprima circulatia, determinand hipotensiune determinand hipotensiune arteriala ortostatica. Se predau obiectele de valoare, bijuteriile bolnavului familiei sau nursei-sefe, insotite de procesul verbal. Se transporta bolnavul la sala de operatie cu un mijloc adecvat starii sale – sale – cu cu brancarda, patul rulant, bine acoperit si insotit de nursa.
Se insoteste bolnavul de documentele administrative: F.O. cu rezultatele investigatiilor, cu consimtamantul scris. Se evita transportul prea devreme la sala de operatie pentru a nu stresa bolnavul. Se verifica lista operatorie (data, ora, regiunea operatorie).
SUPRAVEGHEREA SI INGRIJIREA POSTOPERATORIE POSTOPERATORIE Per Per i oada postope postoperr atori ator i e i medi medi ata = perioada care dureaza de la =
sfarsitul interventiei chirurgicale pana la restabilirea starii de cunostinta si a functiilor vitale; se mai numeste perioada de trezire.
– – incepe incepe din momentul in care pacientul a fost complet recuperat din Per Per i oada postope postoperr atori ator i e precoce precoce anestezie si se termina in momentul externarii.
Obiective: Restabilirea homeostaziei fizice si psihice. Prevenirea si tratarea prompta a complicatiilor postoperatorii imediate si precoce.
Se supravegheaza functiile functiile vitale (R, P, T°, T.A., starea de constienta, durerea) din 15’ in 15’ in 15’ pana 15’ pana devin stabile si se noteaza in fisa de trezire a operatului. Se raporteaza imediat medicului anestezist si chirurgului orice modificare (cianoza cu transpiratii, tirajul muschilor intercostali, in caz de obstructie respiratorie, de exemplu). Se observa aspectul general al operatului: in mod obisnuit este palid, cu extremitati reci, cu psihic lent si sensibil la durere. Se verifica permeabilitatea si pozitia cateterelor, sondelor, tuburilor de drenaj.
COMPLICATIILE POSTOPERATORII POSTOPERATORII Supravegherea Supravegherea si ingrijirea postoperatorie, atente si competente au ca obiective:
Grabirea vindecarii si reducerea perioadei de spitalizare Prevenirea sechelelor postoperatorii postoperatorii si a mortalitatii Prevenirea cicatricilor inestetice in cazul operatiilor pe zone expuse
TIPURI DE COMPLICATII POSTOPERATORII a) Dupa factorul temporal: o o o
Complicatii imediate: apar in primele ore post-operator Complicatii precoce: apar in primele zile zil e post-operator Complicatii tardive: apar dupa saptamani, luni sau chiar ani de zile de la interventia chirurgicala (ex.eventratia)
b) Dupa localizare si mod de manifestare: o o
Complicatii locale: la nivelul plagii operatorii Complicatii generale: la nivelul unor aparate sau sisteme, sau chiar al intregului organism
c) Dupa gravitate: o
Complicatiile minore – minore – care care se vindeca repede si nu influenteaza starea generala
o
o
Complicatii majore – majore – care care se vindeca greu, sunt costisitoare si/sau lasa sechele cu implicatii sociale, profesionale sau economice Complicatii letale – letale – dificil dificil de controlat care determina decese si au uneori implicatii juridice
COMPLICATIILE POSTOPERATORII IMMEDIATE Socul- survine cel mai adesea in primele 5 ore care urmeaza interventiei CAUZE:
Deficitul lichidian preoperator agravat de vasodilatatia Determinata de anestezie Hemoragie intraoperatorie insuficient compensata Pierdere importanta hidroelectrolitica
SEMNE DE RECUNOASTERE : Puls tahicardic, filiform Lipsa de aer Scaderea T.S. (tensiunii sistolice) la 90-80 mm Hg. Paloarea si racirea pielii, transpiratii reci Cianoza extremitatilor, oligurie Somnolenta, apatie sau stare de agitatie
ACTIUNI INTREPRINSE DE NURSA 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
Supravegherea Supravegherea stricta a bolnavului si semnalarea imediata a semnelor incipiente Incalzirea bolnavului prin suplimentarea de paturi Oxigenoterapie Oxigenoterapie dupa permeabilizarea cailor respiratorii superioare Administrarea tratamentului etiologic si simptomatic prescris Monitorizarea functiilor vitale si vegetative: puls,T.A., respiratie, diureza Administrarea de sange, plasma, electroliti conform indicatiei medicului Comunicarea si sustinerea psihica a bolnavului/apartinatorilor
ASFIXIA – bolnavul bolnavul se sufoca prin lipsa de aer CAUZE
Obstructia bronsica si hipoventilatia, mai ales la cei obezi, cu distensie abdominala ; hipovolemia Edemul pulmonar acut prin supraincarcare lichidiana prin perfuzii i.v. Obstacol in caile respiratorii superioare: varsatura inhalata, caderea posterioara a limbii, etc. Consecinta recurarizarii (anestezicele de tip curara paralizeaza musculatura respiratorie)
SEMNE DE RECUNOASTERE
Agitatie, cianoza Dispnee
ACTIUNI INTREPRINSE DE NURSA 1. Anuntarea medicului 2. Aspirarea secretiilor si permeabilizarea cailor respiratorii 3. Administrarea de O2 sau carbogen (amestec de O2 cu CO2) 4. Monitorizarea functiilor vitale si vegetative si a concentratiei gazelor in sange
5.
Pregatirea de urgenta a materialelor necesare pentru intubatie sau traheostomie acolo unde este cazul
HEMORAGIA EXTERNA poate fi:
Hemoragie la nivelul plagii operatorii Hemoragie subcutanata (hematom parietal)
CAUZE
Legatura defectuoasa Desfacerea suturii
SEMNE
Pansament imbibat cu sange Sange pe tubul de dren si in punga colectoare
ACTIUNI INTREPRINSE DE NURSA 1. Anuntarea medicului 2. Schimbarea pansamentului si efectuarea pansamentului compresiv 3. Administrarea medicatiei hemostatice 4. Efectuarea tratamentului antisoc conform prescriptiei medicului
PREGĂTIREA PREOPERATORIE PREOPERATORIE
→
→
→
Pregătirea fizică şi psihică a pacientului: ~ Asistenta medicală are obligaţia săsă -l ajute pe bolnav săsă -şi exprime gândurile, grijile, teama. ~ Îl ajută să-i să-i insufle încredere în echipa operatorie. ~ Asistenta îi explică ce se va întâmpla cu el în timpul transportului şi în sala de preanestezie, cum va fi aşezat pe masa de operaţie, când va părăsi patul, când va primi vizite. ~ Îl asigură ca va fi însoţit. ~ Va răspunde cu amabilitate, profesionalism, siguranţă şi promptitudine pacientului. Pregătirea generală: ~ Se observă şi se consemnează aspectul general al pacientului: înălţime, greutate, vârsta aparentă şi reală, aspectul pielii, faciesul, starea psihică; ~ Toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii se notează permanent în foaia de observaţie şi în planul de îngrijire pentru a obţine un tablou clinic exact. ~ Culegerea de date privind antecedentele pacientului: ~ Familiale: dacă în familie au fost bolnavi cu neoplasme, diabet, HTA, cardiopatii, tuberculoză. ~ Chirurgicale: dacă a mai suferit intervenţii, dacă a avut evoluţia bună, dacă au fost complicaţii. ~ Patologice: ▪ Se vor nota bolile care au influenţă asupra anesteziei şi intervenţiei; ▪ Dacă a avut afecţiuni afecţiuni pulmonare, ▪ Dacă este fumător, fumător, ▪ Dacă a avut afecţiuni afecţiuni cardiace, ▪ Dacă suferă de epilepsie. ~ Urmărirea şi măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative, ~ Examenul clinic pe aparate, ~ Bilanţ paraclinic, ~ Examene de laborator de rutină şi examene complete: coagulograma completă hemoleucogramă completă, VSH, ionogramă, , probe de disproteinemie, proteinemie, transaminaze, examen de urină, electrocardiograma, electrocardiograma, radiografie sau radioscopie pulmonară. În ziua precedentă : ~ Repaus, regim alimentar uşor digerabil, consum de lichide pentru: menţinerea TA, dezintoxicarea şi mărirea diurezei, diminuarea setei postoperatorii şi diminuarea acidozei postoperatorii.
→
→
→
În seara zilei precedente : ~ Pr egătirea egătirea pielii se face prin pri n baie generală ~ Pregătirea tubului digestiv prin clismă evacuatoare şi alimentaţie lejeră: supe de legume, băuturi dulci sau alcaline. În ziua intervenţiei int ervenţiei: ~ Se face clismă cu 4 ore înaintea intervenţiei, ~ Se îndepărtează bijuteriile, bijuteri ile, ~ Se îndepărtează proteza dentară, ~ Se badijonează cu un antiseptic regiunea rasă. ~ Se îmbracă pacientul cu lenjerie curată, ~ Se pregătesc documentele medicale: foaia de observaţie, observaţie, rezultatele analizelor, radiografiile, care vor însoţi pacientul. Transportul:
~ Pacientului în sala de operaţie se face însoţit de asistenta medicală care are obligaţia să predea pacientul anestezistului, anestezistului, împreună cu toată documentaţia; documentaţia; →
Îngrijiri în sala de operaţie: ~ Se instalează şi se fixează pacientul pe masa de operaţie, ~ Monitorizarea funcţiilor vitale, ~ Obţinerea unui abord venos, ~ Pregătirea câmpului operator, ~ Badijonarea cu alcool pentru degresarea şi curăţirea pielii, ~ Badijonarea cu tinctură de iod se face începând cu linia de incizie, de la centru către periferie şi se termină cu zonele periferice. ~ Se ajută la instalarea câmpului steril protector.
CONCLUZII →Pregătirea preoperatorie preoperatorie → date generale 1. Pregătirea psihică: ▪ Începe din clipa în care bolnavul b olnavul este internat în secţie. ▪ Asistenta îl ajută să se familiarizeze cât mai repede cu secţia, personalul, cu bolnavii din salon, cu medicii. ▪ Îi va inspira sentiment de încredere în medic şi echipa care-l care -l va opera punându-l în contact cu alţi bolnavi care au fost operaţi şi sunt în convalescenţă. convalescenţă. 2. Igiena personală: ▪ Se efectuează toaleta pe regiuni. r egiuni. 3. Alimentaţia preoperatorie: ▪ Dată funcţie de anestezia administrată. 4. Examene de laborator: ▪ Se recoltează probe de sânge pentru: Timp de sângerare / coagulare. Grup sanguin, Rh. Numărătoarea de trombocite. Ht, Hb, hemoleucogramă. hemoleucogramă. Se recoltează urină pentru examenul sumar de urină, toate t oate la indicaţie medicului. 5. Pregătirea preoperatorie locală: ▪ Regiunea aleasă se spală, se degresează cu eter. ▪ Se dezinfectează cu tinctură de iod. ▪ Se aşează câmpuri sterile. ▪ Se efectuează clismă simplă. Îngrijirea bolnavului după anestezie generală :
Bolnavul operat sub anestezie generală trebuie supravegheat de medic şi asistentă cu foarte mare atenţie până la apariţia reflexelor: De deglutiţie şi tuse. Faringian. Cornean. Până la revenirea completă a stării de conştienţă. Nu se transportă transportă în salon înaintea revenirii acestor reflexe. reflexe. Supravegherea Supravegherea imediată în salon : →
→
Supravegherea Supravegherea funcţiilor vitale şi a faciesului: ~ Însoţită de transpiraţii reci şi răcirea extremităţii indică intrarea bolnavului în stare de şoc. ~ Apariţia cianozei, chiar redusă, indică insuficienţă respiratorie sau circulatorie. Supravegherea Supravegherea comportamentului bolnavului:
~ Se supraveghează bolnavul deoarece operatul poate să prezinte la trezire o stare de agitaţie şi de aceea trebuie supravegheat pentru că îşi poate smulge pansamentul sau tubul de dren. ~ Se poate ridica din pat, poate cădea, poate fugi. ~ În acest caz este imobilizat şi sunt indicate paturi speciale specifice serviciilor de terapie intensivă. Supravegherea Supravegherea respiraţiei: ~ Se supraveghează supraveghează respiraţia care trebuie să fie ritmică de amplitudine normală. ~ Dacă apare jena respiratorie ea poate trăda încărcarea bronşică cu mucozităţi fiind necesară o aspiraţie faringiană. ~ Căderea limbii este prevenită prin menţinerea pipei faringiene Guedel, până la trezirea completă a bolnavului. ~ Inundarea căilor respiratorii cu vomismente se previne prin poziţia bolnavului, prin aspiraţia secreţiilor gastrice. puls, tensiune arterială, temperatură t emperatură. ~ Monitorizarea funcţiilor vitale – puls, Supravegherea Supravegherea pansamentului: ~ Pansamentul trebuie să rămână uscat, să nu se îmbibe cu sânge sau serozitate (trebuie imediat anunţat medicul). ~ Schimbarea poziţiei bolnavului – se – se ridică în poziţia semişezând. ~ Îngrijirea mucoasei bucale – bucale – pentru pentru a umezi buzele se folosesc tampoanele îmbibate în soluţii diluate de bicarbonat de sodiu, acid boric, permanganat de K. ~ Se curăţă stratul existent pe limbă cu tampoane umezite cu o soluţie preparată dintr dintr -o lingură de bicarbonat de sodiu, o linguriţă glicerină/ pahar cu apă. ~ Dacă starea bolnavului este bună se solicită să -şi clătească gura, săsă -şi spele dinţii, se ung buzele cu vaselină. vaselină. Prevenirea Prevenirea escarelor: ~ Schimbarea poziţiei bolnavului se face la intervale de 30 minute, 1 oră. ~ O compresiune în acelaşi punct de peste 2 ore la un bolnav imobilizat provoacă apariţia escarelor. ~ Se face masajul regiunilor predispuse escarelor cu alcool şi se fricţionează. ~ Pudrarea cu pudră de talc. ~ Schimbarea lenjeriei de corp şi de pat să fie uscată şi bine întinsă. ~ Sub regiunea sacrală, calcanee se aşează colaci, inele de vată pudrate cu talc. ~ Schimbarea poziţiei bolnavului nu se face decât atunci când afecţiunile bolnavului permit acest lucru.
ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII Îngrijiri imediate: Îngrijirile postoperatorii Îngrijirile postoperatorii încep încep imediat după terminarea terminarea intervenţiei chirurgicale şi durează până până la vindecarea completă. Scopul îngrijirilor pentru restabilirea funcţiilor organismului este asigurarea cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea prevenirea complicaţiilor. ~ Se aşează pacientul în decubit dorsal cu capul într -o într -o parte. ~ La supravegherea supravegherea faciesului, apariţia palorii însoţită de transpiraţii reci şi răcirea extremităţilor indică stare de şoc: apariţia cianozei, chiar reduse, indică insuficienţă respiratorie sau circulatorie – circulatorie – se se administrează oxigen. ~ Supravegherea comportamentului deoarece poate să prezinte la trezire o stare de agitaţie, atenţie ca pacienta să nunu -şi scoată perfuzia. ~ Să nunu-şi îndepărteze pansamentul, pansamentul, iar dacă va fi nevoie va fi imobilizată. puls, tensiune arterială, arterială, respiraţie. respiraţie. ~ Supravegherea Supravegh erea funcţiilor vitale – puls, ~ Supravegherea Supravegherea perfuziei. ~ Schimbarea poziţiei. se şterge mucoasa bucală cu tampoane umezite în soluţii diluate ~ Îngrijirea mucoasei bucale – se de bicarbonat de sodiu, acid boric, glicerină (1 linguriţă la un pahar de apă); se ung buzele cu vaselină, iar dacă starea pacientei o permite îşi va face toaleta cavităţii bucale singură. ~ Evacuarea vezicii urinare – dacă evacuarea nu se produce se va stimula micţiunea spontană prin aplicarea în regiunea pubiană a unei buiote, se va introduce un bazinet cald sub pacientă, se va lăsa apa de la robinet să curgă curgă sau se va efectua sondaj sondaj vezical. ~ Asigurarea somnului prin administrarea unui hipnotic slab, seara la culcare. →
→
Îngrijiri acordate până la instalarea pac ientei în pat: Pregătirea patului patului şi a camerei. camerei. Pregătirea materialului materialului în vederea vederea reanimării postoperatorii. postoperatorii. Pregătirea materialului pentru perfuzie: Ace sterile. Seringi sterile. Garou. Perfuzoare. Soluţii perfuzabile. Se verifică sursa de oxigen, aspira torul, sondele, tensiometrul.
→ → →
→
→
→
→
→
→
Transportul pacientului operat: ~ Transportul pacientului operat se face cu patul rulant, cu capul într-o parte, se efectuează silenţios, cu blândeţe, blândeţe, fără zdruncinături. zdruncinături. ~ Pacientul va fi acoperit, ferit de curenţi de aer sau schimbări de temperatură, ~ În timpul transportului asistenta medicală va urmării aspectul feţei, respiraţia, pulsul, perfuzia. Instalarea operatului se va face într-o într- o cameră cu mobilier redus, care să fie curată, bine aerisită, liniştită, cu temperatura ambiantă de 18-20 18 -200C, prevăzută cu instalaţii de oxigen montate la perete, cu prize în stare de funcţionare şi cu aparatură pentru aspiraţia secreţiilor. Patul va fi accesibil din toate părţile şi va fi prevăzut cu muşama şi aleză bine întinsă, fără pernă şi dacă este cazul, salteaua va fi antidecubit. Poziţia pacientului în pat pat este variabilă. Supravegherea pacientului se bazează pe date clinice şi pe rezultatele examenelor complementare. ~ Se supraveghează aspectul general al operatului. ~ Se urmăresc parametrii fiziologici. ~ Se urmăresc pierderile de lichide sau sânge. ~ Se fac examene complementare: ~ Teste de coagulare, timp de protrombină, teste de toleranţă la heparină. ~ Hemogramă, hematocrit.
~ Examen sumar de urină etc. ~ Se completează foaia de temperatură şi foaie de terapie intensivă – foi speciale de reanimare şi supraveghere. →
→
→
După trezire i se va asigura pacientului tot confortul, toaleta zilnică, schimbarea lenjeriei de corp. Se va lupta împotriva: ~ Durerii. ~ Insomniei. ~ Anxietăţii. ~ Distensiei abdominale. ~ Ridicarea din pat se va face treptat. ~ Complicaţiilor de decubit. Alimentaţia: ~ Până la reluarea alimentaţiei este necesar să se administreze o raţie hidrică, electrolitică şi calorică suficientă acoperirii necesităţilor cotidiene. ~ Băuturi cât mai rapid posibil, în cantitate moderată la început: 300 ml ceai sau apă, în prima zi administrată cu linguriţa, 500 ml în a doua zi, 1000 ml în a treia zi; ~ Perfuzii, rehidratarea venoasă completând necesarul zilnic de lichide. ~ Bolnavul va bea atunci când nu vomită. ~ Va mânca după ce a avut scaun precoce sau după emisia de gaze. ~ Nu va consuma consuma fructe crude sau sau glucide în exces. exces. ~ În ziua operaţiei pacientul va bea apă cu linguriţa, rehidratarea fiind completată cu perfuzii. ~ După 24 de ore – ceai, citronadă, supe de zarzavat strecurate, ~ A doua zi – zi – ceai, citronadă îndulcită, supe de zarzavat strecurate, lapte cu ceai, ~ A treia zi – zi – iaurt, fidea, tăiţei cu lapte, piure de cartofi, biscuiţi, ~ După reluarea tranzitului: carne de pui, peşte alb şi se revine treptat la alimentaţia obişnuită, ~ Alimentele trebuie să fie calde, bine preparate, prezentate estetic. ~ Mesele vor fi servite în cantităţi mici, repartizate rep artizate în 6-7 6-7 reprize şi se vor alege alimente cu valoare calorică mare. → → →
→
→
→
Supravegherea Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative: ~ Temperatura se măsoară dimineaţa şi seara în prima zi se poate produce o uşoară hipertermie (febră de resorbţie). ~ Pulsul şi tensiunea arterială. ~ Diureza. ~ Se va stabili bilanţul hidric. Îngrijiri igienice: ~ Toaleta pacientului. ~ Schimbarea lenjeriei de câte ori este nevoie. ~ Asigurarea urinarelor şi bazinetelor la îndemâna pacientului. ~ Mobilizarea cât mai precoce – precoce – pasivă, pasivă, apoi activă. activă. Schimbarea pansamentului. ~ Pansamentul este actul chirurgical prin care plaga operatorie se aseptizează, se tratează şi se protejează pentru a-i uşura cicatrizarea. Efectuarea corectă a unui pansament va respecta următoarele principii fundamentale: ~ Se va lucra într-o într-o asepsie perfectă – instrumentarul şi materialele folosite să fie sterile, iar mâinile celui care execută şi tegumentele din jurul plăgii să fie dezinfectate. ~ Să se asigure absorbţia secreţiilor.
~ ~ ~ ~ ~
Să se aseptizeze plaga cu antiseptice corespunzătoare corespunzătoare stadiului de evoluţie. Să se protejeze plaga faţă de agenţii termici, mecanici, dinamici ai mediului înconjurător. Asigurarea repausului sau imobilizarea regiunii lezate pentru a grăbi cicatrizarea. Pansarea zonei operate se va face cu multă blândeţe şi atenţie. Peste un strat de comprese şi vată sterilă se va face un bandaj compresiv, folosind o faţă şi leucoplast (se va conduce faşa circular în jurul abdomenului). ~ Pansamentul Pansamentul se va face o dată pe zi sau de câte ori este nevoie. ~ Plaga operatorie va fi văzută de medic în fiecare zi, iar orice complicaţie aparentă va fi anunţată medicului. ~ Firele se scot după circa 7 zile de la operaţie şi se va face în condiţii de asepsie perfectă. →
→
Prevenirea Prevenirea escarelor de decubit. ~ Exerciţii respiratorii. ~ Alimentaţia: ~ În prima zi ceai neîndulcit. ~ După reluarea tranzitului se pot da ceaiuri îndulcite, supe de legume. Prevenirea Prevenirea şi combaterea complicaţiilor inflamatorii: ~ Complicaţii pulmonare – ce se previn prin aspirarea secreţiilor mucolitice, gimnastică, tuse asistată, antibiotice. ~ Complicaţii tromboembolice – ce se previn prin mobilizare precoce supravegheată, anticoagulante. ~ Complicaţii urinare – ce – ce se previn prin evitarea sondajului vezical, medicaţie de stimulare a micţiunii.
Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie”Raisa Pocalo” Catedra:Nursing
Disciplina:Bazele asistenţei medicale cu studiul deontologiei
Referat Comunicarea în educaţia pentru Tema: Comunicarea prevenirea şi combaterea tuberculozei tuberculozei
Chişinău 2013
Planul
1) Principiile de bază ale educaţie sanitare
antituberculoase 2) Obiective educaţiei sanitare 3) Educaţia sanitară
EDUCAŢIA SANITARĂ A BOLNAVULUI TUBERCULOS
Definiţie: ~ S-a S-a crezut mult timp că atitudinea bolnavilor este determinată de nivelul lor de cunoştinţe sanitare. Pe această bază s-a s -a creat edificiul educativ-sanitar, în care esenţial este transferul de cunoştinţe considerate necesare pentru a determina bolnavul să adopte o atitudine raţională faţă de boala sa. ~ În practică trebuie ţinut seama de faptul că comportamentul este determinat nu numai de factori raţionali, intelectuali, ci şi de cei emoţionali, afectivi. Principiile de bază ale educaţie sanitare antituberculoase: antitubercul oase: ~ Educaţia sanitară trebuie să se axeze pe problemele centrale centrale ale luptei antituberculoase şi să difuzeze în masă cunoştinţele ştiinţifice cele mai noi. ~ Educaţia antituberculoasă trebuie să fie concretă, adică să trateze acele probleme care interesează nemijlocit persoanele cărora se adresează. ~ Educaţia sanitară trebuie să fie atractivă şi chiar distractivă; să folosească metode cu mare putere de influenţă, variate şi vii, fără a se încărca peste măsură cu multitudinea datelor ştiinţifice. ~ Educaţia sanitară trebuie diferenţiată diferenţiată în funcţie de grupul grupul de populaţie populaţie căruia se adresează. adresează. În domeniul tuberculozei, accentul se pune pe următoarele 3 grupe: ~ Populaţia sănătoasă. sănătoasă. ~ Bol navii de tbc. ~ Şcolarii . Obiective educaţiei sanitare: ~ Sensibilizarea populaţiei faţă de problemele luptei antituberculoase prin conferinţe, expoziţii, convorbiri pe grupe de populaţie, articole de presă, expuneri audio-video audio -video – – toate toate convergente spre a forma o opinie publică despre tuberculoză. Se urmăreşte totodată modificarea conceptului privind conceptului privind modul de viaţă. Se elimină factorii de risc. Adoptarea unui mod de viaţă sanogen. ~ Educaţia sanitară în şcoli, la vârsta de cea mai mare receptivitate este de o importanţă i mportanţă capitală. Obiectivul principal nu este atât de însuşire a unor noţiuni teoretice, cât de îndrumare către un comportament igienic. Educaţia antituberculoasă în şcoli se asociază cu problemele cu care copilul vine în mod curent în contact: testarea biologică, vaccinarea BCG, chimioprofilaxie etc. În general educaţia sanitară va avea un caracter optimist, cu posibilităţi reale de prevenire şi vindecare a tuberculozei. t uberculozei. Acţiuni de educaţia pentru sănătate → se face f ace în ce priveşte: ~ Strănutul. ~ Tusea - folosirea batistei. ~ Închiderea şcolilor pe perioada epidemiilor de boli infecţioase aerogene. aerogene. ~ Vaccinare. ~ Chimioprofilaxie. ~ Alimentaţie raţională. Educaţia sanitară se adresează: adresează: ~ Bolnavilor pentru preîntâmpinarea bolii prin protecţia cu dosul palmei sau batistă în timpul tusei, utilizarea scuipătorii; vesela şi obiectele de toaletă separate, respectare a recomandărilor medicului. ~ Întregii populaţii: pentru a se feri feri de contaminare şi pentru pentru a se prezenta prezenta din timp la control. control. Recomandări Recomandări la externare: ~ Igienă riguroasă, riguroasă, cu dezinfecţia dezinfecţia periodică a lenjeriei lenjeriei veselei. ~ Cura de repaus obligatorie. ~ Aeroclimatoterapia Aeroclimatoterapia are efect tonifiant fizic şi psihic prin aerul curat, ozonat de munte şi cadrul de frumuseţe naturală. ~ Camera moderat încălzită. ~ Alimentaţia bogată în calorii calorii şi vitamine. Observaţii: ~ Educaţia sanitară sanitară este dificilă pentru că se ridică problema problema adoptării regimului de viaţă, de activitate şi de alimentaţie, să favorizeze evoluţia bolii. Bolnavii trebuie să fie conştienţi că tot ce fac este numai spre binele propriei proprie i persoane şi că numai dacă respectă indicaţiile prescrise vor putea avea o viaţă normală alături de semenii lor.
~ Protecţia muncii în secţiile de pneumologie prevede purtarea măştilor de tifon în cursul unor procedee ca: schimbarea lenjeriei de pat, schimbarea bolnavului, executarea toaletei bolnavului, recoltarea sputei şi a secreţiilor nasonaso-faringiene. Masca trebuie să acopere atât gura, cât şi orificiile nazale. ~ Hainele de protecţie se vor schimba cât mai des, iar înainte de a părăsi serviciul se va face baie / duş şi se va schimba complet complet îmbrăcămintea. ~ Asistenta care îngrijeşte astfel de bolnavi este bine săsă -şi petreacă timpul liber în aer curat, să se prezinte conştiincios la controale sanitare periodice şi să aibă un regim de viaţă ordonat.
Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie”Raisa Pocalo” Catedra:Nursing
Disciplina:Bazele asistenţei medicale cu studiul deontologiei
Referat Tema: Fitoterapia în afecţiunile sistemului digestiv
Chişinău 2013
Aparatul digestiv prin insasi posibilitatile sale sale de a intra in contact direct si imediat imediat cu diferitele substante ingerate se preteaza cel mai bine la utilizarea plantelor medicinale, alaturi de alti factori terapeutici (dieta, folosirea apelor minerale, apiterapia s.a.), de regula ca adjuvanti pretiosi ai tratamentului medicamentos, in forme simple, incipientei, fitoterapia putand regla ea singura unele unele disfunctii.Sint utilizate un mare numar de specii cu actiuni foarte variate (tonic-amare, (t onic-amare, laxative, antidiareice, carminative, antiulceroase), antiulceroase), actiuni interesind de la segmentul buco-faringian si pina la glandele anexe. 3.1. Stomatita Este o inflamaţie a mucoasei bucale. Papilele gingivale se umflă şi deseori sângerează. Limba se acoperă cu un strat de culoare deschisă care apoi devine cafeniu. Alteori apar pe mucoasă pete albicioase. Evoluţia bolii este de lungă durată, iar primul pas este eliminarea factorilor iritanţi - tutun, alcool, alimente picante. Fitoterapie Infuzia de ceai ceai de muşeţel - are efect dezinfectant la nivelul mucoasei şi, de
obicei, înlătură senzaţia neplăcută a stomatitei. Se prepară o infuzie concentrată, din 4 linguriţe la o cană de apă şi se face gargară de 33-4 ori pe zi. Tot pentru gargară se foloseşte decoctul de coada racului şi de cerenţel.
Remedii rapide: Dieta de 3 zile - se ţine o cură cu sucuri de fructe şi zarzavat, boabe de ienupăr ienupăr şi ceai din plante: 10 g salvie, 10 g drăgaică, dr ăgaică, 10 g coada şoricelului, 10 g gălbenele, 10 g coada calului, 10 g sunătoare, 30 g tătăneasă, 20 g trifoi roşu. Se face o infuzie din care se beau 2 căni pe zi. În acelaşi timp se face gargară cu tinctură de gălbenele, propolis, pătlagină, aloe, 10 g de tinctură la 100 ml de apă călduţă. 3.2. Candidoza bucală Este infecţia cu o ciupercă numită candida. Se localizează în zona mucoaselor. În gură se formează f ormează plăci albe de diferite dimensiuni, constituite din din filamentele ciupercii, ciupercii, acoperind o zonă zonă roşie, presărată cu eroziuni eroziuni şi plesnituri. În colţurile colţurile gurii se poate forma forma o plesnitură adâncă, adâncă, dureroasă (numită zăbăluţă). Leziunile sunt rezistente la tratament şi recidivează frecvent. Tratamentul se face prin badijonări cu soluţii soluţii antiseptice. Fitoterapie Ca şi în cazul stomatitei, gargara cu muşeţel are efect calmant şi cicatriz ant. Mai eficientă este cura de afine proaspete. Se consumă câte o jumătate de cană de afine, timp de o săptămână, apoi se face pauză două săptămâni şi se poate repeta. r epeta. În timul iernii i ernii se poate face o infuzie din trei linguri de afine uscate peste care se toarnă 200 g de apă fierbinte. Lichidul se bea după mesele principale, cu sorbituri mici, timp de o săptămână. Candidoza bucală se tratează cu cu gargară din soluţie de bicarbonat de sodiu, 1 lingură de praf la 1 l de apă. 3.3. Faringita Este inflamaţia mucoasei faringiene, inclusiv a amigdalelor. Boala se mai numeşte şi angină şi este o infecţie cu streptococi sau stafilococi. Debutează cu durere la înghiţit, î nghiţit, senzaţii de înţepături şi căldură în faringe, uscăciunea gurii. De multe ori bolnavul prezintă o tuse tus e seacă, obositoare. Fitoterapie Infuzia de muşeţel muşeţel - din două linguriţe de plantă la o cană cu apă, îndulcită cu miere de tei sau flori de câmp este considerată un dezinfectant eficient al mucoasei farnigiene. Ceaiul de şovârv - 2-3 2-3 căni pe zi, preparat dintr-o dintr-o linguriţă de plantă la cană este, şi el, util. Infuziile de muşeţel şi şovârv pot fi folosite pentru gargară.
3.4. Gastrita Se manifestă prin dureri în î n regiunea epigastrică, accentuate după mese copioase sau după consumarea consumarea excitanţilor (cafea, alcool, substanţe acre, mâncăruri grele). Deseori apar balonări, eructaţii, regurgitări, vărsături, greaţă. Este recomandată o alimentaţie strictă, cu eliminarea mâncărurilor grase, a prăjelilor, crudităţilor şi condimentelor. Un regim dietetic echilibrat, servirea echilibrat, servirea meselor la ore regulate şi în linişte li nişte pot asigura succesul tratamentului naturist. Tratamentul dietetic al gastritei constă, în primul rând, într -o alimentaţie uşoară (supe de zarzavat, brânză de vaci, pâine albă veche, mere coapte). Bolnavul tre buie tre buie să mănânce mănânce încet, iar, în cazul cazul durerilor, după masă, va sta culcat culcat cu o compresă călduţă pe abdomen, timp de 15 minute. Fitoterapie Principiile active ale pelinului îl fac eficient în mai multe afecţiuni, printre care şi în gastritele de aciditate scăzută. scăzută. Se pune o linguriţă de plantă într -o cană de apă fiartă. Lichidul trebuie să se bea între mese, neîndulcit, cu toate că este foarte amar. Infuzia de gălbenele - din două linguriţe cu flori de gălbenele la o cană cu apă se prepară o infuzie care se bea se bea pe parcursul parcursul unei zile, înainte de mese. Infuzia de gălbenele gălbenele are efect efect cicatrizant şi calmant, vindecă ulceraţiile produse pe mucoase şi distruge anumiţi microbi. Ceaiul gastric - reprezintă o combinaţie pe care o puteţi face chiar acasă. Are proprietăţi antiseptice, uşor astringente, cicatrizante şi de calmare a durerilor, iar prin acţiunea valerianei, mentei şi păpădiei se calmează spasmele ce provoacă durerile violente specifice crizelor de gastrită. Există două formule de ceai gastric pe care le puteţi pu teţi alterna. Formula 1: flori de coada şoricelului, flori de gălbenele, flori de muşeţel, rădăcină de valeriană, izmă bună, păpădie. păpădie. Formula 2: flori de gălbenele, sunătoare, coadacoada-calului, troscot, ţintaură, anason, coriandru. Apiterapie Mierea de albine, albine, în special cea polifloră, de d e fâneaţă, are acţiune de normalizare a activităţilor secretorie şi motorie a stomacului. st omacului. Se poate consuma ca atare, cu 30 de minute înainte de mesele principale, câte 50 50 g. Cura este de lungă durată, durată, 2-3 2 -3 luni, iar la nevoie se poate relua. Tratamentul se completează cu tinctură de propolis 20 la sută, din care se iau câte 20 g, pe stomacul gol, în 100 ml lapte cald. Cura durează până la ameliorarea şi chiar vindecarea bolii. Aromoterapie Uleiul volatil de busuioc - este antis pastic, antis pastic, antiinflamator, analgezic, analgezic, mucolitic, mucolitic, antiinfecţios, tonic
general, fiind indicat în gastrite, ulcer gastro-duodenal, gastro- duodenal, colite spastice, enterocolite infecţioase. infecţi oase. Se administrează intern câte 22 -4 picături de 3 ori pe zi în miere cu apă, ceai sau pe un cub de zahăr. Durata tratamentului va fi de cel mult trei săptămâni.
3.5.1 Constipaţia Este o tulburare funcţională, provocată fie de scăderea elasticităţii musculaturii intestinale, fie de contractura acestei musculaturi. Bolnavul suferă de o evacuare insuficientă şi întârziată î ntârziată a conţinutului intestinal. Respectarea orelor de masă, evitarea sedentarismului, practicarea exerciţiilor de gimnastică sunt eficiente în tonificarea musculaturii intestinale. Alimentaţia trebuie să fie echilibrată. Fitoterapie Coaja de cruşin - are cea mai puternică acţiune laxativă. Se foloseşte coaja veche, de cel puţin un an, ca decoct, cu o linguriţă de coajă la o cană cu apă clocotită. Se lasă timp de 20 de minute, apoi se fierbe, timp de o jumătate de oră. Se bea îndulcit îndulc it cu miere. Seminţele de in - au acţiune mecanică rezolvând constipaţiile rebele. Se face o pastă din două linguriţe de seminţe, puţin zdrobite, şi câteva linguri de apă călduţă. Se consumă după amiaza sau seara, înainte de culcare. Seminţele de muştar - se consumă ca atare sau înmuiate în puţină apă, timp de o săptămână, mărind progresiv cantitatea, cantitatea, de la o jumătate de linguriţă la o lingură. lingură. Nu se consumă consumă mai mult de o săptămână. Ceaiul laxativ - coajă de cruşin, frunze de roiniţă, rădăcină de lemn dulce, volbură. Se bea seara, la la
culcare, câte un ceai îndulcit cu miere. În cazul constipaţiilor rebele puteţi repeta doza dimineaţa, pe stomacul gol.
3.5.2 Diareea Dereglare intestinală manifestată printr -un număr mare de scaune lichide. Apare în urma unei tulburări care priveşte motilitatea, absorbţia sau secreţia intestinului sau unei inflamaţii a mucoasei intestinale, provocată de diferite micoorganisme sau de toxinele lor. Profilaxia diareelor constă într un regim alimentar echilibrat care să cuprindă o hrană completă, bine pregătită, servită la ore de masă regulate. Poate avea complicaţii la sugar şi copilul mic, datorită deshidratării rapide care se produce atunci când enterita este însoţită şi de vărsături. De aceea o dietă hidrică hidri că este esenţială în ace ste cazuri. Fitoterapie Ceai de mentă concentrat - infuzie cu 2 linguriţe de plantă la o cană cu apă clocotită. Se consumă câte 2-3 2-3 căni, neîndulcit, pe parcursul unei zile întregi. Decoct de fructe de afine - se prepară fie decoct, dintr -o linguriţă de fructe puţin zdrobite la o cană, fie soluţie macerată la rece, timp de 7-8 7 -8 ore. Frunze de fragi, mure şi zmeură zmeură - se face o infuzie din două linguriţe de frunze fr unze uscate sau proaspete la o cană cu apă. Are un gust aromat, plăcut şi efect garantat. Infuzie de frunze de nuc - se beau două căni pe zi dintr dintr -o infuzie făcută din 2 linguriţe de plantă la o cană. Infuzia de petale de trandafir (cel din care se prepară şi dulceaţa) - este plăcută la gust şi se foloseşte în diareele rebele şi cele cronice. Se pun 2 linguriţe de plantă la o cană cu apă clocotită şi se pot bea trei căni pe zi. Formula de ceai antidiareic: coajă de stejar, frunze de nuc, rădăcină de cerenţel, coada -racului, răchitan, turiţăturiţă-mare, cimbrişor de câmp, izmăizmă- bună. bună. TuriţaTuriţa-mare, răchitanul, coada-racului, coada-racului, frunzele de nuc, coaja de stejar şi rădăcina de cerenţel au un puternic efect antidiareic, iar izma - bună bună şi cimbrişorul calmează durerile şi au acţiune antiseptică. Se beau 2 -3 căni pe zi, de preferinţă neîndulcite. Remedii rapide: Usturoiul, consumat ca atare, are efect antimicrobian la nivelul mucoasei digestive. Îl puteţi combina, dacă nu reuşiţi să să--l mâncaţi crud, cu o linguriţă de miere. 3.6. Colecistita Este inflamaţia veziculei biliare şi se manifestă prin dureri vii în regiunea ficatului care răspund până în spata umărului drept şi sunt însoţite de semnele unei infecţii - febră şi frisoane. Dacă inflamaţia a cuprins şi căile biliare, apare icterul. i cterul. Uneori apar crize acute, dureroase, puternice, după consumarea anumitor alimente: grăsimi, sosuri, ouă, mezeluri, tocături, maioneze. Fitoterapie Se vor consuma ceaiurile amare, datorită capacităţii capacităţii lor de a mări secreţia bilei. Ceai de anghinare - preparat din patru patru linguriţe de plantă la 500 500 ml de apă clocotittă. clocotittă. Are acţiune antimicrobiană şi coleretică. Se poate bea îndulcit cu miere, în cure de o lună de zile, înaintea î naintea meselor principale. Decoctul de cicoare - are efect depurativ şi colagog. Decoctul se face din 2 linguriţe li nguriţe de plantă mărunţită la o cană cu apă rece. Se lasă 15 minute, apo i se fierbe la foc mic 5 minute. Se bea înaintea meselor principale. Ceaiul de gălbenele - are acţiune antiinflamatoare. Se bea o infuzie preparată din două linguriţe de plantă la o cană cană cu apă. Se bea fracţionat, pe parcursul unei zile întregi, întregi, cu înghiţituri înghiţi turi mici. Alte remedii: Apele minerale drenează vezica biliară provocând refluxul biliar, de evacuare. Se consumă un pahar cu apă, apă, încălzită uşor, cu cu 30 de minute înaintea înaintea meselor. Apoi Apoi bolnavul va sta 15 minute culcat în pat, pe partea dreaptă.
Alte remedii: Pentru calmarea spasmelor digestive adăugaţi, peste trei vârfuri de cuţit de pulbere de scorţişoară, scorţişoară, un pahar pahar de apă fierbinte. fierbinte. Lăsaţi puţin la infuzat, infuzat, apoi consumaţi băutura cu înghiţituri mici. Acţiunea scorţişoarei este promptă. 3.7. Dischinezia biliară Este o tulburare în evacuarea bilei. Boala se întâlneşte mai des la femei, în jurul vârstei de 40 de ani, şi poate apărea fie datorită obiceiurilor alimentare greşite, fie datorită unor tulburări ale organelor învecinate (boli ginecologice, colite, gastrite). Bolnavii se plâng de o greutate în regiunea ficatului, o stare de indispoziţie generală, dureri de cap, balonări, greaţă, gust amar. Fitoterapie Decoctul de cicoare - are efect depurativ, laxativ şi
coleretic. Stimulează funcţiile funcţiile ficatului. Decoctul se face din 2 linguriţe de plantă mărunţită la o cană cu apă rece. Se lasă 15 minute, apoi se fierbe la foc mic 5 minute. Se bea înaintea meselor principale. Infuzia de gălbenele gălbenele - are efect sedativ local, antiinflamator, coleretic, colagog. Se prepară o infuzie din două linguriţe de plantă la o cană cu apă clocotită din care se bea, cu înghiţituri mici, pe parcursul unei zile. Infuzia de ţintaură - măreşte activitatea vezicii biliare. Se bea câte o jumătate de cană înaintea înainte a meselor principale. Ceaiul de levănţică - are acţiune antispasmodică, calmantă, antiseptică. Se beau două căni de ceai pe zi, dintr-o dintr-o infuzie de 2 linguriţe la o cană cu apă fierbinte. Infuzia de rostopască rostopască - are efect antiseptic şi sedatic local. Se pot bea pot bea două căni căni pe zi, dintr -o -o infuzie de o linguriţă la o cană cu apă.
3.8. Colici abdominale Sunt dureri acute ale regiunii abdominale, cauzate cauzate fie de toxiinfecţii alimentare, fie de paraziţi intestinali. Crizele apar brusc, se manifetă violent, iar bolnavul pare să nu prezinte alte semne decât durerea insuportabilă de "burtă". Dacă scaunele sunt normale şi nu se adaugă vărsături, se va încerca doar calmarea bolnavului şi administrarea unor plante cu efect calmant. c almant. Este importantă menţinerea unui regim regim de viaţă echilibrat, evitarea tensiunilor nervoase, mai ales în momentele serii şi în timpul mesei. Persoanele nervoase pot urma cromoterapia sau terapia prin muzică. Fitoterapie Infuzie combinată de flori de tei, muşeţel şi frunze de mentă, uşor îndulcită cu miere sau zahăr. Se bea călduţă, cu înghiţituri mici. Formula de ceai împotriva colicilor - capsule de mac, flori de coada şoricelului, flori de muşeţel, frunze de roiniţă, fenicul, izmăizmă- bună, bună, cimbru de cultură. Plantele care care intră în compoziţia ace ace stui amestec au acţiune antiseptică, calmantă şi antivomitivă. Astfel, muşeţelul şi coada şoricelului, datorită uleiurilor volatile bogate în aluzen, au o acţiune puternic antiseptică, calmând spasmele musculaturii stomacului. Roiniţa, menta şi capsulele de mac opresc contracţiile ce provoacă durerile, suprimă greţurile şi stimulează funcţiile digestive. Fructele de fenicul ajută la eliminarea gazelor, iar cimbrul şi celelalte plante uleiouleio-eterice au proprietăţi antiseptice şi stimulative. Pentru calmarea colicilor colicilor ceaiul se bea călduţ, pe parcursul crizei, cu înghiţituri mici. A bcese bcese dent dentar ar e
1.infuzie din trei linguri flori de muşeţel la o cană cu apă; infuzia călduţă se ţine în cavitatea bucală câte 5 minute şi se repetă tratamentul la interval de o oră. 2.infuzie din 2 linguri flori de coada şoricelului la o cană cu apă, cu care se clăteşte gura la fiecare oră. Vărsături
1.infuzie dintr-o dintr-o lingură mentă uscată la o cană cu apă; după răcire se beau treptat 1 -2 căni pe zi. 2.infuzie din 1-2 1-2 linguriţe frunze de roiniţă la o cană cu apă; 11-2 căni pe zi.
Gastrite hiperacide. Ulcer gastric şi duodenal
1.Ceaiuri şi alte produse pe bază de Sunătoare - 1-2 1-2 linguriţe plantă la o cană sub formă de infuzie; maxim 2 căni pe zi după masă 2.Frunze de Pătlăgină; pulbere, câte o linguriţă de 22 -3 ori pe zi; infuzie, din 2 linguri frunze la o cană cu apă - câte o linguriţă la 2-3 2 -3 ore.
