www.referat.ro
‚
PREGATIREA TEHNICA IN JOCUL DE FOTBAL LA DEBUTANTI
CAPITOLUL I 1.1. INTRODUCERE Fotbalul, disciplina sportivă care se bucură de cea mai largă răspândire în lume, a parcurs de la apariţia lui şi până astăzi o lungă perioadă de dezvoltare şi progres. Acest adevărat fenomen social, numit "jocul de fotbal", a determinat realizarea de numeroase studii şi cercetări abordând cele mai variate aspecte ale sale, de la cele de ordin metodic, până la cele de ordin fiziologic şi psihologic. Că fotba fotbalul lul femini feminin n şi-a şi-a câşti câştigat gat un loc sigur sigur între între sport sporturi urile le de perfor performan manţă ţă o dovedeşte atât faptul că rata practicării fotbalului în rândul fetelor a crescut considerabil în ultimii ani, cât şi numeroasele competiţii internaţionale (campionate europene, campionate mondiale, jocuri olimpice) organizate pentru diferite categorii de vârstă-jucătoare sub 17 ani, sub 19 ani, senioare. Incepu Inceputur turile ile fotbal fotbalulu uluii femini feminin n sunt sunt semna semnalat latee între între anii anii 960 şi 1297 1297 în China China sub dinastia Tang şi Song. Anii 1970 pot fi consideraţi începutul practicării fotbalului feminin în Europ Europaa şi Noua Noua Zeelan Zeelandă. dă. Multe Multe ţări, ţări, pentru pentru a ridica ridica nivelu nivelull compe competiţi tiţiona onall au recurs recurs la introducerea fotbalului feminin în şcoli, organizând competiţii la acest nivel şi făcând apel la antrenori calificaţi, lărgind sfera selecţiei până la 11-12 ani. Astă Astăzi zi,, SUA SUA - camp campio ioan anaa mond mondia ială lă în 1991 1991,, are are pest pestee 6 mili milioa oane ne de jucă jucăto toar aree legitimate care activează în campionatul naţional pe trei r egiuni geografice. Suedia - are peste 33 mii jucătoare jucătoare legitimate, legitimate, iar fotbalul fotbalul feminin ocupă locul I ca popularitate popularitate.. China - din 1980 1980 devin devinee o forţă forţă intern internaţi aţiona onală lă în fotbal fotbalul ul femini feminin. n. Divizi Diviziaa lor naţio naţional nalăă cupri cuprinde nde 12 echipe. Restul activităţii fotbalistice se desfăşoară în diviziile a 2-a, a 3-a şi a 4-a. Germania a oficiat fotbalul feminin în 1970 şi are peste 520 de mii jucătoare legitimate ce activează în peste 3000 de echipe. Campionatul naţional cuprinde două serii a câte 11 echipe. Pentru fetiţe şi junioare sunt organizate campionate regionale (Motroc, I . 1995) 1. In România. Federaţia Română de Fotbal Feminin s-a înfiinţat în anul 1990, şi a avut afiliate peste 40 de cluburi, (aproximativ 1000 de jucătoare legitimate), organizate într-o serie de divizia divizia A, cu 12 echipe echipe,, şi trei serii de divizi diviziaa B, tot cu câte 12 echip echipe. e. Ca urmare urmare a dificultăţilor de selecţie şi instruire, numărul echipelor participante la Campionatul Naţional
s-a redus în mod dramatic. între anii 2000 şi 2005 nu erau afiliate decât 8 echipe (deci, aproximativ 200 de jucătoare) iar campionatul intern de fotbal feminin se desfăşura pe zone geografice. Practic existau două grupe: sud şi nord, fiecare cu cate 4 echipe, campioana României decizându-se în urma disputării play-off-ului. Din anul competiţional 2005-2006, odată cu afilierea a încă 4 echipe, s-a decis trecerea la sistemul tur-retur, existent şi în f otbalul masculin. Totuşi, campioana României, se decide tot în urma disputării play-off-ului (Gidu, D.V., 2006) 2. In prezent, fotbalul feminin este sport olimpic ce dispune de un sistem competiţional internaţional foarte bine pus la punct, atât la nivelul senioarelor, cât şi la nivelul junioarelor. Deşi jocul de fotbal nu necesită aptitudini mult diferite comparativ cu alte jocuri sportive, "fotbaliştii buni apar cu precădere acolo unde familia, cercul de cunoştinţe şi colectivitatea mai largă din care face parte individul, cred în utilitatea, în oportunitatea fotbalului, manifestând un adevărat cult pentru această activitate" (M. Epuran, E. Horn, 1985)3. In ţările în care fotbalul feminin a obţinut succese notabile pe plan internaţional (Olanda, Franţa, Germania, Norvegia, SUA) selecţia primară se realizează în jurul vârstei de 6- 7 ani. Nivelul actual al jucătoarelor din fotbalul internaţional se plasează între coordonatele înalte ale îndemânării, forţei şi vitezei, cu tendinţe continue de creştere a virtuozităţii tehnice şi pe fundamentul unei dezvoltări psio-fizice armonioase.
1.2. Actualitatea temei De la apariţia sa şi până astăzi, jocul de fotbal a cunoscut progrese considerabile, fără să se întrevadă limite în acest sens. Dacă ţinem cont că în aproape toate ţările din lume se desfășoară un campionat naţional de fotbal, putem concluziona că acesta - jocul de fotbal este disciplina sportivă cu cea mai răspândită arie de dezvoltare din lume. Dar, obţinerea unor performanţe superioare în fotbalul feminin este condiţionată de depistarea cât mai timpurie a fetelor cu reale calităţi pentru practicarea jocului de fotbal, de aplicarea unor criterii ştiinţifice în selecţionarea acestora şi nu în ultimul rând, de o instruire de calitate, particularizată (individualizată), în acelaşi timp. Deoarece până în momentul de faţă, la noi în ţară nu există un model de selecţie pentru fotbalul feminin, considerăm că demersul nostru ştiinţific va pune „piatra de temelie'' necesară realizării orientării şi selecţiei în practica acestui joc. Fotbalul în lume a devenit un fenomen social. Nu întâmplător ei este denumit "Sportul rege" si atrage foarte mulţi adepţi atât pentru al practica cat si pentru spectacolul sportiv pe 2
Gidu. D.V., (2006) - Determinarea profilului psihologic al practicantelor jocului de fotbal. Lucrare de licenţă nepublicată, Constanţa, p 7.
care ii realizează. Din fotbalul romanesc, fotbalul feminin este practicat oficial de curând odată cu Hotărârea conducerii Ministerului Sportului si a Federaţiei Romane de Fotbal din 05.04.1990. Fotbalul feminin s-a practicat si înaintea acestei date, astfel in perioada 19721990 fetele au disputat jocuri amicale demonstrative de fotbal ia nivel judeţean in special in deschiderea jocurilor masculine din cadrul campionatului National de Seniori. I Un lucru cert este faptul ca in spectacolul sportiv oferit de fete, jucătoarele ambelor echipe știu sa transforme forţa, inteligenta si eleganta propriilor mişcări în adevărate opere de arta a mişcării. întrecerea dura a fetelor de pe terenul de fotbal se încarcă de gratie, supleţe, creativitate , meritându-si cu prisosinţa reputa ția de „ spectacol care a substituit teatrul" Daca fotbalul masculin , in afara de spectacol, a ajuns o afacere, ne dorim ca fotbalul feminin sa fie o arta a mişcării si a fair-play-ului în întrecere.
1.3. Motivaţia alegerii temei Fotbalul este în primul rând, un joc colectiv, de echipă, care presupune contactul direct cu adversarul, şi care solicită multilateral sportivul, atât prin complexitatea ac țiunilor, cât şi datorită condiţiilor variate de lucru. în jocul de fotbal feminin, nivelul de măiestrie corespunde unei execuţii ce se bazează în principal pe deprinderi automatizate, cu elemente de originalitate, de risc, care conferă execuţiei un calificativ înalt. Toate acestea sunt valabile şi pentru tinerele care doresc să practice fotbalul de performanţă. De aceea şi în cazul fetelor practicante ale fotbalului trebuie să se implementeze idea potrivit căreia, fără o orientare, selecţie şi o instruire adecvată, la noi în ţară, nu poate exista fotbal feminin de calitate, care să se ridice la nivelul competiţional internaţional. Din acest motiv, demersul ştiinţific întreprins de noi doreşte să aducă în prim plan nevoia elaborării unor probe şi norme care să completeze şi să se constituie într-un model de selecţie la nivelul debutantelor în fotbalul feminin prin realizarea unor programe de
instruire care să ţină cont de particularităţile psio-fiziologice ale fetelor de 10-12 ani, debutante în fotbal, dar şi de modelul jucătoarei de fotbal la care ar trebui să se ajungă după selecţia finală. In programele şcolare, parte extrem de importanta a curriculum-ului scris, fotbalul reprezintă jocul sportiv care a fost practicat in special de băieţi, puţine fiind cadrele didactice care au introdus învăţarea acestui joc si in rândul fetelor. In ultimi ani procesul de revizuire a programelor şcolare care presupune o proiectare in interacţiunea lor, a competentelor in locul obiectivelor, a conţinuturilor , activită ților de învățare a principiilor si metodelor de evaluare reu șesc ca proiectarea cadrelor didactice sa fie făcuta după opţiunea elevilor si a realită ții materiale. Fotbalul feminin având tot mai multe
In condiţiile învă țământului modern al creşterii rolului educaţiei fizice in formarea personalității elevului, al realizării competentei de practicare independenta a exerci țiilor fizice, procesul instructiv-educativ trebuie sa cuprindă metode moderne, euristice pentru o eficienta maxima a învăţării. Tipul de învățare care se recomanda pentru obţinerea acestor competente este învățarea inteligent motrica care consta in descoperirea unui concept sau principiu al antrenorului sportiv in condiţii variate de prezentare si deosebite ca opţiune.
1.4. Importanta practica La nivel na țional s-a încercat in anii precedenţi o competiţie şcolara de fotbal feminin „Cupa Liceelor” in anul interna țional al sportului (2005). Jocul s-a desfă șurat la Târgovi ște pe teren de handbal, cu ecou deosebit in rândul fetelor, competiţie care apoi a rămas tradiţionala in judeţul Dâmbovi ța in anii următori dar si la nivelul învă țământului gimnazial si primar. Fotbalul in şcoala poate fi practicat atât in ora de educaţie fizica, la orele de curs op țional, de cerc sportiv sau de pregătire a echipelor reprezentative a scolii. In cadrul Clubului Sportiv Târgovi ște exista o secţie de fotbal fete cu rezultate foarte bune la nivel național atât la junioare cat si la senioare obţinând ca performante notabile: Campioana naţionala la junioare si senioare in anul 2008. Practicarea jocului de fotbal in rândul fetelor prin formele de organizare ale educaţiei fizice reprezintă atât un mijloc de selecţie a acestora pentru sportul de performanta, precum si de îndeplinire a competentelor precizate în programele şcolare.
CAPITOLUL II 2.1.Particularitati
metodice
privind
instruirea
in
pregatirea
tehnica
a
fotbalistelor debutante Tehnica jocului de fotbal
se manifesta
practic in fotbalul debutantelor prin
identificarea principalelor procedee tehnice necesare acestui sport de echipa. Din punct de vedere al con ținutului jocului de fotbal la debutante pe baza literaturii de specialitate si a experien ței personale consideram necesar sa formam atât ac țiunile de joc individuale (pasa, driblingul, trasul la poarta etc.) cat si ac țiunile de joc colective (pase in doi cu schimbul de locuri, pase cu învăluire, pase urmate de preluare si tras la poarta, schimb de locuri intre jucătoare care presupun circula ții de jucătoare precum si circulații de minge , etc. Detalierea implicaţilor finalită ților invatamantului gimnazial pentru aria curriculara educaţie fizica si sport alături de competentele specifice prevăzute de programa de educaţie fizica pentru fiecare clasa si in special pentru jocul de fotbal, constituie un sport conceptual consistent care sa determine un demers didactic modern si eficient.
Ca metode de cercetare pe care le am in vedere menţionez: 1. Metoda studiul bibliografic 2. Observaţia pedagogica 3. Metoda testelor si probelor de control 4. Experimentul atât sub forma constatativa cat si cea formativa 5. Metode statistico-matematice si alte metode de punere in valoare a problematicii abordate 6. Metoda grafica si tabelara 7. Metoda analizei si sintezei Experimentul se va organiza la şcolile generale din judeţul Dâmbovi ța, vârsta 11-12 ani
Obiective: -consolidarea şi perfecţionarea procedeelor tehnice de bază şi a mijloacelor tehnicotactice de atac şi apărare subordonate dinamicii jocului; -formarea şi consolidarea deprinderilor tehnice pentru realizarea jocului direct, în continuă mişcare.
Sarcini: -îmbunătăţirea şi perfecţionarea preluărilor şi transmiterea în toate direcţiile, cu traiectorii variate şi la distanţe diferite, din alergare şi săritură; -îmbunătăţirea şi perfecţionarea şutului la poartă, cu ambele picioare sau cu capul, direct, în forţă şi plasat, din poziţii şi unghiuri diferite; -îmbunătăţirea şi perfecţionarea conducerii mingii (cu variaţii de ritm şi schimbări de direcţie), fentelor, driblingului şi depăşirilor (în condiţii de schimbări de motricitate specifică şi adversitate); -îmbunătăţirea tuturor procedeelor regulamentare de deposedare şi a deprinderilor de închidere a unghiului şi de blocare a şutului; -dezvoltarea combinaţiilor în 2-3-4 jucătoare ( din aceeaşi linie şi linii diferite ) prin: „un- doi-uri", încrucişare, interferenţă, cu şi fără finalizare (după pasă de angajare, înainte, înapoi, din întoarcere) Aşadar, o bună pregătire tehnică implică modelarea permanentă a exerciţiilor folosite, începându-se cu exerciţii efectuate liber, cu intensitate scăzută, continuându-se cu apariţia adversarului semiactiv şi activ şi încheindu-se cu execuţii efectuate în condiţii de criză de timp, criză de spaţiu şi adversitate. în acest scop sistematizarea tehnicii reprezintă o condiţie pentru elaborarea unor sisteme de acţionare care să vizeze perfecţionarea pregătirii tehnice.
2.2. Conţinutul pregătirii tactice în jocul de fotbal Prin tactica jocului înţelegem totalitatea acţiunilor individuale şi colective organizate şi coordonate unitar şi ra țional, atât în apărare cât şi în atac, în limitele regulamentului de joc şi al eticii sportive, în scopul obţinerii victoriei, valorificând calităţile şi particularităţile jucătoarelor proprii precum şi lipsurile din pregătirea adversarelor (Motroc I., ) 4. în sfera noţiunii de tactică se include deci întreaga activitate raţională a jucătoarelor, desfăşurată într-o succesiune impusă de jocul în sine (faze de joc) prin anumite forme de manifestare, variate de aşezări în teren
4
Motroc I., (1996) - Fotbal la copii şi juniori, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p 147.
6
(sisteme de joc), cu ajutorul mijloacelor de realizare şi anume: acţiunile tactice individuale şi colective, specifice atacului şi apărării. Antrenamentul tactic este mijlocul prin care jucătoarele îşi însuşesc metode şi posibile căi de pregătire şi de organizare a acţiunilor ofensive sau defensive, în scopul îndeplinirii unor anumite obiective. Pregătirea teoretică legată de tactică îşi are rolul său deosebit în vederea dezvoltării gândirii jucătoarelor. Jucătoarele şi echipele adoptă acţiuni o fensive sau defensive în funcţie de planurile tactice stabilite anterior, iar aceste acţiuni ar trebui să facă parte din bagajul strategic al jucătoarelor. Tactica jocului a fost mereu într-o strânsă corelaţie cu pregătirea fizică şi tehnică şi de aceea o acţiune tactică nouă va fi precedată de o pregătire fizică şi tehnică adecvată. Simţul tactic, este calitatea care permite jucătoarelor să găsească în diversitatea fazelor de joc, a multiplelor soluţii posibile, pe aceea care are o eficacitate sporită. Simţul tactic se referă şi la capacitatea jucătoarei de a anticipa desfăşurarea acţiunilor, de a întrevedea reacţiile partenerilor şi adversarelor. Tactica cuprinzând în general şi simţul tactic, declanşează actul tactic, unitatea de bază şi concretă prin care jucătoarele interpretează jocul dându-i rezolvări fizice şi tehnice corespunzătoare. Actul tactic reprezintă un proces de mare complexitate, cu un conţinut psihic, fizic şi tehnic bogat. El poate cuprinde calităţi motrice, vedere largă şi rapidă periferică, capacitate de apreciere optico-motorie, cunoştinţe şi deprinderi tactice, viteză de reacţie, atenţie, concentrare, voinţă, motivaţie. Actul tactic se exprimă în joc printr-o succesiune de faze: perceperea de către jucătoare a situaţiei, analiza şi interpretarea ei, găsirea soluţiei mentale, găsirea soluţiei motrice. Actele tactice învăţate şi cele spontane au o pondere aproximativ egală în exprimarea tactică a jucătoarei în cadrul unui joc. Variaţiile cantitative sunt date de nivelul tehnic al jucătoarei şi de cel al cunoştinţelor teoretice şi tactice. Actul tactic în sine este un act de gândire, el neavând în structura sa internă componente fizice. Pe măsura dezvoltării unor capacităţi de rezistenţă, viteză, forţă, îndemânare, pe măsura perfecţionării prin aceste capacităţi a căilor neuromotorii, actul tactic capătă o exprimare fizică. Gândul tactic devine acţiune tactică. Actul tactic adecvat cerinţelor jocului, dar fară capacităţi fizice corespunzătoare care să-l exprime, rămâne un simplu gest mental, o soluţie corectă dar inaplicabilă. Legătura dintre tactică şi tehnică apare în momentul adoptării unui sistem de joc şi al organizării sale după o anumită idee tactică. Astfel, gradul de perfecţionare tehnică stabileşte eficacitatea sistemului şi concepţiei de joc. Această relaţie este dată de capacitatea jucătoarelor
7
de a-şi dirija actele tehnice pentru soluţionarea aspectelor puse de joc şi adversare, şi deasemeni de a realiza acte tehnice conforme cu solicitările tactice ale sistemului. Tactica este un factor de joc cu un conţinut predominant psihic şi este direct dependentă de gradul de funcţionare al proceselor psihice de bază (percepţia, reprezentarea, memoria), de calitatea şi promptitudinea gândirii. Totodată nivelul tactic mai depinde şi de conţinutul trăsăturilor de caracter şi de personalitate, de atitudinea pe care o are jucătoarea faţă de scopurile echipei. Pregătirea tactică nu trebuie abordată cu superficialitate, ea trebuie să fie ritmică şi serioasă pentru că reprezintă o necesitate stringentă a antrenamentului multilateral, menit să dezvolte jucătoare complete, în spiritul fotbalului actual.
2.3.Particularitaţi metodice privind instruirea în pregătirea tactică la fotbalistele debutante Obiective: -consolidarea depinderilor tactice individuale şi colective, în atac şi apărare în spiritul concepţiei actuale de joc; -formarea deprinderii atenţiei permanente şi concentrării asupra tuturor acţiunilor de joc; -stimularea inteligenţei de joc şi a iniţiativei în acordul disciplinei tactice, care să contribuie la realizarea cerinţelor jocului modern; -formarea unor jucătoare polivalente, capabile să realizeze în aceeaşi măsură situaţiile de atac şi apărare a echipei. Sarcini: Pentru atac:
1.
Formarea şi consolidarea deprinderii de mişcare în teren, prin:
-schimbarea rapidă a plasamentului din atac în apărare; -desprinderea de adversar în scopul demarcării eficiente, pe zone libere şi creării traseelor sigure de transmitere; -cunoaşterea şi respectarea zonelor de acţionare, a relaţiilor de colaborare între coechipiere în schimbarea traseelor; -acoperirea raţională a terenului în adâncime şi lăţime prin multiple deplasări în zonele vecine şi depărtate celei de circulaţie a mingii; -ţâşnire după-pasă în zonă libereă şi avansată pentru reprimire. 2.
Formarea şi consolidarea deprinderii de mişcare pentru crearea zonelor libere:
8
-deplasare laterală faţă de coechipiera „cu mingea" pentru realizarea unor culoare şi a „un- doi-urilor"; -demarcări avansate ale jucătoarelor din linia ofensivă sau a celor aflate temporar în această zonă; -demarcări false în scopul revenirii pe zona creată. 3.
Formarea şi consolidarea deprinderilor de joc cu mingea:
-transmiterea mingii în timp util, precis şi rapid; -orientare paselor în adâncime, pe culoare sau lateral şi înapoi pe zonele libere în scopul păstrării colective a mingii în echipă; -consolidarea deprinderilor de întâmpinare a mingii, a preluării pe zone libere şi a transmiterii'"in mod util nu la întâmplare; -formarea deprinderii de a nu pasa coechipierei strâns marcate, mai ales static. 4. Formarea deprinderilor de participare şi finalizare la jucătoarele din linia alia şi allla. 5.
Stabilirea şi specializarea a 3-4 jucătoare pentru asigurarea unei eficienţe
crescute la momentele fixe ale jocului, însuşirea unor combinaţii la: loviturile de începere, aruncarea mingii de la margine, lovitura de colţ şi loviturile libere directe şi indirecte.
Pentru apărare: 1)
Consolidarea deprinderii pentru schimbarea rapidă a plasamentului din atac în
apărare (între adversar şi poarta proprie). 2)
Consolidarea deprinderilor tactice individuale şi colective pentru realizarea:
marcajului (în zonă şi strict) şi presingului, a dublajului şi închiderea culoarelor (pentru pătrundere şi transmitere) şi pentru blocarea şuturilor. 3)
Formarea şi consolidarea deprinderilor necesare (plasament, marcaj) pentru
asigurarea porţii la fazele fixe
9
CAPITOLUL III 3.1. Stilul tehnic, măiestria tehnică şi tendinţele tehnicii în fobalul modern
Tehnica are un caracter individual, datorat particularităţilor de ordin fizic şi psihic ale jucătorului. Jucătoarele care stăpânesc mişcările până la măiestrie impun de multe ori o notă personală mai accentuată în executarea procedeelor tehnice. Această notă personală, cunoscută sub denumirea de stil, se datorează particularităţilor jucătorului, tipului de activitate superioară, calităţilor motrice, celor de ordin morfologic etc. (Predescu T., Grădinaru C., 2002)5 Dragnea A. şi Teodorescu M.S. (2002)6 afirmă că stilul constituie modul particular amprenta personală) de efectuare a unui procedeu tehnic, 5 6
10
In momentul în care particularităţile individuale (dimensiunile corporale antropometrice, calităţile motrice, atitudini, trăsături de personalitate) intervin şi se impun cu pregnanţă în una, mai multe sau în toate secvenţele modelului de execuţie, respectivul procedeu devine stil tehnic. Uneori stilul unui jucătoare reprezintă variante noi ale unui procedeu tehnic. Acestea datorită eficacităţii şi utilizării lor tactice, sunt preluate şi de alte jucătoare. Ca urmare, stilul respectiv devine o necesitate în procesul de joc şi se încadrează, treptat, în rândul procedeelor tehnice. Jucătoarea sau antrenorul căruia i se adresează noul procedeu tehnic contribuie astfel,in mod creator, la dezvoltarea tehnicii jocului respectiv. Predescu T. afirmă că, deşi teoretic face parte din domeniul tacticii (fiind vorba de o ,actiune individuală), sub denumirea de stil mai este cunoscută şi înlănţuirea tipică (sau complexul) a mai multor procedee tehnice sau a mai multor fragmente de procedee tehnice utilizate de acelaşi sportiv, în aşa fel încât aceasta, prin automatizare, devine unitară şi caracteristică jucătorului respectiv. In munca de instruire, antrenorii nu trebuie să confunde stilul cu mişcările incorecte pe care unele jucătoare le folosesc în execuţia procedeelor tehnice. Stilul presupune o structură şi o formă corectă a mişcării, cărora li se adaugă nota personală datorită particularităţilor individuale a jucătoarelor. Ca orice sport, fotbalul are un standard acceptat de perfecţiune tehnică, la care trebuie să se conformeze orice jucătoare şi antrenor. Tehnica standardizată este considerată un model, care este folosit în învăţarea sau perfecţionarea unei deprinderi. Deşi jucătoarele au mereu modelul şi încearcă să-l imite factorii individuali (somatici şi motrici) pot adesea să modifice uşor modul în care modelul este transpus în practică. Caracteristicile individuale care fac ca modelul să fie uşor modificat sunt denumite stil (T.O. Bompa, 2003)7. Definiţiile specialiştilor pentru stilul tehnic înregistrează atât puncte comune cât şi păreri diferite. Conform surselor studiate cele mai sugestive definiţii ale stilului tehnic sunt:
7
Bompa, T.O., (2003) - Performanţa în jocurile sportive. Teoria si metodologia antrenamentului, Ex Ponto, Bucureşti, p 104.
11
maniera proprie de a efectua un procedeu tehnic cu eficienţă,
•
accesibilitate, expresivitate şi randament sporite, Alexe N. (1993) 8; modul particular (amprenta personală) de efectuare a unui procedeu tehnic;
•
mecanismul de bază al procedeului este respectat, dar particularităţile morfologice, funcţionale, psihice se întipăresc asupra execuţiei, Dragnea A. (1996) 9; stilul tehnic apare atât în efectuarea actelor motrice simple cât şi în cele decât
•
un stil tehnic care se adevereşte că este foarte eficient şi care este supus analogiei şi modelării în procesul de instruire de către fiecare complexe iar modelul de execuţie a unui procedeu tehnic nu este altceva sportiv în parte, Colibaba-Evuleţ D., Bota I. (1998)10. Criteriile după care se poate aprecia măiestria tehnică sunt după Dragnea A., Mate-Teodorescu S. (2002) următoarele: •
numărul de elemente şi procedee tehnice stăpânite şi uşurinţa cu care
sunt aplicate în rezolvarea sarcinilor de joc; •
priceperea de a alege, regla şi schimba structuramotrică a procedeelor
tehnice sau a fazelor de execuţie în funcţie de reacţiile adversarului; •
acurateţea cu care sunt executate procedeele tehnice în condiţiile apariţiei
unor factori perturbatori: oboseala; încordarea nervoasă, opoziţia adversarului, presiunea psihică, stresul; precizia şi eficienţa cu care sunt executate procedeele tehnice în condiţii de concurs; •
stăpânirea şi siguranţa cu care sunt executate procedeele tehnice care
necesită fineţe şi precizie şi care decid de multe ori rezultatul final. Conform unor autori (Herbin R„ Rethacker J.P. 198511; Stănculescu V. 200312) tendinţele jocului conduc către presupunerea că tehnica jocului va continua să se dezvolte datorită următoarelor aspecte: •
creşterea utilizării mişcărilor înşelătoare;
•
manevrarea mingii în funcţie de anumite planuri;
8
Alexe, N., (1993) - Antrenamentul sportiv modern, Ed. Editis, Bucureşti, p 134. Dragnea A. (1996) - Antrenamentul sportiv, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti., p 132. 10 Colibaba-Evuleţ D., Bota I. (1998) - Jocuri sportive. Teorie şi metodică, Ed. Aldin, Bucureşti. 11 Herbin R., Rethacker J.P., (1985) - Football. La technique, la tactique, l'antrînement, Ed. R. Laffont, Paris. 12 Stănculescu V. (2003) - Ghidul antrenorului de fotbal profesionist, Edit. Axis Mundi, Bucureşti, p 112-127. 9
12
•
manevrarea si transmiterea mingii în condiţii de criză de timp şi de spaţiu (micşorarea amplitudinii mişcărilor);
•
creşterea numărului procedeelor de finalizare;
•
creşterea stabilităţii tehnice în momentele de decizie ale jocului;
•
evoluţia către tehnica totală fără minimalizarea importanţei sarcinilor pe posturi;
•
ridicarea continuă a măiestriei tehnice individuale şi subordonarea ei echipei;
•
însuşirea şi aplicarea unui număr sporit de procedee tehnice în funcţie de particularităţile sportivelor. Ţinând cont de cele prezentate mai sus se poate afirma că pregătirea tehnică
trebuie să fie adaptată prin raţionalizarea şi standardizarea mijloacelor în funcţie de particularităţile jucătoarelor, de stilurile personale şi de măiestria acestora. Astfel tehnica jocului a fost şi rămâne o mare problemă a fotbalului de performanţă, căci oricare ar fi argumentele unei echipe (tactice, fizice, psihologice, organizatorice sau de altă natură), în final va reuşi să se impună aceia care posedă cea mai bună tehnică, bineînţeles la condiţii egale de pregătire a celorlalţi factori ai antrenamentului şi jocului (P, Comăniţă, 2004 13). Pentru ca în viitor fotbalul să nu rămână la stadiul actual, fără a mai evolua, zilnic, în practica curentă internă şi internaţională se caută „noul" care să ridice valoarea individuală şi colectivă a echipei, care să asigure măiestria sportivă necesară obţinerii supremaţiei în sport. In realizarea unei pregătiri tehnice superioare, considerăm că trebuie să se asigure toate condiţiile pentru ca sportivii să-şi însuşească această tehnică în condiţii similare competiţiilor. Din acest considerent, cele mai importante aspecte ale p regătirii tehnice sunt: •
însuşirea corectă a actului motric specific fiecărui element şi procedeu
•
lărgirea fondului motric prin însuşirea a cât mai multor procedee tehnice
tehnic;
şi executarea lor sub formă de structuri tehnico-tactice; 13
Comăniţă, P., (2004) - Contribuţii la îmbunătăţirea conţinutului procesului de instruire prin analiza conţinutului jocului competiţional la copii şi juniori, Antrenorul Nr. 6, F.R .F., Ş.F.A., Bucureşti: 32-36.
13
•
•
execuţii tehnice în condiţii variate;
perfecționarea exerciţiilor tehnico-tactice în condiţii de adversitate;
•
învăţarea tehnicii se face fără pauze mari;
•
execuţiile se fac la început în ritm lent, urmând să ajungă mai apoi la ritmul jocului;
•
totdeauna instruirea tehnică se face pe un fond de organism odihnit, cu repetări, adaptat la particularităţile de vârstă, sex şi pregătire;
•
densitatea antrenamentelor poate fi adaptată la colectivul de instruit;
•
verificarea se face prin aprecieri sau note, dar şi prin norme şi probe de control;
•
alternanţa exerciţiilor uşoare cu cela mai dificile/complexe. •
fiecare şedinţă tehnică va cuprinde exerciţii individuale, exerciţii cu 2-3
jucători, exerciţii în grupe de joc pe posturi şi compartimente, jocuri 2X2, 3X3, 4X2; jocuri şcoală la o poartă sau bilateral.
CAPITOLUL IV CONCLUZII Pe baza studierii literaturii de specialitate s-a constatat că sunt foarte puţine materiale care pot îndruma activitatea antrenorilor cu privire la selecţia şi instruirea fetelor de 11-13 ani, debutante în fotbal. In urma anchetei tip chestionar, care s-a adresat profesorilor care se ocupă de echipele de fotbal feminin din ţară, s-au desprins următoarele concluzii:
14
•
principala componentă a antrenamentului la acest nivel o reprezintă
pregătirea tehnică urmată de cea fizică; •
metodele de pregătire preferate de antrenori la acesta vârstă sunt jocurile
de mişcare(ştafete, circuite cu diverse elemente tehnice etc.); evaluarea nivelului fizic şi tehnic al jucătoarelor are o frecvenţă
•
mulţumitoare la începutul şi sfârşitul fiecărei perioade pregătitoare; ^ cele mai importante măsuri ce ar trebui aplicate pentru ca fetele ce aleg să se îndrepte către fotbal să nu renunţe la antrenamente după doar câteva săptămâni sunt: selecţia pe baze ştiinţifice, pe rezultate reale obţinute în urma aplicării testelor şi probelor şi. aplicarea în cadrul antrenamentelor a unor metode moderne şi atractive (metoda Coerver)
4.1. Concluzii pentru confirmarea ipotezelor In urma aplicării programei experimentale în cadrul experimentului pedagogic şi în ma analizei statistice a rezultatelor obţinute s-au constatat următoarele: 1.
La probele de motricitate generală analiza comparativă realizată între
testarea iniţială şi cea finală a evidenţiat progrese semnificative în cadrul grupei experiment la 5 din cele 6 probe (alergare de rezistenţă (600m), detentă pe verticală, pentasalt, abdomene şi mobilitate coxo-femurală). Singura probă la care nu au fost înregistrate diferenţe semnificative din punct de vedere statistic a fost cea de alergare de viteză pe 30 m. 2.
Grupa martor, a obţinut progrese semnificative între testarea iniţială şi
testarea finală la probele: alergare de viteză pe 30 m, detentă pe verticală şi abdomene. La celelalte probe, diferenţele înregistrate între testarea iniţială şi cea finală nu au fost semnificative din punct de vedere statistic; 3.
Aplicarea programelor de pregătire special concepute pentru fotbalistele
debutante, a condus la obţinerea de rezultate semnificativ mai bune la grupa experiment faţă de grupa martor, la indicatorii de pregătire tehnică. Astfel, din cele 5 probe evaluate, grupa experiment a obţinut rezultate semnificativ mai bune la 4 dintre ele, şi anume: menţinerea balonului, precizia pasei, şutul la distanţă şi dribling printre jaloane. Proba la care diferenţele nu au fost semnificative între cele două testări a fost cea de conducere a balonului în viteză, pe linie dreaptă.
15
4.
Grupa martor obţinut rezultate semnificativ mai bune la testarea finală,
faţă de cea iniţială, doar la probele menţinerea balonului şi precizia şutului. La celelalte trei probe, rezultatele înregistrate la testarea finală au fost nesemnificative statistic, faţă de cele de la testarea iniţială. 5.
Comparând rezultatele obţinute la probele psihologice între testarea
iniţială şi testarea finală s-au constatat progrese evidente atât la grupa experiment, cât şi la cea martor, la probele de atenţie şi memorie. în schimb, la nivelul probei motivaţie, rezultatele nu au fost semnificative din punct de vedere statistic la nici una dintre grupe. 6.
Având în vedere cele reliefate considerăm că investigaţiile efectuate au
confirmat ipotezele formulate la începutul cercetărilor noastre experimentale.
4.2. Propuneri şi recomandări practice •
în procesul de selecţie al fetelor pentru jocul de fotbal, antrenorii trebuie
să ţină seama de existenţa şi de gradul de manifestare a aptitudinilor ereditare, aptitudini care au o stare manifestă încă de la vârstă timpurie. •
Adoptarea de către antrenori a unei atitudini riguroase faţă de procesul de
selecţie şi instruire al fetelor care doresc să p ractice jocul de fotbal. •
Programul de instruire al începătoarelor trebuie să se desfăşoare pe baza
unor proiecte didactice în cadrul cărora să se ţină seama de particularităţile de vârstă şi de posibilităţile motrice şi funcţionale ale copiilor. •
în antrenamentele debutantelor în fotbal (10-12 ani), pregătirea tehnică
trebuie să aibă o pondere de cel puţin 50%. •
în jocul de fotbal jucătoarele trebuie să fie foarte mobile în teren. Această
mobilitate se realizează prin deplasări înainte, înapoi, lateral, sărituri, sprinturi, opriri, întoarceri, driblinguri, şuturi etc. Programul de antrenament trebuie să urmărească dezvoltarea îndemânării şi puterii de a executa aceste mişcări cu eficienţă maximă. •
Procesul de pregătire la echipele de începători trebuie să aibă un caracter
cât mai variat, emulativ şi atractiv, pentru a preveni plictiseala şi oboseala care pot apărea în timpul efectuării efortul
16
•
Pe baza analizei, propunem următoarele probe si norme pentru selec ția
fetelor in jocul de fotbal: alergare de viteza pe 30 m, alergare de rezistenta (600 m), pentasalt, detenta pe verticala, menținerea mingii cu piciorul îndemânatic, conducerea balonului in viteza pe linie dreapta (20m), precizia pasei, șut la distanta si dribling printre jaloane
BIBLIOGRAFIE 1.
Alexe, N, (1993) - Antrenamentul sportiv modern, Ed. Editis, Bucureşti.
2.
Angelo, N., (2002) - Corelaţia factorilor antrenamentului - culegere de
lucrări tehnico- metodice, FRE-Şcoala Naţională de antrenori, Bucureşti. 3.
Apolzan, D., (1999) - Fotbal 2010, Federaţia Română de Fotbal,
Bucureşti. 4.
Apolzan, D., (2002) - Selecţia la copii şi juniori culegere de lucrări
tehnico- metodice, FRF-Şcoala Naţională de antrenori, Bucureşti. 5.
Ardelean, T., (1982) - Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice în
atletism, Ed. Stadion, Bucureşti. 6.
Avram, S., (1980) - Fotbal, exerciţii pentru pregătirea fizică şi tactică,
Edit. Sport- Turism, Bucureşti. 7.
Avramoff E., (1980) - Probleme fiziologice ale antrenamentului sportiv.
I.E.F.S., Bucureşti. 8.
Badiu, T., Mereuţă, C., (1998) - Teoria şi metodica educaţiei fizice şi
sportului - Culegere de teste, Ed. Evrika, Brăila. 9.
Badiu, T., Ciorbă, C., Badiu, G., (1999) - Educaţia fizică a copiilor şi
şcolarilor (metode şi mijloace), Ed. Garuda-Art, Chişinău. 10.
Balint, G., (2007) - Consideraţii privind selecţia în jocul de fotbal, Analele
Univ. "Ovidius", Constanţa, Seria Educaţie Fizică şi Sport, Vol VII, Seria VII, Ovidius University Press, Constanţa. P259 11.
Bangsbo,
J., (1993) - The physiology of soccer - with special
reference to intense intermittent exercise, Journal of Sport Sciences.
17
12.
Beswick, B., (2001) - Focused for soccer - develop a winning mental
approach, Human Kinetics, P.O. Box 5076, Champaign, Illinois. 13.
Bompa, T.O., (2001) - Periodizarea: Teoria şi metodica antrenamentului,
Ex Ponto, Bucureşti. 14.
Bompa, T.O., (2002) - Periodizarea Teoria şi metodologia antrenamentului
sportiv, ExPonto CNFPA, Bucureşti. 15.
Bompa, T.O., (2002) - Teoria şi metodologia antrenamentului, Ed. EX
Ponto, SNA Bucureşti. 16.
Bompa, T.O., (2003) - Performanţa în jocurile sportive. Teoria si
metodologia antrenamentului, Ex Ponto, Bucureşti. 17. Bontaş, I., (1998) - Pedagogie, Edit. BIC ALL., Bucureşti
CUPRINS
18
Capitolul
I.
1.1.Introducere 1.2. Actualitatea temei 1.3. Motivaţia alegerii temei 1.4. Importanta practica
Capitolul II. 2.1.Particularitati metodice privind instruirea in pregatirea tehnica a fotbalistelor debutante. 2.2. Conţinutul pregătirii tactice în jocul de fotbal 2.3.Particularitaţi metodice privind instruirea în pregătirea tactică la fotbalistele debutante
Capitolul III. 3.1.Stilul tehnic, măiestria tehnică şi tendinţele tehnicii în fobalul modern.
Capitolul IV. 4.1. Concluzii pentru confirmarea ipotezelor 4.2. Propuneri şi recomandări practice
Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate
19
