Mecanica Auto Utila Pentru Examen

Mecanica auto utila pentru examen 

Compunerea generală a automobilului



Principalele părţi componente ale unui automobil sunt motorul, şasiul şi caroseria. Motorul este alcătuit din mecanismul motor şi instalaţii auxiliare. Mecanismul motor este format din organe fixe şi organe mobile.

Organele fixe principale ale motoarelor cu ardere internă sunt compuse din colectorul de admisie şi colectorul de evacuare chiulasă, blocul cilindrilor, carterul şi braţele motorului. Din grupa organelor mobile fac parte arborele cotit şi volantul, bielele şi pistoanele cu bolţurile şi segmenţii. Instalaţiile auxiliare ale motorului sunt: - instalaţia de alimentare; - mecanismul de distribuţie; - instalaţia de aprindere; - instalaţia de răcire; - sistemul de pornire; - aparatura pentru controlul funcţionării. Şasiul este compus din: - grupul organelor de transmitere a momentului motor la roţile motoare; - sistemele de conducere; - organele de susţinere; - propulsie; - instalaţiile auxiliare 

Motorul



Motorul este sursa de energie necesară deplasării autovehiculelor. Mecanismul bielă-manivelă îl constituie biela şi arborele, care transformă mişcarea rectilinie a pistonului în mişcare de rotaţie a arborelui motor. Motorul porneşte cu ajutorul cheii de contact, care acţionează un contact electric ce include circuitul de aprindere a bujiilor, demarorul are rolul de a angrena coroana dinţată a volantului care pune în mişcare arborele motor. Ciclul motor cu aprindere prin scânteie în patru timpi este: admisia, compresia, aprinderea şi evacuarea. 1. Admisia – pistonul se deplasează în jos şi se absoarbe o cantitate de amestec carburant format din aer şi benzină. 2. Compresia – pistonul se deplasează în sus, amestecul carburant este comprimat în camera de compresie a cilindrului. 3. Aprinderea – bujia produce scânteie şi astfel se aprinde amestecul carburant, prin aprinderea amestecului carburant creşte temperatura şi presiunea gazelor rezultate din ardere, apăsând pe piston. Pistonul este obligat să se deplaseze şi astfel să realizeze cursa activă. 4. Evacuarea – la deplasarea pistonului, gazele arse sunt lăsate să iasă în atmosferă prin supapa de evacuare, după care toţi timpii de mai sus se repetă.

După modul de aprindere a amestecului aer-combustibil există motoare cu aprindere prin scânteie (MAS) şi motoare cu aprindere prin compresie (MAC, motoare Diesel). La motoarele cu aprindere prin compresie aerul este puternic comprimat, combustibilul este introdus în cilindru, fiind injectat la sfârşitul cursei de comprimare, el se aprinde atunci când vine în contact cu aerul care a ajuns la temperatura de autoaprindere a combustibilului. La motoarele în patru timpi, ciclul de funcţionare se realizează în patru curse simple ale pistonului, deci în două rotaţii ale arborelui cotit. La motoarele în doi timpi, ciclul de funcţionare se realizează în două curse simple ale pistonului, adică, într-o rotaţie completă a arborelui cotit. Arborele cotit realizează ciclul de funcţionare al unui motor în patru timpi în două rotaţii complete.

La motoarele cu aprindere prin compresie (MAC) cei patru timpi ai ciclului motor sunt: - admisia, - compresia, - injecţia, arderea şi destinderea, - evacuarea. În timpul compresiei supapele de admisie şi evacuare sunt ambele deschise. Evacuarea gazelor arse se realizează liber, datorită diferenţei de presiune din cilindru şi mediul exterior, de către piston, care, împinge în exterior gazele arse. Chiulasa reprezintă piesa care închide cilindrii motorului la capătul cel mai îndepărtat de axa arborelui cotit. Strângerea insuficientă a acesteia, care constituie o cauză a arderii ei, poate avea loc la montarea unui motor nou. Termeni: - cursa pistonului: distanţa parcursă de piston între cele două puncte extreme; - cilindreea (volumul total al motorului) este cilindreea unui cilindru înmulţită cu numărul de cilindri ai motorului. Este exprimată în litri sau centimetri cubi. - raportul de compresie: este raportul dintre volumul total al cilindrului şi volumul camerei de ardere. - timp: o mişcare a pistonului de sus în jos, între cele două puncte extreme. Motorul în 4 timpi realizează ciclul motor în două rotaţii ale arborelui cotit, respectiv o rotaţie a arborelui cu came. Vrei mai multe informaţii despre motorul cu ardere internă? apasa aici 

Mecanismul de distribuţie



Mecanismul de distribuţie asigură deschiderea şi închiderea supapelor de admisie şi evacuare, precum şi evacuarea gazelor rezultate din ardere.

La MAC are rolul de alimenta cu aer cilindrii motorului şi de a evacua gazele arse, la MAS, in funcţie de tipul motorului, poate intra aer sau amestec carburant în cilindrii motorului. În funcţie de tipul motorului distribuţia se clasifică în: - distribuţie pentru motoare în patru timpi; - distribuţie pentru motoare în doi timpi. În funcţie de poziţia supapelor, mecanismele de distribuţie sunt: - cu supape în cap, unde supapele sunt montate în chiulasă; - sistemul mixt, supapele fiind montate în bloc şi în chiulasă. Prin comanda distribuţiei se transmite mişcarea de la arborele cotit la arborele cu came. Distribuţia se realizează prin intermediul unor roţi dinţate, unui lanţ sau unei curele dinţate. Arborele cu came se învârte de două ori mai încet decât arborele cotit. Arborele cu came (arbore de distribuţie) se învârte de două ori mai încet decât arborele cotit. Uzura inegală a camelor de la arborele cu came duce la funcţionarea neregulată a motorului. Reglarea jocului între tijele supapelor şi culbutorilor este o operaţie importantă pentru buna funcţionare a motorului. Jocurile prea mici fac ca supapele sa rămână deschise, cea ce contribuie la schimbarea comprimării şi la apariţia rateurilor în admisie şi evacuare, topirea supapelor ori deformarea lor. Modificarea avansului la injecţie pentru un cilindru ori pentru toţi cilindrii motorului determină funcţionarea neregulată a acestuia. Un avans prea mare la injecţie conduce la apariţia fumului alb la evacuare, iar dacă avansul este prea mic se prelungeşte arderea combustibilului şi în faza de destindere, apare fum negru la evacuare, crescând consumul de carburant. Funcţionarea motoarelor „Diesel" cu fum alb în exces se datorează dereglării avansului injecţiei peste limita admisă sau deteriorării garniturii de chiulasă între două camere de ardere. Vrei mai multe informaţii despre mecanismul de distribuţie? apasa aici



Instalaţia de alimentare a motorului



În timpul funcţionării motorului, combustibilul este aspirat de către pompa de combustibil prin intermediul filtrului de combustibil şi trimis la carburator sau la unitatea centrala de injecţie sau la rampa de injecţie, la motoarele moderne, asistate. Aerul tras din atmosferă şi filtrat este trimis în galeria de evacuare.

Amestecul carburant se formează: - în galeria de admisie – la motoarele cu carburator sau cu injecţie monopunct; - în interiorul cilindrilor – la motoarele cu injecţie multipunct. Amestecul carburant este combinaţia dintre aer şi combustibil, ―reţeta‖ fiind preparată în funcţie de nevoia motorului – sarcină şi turaţie. Amestecul poate fi mai bogat sau mai sărac, funcţie de necesităţile motorului. Principalele cauze ce duc la ancrasarea bujiilor sunt determinate de utilizarea unui amestec carburant prea bogat sau de pătrunderea uleiului motor în camera de ardere a pistoanelor. Alimentare MAS: - cu carburator; - cu injecţie de combustibil (monopunct sau multipunct). Aceste soluţii sunt preferate deoarece sunt pretabile asistării şi cresc randamentele motoarelor. Alimentare MAC: - cu pompă de injecţie (soluţia clasică); - cu pompă injector; - common rail (rampă comună). Instalaţia de alimentare la MAC cuprinde: rezervor, conducte, pompă de alimentare, filtre, pompa de injecţie, conducte de înaltă presiune, injectoare. Partea de înaltă presiune are în componenţă pompa de injecţie, conductele, injectoarele. Pompa de injecţie trimite motorină sub presiune la injectoare şi reglează debitul în funcţie de necesităţi. Pompa de amorsare din componenţa sistemului de alimentare a motoarelor Diesel are rolul de a umple cu motorină pompa de injecţie, înainte de pornirea motorului.

Surplusul de motorină la motoarele „Diesel", trecută printre acul injectorului şi ghidajul său, se returnează în rezervor prin conductele de legătură. Ruperea arcului de reglare a presiunii de injecţie sau a tijei injectorului datorita oboselii materialului duce la pornirea anevoioasă şi uneori chiar imposibilă a motorului. Dacă defecţiunea intervine în timpul funcţionării motorului, datorită scăderii bruşte a presiunii de injecţie motorul funcţionează neregulat, cu bătăi, eliminând fum negru pe ţeava eşapamentului, iar în foarte scurt timp acesta se opreşte. Scăderea puterii motorului este determinată de înfundarea par?ială a tobei de evacuare cu zgura rezultată din combinarea fumului şi a gazelor arse cu vaporii de apă, obturând ieşirea acestora şi mărirea presiunii din interiorul instalaţiei de evacuare. Îmbâcsirea cu praf a filtrului de aer determină mărirea consumului de carburant, ceea ce impune curăţarea sau înlocuirea sa periodică pentru a nu diminua randamentul motorului. Utilizarea unui carburant cu impurităţi şi insuficient filtrat, determină înfundarea injectoarelor la motoarele Diesel, iar la cele pe benzină blochează funcţionarea sistemului de alimentare. 

Instalaţia de aprindere



Se întâlneşte doar la MAS. Amestecul carburant trebuie aprins cu ajutorul unei bujii, la un moment bine stabilt, în timpul al treilea al ciclului motor.

Circuitul de joasă tensiune – bateria de acumulatoare, contactul, înfăşurarea primară a bobinei de inducţie, ruptorul, legătura la masă; Circuitul de înaltă tensiune – înfăşurarea secundară a bobinei, distribuitor, bujii. Bobina de inducţie transformă curentul de joasă tensiune (12 V) în current de înaltă tensiune (20000 V). Bujia serveşte la producerea scânteii. Principalele caracteristici ale bujiei sunt: diametrul filetului, distanţa dintre electrozi, valoarea termică. Autovehiculele moderne folosesc sisteme electronice de aprindere. Acestea sunt controlate de calculator, momentul scânteii electrice intrând în diagramele de management ale motorului. Vrei mai multe informaţii despre instalaţia de aprindere?

apasa aici

6. Instalatia de ungere

Instalaţia de ungere a motorului este formată dintr-un ansamblu de piese care asigura ungerea componentelor acestuia, precum şi circulaţia, filtrarea şi răcirea uleiului. Schimbul uleiului de ungere a motorului este recomandabil să fie făcut când acesta este cald pentru a asigura scurgerea sa completă împreună cu toate impurităţile rezultate din exploatare. Schimbul de ulei se face la intervale recomandate de producătorul autovehiculului. Cele mai bune uleiuri sunt cele sintetice. Principalele caracteristicile uleiurilor sunt: vâscozitate (uleiurile se opun curgerii), onctuozitate (aderă la nivel molecular la suprafaţa cu care intră în contact). Pentru a preveni deteriorarea motorului atunci când aparatura de la bordul vehiculului indica presiunea scăzută a uleiului din baie, este obligatorie controlarea nivelului acestuia cu ajutorul jojei şi în funcţie de situaţie se completează sau se remediază defecţiunea intervenită. Lipsa ungerii poate duce la griparea motorului. Printre cauzele care pot determina scăderea nivelului uleiului în baie se afla uzura accentuată a motorului, pierderea de ulei datorate neetanşeităţii garniturilor sau montarea defectuoasă a filtrului de ulei. Presiunea poate scădea datorită uzurii motorului sau înfundării sorbului pompei de ulei. Diluarea uleiului cu apă poate fi cauzată de arderea sau deteriorarea garniturilor de etanşare a cămăşilor cilindrilor ori de fisurarea cămăşilor cilindrilor sau a blocului motor (pe jojă apare o spumă gălbuie). 

Instalaţia de racire



Motoarele sunt echipate cu instalaţie de răcire pentru a le menţine temperatura de funcţionare normale 80 — 90 C , deoarece în timpul arderii combustibilului se dezvoltă temperaturi foarte ridicate. Lipsa răcirii duce la calarea motorului. Sistemele de răcire sunt de două feluri: cu lichid (apă distilată cu antigel) şi cu aer.

Funcţionarea normală a motorului la temperatura constantă stabilită de constructor, este condiţionată de răcirea sa prin doua sisteme, respectiv sistemul de răcire cu aer sau sistemul de răcire cu lichid format din apă distilată în amestec cu antigel. Instalaţia de răcire a motorului cu lichid cuprinde: radiatorul, pompa de apă, ventiatorul, termostatul, vasul de expansiune, termocontactul, tuburile flexibile racordurile din cauciuc. Din instalaţia de răcire a motorului se comune din apă distilată sau apă demineralizată în amestec cu antigel, a cărui concentraţie se stabileşte în funcţie de cele mai scăzute temperaturi din timpul iernii (50% apa distilată, 50% antigel, rezistă pâna la minus 35 gradeC). Lichidul din instala?ia de răcire a motorului, compus din apă distilată în amestec cu antigel, se verifica şi se completează anual înainte de a intra in iarnă şi se înlocuieşte la perioadele de timp (trei ani), ori parcursurile recomandate de constructorul autovehiculului. Termostatul are rolul de a menţine o temperatură optimă a motorului; închide şi deschide circuitul spre radiator la anumite temperaturi. Termostat ―închis‖ – lichidul circulă numai în motor, nu şi prin radiator. Termostatul ―deschis‖ - lichidul circulă şi prin radiator, ceea ce conduce la răcirea acestuia. Defecţiuni: - motorul se supraîncălzeşte. Cauze : termostat închis în permanenţă, cureaua ventilatorului ruptă sau slabă, ulei prea puţin, pierderi de lichid de răcire. - motorul se încălzeşte greu – termostatul este deschis în permanenţă. Motorul, deoarece nu ajunge la temperatura de regim, poluează suplimentar şi se uzează mai repede. 

Ambreiajul



Transmite mişcarea de rotaţie de la motor la cutia de viteze. Ambreiajul realizează cuplarea sau decuplarea motorului de restul transmisiei, realizează transmiterea progresivă a mişcării de rotaţie către cutia de viteze (pedala este eliberată progresiv). Poziţia cuplat – pedala este liberă – volantul motorului se învârteşte împreună cu discul de ambreiaj şi placa de presiune şi transmite mişcarea de rotaţie la arborele ambreiaj.

Poziţia decuplat – pedala apăsată – rulmentul de presiune apasă pe pârghiile de debraiere, discul de presiune nu mai apasă pe discul de ambreiaj iar mişcarea de rotaţie nu se mai transmite către cutia de viteze. Poziţia patinat – pedala este eliberată progresiv – discul de ambreiaj apasă doar puţin pe volant iar mişcarea de rotaţie este preluată progresiv. Defecţiuni: - ambreiajul patinează (în priză directă, la accelerare, motorul se turează, dar vehiculul îşi măreşte viteza foarte greu) cauze: pătrunderea de lubrifiant la ferodouri (garniturile discului de frecare), uzura mare a ferodourilor, cursa liberă a pedalei de ambreiaj prea mică sau inexistentă, slăbirea sau ruperea arcurilor de presiune. - ambreiajul nu cuplează (la schimbarea vitezelor se aud zgomote de pinioane, este imposibilă schimbarea treptelor) cauze: cursa liberă a pedalei de ambreiaj prea mare, deformarea discului de ambreiaj, ruperea pârghiilor de debraiere, ruperea cablului de acţionare a ambreiajului. - ambreiajul cuplează cu şocuri – spargerea sau fisurarea discului de ambreiaj. Rulmentul de presiune se uzează repede dacă şoferul rămâne cu piciorul pe pedala de ambreiaj, după acţionarea acesteia. Vrei mai multe informaţii despre ambreiaj? apasa aici 

Cutia de viteze



Rol: - modifică forţa de tracţiune în funcţie de variaţia rezistenţelor la înaintare; - realizează întreruperea legăturii între motor şi transmisie, în cazul în care vehiculul stă pe loc, cu motorul în funcţiune (pe liber); - permite mersul înapoi al autovehiculului, fără a inversa sensul de rotaţie al acestuia. Cutia de viteze modifica forta de tractiune sau viteza cu ajutorul unor roti dintate de diametre diferite. De raportul dintre numerele de dinti sau dintre diametre depinde variatia vitezei sau a puterii. Cu cat raportul de transmisie este mai mare,

cu atat viteza este mai mica, dar creşte puterea autovehiculului (raportul maxim este in treapta I de viteza). 

Diferentialul



Are rolul de a transmite roţilor motoare viteze de rotaţie diferite în viraje (roata din exteriorul virajului trebuie să parcurgă un spaţiu mai lung decît roata din interiorul virajului). La autovehiculele cu tracţiune faţă, diferenţialul se află în cutia de viteze. La cele cu tracţiune spate, el se montează la mijlocul axei motrice. Pentru a preveni inconvenientele legate de prezenţa diferenţialului, acesta se poate bloca de către şofer sau pot fi autoblocante. 

Suspensia



Are rolul de a amortize şocurile cauzate de denivelările drumului, asigurând confortul. Arcurile fac legatura elastica dintre caroserie si roti. Cand roata ajunge la un obstacol ea urmeaza profilul drumului, dar caroseria ramane la acelasi nivel, diferenta fiind preluata de arc. Amortizoarele inlatura oscilatiile caroseriei. Amortizorul hidraulic de la automobile transforma energia cinetica data de oscilatii in caldura prim frecarea masei lichidului din cilindrul amortizorului. Stabilizatoarele reduce înclinaţia autovehiculului în viraje. Se folosesc bare de torsiune. 

Sistemul de directie



Sistemul de direcţie al unui autovehicul are multiple mecanisme cu ajutorul cărora conducătorul poate schimba, în funcţie de necesitate, direcţia de deplasare a vehiculului. Sistemul de direcţie al unui vehicul trebuie să nu influenţeze poziţia corectă a roţilor, să nu fie influenţat de oscilaţiile suspensiei, să nu transmită la volan şocurile primite de la roţi şi să permită schimbarea direcţiei de înaintare a vehiculului cu un efort minim din partea conducătorului.

Stabilitatea roţilor directoare, adică tendinţa acestora de a-şi păstra poziţia neutră şi de a se reîntoarce la ea când au fost deviate de la aceasta, de către forţe întâmplătoare sau de rotirea volanului, este determinată şi asigurată de unghiurile roţilor de direcţie. Unghiul de convergenţă al roţilor asigură paralelismul planurilor de mişcare a roţilor directoare, fiind necesar pentru a anihila tendinţa de rulare divergentă a acestora. Roţile directoare ale vehiculelor cu tracţiune faţă sunt paralele sau divergente, iar la vehiculele cu tracţiune spate, acestea sunt convergente sau paralele. Unghiul de înclinare laterală a pivotului face ca, în cazul scoaterii roţilor în direcţie din poziţia neutră, să se mărească tendinţa acestora de a reveni la mersul acestora în linie dreaptă, uşurând manipularea volanului. Unghiul de înclinare longitudinală a pivotului (unghiul de fugă) contribuie la stabilitatea în mers a autovehiculului, prin faptul că roţile directoare au tendinţa să revină singure la direcţia de mers iniţială, după efectuarea unui viraj. Direcţia poate fi servo-asistată, uşurând efortul şoferului. Defecţiuni: - volanul se manevrează greoi. Cauze: defectarea pompei de înaltă presiune a servomecanismului hidraulic, pompa nu debitează ulei suficient, pivoţi gripaţi. - lovituri puternice la volan. Cauze: aer în instalaţia hidraulică. - funcţionarea cu zgomot a servodirecţei. Cauze: prea puţin ulei în instalaţie - joc prea mare la volan (max. admis - 15 grade). Cauze: angrenaje uzate în caseta de direcţie, uzura capetelor de bară sau pivoţilor, joc la articulaţia cardanică a volanului. 

Sistemul de franare



Sistemul de frânare denumit şi frâna principală sau frâna de serviciu, se utilizează pentru a reduce viteza de deplasare sau pentru oprirea automobilului; acţionarea acesteia se face prin apăsarea unei pedale cu piciorul. Frâna de staţionare permite menţinerea în stare oprită a vehiculului şi menţinerea lui în această stare, inclusiv pe un sol cu înclinare. Eficienţa sistemului de frânare se apreciază după distanţa în care se opreşte un automobil atunci când se deplasează cu o anumită viteză.

Sistemul de frânare este alcătuit din frânele propriu-zise şi mecanismul de acţionare al frânelor. Frânele pot fi cu discuri sau tamburi şi saboţi. Pentru o frânare cât mai eficientă trebuie ca distanţa dintre tamburi să fie cât mai mică. Roţile pot rămâne frânate datorită arcurilor de readucere ale saboţilor slabe sau rupte sau datorită pistonaşelor gripate în cilindrii receptori. Distanţa dintre saboţi şi tamburi trebuie să fie mică; dacă efectul de frânare se obţine la capătul cursei pedalei, atunci distanţa este prea mare. Dacă pedala de frână se apasă uşor şi se obţine efect de frânare după două, trei apăsări, atunci există aer în instalaţie. Pentru micşorarea distanţei de oprire precum şi pentru păstrarea controlului asupra direcţiei la frânare se montează dispozitivul ABS. Frânarea se realizează prin rostogolire, roţile nu se vor bloca la frânare. Sistemul poate fi montat împreună cu EBD (repartizarea electronică a forţelor la frânare) sau ESP (controlul electronic al stabilităţii). 

Rotile



Roţile automobilului sunt compuse dintr-o bandă de rulare şi dintr-o parte elastică (pneu). Roţile propriu-zise sunt compuse din jantă, butuc şi elemente de legătură între jantă şi butuc. Roţile vehiculului trebuie să fie centrate şi echilibrate. Presiunea din pneuri trebuie controlată periodic. Dacă presiunea este prea mare, pneul se va uza pe creastă, pe mijlocul benzii de rulare. Dacă presiunea este prea mică, se va uza pe margini, se va încălzi, pot apărea crăpături sau se pot desprinde firele de cord. O uzură locală, neuniformă, poate avea drept cauze neechilibrarea roţii, defectarea amortizorului sau ovalizarea tamburului.



Instalaţia de aprindere



Generatorul de curent alternativ sau alternatorul produce, energie electrică pe care o redresează automat curent continuu prin intermediul unor diode, odată cu primirea impulsului de la motor şi, are rolul să asigure încărcarea bateriei de acumulatoare şi sa alimenteze consumatorii vehiculului. Motorul electric de pornire (electromotorul sau demarorul) este componenta principală a instalaţiei de pornire a motorului autovehiculului, iar alimentarea sa cu curent continuu este asigurată de bateria de acumulatoare care poate fi de 6, 12 sau 24 volţi. Când alternatorul nu debitează sau debitează insufficient curent cauza se datoreaza: - gripării periilor în suportul acestora; - apariţia arsurilor, depunerilor, murdăriilor sau unsorilor la inelele colectoare; - întreruperilor în circuitul de excitaţie al alternatorului;

- defectării regulatorului de tensiune; - deteriorării diodelor din circuitul de redresare; - slăbirii sau ruperii curelei alternatorului. Rotirea slabă a mecanismului de cuplare şi pornirea greoaie a motorului sunt cauzate de scurtcircuitul în înfăşurările rotorului ori ale statorului motorului ce poate conduce la înlocuire dacă, nu este depistat şi remediat. La fel periile colectoare uzate nu mai presează corespunzător pe colector şi determină funcţionarea greoaie a motorului electric. Bobina de inducţie este componenta instalaţiei unui motor cu aprindere prin scânteie şi are rolul de a transforma curentul electric de joasă tensiune (6 sau 12 V) în curent electric de înaltă tensiune (10...25 kV) în circuitul secundar, prin fenomenul de inducţie electromagnetică. De fiecare dată când la introducerea cheii în contact nu se aude zgomotul motorului sau luminile nu se aprind ori nu funcţionează claxonul, cauza o reprezintă fie oxidarea contactelor de la bornele bateriei de acumulatoare, fie descărcarea sa completă. Electromotorul (demarorul) este piesa care intră în componenţa instala?iei de pornire a motorului şi serveşte la rotirea coroanei dinţate a volantului, iar folosirea sa excesivă în cazul în care motorul porneşte greu sau nu porneşte, conduce la descărcarea bateriei de acumulatoare. De asemenea, acelaşi fenomen se produce şi atunci când s-a defectat releul regulator de tensiune, care este un dispozitiv electric destinat să menţină constant curentul continuu produs de alternator pentru încărcarea bateriei de acumulatoare şi alimentarea consumatorilor autovehiculului. Bateria de acumulatoare sau pe scurt „acumulatorul" este componenta care inmagazinează energia electrică necesară pornirii motorului şi alimentării consumatorilor autovehiculului. Scăderea nivelului electrolitului din bateria de acumulatoare determină descărcarea acesteia datorită procesului chimic de sulfatare care constă în acoperirea plăcilor din plumb cu un strat alb de sulfat de plumb cristalizat. De fiecare dată când a scăzut nivelul electrolitului din bateria de acumulatoare, completarea acestuia se face cu apă distilată, acoperind plăcile de plumb cu până la 10-15 mm. In situaţia în care intensitatea luminii farurilor variază în funcţie de turaţia motorului, cauza o reprezintă fie slăbirea contactelor electrice, fie descărcarea sau sulfatarea bateriei de acumulatoare. Becurile pentru faruri au de regulă două faze (bilux). Becul bilux are în partea de jos un ecran pentru faza de întâlnire (scurtă), pentru ca lumina să bată în jos. Se pot monta şi becuri cu halogen sau cu xenon.

Sediul nostru Str. Turnătorului nr. 1

Ne puteti contacta la : 

Telefon:

004 0744 510 747 004 0354 805 666 

E-mail: [email protected]

  

Yahoo Messanger web: www.didirut.com Forum scoala de soferi Didirut

Contact online Nume * Cat. * Email * Telefon Mesajul *

Utile