Identitate și conștiință europeană în secolul al XX-lea coord. Rene Girault
Rene Girault, coordonatorul lucrării „Identitate și conștiință europeană în secolul al XXlea” a fost un istoric francez,care a profesat o perioadă îndelungată la Universitatea Sorbona din Paris. Autorul și-a început studiile la liceul Jean Baptiste, continuând apoi la Universitatea Sorbona. Cariera sa debutează cu numirea ca profesor la un liceu în Mans, apoi continuă la Paris, timp în care realizează teza de doctorat cu tema „Relațiile financiare între Franța și Rusia între 1880-1914”. Cariera autorului continuă la Universitatea Sorbona, unde timp de aproximativ 20 de ani predă Istoria relațiilor internaționale contemporane. Principalele lucrări ale autorului sunt: „Din Rusia URSS. Istoria Rusiei din 1850 până astăzi”, „Europa europenilor”, „Popoare și națiuni din Europa”. „Fii un istoric al relațiilor internaționale”, „Identitate și conștiință europeană în secolul al XX-lea”. Lucrarea „Identitate și conștiință europeană în secolul al XX-lea” scrisă în 1994, a fost tradusă în română de Editura Curtea Veche în anul 2004. Lucrarea este rezultatul unei cercetări întreprinsă de un grup de cercetători europeni, cu naționalități diferite, proveniți din medii și cu preocupări diferite, asupra unei teme comune și anume identitatea și conștiința europeană. Lucrarea de față începe cu un cuvânt înainte al autorului, o introducerea urmând apoi ca cele 5 părți ce formează lucrarea să fie structurate în subcapitole, și la final să fie precedate de o postfață, o serie de anexe și de bibliografie. Cele cinci părți principale ale lucrării sunt: Mediile sociale și conștiință socială, Mediile economice, Instituțiile europene și viață politică europeană, Imagini, imaginar și Europa, Cronologia unei conștiințe europene în secolul al XX-lea. În cadrul primei părți și anume Mediile sociale și conștiința socială se are în vedere în primul rând prezentare particularităților sociale în Europa, iar apoi se acordă o importanță deosebită rolului migranților în formarea identității europene. Autori observă că societatea europeană care s-a cristalizat in special după al doilea război mondial se caracterizează prin trăsături europene limpezi, printr-o apropiere a țărilor europene, prin schimburi intense între acestea și mai ales prin internaționalizarea vieții cotidiene. Orizontul europenilor se deschide tot mai mult și devine din ce în ce mai puțin național și din ce în ce mai mult european. Această societate europeană nu conduce în mod automat la o conștiință europeană, însă creează condițiile
cele mai favorabile cristalizării acestei conștiințe. Formarea acestei conștiințe depinde și de alți factori precum idealurile europene, instituțiile europene, conceptele politice privind Europa. Astfel particularitățile sociale ale Europei creează o bază în formarea conștiinței, aici fiind analizate: familia, repartizarea populației active, clasele, urbanismul, statul providență modern sau obiceiurile de consum. În ceea ce privește rolul migranților se observă faptul că populațiile imigrante au tendința să revendice identități colective multiple, de exemplu italienii. Emigrația a accentuat omogenizarea societăților europene, însă ea poate fi sesizată mai bine în contextul mondializării și uniformizării culturii de masă la nivel global. A doua parte a lucrării, intitulată Mediile economice se axează în principal pe apariția ideii de identitate economică europeană de la o perioadă postbelică la alta. Astfel se poate observa influența războaielor mondiale în privința evoluției economice a continentului european și mai ales influența altor puteri precum Statele Unite ale Americii. În analiza emergenței unei identități economice europene, organizarea pieței europene este pionul principal, în jurul căruia gravitează oamenii, întreprinderile, organizațiile, lobby-urilor. Identitate economică europeană implică renunțarea la anumite libertăți, ceea ce generează frica și îndoieli din partea statelor și duce la întârzierea formării unei identități în acest sens. Diferențele existente între statele europene au făcut dificilă afirmarea solidarității, și astfel cristalizarea unei identități economice. Trebuie specificat că s-au făcut eforturi în acest sens, în special de Uniunea Europeană și mai ales de statele membre, eforturi care trebuie continuate pentru a ajunge la rezultatul așteptat. Următoarea parte „ Instituțiile europene și viață politică în Europa” cercetează elitele politice și problema unității în Europa, dar și rolul instituțiilor europene în identificarea și structurarea Europei. Referitor la prima problema abordată se poate spune că rolul conducătorilor politici în înfăptuirea unității europene este unul major, la fel și în conștientizarea identității europene. Astfel au fost analizate deciziile liderilor europeni și rolul elitelor politice în privința acțiunilor naționale, dar care pot afecta cooperarea pe continent. Din perspectiva elitelor Europa trebuie să asigure prestigiul și securitatea națiunilor din care aceste elite fac parte. Crearea instituțiilor europene în scopuri de apărare și creștere economico colectivă vine în contrast cu ideile elitelor. Însă odată create aceste instituții în cadrul cărora elitele politice predominau, dovedește faptul că aceste elite, sceptice inițial la crearea instituțiilor, au înțeles că diversitatea și securitatea națională pot conviețui în cadrul unității europene.
„Imagine, imaginar și Europa” este parte lucrării care se axează pe analiza elitelor intelectuale din sudul Europei și conștiința identității europene, pe rolul războaielor în memoria europenilor și efectul lor asupra conștiinței de a fi european, iar ultima problemă abordată este rolul mărilor și granițelor Europei în formarea identității europene. Se remarcă astfel că identitatea europeană este rar enunțată însă apartenența la Europa nu este niciodată contestată, aceasta evidențiindu-se mai ales în perioadele de criză. În privința războaielor, acestea au ajutat la crearea viziunii asupra locului Europei în lume, de asemenea se face diferența între conștiință și memorie europeană, astfel suferințele comune au dat naștere unor fragmente de conștiință europeană însă memoria europeană trebuie construită deoarece prin prisma războaielor ea rămâne națională. Rolul mărilor și granițelor este acela de a delimita zonele europene, mările au permis comunicarea cu alte spații și extinderea influenței Europei, astfel confruntarea cu diferite culturi a făcut să iasă la iveală conștiință europeană. Ultima parte a lucrării „ Cronologia unei conștiinței europene în secolul al XX-lea” încearcă să realizeze o evoluție a conștiinței europene și mai apoi să prezinte cele trei izvoare ale identității și conștiinței europene în secolul al XX-lea. Un aspect important în nașterea identității europene a fost reprezentat de solidaritatea de interese prezentă în Europa, astfel state diferite din punct de vedere social și economic s-au unit prin prisma principiilor comune. În ceea ce privește izvoarele identității europene acestea au fost: existența unei veritabile societăți europene care a reprezentat punctul de plecare al unității europene și implicit al constituirii conștiinței europene, al doilea război este corelarea dintre creștere și Uniune europeană, astfel se observă că identitatea Europei se definește și printr-o dezvoltare rapidă și eficientă a sectoarelor de producție și distribuție. Al treilea izvor este reprezentat de asigurarea păcii între popoare, iar unitatea europeană prin suprimarea granițelor poate duce la asigurarea păcii europene. Se poate concluziona că europenii occidentali au avansat către o identitate comună în măsura în care au luat conștiință de solidaritatea existentă între ei, fie raportându-se la ceilalți, fie raportându-se la competițiile interne. Se observă că identitatea și conștiința europeană este încă fragilă și fragmentară, iar consolidarea acestora se poate realiza prin extinderea solidarității la nivelul tuturor popoarelor europene. De asemenea este necesar ca europenii să conștientizeze punctele comune pe care le au în comun și mai ales să fie convinși că acestea sunt indispensabile pentru formarea unei societăți europene și automat la consolidarea identității și conștiinței europene.
