LITERATURA ASERVITĂ IDEOLOGIEI COMUNISTE
Instaurarea regimului comunist a produs o serie de schimbări atăt la nivel politic si social, căt si la nivel cultural. Literatura din această perioadă este profund marcată de componenta naţională, devenind o unealtă a partidului pentru a „educa” (a se înţelege a manipula) căţi mai mulţi oameni. Scriitori erau obligaţi să scrie doar despre temele propuse şi susţinute de către partid, le era dictat cum să scrie, ce să scrie şi cum să se comporte în acord cu profesia lor. Cei care nu se supuneau acestor reguli trebuiau să facă faţă repercursiunilor: li se interzicea publicarea operelor sau erau excluşi din puţinele cercuri literare rămase. Scriitorii trebuiau să funcţioneze asemeni unui corp de armată, aflat aflat sub conduce conducerea rea partidu partidului lui comuni comunist, st, ce trebui trebuiau au să lupte lupte împotr împotriva iva liter literatu aturii rii imperialiste, considerată decadentă, murdară si dăunătoare. Acest referat se va ocupa de analiza a trei poezii din perioada comunistă, texte ce demonstrează, prin tematica si limbajul lor, cele prezentate mai sus. Una dintre aceste 1 poezii este intitulată Drumul către viitor . Poezia este o amplă antiteză între trecutul
duşmănos al ţării si viitorul luminos promis de către partidul comunist:
„Am în spate de la Burebista Pînă la Cîrmaciul de acum Leaturile cu adesea trista Soarta pe al ţării vajnic drum. Dar pe drumul prin vecii întins Noi sîntem aceia ce-am încins.
Ceauşescu este comparat cu Burebista, unul dintre cei mai vrednici conducători ai acestei ţări. El este cel care îşi asumă rolul de a conduce poporul spre o lume şi o viaţă mai bună. Este asemenea unui mesia ce, prin bunătatea sa, îi îndrumă pe toţi spre calea cea dreaptă. Comunismul este prezentat ca ultimul ideal, ca cel mai înalt pisc, care trebu trebuie ie atin atinss de cătr cătree toţi toţi,, pentr pentruu a pute puteaa fi feri ferici ciţi ţi.. Numai Numai aderă aderănd nd la ideo ideolo logi giaa comunistă, vom putea atinge gloria. Puteriile „cărmaciului” sunt hiperbolizate, acesta ajungănd să fie comparat, prin măretţia sa, cu un munte.
Aceste pozii au aspectul unor laude, unor omagii aduse ideologiei si conducătorilor comunişti, formănd o literatură encomiastică. Un asemenea text este şi 1
Poeyia este scrisă de Mihai Beniuc, şi a apărut in revista Contemporanul , nr. 4, în 23 ianuarie ianuarie 1987, la pagina 9.
1
poezia Cîntec pentru preşedintele ţării 2. Aşa cum este sugerat în titlu, textul este un lung omagiu adus conducătorului ţării.
Prin El se luminează istoria şi vrerea Prin El sîntem puternici şi drepţi, cu fruntea Dorinţa şi credinţa acestui brav popor Strălucind ideea, hotar celor ce nu-s La sfat mereu cu ţara-i lumina şi puterea Istoria prin El s-a-nnoit, destinul ei îl doare Cum creşte in poveste viu veşnicul izvor. Prin El sîntem un nume recîştigat sub soare.
Tot ce-i al ţării prin El e bun şi mare Te bucuri că există şi că-l auzi EXIST Tot ce-i al ţării greu întîi pe El îl doare PRIN ŢARA ŞI PARTIDUL NOSTRU COM El e Întîiul, cel Drept, cel Bun, cel Tare Pămîntul plin de holde, de brazi, sub soare bun Prin El noi sîntem toţi lumini biruitoare. Se bucură că este în neamul său străbun.
Conducătorul este reprezentantul întregii naţiuni, îmbinănd in fiinţa sa atributele acestui „brav popor”. De.a lungul întregului text, preşedintele este pomenit cu ajutorul pronumelui personal „el”, scris cu majusculă. Cu ajutorul acestui „El”, autorul poemului îl ridică pe Ceauşescu la rang de zeitate, este sanctificat şi privit precum o fiinţă atotştiutoare şi atoatefăcătoare. Prezentăndu-l în acest fel, autorul ajută la manipularea omului simplu căruia i se cere să asculte de partid şi de conducătorul acestuia fără să obiecteze. Ceauşescu este prezentat ca întruchipănd toate atributele unui bun conducător, un conducător, fără de care atăt ţara căt şi locuitorii acesteia ar fi pirduţi. Atributele sale sunt preyentate prin enumeratie, fiind scrise la fel ca şi pronumele, cu majusculă. „El e Întîiul, cel Drept, cel Bun, cel Tare.” Aceste adjective îl situează deasupra tuturor din punctul de vedere al dreptăţii, bunătăţii şi puterii. Toate aceste atribute sunt apoi transferate întregului popor, care a fost iybăvit numai prin ideologia partidului comunist. Sloganul „EXIST/ PRIN ŢARA ŞI PARTIDUL NOSTRU COMUNIST” reprezintă crezul pe care trebuie să-l poarte în suflet fiecare catăţean. Acest slogan distruge orice şansă la individualitate, unicitate şi originatlitate. Nu oferă oamenilor decăt o singură posibilitate de existenţă, şi anume, o existenţă doar întru ideile comuniste şi doar întru binele întregii naţiuni. Ţara şi colectivitatea sunt puse mai presus decăt individul. A trei-a poezie a fost scrisă cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere a Elenei Ceauşescu. Poezia intitulată Înaltă cinstire 3, este un omagiu adus soţiei preşedintelui. Textul laudă calităţile şi multele aptitudini ale acestei doamne. 2
Aceasta poezia aparţine lui Florin Grigoriu, şi a apărut în revista Tribuna, nr. 3, în 21 ianuarie 1988 la pagina 7. 3 Poezia este scrisă de Pavel Pereş şi a fost publicată în revista Romînia literară , nr. 2, în 9 ianuarie 1986,pe prima pagină.
2
„Purtînd pentru popor si pentru ţară Cin Întregul viu al celor trei culori A înnoit în vatra milenară Destinul izbîndirii de cu zori.
Mereu pentru a ştiinţei afirmare Cu spirit comunist, cutezător A înstelat a vremilor izvoare Întruchipînd prezenntu-n viitor.
A-mpurpurat spre mergerea-nainte Ani mulţ Prefacerile-n orişice cuvînt Avînd în viaţă crezul său fierbinte Superb Într-un demers de comunist avînt. În doru Şi s-a aflat mereu cu-nţelepciune În lupta pentru bine zi de zi Ca visu-n adevar să se-ncunune Seninul temelie spre a fi.
Doamna ceauşescu este prezentată asemeni emblemei ţării, întruchpănd şansa poporului de a-şi făuri un destin glorios. Ea este însăşi esenţa comunismului, fiind un cetăţean exemplar, creat de mult prea slăvita ideologie. Atributele sale cele mai importante sunt credinţa nestrămutată intr-un viitor strălucit, seninătatea cu care abordează orice problemă, simplitatea, puterea de muncă şi patriotismul. Ultima strofă este o adresare directă prin care autorul îşi exprimă în mod liber sentimentul de admiraţie şi respect, transformănd-o în fiinţa ideală ce trebuie iubită şi imitată de toată lumea. În toate aceste poezii se poate observa o înapoiere la modelul pre-modern, paşoptist chiar de versificaţie şi de abordare tematică. Acest lucru se datorează faptului că literatura modernă era considerată o copie a literaturii occidentale, literatură burgheză ce dăuneayă spiritului. Literatura comunistă esre o literatură cu tendinţă, preluată după documentele partidului comunist, ce are ca scop educarea muncitorilor şi a spiritului socialist. Acest gen de literatură îi transformă pe poeţi în propagandişti iar arta în ideologie. Aceste texte nu se pot considera poezii, din punct de vedere estetic, nu sunt nimic altceva decăt nişte slogane răspăndite de către cei fideli regimului comunist. În toate poeziile se poate observa utilizarea limbajului simplu, pentru ca toţi oameniisă poată înţelege mesajul politic trnsmis. Versificaţia este greoaie, cuvintele sunt alătuarte forţat pentru a obţine ritmul si măsura metrică dorită. Se poate observa îmbinarea obositoare a unor cuvinte cu ajutorul cratimei pentru a obţtine numărul corect de silabe. Rimele sunt, de asemenea , forţate şi banale. Ceea ce au realizat aceşti scriitori nu este 3
artă frumoasă, artă estetică, nu e poezie, ci nişte texte versificate ce nu fac altceva dacăt să instruiască şi să convingă oamenii de necesitatea şi prosperitatea ideologiei şi partidului comunist.
4
